Selecţia explantelor

1.Explantele precum mugurii, apexurile caulinare, meristeme şi apexuri florale,

sunt cele mai utilizate pentru iniţierea unei culturi de ţesuturi.
- la plantele lemnoase - meristeme prelevate din muguri dorminzi

Dacă mediul de cultură nu este potrivit poate tulbura funcţiile explantului şi

conduce la dediferenţierea celulelor, generând calus.

Utilizarea acestui tip de explante este similară unei microbutăşiri şi este

tehnica cel mai des folosită atunci când se urmăreşte micropropagarea pe scară
largă a unei specii.

•Explantele posedă un fel de memorie a tipului de creştere ce l-au prezentat in vivo,

acest fenomen fiind în special întâlnit la speciile lemnoase.
 CULTURI IN VITRO

ALEGEREA EXPLANTULUI

Meristem apical (caulinar)

Meristem radicular
 2.Explantele constituite din diferite tipuri de ţesuturi, cum ar fi fragmente de tulpină,
frunze, flori şi fructe, cărora, inoculate pe mediu de cultură, li se induce o reversie
completă cu scopul de a restaura capacitatea celulelor de a se divide şi de a-şi câştiga din
nou capacitatea organogenică.

Pentru aceste explante, în funcţie de specie, s-a dovedit că toate părţile plantei sunt
capabile să urmeze procesul dediferenţierii conducând spre o nouă organizare structurală.

În general, cele mai bune rezultate au fost obţinute, la cele mai multe specii, din
fragmente de limb foliar şi tulpini tinere.
• plantele tinere sunt sursa cea mai potrivită de explante

• obţinerea de puieţi la speciile pomicole:

utilizarea lăstarilor tineri de la baza speciilor pomicole (şi arbusti) - lăstarii par a avea
caracteristici juvenile şi înrădăcinează mai repede.

•micropropagarea speciilor lemnoase - unele explante au tendinţa de a înrădăcina

uşor atunci când sunt prelevate în anumite faze de vegetaţie, în special dacă sunt
excizate în perioada de vegetaţie, când concentraţia de auxină este maximă.
•De-a lungul unui ciclu anual, echilibrul intern al plantelor se schimbă. Primăvara
organele cresc şi analizele relevă prezenţa regulatorilor de creştere de tipul
auxinelor, giberelinelor şi citochininelor. Vara transportul fitohormonilor prin vasele
conducătoare se diminuează, iar toamna se sintetizează inhibitorii creşterii -
explantele, prelevate de la aceeaşi plantă în perioade variate ale vegetaţiei, vor da
răspunsuri diferite chiar dacă vor fi plasate pe acelaşi tip de mediu.