Ciuma

Pandemii medievale și moderne

 Cauze Profilaxie
01 Yersinia pestis, bacteria care 04 Prevenția – reducerea
cauzează ciuma incidenței ciumei

Simptome Diagnostic
02 O clasificare a formelor de 05 Metode medicale de
ciumă și a manifestărilor identificare a bolii

Tratament Epidemiologie
03 Metodele actuale versus 06 Pandemiile de ciumă –
metodele străvechi observații geografice
01
Cauzele ciumei
Un mic studiu al bacteriei
patogene
Yersinia pestis
Este o bacterie gram-negativă patogenă,
un cocobacil lipsit de mobilitate, care
parazitează atât insectele, cât și
rozătoarele, mamiferele mari (inclusiv
cele domestice) și omul. Trăiește în
toate mediile, anaerobe sau aerobe.
 Propagarea bacteriei

Etapa 1 Etapa 3
Bacteria se transmite la Rozătorul mușcă un animal
puricele șobolanului domestic

Etapa 2 Etapa 4
Puricele șobolanului Prin zoonoză, omul intră în
parazitează un rozător contact cu patogenul
02
Semne &
simptome
Clasificare și manifestări ale
ciumei
 Forme ale bolii

Pneumonica Septicemica Bubonica

Se instalează la nivel Duce la mialgie, Duce la răni pe piele, care
pulmonar, se transmite pe slăbiciune, infecții pot fi extrem de
cale aeriană generalizate și necroză contagioase
 Semne specifice

Tipuri Simptome

Infecție pulmonară, tuse, febră, frisoane, stare de vomă

Pneumonica prelungită.

Septicemica Infecție generală, febră, cangrene și necroze ale țesuturilor.

Infecție cutanată, febră, frisoane, dureri musculare, leziuni

Bubonica severe de piele.
03
Metode de tratare
Un tablou comparativ – medieval
versus contemporan
 În paralel
Atunci
● Tratamentele erau naturiste, bazate pe
remedii vegetale
● Principalul medicament era usturoiul,
considerat a avea forță vindecătoare
● Măsura pentru pacienții bolnavi de
ciumă era vizita la preot, rugăciunea
● Se impunea adesea carantinarea
persoanei sau a regiunii
Acum
● Tratamentele sunt alopate, bazate pe
intervenție și medicație
● Principalul medicament este
antibioticul, în special cele chimice
puternice
● Măsura este internare în spital, sub
supravegherea atentă a medicului
● Se impune adesea carantinarea
persoanei
04
Profilaxia ciumei
Vaccinarea și măsurile
suplimentare de igienă
Igienizare & vaccinare

• Vaccinarea împotriva ciumei este disponibilă

începând cu secolul al XIX-lea, dar, în prezent,
doar personalul de laborator, cercetătorii
bacteriologi și medicii epidemiologi având
acces la această vaccinare gratuită;
• Măsurile de igienă sunt mult îmbunătățite față
de perioada medievală, puricii și șobolanii fiind
exterminați cu o mai mare rată de succes;
05
Metode de
diagnostic
O scurtă privire asupra
diagnosticării ciumei
 Diagnostic - tehnici principale

Evaluare Triaj Testare

Semnele specifice ale Triajul epidemiologic al Pentru a determina
ciumei sunt ușor de ciumei este ușor de prezența bacteriei în
observat prin consult realizat – pe lângă organism există două teste
medical, iar cum boala simptomele uzuale ale – testul de sânge și testul
evoluează rapid și are un unei infecții bacteriene de spută. Deși testul de
timp scurt de latență, (febră, cefalee etc.), spută este mai ușor de
pacientul poate să se leziunile cutanate sau realizat, atât ca procedură,
prezinte la medic suficient hemoragice sunt cât și ca mecanism (test
de rapid pentru un observabile de către antigen), este mai
tratament eficient. oricine (nu doar cu ineficient.
pregătire medicală).
06
Linii de transmitere
Cele trei pandemii – focare și
direcții de transmitere
 Prima pandemie
A avut loc între 541 – 549 d. Cr., fiind numită și ciuma lui
Iustinian. Principalele zone afectate au fost: Bazinul
Mediteranei, Orientul Apropiat, afectând în principal
Imperiul Bizantin.
În 541 d. Cr. Izbucnește în Constantinopol (epicentru) și în
alte provincii bizantine, reușind să infecteze în același an și
Egiptul Roman. În 544 d. Cr., devine generalizată în jurul
Mării Mediterane, iar în 549 d. Cr. ajunge în Peninsula
Arabă.
De asemenea, se presupune că originea acestei primei pandemii
de ciumă este lanțul muntos Tian-Shan (hipocentru).
 A doua pandemie
A avut loc cu intermitențe între 1347 – 1835. A cuprins mai
multe etape: Moartea Neagră (1347-1351, Europa continentală
și Asia), Moartea Neagră Engleză (1360-1363, Marea
Britanie), Marea Ciumă a Dinastiei Ming (1633-1644, China),
Ciuma Rusească (1770-1772, Moscova), Epidemia Otomană
(1812-1819, Imperiul Otoman), Ciuma lui Caragea (1813-
1814, România).
Cea mai cunoscută astfel de epidemie, Moartea Neagră, a avut
hipocentrul în jurul Mării Caspice, iar epicentrul în Veneția,
Marsilia, Sicilia, Corsica. Harta alăturată urmărește transmiterea
ciumei, culorile indicând, de la vișiniu închis la galben deschis,
ordinea în care provinciile au fost lovite de epidemie, cele mai
închise la culoare fiind cele afectate primele. Regiunile verzi
sunt cele ocolite de pandemie.
 A treia pandemie
Se mai numește Pandemia modernă, având loc între 1855 – 1960, izbucnind treptat în diferite regiuni ale lumii.
Hipocentrul pandemiei a fost regiunea Yunnan din China, iar epicentrele fiind localizate în Marea Britanie și Franța,
epicentrul inițial fiind Hong Kong.
Linia de transmitere a fost următoarea: China – Hong Kong – Marea Britanie – Franța – Spania și Portugalia – colonii
(India, Madagascar, Africa de Sud, Filipine, Australia, America Latină etc.)
Această pandemie a provocat multe schimbări în sistemul de sănătate – a dus la fondarea Organizației Mondiale a
Sănătății, care a introdus protocolul standard de luptă epidemiologică: izolare – incinerare (folosit doar la epidemii
bacteriene) – inoculare (cuvânt folosit pentru vaccinare și imunizare cu ser) .
Ciuma
Vă mulțumesc pentru atenție