PROIECT DIDACTIC

Șef catedră:________
Profesor: Arbuz Irina
Obiectul de studiu: Psihopedagogia familiei
Data: 11.10.2021
Grupa: Anul II de studii, grupa 23 specilalitatea Asistenţă socială
Subiectul lecţiei: Perspective moderne de cercetare şi lucru cu familia: de la individ la sistem. Orientări fundamentale asupra familiei: Teoria
sistemică. Teoria ciclurilor vieţii familiei.
Tipul lecţiei: mixtă
Competenţa specifică: Familiarizarea cu aspectele teoretice ale sistemului familial.
Subcompetenţe: Însuşirea noţiunilor teoretice privind teoriile ce explică structura și dinamica rolurilor în familie;
Obiective operaţionale:
Informative:
O1 – Să definească conceptele de statut și rol social;
O2 – Să cunoască teoriile ce explică structura și dinamica rolurilor în familie;
O3 - Să diferențieze tipurile de femei și bărbați având în vedere schimbările intervenite în trecerea de la tradiționalitate la modernitate;
O4 - Să identifice factori ce au determinat flexibilizarea raporturilor de putere in cuplul modern:
Formative:
O5 - Să diferențieze rolurile și așteptările de rol în grupul familial ți funcție de steriotipurile sociale privind diferențele dintre bărbat și femeie;
O6 - Să distribuie rolurile în grupul domestic în funcție de angajarea în câmpul muncii și profesia femeilor;
O7 - Să distribuie rolurile în familiile contemporane;
O8 - Să elaboreze concluzii la temă;
Afective:
O9 –Să participe activ pe tot parcursul lecţiei
Strategii didactice:
Metode şi procedee: Explicaţia, conversaţia, problematizarea, observarea, analiza, tehnica de aplicare în practică a celor însuşite;
Metoda “Scaunul intervievatului”;
Mijloace didactice: Fişe de reper, tabla, caietele, manualul.
Forme de organizare: Activitate individuală, frontală, in grup.
Surse biblografice:
1. “Psihologia cuplului și a familiei”, Nicoleta Turliuc
2. “Pedagogia şi psihologia familiei”, Larisa Cuznețov.
Nr. Etapele lecției Activitatea profesorului Evaluarea

operaționale
Obiectivele
d/o
(metodele, mijloacele didactice și formele de organizare reflectate)

1 EVOCAREA Se asigură un climat propice bunei desfăşurări a lecţiei (se notează absenţele, se pregătesc cele
18 min. necesare lecţiei: fişe de lucru, pixuri etc.).

Se asigură climatul necesar pentru a începe lecţia. Fac apelul semnez absenţele. Realizez
Metoda “Întrebări fulger” evaluarea
O8 Elevilor li se acordă întrebări din temele predate anterior. participării
elevilor cu
Implică-te! notare
1. Găseşte în experienţa ta de viaţă familială exemple de feed-back pozitiv şi negativ.
2. Caracterizează subsistemele familiei din care faci parte şi tipul de graniţe dintre ele.
O9 3. Caracterizează subsistemele familiei părinţilor tăi (bunicii cu părinţii) şi tipul de graniţe
dintre ele. Observă diferenţele care apar dintre cele două tipuri de familii. Comentează
ceea ce ai constatat.
4. Cum se îndeplinesc funcţiile într-o familie monoparentală? Constataţi diferenţele care
apar din acest punct de vedere între familiile monoparentale cu mamă şi cele cu tată.
5. Caracterizează relaţiile familiale din următoarea familie: o mamă cu o fată de 7 ani este
căsătorită de 2 ani cu un bărbat care vine în această căsătorie cu o fată de 10 ani.
6. Consideri că ar trebui inclus în tipurile de familie şi concubinajul (numit şi uniune
liberă)? Cum ai argumenta acest lucru?
7. Care sunt, în opinia ta, comportamentele care intră în rolul conjugal al soţiei şi care sunt
cele care intră în rolul conjugal al soţului. Există diferenţe? Ce fel de diferenţe?
8. Care ar fi principalele provocări ale unei căsătorii între o moldoveancă şi un american?
Dar între un moldovean şi o americancă? Dar între moldoveni şi ruşi?

2 REALIZAREA Intuiți subiectul orei de azi:

SENSULUI Anunţ titlul lecţiei: ” Perspective moderne de cercetare şi lucru cu familia: de la individ la
55 min sistem. Orientări fundamentale asupra familiei: Teoria sistemică. Teoria ciclurilor vieţii
O1 familiei.”. Evaluarea
continua a
Cuvântul profesorului: participării
Exprimă-ți atitudinea! elevilor
            Familia ca realitate sociala complexa este subiect si obiect a numeroase cercetari inter si
multi-disciplinare, asa cum arata I. Mitrofan si C. Ciuperca (1998, p. 143), intre care cele de
psihologie sociala, sociologie, antropologie, psihoterapie si psihopatologie detin pozitii
prioritare.
Ca urmare, o serie de paradigme, fiecare cu concepte, metode proprii de investigare, cu virtuti si
limite, incearca sa explice functionalitatea familiei.
1. Teoria dezvoltarii (ciclurilor vietii)
       Teoreticienii dezvoltarii trateaza ciclurile vietii individuale si familiale in termeni de stadii.
Schema ciclurilor vietii familiale, elaborata de R. Hill (1970) precizeaza intervalele de timp in Evaluarea
care se produc schimbari in dezvoltarea familiei. continua a
Aceste stadii sunt urmatoarele: participării
 stadiul initial al relatiilor familiale ale cuplului fara copii - cuplul este dominat de elevilor
expansiunea dorintei de intretinere a confortului afectiv;
 stadiul vietii cuplului cu copii prescolari este stadiul in care se (re)stabilesc regulile de
baza ale vietii conjugale, zonele de toleranta si intoleranta in cresterea copiilor;
 stadiul familiei cu copii de varsta scolara  reprezinta stadiul in care rolul de parinte al
fiecarui partener devine mai dificil datorita intrarii copiilor in scoala; este o perioada
"propice" crizelor in cadrul relatiilor de cuplu;
 stadiul familiei parasita de copiii deveniti adulti - rolul parental devine mai complex prin
plecarea copiilor din casa parinteasca; asistam, de multe ori, si la o criza a identitatii
profesionale datorata dezagregarii rolului profesional;
 stadiul "familiei" omului singur (vaduvia) - apar probleme noi legate de pierderea
sotului/sotiei; in schimb, aparitia nepotilor reface echilibrul vietii.
Teoria dezvoltarii analizeaza, asadar, schimbarile la care se pot astepta membrii familiei
pe parcursul existentei lor.
2. Teoria structurala (dinamica rolurilor si a puterii) - problema schimbarilor care
intervin in interiorul cuplului: tranzitia cuplului de la structura de tip institutional (traditional) 
la cea de tip democratic (modern) - se dezbate, problema rolului fiecarui partener in cuplu.
Tranzitia cuplului de la structura de tip traditional la cea de tip modern a adus o serie
de schimbari in ceea ce priveste factorul afectiv. Familia traditionala era in primul rand o
unitate de productie si reproductie, dar nu in mod afectiva. Ea constituia un mecanism de
transmitere a proprietatilor si a rangului social din generatie in generatie.
Astazi, ordinea acestor prioritati s-a inversat. In societatea moderna, factorul afectiv
primeaza atat in relatia cu partenerul, cat si in relatiile dintre copii si parinti. Barbatii si femeile
cauta acum intimitatea iubirii, considerata extrem de importanta.
Cu privire la divizarea rolurilor in cuplu, unii cercetatori au evidentiat tendinta unei
slabe diviziuni a rolurilor in familia moderna, mai ales datorita integrarii femeii in viata
profesionala.

S-a pus problema in ce masura cuplul cu dubla cariera, in care atat femeia cat si
barbatul au slujbe ce presupun o inalta calificare si un nivel de responsabilitate comparabil,
gaseste modalitati de a impaca exigentele profesionale cu cele domestice. Ce fel de
compromisuri si strategii trebuie sa adopte partenerii si cum sa ajunga la o colaborare cat mai
eficienta? In termeni de pierderi si castiguri, cei doi parteneri angajati intr-o asemenea incercare
trebuie sa tina seama de cateva aspecte:
a) beneficii obtinute dintr-o formula conjugala de dubla cariera, cu pretul
supraincarcarii de rol(sarcini profesionale si domestice), ceea ce presupune a renunta la unele
activitati care par mai putin importante;
b) rezolvarea unor dileme privitoare la schimbarea de mentalitate (care norme sa fie
obtinute si care inlaturate);
c) mentinerea identitatii personale este o alta problema, intrucat daca barbatul si femeia
exercita aceleasi roluri se atenteaza la propria identitate a fiecaruia;
d) relevanta rolurilor si ciclurilor de rol: deoarece femeia si barbatul sunt angajati
concomitent in trei sisteme de roluri (sistemul profesional al unuia, sistemul profesional al
celuilalt, sistemul conjugal al amandurora), este greu de indeplinit la cote onorabile aspiratiile
de rol.
R. Touzard enumera 9 tipuri de interactiuni ce definesc conduitele de rol in cadrul cuplului. 
1)  Autonomia barbatului (barbatul actioneaza si decide).
2) Autonomia femeii (femeia actioneaza si decide).
3) Autocratia barbatului (barbatul decide, femeia actioneaza).
4) Autocratia femeii (femeia decide, barbatul actioneaza).
5) Conducerea barbatului (barbatul decide, actioneaza impreuna).
6) Conducerea femeii (femeia decide, actioneaza impreuna).
7) Diviziunea sincretica a rolurilor (el actioneaza, decid impreuna).
 8) Diviziunea sincretica a rolurilor (ea actioneaza, decid impreuna).
9) Cooperarea sincretica (actioneaza impreuna, decid impreuna)
Cuplul conjugal contemporan se caracterizeaza printr-o accentuata flexibilitate a structurii de
autoritate si putere. Nu mai exista un model unic, dominant, in care barbatul decide, atat in
privinta hotararilor care vizeaza viata conjugala, cat si a celor care privesc relatia parentala, asa
cum se intampla in traditionalitate.
Astazi se propun noi modele culturale de rol familial, evidentiind existenta a doua modele
de rol: traditional si modern.
Implică-te! Propune, care în viziunea ta ar fi modelul mamei, tatălui și al copilului modern.

Astfel, modelul mamei moderne acorda întâietate asigurarii suportului afectiv, crearii

unui climat tonic de încredere care sa sustina cresterea si dezvoltarea copilului. Fara a neglija
rolul menajer, ea este preocupata de dimensiunea instructiv-formativa a copilului, de pregatirea
sa pentru viata profesionala.
Modelul tatalui modern asigura suportul economic, priveste paternitatea ca pe un bun, ca
pe un privilegiu care si-l asuma cu raspundere, se implica în cresterea si educarea copilului, fata
de care manifesta si severitate si întelegere, îl disciplineaza cu oarecare flexibilitate, urmarind
realizarea scopurilor propuse. Se implica în problemele casnice.
Modelul conduitei de rol a copilului modern - este considerat bun, copil care-si iubeste
parintii, dornic sa învete, are initiativa, se adapteaza afectiv, prezinta competenta relationala.
3. Teoria functionala (procesuala)
Aceasta teorie pleaca de la premisa ca familia (cuplul) trebuie sa realizeze anumite
functii. In raport cu realizarea/nerealizarea acestor functii, familiile au fost clasificate in  familii
functionale si familii disfunctionale. Clasificarea este relativa, avand in vedere ca anumite
configuratii familiale maximizeaza anumite functii si minimizeaza altele.
Paradigma functionala are implicatii asupra a 4 abordari (acestea se raporteaza la
functionalism), si anume:
a) abordarea comunicationala;
b) abordarea interactionist-simbolica;
c) abordarea din perspectiva conflictului;
d) abordarea sociala a schimbului.
a)      Abordarea comunicationala
In cadrul paradigmei comunicationale sunt elucidate tipurile, cantitatea si calitatea
intercomunicarilor maritale (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, pp. 153-155).
Tipurile de intercomunicare sunt legate de tipurile de interactiuni specifice cuplului:
senzual-senzitive, erotico-afective, de petrecere a timpului liber, socioeducationale, decizionale,
practic-menajere si de planificare a bugetului.
Cantitatea intercomunicarii face referire la frecventa mesajelor emise si receptate pe
diverse canale simultane si succesiv, in conformitate cu trebuintele si disponibilitatle individuale
de relationare.
Calitatea intercomunicarii face apel la invatarea deprinderilor de a comunica. De modul
in care se comunica depinde functionalitatea familiei - sa stii ce, cand si cum sa comunici in
situatia de parteneriat, constituie o disponibilitate esentiala pentru continuarea vietii in cuplu si
pentru corectia succesiva a stilului interactional.
b)      Abordarea interactionist-simbolica
Interactionismul simbolic a fost inspirat de pragmatismul filosofic. G. H.
Mead, principalul sustinator al acestei abordari, considera, la inceputul sec. XX, ca oamenii se
sprijina pe simboluri impartasite pentru a se adapta la mediu. Interactionistii simbolici (E.
Burgess, 1926, este primul care aplica punctul de vedere interactionist la studiul familiei, ca
"unitate de personalitati aflate in interactiune") studiaza modul in care oamenii construiesc si
comunica asemenea simboluri in cursul interactiunii lor, in ce masura reprezentarile despre
propria familie a tuturor membrilor ei sunt consensuale (ex.: un cuplu ce provine din etnii/religii
diferite descopera ca simbolurile pot fi nu doar diferite, ci si structural opuse; in acest sens,
simbolurile pot ridica mari dificultati in relationarea de cuplu).
Asadar, conceptele fundamentale ale acestei paradigme sunt: interactiunea, simbolul,
semnificatia. Ideea centrala este urmatoarea: cuplul ofera posibilitatea comunicarii cu el insusi
si cu ceilalti prin vehicularea de simboluri verbale/nonverbale (I. Mitrofan, 1998). Membrii
cuplului interactioneaza perpetuu intre ei, dar prin intermediul imaginilor, al perceptiilor
reciproce, al felului in care se definesc unul pe celalalt. Viata de cuplu este rezultatul acestei
mereu construite si reconstruite realitati simbolice.
Dupa Sullivan, mecanismul functional al cuplului îl reprezinta sistemul de imagini pe
care fiecare partener si-l construieste despre celalalt, si mai ales modul în care se combina aceste
imagini, sistemul "eu si ea" cu sistemul "eu si el". Daca se combina sistemele de reprezentari
compatibile, relatiile pot sau nu pot fi agreabile. Daca se combina prin hazard, consecintele sunt
foarte grave. Imaginea despre celalalt este instrumentul care dirijeaza si controleaza viata de
cuplu, relatia dintre parteneri.
Din aceeasi perspectiva interactionala, H. H. Wolf insista asupra semnificatiei notiunii
deidentitate, desemnand acele trasaturi psihologice individuale, dezvaluite in relatiile de
cooperare cu altii si, in primul rand, cu propria familie. In acest sens, autorul considera ca
respectul pentru propria identitate atrage dupa sine respectul pentru identitatea si nevoile
partenerului si ale celorlalti, frâneaza pornirile nepermise si contribuie la solutionarea situatiilor
de criza.
Interactionismul simbolic, cu toate variantele sale, a fost criticat, in general, pentru
folosirea unor concepte vagi, centrarea pe ideile individului si nu pe emotiile sale etc.
c)      Abordarea din perspectiva conflictului
Teoriile conflictului pornesc de la premisa ca acesta este normal in cadrul grupului, dar
si intre grupurile sociale, pentru ca lipsa resurselor face ca interesul unei persoane sau al unui
grup sa se ciocneasca cu al altora. Conflictul depinde de structura grupului (marime si
compozitie), precum si de resurse, care incurajeaza fie competitia, fie cooperarea.
P. Ilut (2005. p. 23-24) aduce in discutie 2 variante ale teoriei conflictului:
a) una de sorginte marxista si care sustine ca familia este micromediul ce reflecta
proeminent exploatarea omului si conflictul inerent prezent in societatile bazate pe clase cu
interese opuse. Femeile sunt exploatate de catre barbati si copiii de catre parinti. In aceasta
viziune, femeia este dublu victimizata: daca este casnica, lucreaza pana la epuizare, fara ca
munca ei sa fie platita, iar cand intra in campul muncii, castiga mult mai putin decat barbatul,
chiar daca are aceeasi pregatire si experienta;
b) varianta amarxista si "apolitica", larg impartasita de aproape toti cei ce analizeaza si
asista familia, este ca intre membrii familiei apar tensiuni inevitabile. Participantii la viata de
familie au profiluri psihocomportamentale diferite, aspiratii nonconsensuale, interese opse,
uneori, mai mult sau mai putin majore. In societatea patriarhal-autoritara, resursele celorlalti
membri, in afara de tata, erau limitate, astazi insa, pe langa legitimitate si bani - specifice
parintilor si mai ales tatalui - conteaza si alte resurse de putere: inocenta copiilor, puterea data
de dragoste, calitatile psihointelectuale deosebite etc. Nu e de neglijat nici forta fizica, invocata
de analistii familiali, nu doar ca amenintare si agresivitate in rezolvarea conflictelor, dar si ca
satisfacere a poftelor sexuale, ca viol al sotiilor si abuz sexual fata de propriii copii, mai cu
seama in cazul copiilor vitregi.
S-a construit o tipologie a conflictualitatii din punct de vedere al delimitarii
dintre normal-dinamogen versus patogen-dezorganizator. Aceasta tipologie indica 8 tipuri de
conflicte, in functie de anumiti parametrii (I. Mitrofan, 1989):
1) gradul de tensiune generat de natura conflictului (ridicat/moderat/scazut);
 2) forma de manifestare predominanta a conflictului (manifesta/latenta);
3) durata conflictualitatii (continua/intermitenta).
Posibilitatile combinatorii intre cei trei parametrii conduc la urmatoarea tipologie (I.
Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 287):
1) cupluri cu conflictualitate majora de aspect manifest, continuu, cu tensiune crescuta;
2) cupluri cu conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune crescuta;
3) cupluri cu conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune moderata;
4) cupluri cu conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune moderata;
5) cupluri cu conflictualitate submanifesta, continuua, cu tensiune moderata;
6) cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune scazuta;
7) cupluri cu conflictualitate submanifesta, intermitenta, cu tensiune moderata;
8) cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune scazuta.
Teoriile conflictului sprijina interventiile - asistenta sociala, terapia si autoterapia -
indreptate catre rezolvarea conflictului si imbunatatirea abilitatilor de negociere, precum si
actiunile de diminuare a inechitatilor sociale extinse.
d)      Abordarea sociala a schimbului
Oamenii formeaza grupuri sociale, doar pentru ca este in interesul lor sa procedeze
astfel. Indivizii sunt motivati de propriul interes; sunt calculatoare rationale ale recompenselor
si costurilor. Acestea sunt principalele ipoteze ale teoriei schimbului.
In ceea ce priveste familia, se porneste de la ideea ca relatia interpersonala dintre
parteneri se formeaza in scopul intalnirii propriilor nevoi individuale. Relatia intima este redusa
la o situatie tranzactionala in care costurile sunt contrabalansate de beneficii (Idem, p. 159). In
viata cotidiana, dupa aceasta teorie functioneaza legea reciprocitatii ("ti-am dat" - "ma astept sa-
mi dai"). Se apreciaza ca o cauza majora a disolutiei maritale este perceptia unei inegalitati
profunde in raporturile familiale.
4. Teoria sistemica (holista)
Paradigma sistemica este o abordare comprehensiva ( inteligentă) a comportamentului
sistemelor vii. Isi are originea in organicismul lui H. Spencer.Teoreticienii sistemelor considera
ca un sistem de parti interconectate este un model util pentru intelegerea oricarui obiect.
Datorita interconexiunilor, intregul inseamna mai mult decat suma partilor. Sistemele se afla in
relatii dinamice cu mediul lor prin feedback. Conceptele cheie includ sistemul, legaturile,
regulile de transformare, feedbackul, varietatea (flexibilitatea), echilibrul si subsistemele.
Din perspectiva teoriei sistemelor, cuplul reprezinta un sistem alcatuit din doua
personalitati care interactioneaza, avand la baza o structura, o functionalitate, o serie de
 proprietati si caracteristici. Paradigma se concentreaza asupra caracteristicilor
comportamentale ale fiecarui partener.
Din punct de vedere al functionalitatii, se au in vedere efectele comunicarii, calitatea si
stabilitatea relatiei maritale. Satisfacerea necesitatilor Eul-ui in cadrul familiei este recunoscuta
ca o functie de baza a familiei.
Din perspectiva campului de proprietati si caracteristici, paradigma sistemica se
canalizeaza pe efectele mediului extern asupra relatiei conjugale, pe factorii economici, sociali,
politici, culturali, de mediu fizic care alcatuiesc contextul situational al familiei. Sunt cercetate
probleme privind: separarea îndelungata a sotilor (conditii de razboi, de deplasare profesionala,
naveta pe distante mari etc.) si efectele acesteia.
5. Teoria istorista (intergenerationala)
Paradigma are ca specific folosirea metodei longitudinale, metoda ce se concentreaza
asupra microistoriei si genealogiei familiei. Arborele genealogic reprezinta instrumentul cu
ajutorul caruia se pot elabora ipoteze privind comportamentul si atitudinile generatiilor mai
tinere prin raportarea la ascendentii lor (vezi P. Ilut, 2005).

3 REFLECŢIE Lucru în cooperare. Evaluarea

15 min Grupul I – Comparați familia din societatea traadițională cu cea din societatea modernă continua a
O5 participării
Grupul II – Determinați corelația dintre îndeplinirea funcțiilor familiei și buna funcționare a elevilor
acesteia.
O6
Grupul III – Distribuiți rolurile în familia contemporană.

Grupul IV – Distribuiți rolurile domestice în funcție de angajarea în câmpul muncii și profesia

O7 aleasă.

Grupul V – Realizați un spot publicitar pentru a combate steriotipiile apărute în societate.

Grupul VI – Propuneți recomandări pentru realizarea eficientă a rolurilor în cuplul

erotic/familie.

Bilanțul lecției
O8 - Deja știu...
 - Aș vrea să precizez...
O9 - Este foarte clar că...
- Am unele neclarități...
- Voi ține minte că...

4 EXTENSIA Voi face aprecieri colective şi individuale.Voi nota elevii care au participat activ cu sistemul Evaluarea
2 min punctelor. continua a
Se dă tema pentru acasa: Scrieți o scrisoare de mulțumire părinților. participării
Voi da îndrumǎri bibliografice, referitoare la tema abordatǎ. elevilor
 TEORII EXPLICATIVE CU PRIVIRE LA CUPLU SI FAMILIE
            Familia ca realitate sociala complexa este subiect si obiect a numeroase cercetari inter si multi-
disciplinare, asa cum arata I. Mitrofan si C. Ciuperca (1998, p. 143), intre care cele de psihologie sociala,
sociologie, antropologie, psihoterapie si psihopatologie detin pozitii prioritare. Ca urmare, o serie de
paradigme, fiecare cu concepte, metode proprii de investigare, cu virtuti si limite, incearca sa explice
functionalitatea familiei.
1. Teoria dezvoltarii (ciclurilor vietii)
            Teoreticienii dezvoltarii trateaza ciclurile vietii individuale si familiale in termeni
de stadii specifice. Schema ciclurilor vietii familiale, elaborata de R. Hill (1970) precizeaza intervalele de
timp in care se produc schimbari in dezvoltarea familiei.
Aceste stadii sunt urmatoarele (cf. I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 144):
 stadiul initial al relatiilor familiale ale cuplului fara copii - cuplul este dominat de expansiunea
dorintei de intretinere a confortului afectiv;
 stadiul vietii cuplului cu copii prescolari este stadiul in care se (re)stabilesc regulile de baza ale vietii
conjugale, zonele de toleranta si intoleranta in cresterea copiilor care sunt inca mici;
 stadiul familiei cu copii de varsta scolara  reprezinta stadiul in care rolul de parinte al fiecarui
partener devine mai dificil datorita intrarii copiilor in scoala; este o perioada "propice" crizelor in
cadrul relatiilor de cuplu, crize care se pot solda chiar cu inevitabila destramare a cuplului;
 stadiul familiei parasita de copiii deveniti adulti - rolul parental devine mai complex prin plecarea
copiilor din casa parinteasca; asistam, de multe ori, si la o criza a identitatii profesionale datorata
dezagregarii rolului profesional; in general, aceasta perioada este caracterizata fie prin tensiune
(nervozitate, anxietate a mamei, ca urmare a menopauzei), fie prin liniste sufleteasca (reinstalandu-
se, la un nivel mai inalt, iubirea si tandretea, pentru a infrange singuratatea si batranetea);
 stadiul "familiei" omului singur (vaduvia) - apar probleme noi legate de pierderea sotului/sotiei; in
schimb, aparitia nepotilor reface echilibrul vietii.
Teoria dezvoltarii analizeaza, asadar, schimbarile la care se pot astepta membrii familiei pe
parcursul existentei lor.
2. Teoria structurala (dinamica rolurilor si a puterii)
Teoria structurala aduce in discutie problema schimbarilor care intervin in interiorul
cuplului:tranzitia cuplului de la structura de tip institutional (traditional) la cea de tip democratic
(modern) -se dezbate, cu deosebire, problema rolului fiecarui partener in cuplu ( rolul = comportamentele
pe care ceilalti le asteapta de la individul care ocupa o pozitie sociala determinanta, un statut social -
Stoetzel, 1963)).
Tranzitia cuplului de la structura de tip traditional la cea de tip modern a adus o serie de schimbari
in ceea ce priveste factorul afectiv. Familia traditionala era in primul rand o unitate de productie si
reproductie si, nu in mod deosebit, afectiva. Ea constituia un mecanism de transmitere a proprietatilor si a
rangului social din generatie in generatie. Astazi, ordinea acestor prioritati s-a inversat. Legaturile cu lumea
exterioara au slabit, in timp ce relatiile dintre membrii cuplului s-au intarit. In societatea moderna, factorul
afectiv primeaza atat in relatia cu partenerul, cat si in relatiile dintre copii si parinti. Barbatii si femeile
cauta acum intimitatea iubirii, considerata extrem de importanta, esentiala pentru supravietuirea
emotionala. Cand intimitatea esueaza, personalitatea este pusa in pericol. In spatele lui "te iubesc" - arata
Druta (1998, p. 89) - se afla niste mize si asteptari care dovedesc ca relatia de dragoste nu este simpla. A
trai in cuplu este adesea in imaginea multora, o posibilitate de a-ti gasi fericirea, de a-ti realiza propria
identitate, de a cauta veritabilul sens al vietii care sa nu fie egoist. "Viata in doi" trebuie sa compenseze,
astfel, toate frustrarile vietii, fiind locul unde omul se intareste afectiv, unde recastiga forte si unde gaseste
echilibrul.
Inca din deceniul al 4-lea al sec. XX, in psihologia sociala americana, se incearca explicarea
armoniei/dizarmoniei cuplului conjugal prin magnitudinea diferentelor dintre "la ce s-au asteptat" partenerii
privitor la viata de cuplu si "ceea ce-au gasit" ei in realitate, dintre rolurile expectate si rolurile efectiv
performante. Problematica rolurilor, asteptarilor, aspiratiilor si perceptiilor de rol este profund prezenta in
cuplul conjugal.
Cu privire la divizarea rolurilor in cuplu, unii cercetatori au evidentiat tendinta unei slabe diviziuni
a rolurilor in familia moderna, mai ales datorita integrarii femeii in viata profesionala. De asemenea,
structura rolurilor conjugale este conditionata si de nivelul instructional si cultural al partenerilor, de
categoria socio-profesionala careia ii apartin, dar si de relatiile exterioare ale nucleului conjugal cu familia
extinsa, prieteni, vecini etc.
S-a pus problema in ce masura cuplul cu dubla cariera, in care atat femeia cat si barbatul au slujbe
ce presupun o inalta calificare si un nivel de responsabilitate comparabil, gaseste modalitati de a impaca
exigentele profesionale cu cele domestice. Ce fel de compromisuri si strategii trebuie sa adopte partenerii si
cum sa ajunga la o colaborare cat mai eficienta? In termeni de pierderi si castiguri, cei doi parteneri
angajati intr-o asemenea incercare trebuie sa tina seama de cateva aspecte:
a) beneficii obtinute dintr-o formula conjugala de dubla cariera, cu pretul supraincarcarii de
rol(sarcini profesionale si domestice), ceea ce presupune a renunta la unele activitati care par mai putin
importante;
b) rezolvarea unor dileme privitoare la schimbarea de mentalitate (care norme sa fie obtinute si care
inlaturate). Atitudinea fata de femeia care lucreaza in afara gospodariei este una dintre normele disputate;
c) mentinerea identitatii personale este o alta problema, intrucat daca barbatul si femeia exercita
aceleasi roluri se atenteaza la propria identitate a fiecaruia;
d) relevanta rolurilor si ciclurilor de rol: deoarece femeia si barbatul sunt angajati concomitent in
trei sisteme de roluri (sistemul profesional al unuia, sistemul profesional al celuilalt, sistemul conjugal al
amandurora), este greu de indeplinit la cote onorabile aspiratiile de rol.
R. Touzard (1965) enumera 9 tipuri de interactiuni posibile ce definesc conduitele de rol in cadrul
cuplului. Clasificarea este realizata pornind de la doua variabile: autoritatea si puterea in cuplu, respectiv
actiunea si decizia.
1)  Autonomia barbatului (barbatul actioneaza si decide).
2) Autonomia femeii (femeia actioneaza si decide).
3) Autocratia barbatului (barbatul decide, femeia actioneaza).
4) Autocratia femeii (femeia decide, barbatul actioneaza).
5) Conducerea barbatului (barbatul decide, actioneaza impreuna).
6) Conducerea femeii (femeia decide, actioneaza impreuna).
7) Diviziunea sincretica a rolurilor (el actioneaza, decid impreuna).
8) Diviziunea sincretica a rolurilor (ea actioneaza, decid impreuna).
9) Cooperarea sincretica (actioneaza impreuna, decid impreuna)
Cuplul conjugal contemporan se caracterizeaza printr-o accentuata flexibilitate a structurii de autoritate si
putere. Nu mai exista un model unic, dominant, in care barbatul decide, atat in privinta hotararilor care
vizeaza viata conjugala, cat si a celor care privesc relatia parentala, asa cum se intampla in traditionalitate.
Relatia moderna surprinde reciprocitatea puterii si autoritatii, pe diferite nivele si in diferite intensitati, in
contextul mai general al unui egalitarism afirmat, si tot mai des, pus in practica. Partea negativa a
ideologiei egalitariste a societatii noastre rezida, insa, din faptul ca orice diferenta este vazuta ca o sursa de
inegalitate, ceea ce ar putea crea impresia eronata ca toate sarcinile, toate rolurile pot fi indeplinite atat de
femeie, cat si de barbat (Mendras, 1997). Exista anumite elemente de specificitate care diferentiaza cele
doua sexe; de asemenea, de la un cuplu la altul exista deosebiri in ceea ce priveste rolurile asumate, in
functie de particularitatile partenerilor implicati in relatie.
Rolul conjugal se formeaza initial prin imitatia sau negarea (constienta/inconstienta) modelelor de
rol similar, deja cunoscute in familia consangvina. Daca partenerul se sustrage de la rolul expectat, toate
consecintele aparute in urma acesteia conduc la accentuarea unui sentiment de anxietate si frustrare. Si
aceasta, deoarece partenerii se raporteaza unul la altul conform "normelor relationale si functionale ale
comportamentului conjugal al parintilor lor" (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p.150) (ex.: "parintii mei nu
au facut niciodata lucrul acesta"; "tatal meu nu i-a facut niciodata asa ceva mamei").
Studiile sustin ca familia se îndreapta în general catre relatii de tip sincretic si ca asistam la
elaborarea unui nou model cultural al structurii familiale (Idem, p. 147): tendinta semnificativa la
egalizare a nivelurilor de participare a sotilor in munca domestica, educarea copiilor si repartizarea
bugetului familial, in special la familiile tinere sau la cele in care sotul are un inalt nivel de pregatire.
Efecte: conduitele de rol au fluenta si stabilitate, este diminuat riscul disfunctionalitatilor, cu cât tendinta de
egalizare a raspunderilor celor doi soti este mai apropiata, cu atât gradul de satisfactie este mai mare. Unii
autori apreciaza ca în aceste cazuri, frecventa satisfactiei este de zece ori mai mare decât insatisfactia.
În strânsa legatura cu acest model se propun si noi modele culturale de rol familial, respectiv
parental si filial (vezi studiul realizat de Duvall, 1971, in scopul relevarii conceptiilor despre rolul de
"mama buna" si "copil bun", evidentiind existenta a doua modele de rol: traditional si modern, in I.
Mitrofan, 1989, pp. 36-40).
Astfel, modelul mamei moderne acorda întâietate asigurarii suportului afectiv, crearii unui climat
tonic de încredere care sa sustina cresterea si dezvoltarea copilului. Fara a neglija rolul menajer, ea este
preocupata de dimensiunea instructiv-formativa a copilului, de pregatirea sa pentru viata profesionala.
Modelul tatalui modern asigura suportul economic, priveste paternitatea ca pe un bun, ca pe un
privilegiu care si-l asuma cu raspundere, se implica în cresterea si educarea copilului, fata de care
manifesta si severitate si întelegere, îl disciplineaza cu oarecare flexibilitate, urmarind realizarea scopurilor
propuse. Se implica în problemele casnice. Modelul conduitei de rol a copilului modern - este considerat
bun, copil care-si iubeste parintii, dornic sa învete, are initiativa, se adapteaza afectiv, prezinta competenta
relationala.
1.      Teoria functionala (procesuala)
Aceasta teorie pleaca de la premisa ca familia (cuplul) trebuie sa realizeze anumite functii. In raport
cu realizarea/nerealizarea acestor functii, familiile (cuplurile) au fost clasificate in familii functionale si
familii disfunctionale. Clasificarea este relativa, avand in vedere ca anumite configuratii familiale
maximizeaza anumite functii si minimizeaza altele.
Paradigma functionala are implicatii asupra a 4 abordari (acestea se raporteaza la functionalism, dar
ar putea sa aiba si o existenta de sine-statatoare), si anume:
a) abordarea comunicationala;
b) abordarea interactionist-simbolica;
c) abordarea din perspectiva conflictului;
d) abordarea sociala a schimbului.
a)      Abordarea comunicationala
In cadrul paradigmei comunicationale sunt elucidate tipurile, cantitatea si calitatea
intercomunicarilor maritale (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, pp. 153-155).
Tipurile de intercomunicare sunt legate de tipurile de interactiuni specifice cuplului: senzual-
senzitive, erotico-afective, de petrecere a timpului liber, socioeducationale, decizionale, practic-menajere si
de planificare a bugetului.
Cantitatea intercomunicarii face referire la frecventa mesajelor emise si receptate pe diverse canale
simultane si succesiv, in conformitate cu trebuintele si disponibilitatle individuale de relationare.
Calitatea intercomunicarii face apel la invatarea deprinderilor de a comunica. De modul in care se
comunica depinde functionalitatea familiei - sa stii ce, cand si cum sa comunici in situatia de parteneriat,
constituie o disponibilitate esentiala pentru continuarea vietii in cuplu si pentru corectia succesiva a stilului
interactional.
b)      Abordarea interactionist-simbolica
Interactionismul simbolic a fost inspirat de pragmatismul filosofic. G. H. Mead, principalul
sustinator al acestei abordari, considera, la inceputul sec. XX, ca oamenii se sprijina pe simboluri
impartasite pentru a se adapta la mediu. Interactionistii simbolici (E. Burgess, 1926, este primul care aplica
punctul de vedere interactionist la studiul familiei, ca "unitate de personalitati aflate in interactiune")
studiaza modul in care oamenii construiesc si comunica asemenea simboluri in cursul interactiunii lor, in ce
masura reprezentarile despre propria familie a tuturor membrilor ei sunt consensuale (ex.: un cuplu ce
provine din etnii/religii diferite descopera ca simbolurile pot fi nu doar diferite, ci si structural opuse; in
acest sens, simbolurile pot ridica mari dificultati in relationarea de cuplu).
Asadar, conceptele fundamentale ale acestei paradigme sunt: interactiunea, simbolul,
semnificatia. Ideea centrala este urmatoarea: cuplul ofera posibilitatea comunicarii cu el insusi si cu
ceilalti prin vehicularea de simboluri verbale/nonverbale (I. Mitrofan, 1998). Membrii cuplului
interactioneaza perpetuu intre ei, dar prin intermediul imaginilor, al perceptiilor reciproce, al felului in care
se definesc unul pe celalalt. Viata de cuplu este rezultatul acestei mereu construite si reconstruite realitati
simbolice.
Dupa Sullivan, mecanismul functional al cuplului îl reprezinta sistemul de imagini pe care fiecare
partener si-l construieste despre celalalt, si mai ales modul în care se combina aceste imagini, sistemul "eu
si ea" cu sistemul "eu si el". Daca se combina sistemele de reprezentari compatibile, relatiile pot sau nu pot
fi agreabile. Daca se combina prin hazard, consecintele sunt foarte grave. Imaginea despre celalalt este
instrumentul care dirijeaza si controleaza viata de cuplu, relatia dintre parteneri.
Din aceeasi perspectiva interactionala, H. H. Wolf insista asupra semnificatiei notiunii deidentitate,
desemnand acele trasaturi psihologice individuale, dezvaluite in relatiile de cooperare cu altii si, in primul
rand, cu propria familie. In acest sens, autorul considera ca respectul pentru propria identitate atrage dupa
sine respectul pentru identitatea si nevoile partenerului si ale celorlalti, frâneaza pornirile nepermise si
contribuie la solutionarea situatiilor de criza.
Interactionismul simbolic, cu toate variantele sale, a fost criticat, in general, pentru folosirea unor
concepte vagi, centrarea pe ideile individului si nu pe emotiile sale etc.
c)      Abordarea din perspectiva conflictului
Aceasta isi are originea in filosofia politica a lui Thomas Hobbes, in filosofia lui Hegel, in
istoriografia dialectica a lui Marx si Engels si in sociologia lui Georg Simmel.
Teoriile conflictului pornesc de la premisa ca acesta este normal in cadrul grupului, dar si intre
grupurile sociale, pentru ca lipsa resurselor face ca interesul unei persoane sau al unui grup sa se
ciocneasca cu al altora. Conflictul depinde de structura grupului (marime si compozitie), precum si de
resurse, care incurajeaza fie competitia, fie cooperarea (cf. A. Baran-Pescaru, p. 50).
Se iau in discutie mai multe variante ale teoriei conflictului. De exemplu, teoriile structurale ale
conflictului (Simmel) se centreaza pe modul in care conflictul este afectat de marimea si compozitia
grupului. Teoria microsistemelor a lui Scanzoni explica cum poate aparea conflictul marital dintr-un
schimb de resurse initial echitabil, pentru ca partenerii isi reduc sau sporesc contributiile nonreciproc (de
pilda, sotul care nu mai contribuie financiar sau sotia care ofera mai mult financiar, dar nu-l poate
determina pe sot sa participe mai mult in gospodarie) (Idem, p. 50).
P. Ilut (2005. p. 23-24) aduce in discutie 2 variante ale teoriei conflictului:
a) una de sorginte marxista si care sustine ca familia este micromediul ce reflecta proeminent
exploatarea omului si conflictul inerent prezent in societatile bazate pe clase cu interese opuse. Femeile
sunt exploatate de catre barbati si copiii de catre parinti. In aceasta viziune, femeia este dublu victimizata:
daca este casnica, lucreaza pana la epuizare, fara ca munca ei sa fie platita, iar cand intra in campul muncii,
castiga mult mai putin decat barbatul, chiar daca are aceeasi pregatire si experienta;
b) varianta amarxista si "apolitica", larg impartasita de aproape toti cei ce analizeaza si asista
familia, este ca intre membrii familiei apar tensiuni inevitabile. Participantii la viata de familie au profiluri
psihocomportamentale diferite, aspiratii nonconsensuale, interese opse, uneori, mai mult sau mai putin
majore. In societatea patriarhal-autoritara, resursele celorlalti membri, in afara de tata, erau limitate, astazi
insa, pe langa legitimitate si bani - specifice parintilor si mai ales tatalui - conteaza si alte resurse de putere:
inocenta copiilor, puterea data de dragoste, calitatile psihointelectuale deosebite etc. Nu e de neglijat nici
forta fizica, invocata de analistii familiali, nu doar ca amenintare si agresivitate in rezolvarea conflictelor,
dar si ca satisfacere a poftelor sexuale, ca viol al sotiilor si abuz sexual fata de propriii copii, mai cu seama
in cazul copiilor vitregi.
S-a construit o tipologie a conflictualitatii din punct de vedere al delimitarii dintre normal-
dinamogen versus patogen-dezorganizator. Aceasta tipologie indica 8 tipuri de conflicte, in functie de
anumiti parametrii (I. Mitrofan, 1989):
1) gradul de tensiune generat de natura conflictului (ridicat/moderat/scazut);
2) forma de manifestare predominanta a conflictului (manifesta/latenta);
3) durata conflictualitatii (continua/intermitenta).
Posibilitatile combinatorii intre cei trei parametrii conduc la urmatoarea tipologie (I. Mitrofan, C.
Ciuperca, 1998, p. 287):
1) cupluri cu conflictualitate majora de aspect manifest, continuu, cu tensiune crescuta;
2) cupluri cu conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune crescuta;
3) cupluri cu conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune moderata;
4) cupluri cu conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune moderata;
5) cupluri cu conflictualitate submanifesta, continuua, cu tensiune moderata;
6) cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune scazuta;
7) cupluri cu conflictualitate submanifesta, intermitenta, cu tensiune moderata;
8) cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune scazuta.
Teoriile conflictului sprijina interventiile - asistenta sociala, terapia si autoterapia - indreptate catre
rezolvarea conflictului si imbunatatirea abilitatilor de negociere, precum si actiunile de diminuare a
inechitatilor sociale extinse.
d)      Abordarea sociala a schimbului
Isi are originea in utilitarismul filosofic si psihologic. Cel mai cunoscut teoretician al schimbului
este sociologul Ivan Nye. Oamenii formeaza grupuri sociale, doar pentru ca este in interesul lor sa
procedeze astfel. Indivizii sunt motivati de propriul interes; sunt calculatoare rationale ale recompenselor
si costurilor. Acestea sunt principalele ipoteze ale teoriei schimbului.
In ceea ce priveste familia, se porneste de la ideea ca relatia interpersonala dintre parteneri se
formeaza in scopul intalnirii propriilor nevoi individuale. Relatia intima este redusa la o situatie
tranzactionala in care costurile sunt contrabalansate de beneficii (Idem, p. 159). In viata cotidiana, dupa
aceasta teorie functioneaza legea reciprocitatii ("ti-am dat" - "ma astept sa-mi dai"; "ochi pentru ochi si
dinte pentru dinte"; "cat dai, atat primesti" etc.). Se apreciaza ca o cauza majora a disolutiei maritale este
perceptia unei inegalitati profunde in raporturile familiale.
Un exemplu de aplicare a teoriei schimbului este si analiza maximizarii profitului in deciziile de
divort. Probabilitatea de divort descreste odata cu acumularea de capital marital specific, cum ar fi
proprietatea si copiii, a caror valoare ar descreste daca familia s-ar dizolva (P. Ilut, 2005, p. 26).
Aceste teorii furmizeaza un cadru pentru terapeutii familiali, care pot sa-i determine pe parteneri sa
transforme relatia in una mai recompensatoare si mai putin costisitoare pentru fiecare dintre ei. Totusi,
accentuarea rationalitatii in detrimentul emotiilor, ca baza pentru constituirea grupului familial, a condus la
numeroase critici.
4. Teoria sistemica (holista)
Paradigma sistemica este o abordare comprehensiva a comportamentului sistemelor vii. Isi are
originea in organicismul lui H. Spencer, care cauta principiile generale si procesele care guverneaza toate
fiintele vii, precum si in teoria moderna a informatiei. Perspectiva sistemelor a aparut in studiile despre
familie initial prin terapeutii de familie, cum ar fi Gregory Bateson si Don Jackson, iar mai tarziu a aparut
in formulari mult mai teoretice, cum ar fi functionalismul lui Parsons si teoria generala a sistemelor a
lui Buckley.
Teoreticienii sistemelor considera ca un sistem de parti interconectate este un model util pentru
intelegerea oricarui obiect. Datorita interconexiunilor, intregul inseamna mai mult decat suma partilor.
Sistemele se afla in relatii dinamice cu mediul lor prin feedback, care transforma unele iesiri ale sistemului
in intrari. Conceptele cheie includ sistemul, legaturile, regulile de transformare, feedbackul, varietatea
(flexibilitatea), echilibrul si subsistemele (cf. A. Baran-Pescaru, 2004, p. 49).
Din perspectiva teoriei sistemelor, cuplul reprezinta un sistem alcatuit din doua personalitati care
interactioneaza, avand la baza o structura, o functionalitate, o serie de proprietati si caracteristici.
Paradigma se concentreaza asupra caracteristicilor comportamentale ale fiecarui partener.
Din punct de vedere al functionalitatii, se au in vedere efectele comunicarii, calitatea si stabilitatea
relatiei maritale. Satisfacerea necesitatilor Eul-ui in cadrul familiei este recunoscuta ca o functie de baza a
familiei si devine argument important de combatere a teoriei disparitiei familiei (R. Bell). Familia
presupune, in acest sens, schimbul afectiv între sot si sotie, între parinti si copii, empatia avand un impact
foarte puternic în functionarea relatiilor interpersonale de tip afectiv.
Din perspectiva campului de proprietati si caracteristici, paradigma sistemica se canalizeaza pe
efectele mediului extern asupra relatiei conjugale, pe factorii economici, sociali, politici, culturali, de
mediu fizic care alcatuiesc contextul situational al familiei. Sunt cercetate probleme privind: separarea
îndelungata a sotilor (conditii de razboi, de deplasare profesionala, naveta pe distante mari etc.) si efectele
acesteia.
Mc. Cubbin, Dahl si Hunter (1976) analizeaza fenomenul de separere a sotilor si consecintele lor
disfunctionale in sanul familiei : manifestari depresive ale sotiei, anxietate, devitalizare, acte deviante,
tulburari psihosomatice ; capacitatea de adaptare la stresul provocat de cutremure, inundatii, pierderea
neasteptata a bunurilor, îmbolnavirea irecuperabila a unuia din membrii grupului familial etc.
Capacitatea familiei "de a face fata", de a se mobiliza, depasi si apara de agentii stresori, a fost
analizata si masurata de numerosi autori: Hill, Burr, Mc.Cubbin, Dahl, Hunter, Benson, prin
prisma teoriei stresului familial (Mc.Cubbin, 1979).
Burr (1973) prezinta familia dintr-o perspectiva dubla: reactor la stres si agent de focalizare a
resurselor interioare pentru adaptare, combatere si depasire a stresului. Se dezvolta, arata autorul,
strategii de adaptare si aparare la stres cum ar fi: cresterea coeziunii intrafamiliale, cresterea tranzactiilor si
legaturilor cu comunitatea.
5. Teoria istorista (intergenerationala)
Paradigma are ca specific folosirea metodei longitudinale, metoda ce se concentreaza asupra
microistoriei si genealogiei familiei. Arborele genealogic reprezinta instrumentul cu ajutorul caruia se pot
elabora ipoteze privind comportamentul si atitudinile generatiilor mai tinere prin raportarea la ascendentii
lor (vezi P. Ilut, 2005).
 Sarcini de lucru in perechi:

1. Găseşte în experienţa ta de viaţă familială exemple de feed-back pozitiv şi negativ.

2. Caracterizează subsistemele familiei din care faci parte şi tipul de graniţe dintre ele.

3. Caracterizează subsistemele familiei părinţilor tăi (bunicii cu părinţii) şi tipul de graniţe dintre ele.
Observă diferenţele care apar dintre cele două tipuri de familii. Comentează ceea ce ai constatat.

4. Cum se îndeplinesc funcţiile într-o familie monoparentală? Constataţi diferenţele care apar din acest
punct de vedere între familiile monoparentale cu mamă şi cele cu tată.

5. Caracterizează relaţiile familiale din următoarea familie: o mamă cu o fată de 7 ani este căsătorită
de 2 ani cu un bărbat care vine în această căsătorie cu o fată de 10 ani.

6. Consideri că ar trebui inclus în tipurile de familie şi concubinajul (numit şi uniune liberă)? Cum ai
argumenta acest lucru?

7. Care sunt, în opinia ta, comportamentele care intră în rolul conjugal al soţiei şi care sunt cele care
intră în rolul conjugal al soţului. Există diferenţe? Ce fel de diferenţe?

8. Care ar fi principalele provocări ale unei căsătorii între o moldoveancă şi un american? Dar între un
moldovean şi o americancă? Dar între moldoveni şi ruşi?

Exerciţii şi teme pentru seminar

1. Caracterizează fiecare stadiu prin care a trecut familia în care ai crescut.

2. Ia-ţi câteva minute pentru a viziona, în plan interior, filmul evenimentelor importante din viaţa
familiei tale. Observă cu atenţie acele resurse ale familiei care au facilitat desfăşurarea
evenimentelor plăcute şi depăşirea cu succes a celor neplăcute sau mai puţin plăcute. Listează
resursele familiei tale pe o foaie de hârtie.
3. Stabileşte stadiul în care te afli acum cu familia pe care ţi-ai format-o şi menţionează care sunt
provocările pe care le întâmpini.
4. Realizează timp de 5 minute o diadă cu un coleg (o colegă), stând de vorbă despre orice. Când
vorbeşte interlocutorul, tu ascultă şi observă procesul de comunicare, adică urmăreşte atât CE
spune, mesajul verbal, cât şi CUM spune, tonul, inflexiunile, privirea, gesturile, poziţia corpului.
Comentează ulterior care elemente ar putea facilita relaţiile voastre de cuplu şi care le-ar putea
bloca.
5. Tu ce fel de dragoste manifeşti faţă de partenerul (partenera) ta? Argumentează.
6. Evaluează cele nouă tipuri de intimitate din cuplul tău sau al unui cuplu pe care îl cunoşti bine.
7. Care crezi că este propriul tău nivel de diferenţiere a sinelui? Argumentează. Apoi împărtăşeşte
acest lucru cu unul dintre colegii cu care te-ai simţi confortabil făcând asta. Iţi spune ceva ceea ce
simţi şi faci în împărtăşire despre abilităţile şi modul în care te dezvălui?
8. In ce situaţii te-ai distanţat emoţional de membrii familiei tale şi în ce momente ai fuzionat?
9. Ce consecinţe au decurs din poziţia ta în fratrie?