CURSUL NR.

1
Teratologia studiaza cauzele, mecanismele și manifestările dezvoltării anormale, induse
de factori genetici și externi.
Agentul teratogen este definit ca orice substanţă chimică/medicament, infecţie, stare
patologică sau insuficienţă, care acţionând asupra produsului de conceptie interfereaza cu
dezvoltarea normala a acestuia.
Principiile teratologiei
1. Susceptibilitatea la teratogeneză depinde de genotipul produsului de conceptie și
maniera în care interacţionează această compoziţie genetică cu mediul.
2. Susceptibilitatea la agenti teratogeni variază în funcție de stadiul de dezvoltare în
momentul expunerii.
3. Manifestările dezvoltării anormale depind doza și durata expunerii la agentul
teratogen.
4. Teratogenii acționează prin mecanisme diferite asupre dezvoltarii celulelor și
țesuturilor pentru a iniția embriogeneză anormală. Manifestările dezvoltării anormale sunt
moartea, malformația, întârzierea creșterii și tulburari functionale.

Rolul perioadelor critice (perioade teratogenetice) în tipul de malformaţie indus este

mai important decât specificitatea factorului teratogen. Susceptibilitatea produsului de concepţie
fiind dependentă de stadiul dezvoltării, se pot descrie trei perioade.
Perioada pre-embrionara – în primele 2 saptamani de sarcina, se aplică legea “tot sau
nimic”. Aceasta este perioada prediferenţierii, când masa celulelor pluripotenţiale se poate reface
după orice injurie şi poate continua multiplicarea. Dacă agentul teratogen acţioneazã în primele
două săptămâni poate cauza moartea blastocistului, respectiv discului embrionar sau poate afecta
un numãr redus de celule, caz în care celulele indemne pot asigura în continuare o dezvoltare
normală.
Perioada embrionară propriu-zisa (organogeneza)– între saptamanile 3- 8 este perioada
cu risc teratogen maxim.
Perioada fetală, după săptămâna a 8-a, are susceptibilitate redusă, organele fiind deja
formate, un factor teratogen care acţionează în această fază poate determina întârzieri de creştere,
tulburări funcţionale etc.
Factorii teratogeni pot fi clasificaţi didactic în factori ereditari (endogeni) şi de mediu
(exogeni); în producerea malformaţiilor esenţială este interacţiunea între cele 2 tipuri de factori

FACTORI TERATOGENI EREDITARI

1. Mutaţii genice
2. Anomalii cromozomiale Anomaliile cromozomale pot fi numerice sau structurale.

FACTORI TERATOGENI EXOGENI

1
 Factori teratogeni exogeni
Agenţi Factori mecanici:
fizici coalescenţe şi bride
Radiaţii ionizante
Hipertermie
Cauzata de febra sau de
surse externe ( sauna)
Modificãrile induse
amputaţii mecanice ale membrelor embrionului
Ele pot produce practic orice tip de
malformatie congenitala, in functie de doza si
stadiul de dezvoltare al produsului de
conceptie.
afectare SNC(anencefalie, spina bifida, retard
mintal).

Agenţii chimici (medicamente si alte Modificãrile induse

droguri)
Factorii teratogeni exogeni
Agenţi Alcool 30 ml/zi retard mintal
chimici Alcool 100 ml/zi întârzierea creşterii fetale; malformaţii
craniene şi ale sistemului nervos central,
dismorfii faciale
Medicamente anomalii ale feţei, sistemului nervos şi
anticonvulsante inimii
Tetraciclina malformaţii ale membrelor, anomalii dentare
Sulfamide hipoglicemiante anomalii ale sistemului nervos şi ale
viscerelor
Aminopterina avort spontan,malformaţii congenitale
majore ale sistemului nervos şi feţei
Vitamina A exces sau avort, anencefalie, despicãturi ale feţei,
deficit buzei, palatului;
Compuşii organici de Hg şi anencefalie, spina bifida
ai metalelor grele;
Nicotinã prematuritate sau hemoragie în timpul
sarcinii
LSD şi marijuana anomalii ale membrelor şi ale sistemului
nervos central
Heroina retard mental sever şi diverse malformaţii
congenitale.
Hormoni androgeni masculinizarea organelor genitale externe
ale feţilor feminini
Dietilstilbestrol malformatii ale uterului, trompelor uterine,
cancer vaginal, testicule malformate
Insulina , în doze mici nu este consideratã teratogenã

Agenţii biologici

a. Bolile materne

2
 Diabetul zaharat - constituie un factor de risc în apariţia malformaţiilor congenitale;
incidenţa malformaţiilor cardiace, renale, digestive, osoase şi ale sistemului nervos central la
copiii mamelor diabetice insulino-dependente este de 22% (OMS). Complexitatea malformaţiilor
este direct proporţională cu nivelul glicemiei.
Epilepsia – atât prin afecţiunea în sine( hipoxia din crize sau prin implicarea unui
factor necunoscut) cât şi prin utilizarea anticonvulsivantelor.

b. Infecţiile materne
Toxoplasmoza – infecţia precoce sporeşte severitatea infecţiei. În timpul sarcinii se pot
produce: avort spontan, deces perinatal, malformaţii severe, anomalii de creştere.
În forma severă apare triada caracteristică: corioretinită, hidro- sau microcefalie şi
calcificări cerebrale cu retard psihomotor.
Sifilisul congenital – Treponema pallidum traversează placenta în orice moment al
sarcinii, deşi permeabilitatea barierei placentare creşte odată cu vârsta sarcinii. Infecţia cu
Treponema pallidum in utero produce: avort sau naştere prematură, deces intrauterin, deces
neonatal în peste 50% din cazuri sau infecţii congenitale (hepatosplenomegalie, tumefacţii
articulare, rash, icter, anemie, distrofie metafizară, periostită).
Rubeola materno-fetală - provoacă un sindrom congenital care include: tulburări
neurologice(microcefalie, retard mintal şi motor, meningoencefalită), leziuni cardio-
vasculare(persistenţa canalului arterial, stenoza arterei pulmonare, defect septal interatrial, defect
septal ventricular), anomalii oculare (cataractă, cecitate, leziuni retiniene), surditate neuro-
senzorială, retard simetric în dezvoltarea intrauterină.
Infecţia cu enterovirusuri (Coxsakie B) – determină moartea fătului in utero în 40% din
cazuri. La supravieţuitori se descriu malformaţii congenitale cardiace, hepatită, pneumonie,
necroza glandei suprarenale.
Infecţia cu citomegalvirus – apar tulburări de tip micro- şi hidrocefalie, corioretinită,
calcificări cerebrale, retard mintal, bloc cardiac, hepatosplenomegalie.
Infecţia cu virus uman simplex tip2 (HSV-2) – în cursul primului trimestru de sarcină
conduce la întârzierea creşterii şi dezvoltării produsului de concepţie, microcefalie, corioretinită,
calcificări cerebrale, iar în unele cazuri la avort spontan.
Infecţia cu virusul varicelo-zosterian - frecvenţa infecţiilor fetale în cursul primului
trimestru de sarcină este sub 5%.
Malformaţiile congenitale determinate de virusul varicelo-zosterian constau în: leziuni
cutanate (leziuni cicatriciale, rash hemoragic), malformaţii congenitale musculo-scheletice
(hipoplazie unilaterală cuprinzând braţul, mandibula sau hemitoracele), malformaţii congenitale
neurologice.

MALFORMAŢII CONGENITALE ALE SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR

3
Malformatii congenitale ale craniului
Craniosinostoza - închiderea precoce a unor suturi prin osificare prematurã. Limiteazã
creşterea craniului si determinã deformarea lui. Cauze pot fi genetice sau obstetricale (angajarea
precoce a craniului fãtului). Cand o sutura se inchide precoce, nu mai exista crestere intr-un plan
perpendicular pe sutura respectiva.
Trigonocefalie - Inchiderea premature a suturii metopice. Fruntea de forma triunghiulara.
Brahicefalie- Inchiderea premature a suturii coronare bilaterale. Capul este scurt si lat.
Scafocefalie- inchiderea prematura a suturii sagitale, craniul este lung si ingust.
Acrocefalie/ Oxicefalie- Inchiderea premature a suturilor coronara, sagitala +/- lambdoida.
Craniu in forma de turn sau con.
Plagiocefalie- craniul asimetric prin sinostoza unilateralã a suturilor lambdoidã şi coronarã,
Microcefalie (craniul de dimensiuni reduse) prin închiderea congenitalã prematurã a
suturilor (craniosinostozis) sau prin microencefalie (creier subdezvoltat). Aceasta se poate
produce ca urmare a:
- Expunerii la doze mari de radiatii pana in saptamana 16 i.u.,
- Expunerii la anumiti agenti infectiosi (cytomegalovirus, herpes simplex virus, toxoplasma
gondi)
- Sindroame ereditare (trisomia 21)
Macrocefalie - craniul de dimensiuni peste medie. Macrocefalia se insoteste de multe ori
de hidrocefalie.

Sindromul Apert sau acro-cefalo-sindactilia Apert

Incidenţă 1/65 000 de nou-născuţi; este o boală rară, transmisă ereditar.
Tabloul clinic Sindromul este caracterizat prin malformaţii congenitale ale feţei şi craniului.
Dismorfismul facial marcat include fante palpebrale orientate “antimongolian”, hipertelorism
orbital, strabism, proptoză, boltă palatină ogivală. Închiderea precoce a suturii coronare şi lipsa
de creştere la nivelul suturii dintre oasele sfenoid şi etmoid determină aspectul în ”turn” al
craniului (turicefal, acrocefal), cu diametrul anteroposterior mult micşorat; profilul occipito-
cervical al craniului fiind rectiliniu. Nasul este proeminent; maxilarul are dimensiuni reduse,
madibula este aplatizată.
De asemenea prezintă anomalii oculare de tip strabism convergent. Sindactilia este
simetrică la mâini şi picioare, afectând degetele II,III şi IV

Malformaţii congenitale ale coloanei vertebrale

Cordoamele – sunt tumori dezvoltate pe resturi congenitale ale notocordului ce dau
fenomene de compresiune ale rădăcinilor nervilor spinali.
Spina bifida –arcul vertebral nu este sudat, lipseste procesul spinos al vertebrei, mai
frecvent întâlnită în regiunea lombară inferioară şi sacrală şi poate fi:
 spina bifida oculta, când tegumentul de la suprafaţă este intact;

4
 spina bifida cu meningocel- când arcul vertebral nu este sudat iar prin spaţiul creat herniază
meningele
 spina bifida cu mielomeningocel- când arcul vertebral nu este sudat iar prin spaţiul creat
herniază meningele şi măduva
 rachischisis posterior – se caracterizează prin lipsa arcului vertebral şi închiderea
incompletă, în acea regiune, a tubului neural.

Malformatii congenitale ale toracelui osos

Cele două jumătăți laterale ale sternului pot să nu se unească și astfel să formeze un
sternum despicat (așa-numitul fissura sterni).În alte cazuri, unirea celor două jumătăți are loc în
regiunea manubrială, dar nu si in portiunea distala. Eșecul de fuzionare poate fi foarte mic sau
foarte extins și uneori este însoțit de ectopia cordis.
Numărul de coaste poate fi crescut prin adăugarea la capătul cervical sau lombar al seriei.
Este extrem de rară găsirea unor coaste suplimentare sau a unei perechi de coaste atât în regiunile
cervicale cât și lombare în același timp.
Malformații congenitale ale claviculei. Au fost descrise claviculele bifurcate
Toracele in carena(Pectus carinatum) - proeminenta sternului la nivelul manubriului sternal,
corpului sternal si al apendicelui xifoid; infundarea si orizontalizarea coastelor; scaderea
mobilitatii si a elasticitatii cutiei toracice; dispnee de efort; se poate asocia cu cifoza coloanei
vertebrale.
Toracele infundat(Pectus excavatum) este o deformare congenitala a peretelui toracic in care
cateva coaste si sternul se dezvolta anormal, producind un aspect concav sau excavat al peretelui
toracic anterior. Pot apare dureri la nivelul toracelui precum pot fi afectate si functiile
respiratorie si cardiovasculara.

Anomalii ale oaselor membrelor

Malformaţii prin deficienţe tisulare
Acondroplazia – reprezintă cea mai gravă formă a nanismelor osoase, deficienţa de
creştere interesând cartilajele epifizare ale oaselor lungi. Acondroplazia din cadrul nanismului
transmis autozomal dominant, se caracterizează prin lipsa cartilajelor de creştere (datorată
osificării precoce), astfel că oasele lungi ale membrelor rămân scurte, membrele de asemenea
scurte, ceea ce atrage dupã sine diminuarea dimensiunilor muşchilor membrelor. Acelaşi proces
are loc în nanismele de diverse cauze. La indivizii cu această afecţiune, capul şi trunchiul au
mărime normală, iar membrele sunt scurte. Inteligenţa şi sexualitatea nu sunt alterate.

Absenţa membrelor sau absenţa unor segmente prin aplazie, poate fi totalã sau segmentară
Amelia, cea mai gravă malformaţie a membrelor, constă în aplazia totală a extremităţii
libere a membrelor superioare şi inferioare. Oasele centurilor sunt prezente dar au anumite

5
caractere regresive. Amelia poate fi determinată de agenţi teratogeni exogeni, în special
medicamente (exemplu: talidomida).
Focomelia poate fi malformaţie de cauzã ereditarã, dar cel mai frecvent este indusã de
talidomidã. Ea se caracterizeazã prin aplazia braţului şi antebraţului in timp ce mâinile sunt
inserate în regiunea umãrului. La membrele inferioare lipsesc coapsa şi gamba iar picioarele sunt
fixate în regiunile şoldului. De menţionat cã mâinile sau picioarele existente pot fi scizionate –tip
manus bifurcata - sau cu malformaţii ale degetelor.
Peromelia - “membre ciuntite”, se caracterizeazã prin absenţa segmentelor distale,
antebraţ, gambã, mânã, picior sau numai a degetelor. Unele dintre acestea sunt amputaţii
congenitale fetale.
Acheiria reprezintã absenţa mâinii.
Apodia constã în absenţa piciorului.
Adactilia reprezintã absenţa degetelor.

Oprirea în dezvoltare - hipoplazia:

Micromelia se caracterizeazã prin membre superioare sau inferioare scurte, dar cu
prezenţa tuturor pãrţilor scheletice şi dezvoltarea proporţionalã a segmentelor.
Microcheiria reprezintã mâna scurtã, iar micropodia (Micropodia), piciorul scurt.
Ectromelia În cadrul dismeliilor sunt diagnosticate şi descrise deseori în clinicã
malformaţiile numite ectromelii, a cãror frecvenţã a crescut mult dupã administrarea talidomidei.
Ele se întâlnesc atât la nive1ul membrelor superioare, cât şi la cele inferioare.
Ectromeliile longitudinale sunt obligatoriu parţiale si corespund aplaziei uneia din razele care
formează membrul, radială sau cubitală la membrul superior, tibială sau peronieră la membrul
inferior.
S-a constatat cã ectromeliile membrelor superioare intereseazã cel mai frecvent partea
radialã a scheletului, respectiv radiusul, policele şi uneori cu participarea humerusului, ulna fiind
mai stabilã.
 Sindromul Roberts (pseudotalidomidic) asociaza cheilognatoschizis bilateral, focomelie,
manus bifurcata, picioare în pensă de crab.

Creşterea în exces, hiperplazia,

Poate fi o creştere excesivă totală, a întregului corp sau a unui întreg organ.
Macromelia reprezintã dezvoltarea în exces, totalã sau proporţionalã a membrelor, care
sunt lungi, ca de exemplu, în gigantism sau sindromul Marfan.
Macrocheiria se caracterizeazã prin dezvoltarea în exces a mâinii.
Macropodia defineşte piciorul lung, supradimensionat.
Macrodactilia reprezintã degetele lungi în totalitate şi frecvent a degetelor izolate. Ea
poate fi de douã tipuri; unul intereseazã oasele, tendoanele şi formaţiunile neurovasculare, care
sunt mãrite proporţional; celălalt tip afecteazã îndeosebi pãrţile moi; prezentând abundenţã de
ţesut fibroadipos sau tumefacţia degetelor, ori limfangioame şi hemangioame.

6
 Polimelia constã în membre supranumerare. Dimelia constã în membre duble.
Polidactilia este frecvent familialã şi de cauzã autozomal dominantã. Ea semnificã
degetele supranumerare, situate pe partea radialã sau ulnarã a mâinii, ori pe cea tibialã sau
fibularã a piciorului. Se produce prin exagerarea împãrţirii (superpartitio) mezenchimului plãcii
mâinii sau piciorului.
Hiperfalangia sau polifalangia constã în falange supranumerare cu macrodactilie.
Frecvent se întâlneşte la nivelul policelui, fiind numitã trifalangia policelui.

Fuzionãri ale membrelor inferioare: simelia; simpodia; sirenomelia.

Simelia este specificã membrelor inferioare şi se caracterizeazã prin fuziunea medialã a
membrelor inferioare, cu piciorul dublu. Fuziunea segmentelor distale ale membrelor inferioare
constituie simpodie (Sympodia).
Sirenomelia constã în fuziunea pronunţatã a membrelor inferioare, dând aspectul de
picior unic, de formã conicã şi fãrã simpodie completã.

Lipsa de atrofiere sau persistenţa membranelor digitale: SINDACTILIA.

Amputaţiile congenitale fetale

Sunt determinate de bride amniotice sau strangulãri circulare atretice, parţiale sau însoţite
de amputaţii totale. Aceste amputaţii aparţin tipului de malformaţii numit peromelie (membre
ciuntite).

Luxaţiile congenitale (Defecte de formare ale extremitãţilor articulare ale oaselor şi

formaţiunilor ligamentare)
Defectele de formare ale extremitãţilor articulare ale oaselor şi formaţiunilor ligamentare
stau la baza luxaţiilor congenitale de umãr, şold, genunchi.
Luxaţia congenitalã a şoldului este malformaţie de cauzã ereditarã sau produsã de factori
extrinseci ca: hipoxie, carenţe alimentare proteice, de vitamine şi sãruri minerale, iradiaţii sau
factori mecanici care acţioneazã asupra fãtului în uter. În Europa se întâ1neşte cu o frecvenţã
pânã la 3 % şi predominã la sexul feminin. Poate fi prezentã la naştere sau se manifestã clinic
ulterior. Luxaţia congenitalã de şold constã într-o întârziere a dezvoltãrii componentelor osoase
ale articulaţiei coxofemurale. Capul femural al cãrui centru de osificare se osificã lent şi
deficitar, ca şi acetabulul, devin incongruente. Uneori capul femural este deplasat pe faţa lateralã
a osului iliac, unde, prin presiune, îşi creeazã un nou şi fals acetabul.
Incidenţa luxatiei congenitale de şold este de aproximativ 1 %, cu o frecvenţă mai mare la
rasa albă decât la cea neagră. Sexul feminin este afectat preponderent cu rata 6/1, iar şoldul stâng
este mai des interesat decât cel drept. Unul dintre factorii favorizanţi este prezentaţia pelvină:
Ordinea naşterii implică mulţi factori care favorizează apariţia luxaţiei congenitale de
şold. La primul nou-născut, riscul apariţiei malformaţiei luxante a şoldului este mai mare datorită
poziţiei intrauterine produse de particularităţile primiparei. Oligohidroaminonul are acelaşi efect,
crescând riscul apariţiei luxaţiei congenitale de şold.
7
 Caracteristicile anatomo-clinice ale maladiei luxante congenitale de şold.
La nou-născut - instabilitatea şoldului. Asimetria de pliuri la nivelul coapsei.
La copilul în vârstă de peste 1 an se constată modificarea poziţiei în ortostatism: copilul se
sprijină pe membrul inferior mai scurt, imprimând membrului sănătos o semiflexie a
genunchiului. În mers, copilul prezintă şchiopătare. În luxaţia bilaterală mersul este legănat ”de
raţă”.

Anatomia radiologică a maladiei luxante congenitale de şold

În explorarea radiologică convenţională a şoldului se utilizează radiografia de profil,
radiografia de faţă a bazinului şi coxometria.

Metodele moderne de examinare a şoldului

Deoarece nou-născuţii şi copii prezintă preponderent la nivelul şoldului ţesut cartilaginos,
care nu poate fi vizualizat prin radiografie plană, se folosesc metode complementare:
ultrasonografia, tomografia computerizată, artrografia şi rezonanţa magnetică nucleară.
Ecografia de şold nu este o metodă de depistare, ci numai un ajutor diagnostic în caz de
suspiciune de luxaţie congenitală de şold.

Malformaţii congenitale ale membrelor prin tulburãri ereditare metabolice: osteogeneza

imperfecta.

Osteogeneza imperfecta este o afecţiune ereditarã. Substratul sãu î1 constituie alterarea

geneticã a procesului de formare a fibrelor colagene din cele reticulare, cu grave tulburãri de
osificare encondralã şi subperiostalã (desmalã), determinate de vicii metabolice ale
osteoblastelor. Se caracterizează prin fragilitatea exagerată a oaselor care sunt moi şi cu fracturi
multiple (se fracturează uşor, la traumatisme minime), laxitate ligamentară. Se însoţeşte de
hipoacuzie sau surditate, scolioze congenitale, sclere albastre, hernii congenitale etc. Există două
forme de osteogeneză imperfectă – congenitală şi tardivă. Forma congenitală se transmite
autozomal recesiv, este foarte gravă, moarte precoce. Fracturile se produc intrauterin, astfel încât
la naştere copilul prezintă deformări osoase prin vindecarea în poziţii anormale a oaselor
fracturate

BIBLIOGRAFIE
1. Schoenwolf G., Bleyl S., Brauer P., Francis-Wes P. “Larsen’s human Embryology” 6th
edition, Elsevier, 2021
2. Moore Keith & Persaud T. V. N & Torchia Mark “Before We Are Born, Essentials of
Embryology and Birth Defects” Edit. Elsevier 2020. 10th edition.
3. Robert Carachi and Sameh Helmi Edward Doss “Clinical Embryology” An Atlas of
Congenital Malformations, Springer edit., 2019.

8
4. Sadler TW, Langman J. “Langman's Medical embryology” Wolters Kluwer, 2019, 14th
edition
5. Carlson M. Bruce “Human Embryology and Developmental Biology” 6th edition,
Elsevier edit. 2018
6. Tachdjian G., Brisset S., G., Courtot AM, Schoevaert D., Tosca L. “Embryologie et
histologie humaines”, Elsevier Masson, 2016.
7. Chircor Lidia, Surdu Loredana “Embriologie Umană” ediţia a 2-a Editura Ex Ponto,
2015
8. Brachet Jean, Alexandre Henri “Introduction to Molecular Embryology” Heidelberg
Science Library 2nd edition 2014
9. Cochard L. R., “Netter's Atlas of Human Embryology” UPDATED EDITION Saunders
Copyright Year 2013 Elsevier

SUBIECTE
1. Perioadele teratogenice
2. Principiile teratologiei
3. Spina bifida- oculta, cu meningocel, cu mielomeningcel, rahischizis
4. Craniosinostozele (acrocefalia, scafocefalia, plagiocefalia, brahicefalia, trigonocefalia)
5. Microcefalie, macrocefalie
6. Pectus carinatum, Pectus excavatum,
7. Acondroplazia
8. Amelia,
9. Polimelia,
10.Focomelia,
11. Peromelia
12. Micromelia, Macromelia
13. Acheiria, Microcheiria, Macrocheiria
14. Apodia, Micropodia, Macropodia
15. Adactilia, Sindactilia, Polidactilia
16. Luxaţia congenitalã a şoldului