Fasciita plantara este una din frecventele cauze care produc asa numitul picior d ureros si clasic se considera

ca aceasta afectiune se datora unui proces inflamat or localizat la nivelul fasciei plantare. In prezent, este incriminata drept cau za degenerarea fibrelor de colagen din componenta fasciei. Afecteaza anual aprox imativ 2 milioane de persoane date raportate in Statele Unite, 10% din populatie dezvoltand aceasta boala de-a lungul vietii. Fascia plantara este o banda de tesut fibros care isi are originea la nivelul ca lcaiului si se intinde pana la cele 5 degete (baza oaselor metatarsiene), si rep rezinta una din structurile de rezistenta ale piciorului, care sustine arcul med ial longitudinal al plantei (talpa piciorului). Aceasta fascie este intinsa atun ci cand arcul piciorului se aplatizeaza, absorbind forta impactului in momentul in care calcaiul ia contact cu solul. Fascia plantara nu este foarte flexibila s i de aceea, in urma acestor socuri repetate pot aparea mici rupturi la nivelul e i. Apare cu predilectie dupa varsta de 40 de ani, mai frecvent la femei, fiind favo rizata de modificari ale greutatii corporale (obezitate, sarcina), de altfel boa la se poate corela cu indicele de masa corporala (IMC). Afectiunea se manifesta la persoanele care prin natura profesiunii stau mult timp in picioare sau merg m ult: profesori, ospatari, militari, politisti, factori postali, dansatori si nu in ultimul rand la sportivi (mai ales cei care alearga pe distante mari). Exista cativa factori care favorizeaza aparitia fasciitei plantare: Picior plat sau, din contra, picior prea arcuit picior rigid Orientarea spre interior a piciorului in timpul mersului Pronatia excesiva Incaltaminte neadecvata tocuri prea inalte, incaltaminte care nu ofera suport bo ltei plantare (tapla prea sibtire); trecerea brusca de la incaltaminte cu toc la cea fara toc Alergatul pe varfuri, calcaie sau pe suprafata moala (nisip) Existenta unor traumatisme, a unor afectiuni inflamatorii la acest nivel (poliar trita reumatoida, spondilita anchilozanta, lupus, artrite reactive, artrita psor iazica etc.) Factori ereditari Tabloul clinic semne si simptome Fasciita plantara se manifesta prin durere ascutita la nivelul calcaiului, de ob icei la 4 cm sub calcai sau in zona mediana a talpii piciorului. Durerea este in tensa dimineata, la sculare, cand se fac primii pasi, dupa repausul de noapte, d ar se poate instala si la debutul unor activitati precum mersul sau alergatul, s e reduce pe masura ce activitatea se desfasoara si de obicei reapare dupa o peri oada de odihna si reluarea efortului. Tipic, afecteaza un singur picior, nu apar e noaptea, ceea ce o diferentiaza de alte afectiuni articulare, neurologice sau osoase, ce se pot dezvolta la acest nivel. Se mai asociaza cu limitarea dorsifle xiei gleznei, streatching-ul fasciei plantare poate fi dureros, iar la alergator i creste probabilitatea durerii de genunchi. La 70% dintre pacienti fasciita pla ntara poate coexista sau poate favoriza dezvoltarea unei excrescente osoase, a u nui pinten la nivelul calcaiului, si care, frecvent este considerat responsabil de aparitia simptomelor. In realitate, cronicizarea fasciitei plantare favotizeaza dezvoltarea pintenului calcanean, iar indepartarea chirurgicala a acestuia nu det ermina remiterea sindromului dureros cum frecvent se face confuzie deoarece adev arata cauza a durerii se afla, de fapt, la nivelul fasciei. Diagnostic De obicei, diagnosticul pozitiv este unul clinic. Examinarea pacientului include inspectia si palparea plantei, obsevarea piciorului in ortostatism si in timpul mersului. Se vor lua in considerare istoricul medical, activitatea fizica depus a, simptomatologia etc. Medicul decide daca sunt necesare investigatii imagistic e suplimentare, de obicei pentru a exclude o alta afectiune, ca: radiografie, ec

ografie sau RMN. Tratament Tratamentul fasciitei plantare este unul complex si de durata, si include: trata ment igieno-dietetic, medicamentos, kinetoterapie, masaj si fizioterapie. Daca t erapia conservatoare nu da rezultatele dorite se poate interveni chirurgical ca ultima metoda, deoarece riscul de complicatii este relativ crescut. Majoritatea pacientilor afirma ameliorarea simptomatologiei algice in primele 3 luni, dar cu remiterea completa intr-un an in 90% din cazuri. 1. Tratamentul igieno-dietetic consta in: Scaderea in greutate (unde este cazul) Purtarea unor talonete care sa inalte bolta piciorului Repaus segmentar in perioadele dureroase Purtarea unei incaltaminte adecvate, cu talpa ortopedica si cu toc jos sau mediu (3-5 cm) Evitarea mersului cu picioarele goale pe suprafete dure si / sau denivelate 2. Tratamentul medicamentos Tratamentul medicamentos presupune administrarea de antiinflamatoare nesteroidie ne (AINS) timp de 2-5 saptamani, insa numai la recomandarea medicului. Infiltrat ia locala cu o solutie cu corticoizi poate fi o alternativa atunci cand durerea nu raspunde la administrarea de AINS uzuale. Nu sunt recomandate, insa, injectar ile frecvente pentru ca pot slabi si rupe fascia plantara. 3. Kinetoterapia Gimnastica medicala in cazul fasciitei plantare consta in exercitii de streatchi ng ale gambei si fasciei plantare (ex: din sezut, cu picioarele intinse, cu un p rosop rulat infasurat in jurul talpii, se trage de capetele prosopului tinand ge nunchiul drept. Mentineti pozitia 15-30 de secunde.) 4. Masajul Masajul plantei este o metoda eficienta de a reduce tensiunea la nivelul fasciei . Crioterapia, aplicarea de gheata, pe zona dureroasa 15-20 de minute, de 3-4 or i pe zi sau masajul plantei cu gheata timp de 5-10 minute ajuta la ameliorarea d urerii. 5. Fizioterapia Extracorporeal Shock Wave Therapy (unde de soc extracorporeale) este o metoda re lativ noua de tratament a fasciitei plantare si nu numai. Se mai pot aplica local curenti diadinamici, ultrasunete si laser in punct durer os. In peste 90% din cazuri tratamentul conservator corect condus determina remitere a simptomatologiei algice. In cazurile rebele, la care sipmtomatologia persista (peste 9 luni) sau s-a accentuat poata fi luata in consideratie optiunea chirurg icala. Complicatiile cele mai frecvente ale interventiei sunt: prabusirea boltei plantare, lezarea nervilor, infectia etc.