Platon Definitia dreptului

Definita dreptului este corelata cu notiunea de justitie si cu rolul juristului in societate Juristul nu are doar rolul de a aplica legea O lege injusta nu este lege, nu este drept Justitia are ca principal rol acela de a da fiecaruia ce este al sau regimul constitutional just este doar acela unde oamenii accepta subordonarea scopruilor curajului sau ratiunii Scopul juristului este acela de a face justitie (ideea de bine) Scopul legii este virtutea Obiectul de reglementare al legii: proprietatea, succesiunile, contractele, bunele moravuri, educatia Diakion: Drept + Justitie Pentru Platon, prima misiune a dreptului este educatia Dreptul nu se diferentiaza de morala -

Aristotel
Justitia: virtute universala care include toate virturile Distributiva: raporturile dintre membrii cetatii si are drept scop principal distribuirea bunurilor, a onorurilor, a sarcinilor publice; respectarea proportiei, a egalitatii intre schimburi Comutativa: relatiile dintre particulari, fiecare trebuie sa primeasca nici mai mult, nici mai putin decat cere buna cumpatare Justitia este distincta de morala Cele doua forme ale justitiei sunt considerate de unii autori originea distinctiei dreptului in drept pubic si drept privat Nu orice lege este si lege juridica La Aristotel, cele 2 sensuri (just si drept) ale termenului dikaion dobandesc nuante diferite: Just = echilibrul realizat intre membrii cetatii (just politic instaurat intre oamenii liberi ai cetatii, intre care se impart onorurile si bunurile); Drept = numai in ceea ce priveste raporturile dintre cetateni Cele doua surse ale dreptului : Dreptul natural si Legile scrise ale statului Studiul naturii este considerat un moment intelectual, primul moment in elaborarea dreptului Natura are mai multe sensuri: Lumea exterioara, finalitate; Omul = animal social ( zoon politikon), numai cetatea este naturala In Politica intalnim elemente de drept constuitutional, se analizeaza mai multe constitutii ale statelor => cel mai potrivit regim politic se gaseste intre aristrocatie si democratie ( posibilitatea participariii fiecarui cetatean la viata publica, dar distributia onorurilor, a sarcinilor publice va tine cont de bogatia, capacitatea si varsta fiecaruia) La Aristorel, dreptul natural este dedus fie din principii a priori ale ratiunii practice, fie din definitii abstracte ale naturii umane

Izvoarele dreptului

Luand in considerare sensul de drept al termenului dikaion, acesta are sensul de lege dar este lege numai ce este relevat de oamenii de arta printr-o stiinta speculativa Metoda lui Platon de a descoperi legile este fondata pe natura, Platon pune in centrul conceptiei sale tot ce vine din lumea exterioara. Singurul care are rolul de leguitor este filosoful (Rebublica, Legi) Un filosof trebuie sa aiba studii de matematica, de dialectica pentru a putea vedea ideile, dar descoperirea legilor presupune si un proces de purificare, de apropriere de divinitate. Unul din izvoarele dreptului il constituie in conceptia lui Platon religia Elementul religios va fi preluat de crestinism fiind dezvoltat in special la Sf. Augustin Desi la Platon dreptul are un caracter ideal, acesta nu poate fi ocnsiderat drept natural

Teoria legilor pozitive

Dreptul are un puternic caracter normativ, legile trebuie sa fie foarte exigente, fiind create de un filosof cu o putere absoluta. Initial Platon este impotriva legii scrise, demonstrand ca este plina de defecte ( filosofului ii este imposibil sa comunice oamenilor de rand fructul contemplarii sale, rezultat al unui proces indelungat si dificil; acestia nu vor putea beneficia de rodul ideilor sale ). Orice lege scrisa se dovedeste injusta cu ocazia aplicarii ei. Justitia filosofului rege nu poate functiona decat intr-o cetate ideala, unde tiranul cetatii ar imprumuta puterile sale unui filosof, iar filosoful ar dobandi rolul de leguitor. Trei tipuri de guvernamant: 1. Monarhia 2. Aristrocatia 3. Democratia Fiecare degenereaza in: tiranie, oligarhie, demagogie deoarece legile constituionale sunt violate de putere Platon ajunge sa isi schimbe conceptia , ideea legalitatii ocupand astfel locul central in conceptia sa. Legile nu vin de la popor, ele vin de sus, prin intermediul filosofului care devine leguitor si care dicteaza ansambluri de legi; Legile trebuie precedate de un preambul Prin intermediul legilor poporul va participa la justitia propusa de filosof, dar cetatenii sunt supusi legii cerandu-se de fapt o stricta obedienta fata de ea De altfel, si judecatorii trebuie sa aplice cu strictete legile scrise, doar printul fiind scutit de supunerea fata de lege.

Dreptul este obiect de cercetare bazata pe dialectica si observatie Doua moduri de creare a legilor scrise (Retorica): 1. Cu ajutorul leguitorilor prudenti, intelepti si avertizati 2. Cu ajutorul impartialitatii, fiind vorba de impartialitatea leguitorului, nu de cea a judecatorilor. Puterea legislativa (sau judecatoreasca) este detinuta de cel care conduce afaceri publice Aristortel stabileste totusi anumite limite ale puterii legilor: 1. legile pozitive nu pot avea valoare decat daca sunt stabilite in cadrul unui just natural ( legea este inteligenta fara pasiune); 2. legile trebuie sa emane de la autoritatile competente, dar este admis ca ele pot lua nastere si datorita cutumei, jurisprudentei sau emanand direct de la popor => legea scrisa emisa de stat nu mai are aceiasi autoritate ca pana atunci

Roma Antica
Juristii romani s-au inspirat din sistemele si scolile filosofice, mai ales stoicismul, dar si doctrina lui Platon si Aristotel; cea mai importanta epoca este cea a lui Cicero

Influenta greaca si principiile dreptului roman

Stoicismul roman a fost influentat de stoicismul grec, insa el este mai degraba o doctrina morala decat juridica Filosoful, inteleptul cetatii sta retras, separat de cetate => nu il intereseaza scopul dreptului Exista o legea naturala care consta in ratiunea universala , o parte a acestei ratiuni regasindu-se in constiinta fiecarui om, dar are o influenta morala Aceasta conceptie morala va determina continutul dreptului roman clasic. Dreptul natural isi pierde din amploare, institutiile juridice nu sunt considerate permanante, ele deriva dintr-o sursa istorica, nu din dreptul natural Platon a influentat dreptul roman fiind recunoscute doua principii create de conceptia sa: 1. Quod principi placuit legis habet vigore ( ceea ce place principilor are forta de lege) 2. Princeps legibus solutus est ( Prinipele este absolvit de legi) Neoplatonismul dezvoltat in Imperiul Roman a sustinut ideea unui drept autoritar in forma legislativa Ca si la Aristotel, pentru romani justitia inseamna a da fiecaruia ceea ce este al sau ( suum quique tribuere) Dreptul este ceea ce este just si deriva din justitie Pentru crearea dreptului si pentru interpretarea sa trebuie sa se recurga la texte avand insa in vedere fie traditia jurisprudentiala, fie actele pretorului sau ale senatului Modificarea textelor se facea in numele echitatii prin confruntarea opiniilor jurisitilor si scolilor de jurisprudenta, cercetanduse numai legile juste, justul gasindu-se in natura lucrurilor, in dreptul natural Izvorul principal al dreptului este natura: Dreptul clasic roman este in special opera doctrinei; Legile (edictele pretorilor/magistratilor, senatus-consultele) nu sunt ierarhizate, cum propune Aristotel

Cicero
- Influentat de sceptisism, punea accentul pe jurisprudenta si a formulat noi obligatii: Obligatia de a respecta in fiecare om, fie si sclav, ratiunea, umanitatea, sinceritatea, pietatea in raporturile familiale - Legea naturala = ratiunea dreapta, acordata naturii, raspandita in constiinta fiecarui om; este o lege veritabila , constanta si eterna (Republica) - Dreptul nu este rezultatul vointei libere ci este dictat de natura; acesta nu se fondeaza pe o pura pozitivitate pentru ca ar rezulta ca in anumite cazuri si legile tiranilor ar fi drept Este necxesar sa ne raportam la o justitie naturala si imuabila - Din ius naturale decurge ius gentium, care serveste ca baza in relatiile reciproce dintre popoare pentru ca este fondat pe nevoi comune; ius civile este dreptul pe care il are fiecare popor in particular - Cicero sustine ca dreptul natural poate fi ameliorat cu ajutorul leguitorului: opera leguitorului poate avea senul de a tempera exigentele justitiei pure si ale ratiunii naturale pure - Ideea dreptului natural comun tuturor oamenilor provine din stoicism si se intalneste la majoritatea juristilor romani - Dreptul natural ajuta la formularea prinipiilor generale, unul din cele mai importante fiind acela ca oamenii sunt egali si liberi; sclavia este considerata ca fireasca, datorita existentei lui ius gentium , fiind justificata si prin faptul ca este intalnita la toata popoarele ca urmare a razboaielor - Ius gentium este un concept propriu romanilor, iar ius naturale este un concept de traditie greaca preluat de romani, in special de Cicero - Conceptul de cetatenie a fost dezvoltat si de Cicero; Pana ala aparitia codurilor in dreptul roman cand toti au fost supusi unei legi unice nemaifacandu-se distinctie intre romani si straini, cetatenia romana nu aparea in prim-plan decat cu ocazia litigiilor privind dobandirea sau pierderea cetateniei; Apoi, a devenit mai mult un statut social, de unde rezulta doua consecinte: 1. Cetatenia este exclusiva (nimeni nu poate fi cetatean a doua sau mai mai multor cetati) 2. A doua este de ordin pragmatic, in sensul ca buna functionare a cetatii romane presupune o anumita egalitate a drepturilor intre cetateni (Aceasta consecinta a fost dezvoltata de Cicero, egalitatea intre cetateni devenind o egalitate juridica in fata legii civile si o egalitate politica in fata functiilor legislative si executive. Cea din urma a dus la aparitia anumitor privilegii care au influentat dreptul public, dar si cel privat, unde apare ereditatea obligatorie in exercitarea anumitor profesii, de unde si anumite privilegii. La fel, in dreptul penal, din cazua acestor privilegii apare inegalitatea intre pedepsele si procedura aplicabila) => cetatenia romana este in fapt un statut social superior diferentiat, neunitar, aflandu-se la baza distinctiei dreptului public de dreptul privat (Michelle Villey: un statut social caruia dreptul ii da o forma juridica)

Formarea dreptului modern I. Rolul crestinismului in formarea dreptului. Evul Mediu

Doctrina juridica a Sfantului Augustin:

este marcata de viziunea crestina asupra lumii, asupra statului, legii si justitiei distinctie intre legea divina si legea omeneasca pe acre o califica drept profana, elaborand o teorie originala a legii profane si de asemenea o terorie a continutului si izvoarelor dreptului, precum si a statului

Teoria legilor profane

1. Legile profane nu sunt juste. 2. Desi injuste, legile omenesti trebuie respectate - In lucrarea sa De civitate Dei, Sf. Augustin critica toate instituriile statului, sociale, judiciare, militare - Dreptul nu poate fiinta decat daca este just, iar justitia consta in a da fiecaruia ce este al sau, nu poate fi numita justitiei cea care nu il are in centru pe Dumnezeu => justitia romana este injusta pentru ca nu are la baza credinta crestina, iar unde nu exista justitie nu exista nici drept. - Nu trebuie sa numim drept ceea ce stabilesc oamenii pt k ei insisi nu numesc drept decat ceea ce vine de la justitie. - Sf. Augustin ajunge sa desemneze prin expresia ius humanum legile cetatii terestre, dar propriu zis el tine sa sublinieze ca institutiile profane nu sunt deloc drept - Legile profane trebuie totusi respectate pentru ca trebuie sa dam Cezarului ce este al Cezarului - Crestinul are nevoie de stat si de legilesale profane, fiind firesc sa le respecte - Respectarea lor ajuta la pacea cetatii, fiecare se inscrie in realizarea unei anumite ordini - Oroce activitate tinde sa asigure o anumita oridine, o anumita pace;mai multe gr. de pace: 1. Pacea perfecta (cea asigurata de o justitie perfecta, crestina) 2. Paci inferioatre (asigura o ordine provizorie ca cea a cetatii terestre; legile statului nu pot asigura decat o astfel de pace inferioara) - Pe de alta parte, Sf. Augustin justifica necesitatea respecatarii legilor terestre prin faptul ca, supunandu-ne legilor umane, ne supunem implicit unui plan divin, pentru ca ele au rostul lor in planul lui Dumnezeu, nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu.

Continutul dreptului. Teoria izvoarelor dreptului

- Sensul notiunii de justitie in conceptia Sf. Augustin este diferit fata de cel din Antichitate, pentru el justitia nu insemna egalitate ci : caritate, gratuitate si generozitate Justitia crestina: - Are caracter subiectiv; - Fiind o justitie de caritate contine reguli imprecise, care se aplica diferit; - Este informulabila, nu poate fi reala adevarata, decat daca are la baza credinta in Dumnezeu; - Justitia crestina are ca scop perfectiunea, nu admite realizarea nici unui interes personal; desi Sf. Augustin sustine ideea proprietatii private, el dezvolta si ideea proprietatii comune, obstesti, prin punerea in comun a bunurilor de catre crestini, mai ales de catre calugari => justitie comunitara; - Primele comunitati de crestini au renuntat la proprietatea privata deoarce aceasta nu isi are izvorul in dreptul divin; - Judecatoruil este just daca se afla in gratia lui Dumnezeu; Dreptul crestin nu poate sanctiona si nu poate fi sanctionat pe pamant - Dreptul crestin poate coexista in aromnie cu dreptul laic, terestru, trecator. - Dreptul crestin pune accent pe indepartarea omului de cele materiale, iar celalat se ocupa de lucrurile trecatoare - Dreptul crestin se conciliaza cu dreptul laic pentru ca pentru un crestin, intre respectarea legii divine si cea laice conteaza legea divina - Sf. Augustin subliniaza ca exista trei categorii de legi prin care ni se releva ce insemna justitia: Dreptul natural, Legea lui Moise, Legea lui Hristos (izvoarele dreptului) A. Dreptul natural - Ne ajuta sa cunoastem ceea ce este just si modul de functionare al justiei - Totusi, Sf. Augustin nu este un adept al dreptului natural, dar exista elemente de armonie intre dreptul natural si cel crestin: Dumnezeu a impus o ordine in natura, iar justitia oamenilor nu ar trebui decat sa execute aceasta ordine naturala, dar, in conceptia sa, dreptul natural era bun inainte de caderea in pacatul originar => dreptul natural este legea paganilor, lex gentium B. Legea lui Moise: - Sf. Augustin considera legea mozaica o sursa importanta a dreptului si sustine modelul de justitie promovat de Tora desi este fundamental diferita de legea crestina, pentru ca aceasta provine de la Dumnezeu, a fost data direct de Dumnezeu in mainile lui Moise, considerand-o adecvata acelui timp. Ea este totusi depasita de Legea crestina. C. Legea lui Hristos (sau legea crestinilor) - Este singura capabila sa ii conduca pe oameni spre justitie si spre descoperirea sensului termenului drept, just; se regaseste in cele patru Evanghelii - In De civitate Dei se subliniaza faptul ca ceea ce este just isi are originea in credinta (justus ex fide vivit), deoarece credinta este principiul cunoasterii, ceea ce este valabil si pentru drept (inteligenta umana este prea corupta pentru a descoperi ea insasi continutul justului) - Legile si cutumele nu au valoare decat daca textele divine tac, mai exact cu rolul de lex specialia (Hristos a spus Eu sunt Calea, Adevarul si Viata , si nu traditia, cutuma sunt vesnic de urmat pentru omenire)

Teoria statului
- Statul trebuie sa se bazeze pe legi crestine, trebuie sa pedepseasca atingerile aduse bisericii crestine, mergand pana la folosirea fortei pentru nerespectarea credintei - Deoarece legile terestre sunt si ele o parte din intregul ordinii divine trebuie sa fie respectate chiar daca sunt rele. Este ideal ca ele sa fie juste, dar justul nu poate fi cunoscut decat prin credinta si revelatie divina - Pentru ca dreptul omenesc sa devina crestin, cetatea terestra trebuie sa devina o copie a cetatii divine

Conceptia despre drept si lege a Sf. Toma D Aquino

A preluat teoria dreptului natural si a aratat contributia covarsitoare a crestinismului la crearea si evolutia dreptului
II. Contributia crestinismului la crearea si evolutia dreptului In lucarea sa, Summa theologiae, Sf. Toma subliniaza ca rolul crestinismului in formarea dreptului este dublu: 1. Divinitatea are rolul de a ne arata ca natura noastra umana nu este singura in univers 2. Cunoasterea umana poate fi ajutata de revelatia divina; Dumnezeu calauzeste omul de-alungul vietii si il ilumineaza sa descopere adevaruri rationale Ca si la Aristotel, termenul de drept are semnificatia de obiect al justitiei Se recunoaste existenta dreptului natural, a dreptului gintilor Dreptul pozitiv nu poate avea ca izvor decat legile omenesti, profane Legea suprema este legea eterna, cea divina; preceptele sale nu sunt cunoscute direct de om, ele trec in legea naturala (legea naturala este sursa moralei pentru om si poate fi cunoscuta de orice om, indiferent daca este crestin sau pagan) In Tratatul legilor, Sf. Toma arata ca legea omeneasca deriva din legea naturala, fiind o prelungire a acesteia si este expresia ratiunii profane I. Noi semnificatii ale teoriei dreptului natural Distinctie dintre dreptul natural si legile omenesti: Dreptul natural nu se confunda cu morala si este muabil, deoarece natura noastra umana este muabila, schimbatoare => legile omenesti trebuie sa fie schimbatoare, ele fiind consescintele dreptului natural In ceea ce priveste legile omenesti pozitive, doctrina Sf. Toma este concentrata pe 5 aspecte: 1. Necesitatea legii omenesti 2. Originea legii 3. Continuitatea legii 4. Calitatile legii 5. Autoritatea legii Desi le regasim si la Aristotel, Sf . Toma le da noi semnificatii: 1. Necesitatea legii omenesti se justifica nu prin faptul ca legea este un remediu al raului, ci prin faptul ca provine din natura umana, pe care o reflecta legea omeneasca are in continutul sau si dispozitii permisive si preventive. 2. Originea legii este legata de regimul politic, cuprinzand dispozitii pentru monarh, pentru cei bogati sau intelepti si pentru popor 3. Continuitatea legii este explicata tot prin intermediul dreptului natural pentru ca orice lege omeneasca provine din dreptul natural legea creata de leguitor este expresia justului natural dreptul este rezultatul a doua componente importante: ratiunea (pentru ca el deriva din stiintele naturii) si vointa (pentru ca puterea legislativa i-a adaugat dreptului fixitate, forma scrisa, rigida, precizie) 4. Calitatile legii Legea trebuie sa fie justa, adica sa reflecte binele comun si nu interesele persoanle ale leguitorului, dar totodata trebuie sa fie corespunzatoare conditiilor de spatiu si timp, in conformitate cu justul natural 5. Autoritatea legii Nu poate exista decat daca legea corespunde justului natural, atunci ea va fi inteleasa si aplicata de oameni Daca ea este injusta atunci ea trebuie sanctionata de judecator La Sf. Toma, autoritatea legii omenesti este conditionala Termenul de drept se confunda in continuare cu cel de just, ca la greci si la romani, fiind un just care deriva din natura adica un just natural, flexibil, care nu ofera insa reguli fixe. Atunci cand legea pozitiva tace, judecatorul trebuie sa solutioneze cazul prin aplicarea acestor reguli chiar daca sunt generale, imprecise.

Izvoarele dreptului: Sunt de origine crestina: Vechiul si Noul Testament, adica legea veche si legea noua => scopul acestora este de a ne dezvalui o dimensiune spirituala in plus Mantuirea sufletului ne asigura accesul la o altfel de existenta, marcata de aceasta data de constanta, pentru ca este o existenta vesnica, caracterizata de Sf. Toma ca fiind o beatitudine eterna Aceatsa conceptie este pur religioasa, aparent fara nicio legatura cu dreptul Legea lui Hristos este total diferita de legea umana, este atipica, pentru ca presupune o revolutie interioara, o permanenta lupta pt a ne schimba; ea este o stare de spirit pe care trebuie sa o traim in permanenta La Sf. Toma, spre deosebire de Sf. Augustin apare o distinctie intre legea crestina si drept, aceasta din urma ramanand la indemnaa tuturor, inclusiv celor care nu sunt credinciosi. Sf. Toma readuce in prim plan teoria dreptului natural al Antichitatii, intalnind distinctia dreptului in drept public si drept privat. Pentru dreptul public a sustinut teoria laica a suveranitatii, ceea ce a deschis calea apoi pentru separarea statului de biserica. Suveranitatea este pentru toti, inclusiv pentru ei necredinciosi. Suveranitatea sau autoriatatea politica a statului este explicata prin intermediul teoriei dreptului natural; ea deriva din natura, dominatia politica este naturala => suveranitatea nu este o consecinta a pacatului omenesc Regele ramane sub supunerea Papei, insa ocupandu-se mai mult de lucuri terestre este mai mult legat de dreptul natural. De aceea si supusii, in chestiuni materiale se supun regelui, iar in cele spirtituale Papei. Dreptul privat este marcat de teoria proprietatii private (dominium), respingandu-se teoria proprietatii obstesti; se face referire la notiunea de vaznare cumparare, de uz, de contracte, Sf. Toma reitereaza de asemenea notiunea de delict asa cum a fost ea consacrata de dreptul roman. Institutia castaoriei are un regim mixt, juridico- religios, are rolul divin, de unire cu Hristos si cu biserica, de unde rezulta interdictia divortului, a poligamiei si a incestului.