SINDROMUL ANGELMAN

Grigorii Ana-Maria
Ionaș Andreea
Aspectul fenotipic al unui copil cu sindrom Angelman
Definiție Sindromul Angelman este o
afecțiune genetică complexă
rară care afectează sistemul
nervos (afecțiune
neurogenetică) cu o incidență
de 1:15 000 -1:20 000 de nou-
născuți.
Retardul de dezvoltare
devine evident în jurul vârstei
de 6 luni, iar tabloul clinic
caracterstic se conturează
adesea după vârsta de 1 an.
 Aspecte genetice
În sindromul Angelman este afectat cromozomul 15.
Gena implicată este de origine maternă.
60% Deleție de novo În majoritatea cazurilor

Are loc pierderea contribuţiei materne din

10% Mutații ale genei UBE3A regiunea amprentată 15q11-q13 și este

atribuit lipsei de expresie sau funcţie a alelei
materne UBE3A (ubiquitin protein ligase E3A).

7% Disomie uniparentală paternă Ambii cromozomi 15 de origine paternă

2-5% Mutații în centrul de amprentare

Rearanjamente cromozomiale care implică
1% Translocație, inversie regiunea critică
Modificări clinice/Manifestări fenotipice

Dificultăți de alimentare

Hipotonie, retard de dezvoltare

Microcefalie, strabism

Protruzia limbii, comportament

hiperkinetic
Modificări clinice/Manifestări fenotipice

Râs paroxistic (crize de râs)

Convulsii, atenție redusă

Mers tardiv, tulburări de

limbaj

Retard de vorbire, comunicare

nonverbală
Modificări clinice/Manifestări fenotipice

Crize convulsive, scolioză

Ataxie, tremor al membrelor

Dismorfism facial, protruzia

limbii, dinți spațiați, gura largă

Tegumente hipopigmentate, ochii

deschiși la culoare
 Criteriile de diagnostic ale sindromului Angelman

Pacienții cu - deleții au afectarea cea mai severă (microcefalie, crize convulsive, ataxie,
hipotonie, retard mental;
- disomie uniparentală sau mutaţii în centrul de amprentare au o dezvoltare
fizică mai bună, tulburări motorii mai puțin severe și o prevalență mai mică a crizelor
convulsive;
- în cazul copiilor cu mutaţii în centrul de amprentare se determină prezența
abilităților cognitive și de limbaj mai bune;
- cu mutații în gena UBE3A prezintă un grad de afectare intermediar;
- în cazul delețiilor cromozomului 15 matern sau disomiei uniparentale,
modificările genetice apar accidental în timpul formării gameților sau în etapa embrionară
precoce;
- în cazul mutațiilor în gena UBE3A sau în regiuni ale ADN-ului care
controlează activarea acestei gene, modificările genetice pot fi moștenite.
 Testarea genetică

FISH,
Cariotipul
array CGH

Analiza de
Secvențierea
metilare a genei UBE3A
ADN-ului
 Sfat genetic
Riscul de recurență pentru părinții
unui copil afectat depinde de cauza
sindromului: deleție, disomie
uniparentală paternă, defect de
amprentare, mutația genei UBE3A.
- Deleție = <1%
- UPD 15 paternă = < 1%
- Defect de amprentare = 50%, dacă și
mama are același defect
- Mutație UBE3A = 50%, dacă și mama
are același defect
- Defecte neidentificate = posibil 50%
 Diagnostic prenatal
Diagnosticul prenatal este
posibil pentru toate tipurile de
defecte moleculare cunoscute și se
indică după certificarea tipului de
defect molecular al cazului index și
sfatul genetic corelat cu acesta.
Dacă parinții au un copil afectat
prin mutație UBE3A, chiar dacă
testul mutațional al mamei este
negativ, diagnosticul prenatal
trebuie efectuat în contextul unui
posibil mozaicism germinal pentru
această mutație(mai multe celule
germinale posibil afectate).
 Evoluție și prognostic
 Gradul de severitate al
simptomelor asocitae
sindromului Angelman este
diferit de la un pacient la altul
și este corelat cu mecanismul
molecular cauzal.
 Durata de viață este una
normală și reproducerea este
posibilă. Terapia motorie și
logoterapia îmbunătățesc
considerabil prognosticul.
 Evolutiv, o parte din
trăsăturile sindromului
(hiperreactivitatea, convulsiile)
pot diminua în intensitate și
 Posibilități de îngrijire și urmărire
Nu există tratament pentru sindromul Angelman.
Metode
Controlul nonverbale de
convulsiilor comunicare
• Terapie
anticonvulsivă • logoterapie
• Dietă cetogenică

Controlul motor Strabism

• Terapie fizică • Corectare

• Terapie ocupațională chirurgicală
Controlul
tulburărilor de somn

• Sedative ușoare
• melatonină
 Diagnosticul diferenţial
Se efectuează cu următoarele afecţiuni:
• suferinţa perinatală, encefalopatia idiopatică, paralizia cerebrală, sindromul
Lennox-Gastaut sau sindromul West (caracteristici comune: retardul psihomotor
și paraplegia spastică);
• Sindromul Rett (evoluţie neuro-degradantă și pierderea îndemânării);
• Sindromul Mowat-Wilson;
• Sindromul alfa-talasemie/retard mental X-linkat și sindromul Phelan-McDermid
(trăsături comune: retard mental sever, absenţa limbajului și convulsii);
• Sindromul Prader-Willi (caracteristici comune: hipotonia, masa musculară
redusă). 
Vă mulțumim!