Curs 2

CURS 2 Al doilea factor care contribuie la adaptarea organismului este TIPUL DE ACTIVITATE NERVOASA SUPERIOARA A ORGANISMULUI. Se stie ca 2 sportivi supusi aceluiasi effort se adapteaza diferit atat in ceea ce priveste reactiile immediate cat si cele tardive. Au fost descrise asa numitele tipuri psiho-comportamentale care decid reactia organismului le effort: tipul SIMPATICOTON sau MACROKINETIC care are la baza reactia sistemului nervos simpatico bazat pe secretia de adrenalina si nonadrenalina. Acestia supusi efortului au reactii ample in special cardiovasculare si endocrine: cresterea frecventei cardiac; cresterea tensiunii arteriale si cresterea secretiei de hormone tiroidieni in special hormonal numit TIROXINA. Tipul PARASIMPATICOTON care raspunde mai lent la effort si in timp si are la baza secretia unei substante numita ACETILCOLINA cu rolul de a tempera activitatea organelor si tesuturilor. Aceasta substanta o gasim in special in inima sportivilor de mare performanta, inimi adaptate la eforturi sistematice, timp indelungat 10-15 ani. Asa se explica de ce inima sportivului antrenat bate foarte rar, fenomen numit BRADICARDIE ADAPTATIVA. In activitatea sportive aceste tipuri le mai numim MICROKINETICE. Tipurile MIXTE sau AMBIVALENTE, din punct de vedere sportive pentru selectia medico-sportiva avem in vedere ca pentru sporturile de viteza sa selectam viitori sportive cu profil SIMPATICOTON cu reactive rapida, pentru sporturile de rezistenta in care include si jocurile sportive preferam tipurile PARASIMPATICOTON si pentru sportirile complexe preferm tipurile MIXTE. Selectia sportive este un process modico-biologic si se bazeaza pe corelarea unor teste cu anumite reactii fiziologice de raspuns (frecventa inimii, valoarea tensiunii arteriale, fecventa batailor pe min, forta muscular, viteza de reactive) la aceste teste

Curs 2

se adauga alte valori fiziologice (examenul salivei, examenul transpiratiei, examenul sangelui).

Al treilea factor al adaptarii il constituie MEDIUL AMBIANT in care are loc efortul. Organismul uman este supus permanent unor influente externe de tip natural (flora, fauna, microbe, virusi, poluare, etc) cat si factori sociali (relatia om-societate, om-om, om-familie), toti acesti factori naturali si sociali influenteaza si organismul sportivului. Daca factorii actioneaza favorabil asupra sportivului de numesc SANOGENI (intretin sanatatea) daca acesti factori actioneaza negative se numesc PATOGENI. Factorii SANOGENI alcatuiesc ceea ce numim EUSTRES (stresul bun) daca asistam la actiunea factorilor PATOGENI vorbim de DISTRES. SINDROMUL GENERAL DE ADAPTARE Adaptarea organismului este un process fizic. Fazele prin care se obtine adaptarea sunt urmatoarele: 1. Faza de alarma reprezentata de totalitatea reactiilor fiziologice dinainte si din timpul efortului (cresterea frecventei inimii; cresterea frecventei respiratiilor; cresterea contractiilor muscular; cresterea tensiunii arteriale; cresterea glucozei din sange). Aceasta faza este rezultatul interventiei rapide a nervilor simpatico. 2. Faza de rezistenta care apare in timp la actiunea sistematica a efortului fizic, este faza in care creste randamentul biologic ca urmare a modificarilor adaptative in special cardio-respiratorii si metabolice 3. Faza de epuizare in care posibilitatile organismului sunt depasite putand aparea si chiar complicatii (moarte subita), este o faza care trebuie depistata in timp prin explorari functionale sistematice. NU

Curs 2

ESTE O FAZA OBLIGATORIE, deoarece energia de adaptare a organismului este LIMITATA. TIPURI DE ADAPTARE Au fost descries urmatoarele tipuri de adaptare: 1. Adaptarea imediata, care apare in timpul efortului si are rolul de a mentine HOMEOSTAZIA organismului (mentinerea constanta a tuturor parametrilor fiziologici in special cardiovasculari si metabolic) 2. Adaptarea tardiva sau cronica care apare in timp dupa ani de practicare sistematica a exercitiului fizic ( ex: dupa 5 ani de practicare a efortului de lunga durata frecventa cardiac este de 54 batai/, dupa 10 ani 48 batai/ dupa 15 ani 42 iar dupa 20 36) volumul inimii la baieti sanatosi neantrenati 700cm3, la campionii olimpici din probele de fond poate atinge 1700cm3. Modificarile tardive se caracterizeaza prin adaptari dimensionale, structural si functionale la effort, acest tip de modificare este specific sportivului de performanta, nu le intalnim la persoanele neantrenate. 3. Adaptari mixte sau incrucisate care se refera la cresterea capacitatii imunologice (de aparare) contra infectiilor sau contra toxicelor.