Sunteți pe pagina 1din 18

C1 ERGOTERAPIEREEDUCARE FUNCTIONALA

Ergoterapia
Ergon = MUNCA sau ACTIVITATE / EXERCITIU Terapie =TOATE MIJLOACELE /METODELE CARE

CONTRIBUIE LA VINDECAREA, RECUPERAREA, COMPENSAREA, UNOR FUNCTII DEFICITARE / PIERDUTE EXERCITIU (muscular, mental)

ERGO - TERAPIE (ET) =TERAPIE PRIN MUNCA /

SEMNIFICATIA INTRINSECA A ET: INSERTIE SOCIO-

PROFESIONALA SI REMUNERAREA PACIENTULUI Synonime: praxiterapie, terapie artizanala, terapie ocupationala.

ERGOTERAPIA:
-Program medical cu finalitate sociala.

-Se aplica bolnavilor cu deficiente de lunga durata sau permanente, celor cu recuperare lenta (BOLI CRONICE INVALIDANTE). -Se adreseaza bolnavilor cu capacitatea de munca pierduta, partial, temporar sau

permanent.
-Orice activitate fizica (si/sau mentala)

organizata cu scop educational si social (terapeutic, recreativ, productiv), dirijata de medic/ergoterapeut(echipa).


-Reprezinta (ca si Terapia Ocupationala):

OBIECTIVE:

ERGOTERAPIA; Antreneaza si corecteaza:

1:aspecte fizice: se bazeaza pe MISCARE- elementul principal al RECUPERARII - urmareste dobandirea unui bun echilibru intre contractia-relaxarea muschilor, pentru antrenare la munca si evitarea oboselii - se bazeaza pe cresterea progresiva a; AMPLITUDINII, REZISTENTEI/FORTEI si pe COORDONAREA miscarilor articulare. 2 :aspecte psihice -infrangerea inactivitatii organismului (rezultata din lezarea integritatii fizice) -infrangerea starii de frica cu redarea increderii in fortele proprii, stimularea interesului si a dorintei de cooperare -permite exprimarea unei optiuni vocationale/profesionale

3: aspecte profesionale:
-scopul ET este readaptarea la munca, lent, progresiv si metodic (supravegheat) cu reluarea oricarei activitati de baza -nu obliga la reluarea obligatorie a meseriei avute anterior starii de boala -reorientarea profesionala tine cont de aptitudinile psihologice, fizice si vocationale ale individului cu dizabilitati (testare/evaluare prin Comisii de specialitate) NB: In comparatie cu kinetoterapia, terapia prin ocupatie si munca, urmareste recastigarea integritatii gestului util (finete, forta, siguranta, precizie, indemanare si participare psihica). 4: aspecte sociale: -reinsertia sociala este conditionata de redobandirea gestualitatii (autoservire, ingrijire, gospodarire etc ) si de prestarea unei activitati economic - productive - ET urmareste si stimularea /dobandirea gestualitatii, in vederea protezarii/manevrarii mijloacelor ajutatoare(proteze, fotolii rulante) -asigurarea mobilierului special, amenajarea locuintei, locuri de munca protejate (adaptari care inlesnesc activitatea si cresterea autonomiei) - interesul material (castigul pacientului) este un deziderat final/secundar

CUNOSTINTE SI COMPETENTE ALE ERGOTERAPEUTULUI (indrumator de cariera):


-anatomie, fiziologie, psihologie, sociologie, pedagogie, kinetoterapie si elemente de TEHNOLOGIA MUNCII (tehnici si operatii de munca, cunostinte privind uneltele, instrumentele si dispozitivele de lucru, posibilitati de adaptare/ajustare speciala) -evaluari periodice obiective (restant morfofunctional, aprecierea eficientei ergoterapiei) -experienta profesionala aplicata/individual sau in grup restrans -aplicarea programelor recuperatorii intocmite de medic -colaborarea cu echipa multidisciplinara -interactiune permanenta cu familia si cu angajatorii(negocierea ocuparii unui loc de munca protejat) -respect si devotament fata de bolnav -rabdare si tact profesional -mentinerea unor evidente scriptice clare

CADRUL ORGANIZATORIC:
-ERGOTERAPIA se poate organiza in: -SPITAL( unitati sanitare cu paturi):aplicarea precoce a ET

in vederea pregatirii bolnavului cu dizabilitati pentru reluarea activitatii avute anterior bolii, sau reorientare profesionala catre alte sectoare de activitate adecvate restantului morfofunctional. centre de asistenta medicala/sociala

-UNITATI DE ASISTENTA SOCIALA:camine/azil de batrani,

-CENTRE PRIVATE SPECIALIZATE:ATELIERE/UNITATI DE

ET. -AMBULATOR (consiliere si adaptari care inlesnesc munca la domiciliul bolnavului) CONCLUZII: Ergoterapia institutionalizata si/sau ambulatorie

Forme de ERGOTERAPIE:
I.-ERGOTERAPIA SPECIFICA(ANALITICA):

-se adreseaza deficitului functional propriu-zis. Ex.Ocupatie/activitate care urmareste remobilizarea unui segment dupa fractura, protezare, astfel ca pacientul sa se poata hrani, spala, pieptana, lucra. etc.
-ERGOTERAPIA NESPECIFICA(GLOBALA): prin

diversele ocupatii se adreseaza intregului organism, pe care il educa sa participe la limitarea consecintelor unor deficite functionale. II. -ET functionala -ET de orientare profesionala -ET retribuita

PRINCIPII GENERALE ALE PROGRAMELOR ERGOTERAPEUTICE:

-evaluarea restantului morfofunctional si a capacitatii de munca

-stabilirea obiectivelor recuperarii -intocmirea programelor individuale longitudinale/prospective -imbinarea rationala a masurilor terapeutice, recuperatorii si ergoterapeutice -in prima faza bolnavul va lucra la o singura masina, o singura operatie tehnologica, pentru insusirea rapida a deprinderilor necesare grabirii actului recuperator -repartitia lucratorilor se face in functie de posibilitatile lor fizice si intelectuale -caracterul muncii prestate este progresiv -este proscrisa impunerea prin forta sau autoritate brutala -consilierea permanenta, interactiunea in grup, incurajarea si caracterul competitional al muncii sunt benefice -folosirea repetitiei si a instructajelor verbale pentru cei cu probleme de memorie -invatarea de noi tehnici (deprinderi ocupationale) prin demonstratie, pantomima pentru bolnavii cu tulburari de limbaj -diviziunea muncii se face in functie de calificarea dobandita

GRUPURI SI ATELIERE DE ERGOTERAPIE:


-alegerea tipului de ocupatii -stabilirea ritmului si a pozitiei de lucru -asigurarea materiilor prime si a utilajelor/unelte/instrumente de munca -asigurarea ambiantei interioare (fonice, climatice, luminoase, cromatice) optime -stabilirea gradului de specializare(dobandirea unui stereotip dinamic sau invatare permanenta) -asigurarea securitatii muncii, EIP(echipament de protectie) -stabilirea tipului de responsabilitate -stabilirea modului de remunerare rezultat din valorificarea produsului muncii

MODIFICARI SOCIALE SI VOCATIONALE NECESARE:


-Schimbarea locuintei la primul nivel pentru cei care nu pot urca la etaj -Largirea usilor(intrarea in locuinta, baie) pentru a se permite intrarea cu caruciorul -Adaugarea de bare de sustinere pentru a se facilita deplasarea, urcarea/coborarea -Asigurarea asistentei la domiciliu -Schimbarea activitatilor profesionale dinamice cu munci sedentare pentru cei cu posibilitati reduse de deplasare -Reproiectarea ariei de munca pentru bolnavii cu carucior -Educarea familiei pentru a nu intari comportamentul de bolnav, dar nici pe cel de optimism exagerat (neglijarea bolii) si pentru colaborare cu echipa de ergoterapie.

PRINCIPII ERGONOMICE:
Principii ale muncii simplificate:

-Depozitarea materialelor necesare intr-o arie accesibila(centrala) -Plasarea obiectelor/uneltelor necesare in ordinea folosirii lor, inainte de inceperea activitatii propriu-zise -Ocuparea pozitiei asezat cat mai mult posibil, cu evitarea ridicarilor non-necesare, a miscarilor de flexie, rasucire, oprire brusca. -Folosirea ambelor maini in timpul deplasarii de obiecte, sau a mijloacelor mecanizate in cazul mutarilor grele (manevrare de greutati mari ). -Munca (activitatile manuale) se desfasoara de la stanga la dreapta sau invers, evitand miscarile non-necesare ca de ex. fata-spate -Ritmul muncii va fi lent si constant -Pauzele de odihna sunt frecvente (cel putin 10 min. la fiecare ora), alternand secventele de munca grele cu cele usoare. -Folosirea respiratiei lente si profunde cu expirul prelungit, in timpul activitatilor care cer eforturi fizice mari.

TEHNICI DE BAZA UTILIZATE IN ET


Gestualitati extrase din diverse meserii: -Olarit: prelucrarea lutului -Prelucrarea lemnului(tamplarie, sculptura) -Impletit (nuiele, papura, rafie, fire naturale) -Cusutul si Tesutul ( la razboi, gherghef, -Prelucrarea fierului(feronerie). -Tehnici agricole (culturi de flori, legume, cereale) Aceste meserii sunt considerate de baza, fiind cele mai vechi indeletniciri ale omului, fata de care orice individ ar putea avea aptitudini naturale pentru executie, indiferent de profesia avuta. Orice serviciu de ET ar trebui sa aiba organizate astfel de tehnici de lucru (nu este necesar intreg procesul de executie a meseriei, ci numai parti sau tehnici de baza specifice) ca de ex: -faramitarea si cernerea lutului -amestecarea cu apa si framantarea -intinderea lutului si baterea -montajul lutului pe discul rotator -modelarea cu degetele sau palmele -gravarea vasului -arderea -decorarea artistica NB !In functie de situatia concreta, un pacient va avea recomandate 1-2-3 tehnici, executate cu sau fara ajutor.

TEHNICI COMPLEMENTARE: reprezinta toate celelalte activitati lucrative:marochinarie, cartonaj, tipografie, computer, dactilografie, ambalat, bucatarie-cofetarie, lacatuserie. Se pot prescrie executii complete ale meseriei sau numai secvente de lucru (gesturi, tehnici simple). TEHNICI DE EXPRIMARE: cuprind toate preocuparile cu caracter artistic (artterapie) si cu rol de comunicare. Dintre acestea se mentioneaza desenul, pictura, sculptura, manipularea marionetelor, muzica, scrisul, vorbitul, gestica expresiva etc. TEHNICI RECREATIVE: -sunt frecvent utilizate in pauzele dintre celelalte tehnici -constau in jocuri distractive:sah, table, tennis de masa, jocuri de carti, jocuri de societate -sunt adaptate deficitului fiecarui pacient TEHNICI SPORTIVE: -au caracter recreativ si specificitate (pot fi selectate gesturi care mobilizeaza specific un segment cu deficit) -sunt utilizate jocurile sportive:badmington, tennis de masa, golf, tras cu arcul, popice, inot, baschet sau doar parti ale acestor jocuri ca de ex. aruncatul la cos, aruncat greutati, saritul.

In ET si TO moderna sunt utilizate trei tipuri de metode de lucru: 1.METODE(ACTIVITATI) ESENTIALE (semnificative): 2.METODE(ACTIVITATI) NEESENTIALE(nesemnificative) 3.METODE AJUTATOARE:exercitii terapeutice, fiziopterapie, ortezare.

1.METODE ESENTIALE:activitatile semnificative trebuie sa aiba obligatoriu un scop final, care trebuie sa fie un produs concret, util, eventual vandabil. Metodele numite esentiale au fost introduse si teoretizate de DUNTON(1918):ceea ce conteaza este scopul final al activitatii si nu activitatea motorie ce realizeaza acest scop, caci prin urmarirea scopului activitatii se obtin rezultate in recuperarea fizica si mentala, mai rapide si mai complete. Conditia de baza pentru utilizarea activitatilor esentiale este interesul pacientului. Teoretic, se considera ca foarte rar, o activitate productiva ar putea trezi sentimente ostile, (fiinta umana are o natura ocupationala cu implicare permanenta in activitati cu scop final, iar aceste activitati sunt premisa sanatatii si a starii de bine).

Alegerea activitatilor trebuie sa tina seama de urmatoarele conditii; -sa aiba un scop direct -sa se justifice pentru un anumit pacient si sa fie acceptata -sa solicite o participare activa fizica si mentala -sa realizeze recuperarea deficitelor prezentate de pacient -sa dezvolte abilitati care sa mareasca performanta -sa nu fie periculoasa (sa nu produca leziuni, sa nu polueze) -sa fie variate si sa nu plictiseasca -sa nu fie costisitoare. Se adauga alte doua conditii importante: 1.Activitatea sa fie adaptabila:la conditia generala a pacientului, pozitia de lucru, flexibilitatea materialelor si a uneltelor de lucru, adaptarea facila la mediul de lucru si mediul general 2.Activitatea sa fie gradabila (progresiva):sa permita cresterea solicitarilor pe masura ce pacientul isi imbunatateste capacitatea functionala. Progresia sau gradarea activitatii are in vedere functiile de baza ale reabilitarii: amplitudinea de miscare, forta, anduranta, coordonarea, abilitatile perceptuale, cognitive si sociale.

2.METODE NEESENTIALE: Activitatile din aceasta categorie nu au un produs final al muncii, dar au un scop/obiectiv de realizat. Astfel de activitati lucrative urmaresc antrenarea fizica si mentala cu scopul: -de a construi scheme practice de miscare -a antrena abilitati sensoriomotorii -a dezvolta capacitati perceptuale si cognitive. EXEMPLE DE ACTIVITATI NEESENTIALE: 1.Gestualitati de pregatire initiala: -mutarea unor obiecte (forme si marimi diferite) dintr-un loc in altul -asamblarea de cuburi, piese de constructie, -manipularea micilor instalatii de pe masa de lucru:zavoare, comutatoare, chei, suruburi, clante etc. -impingerea cu piciorul a unor obiecte

2. Gestualitati sportive: -aruncatul unei mingi cu una sau doua maini (directia de sus, de jos sau din lateral) -prinderea unei mingi -lovirea unei mingi cu un baston -miscari de fandare, miscari de box -simularea vaslitului, pedalajului 3. Gestualitati din ADL-uri care au scop final dar nu si produs final -ridicat-asezat de/pe scaun -apucat-lasat un pahar/cana -intrat-iesit din baie -spalat-barbierit-sters cu prosopul -elemente din gestica mancatului, imbracatului 4.Gesturi de transfer: -activitatea de transfer de pe pat pe scaun sau fotoliul rulant -de / pe scaunul de WC -de / pe scaunul masinii -oricare alta schimbare a pozitiei/locului