Livingstone Doren Principala sursă a perenialiștilor o constituie ideile realismului clasic (Aristotel și Toma d’Aquino); plecând de aici, ei susțin revenirea la un învățământ teoretic, axat pe cultivarea intelectuală și morală a elevilor. Idei de bază 1. Esența umană rămână neschimbată totdeauna și pretutindeni; 2. Lumea e dominată de permanență; 3. Teza universalității naturii umane contrazice ideia progresivistă a varirtății naturii umane; 4. Educația este un fenomen unic, are mereu aceleași scopuri și funcții , indiferent de societate, cultură sau timp; 5. Scopul educației este de a dezvolta rațiunea; Scopul învățării nu este adaptarea la lume, ci adaptarea la adevăr.
Hutcins face următoarea deducție:
• Educația implică predarea.
• Predarea implică știința.
• Știința este adevăr.
• Adevărul este peste tot același.
• Prin urmare,educația trebuie să fie peste tot la fel.
7. Tot ceea ce poate și trebuie să-și propună școala constă în cunoașterea valorilor perene cuprinse în marile opere ale marilor autori din trecut și de azi, deoarece aceste opere conțin valorile esențiale și permanente ale umanitații; 8.Educația liberală; 9. Perenialiștii resping ideea după care educația trebuie să contribuie la adaptarea socială a tinerilor; 10.Resping ideea realizării unei educații profesionale în context școlar. Principalele limite ale concepției perenialiste ar fi: Pleacă de la un concept abstract asupra omului și educației acestuia. Omul perenialiștilor nu e unul concret, real, ci unul abstract și ipotetic;
Dacă progresivismul absolutiza schimbarea, în
numele căreia ignora adresatrecutului, perenialismul absolutizează cantonându-se în trecut. Susține ideea adevărului unic, absolut și a naturii unice a omului educația trebuie să fie unică, neschimbată, nediferențiată.
Limitează educația la dimensiunea intelectuală,
iar pe aceasta din urmă la asimilirea conținuturilor tradiției clasice a culturii. Atribuie elevului un rol pasiv în procesul cunoașterii.