SIEROPURI

ANTICONVULSIVANTE I. Siropurile

A. Definitie Siropurile sunt preparate farmaceutice, lichide, cu continut crescut de zahar, de consistenta vscoasa, destinate administrarii interne. B. Istoric Siropurile sunt o forma farmaceutica utilizata din cele mai vechi timpuri. nca din antichitate erau utilizate de chinezi, indieni, egipteni, arabi. Initial ca edulcorant pentru siropuri era utilizata mierea. Dupa obtinerea zaharului din trestie de zahar de catre chinezi, mierea a fost mai putin utilizata n acest scop. n secolul IV .H., zaharul este adus n Europa, iar mai trziu, n 1746 A.S: Markgraf descopera ca zaharul se poate obtine si din sfecla de zahar. Cuvntul sirop provine de la cuvntul arab schirab potiune, bautura. C. Avantajele utilizarii siropurilor Siropurile prezinta cteva avantaje importante: - se pot utiliza cu deosebit succes n pediatrie; - au biodisponibilitate buna; - au valoare nutritiva; - sunt utile ca si corectori de gust pentru solutiile care contin substante cu gust neplacut; - se pot formula sub forma de siropuri medicamentoase. D. Clasificare Siropurile se pot clasifica dupa mai multe criterii: a. Dupa modul de preparare: - siropuri obtinute prin dizolvarea zaharului n apa sau solutii medicamentoase; - siropuri obtinute prin amestecul siropului simplu cu solutii medicamentoase;

- siropuri obtinute prin dizolvarea n momentul folosirii a granulelor sau a pulberilor preconditionate. b. Dupa rolul ndeplinit: - sirop medicamentos (sirop de codeina); - sirop aromatizant (sirop simplu); c. Dupa actiunea terapeutica: - sirop expectorant; - sirop tonic; - sirop contra tusei. Formularea siropurilor Siropurile se prepara din zahar si apa distilata corespunznd conditiilor de calitate prevazute n F.R. X. Zaharul poate fi utilizat ca pulbere sau sub alte variante comerciale conditia este sa corespunda ca dozare, caractere organoleptice si puritate exigentelor prevazute de F.R: X. Zaharul (Zaharoza) este o dizaharida formata din glucoza si fructoza fiind foarte usor solubil n apa, greu solubil n alcool si glicerol si practic insolubil n cloroform si eter. Stabilitatea chimica si biochimica a siropurilor cu continut mare de zahar (64%) se explica prin efectul osmotic. Un sirop concentrat inhiba multiplicarea bacteriilor prin fenomenul dedeshidratare celulara deoarece presiunea osmotica este mai mare dect presiunea osmotica a celulelor bacteriene. Prepararea siropurilor Dupa cum am anticipat, prepararea siropurilor are loc prin trei metode: A. Prin dizolvarea zaharului n apa; B. Prin amestecul siropului cu solutii medicamentoase; C. Prin dizolvarea n momentul utilizarii a unor forme preconditionate sub forma de granule etc. A. Prepararea siropurilor prin dizolvarea zaharului n apa Prepararea siropului prin aceasta metoda presupune urmatoarele faze: a. Dizolvarea zaharului n apa; b. Completarea cu apa la cantitatea prevazuta;

c. Clarificarea, decolorarea si filtrarea siropurilor. A.1. Dizolvarea zaharului. Poate avea loc n doua moduri: a) la rece; b) la cald. a) Dizolvarea la rece se aplica mai ales cnd n solutia apoasa sunt dizolvate substantete rmolabile. Dizolvarea la rece prezinta cteva avantaje si anume: prin dizolvare nu se altereaza substantele termolabile; se mpiedica hidroliza zaharozei: nu necesita supraveghere continua; Dizolvarea la rece are nsa si dezavantaje: nu rezulta siropuri clare; viteza de dizolvare este mica; nu are loc o sterilizare a siropului ca si n cazul prepararii la cald (fierbere); filtrarea este greoaie. Pentru dizolvarea zaharului la rece se pot utiliza trei metode: a. Dizolvarea prin agitarea zaharului cu solventul apos -un saculet de tifon si se suspenda n partea superioara a solutiei apoase. Dizolvarea are loc sub influenta fortei gravitationale (moleculele de apa vin n contact cu zaharul iar dupa dizolvare datorita diferentei de masa zaharul difuzeaza n solvent dnd posibilitatea dizolvarii unei noi molecule de zahar). c.Dizolvarea prin percolare. Pentru percolare se poate utiliza percolatorul, un vas deforma cilindro-conica prevazut cu un capac iar la partea inferioara are un tub de scurgere curobinet. La baza percolatorului este o placa perforata pe care se pune materialul filtrant, iar pe la partea superioara se introduce solventul care va dizolva zaharul prin strabaterea coloanei de zahar iar dupa filtrare siropul se scurge printr-un robinet n vasul colector. n industrie se utilizeaza zaharolizoarele. b. Dizolvarea la cald

Dizolvarea la cald are urmatoarele avantaje: - dizolvarea rapida; - obtinere de siropuri clare (substantele albuminice se coaguleaza); - conservabilitate mai buna; - prin fierbere sunt distruse majoritatea microorganismelor. Dezavantajul metodei este hidroliza si caramelizarea partiala a zaharozei.Conform F.R. X prepararea la cald a siropurilor se face pe baia de apa prin fierbere 1-2minute. Dupa dizolvare se completeaza apa evaporata, siropul filtrndu-se fierbinte.La preparare se evita ncalzirea prelungita pentru a evita pe ct posibil hidroliza si caramelizarea avansata a zaharului. n farmacie prepararea siropurilor se poate face n vase emailate, vase de sticla etc. n industrie se utilizeaza cazane emailate, cazane de cupru cositorit sau cazane de otel inoxidabil. A.2. Completarea siropului cu solvent la cantitatea prevazuta Siropul simplu cu concentratia de 64% zahar m/m prezinta urmatoarele caracteristici: - densitatea relativa de 1,3005-1,3247; - indicele de refractie ntre 1,4464 1,4550; - fierbe la 105o Aducerea la concentratie a siropurilor se face n urmatorul mod: cnd siropurile sunt preaconcentrate se dilueaza iar cnd sunt prea diluate se ncalzesc pentru evaporarea solventului.Pentru determinarea concentratiei siropului la cald se utilizeaza mai multe metode: - determinarea cu termometru a temperaturii de fierbere (1 litru sirop 64% fierbe la 105o); - determinarea densitatii cu densimetre, cu balanta Mohr Westphal sau cu picnometrul; - prin cntarire: 1 litru sirop fierbinte = 1.260g, 1 litru sirop rece = 1.314g; - cu zaharimetre cu scala gradata care plutesc pe suprafata siropului citindu-se direct concentratia siropului pe scala. A.3. Filtrarea, clarificarea si decolorarea siropurilor a. Filtrarea se realizeaza la cald iar ca material filtrant se foloseste vata ntre doua straturi de tifon.

b. Clarificarea se poate realiza prin mijloace chimice, fizice si bio-chimice. b.1.Clarificarea prin mijloace fizice se realizeaza utiliznd urmatorii agenti de clarificare: -Hrtia de filtru. Se cntaresc 1-5g hrtia de filtru la 1kg sirop. Hrtia se tritureaza n mojar cu apa calda pna la obtinerea unei paste, se stoarce si se introduce n siropul fierbinte dupa care se fierbe 1 minut, apoi se filtreaza prin tifon. -Carbunele activ se utilizeaza n concentratie de 2-5 0/00. Carbunele se amesteca cu siropul fierbinte si apoi se filtreaza. Are dezavantajul absorbtiei unor substante medicamentoase (alcaloizi, glicozide). -Caolinul se utilizeaza n concentratie de 2 0/00. -Talcul se utilizeaza n procent de 10 0/00 -Carbonatul bazic de magneziu se utilizeaza la siropul de balsam de tolu. Dezavantajul este ca aceasta substanta cedeaza siropului un pH bazic (pH = 10). -Albumina se coaguleaza n solutie prin ncalzire antrennd particulele n suspensie. b.2 .Clarificarea prin mijloace chimice Alcoolul este folosit pentru clarificarea mai ales a solutiilor extractive apoase. b.3.Clarificarea prin mijloace biochimice Are la baza o reactie enzimatica si se utilizeaza mai ales la clarificarea siropurilor naturale. B. Prepararea siropurilor prin amestecarea siropului simplu cu diferite solutii medicamentoase Metoda este utilizata la majoritatea siropurilor. Substantele medicamentoase se dizolva n apa iar solutia obtinuta se amesteca cu siropul simplu. C. Prepararea siropului prin dizolvarea n momentul utilizarii a unor granulate sau pulberi preconditionate Datorita instabilitatii n prezenta apei a substantelor active sau a unor auxiliari unele siropuri se conditioneaza sub forma de pulberi uscate sau granule urmnd sa fie dizolvate n momentul utilizarii.

Caractere. Control. Conservare A. Caractere si control, F.R. X prevede la siropuri controlul urmatorilor parametrii: A.1.Aspect: siropurile sunt lichide limpezi sau slab opalescente, cu mirosul, gustul si culoarea caracteristic componentelor. A.2. Densitatea relativa: se determina conform prevederilor F.R. X de la paragraful Densitate relativa A.3. Indice de refractie: se determina conform prevederilor F.R. X de la paragraful Indicede refractie A.4. Masa totala pe recipient: acest parametru se determina prin cntarirea individuala a continutului din 10 recipiente. Fata de masa declarata pe recipient se admit abaterile prevazute n tabelul: Masa declarata pe recipient Abatere admisa Pna la 25 g 5% 25 g pna la 50 g 3% 50 g pna la 500 g 2% A.5. Identificarea se face conform componentelor din monografiile respective. A.6. Dozarea: acest parametru se determina conform prevederilor din monografia respectiva. Continutul n substanta activa poate sa prezinte fata de valoarea declarata abaterile procentuale prevazute n tabel daca monografia nu prevede altfel: Continut declarat n substanta activa (%) Abatere admisa Pana la 0,1% 7,5% 0,1% pana la 0,5% 5% 0,5% si mai mult de 0,5% 3% B. Conservare Siropurile se conserva n recipiente de capacitate de cel mult 1.000 ml bine nchise, complet umplute la temperaturi cuprinse 8-15o

La siropurile cu concentratie mai mica de zahar se pot adauga conservanti si anume: F.R.X prevede adaosul a 1,50/00 amestec de p-hidroxibenzoat de metil si p-hidroxibenzoat de n-propil n raport 9:1, pe eticheta recipientului mentionndu-se conservantii utilizati. C. Alterarea siropurilor n general, siropurile au o buna conservabilitate mai ales cele preparate la cald (sterilizare,clarificare) dar si datorita concentratiei ridicate de zahar.Totusi, n timp, datorita pastrarii n conditii neprielnice pot aparea unele transformari nedorite la siropuri si anume: - invertirea (hidroliza) care poate fi provocata de maltaza sau invertaza; - invertirea poate fi urmata de fermentatia alcoolica; - mucegairea; - recristalizarea II. ANTICONVULSIVANTE Anticonvulsivant este substanta care combate convulsia.

CONVULSII. Sunt contractii violente si repetate ale muschilor striati, localizate sau generalizate ,provocate de descarcari anormale si necontrolate ale unui numar mare de impulsuri din neuronii cerebrali.Accesul convulsiv reprezinta o reactie a creerului supus unor impulsuri ce depasesc ca intensitate pragul convulsivant. Epilepsia este un sindrom caracterizat prin episoade convulsive repetate. Epilepsia poate fi primara,idiopatica(boala epileptica) Secundara consecinta unor traumatisme, tumori. Starea de rau epileptic(status epilepticus) reprezinta atacuri de mare rau .>de 30 de min. Marele rau (grand mal) = spasme maximale ale musculaturii ,pierderea cunostintei, convulsii clonice generalizate Micul rau sau pettite mal se caracterizeaza prin pierderea de cunostinta pentru o scurta perioada, cu sau fara activitate motorie, Antiepilepticele diminua convulsiile de diferite etiologii si reduc numarul si intensitatea atacurilor convulsive.

Anticonvulsivante se subdivizeaz n: 1. Anticonvulsivantele simptomatice (sau de profil larg) 2. Antiepileptice 3. Atntiparkinsoniene 4. Antispastice ale musculaturii striate (miorelaxantele centrale)

III.

Siropuri Anticonvulsivante