RELAȚIILE EDUCAȚIONALE

RELAȚII DE COMUNICARE
Conceptul de
comunicare

Forme ale
comunicării

Funcții ale
comunicării

Factorii
comunicării

Interpretarea
activității didactice
din perspectiva
comunicării
 CONCEPTUL DE COMUNICARE. FACTORII COMUNICĂRII

• Termenul de comunicare își are originea în latinescul communis (= comun),

dând naştere verbului communico (= a face în comun, a pune în comun).
• Factorii comunicării umane / comunicării educaționale / comunicării
didactice:
Emițătorul (persoana care transmite mesajul)
Receptorul (persoana care primește mesajul)
Mesajul (poate fi scris sau oral și presupune conținut de idei,
sentimente sau informații)
Codul (trebuie să fie cunoscut de cei doi actori ai comunicării, astfel
încât receptorul să poată decoda informația pentru a capta sensul
corect)
Canalul de transmitere (oral, scris, telefonic, audio, video, poștă,
calculator etc.)
FORME ALE COMUNICĂRII

1. Comunicarea verbală – devine eficientă atunci când emiţătorul adoptă următoarele atitudini: manifestarea
interesului, este natural și se exprimă clar.
• Orală – cea pe care o folosim pentru a ne exprima în relațiile cu ceilalți, în viața de zi cu zi, la locul de muncă, etc.
• Scrisă – cea care are loc printr-un mijloc de comunicare indirect, cum ar fi sms-ul, e-mail-ul, documente scrise, cărți, etc.
2. Comunicare paraverbală - se referă la caracteristicile vocii, particularităţile de pronunţie (intensitatea sau
tonalitatea vocii, volumul, dicţia, ritmul, pauzele sau tăcerile).

3. Comunicarea nonverbală - se referă la mimica, gestica, postura persoanei.

FUNCȚII ALE COMUNICĂRII

1. Funcția informativă - actorii comunicării dintr-o școala emit și primesc informații prin diferite
canale. Informațiile pot fi: anunțuri administrative, conținuturi științifice, culturale sau de
divertisment, experiențe împărtășite.
2. Funcția emoțională - dovedește starea afectivă, valorile morale, culturale și nu doar capacitățile
cognitive ale celui care deține o informație. Evidențierea stării interne a emițătorului, subliniată prin
limbajul para verbal (ton, ritm, intonație), nonverbal (atitudine deschisă, gesturi, mimică) și verbal
(exclamații, interjecții, utilizarea anumitor cuvinte), are un rol important în exprimarea propriei
poziții.
3. Funcția de motivare - Motivația este ansamblul stărilor de necesitate ale organismului
care orientează și dirijează comportamentul pe direcția satisfacerii lor.

4. Funcția de control - se află în complementaritate cu cele de mai sus și apare în cazul inspecțiilor școlare sau
evaluări.
COMUNICAREA DIDACTICĂ

• Are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale comunicării interumane:

• - se desfășoară între doi sau mai mulți agenți: profesor și elevi, având ca scop comun instruirea
acestora, folosind comunicarea verbală, scrisă, non-verbal, paraverbală și vizuală, dar mai ales forma
combinată;

• - mesajul didactic este conceput, selecționat, organizat și structurat logic de către profesor, pe baza
unor obiective didactice precise, prevăzute în programele școlare;

• - mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ-demonstrativă și este transmis elevilor

folosind strategii didactice adecvate dezvoltării intelectuale a acestora și nivelului de cunoștințe pentru
a fi înțeles de elevi.
METODA 3-2-1

• Această metodă este folosită pentru aprecierea rezultatelor unei secvențe didactice sau a unei activități.
Li se solicită elevilor să scrie:

TREI termeni (concepte) din ceea ce au învățat

DOUĂ idei despre care ar dori să învețe mai mult în continuare
O CAPACITATE, O PRICEPERE SAU O ABILITATE pe care consideră ei că au dobândit-o în
urma activității de predare-învățare.