Cortizolul

Medicamentul minune al zilelor

trecutului ct i al zilelor ce vor urma.
Cortizolul este cel mai important glucocorticosteroid si este esential pentru
mentinerea mai multor functii ale organismului. Ca si alti glucocorticosteroizi,
cortizolul este sintetizat in zona fasciculata a cortico-suprarenalei dintr-un
precursor comun cu colesterolul. In sange 90% din cortizol este legat de proteina
de legare a corticosteroizilor (CBG corticosteroid binding globulin) si de
albumina. Doar o mica parte din cortizol circula nelegata, fiind libera sa
interactioneze cu receptorii
3;4;6;7;9
.
Cele mai importante efecte fiziologice ale cortizolului sunt cresterea glucozei
sanguine (prin stimularea gluconeogenezei), precum si actiunea antiinflamatorie si
imunosupresiva
5;9
.
Sinteza si secretia de cortizol sunt controlate prin feedback negativ de catre axul
hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. Daca nivelul cortizolului este scazut,
hormonul de eliberare al corticotropinei (CRH-corticotropin releasing hormone)
este secretat de hipotalamus, iar acesta determina eliberarea de ACTH din
hipofiza. ACTH stimuleaza sinteza si secretia de cortizol in corticosuprarenala.
Cortizolul insusi actioneaza printr-un mecanism de feedback negativ asupra
hipofizei si hipotalamusului. In plus, stresul determina cresterea secretiei de
cortizol
4;6;7;9
.
In mod normal concentratia serica a cortizolului
prezinta o variatie diurna. Concentratiile maxime (pana
la 700nmol/L) sunt observate dimineata, iar cele mai
scazute (care sunt aproximativ jumatate din cele
matinale) se intalnesc intre orele 16 si 20. De aceea
pentru interpretarea rezultatelor este necesara
cunoasterea momentului recoltarii
3;6;7;9
.
Pot fi efectuate si teste de stimulare sau supresie.
Testul de supresie cu dexametazona (in cele 2 variante:
1 mg sau 8 mg) este utilizat pentru elucidarea cauzei
unui nivel crescut de cortizol bazal. Testul de stimulare
cu Cortrosyn (ACTH sintetic) detecteaza insuficienta
corticosuprarenaliana
1
.


Deoarece cresteri si scaderi episodice ale concentratiei de cortizol apar
atat la pacienti cu boala Cushing sau cu productie ectopica de ACTH, cat si
la persoanele normale, aceasta trebuie masurata in cel putin doua zile
diferite
3
.
In sarcina pot aparea valori crescute de cortizol
1
.
Medicamente
Cresteri: anticonvulsivante, aspirina, atropina, benzodiazepine,
clomipramina, corticotropina, contraceptive orale, cortizon, diazoxid,
diclofenac, estrogeni, furosemid, gemfibrozil, gliburid, hidrocortizon,
insulina, interferon (gama), litiu, metadona, metoxamina, metoclopramid,
naloxon, ranitidina, spironolactona, vasopresina
2
.
Scaderi: aminoglutetimid, barbiturice, beclometazona, danazol,
dexametazona, efedrina, fenitoin, indometacin, ketoconazol, labetalol,
levodopa, carbonat de litiu, magneziu, metilprednisolon, morfina,
nifedipina, oxazepam, pravastatin, prednisolon, rifampicina, sumatriptan,
trimipramina
2
.

Interferente analitice
Pot produce interferente cu unele componente
ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente
urmatoarele:
-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi);
de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa
se faca dupa minimum 8 ore de la ultima
administrare;
-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-
streptavidina si anti-ruteniu
8
.

actioneaza ca un antagonist al insulinei, crescand
gluconeogeneza, si lipoliza

diminueaza activitatea sistemului imun

diminueaza activitatea de formare a oaselor

este hiperglicemiant si HTA

creste eficacitatea catecolaminelor



Testarile sangelui si a urinei pentru cortizol sunt folosite
pentru a diagnostica in special sindromul Cushing si boala
Addison, doua boli severe. Unii medici folosesc testarea
cortizolului din saliva pentru a pune diagnosticul de
sindrom Cushing insa aceasta practica nu s-a raspandit
foarte mult.

Cele mai dese tipuri de teste ce se fac pentru a stabili
nivelul productiei de cortizol in exces sunt testarile pe saliva
si mai ales pe urina. Odata ce s-a determinat un nivel
anormal de cortizol doctorul va efectua alte teste pentru a
stabili cu certitudine daca exista un exces sau din contra un
deficit de cortizol in organism si pentru a-i determina cauza.

Valorile anormale ale cortizolului
Daca exista un nivel crescut de cortizol doctorul va
efectua un test de inhibare a dexametazonei, pentru a
determina daca principala cauza a excesului se
datoreaza cresterii secretiei de ACTH-hormon produs
de glanda pituitara si care stimuleaza secretia de
cortizol. Acest test se realizeaza astfel: se administreaza
pacientului dexametazona oral ( un glucocorticoid
sintetic ) si apoi se masoara nivelul seric si urinar de
cortizol. Dexametazona inhiba secretia de ACTH si
implicit ar trebui sa scada si secretia de cortizol daca
sursa excesului este cauzata de hipersecretia glandei
pituitare.

Exista o varietate de procedee dar cel mai des
folosit este urmatorul: se administreaza la
fiecare 6 ore inhibitorul de ACTH pe parcursul
a 2-4 zile. Separat, urina de pe parcursul a 24
de ore este colectata atat inainte de
administrare cat si in timpul perioadei de
testare. De asemenea sangele si urina este
colectata la sfarsitul perioadei de testare si se
evalueaza nivelele serice si urinare de cortizol.
Daca rezultatele testarilor sangelui si/sau urinii
indica un nivel scazut de cortizol atunci
doctorul poate cere un test de stimulare a
ACTH. Acest test implica masurarea
concentratiei de cortizol in sangelel unui
pacient inainte si dupa administrarea de
ACTH. Daca glandele suprarenale functioneaza
normal atunci injectarea de ACTH ar trebui sa
stimuleze productia de cortizol.

Acesta masuratoare se face atunci cand un
pacient este suspect de a avea sindrom Cushing
(are simptomele:obezitate, pierderea masei
musculare, fatigabilitate) sau cand prezinta
semne ale bolii Addison: slabiciune fatigabilitate,
cresterea pigmentarii.

Testele de inhibare sau stimulare se fac daca un
pacient este suspectat a avea una din afectiunile
mentionate sau pentru a monitoriza starea sa
daca el a fost deja diagnosticat.

La cei mai multi oameni nivelul de cortizol este foarte mic la
culcare si este maxim la trezire dimineata. Acest tipar se va
schimba daca o persoana isi modifica ritmul somn-veghe.
Concentratii normale sau crescute dimineata corelate cu
unele care nu scad seara sugereaza o hipersecretie de
cortizol. Daca nivelul de cortizol scade la testul de inhibare
a ACTH aceasta semnifica faptul ca pacientul are o
problema cauzata de hipersecretia glandei pituitare. Daca
nu scade, atunci nivelul crescut de cortizol se datoreaza
unei tumori secretante de ACTH sau unei afectari la nivelul
corticalei glandei suprarenale, sau chiar medicatiei pe care
o ia respectivul pacient ( terapia cu corticosteroizi ).

Daca nivelul de cortizol este prea mic si
pacientul raspunde la un test de stimulare a
ACTH-ului atunci problema este secretia
insuficienta a glandei pituitare. Daca nivelul
este scazut dar pacientul nu raspunde la un
test de stimulare, atunci este foarte probabil
ca afectarea s-a produs la nivelul glandei
suprarenale.
Insuficienta corticosuprarenala se caracterizeaza prin nivel scazut de cortizol-boala
Addison. Odata ce testarea s-a realizat si s-a identificat un nivel anormal-fie scazut
fie crescut-de cortizol, doctorul poate cere alte investigatii cum ar fi CT sau RMN.

De asemenea trebuie stiut ca sarcina, stresul fizic si emotional, si boala pot duce la
cresterea nivelului de cortizol. Cresterea cortizolului sanguin se poate datora si
hipertiroidismului sau obezitatii.

Tratamentele cu spironolactona, hidrocortizon si contraceptivele orale- de
asemenea cresc nivelul de cortizol. Scaderea nivelului de cortizol se poate datora
hipotiroidismului sau administrarii de hormoni steroidieni. Pentru testare trebuie
stiut ca pacientul este bine sa tina o dieta in care concentratia de sare este de 2-3
grame/zi si sa isi limiteze efortul fizic cu 10-12 ore inainte de test.




Multivalenta efectelor lui au facut ca in urma cu cateva decenii, medicii sa-
si puna problema de-a introduce in organism cantitati suplimentare de
cortizon, pentru a lupta impotriva diferitelor boli. Asa au aparut injectiile
cu cortizon, apoi tabletele, cremele, spray-urile nazale, supozitoarele cu
cortizon: remedii cu uz intern sau extern, pentru o gama foarte larga de
afectiuni. In prezent, cortizonul este rareori folosit singur, avand o actiune
ce astazi e considerata de durata scurta si cu eficienta relativ redusa. In
schimb, au fost creati derivati semi-artificiali ai cortizonului, care au efecte
mult mai puternice si zic cei care ii produc efecte secundare mai
putine.
In sine, corticoizii nu pot vindeca o boala, in schimb, sunt foarte intens
folositi pentru eliminarea simptomelor in afectiuni din cele mai diverse:
alergie, astm, lupus eritematos, reumatism cronic, reumatism
degenerativ, dermatite atopice, leucemie, inflamatii diverse. De
asemenea, sunt folositi in boala canceroasa, pentru a incetini evolutia
tumorilor.

De ce trebuie evitat?
Reactiile adverse la cortizon si la derivatii sai sunt atat de puternice,
incat multi medici isi pun pe buna dreptate problema daca bolile
produse de administrarea indelungata a corticoizilor nu sunt mai
grave decat cele tratate initial cu ajutorul lor : scaderea imunitatii,
osteoporoza, retinerea de apa in tesuturi, boli cardio vasculare,
ulcer gastro duodenal, fragilitate vasculara, boli infectioase,
hipertensiune arteriala, nivel crescut de colesterol, depresie,
anxietate, insomnie etc.
Capacitatea de autoaparare a organismului nu e stimulata de
cortizon, ci dimpotriva, mai curand slabita. Pe de alta parte, acest
efect este salutar in bolile autoimune, unde sistemul imunitar lupta
cu propriul organism (de pilda in reumatism sau in scleroza
multipla).

Scaderea imunitatii este poate cea mai grava problema care apare
la persoanele care iau vreme indelungata corticoizi. Ea duce la o
sensibilitate crescuta la infectii, astfel incat in cazul unor boli
infectioase banale, apar complicatii mult mai grave decat in mod
normal.
Cele mai multe probleme apar in urma folosirii indelungate si in
special prin utilizarea formelor puternice de corticoizi.
Corticosteroizii au un potential de actiune care variaza de la slab la
puternic. Aceasta gama ofera medicului posibilitatea de a alege
preparatul potrivit in dependenta de gradul de seriozitate a
problemei, starea si tipul pacientului. Scopul principal este de a
alege corticosteroidul adecvat, cu o eficienta inalta si cu minim de
efecte adverse.
Pana la doua treimi dintre pacienti se tem ca unguentele cu cortizon
ar putea duce la o subtiere a pielii.

Se spune ca aplicate cu respectarea intocmai a
prescriptiei medicale (si pe o durata scurta de
timp), preparatele moderne nu au acest efect
secundar. Corticosteroizii moderni, au un efect
local, adica se activeaza in piele si apoi rapid sint
eliminati din sistem. Astfel numai o cantitate
foarte mica de corticosteroizi ajunge in singe, iar
pielea sanatoasa si corpul nu sint afectati.



Cat dureaza un tratament?
Atunci cand starea pacientului o permite, este ideal ca administrarea lor sa
se faca pe o perioada mai scurta de timp, pentru ca cele mai nocive efecte
apar cand sunt luate mai mult de o luna. De regula, aceste medicamente
se administreaza pentru eliminarea pentru o perioada de timp a
simptomelor, si nu pentru vindecarea propriu-zisa a bolii. Pentru a nu
deveni necesara administrarea lor continua si a nu crea organismului o
anumita dependenta, este extrem de benefica adoptarea unei terapii
naturale, care sa vindece boala in profunzime.
Nu este permisa intreruperea abrupta a tratamentului cu tablete de
cortizon, deoarece in timpul terapiei, organismul isi sisteaza productia
proprie de cortizon. Renuntarea brusca la medicament poate provoca
tulburari de circulatie si reactii de soc. Cortizonul trebuie retras
intotdeauna treptat: doza se reduce continuu, in decurs de cateva
saptamani, pana cand organismul devine din nou capabil sa-si produca
singur cantitati suficiente de hormon.


Eliminarea efectelor nocive ale cortizonului
Evitarea efectelor nocive ale cortizonului si ale derivatilor sai se face, mai intai de toate, eliminand
sau limitand administrarea substantelor de acest tip.
Dupa un tratament puternic sau indelungat cu preparate pe baza de cortizon, sunt indicate cure de
detoxifiere si de reducere a efectelor adverse. In aceste sens, dieta si preparatele naturiste sunte
cele mai indicate.
Antidoturi naturale la corticoizi sunt, in primul rand, dietele exclusiv vegetariene, cu multe legume
si fructe crude. Apoi, rezultate foarte bune au efectuarea regulata a efortului fizic (chiar de mica
intensitate) si administrarea unor diuretice si depurative naturale puternice: tinctura de ienupar,
ceaiul de maghiran sau de anghinare, tinctura de fructe de soc.
Multa vitamina C (mai ales din fructe si legume) este necesara pentru functionarea glandei
corticosuprarenale.
Mult calciu, pentru a preveni osteoporoza si alimente bogate in acizi grasi Omega 3 si Omega 6
pentru reducerea colesterolului.
Miscarea in aer liber este importanta pentru pacientii tratati cu cortizon, caci ea intareste oasele,
muschii si sistemul imunitar, micsorand riscul de osteoporoza si de lipsa a fortei musculare.