PRINCIPALELE MOMENTE

ISTORICE DE STUDIERE A
SOCIOLOGIEI DESPRE FAMILIE
CONEXIUNI ȘI INTERFERENȚE
BANCIUC DUMITRU,GR.43
PRINCIPALELE MOMENTE ISTORICE A STUDIILOR
DESPRE FAMILIE
Miscarea de idei in orice disciplina este determinata de 4 categorii de factori:
a)factori intrinseci disciplinei respective;
b)achizitiile din campul disciplinei conexe;
c)marile orientari cultural-filosofice;
d)transformarile din viata sociala (factori economici, politici, tehnologici, legislativi) si modificari ale structurii si mobilitatii sociale.
Pentru disciplinele socio-umane, legaturile sunt directe, inclusiv in ceea ce priveste structura si functiile familiei. Nu este
determinismul rigid, rezumat de Marxism, caci familia influenteaza alte institutii sociale si configuratia societala de ansamblu.
Societatea familiala a aparut si s-a dezvoltat in cultura euro-americana, reflectand in continutul ei tematic si teoretic-metodologic,
tendintele majore ale evolutiei familiei in contextul schimbarilor probabile.Problemele legate de familie apar in forma aceasta in
societatea capitalista. Pe masura dezvoltarii capitalismului, familia cunoaste mutatii si crize: familia nucleara in expansiune face cu
greu fata unor difilcutati precum boala, batranete; munca unui singur membru al familiei (tatal, de regula) nu mai este suficienta,
fiind necesara angajarea celorlalti membrii.Pentru disciplinele socio-umane, legaturile sunt directe, inclusiv in ceea ce priveste
structura sifunctiile familiei. Nu este determinismul rigid, rezumat de Marxism, caci familia influenteaza alte institutii sociale si
configuratia societala de ansamblu. Societatea familiala a aparut si s-a dezvoltat in cultura euro-americana, reflectand in
continutul ei tematic si teoretic-metodologic, tendintele majore ale evolutiei familiei in contextul schimbarilor
probabile.Problemele legate de familie apar in forma aceasta in societatea capitalista. Pe masura dezvoltarii capitalismului, familia
cunoaste mutatii si crize: familia nucleara in expansiune face cu greu fata unor difilcutati precum boala, batranete; munca unui
singur membru al familiei (tatal, de regula) nu mai este suficienta, fiind necesara angajarea celorlalti membrii.
J. Bachofen in “Matriarhatul. Studii asupra naturii religioase si juridice a ginecocratiei in antichitate” (1861), expune rezultatele
analizelor sale asupra unor texte biblice, mituri si alte productii literare ale antichitatii. Pleaca de la ideea ca anumite institutii
sociale se transpun in productiile culturale –concluzia existentei unor forme de familie anterioare celor centrate pe tata
(matriarhat).
Trecerea de la matrarhat la patriarhat s-a produs prin aparitia unor zeitati noi masculine. Din perspectiva riguros stiintifica si
empirica, astfel de incercari par naïve, dare le au fost un gen de analiza de continut.De problemele familiei se mai ocupa
psihanaliza, antropologia structuralista, psihologia.Carbonier in “Dreptul flexibil” (1992) afirma ca, daca in urma cu 100 de ani
sociologii se interesau de unde vine familia, azi, ei se intreaba incotro se indreapta. Fiecare timp al istoiei a avut probleme
prioritare pe care le-a abordat.Fondatorii sociologiei si-au elaborate conceptiile intr-un context instabil, bogat in dezbateri, un
amestec de regrete si profetii, nostalgii ale trecutului si viziuni utopice. Ei s-au aplecat asupra efectelor revolutiei industriale,
asupra degradarii conditiilor de viata ale muncitorilor confruntati cu o noua organizare a muncii si la izolare.
1.2. TOCQUEVILLE

Subliniaza legaturile dintre schimbarile sociale si familie. Considera societatea drept cauza a
legilor si obiceiurilor ce reglementeaza conditia familiei.Face comparatie intre familia americana
si cea franceza. In timp ce europeanul cauta sa scape de grijile domestice tulburand societatea,
americanul are un cult pentru ordine si considera ca familia trebuie sa-si asume o functie
reglatoare, capabila sa canalizeze pozitiv pasiunile. Europeanul cultiva germenii dezvoltarii chiar
in interiorul familiei, devenind indiferent la necesitatea respectarii legilor.
1.3. AUGUSTE COMTE

Daca familia este sursa si element al societatii, aceasta din urma exercita o actiune asupra primei.Constata
degradarea legaturilor familiare traditionale, dar subliniaza capacitatea de rezistenta a familiei.Subliniaza
continuitatea dintre individ-familie-societate.Se intereseaza de relatiile afective din familie – contribuie la
dezvoltarea morala a oamenilor.Viata domestica este legatura naturala necesara ce asigura metamorfoza unei
existente strict personale intr-o existenta sociala eficace din punct de vedere moral. Aceasta face din familie o
institutie de neinlocuit, dar familia are si imperfectiuni. Egoismul colectiv ce face sa prevaleze unitatea sa asupra
societatii, chiar daca presiunea sociala adapteaza familia la o destinatie mai generala.
1.4. H. MORGAN
“Liga iroquezilor”
“Sistemele de consaguitate si rudenie ale familiilor nevoiase”
“Societatea veche’’Timp de 20 ani a urmarit viata iroquezilor (indienii americani) prin observatie exterioara,interioara, participativa.
Concluziile se bazeaza pe cercetarea componentelor concrete ale actiunilor familiale, materiale produse de aceasta continuitate, pe
identificarea a 2 realitati diferite:
a)cea a relatiilor afective dintre membrii familiei din comunitate;
b)un anumit sistem moral si juridic nescris format din norme, reguli.
Intre cele 2 realitati sunt slabe corespondente, relatiile reale devastandu-le pe cele formale.
A schitat o evolutie a formelor de organizare familiala:
totala nestructurare a relatiilor dintre sexe
hoarda primitive (40-50 indivizi) in care nu exista reglementari.
familia inrudita dupa sange in care apare prima interdictie de realtii sexuale (parinti sii copii-incest)
familia pe grupe (tabuul sexual si de casatorie se extinde si la frati, surori si veri de gradul I)
familia monogama
In demersul sau privind familia, apeleaza la explicatii economice, demografice, de structura sociala etc. Etapele descrise de el au fost
preluate de cei care au incercat sa faca corelatii intre dezvoltarea sociala si cea familiala – au fost preluate si generalizate de toate
societatile.
CONEXIUNI ŞI INTERFERENŢE DISCIPLINARE

Familia şi problemele sale focalizează atenţia mai multor discipline ştiinţifice situate pe palierediferite:
-la primul nivel se situează ştiinţele juridice (dreptul familiei); economice ( se referă la bugetele familiale); demografia (studiază
nupţialitatea, fertilitatea); psihiatria ( cu accent pe familie ca mediu potenţator şi terapizant al maladiilor psihice); istoria culturii şi
civilizaţiei;
-la al doilea nivel se situează sociologia familiei, psihologia socială, antropologia culturală şi socială.
Viziunile şi preocupările acestor discipline se diferenţiază în funcţie de mai multe coordonate:
-de la macrosocial la microsocial;
-de la formal – normativ la descriptiv – informal.
Aceste delimitări reflectă etapa dezvoltării disciplinare a ştiinţei. Treptat s-a trecut la dezvoltarea inter – şi multidisciplinară,
accentul mutându-se pe interferenţe şi suprapuneri între disciplinele care studiază familia.
Cele mai importante conexiuni şi interferenţe:
1.Între sociologia familiei şi psihologia socială. În calitate de microsociologie,sociologia familiei se suprapune aproape în
totalitate cu psihologia socială. Alegerea partenerului,statusurile şi rolurile din familie, afectivitate şi cooperare, tensiuni şi
strategii de rezolvare a lor, socializare şi educaţie, realitatea de ansamblu a grupului familial sunt obiect de explorare deopotrivă
pentru sociologia familiei şi psihologia socială.
2.Între demografie şi psihologia socială.Când s-a înţeles că demografia nu poate rămâne doar la nivelul constatărilor cifrice, că
trebui sa-şi sporească utilitatea socială prin explicaţii şi predicţii cu privire la concepţia şi comportamentul natalist al populaţiei s-a
ajuns la concepte şi teorii fundamentale din psihologia socială: valori, atitudini, intenţii; teorii ale învăţării sociale; factorii
motivaţionali şi luarea deciziilor.
3.Între istorie şi sociologia familiei. Istoria ca ştiinţă şi-a extins preocupările dincolo de evenimentele politice, ocupându-se tot
mai intens de viaţa cotidiană, de instituţii şi mentalităţi, deci şi de familie care le condensează. Pentru aceasta a apelat la
achiziţiile psihosociologiei legate de dinamica rolurilor în familie, socializare, teoria schimbului social. Prin apel la istorie sociologia
poate elabora tipologii, teorii despre structura,funcţiile şi dinamica familiei.
4.Sociologia familiei şi antropologia culturală. Ambele năzuiesc spre globalitate. Au evoluat separat câteva decenii:
-sociologia utiliza în cercetările complexe aproape exclusiv metode cantitativ – statistice, iar antropologia metode calitativ –
intensive;
-antropologia culturală s-a ocupat de societăţile simple, omogene, iar sociologia de societăţile complexe, puternic stratificate.
În ultimele decenii s-au apropiat tot mai mult:
-sociologia practică tot mai consistent metode calitative (etno metodologia);
-studiile antropologice cercetează şi societăţile complexe industrial – urbane.
Există totuşi o diferenţă marcantă: sociologia integrează mai substanţial date din psihologia socială în timp ce antropologia e
saturată într-o mai mare măsură cu date cultural – comparative.Antropologia culturală a constatat marea diversitate a tipurilor de
familie (monogamă, poligamă,matrilocală, patrilocală, neolocală), a studiat caracteristicile relaţiilor de rudenie, modurile diferite
de descendenţă şi de creştere a copiilor. Prin toate acestea a contribuit la consolidarea concepţiei relativismului cultural, la
clarificarea distincţiei între optica de interior (emică) şi cea de exterior(etică). Optica de exterior (a cercetătorului) nu trebuie
considerată automat ca obiectivă.Interacţiunile între discipline au consolidat convingerea eficienţei cognitive a cercetărilor inter –
şi multidisciplinare.