Acesulfam de potasiu

Indulcitorii artificiali fac parte din alimentatia

noastra de zi cu zi, uneori chiar fara sa stim. Deserturile, gumele de mestecat, sucurile, cafeaua instant, vitaminele masticabile, inghetata, gelatina, bomboanele, iaurturile, aproape toate produsele dietetice, numite "light" (usoare), nu sunt nicidecum o alegere inteleapta. Indulcitorii artificiali sunt substante chimice ce indulcesc la fel ca zaharul, dar cu mai putine calorii. Intrucat indulcitorii sunt mult mai dulci decat zaharul, este nevoie de o cantitate mult mai mica pentru a obtine acelasi efect. Asa se face ca produsele care contin indulcitori artificiali au mai putine calori decat cele cu zahar.

 Cel mai potrivit inlocuitor natural al

zaharului ramane insa tot mierea de albine, un amestec de zaharuri naturale, pure, care contine substante special facute sa ajute organismul sa asimileze concentratia de zahar. Deci, pentru a manca sanatos, dar si dulce, cel mai bine ar fi sa consumam miere si produse cu miere sau zahar brut. Acesta are culoarea bruna, este format din niste granule oarecum asemanatoare cu cele a zaharului obisnuit, cu forma neregulata si este mai lipicios.

 Acesulfam K (de Potasiu) este un

indulcitor artificial descoperit accidental, in anul 1967. El se prezinta sub forma unor cristale incolore sau a unei pulberi cristaline de culoare alba. Gustul dulce al acesulfamului K se instaleaza rapid si este apropiat de cel al zaharozei la concentratii mici; la concentratii mai mari gustul acesulfamului K este afectat de o usoara componenta reziduala amara, mai putin pronuntata decat cea a zaharinei.

Obinere i caracterizare
Sinonimele acesulfamului K sunt: acesulfam de potasiu, acesulfam,
sarea de potasiu a 3,4-dihidro-6-metil-1,2,3-oxatiazin-4-on 2,2dioxid. Denumirea sa chimic este sarea de potasiu a 6-metil1,2,3oxatiazin-4(3H)-on 2,2-dioxid. Acesulfamul are urmatoarea formul molecular: C4H4NO4KS, iar M=201,24. Se obine industrial din esterul terbutilic al acidului acetilacetic, prin reacia acestuia cu fluorosulfonilizocianat. n urma reaciei rezult un compusi intermediar, la nclzire se descompune n N-fluorosulfonulamida acidului acetilacetic, izobuten i dioxid de carbon. Prin ciclizarea Nfluorosulfonilamidei acidului acetil acetic se obine acesulfam K, reacie care are loc n prezena hidroxidului de potasiu.

 n procedee moderne, pentru sinteza

acesulfamului K, se utilizeaz dicetena i un acid amido-sulfonic. Acesulfamul K se prezinta sub forma unui compus solid cristalizat sau a unei pulberi cristaline de culoare alba. Are un gust pronuntat dulce, fiind de 200 de ori mai dulce decat sucroza. Este o substanta nehigroscopica, iar temperature sa de topire este de 255 grade Celsius. Acesulfamul K este foarte solubil in apa dar mai putin solubil in etanol, metanol sau acetone. pH`ul solutiilor apoase este aproximativ 7. O caracteristica a aditivului o reprezinta marea sa solubilitate in solutii apoase pentru domenii de pH cuprinse intre 3-7 ( atat la intuneric cat si la lumina).

 De asemenea acesulfamul K prezinta

stabilitate la incalzire ( coacere sau tratament UHT). In ceea ce priveste absorbtia maxima de radiatii UV acesta are loc la lungimea de unda de 227 nm pentru o solutie de 10 mg substanta in 1000 ml apa.

Risc
Acesulfamul K prezinta avantajul unei
elimnari rapide din organism, dupa ingerarea si absorbtia sa. Studiile efectuate au aratat de asemenea ca acest aditiv se elimina fara sa sufere nici o modificare. In plus nu are nici un aport energetic.

 Prin acumularea in organism a unor

cantitati mari de aceto-acetamida s-a constatat prin testele facute pe animale ca acest metabolit afecteaza glanda tiroida. Doza zilnica admisa pentru acesulfam K este de 5mg/Kg de greutate corporala, conform normelor stabilite de FAO/OMS, In SUA se admite o doza zilnica de 15mg/Kg. Doza zilnica maxima suportata de organismul uman este de 150mg/Kg greutate corporala.

Metoda cromatografica HPLC

HPLC este prescurtarea de la High Performance Liquid
Chromatography (Cromatografie lichid de nalt performan), metod de analiz calitativ utilizat n biochimie i chimie analitic pentru separarea, identificarea i cuantificarea compuilor. HPLC folosete o coloan ncrcat cu diferite materiale (faza staionar), o pomp ce mpinge faza(ele) mobil(e) prin coloana i un detector care arat timpurile de retenie ale moleculelor. Timpul de retenie depinde de interaciunea dintre faza staionar, moleculele de analizat i solvenii utilizai.

 ANALIZE: farmaceutice clinice toxicologice de mediu industriale alimentare

Componentele HPLC

Clasificarea HPLC functie de natura fazei stationare

Cromatografia de adsorbtie : - faza stationara - adsorbant de tip silicagel/

alte umpluturi pe baza de silice - principiul separarii: etape repetate de adsorbtie-desorbtie - Interactiuni hidrofobe (nespecifice) - faza inversa - Interactiuni polare (dipol-dipol) faza normala

 Cromatografia de schimb ionic : - suprafata fazei stationare este

incarcata ionic, de semn contrar ionilor analitului - specifica analitilor ionici/ionizabili - Interactiuni ionice SEC (GPC) : - umplutura coloanei - pori cu dimensiuni controlate - proba este separata functie de marimea ionului solvatat