Proiect didactic

Data:
Instituţia de învăţământ: Colegiul de Transporturi din Chişinău
Grupa: Anul , gr.
Disciplina: Echipamentul electric şi electronic al automobilelor
Tipul lecţiei: predare – învăţare
Durata:

Modulul: Instalaţii de alimentare cu energie electrică

Subiectul: Destinaţia, tipurile, construcţia şi principiul de funcţionare a bateriei de

acumulatoare.

Obiective de referinţă:

• Cunoştinţe despre chimie, construcţia automobilului şi electrotehnică;

• Familiarizarea cu rolul bateriilor de acumulatoare, particularităţile
constructive şi funcţionarea lor.

Obiective operaţionale:
O1 să cunoască şi să însuşească destinaţia şi tipurile de baterii de acumulatoare cu acid
de plumb ;
O2 să cunoască şi să însuşească construcţia şi principiul de funcţionare a bateriei de
acumulatoare cu acid de plumb;
O3 să cunoască şi să însuşească standardizarea diverselor baterii de acumulatoare cu
acid de plumb.
 Suport didactic
 Planşe;
 Scheme electrice;
 Machete.

Literatura utilizată
1. Akimov S. V., Barovschin G. G., Kîjov G. P. „Ălectriceskoe i ălektronnoe
oborudovanie avtomobilei”, M.: „Transport”, 1988.
2. … Avtomobilinâi spravocinic. Perevod s angl. Pervoe russcoe izdanie. – M.:
Izdatelistvo „Za ruliom”, 1999.-896s.
3. Cijcov Iu. P., Akimov S. V. „Ălektrooborudovanie avtomobilei”. Ucebnic dlâ
VUZov. –M.: Izdatelistvo „Za ruliom”, 1999.-384s., il.
4. Iutt V. „Ălektrooborudovanie avtomobilei” M. Transport 1995.
5. Reznic A. M. „Ălektrooborudovanie avtomobilei”. M.: „Transport”, 1990.
6. Sterian Samoilă, Gheorghe Tocaiuc, Gabriel Cordonescu, „Instalaţii şi
echipamente auto”, Editura didactică şi pedagogică-R.A. Bucureşti, -2001. -381p.
7. Tocaiuc Gh. „Instalaţii şi echipamente auto”, Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti, -2001. -223p.
8. Vasile Jomiru „Echipament electric şi electronic pentru automobile”, Sisteme
de aprindere, Chişinău U. T. M. 2000.
 Desfăşurarea lecţiei
1) Bateriile de acumulatoare sunt surse electrice-reversibile, care au proprietatea de
a înmagazina energia electrică prin transformarea ei în energie chimică şi reciproc.
Bateriile de acumulatoare îndeplinesc următoarele funcţii: alimentează demarorul
şi sistemul de aprindere la pornire; alimentează restul receptoarelor şi consumatorilor
electrici când motorul nu funcţionează; de asemenea, ele preiau vârfurile desărcina când
puterea cerută de consumatori depăşeşte puterea pe care o poate da generatorul, ajutând
generatorul în condiţii grele de lucru cum ar fi pe timp de noapte, iarna etc, când consumul
receptoarelor întrece puterea maximă a generatorului.
Bateriile utilizate pe automobile servesc ca sursă de energie electrică, fiind
conectate în paralel cu dinamurile sau alternatoarele (generatoarele de curent continuu).
Dintre acumulatoarele pentru autovehicule, cea mai largă răspândire o au
acumulatoarele acide cu plăci de plumb.
Acumulatoarele cu plumb prezintă avantajul unei rezistenţe interioare de valoare
mică, ceea ce face să fie utilizate la pornirea electrică a motoarelor; în schimb, ele au şi o
serie de dezavantaje, întrucât rezistenţa lor mecanică este scăzută şi durata de viaţă este
relativ mică. Acumulatoarele cu plumb prezintă o autodescărcare importantă, şi ca urmare
nu este permis să stea mult timp fără a fi reîncărcate.
Acumulatoarele alcaline se utilizează, de obicei, numai la autovehiculele care nu
necesită sistem de pornire electric (de exemplu, la motociclete). Elementele unei baterii
alcaline au plăcile pozitive din oxizi ale metalelor respective (Ni, Cd, Ag), iar cele
negative sub formă de pastă de metal spongios (Fe, Cd, Zn), şi sunt montate alternativ
într-un vas de oţel nichelat-perforat; electrolitul este un hidroxid de potasiu diluat cu apă,
având densitatea medie de 1,20 g/cm3. Elementul se încarcă în anumite condiţii la o sursă
de curent continuu. Reacţiile electrochimice reversibile furnizează energie electrică la o
tensiune de circa 1,5 V/element. Pentru o baterie de 6 V se înseriază patru sau cinci
elemente.
Avantajele de menţinere practic constantă a capacităţii, de descărcare la intensităţi
mari şi a concentraţiei electrolitului ar impune folosirea acestor baterii. Având în vedere
insă variaţia capacităţii cu temperatura (scăderea ei la temperaturi joase, la care, de
exemplu, acumulatoarele cu Ni—Fe devin inutilizabile), oxidarea în apă a zincului la
bateriile Ag—Zn, cu degajare de hidrogen, şi deci cu pericol de explozie, precum şi preţul
foarte ridicat, folosirea lor pe scară largă în condiţiile actuale este limitată .
După particularităţile constructive şi funcţionale BA se împart:
 Construcţie obişnuită – în monobloc cu capace individuale şi cu punţile de

legătură între elemente pe capace;

 BA în monobloc cu capac comun şi cu punţile de legătură între elemente

sub capac;
 BA nedeservite – cu capac comun, ce nu necesită întreţinere în exploatare.

După materialul de confecţionare a monoblocului se cunosc:

 Din ebonită;
 Din material plastic (polipropilenă).

După variantele tehnologice de realizare pot fi:

 Acumulator uscat-descărcat;

 Acumulator uscat-încărcat;
 Acumulator încărcat, cu electrolit.

După tensiunea nominală există:

 De 6V;
 De 12V.

2) Părţile constructive a diverselor baterii de acumulatoare de plumb cu acid sunt

redate în figurile de mai jos:
 Principiul de funcţionare a bateriei de acumulatoare de plumb cu acid
Acumulatoarele acide sunt formate în principiu dintr-o cuvă (bac) cu care se
introduc grupurile de plăci (electrozi) pozitive şi negative, executate din grile de plumb
umplute cu materie (pastă) activă, şi electrolitul format, din soluţiile de acid sulfuric în
apă distilată. În stare iniţială, plăcile pozitive au pasta activă formată din peroxid de
plumb (PbO2), iar cele negative — din plumb spongios (Pb). Bateriile trebuie umplute cu
electrolit şi puse imediat la încărcare pentru „formare" electrochimică şi omogenizare.
După formare, acumulatoarele sunt supuse la reacţii electrochimice reversibile de
descărcare şi încărcare.
• Procesul de descărcare se produce dacă la bornele exterioare ale acumulatorului,
respectiv între cele două grupuri de plăci, se conectează o rezistenţă (bec). În acest caz, în
interiorul celulelor ia naştere un curent electric având sensul de la plăcile negative la
plăcile pozitive. Prin dizolvarea acidului sulfuric în apă distilată, moleculele acidului
sulfuric (H2SO4) se disociază, respectiv se descompun în ioni de hidrogen (H2) încărcaţi
cu sarcini pozitive şi ioni de radical acid (SO4) încărcaţi cu sarcini negative. La trecerea
curentului electric la placa pozitivă, întră în combinaţie peroxidul de plumb cu acidul
sulfuric, la placa negativă, acidul sulfuric reacţionează cu plumbul metalic.
Din cele de mai sus rezultă că procesul de descărcare este un proces în care la
ambii electrozi atât pasta activa cât şi acidul sulfuric se consumă, respectiv se transformă
în apă şi sulfat de plumb PbSO4, substanţă care în anumite condiţii are o influenţă extrem
de dăunătoare asupra durabilităţii şi parametrilor elemenţilor bateriei. Ca urmare,
concentraţia electrolitului scade, tensiunea electrică pe element scade, iar rezistenţa
electrică interioară creşte. Procesul de formare a sulfatului de plumb, respectiv de
sulfatare a plăcilor (acoperirea lor cu sulfat de plumb cristalin rău conducător de
electricitate şi insolubil în electrolit) este cu atât mai intens cu cât elementul este mai
descărcat şi invers. Limita inferioară de descărcare pe element este de 1,75 V. Evident,
procesul de sulfatare este influenţat şi de alţi factori.
• Procesul de încărcare are loc dacă la bornele elementului se aplică o tensiune
electrică de polaritate corespunzătoare. La trecerea curentului electric prin electrolit, de la
plăcile pozitive la cele negative, soluţia de acid sulfuric se descompune în ioni pozitivi de
hidrogen (H2) care sunt atraşi de placa negativă şi în ioni negativi de radical acid (SO 4)
care se deplasează la placa pozitivă.
 Din cele de mai sus rezultă că în timpul procesului de încărcare are loc
transformarea apei şi a sulfatului de plumb (substanţă dăunătoare) în: plumb, care se
depune pe plăcile negative, peroxid de plumb, ─ care se depune pe plăcile pozitive şi acid
sulfuric care face să crească densitatea electrolitului; substanţele rezultate în urma
procesului de încărcare regenerează atât materia (pasta) activă de pe plăci, cât şi
densitatea electrolitului, paralel cu diminuarea cantităţii de sulfat de plumb. Acest proces
exercită o influenţă pozitivă asupra durabilităţii şi parametrilor elemenţilor bateriei:
concentraţia electrolitului creşte, tensiunea electrică pe element creşte, iar rezistenţa
electrică interioară devine minimă.
Reacţiile chimice ce decurg la procesul de descărcare şi încărcare a acumulatorului
sunt:
descărcare
PbO2 + 2H2SO4 + Pb 2PbSO4 + 2H2O
încărcare
Valoarea nominală Un a tensiunii unui element de acumulator cu plumb este de 2
V, astfel că o baterie de 6 V cuprinde trei elemente, iar o baterie de 12 V cuprinde şase
elemente conectate în serie.

3) Standardizarea BA
Bateriile de acumulatoare standardizate în România:
Plăcile sunt marcate astfel: .
F — pentru motociclete, numai pentru aprindere şi iluminat;
D — pentru dimensiuni de 125x143 mm, pentru pornire şi iluminat;
E — pentru dimensiuni de 135x143 mm, pentru pornire şi iluminat;
s — pentru plăci subţiri;
g — pentru plăci groase.
Fără literă mică — plăci Întărite, pentru condiţii grele.
Astfel, bateria tip „12 Eg 153" reprezintă o baterie pentru pornire şi iluminat de
12V (şase elemenţi), cu plăci având dimensiunile de 135 x 143 mm, groase, şi capacitatea
de 153 Ah.
Pe punţile de legătură se marchează tipul de separatoare:
L — din lemn; M — din material microporos; LM — combinat, din lemn şi cu
distanţor perforat şi ondulat din diverse materiale electroizolante.
 Tot pe punţi se marchează prin cifre romane luna, iar prin cifre arabe anul de
fabricaţie. Astfel:
IX, 98 - înseamnă: septembrie 1998.
Bateriile fabricate ta C.S.I. se marchează, de asemenea, prin numere şi litere;
semnificaţia lor este următoarea:
— primul număr: numărul de elemente (de 2 V);
— literele CT: baterii pentru pornire şi iluminat;
— ultimul număr: capacitatea, în Ah;
— penultima literă: tipul materialului din care se confecţionează monoblocul (П -

masa plastică; Э-ebonită);

—ultima literă: tipul materialului din care se confecţionează separatorii (Д - lemn;
M — mioplast; C - lemn si ţesătură de sticlă).
Astfel bateria tip „6CT- 42” reprezintă o baterie cu sase elemenţi, respectiv de 12
V, pentru pornire şi iluminat, cu capacitatea de 42 Ah.