Pancreasul endocrin

Juncă Alina Elena

• Pancreasul endocrin este
răspândit difuz în ţesutul exocrin,
între acinii glandulari şi este
reprezentat de insulele
Langerhans, înconjurate de
multiple capilare sanguine
fenestrate. Celulele insulelor
Langerhans îşi elimină produşii de
secreţie în sânge. Numărul total
al insulelor Langehans este în
medie un milion (între 1800000 şi
200000 insule), cu
diametru/insulǎ care nu
depăşeşte 400 de microni.
• Ţesutul endocrin reprezintă doar
1 – 2 sau 3 % din volumul glandei
şi are o greutate de 0,5 – 2,4 gr.
Insulele sunt mai bine
reprezentate în coada
pancreasului. Insulele Langerhans
sunt formate din circa de 200
celule celule înconjurate de un
strat subţire de fibre reticulare şi
multiple vase capilare. Celulele
insulelor Langerhans sunt de
dimensiuni variate, dar mai mici
ca cele acinare. Sunt descrise
câteva tipuri principale de celule.
• Celulele α sau A reprezintǎ 10–
25% faţǎ din celulele endocrine.
Sunt celule de dimensiuni mari,
care se găsesc la periferia
insulelor. Citoplasma este bazofilǎ
datoritǎ numǎrului mare de
ribozomi liberi. Celulele α conțin
granule fine, omogene, de 350–
450 microni. Aceste celule secretǎ
hormonul numit glucagon.
Glucagonul are efect antagonic cu
insulina.
• Celulele β sau B sunt al doilea tip de
celule care se găsesc în insulele
Langerhans, fiind localizate în
centrul fiecǎrei insule. Sunt celule
mai mici şi reprezintă cam 60 – 80%
din celulele endocrine. Aceste celule
secretă insulina. Se pare că un gram
de ţesut insular ar conţine 200 –
300 U de insulină. După alţi autori,
toate insulele ar conţine 100 – 150
U de insulină. Necesarul zilnic de
insulină este de 25 – 50 U. Insulina
acţioneazǎ asupra metabolismului
hidraţilor de carbon pentru a scade
glicemia.
• Celulele delta sau D reprezintă doar 5–
10% din celulele endocrine, rǎspândite
în toatǎ insula. Aceste celule conţin
granule foarte fine care conţin
somatostatinǎ. Somatostatina are
multiple efecte inhibitorii. Inhibǎ
secreția de STH,TSH de insulinǎ de
glucagon şi PP. Inhibă motilitatea
gastroduodenală şi a veziculei biliare,
scade absorbţia lanivelul tractului
digestiv, scade secreţia de hormoni
gastrointestinali (gastrina, secretina,
VIP, CCK, secreţia clorhidropeptică
gastrică) şi creşte absorbţia apei şi a
electroliţilor.
• Celulele de tip C sunt celule clare,
lipsite de granule secretorii. Se pare că
ultimele două tipuri de celule ar fi
stadii de regresie a primelor două
tipuri de celule.
• Celulele B care sunt cele mai
numeroase sunt situate în centrul
insulelor Langerhans. Celulele de tip A
şi D sunt localizate la periferia insulelor
• Celule de tip G se gǎsesc la
periferia insulei şi sunt unite de
celulele B prin desmozomi.
Ocupă 1% din masa pancreasului
endocrin şi secretă gastrina, cu
rol în stimularea secreţiei de acid
clorhidric de către stomac.
• Celule de tip P.P.: predomină în
insulele situate la nivelul capului
pancreasului. Aceste celule
secretă polipeptidul pancreatic
(1 – 2%) cu rol stimulator asupra
secreţiei de suc gastric şi
inhibitor a secreţiei de suc
• Celule de tip P.P.: predomină
în insulele situate la nivelul
capului pancreasului. Aceste
celule secretă polipeptidul
pancreatic (1 – 2%) cu rol
stimulator asupra secreţiei de
suc gastric şi inhibitor a
secreţiei de suc pancreatic.