Sunteți pe pagina 1din 31

VARIOLA

Variola
• variola este o boala infectioasa si contagioasa, de
natura virotica, virusul variolic ,ce se transmite pe cale
respiratorie, prin contact .
• Variola poate fi mortala, deci in cazul aparitiei unor
cazuri cea mai importanta este izolarea persoanelor
afectate.
• Se caracterizeaza prin aparitia pe suprafata pielii a
numeroase pustule care, dupa vindecare, lasa cicatrice
definitive.
• Dupa o perioada de incubatie de 12 zile, maladia
incepe cu o combinatie de febra ridicata, dureri de cap,
dureri musculare si afectare generala cu prostratie.
transmitere
• Poate trece de la o persoana la alta prin
tuse, stranut sau respiratie sau prin
contactul direct cu crustele sau cu
lichidul din vezicule/pustule(inclusiv de la
locul injectarii vaccinului)
• Se poate transmite chiar si prin obiectele
persoanle ale pacientului sau asternutul
de pat.
clinic
• Dupa 2 pana la 5 zile, apare o eruptie pe
mucoasa orala si faringala, pe fata si
antebrate, care se propaga pana la
trunchi si picioare, dupa 2 zile aceasta
devenind o eruptie veziculara si apoi o
eruptie pustulara. Riscul transmiterii este
ridicat mai ales in prima saptamana a
maladiei.
clinic
• Exista doua forme clinice ale variolei: variola
majora si variola minora.
• Variola minora este forma cea mai putin severa,
iar variola majora este forma mai grava, cu o
rata a mortalitatii de aproximativ 30%.
• Exista totodata doua forme rare ale acestei
maladii: o forma hemoragica (eruptie insotita de
sangerarea mucoasei si a pielii) si o forma
maligna, caracterizata prin leziuni plate care nu
formeaza pustule.
epidemiologie
• Inainte de aparitia vaccinului, variola
provoca decese in intreaga lume.
• Datorita folosirii pe scara larga a
vaccinarii, ultimul caz natural de variola a
aparut in 1977, in 1980 Organizatia
Mondiala a Sanatatii a declarat ca
raspandirea variolei a fost oprita si ca
boala a fost eradicata.
tratament

• Nu exista un tratament curativ penrtu variola.


Tratamentul include consumul unei cantitati
suficiente de apa si administrarea unor
medicamente simptomatice pentru controlul
durerii si al febrei.
• Pentru a preveni raspandirea virusului,
persoana infecatata trebuie izolata de ceilalti
pana cand nu mai este contagioasa(faza de
cruste)
Vaccin
vaccin impotriva variolei, vaccin viu atenuat,
contine virusul vaccinia, care are o
structura asemanatoare cu cel al variolei
dar este mai sigur.
• Daca o persoana este vaccinata inainte de
a fi expusa la virusul variolei, acesta o va
proteja pentru 3-5 ani. Iar revaccinarea
ulterioara poate proteja o persoana pentru
urmatorii 10-20 de ani.
vaccin
• Majoritatea persoanelor care se vaccineaza in primele 3
zile de la expunerea la virusul variolei(inainte de aparitia
leziunilor cutanate) nu vor dezvolta simptome sau vor
avea simptome mai putin severe. Vaccinarea chiar si
dupa 4-7 zile de la expunere poate fi eficienta.
• Intrucat exista riscul unor reactii severe la vaccin,
inclusiv transmiterea de la locul injectarii(eczema
vaccinatum,autoinoculare) imunizarea de rutina
impotriva variolei nu s-a mai realizat.
• Toti copiii si majoritatea adultilor de astazi au risc de
infectie daca ar fi expusi la virusul variolei(atac
bioterorist); exista stocuri de vaccin in caz de aparitie a
un ei epidemii(focar)
variola maimutei
• Variola maimutei este o boala infectioasa
cauzata de virusul variolic (Ortopoxvirus)
MPXV. Acest virus poate afecta anumite
organisme, inclusiv organismul uman.
• Variola maimutei a fost prima data identificata in
anul 1958 in cadrul unui laborator din
Copenhaga, Danemarca, unde maimutele erau
infectate.
• Primele cazuri de variola la oameni au fost
raportate in 1970.
• In luna iulie 2022 OMS declară urgență globală
de sănătate publică, cel mai înalt nivel de alertă
variola maimutei
• virus de tip ADN dublu catenar, care apartine
genului Ortopoxvirus din familia Poxviridae.
• Exista doua tulpini ale virusului, diferite din punct
de vedere genetic: tulpina din Africa Centrala si
tulpina din Africa de Vest.
• Prima tulpina a dus, pana in acest moment, la
cazuri de infectie mai severa si se considera ca
este mai usor transmisibila decat tulpina Africa
de Vest.
variola maimutei
• Numeroase animale au fost identificate ca
fiind susceptibile la acest virus: veveritele,
unele specii de sobolani, primatele, dar si
alte specii; maimutele sunt una dintre
cele mai comune gazde ale acestui
virus, de unde a provenit si denumirea
bolii.
Transmitere
• Principala modalitate de transmitere a acestui virus este
transmisia zoonetica: transmiterea de la animal la om.
• Aceasta se face prin intermediul fluidelor corpului
(sange, saliva, secretii) sau prin intermediul leziunilor
cutanate sau mucoase deschise, ale animalelor
infectate.
• De asemenea, in regiunile in care se consuma carne ce
provine de la animale exotice, s-au observat mai multe
cazuri de variola.
• consumul de carne din surse nesigure, incorect pregatita
si gatita, poate fi o modalitate de transmitere a virusului.
Transmitere
• Transmiterea virusului are loc si de la om la om, prin contact
interuman direct, pe cale aerogena, de la mama la fat
• Virusul se poate transmite prin secretiile respiratorii, leziunile
cutanate ale unei persoane infectate sau impartirea unor obiecte
recent contaminate. Transmiterea prin particulele din secretiile
respiratorii necesita, de regula, un contact apropiat intre doi oameni,
pentru un timp indelungat.
• Risc crescut: persoanele ce lucreaza in domeniul sanatatii care
trateaza cazurie, laboratoare(cei care lucreaza cu virusul,detectarea
lui,test PCR) membrii aceleiasi familii sau alte cazuri in care exista
contact direct prelungit, inclusiv, dar fără a se limita la, bărbații gay
sau bisexuali care fac sex cu bărbați sau alte persoane cu mai mulți
parteneri sexuali. Acestea sunt principalele categorii la care se
recomanda vaccinarea
• Transmiterea de la mama la fat este posibila
• Vaccinarea în masă nu este necesară și nici recomandată
pentru variola maimuțelor în acest moment.
clinic
• Perioada de incubatie de la 6 pana la 13
zile, dar in unele cazuri a durat pana la 21
de zile.
• Tabloul clinic al infectiei poate fi impartit in
doua etape:
Clinic
• • Perioada de invazie (de regula in primele 5 zile). Aceasta perioada e
caracterizata prin febra, durere intensa de cap, limfadenopatie, durere
de spate, mialgii (dureri musculare) si astenie intensa. Limfadenopatia
este o caracteristica specifica variolei maimutei, in comparatie cu alte
afectiuni cu simptomatologie similara
• • Eruptia cutanata apare la 1-3 zile de la debutul febrei si reprezinta a
doua perioada a infectiei: leziuni cutanate multiple, nodulare, la nivelul
mainilor si palmelor, talpilor si picioarelor, la nivelul fetei, in zona
organelor genitale externe, la nivelul conjunctivei si a corneei
• Eruptia incepe prin macule (leziuni plane, rosietice), evolueaza la
papule (leziuni usor reliefate, ce pot fi palpate), vezicule (leziuni
circumferentiale umplute cu un lichid transparent) si pana la pustule
(leziuni umplute cu un lichid galbui). Pustulele apoi se deschidrateaza,
formandu-se cruste pe suprafata lor, care eventual se usuca si cad.
• In cazurile severe, leziunile pot conflua, formand sectiuni largi de piele
afectata, intens lezata.
Evolutie
• Variola maimutei este, de regula, o boala limitata in timp,
simptomele fiind prezente intre 2-4 saptamani.
• Cazurile severe apar mai frecvent in randul copiilor, fiind
strans legate de expunerea prelungita, statusul general al
pacientului si aparitia unor complicatii. De asemenea,
pacientii cu boli autoimune de fond tind sa aiba forme mai
severe de variola.
Complicatiile acestei variole includ infectii secundare
recurente, bronhopneumonie, sepsis si soc septic,
encefalita, infectia corneei cu eventuala pierdere a vederii.
• Mortalitatea data de aceasta infectie a variat de la 0 la
11% de-a lungul timpului, fiind mai mare in randul copiilor.
• In ziua de astazi, mortalitatea se considera intre 3 si 6%
pentru populatia generala.
Diagnostic
• Daca este suspectata variola maimutei, medicul va
preleva o proba adecvata, dintr-o leziune cutanata
activa, ce va fi transmisa in siguranta si analizata intr-un
laborator performant.
• Detection of viral DNA by polymerase chain reaction
(PCR) is the preferred laboratory test for monkeypox.

• Nu toate laboratoarele beneficiaza de teste pentru acest


virus, nefiind o analiza care se face de rutina.
• Confirmarea diagnosticului depinde de tipul virusului si
de performanta testelor de laborator.
Tratament
• Tratamentul este simptomatic,ameliorarea
simptomatologiei pacientului, intrucat
tratamentul nu este curativ.
• Tratamentul ajuta la prevenirea complicatiilor si
a sechelelor pe termen lung.
• Pacientii vor avea nevoie de fluide si nutrienti,
pentru a pastra un status nutritional adecvat.
Acestea pot fi administrate oral sau, unde este
nevoie, pe cale parenterala, prin intermediul unui
cateter venos periferic. In cazul aparitiei unor
infectii bacteriene secundare, acestea vor fi
tratate corespunator, prin antibioterapie.
Tratament
• Exista un agent farmaceutic antiviral, numit
Tecovirimat, care a fost aprobat de catre
Asociatia Medicala Europeana pentru
tratamentul variolei maimutei, in urma unor studii
facute pe subiecti animali si umani.
• Din pacate, acest antiviral nu este disponibil in
toata lumea si are nevoie inca de monitorizare
medicala, pe perioada administrarii.
Vaccin

• Vaccinarea impotriva variolei a fost


studiata si impotriva variolei maimutei, iar
eficienta obtinuta a fost de aproximativ
85% in preventia variolei maimutei.
• In cazurile in care vaccinul nu a prevenit
boala, pacientii au facut o forma mult mai
usoara a acesteia, cu simptomatologie
minima.
Vaccin
• IMVANEX suspensie injectabilă
• Vaccin antivariolic și împotriva virusului variolei maimuței
(virus Vaccinia Ankara viu, modificat)
• Acest vaccin conține urme reziduale de proteine din pui, benzonază,
gentamicină și ciprofloxacină
• Vaccinare primară (persoane care nu au fost vaccinate anterior
împotriva variolei, variolei maimuței sau virusurilor vaccinia)
• Trebuie administrată o primă doză de 0,5 ml la o dată stabilită.
• O a doua doză de 0,5 ml trebuie administrată la cel puțin 28 zile
după prima doză.
• Imunizarea trebuie efectuată prin injecție subcutanată, preferabil în
partea superioară a brațului.
• Siguranța și eficacitatea IMVANEX la copii și adolescenți cu vârsta
sub 18 ani nu au fost stabilite.
Contraindicațiile vaccinului

• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții


enumerați la pct. 6.1 sau urme reziduale (proteine din pui,
benzonază, gentamicină și ciprofloxacină).

• Sarcina. Administrarea Imvanex în timpul sarcinii trebuie avută în


vedere numai atunci când beneficiile posibile depășesc riscul
potențial pentru mamă și făt.
• Alăptarea
• Nu se cunoaște dacă IMVANEX se excretă în laptele uman. Ca
măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea
IMVANEX în timpul alăptării. Administrea Imvanex în timpul alăptării
trebuie avută în vedere numai atunci când beneficiile posibile
depășesc riscul potențial pentru mamă și copil.
epidemiologie
• Până acum, variola maimuței nu a fost
declarată ca fiind o infecție cu transmitere
sexuală, deși expunerea directă și prelungită,
specifică contactului intim și expunerea la
fluide corporale infectate favorizează
răspândirea bolii de la o persoană la alta.
• În acest moment, cele mai expuse categorii
în fața virusului sunt profesioniștii din
domeniul sănătății, care tratează persoane
deja infectate, dar și membrii familiei sau
partenerii sexuali ai persoanei infectate.
Prevenire
• Izolarea respiratorie adecvată este
esențială pentru cazurile suspectate și
confirmate.

S-ar putea să vă placă și