I.

Introducere

1. Generalitati
Paralizia spastica cerebrala infantile este o entitate gnosologica cunoscuta de
multa vreme.Aspectul clinic al formei spastice predominante a fost descris de
LITTLE inca din secolul trecut.Desi se foloseste notiunea de paralizie,dupa
BOBATH se considera a fi mai degraba expresia unor modalitati anormale de
postura

si

miscare,decat

lipsa

de

functionare

unei

acticitati

neuromusculare.TARDIEU,pentru a deosebi din grupul paraliziilor spastice cerebrale

acele cazuri care au un intellect normal sau cel putin sufficient,ceea ce creeaza alte
posibilitati de recuperare si de reintegrare sociala,a introdus termenul de infirmitate
motorie cerebrala,.In literature germana a aparut termenul de tulburare a miscarii
de origine cerebrala.
Indiferent de termenul folosit,boala apare de la nastere sau in primii ani de viata si
reprezinta o atingere netumorala si nedegenerativa a creierului,survenind in cursul
dezvoltarii sale normale,inainte,in timpul,sau dupa nastere.
Leziunea cerebrala insa nu are efecte numai asupra motricitatii ci si asupra
intelectului,expresiei caracteriale si senzorialitatii.Deci deficientele associate
paraliziilor spastice cerebrale pot fi sub forma de:
Deficit intelectual 70%
Deficit vizual 15-45%
Deficit auditiv 3-22%
Deficit de vorbire 60-70%
Deficit de sensibilitate sau perceptie 40-45%

 Stari convulsive 30% din cazuri la copii mici si aproximativ 60% din hemisi tetra plegii.
Aceste leziuni cerebrale determina si tulburari in plan vegetative: disfunctii
respiratorii,tulburari de ritm cardiac,deficiente e termoreglare,dificultati de
deglutitie,dificultati de mictiune si defecatie.Tulburari de comportament se intalnesc
in 30% din cazuri si foarte rar alte anomalii ca tulburari ce crestere,manifestari
cutanate sau osoase.
De asemenea s-a intodus si termenul de sechele ale encefalopatiilor infantile,avand
in vedere tabloul clinic prezent.
Frecventa IMC este de 1,5 pana la 6 la mia de copii nascuti vii.
Principalele forme de manifestare ale handicapului motor pot fi schematizate astfel:
1. Spasticitatea piramidala-exagerarea reflexelor de intindere,provocand o
dezordine a tonusului de obicei cu o rezistenta musculara crescuta la
intindere.Se

manifesta

spastica),numai
spastica),sau

la

la

totalitatea

membrele
jumatate

corpului(dipareaza

inferioare(parapareza
de

corp(hemipareaza

si

diplagia

sau

paraplegia

sau

hemiplegia

spastica).Spasticitatea reprezinta aproximativ 75-78% din IMC.

2. Diskinezia-sindrom

extrapiramidal

manifestat

in

forme

variate:

coree,atetoza,tremor,distonie,rigiditate.Aceste forme reprezinta 16% din IMC.

3. Ataxia-sindrom cerebelos caracterizat prin tulburari de coordonare,precizie si
postura.Aceasta reprezinta 6-7% din IMC.

SCOP,OBIECTIVE,IMPORTANTA LUCRARII
Plecand de la cazurile tratate si urmarite pe un timp indelungat,dar si de la
literature de specialitate ,reflectata in bibliografia pe care o atasez ,am vrut sa

urmaresc modul cum diverse paralizii,in special ale membrelor inferioare,pot afecta
echilibrul,ortostatismul si mersul.
Am urmarit evolutia cazurilor,instalarea diferitelor diformitati,dar si
tratamentul lor.Lucrarea prezinta in special masurile terapeutice-kinetice prin care se
face recuperarea functionala si prin care se recapatata importantele functii ale
echilibrului,ortostatismului si mersului.
Scopul important este acela al mobilizarii bolnavului pentru indeplinirea
miscarilor necesare-mersul inclusiv- in conditii cat mai bune,mai eficace.

II. FUNDAMENTAREA STIINTIFICA A

LUCRARII

1. DATE ANATOMO-FIZIOLOGICE
MOTILITATEA VOLUNTARA
1.SCOARTA MOTORIE CEREBRALA
Motilitatea voluntara sau activa are la baza un sistem functional deosebit de
complex,dirijat de scoarta cerebrala.La nivelul ariei a 4-a a lui Brodmann,se afla cea
mai importanta regiune motorie,denumita aria motorie primara.Excitarea sa este
urmata de contractii ale muschilor corespunzatori,in timp ce excizia scoartei motorii
duce la fenomene de deficit sub forma de paralizii.Acestea intereseaza insa numai
acele acte motorii care au la baza o inalta analiza si sinteza,fiind pastrate miscarile
elementare automate.Aria a 4-a cuprinde celulele piramidale Betz care contribuie la
formarea cailor piramidale.
Aria a 6-a a lui Brodman,apropiata ca structura si functii de aria a 4-a,nu contine
cellule Betz.Excitarea ariei 6 produce miscari globale,in timp ce excizia sa este
urmata de dificultati in executarea unor miscari complexe.Excitarea ariei a 8-a
produce o deviere a capului si a globilor oculari de partea opusa.
Mai amintim ca zone cu functii motorii corticale si aria motorie
suplimentara,localizata

in

apropierea

reprezentarii

motorii

membrelor

inferioare.Excitarea sa declanseaza mai mult contractii tonice decat miscari fazice.O

alta zona este aria motorie secundara,situate la baza circumvolutiilor pre si post
centrale.Excitarea ar inhiba functiile motorii,insa in patologia umana importanta nu
4

este semnificativa.Fiecare emisfera corticala comanda motricitatea de partea opusa a

corpului,de aceea leziunile localizate intre cortex si decusatia piramidala determina o
hemiplegie incrucisata in raport cu leziunea,in timp de leziunile situate sub decusatie
determina semne clinice de aceeasi parte.

2.NEURONUL MOTOR CENTRAL

Neuronul motor central este forma din celule motorii al caror corp se afla in
scoarta

cerebrala,iar

prelungirile

lor,cunoscute

sub

numele

de

calea

piramidala,coboara pana la maduva spinarii.Clasic,se admite ca fascicolul sau calea

piramidala pleaca din celulele Betz,situate in aria 4,insa in realitate,din aceste celule
pleaca doar 3-4% din fibrele piramidale.Urmarind originea fascicolului piramidal,se
apreciaza ca acestea se formeaza in proportie de 31% in aria 4,29% in aria 6 si 40%
in ariile 3,1,2,5,si 7 ale scoartei parietale.Se pare insa ca ar exista in componenta
fascicolului piramidal si fibre provenite de la scoarta temporala si occipitala.
Fibrele piramidale care pleaca din partea superioara a ariei 4 asigura inervatia
motorie pentru membrul inferior,in timp ce fibrele care pleaca din partea mijlocie
sunt responsabile motor de membrul superior.Fibrele formate in partea inferioara
sunt corespunzatoare operculului rolandic si dau nastere nervilor cranieni motori.De
la nivelul scoartei cerebrale,caile piramidale corticale spinale coboara sub forma
unui evantai spre capsula interna,formatiune apatinand centrului oval,situate intre
thalamus,nucleul caudat si nucleul lenticular,capsula interna fiind formata din 2 brate
unite intr-un genunchi.Calea piramidala coboara din bratul posterior al capsulei
interne,fibrlele destinate inervatiei membrului inferior fiind situate posterior,iar cele
pentru membrele superioare anterior.La nivelul genunchiului capsulei interne,trec
fibrele fascicolului cortico-nuclear sau geniculat.
Calea cortico-spinala in protuberanta este disociata in mai multe fascicole
datorita prezentei nucleilor pontini.In bulb,calea piramidala se imparte in fascicolul
piramidal direct si cel incrucisat,ultimul datorita incrucisarii sale pe linia mediana da
5

nastere decusatiei piramidale.Fascicolul geniculat,in partea superioara a trunchilui

cerebral,se divide intr-un contigent de fibre situate in partea interna a fascicolului
piramidal

care

trimite

treptat

fibrele

salea

la

nuclei

nervilor

cranieni

V,VII,IX,X,XI,XII.Un al doilea contingent de fibre situate dorsal in raport cu cel

descris anterior este destinat nucleilor nervilor oculo-motori si ramurii medulare a
nervului spinal,asigura motilitatea globilor oculari si miscarile capului pe trunchi.
In maduva spinarii,fascicolul piramidal direct coboara prin cordoanele
anterioare,iar fascicolul piramidal incrucisat prin cordoanele laterale.Cele 2 fascicole
ale cailor piramidale se termina in raport cu celulele mari motorii din coarnele
anterioare.

3.NEURONUL MOTOR PERIFERIC

Este reprezentat de cellule mari motorii din coarnele anterioare ale maduvei si
nucleii motori ai nervilor cranieni,prelungirile neuronilor motori periferici formeaza
radacinile anterioare motorii,respective nervii cranieni.Terminarea fibrelor otorii la
nivelul muschilor se face prin intermediul placii neuro-musculare.

TONUSUL MUSCULAR
Tonusul muscular reprezinta o stare de tensiune musculara permanenta a
muschilor striate care servesc postura si miscarea.Tonusul muscular este controlat
prin refllexul miotatic.Acesta este format din fusul neuromuscular,o cale
aferenta,maduva spinarii si o cale eferenta.Fusul neuro-muscular este dispus paralel
cu fibrele musculare striate.el este format din 8-10 fibre musculare prevazute cu
formatiuni sensitive anulo-spirale in inflorescenta.Calea aferenta este reprezentata
de fibrele din grupa 1,care pleaca de la terminatia anulo-spirala si fac sinapsa direct
cu motoneuronii alfa din cornul anterior.|Tot aferente sunt si fibrele care pleaca de la
terminatia in inflorescenta prin fibrele din grupa a 2-a si se termina intr-un neuron
6

din coarnele posterioare ale substantei cenusii,de unde prin intermediul unui neuron
intercalary sunt legate de motoneuronii alfa din coarnele anterioare.
Calea eferenta pleaca din motoneuronii alfa din coarnele anterioare si se
termina in fibrele musculare extrafusale.
Mentinerea permanenta a tonusului muscular este posibila datorita activitatii
reflexe determinata in principal de variatia intinderii pasive a muschilor striate,care
excita terminatiile anulo-spirale si in inflorescenta.Prin descarcarea acestora se
activeaza permanent moto-neuronii alfa din coarnele anterioare,care la randul lor
faciliteaza cresterea tonusului muscular.
Pe langa acest mechanism,la mentinerea tonusului muscular participa si alte
elemente printre care bucla gamma.este vorba de celulele gamma din coarnele
anterioare ale maduvei care sunt controlate de formatiuni supraspinale si trimit prin
fibrele gamma impulsuri la fibrele intrafusale,marind astfel descarcarile din fibrele
aferente.Un mecanism de feed-back este realizat prin colateralele celulelor alfa care
se termina in raport cu celulele Renshaw.Acestea trimit fibrele la motoneuronii alfa
asupra carora au o actiune inhibitorie.
Reflexul miotatic,responsabil de mentinerea tonusului,este sub controlul permanent
al unor formatiuni superioare.Este vorba in primul rand de scoarta cerebrala,care
exercita in general o actiune facilitatoare.Sistemul extrapiramidal are un rol dublu,de
facilitare si inhibare.
Prezentarea reflexului miotatic si a zonelor de control supraspinal arata
complexitatea sistemelor structurale si functionale ale tonusului muscular.Leziuni
variate cu localizari centrale sau periferice determina o gama larga de tulburari care
in esenta se traduc fie prin diminuare,fie prin cresterea tonusului muscular.

REFLEXELE
Prin actul reflex se intelege o reactie de raspuns(motorize,secretorie sau vasculara) la
un excitant.Arcul reflex este format din minimum 2 neuroni,unul senzitiv si unul
motor.Pentru reflexele care se inched in maduva spinarii,celula neuronului senzitiv
7

se afla in ganglionii spinali,iar neuronal efector este reprezentata de celulele mari

motorii din coarnele anterioare ale maduvei.Pentru reflexele care au centrul in
trunchiul cerebral,primul neuron senzitiv se afla in gangionii din care se formeaza
nervii senzitivi cranieni,iar neuronal motor este cuprins in nuclei de origine a
nervilor cranieni din trunchiul cerebral.Unele arcuri reflexe sunt mai putin
complexe,in sensul ca intre neuronal senzitiv si cel motor se intercaleaza si alti
neuroni.
Dupa I.P.Pavlov,reflexele se impart in 2 grupe mari:
a) reflexele neconditionate,innascute,avand ca substrat arcul reflex cu
centrul situate in etajele inferioare ale sistemului nervos central,
b) Refelxele conditionate formate in cursul vietii,avand un character
temporar.La formarea lor participa scoarta cerebrala,
Dintre reflexele neconditionate trebuie subliniata importanta reflexelor
miotatice,a caror cunoastere structurala si functionala se impune.Reflexele miotatice
sunt declansate de intinderea muschilor ce reactioneaza printr-o contractie
prompta,de aceea reflexele miotatice sunt cunoscute si sub numele de reflexe de
intindere.Este suficienta o intindere de 20-30 microni pentru a obtine o contractie
musculara.Excitantul care determina intinderea musculara produce fie o miscare
fazica de tipul reflexului osteotendinos,fie o reactie tonica de tipul reflexului de
postura.Excitantul aplicat asupra muschiului sau tendonului sau provoaca o extensie
ce

stimuleaza fusul neuromuscular.

BIOMECANICA ORTOSTATISMULUI SI
MERSUL NORMAL
Statiunea bipeda alaturi de opozabilitate policelui,au
constituit primele elemente evolutioniste care au
diferentiat omul de antropoida.Desi exista si alte
8

primate capabile sa se ridice in doua labe,ca sa nu mai vorbim de unele

mamifere(ursul sau chiar rozatoare), statiunea bipeda a omului este postura
reprezentativa care aduce si modificari morfologice importante.
In timp ce la animale greuatea corpului este raspandita catre cele 4 colturi ale
patrlaterului de sprijin, la om, pentru a mentine proiectia centrului de gravitatie cat
mai inauntrul poligonului de sprijin,deci pentru a mentine pozitia bipeda cu cea mai
mare economie de mijloace energetice, au fost necesare unele modificari
anatomice.Asa este aparitia lordozei fiziologice care tinde sa incorporeze centrul de
greutate al pozitiei normale ortostatice in corpul vertebrei a 2-a lombare, descarcand
efortul musculaturii lombare.

Asa este aparitia boltii plantare, tibialul anterior si lungul peronier lateral
preluand parte din efortul necesar staticii.Trabeculele osoase ale oaselor membrelor
inferioare capata o forma specifica pentru a rezista cel mai bine fortelor
gravitationale.Baza de sustinere este reprezentata de poligonul de sustinere-trapezulformat din marginile exterioare ale picioarelor, aflate cu calcaiele apropiate si rotatie
externa de 15 grade, linia care uneste varful degetului anterior si linia calcaielor
posterior.

Poza

Cu cat baza de sustinete este mai mare-prin departarea piciorelor de exemplucu atat stabilitatea este mai mare si mai usor de mentinut si invers, cu cat aceste

unghi se micsoreaza, ca in ridicarea pe varfuri, cu atat efortul de mentinere a

ortostatismului este mai mare.
Ortostatismul este posibil daorita mecanismelor de stabilizare pasiva reprezentata de:
-morfologia osteoarticulara,cum ar fi spranceana cotiloidiana pentru sprijinul capului
femoral au furca bimaleolara pentru glezna,
-inextensibilitatea unor capsule si ligamente cum este capsula posterioara a
genunchiului, care, atat timp cat este integra opreste formarea unui genu
recurvatum,sau ligamentul ilio-femural al lui Bertin, care limiteaza hiperextensia
soldului.
Ortostatismul insa este de neconceput fara contractia statica a mai multor
muschi.Contractia

statica-tonusul

muscular-este

rezultatul

reflexelor

posturale.Musculatura cea mai importanta care intra in actiune pentru mentinerea

ortostatismului este aceea care se opune miscarilor lipsite de o stabilizare pasiva.
In afara musculaturii vertebrale sa citam musculature fesiera pentru blocarea
flexiei soldului, cvadricepsul pentru a bloca flexia genunchiului, iar la glezna
tricepsul sural pentru a impiedica o eventuala cadere in fata a corpului.
Mecanismele de mentinere a ortostatismului, de mentinere e echilibrului in aceasta
pozitie si de corectare a diferitelor deplasari ale centrului de greutate sunt complexe,
foarte ingenioase si cu posibilitati de adaptate nebanuite.Iata cateva exemple:
-Tonusul muscular al gambierului anterior-cel mai important flexor al glezneipoate fi suplinit de actiunea marelui fesier, care poate sa proiecteze bazinul anterior
si odata cu el si centrul de greutate, trecand astfel sarcin acestui muschi pe seama
tricepsului sural.
-Pentru echilibrarea bazinului, vor intra psoasii iliaci si inchio-gambierii
pentru a impiedica flexia bazinului, dar si patratul lombelor, musculature sacroiliaca,muschii abdominali.Pozitia corecta a capului este asigurata de contractarea
statica a musculaturii cefei si a sternocleidomastoidienilor.
In conditiile in care postura normala este perturbata de portul unei greutati de
o parte pe umar sau in mana sau de o miscare mai ampla, sarcina musculaturii creste
10

si vor fi necesare contractii dinamice care sa impiedice corpul sa-si piarda

echilibrul.Individul se va apleca in acest caz de partea opusa celei care poarta
greutatea, pentru a deplasa centrul de greutate si a usura astfel efortul
muscular.Alteori se incearca acest lucru prin marirea suprafetei bazei de sustinere.In
afara acestor eforturi, sau de cazurile paraliziilor unor muschi asupra carora vom
reveni in paragraful urmator, trebuie sa mai semnalam anumite atitudini vicioase sau
diformitati datorita carora organismul trebuie sa-si mareasca efortul, sa recurga la
anumite modificari de statica sau chiar sa-i fie imposibila mentinerea ortostatismului.
In ortostatism,segmentele membrelor inferioare actioneaza ca lanturi
cinematice inchise, in consecinta,ele sunt parghii de gradul I si se supun legilor
lanturilor cinematice inchise.

SPRIJINUL PE UN SINGUR PICIOR (uni sau monopodal)

Ne vom opri o clipa si aupra acestei posturi, deoarece ea reprezinta o faza
foarte importanta in mers, anume in momentul de schimbare a pasului.in lipsa
posibilitatii de a mentine aceasta postura,chiar pentru o durata scurta de timp,
bolnavul va fi obligat sa apeleze la mijloace auxiliare de sprijin:carje canadiene sau
bastoane.
In aceasta postura suprafata de sprijin se reduce la nivelul planei piciorului de
sprijin.Mentinerea acestei posturi se face mai ales prin rolul deosebit al fesierului
mijlociu si al psoasului iliac.Psoasul iliac realizeaza o usoara translatie a corpului in
afara(abductia coapsei), pentru a apropia centrul de greutate de axa de sprijin.
Psoasul iliac incearca sa realizeze un astfel de sprijin incat proiectia centrului de
gravitatie sa se prelungeasca printre condilii femurali si caliciul piciorului de sprijin.
In plus el este un puternic stabilizator al soldului. Fesierul mijlociu - pe de alta parte
este un stabilizator lateral al soldului,dar mai ales mentine bazinul la
orizontala,impiedicand aparitia semnului Trendelenburg.

11

Pentru aceasta, conform legilor parghiilor de gradul I, fsierul mijlociu trebuie

sa dezvolte o forta de patru ori mai mare. Deci,asupra capului femoral se va exercita
in acest caz o forta de 240 kg, in loc de 60 kg, daca aceasta este greutatea
individului.
In mentinerea adductiei coapsei de sprijin vor intra in joc si puternicii muschi
adductori ai coapsei, genunchiul fiind fortat astfel usor in valg. Piciorul deasemenea
trebuie sa se aseze in valg, cu stergerea boltii plantare.
Dupa P.Rabischong si J.Avril, forta stabilizatoare a fesierului mijociu se oate
calcula dupa formula:
(P-p) = F * a
in care:
- P = greutatea corpului
- p = greutatea membrului inferior pendulant
- F = forta stabilizatoare a fesierului mijlociu
- a = distanta dintre insertia F si punctul A
Mentinerea pozitiei unipede necesita deci din partea membrului inferior de sprijin:
- sa aiba o buna aliniere a segmentelor, pentru a putea functiona mecanismele
passive de sprijin;
- sa aiba fesierii, cvadricepsul si tricepsul sural la valori functionale;
Cvadricepsul poate fi uneori suplinit prin mijloace pe care le vom descrie la locul
cuvenit. Pozitia poate fi mentinuta si cu un fesier mijlociu deficitar, daca exista
musculature abdominala si toraco pelvina integra de partea opusa piciorului de
sprijin(semnul Duchenne direct).

MERSUL
Mersul este o deprindere motrica de mare complexitate, care se dezvolta la
om, dupa anumite principii, mai incet decat la alte mamifere, dezvoltarea sa
12

filogenica respectand dezvoltarea ontogenetica. Sunt autori care vad si fazele de

reptatie homolaterala(amfibii) si heterolaterala (reptile) Temple Fay, Doman, etc.
Unii copii se tarasc la inceput sau merg de-a buselea, pentru a dobandi diverse
obiecte, sau pentru a-si satisface curiozitatea. Cei mai multi copii, insa, nu trec prin
aceste faze si se ridica direct in picioare. Aceasta nu inseamna insa ca si ei nu au
organizatia nervoasa pentru a indeplini aceste acte.
Copilul chiar se naste cu anumite reactii capabile sa reproduca mersul si chiar sa
paseasca peste obstacole. Daca este mentinut de sub axile in pozitie verticala pe un
plan dur apar aceste reflexe primitive: mersul automat si pasirea peste obstacole. La
copilul normal, aceste reflexe se sterg si dispar pana la sase saptamani.
Mersul propriu-zis se dezvolta mai tarziu, catre 14-15 luni si el are la baza
achizitionarea unei game foarte largi de reflexe, reactii, informatii si experiente.
Dintre acestea sunt esentiale: capacitatea reactiilor de echilibru in sezand si reflexul
de aparare: pregatirea pentru saritura . La inceput copilul merge cu picioarele in
abductie, pentru a-si mari baza de sprijin, leganandu-se. Acest mers a fost asemanat
antropoidelor. Pentru putina vreme va avea nevoie de sprijin,dupa care merge singur,
uneori cu genunchii tepeni, mai mult alearga decat merge. Mersul normal asemanator
cu al adultului este prezent la trei ani ,dar cu diferente de timp destul de mari de la un
caz la altul.
Dezvoltarea mersului se face sub dependenta reflexelor posturale,devenind o miscare
automata. Constientizarea acestor miscari complexe se face ori de cate ori individual
este pus sa reactioneze in fata unei situatii deosebite,a unui nou stimul.
Din punct de vedere biomecanic, in analiza mersului vom retine:
- forta de propulsie (F), care actioneaza prin contractile musculare asupra centrului
de greutate al corpului si
- elemente care se opun acestei forte, respectiv :
-gravitatia (G), reprezentata de greutatea corpului si a altor greutati, pe care le poarta
si
- rezistenta aerului (A)
13

Acestor forte li se adauga viteza de deplasare (v), data de forta musculara, care
trebuie sa fie cu atat mai mare , cu cat forta se vrea mai mare. Se mai adaug aderenta
solului,stiindu-se ca este nevoie de o forta mai mica pentru deplasarea intr-un teren
neted (patinajul si skateting-ul fiind exemple extreme), decat intr-un teren accidentat,
eventual cu noroi, sau cu alte obstacole.
Tot o conditie extrema este si gradul de inclinare al planului.
Pe de alta parte exista si elemente care favorizeaza mersul si care vor trebui adaugate
fortei de deplasare, cum este inertia (I), care poate fi statica, ca vantul care bate din
spate.
Cele doua forte, de propulsie si de rezistenta, vor da in paralelogramul fortelor o
rezultanta(R). aceasta rezultanta trebuie sa fie intotdeauna mai mica decat forta de
propulsie, pentru ca inaintarea sa se poata face.
Sa definim mi intai cateva notiuni necesare:
Pasul reprezinta diferenta care separa doua momente de sprijin ale aceluiasi picior
pe sol, in mers.
Pasul dublu este (dupa Marey) distanta dinte doua pozitii identice ale corpului in
timpul mersului.
Lungimea pasului este distanta dintre cele doua calciie in timpul sprijinului
dublu(0,70 0,80 m ).
Latimea pasului este distanta care separa calcaiul de linia mediana de mers
reprezentata prin proiectia planului sagital medial (5-6 cm).
Cadenta, adica numarul de pasi efectuati intr-o unitate de timp (normal 70-80 pe
minut).
Viteza mersului reprezinta distanta parcursa in unitatea de timp (in medie 4 km pe
ora).
Mersul normal urmeaza cea mai scurta distanta dintre doua puncte, deci o linie
dreapta.
Kinetogramele mersului, facute la diverse nivele ne arata insa o serie de oscilatii
ale corpului.
14

In plan vertical oscilatiile sunt maxime in momentul cand pasul posterior paraseste
solul si minime in faza bipodala. In plan transversal, aceste oscilatii reprezinta mari
diferente individuale. Pentru a apropia proiectia centrului de greutate de centrul bazei
de sustinere, corpul se inclina lateral, alternative, de partea piciorului de sprijin
unilateral. In plan longitudinal se remarca inclinarile trunchiului inainte si inapoi.
Corpul se apleaca inainte in faza anterioara sprijinului unilateral. Exista indivizi care
merg aplecati in fata, sau lasati pe spate,care se leagana accentuat,dupa care exista
posibilitatea ca aceste oscilatii sa fie eliminate voluntar (mersul de parada).
In afara acestor oscilatii, bazinul prezinta si miscari de rotatie in urul unei axe
verticale de 4 grade de fiecare parte si o miscare in jurul unui ax antero-posterior de
5 grade.
Descrierea mersului o vom face dupa modul amanuntit in care prezinta Pierron si
colaoratorii, dupa Ducroquet.

1. Primul sprijin dublu (cca. 35% din timp)

Este socotit Timpul 0 al mersului. Pasul anterior ataca solul cu calcaiul. In aceasta
faza departarea dintre cele doua picioare este maxima.
Membrul inferior drept executa sprijinul anterior, cu rol de receptie franare
Piciorul este la un unghi drept fata de gamba si la cca. 30 grade fata de
sol.
Genunchiul se gasese in extensie aproape totala
Coapsa este flectata la circa 30 grade
Bazinul este oblic in plan transversal, hemibazinul drept avand o pozitie
anterioara fata de cel stang.
Membrul inferior stang executa sprijinul posterior. Calcaiul s-a ridicat de la sol.
Piciorul se sprijina numai cu varful si face cu axul gambei un unghi de cca. 75 grade,
dupa lungimea pasului.
- genunchiul se afla usor flectat
- coapsa se gaseste in hiperextensie (fesierul mare) la 15 grade
15

Asezarea piciorului drept pe sol se face cu trecerea lui de la un unghi de 90

grade cu gamba la un unghi de 100 150 grade.
- gamba se flecteaza usor sub greutatea corpului,pe care incepe sa o preia
- flexia coapsei incepe sa diminueze.
Verticalizarea membrului inferior drept.
Membrul inferior drept se verticalizeaza. Piciorul este plat pe sol,unghiul sau cu
gamba redevenind 90 grade.
- genunchiul se extinde, ca si soldul.
Membrul inferior stang isi ia elan pentru inaintare. Piciorul ruleaza si nu se
mai sprijina decat pe capetele metatarsienelor si degete si apoi numai in varful
halucelui, care va realizea propulsia intregului membru.
Varful piciorului se desprinde de la sol. Este sarsitul sprijinului dublu, membrul
inferior stang isi incepe faza oscilanta.

2. Primul sprijin unilateral

Acesta este un timp unipodal, de sprijin pentru membrul inferior drept si un
timp de oscilatie pentru membrul inferior stang. Aceasta perioada dureaza si ea
cca. 35%.
Trecerea inainte spre verticala. Rederesare partiala a genunchiului de sprijin.
Membrul inferior drept (de sprijin) se sprijina pe toata planta piciorului/
- gamba incepe sa se incline anterior, micsorand ungiul picior-gamba;
- genunchiul incepe sa se extinda, insa nu total;
- coapsa continua sa se extinda;
Membrul inferior stang (oscilant) executa semipasul posterior. Intregul membrul
inferior se scurteaza prin tripla flexie.
- piciorul se aseaza la un unghi drept fata de gamba;

16

- genunchiul se flecteaza progresiv, astfel incat inainte de verticala flexia nu depasete

70 grade;
- coapsa se flecteaza si ea;
Trecerea la verticala reprezinta momentul in care proiectia centrului de
greutate trece prin articulatia gleznei piciorului de sprijin. Membrul oscilant
depaseste membrul inferior de sprijin si devine anterior.
Membrul inferior drept se afla cu piciorul pe sol, trecand greutatea corpului
de pe bolta extern ape bolta interna, cu un ungi de 85 grade cu gamba.
- genunchii si soldul sunt usor flectate.
Membrul inferior stang (oscilant) se afla in tripla flexie: usoara felexie
dorsala a piciorului, cca. 60 grade la genunchi, cca. 35 grade la nivelul
soldului.mijlociu
- bazinul se afla la orizontala (prin actiunea fesierului).
Semipasul anterior. Rularea piciorului de sprijin.
Membrul inferior drept (de sprijin) ruleaza piciorul dde la usoara extensie
la flexie.
- greutatea corpului, dup ace a trecut de bolta interna, trece prin capetele
metatarsienelor I si II;
- prin avansare, gamba inchide ungiul anterior cu piciorul
- genunchiul se extinde complet si ramane in acest fel pana la desprinderea calcaiului
de pe sol
- soldul se extinde in momentul trecerii pe verticala.
Membrul inferior stang (oscilant) executa semipasul interior. Piciorul este
usor flectat dorsal.
- genunchiul se extinde rapid;
- soldul ramane flectat;
Decolarea calcaiului de sprijin. Sarsitul sprijinului unilateral(reprezinta cca. 10 grade
din ciclul pasului dublu).

17

Membrul inferior drept(de sprijin).calcaiul se decoleaza progresiv de la sol,

inchizand ungiul anterior al piciorului cu gamba
- genunchiul se flecteaza;
- soldul devine hiperextins;
Membrul inferior stang (oscilant) va atinge solul cu piciorul la unghi drept
fata de gamba, cu calcaiul in usoara supinatie (varus). Genunchiul se afla in extensie.
- coapsa este felctata la 30-35 grade;

3. Al doilea sprijin dublu (15% din ciclu pasului dublu)

Membrul inferior drept, devenind posterior, va fi membrul inferior de sprijin
posterior si de elan.
- Articulatia tibio-tarsiana se extinde lent, in forta (15 grade flexie plantara).
- Extensia degetelor. Pentru ca membrul inferior sa aiba maximum de eficacitate in
progresiune sin nu in ridicarea corpului, trebuie ca genunchiul sa v fie usor flectat.
- Cu cat gamba are o pozitie mai verticalizata, cu atat forta, produsa de extensia
gleznei (actiunea tricepsului sural) devine ascensionala.
- Coapsa se afla in hiperextensie.
Membrul inferior stang, devine anterior, executa sprijinul de receptie-franare,
despre care am vorbit la inceput.

4. Al doilea sprijin unilateral.

Membrul inferior drept devine oscilant si din posterior, devine anterior.
Membrul inferior stang este membrul inferior de sprijin si in acesta faza, din
anteriordevine posterior.
- hemibazinul stang se roteste, devenind si el posterior.

SCURTA RECAPITULARE A BIOMECANICII

Pentru a intelege deficientele motorii ce pot aparea prin paralizia diversilor
muschi in statica si mers vom face o scurta recapitulare a functiilor musculare.
18

Fesierii, in special fesierul mare sunt extensorii soldului. Ei se contracta puternic in

momentul in care membrul inferior anterior incepe sa preia sarcina greutatii
corpului,pana in momentul cand pasul devine posterior. In mersul normal, in care nu
intervin accidente ale terenului, sau in care corpul nu poarta greutati mai mari, se
spune ca mersul se face cu o contractie minima, statica, a acestor muschi.
Fesierul mijlociu isi are rolul sau deosebit in mentinerea bazinului la orizontala in
special in momentul in care membrul inferior respectiv este oscilant.
Adductorii coapsei sunt stablizatori ai soldului, atat in faza de sprijin cat si in faza
pendulanta.
Cvadricepsul, pe de-o parte flecteaza soldul impreuna cu psoasul iliac, iar pe de alta
parte se opune flexiei genunchiului in faza de atac si in sprijinul pe un singur picior.
In mentinerea stabilitatii genunchiului, un rol deosebit il are tensorul fasciei lata,
care, asa cum vom vedea, este capabil sa suplineasca un cvadriceps paralizat.
Ischiogambierii sunt flexori ai genunchiului la inceputul fazei pendulante
semipasul posterior dar intervin si in extensia coapsei pe bazin odata cu
musculature fesiera.
Aceasta musculature care este rareori interesata de paralizie, poate uneori sa
suplineasca musculature fesiera paralizata.
Tricepsul sural extinde piciorul si este un stabilizator al picorului pe toata
perioada de sprijin, cu exceptia momentului in care pasul devine posterior.
Gambierul anterior, extensorul propriu al halucelui si extensorul comun al
degetelor se contracta in toate fazele mersului in grade diferite. Contactie lor creste
cand calcaiul ataca solul, se mentine ca factor stabilizator in faza de sprijin,
executand jocul boltilor plantare. Ei se contracta si in momentul pendularii pentru ca
atacul solului sa se faca cu glezna la unghi drept.
Muschii peronieri sustin bolta plantara in faza de sprijin si asigura trecerea
greutatii de pe marginea externa a piciorului pe marginea sa interna. Nu sunt
neglijabile functiile musculaturii plantare si a pediosului.

19

In mod obisnuit, cand nu se adopta stiluri silite ca in mersul e parada sau

cand acestea poarta greutati, umerii si membrele superioare sut proiectata inainte si
inapoi in acelasi ritm cu deplasarile mebrelor inferioare dar in sens opus acestora.
Aceasta rotatie a coloanei vertebrale, cand de o parte cand de alta, ca si usoara
aplecare in fata a trunchiului are rolul de a obtine cel mai ieftin effort, prin
proiectarea centrului de greutate cat mai in centrul poligonului de sprijin.
Calitatea musculaturii mebrelor superioare este importanta in cazul unor
paralizii grave ale mebrelor inferioare, pentru posibilitatea de folosire ca mijloace
ajutatoare a carjelor axilare sau canadiene.
Putem spune deci ca la realizarea acestei miscari automatizate participa si alti
muschi decat numai aceeia ai membrelor inferioare. Organismul cauta sa realizeze
aceasta miscare cu minimum de efort. Centrul de greutate urmeaza o traiectorie
aproape rectilinie usor helicoidala, subliniind economia de mijloace folosita.
Orice paralizie, chiar daca nu afecteaza vizibil mersul, tulbura jocurile
articulare, centrul de greutate se deplaseaza exagerat, ducand implicit la un consum
mai mare de energie.
In mers, muschii antagonisti sunt intinsi, deci pusi in conditii favorabile de
contractie. In sfarsit o mare parte din energie este absorbita de catre fortele de franare
mai degraba decat de cele de actiune directa- motorii. Astfel sunt necesare mai ales
contractii izotonice excentrice, mult mai economicoase decat cele izotonice
concentrice.
Mersul

are

foarte

mari

variatii

individuale,in

functie

de

ereditate,varsta,deprinderi,greutate de transportat,particularitati morfologice (in care

trebuie incluse si cele patologice),felul incaltamintei. Pozitia trunchiului este diferita
si este aproape o particularitate care caracterizeaza un individ : leganarea,gradul de
rotatie al pelvisului(la oamenii in varsta, aceasta rotatie tinde sa dispara),pozitia
capului,toate ne ofera diferentele apreciabile in examinarea mersului. Sa ne gandim
de pilda la portul unei incaltaminte cu toc inalt si vom vedea ca toata schema rularii

20

piciorului in mers nu mai este aplicabila; cu atat mai mult cand este vorba de
diformitati sau deficiente, intre care si sechelele paraliziei infantile.
In cazul paraliziilor grave ale musculaturii membrelor inferioare. Clement
Baciu citeaza conditiile musculare minime care pot permite mersul. Le reproducem,
chiar daca unele dintre acestea par exagerate:
1. poate merge fara sprijin auxiliar(carje, bastoane) cu o paralizie totat\la a unui
membru inferior cu exceptia fesierului sau a psoasului, care trebuie sa fie cel putin
partial functionali, cu conditia de a avea celalalt membru inferior sanatos, sau
suferind numai de o paralizie de cvadriceps si de gambier anterior
2. este necesar un baston atunci cand baza de sustinere se reduce la o linie prin
paralizia celor 2 mari fesieri, prin paralizia bicepsilor femurali, sau prin paralizia
marelui fesier de o parte si a tricepsului sural de cealalta
3. este nevoie de 2 bastoane in cazul paraliziei musculaturii soldurilor de ambele
parti. In aceasta situatie bolnavul proiecteaza gambele inainte, intr-o miscare de
torsiune a trunchiului si trebuie sa ia sprijin alternativ pe fiecare baston
4. se poate merge cu 2 carje avand membrele superioare sanatoase chiar si in
cazul unei paralizii totale a mebrelor inferioare, dar cu conservare relativa a
muschilor abdominali sau cu paralizia flancului de o parte si conservarea
musculaturii soldului de aceeiasi parte.
Tot Clement Baciu arata ca pentru folosirea bastoanelor trebuie o musculature a
membrelor superioare de buna calitate, cel putin flexorii degetelor, tricepsul brahial
si adductorii bratului sunt indispensabili. Carjele axilare necesita o buna prehensiune.

3. INFIRMITATEA MOTORIE CEREBRALA

Definiie.Etiopatologie.
I.M.C. sunt tulburri

cerebrale neprogresive, rezultnd din

disfuncia

centrilor i a cilor motorii cerebrale, caracterizate prin sindroame spastice,

21

diskinetice, ataxice i atone, avnd o etiologie prenatal, perinatal i postnatal,

cauza intervenind nainte ca sistemul nervos s ating maturaia deplin.
Cauze prenatale (primare) - reprezint 10-40% din etiologia paraliziei spastice.
ntre acestea un rol deosebit revine factorului genetic,. Se cunosc multe boli
genetice care au n componena lor interesarea cerebral sub forma unor manifestri
piramidale sau de alt exprimare motorie.
Se disting:
- paralizii cerebrale care au ca baz patogenetic o eroare nnscut de metabolism
(enzimopatii),
- paralizii cerebrale prin anomalii cromozomiale
Se apreciaz c: - la 100 de nateri normale poate aprea o anomalie
- peste 10% din malformaiile congenitale sunt consecina unor
mutaii genetice dovedite.
Tot din cadrul cauzelor primare se poate discuta de boli ale sarcinii: sarcina
toxic, disgravidia, metroragia, oligoamniosul.Sunt prezente n 19,61% din
cazurile P.S.C. nscute la termen.
Bolile infecto-contagioase: grip, rubeol, rujeol, infecia urlian sau alte
viroze suferite de mam n primele luni ale sarcinii reprezint 5% din
cazuri.

Afeciuni ale mamei: cardiopatii, afeciuni endocrine (tiroidiene,

ovariene, diabet, insuficien suprarenal), nevroze, traumatisme, reprezint

16,6% din cazuri
Carene nutriionale (alimentare), vitaminice i n special proteinice
Factori toxici: cobalt, mercur, plumb,alcool, nicotin, oxidul de carbon sau
unele medicamente (thalidomida, sulfamidele, hipoglicemiantele, chinina,
medicaia psihotrop)
22

 Incompatibilitatea Rh-ului
Tulburri circulatorii la nivelul placentei ce pot cauza hipoxie cu efecte
nocive asupra S.N. al ftului:
-

anemii marcante la mam, cardiopatii ale mamei, dezlipire prematur de

placent, hematom retroplacentar

-

hipertonie sau hipotonie uterin, hipertensiune arterial matern.

Cauze perinatale (intrapartum) -

reprezint 33% din etiologia paraliziei

spastice i acioneaz de la nceputul travaliului pn la apariia noului-nscut viu.

Intervin dou mari categorii de cauze:
Traumatismul obstretical (agresiunea mecanic), prile cele mai expuse fiind
craniul i S.N.C. al ftului. Acesta se realizeaz prin urmtoarele mecanisme:
Presiunea mecanic este de dou feluri:
- endogen : miometru, bazin osos, cervix, perineu
- exogen: intervenii obstreticale nefericite n care mna operatorului sau
instrumentul (aplicare de forceps, de ventuz) pot traumatiza S.N.
Presiunea acioneaz: - direct, determinnd deformri ale craniului i
emisferelor, rupturi ale creierului i vaselor
- indirect prin creterea presiunii intracraniene
Traciunea exagerat poate determina elongaia bulbului, leziuni ale mduvei
cervicale cu hemoragii consecutive.Decomprimarea prezentaiei prin diferena dintre
presiunea intrauterin i cea atmosferic care exercit un efect de suciune cu un
aflux de snge la nivelul creierului.Traumatismul chimic, creierul noului nscut
poate fi privat de oxigen prin dou mecanisme:
23

 Hipoxemia (diminuarea cantitii de oxigen n fluxul sanguin cerebral)

Ischemia (diminuarea de snge ce perfuzeaz S.N.C.)
Hipoxemia se poate prezenta sub dou aspecte:
- asfixia acut total, ntreruperea brusc i total a shimburilor de O2 i CO2
ntre mam i ft. Cnd durata asfixiei totale este redus, majoritatea nounscuilor vor supravieui , dar vor prezenta ulterior leziuni cerebrale
permanente. Apare foarte rar i doar n condiiile unui stop cardiac brusc al
mamei.
- asfixia parial, determin n primul rnd leziuni la nivelul trunchiului
cerebral (invers ca la asfixia total)
Leziunea cerebral determinant a paraliziei spastice este adeseori rezultatul
unui traumatism obstetrical, ori al unui sindrom neurovascular produs n timpul sau
dup angajarea capului n colul uterin , deci intrapartum. Dat fiind faptul c anoxia
i efectele apar dup expulzie, ali autori consider aceste leziuni postnatale. Tot
mai mult ns este demonstrat ideea c leziunea cerebral nu este un efect
preponderent al traumatismului obstetrical, ci un fapt anatomo-patologic pe fondul
unor fenomene patologice preexistente.
Cauze postnatale (postpartum) - reprezint 15% din cazurile de P.S. , fie
imediat dup natere fie mai tardiv la sugar i copil , nainte ca S.N. s ating
maturitatea.
Cele mai importante sunt: icterele cu hiperbilirubinemie liber (encefalopatie
bilirubinemic), encefalitele acute primitive i secundare, meningitele, abcesele
cerebrale, trombozele i tromboflebitele cerebrale, traumatismele craniocerebrale,
edemul cerebral acut. Mai rar intervin intoxicaiile, stopul cardiac din cursul
anesteziei, tumorile cerebrale.
24

Frecvent se remarc asocierea posibil a mai multor cauze, uneori exist

istoric familial de boli neurologice , dar i o boal infecioas n primele luni de
sarcin,o natere anormal i ulterior boli postnatale severe. n aceste situaii este
posibil ca paralizia cerebral s fie rezultatul aciunii mai multor factori. Rolul
dominant n producerea P.C. l joac hipoxia perinatal i patologia prenatal.
Trebuie subliniat c hipoxia la natere nu este inevitabil urmat de P.C.
Anatomofiziologie i anatomofiziopatologie.
Paraliziile cerebrale sunt determinate de modificri organice cerebrale,
reprezentate fie de tulburri de dezvoltare i difereniere, fie de leziuni ctigate ale
sistemului nervos.Astfel, n cadrul modificrilor organice determinate prenatal, se
disting:
- tulburri de dezvoltare a S.N.C. : microencefalie, macroencefalie, hidrocefalie,
porencefalie, pseudoporencefalie. n cadrul acestor leziuni, predominant n
microencefalie circumvoluiile cerebrale pot fi voluminoase (panigirie) , foarte
subiri (microgirie) sau imprecis conturate (agirie).
- displazii neuroectodermale : neurofibromatoz, scleroz tuberoas,angiomatoz
encefalo-trigeminal,
- tulburri metabolice , lipoidoze, aminoacidopatii.
n cadrul modificrilor organice determinate perinatal, leziunile sunt
consecina hipoxemiei i ischemiei. Hipoxemia determin: necroze neuronale i
stare marmorat a nucleilor bazali i talamusului.Ischemia determin infarcte
cerebrale cu dispoziie particular i leucomalacie periventricular.n cadrul
modificrilor organice determinate postnatal, leziunile S.N.C. constau

din

leptomeningite cronice, necroze crebrale mici i difuze, hidrocefalie intern , atrofie

cerebral difuz.

25

Hipoxia genereaz suferina celulei nervoase, care n atare condiii prelungite

moare i se necrozeaz. Consecutiv, apare acidoza determinat de creterea
concentraiei de CO2 , fapt care printr-un cerc vicios, mrete staza venoas,
dilatarea capilar, posibilitatea rupturilor i implicit intoxicaiile celulei nervoase.
Oxigenul nu mai ajunge n zona lezat, unde se instaleaz starea de ischemie. Apare
tromboza vaselor capilare, pn la infarct, afectnd o zon mai mic sau mai
intins, de obicei cu caracter difuz cu tendina de confluen.
Topografic se constat leziuni localizate la o zon a nevraxului sau la o
structur cerebral, existnd o relaie strns ntre leziunea anatomo-patologic i
expresia clinic a acestora:
- sindroamele hipertonice sunt datorate leziunilor cilor piramidale
- sindroamele atetozice sunt datorate leziunilor extrapiramidale i ganglionilor
bazali
- sindroamele ataxice sunt datorate leziunilor cerebelului sau cilor cerebeloase pe
toat ntinderea lor
- leziunile multiple, afectnd mai multe zone, determin forme clinice complexe
combinate.
Aceste sindroame i exprimarea lor se explic dac se ine cont de elemente
ale SNC.
Neuronul motor central are pericarionul situat n stratul V al neocortexului
motor, axonul su facnd sinaps cu neuronul motor periferic din cornul anterior
medular sau din nucleii motori ai nervilor cranieni, prin fasciculele corticospinal
(piramidal) i corticonuclear (geniculat).

26

Aria motorie primar

putnd fi considerat

este reprezentarea motorie principal cortical,

ca originea fasciculului piramidal. Este situat n

circumvoluiunea frontal ascendent i n lobul paracentral. n aria motorie

cortical primar s-au putut evidenia la om prin metoda excitrii ca i prin studiul
deficitelor provocate de leziuni izolate, o coresponden cu segmentele corporale. n
fiecare emisfer se proiecteaz predominant jumtatea opus a corpului i
membrele controlate, extremitatea cefalic are ns i o importan proiecie
homolateral.
Nu exist o proporionalitate ntre suprafaa proieciei corticale i volumul
muchilor corespunztori, reprezentarea cortical fiind cu att mai important cu
ct funcia motorie este mai fin , mai difereniat. Fasciculul piramidal este singura
cale fr etaj subcortical ntre scoara motorie primar i neuronul motor periferic.
Fasciculul corticospinal trece spre partea inferioar a bulbului, unde 75% din fibre se
ncrucieaz trecnd n partea opus n cordonul lateral al mduvei (fasciculul
piramidal ncruciat), 10% trec direct n cordonul piramidal direct, din cordonul
anterior medular. Existena i importana proieciei fibrelor nencruciate , de
aceeai parte explic pn la un punct recuperarea unor micri n leziunile unui
singur emisfer. Totui, importana acestor fibre este mic, leziunea mduvei
producnd la om ntotdeauna deficitul piramidal de aceeai parte, n timp ce
leziunile supramedulare dau deficit contralateral.
Etajul medular constituie baza reflexului miotatic (creterea brusc a
tonicitii la ntinderea brusc a muchiului). Cel care influeneaz tonusul muscular
este neuronul motor din coarnele anterioare ale mduvei.
Activitatea tonic a neuronului motor este influenat activat sau inhibat
de:
-

impulsuri aferente din periferie

27

impulsuri descendente din structurile superioare .

Impulsurile aferente provin din propriceptori musculari- corpusculii Golgi

din tendoane i terminaiile nervoase secundare din fusurile musculare, dar i din
proprioceptori periarticulari i din extraceptorii cutanai.
Neuronii motori din coarnele anterioare posed un mecanism retroactiv
(feed back) , de inhibiie recurent, prin intermediul neuronilor intermediari
Renshaw.In cazul spasticitii de origine cerebral, important este lipsa acestui
mecanism inhibitor.
Exist, se pare, dou tipuri de reacii a fusurilor musculare:
- un tip gama dinamic care intensific reacia dinamic a fibrelor dinamice.
- un tip gama static care intensific reacia static a terminaiilor primare i
secundare.
n ceea ce privete influena subcortical, aceste ci realizeaz un releu
neuronal secundar la nivelul nucleilor cenuii ,al nucleilor trunchiului cerebral i al
sistemului vestibular al cerebelului. Aceste ci nu coboar din piramide fiind
nglobate n termenul de sistem motor extrapiramidal. Acest sistem servete
coordonrii posturii i micrii n activitatea voluntar i involuntar.Releurile
principale ale cii extrapriramidale (neuronul secundar) se gsesc n reeaua
reticulat.
Stimularea experimental a structurilor subsistemului extrapiramidal
depresor determin deprimarea tonusului muscular reflex postural, al reflexelor
somatomotorii fazice mono i polisinaptice i a micrilor induse prin excitaii
corticale. Leziunile acestor structuri determin fenomene de hipertonie postural i
spasticitate i faciliteaz reflexele motorii fazice polineuronale precum i micrile
induse prin excitaie neuronal.
28

Stimularea

experimental

artificial

structurilor

subsistemului

extrapiramidal facilitator determin o facilitare a reflexelor tonice posturale, a

reflexelor motorii fazice mono i polisinaptice i a micrilor induse prin excitaie
cortical, iar leziunile aceluiai subsistem determin fenomene de hipertonie
muscular i deprim reflexe necondiionate mono i polisinaptice precum i
micrile induse prin excitaie cortical.
Activarea asupra mecanismelor medulare se poate face prin celulele gama
din cornul anterior al mduvei. La acest nivel reticular, prin impulsuri excitatorii i
inhibitorii, activate de cortex, sistem subcortical i cerebral , se elaboreaz
modularea impulsusrilor asupra

neuronilor motori medulari, deci asupra

tonicitii.ntre aceste influene, factorii psihici i mai ales emoionali joac un rol
deosebit. Controlul cerebral intervine vdit n stri hipertonice, mai ales n stri
patologice, o hiperactivitate a funciilor psihice fcnd s creasc tonusul muscular.
Leziunile scoarei cerebrale sau ale cordoanelor piramidale pot determina
influene stimulatoare ale ariilor subcorticale asupra zonelor inhibitorii reticulate. n
acest caz, vor predomina impulsurile stimulatoare periferice, producnd flexia
membrelor inferioare.
n mod practic, cunotinele despre fiziopatologia tonusului muscular, conduc
la cteva concluzii practice prin care se poate inhiba spaticitatea, factor predominant
al tulburrilor din paralizia spastic cerebral:
a.

Scderea informaiei aferente, a excitaiei proprio i exteroceptive din piele

i organe (articulaii mai ales), prin blocarea neuronului cu alcool 45 (metoda
Tardieu);

b.

Activarea rolului inhibitor al cortexului prin neurotrofice;

c.

Inhibarea aferenelor intramedulare excitante;

d.

Inhibarea mecanismelor reflexe prin kinetoterapie;

e.

Diminuarea influenelor nocive ale reflexelor tonice primitive;

29

f.

Organizarea micrilor n cadrul unor posturi elementare (Bobath);

g.

Micarea reciproc (Phelps).

O alt funcie important a sistemului nervos este controlul funciei

posturale.Funcia postural , cu rol deosebit n mobilitatea animalelor evoluate, este
localizat n trunchiul cerebral, cerebel i ganglionii bazali. Rspunsurile motorii
datorate aciunii unui grup de reflexe normale de postur, coordonate la niveluri
subcorticale se numesc mobilitate principal. Aceste reflexe eliberate de controlul
superior se numesc reflexe primitive. Mecanismele de postur sunt provocate de
ctre stimuli de diverse origini. Centrii refleci primesc informaii de la:labirint,
proprioceptorii musculaturii gtului , proprioceptorii din muchii trunchiului i ai
membrelor, exteroceptorii cutanai, receptorii vizuali.
Dup natura receptorilor senzitivi, reflexele posturale sunt sistematizate
astfel:
- Reacii statice locale, provocate de stimuli gravitaionali
- Reacii statice segmentare, care i au originea n efectele unei micri asupra
extremitii opuse
- Reacii statice generale, care determin poziia capului i trunchiului n spaiu.
Reacia static

local, reprezint

un mecanism

de meninere

ortostatismului, ca rspuns miotatic de ntindere la forele gravitaionale.Reflexul

este provocat iniial de un stimul exteroceptor. Stimulul care determin apariia
acestui reflex este stimulul cutanat din regiunea plantar, care produce un reflex de
desfacerea degetelor piciorului. De aici, prin intinderea muchilor interosoi pleac
un stimul proprioceptiv care declaneaz reacia static de ntindere. La bolnavul
spastic, aceast reacie este fundamental, formnd baza expresiei rigiditii n
30

extensie a membrului de sprijin i este caracteristic modului n care aceti bolnavi

se ridic i se aeaz pe scaun, sau cum coboar o scar.
Reacii statice segmentare.
Din acestea fac parte:
Reflexele de extensie ncruciat, reprezentnd creterea reaciei de susinere
de o parte , atunci cnd membrul homolateral este obligat s se flecteze, ca rspuns
la un stimul nervos.
La hemiplegic aceast reacie este manifestat att prin faptul ca flexia
membrului inferior bolnav poate fi educat n momentul sprijinului pe membrul
inferior sntos, ct i prin faptul c sprijinul se face n extensia puternic a
membrului inferior bolnav dezechilibrnd mersul i oblignd pacientul s se ncline
de partea lezat.
Reflexul de deplasare . La bolnavul spastic, reacia poate avea loc, dar cnd
ea se produce, se realizeaz cu o for de extensie att de puternic nct nu are
funcie protectoare.
Reacii statice generale
Au la baz stimuli plecai din musculatura cefei i din labirint. Se mpart n dou
grupe:
A. Reflexe tonice ale cefei , din care fac parte :
- Reflexele rotatorii - sunt asimetrice. Rotaiile capului intr-o parte face s
creasc reflexele miotatice de ntindere n membrele de aceeai parte i relaxeaz
musculatura n membrele de partea opus rotaiei;
- Reflexele tonice simetrice ale gtului (reflexele tonice cervicale -RTC) sunt
produse de flexia i extensia capului. Extensia capului provoac

31

extensia

membrelor superioare i relaxarea celor inferioare. Flexia capului produce flexia

membrelor superioare i extensia rigid a celor inferioare.
B. Reflexele tonice labirintice (RTL) nu pot fi deosebite, la copilul spastic, la
RTC. Modificrile de tonus pe care le produc afecteaz grav micrile copilului
bolnav.
- Reaciile asociate sunt manifestrile timice aprute n muchii membrelor. La
hemiplegic,micarea voluntar a membrului sntos se nsoete de creterea
spasticitii membrului bolnav, cu att mai tare cu ct efortul este mai mare. Ele pot
fi produse i de ali stimuli: strngerea maxilarelor, deschiderea mare a gurii,
crisparea musculaturii, etc. Combinarea acestor reflexe i reacii provoac la
bolnavul spastic micri i posturi neateptate, care-I mpiedic activitatea normal.
- Reaciile de postur (reflexele de redresare), intervin cnd reflexele statice sunt
depite. Au punct de plecare n tegument, structuri articulare, labirint i printr-un
joc continuu de contracii musculare , se opun forelor dezechilibrante (presiuni,
traciuni), meninnd astfel aliniamentul ostastatic.
Aceste reacii produc micri brute ale membrelor, care pot fi utilizate n
reeducarea funcional.
Redresarea se realizeaz prin mecanisme complexe vizuale, proprioceptive i
cutanate:
a. Reflexele de redresare labirintic se produc prin deplasarea fluidului
endolimfatic i a otoliilor n timpul diferitelor poziii ale corpului n spaiu.
Semnalul informaional gravitaional determin contracia reflex a musculaturii ,
redresnd poziia capului i linia din prelungirea normal a direciei capului, ori
reflexe proprioceptive cu punct de plecare n proprioceptorii gtului:
b. Reflexe de redresare corp-cap apar prin excitaii exteroceptoare asimetrice,
care pleac de la nivelul suprafeei de contact cu baza de susinere;
c. Reflexe de redresare corp-corp determin redresarea corpului, chiar n
cazul imobilizrii capului.

32

Reflexele statokinetice
Sunt mai rapide dect precedentele.
Constau din adaptri ale tonusului muscular, secundare informaiilor primite
de la diveri receptori,n principal de la cei vestibulari. Au ca scop meninerea
poziiei corpului i segmentelor, n timpul deplasrii liniare sau unghiulare, active
sau pasive. Asigur stabilitatea organismului n micare , adoptnd tonusul
muscular i poziia membrelor. Reflexele statokinetice includ:
1.

Reflexele de acceleraie i deceleraie liniar apar n timpul deplasrii ntr-

un vehicul, care accelereaz sau frneaz brusc;

2.

Reflexele de acceleraie i deceleraie unghiular se evideniaz prin

apariia poziiei arunctorului cu discul;

3.

Reacia liftului const n flexia membrelor inferioare la coborre;

4.

Reacia de aterizare const n adoptarea poziiei pregtitoare unei srituri.

Hemiplegia cerebral infantil face parte din sindroamele spastice, inducnd

leziunea neuronului motor central (leziunile unilateral a cilor piramidale) avnd
drept consecine pierderea motilitii voluntare a unei jumti de corp.
Comportamentul motor al bolnavilor cu hemiparez spastic este datorat
coafectrii componentelor sistemului piramidal i uneori asociat extrapiramidal
care se afl la toate nivelele sistemului nervos central.
Strnsa vecintate i ntreptrundere a elementelor componente ale celor dou
sisteme la toate nivelele (cortex cerebral, capsul intern, peduncul cerebral,
substan alb medular), face ca leziuni ale sistemului nervos central situate la
diferite nivele i produse prin diferite mecanisme patogenetice, s afecteze
concomitent elemente ale celor dou sisteme, genernd sindroame clinice mixte,
piramidale extrapiramidale. Leziunile ce intereseaz exclusiv unul din cele dou
sisteme sunt rare n patologia natural a sistemului nervos.
Lezarea distructiv a neuronilor sistemului piramidal determin deficite ale
actelor motorii reflex condiionate. Foarte afectat este micarea reflex condiionat
33

voluntar, n special dac reclam grad mare de complexitate i finee, cum este
cazul utilizrii minii.
Lezarea sistemului piramidal aboleste definitiv nu numai actele motorii
reflexe condiionate, ci i unele activiti motorii reflex nscute. Astfel, reflexele
cutanate abdominale i reflexele cremasteriene sunt afectate pn la abolire n cazul
leziunilor piramidale.
n ceea ce privete sistemul extrapiramidal , caracterul complex al acestuia,
format din numeroase formaiuni cenuii telencefalice, diencelfalice i tronculare
ntre care exist multiple conexiuni i care realizeaz prin intermediul verigilor
tronculare legturi numeroase cu neuronii efectori segmentari, face ca n cadrul
patologiei naturale, leziunile ce intereseaz diferite formaiuni cenuii sau
fasciculele descendente extrapiramidale, s determine apariia unor variate tablouri
clinice.
Tulburri produse de leziunile sistemului extrapiramidal se grupeaz n dou
categorii:
- Tulburri ce intereseaz tonusul muscular reflex postural
- Tulburri ce intereseaz executarea actelor motorii reflexe fizice.
Spasticitatea muscular este cea care domin tabloul clinic al hemipareticului
cu infirmitatea motorie cerebral. Spasticitatea constituie un element clinic de
diagnostic pentru neurolog, iar pentru recuperator el prezint mult mai mult, un
element care face ca activitatea de recuperare motorie s fie mult ngreunat.
Spasticitatea este definita ca exagerarea reflexului muscular de ntindere tonic
, proporional cu viteza de ntindere a muchiului i exagerarea reflexului muscular
de ntindere fazic, exprimat prin hiperreflectivitatea osteo-tedinoas.
Putem spune c prin spasticitate nelegem diferite combinaii ntre urmtoarele
elemente caracteristice sindromului de neuron motor central:
- pierderea micrilor de finee
- accentuarea reflexelor de flexie
34

- creterea rezistenei de ntindere pasiv a muchiului

- scderea forei de contracie voluntar
- creterea reflexivitii osteo-tendinoase
Comportamentul motor dezordonat al bolnavului hemiparetic spastic este
rezultatul urmtoarelor abateri de la comportamentul motor voluntar normal:
1.

Scderea forei de contracie muscular voluntar, n special n grupele

musculare antagoniste muchilor spastici, dar i la acetia din urm,

2.

Pierderea micrilor de finee dobndite n cursul autogenezei

3.

Exagerarea relexului medular de ntindere la grupele musculare flexoare

ale membrului superior i extensoare ale membrului inferior

4.

Exagerarea reflectivitii osteo-tendinoase, clonusul minii i al piciorului:

- predominana activitii musculare sincinetice

- modificarea caracterelor morfo- funcionale ale efectorilor (os, articulaii ,
aparat capsulo-ligamentar, muchi, tendoane)
- labilitatea psiho-emoional de gravitate variabil
- alte modificri ce caracterizeaz leziunea organic a creierului : afazie,
apraxie, etc.
La copiii cu hemiparez spastic, pe fondul acestei spasticiti musculare
poate s apar dup un anumit timp o contractur muscular care agraveaz n mod
serios deficitul funcional preexistent.
La rndul ei, contractura muscular poate fi o fax premergtoare i o cauz care
poate duce la apariia retracturii musculare.Retractarea muscular este acea scurtare
a
muchiului care este ireversibil, spre deosebire de contractura muscular care este
o scurtare muscular reversibil.
n cazul hemiparezei spastice, muchii cei mai sensibili la retractura muscular
sunt:
La membrul superior
-

marele dorsal
35

rotundul mare

pectoralul

bicepsul brahial

brahialul anterior

brahioradialul

rotundul pronator

ptratul pronator

flexorul radial al carpului

palmarul lung

flexorul ulnar al carpului

La membrul inferior
-

adductorii coapsei mare, lung i scurt

pectineul

dreptul intern

ischiogambierii semitendinosul, semimembranosul i bicepsul femural

tricepsul sural gemenii i solearul

Retractura muscular poate constitui i punctul de plecare al unor modificri

la nivelul articulaiilor membrului paretic, cea mai de ntlnit fiind redoarea

articular.
La rndul ei, redoarea articular are efecte negative i asupra circulaiei
sanguine de ntoarcere. Prin staza venoas , n special n extremitatea distal a
membrului paretic, crete presiunea hidrostatic, apare edemul interstiial care se
organizeaz i creeaz aderene ntre planurile de alunecare periarticulare i
capsulare. Mai rar, dar posibil, articulaia poate fi invadat de un esut fibro-grsos
care se transform n esut fibros i blocheaz articulaia.
Micarea voluntar

36

Micarea voluntar este aleas de subiect i se adapteaz unui scop precis. Pentru
aceasta, muchii trebui s acioneze ca:agoniti, antagoniti, sinergiti i fixatori.
Agonitii sunt muchii ce inieaz i produc micarea.
Antagonitii se opun micrii produse de agoniti, au deci rol frenator.
Muchii agoniti acioneaz totdeauna simultan, ins rolul lor este opus. Prin
jocul reciproc, echilibrat, dintre agoniti i antagoniti rezult o micare
precis.
Sinergitii sunt muchii prin a cror contracie aciunea agonitilor devine mai
puternic i ei confer precizie micrii, prevenind apariia ,micrilor adiionale,
secundare, pe care agonitii au tendina s le produc, simultan cu aciunile lor
principale.
Fixatorii acioneaz tot involuntar i au rolul de a fixa aciunea agonitilor,
antagonitilor i sinergitilor. Au rol dinamic.
Muchii pot lucra cu sau fr producerea micrii, realizndu-se contracii
izotonice, izometrice sau auxotonice.
Contraciile izotonice se realizeaz atunci

cnd muchiul deplaseaz

segementele pe care se gsesc punctele sale de intersecie.

Contraciile izometrice rezult din scurtarea fibrelor contactile, pe ansamblu
lungimea muchiului rmnnd constant, modificrile se produc la nivelul tensiunii
musculare care crete.
Contraciile auxotonice

sunt combinaii ale contraciilor izotonice i

izometrice. Reprezint cea mai frecvent form de contracii.n activitatea sportiv.

Sistemul efector al micrii (respectiv muchii scheletici )este inervat de un
numr variabil de motoneuroni. Fiecare muchi conine un numr variabil de fusuri
neuromuscu-lare, dependent de gradul de automatism al muchiului.
Important la I.M.C. este punerea unui diagnostic corect, ct mai curnd cu
putin pentru intervenia terapeutic precoce, viznd readaptarea bolnavilor.

37

Readapatarea este un complex de msuri medicale, educaionale i sociale,

cu ajutorul crora handicaparea este redus la minim din punct de vedere fizic i
social n aa fel nct
handicapatul este redat unei viei potrivite posibilitilor sale i utile pentru
societate.
Readaptarea persoanei cu handicap neuromotor necesit munca unei echipe
complete de specialiti (medici, kinetoterapeui, chirurgi, logopezi, psihologi, etc.).
n cadrul readaptrii , recuperarea funcional este o parte a acesteia.

Semne clinice i forme

Avnd n vedere etiologia, ca i aspectele anatomopatologice, au fost
inglobate sub denumirea de paralizie cerebral infantil, manifestri clinice foarte
diverse mergnd de la diplegie la sindroame extrapiramidale sau cerebeloase, cu sau
fr inversare grav a funciilor intelectuale.
Aceste boli denumite, cnd paralizii spastice cerebrale infantile, cnd scleroze
cerebrale infantile, cnd infrmitate motorie cerebral, au n comun:
-

tulburri ale motricitii

alterri mintale

fenomene comiiale

Acestea corespund unor leziuni de origine vascular sau traumatic, cu o

localizare topografic divers, care apar nainte, n timpul sau dup natere i nu au
caracter evolutiv.
Phelps deosebete cinci grupe n funcie de predominanta spasticitii, a
rigiditii, atetozei, tremurturii sau ataxiei. Handicapul motor este astazi
schematizat, n trei grupe eseniale, corespunztoare tulburrilor fiziopatologice:
a.

Spasticitatea - sindrom

piramidal caracterizat

reflexului de intindere (miotatic) n muchi.

38

prin exagerarea

b.

Dischinezia - sindrom extrapiramidal manifestat n forme variate:

atetoze, tremor distonie, rigiditate, etc.

c.

Ataxia - sindrom cerebelos prin leziunea cerebelului sau a legturilor sale

i caracterizat prin tulburri ale coordonrii i posturii.

Aceste clasificri sunt ns mult prea rigide, adesea
simptomatologia fiind mixt, elemente dintr-un tip i altul

putndu-se mbina. In

aceste cazuri se iau n consideraie , pentru definirea formei clinice, ca i pentru

conducerea terapiei, elementele de simptomatologie preponderente.
Formele clinice ale encefalopatiilor infantile sunt urmtoarele:
1.

Sindromul piramidal- reprezentat de:

Hemiplegie spastic infantil

Diplegia spastic

Paraplegia spastic

Tetraplegia spastic

2.

Sindroame diskinetice (extrapiramidale) reprezentate de:

Atetoz

Sindromul piramido-extrapiramidal

Sindromul rigiditii cerebrale

3.

Sindroame ataxice-reprezentate de:

Ataxia cerebeloas congenital

Diplegia ataxic

4.

Forme hipotone.

Caracteristicile,obiectivele si metodologia programului complex de

asitenta medicala cu I.M.C.
39

Asistenta medicala a copilului cu I.M.C. trebuie sa intruneasca o serie de

caracteristici pentru a se obtine rezultatele optime si anume:
Sa fie instituita precoce daca este posibil inainte de varsta de 10-12 luni.
La aceasta varsta miscarea deja incepe sa fie organizata, spasmul interfereaza atat
propriocetia, cat si executia normala a miscarii si invatarea unei modalitati
apropiate evolutiei firesti incepe sa fie dificila; deasemenea se realizeaza greu
relaxarea si mai greu se pot obtine un minimum de posturi, care pentru copilul
normal sunt, la aceasta varsta, achizitii de mult obtinute.Interventia recuperatorie
precoce la copilul cu I.M.C. are la baza conceptia potrivit careia primii ani sunt
deosebiti de importanti pentru dezvoltarea normala a copilului, iar factorii de
mediu amprenteaza essential procesul de crestere si dezvoltare.In legislatia
multor tari (SUA din 1986) este mentionata recomandarea aplicarii precoce a
terapiei fizical-kinetice recuperatorii la copilul cu I.M.C.
Este de preferat sa inceapa in jurul varstei de 6 luni cand copilul are mai multe
sanse de ameliorare si corectare deoarece:
Creierul are multa plasticitate,
Spasticitatea este putin intense,
Miscarile involuntare apar rar inainte de 2 ani,
Miscarile normale sunt mai usor de facilitate si dirijat,
Se reuseste instalarea contracturilor musculare, deformari
articulare,
Se previne intarzierea intelectuala prin lipsa de experienta
senzoriala.
Sa fie adecvata, corespunzatoar fiecarui copil realizata prin mijloace ajutatoare
justificabile fiziopatologic si simpatologiei respective.

40

 Sa fie perseverenta executata zilnic, una-doua sedinte, nefiind finalizata decat in

momentul in care a fost obtinut maximum de capacitate functionala, raportat la tipul
leziunii, varsta, si posibilitatile copilului respective.
Sa fie complexa presupune examinarea multidisciplinara, cu tratarea tuturor
deficientelor. Un deficit sensorial (auditiv, ocular) este un handicap grav adaugat
importantei functionala motorii, functia motorie depinzand integral de o buna
exteroceptie si propriceptie.
Complexitatea clinico-functionala a copilului cu I.M.C. influenteaza asistenta sa
medicala. Modalitatile terapeutice si de recuperare tin seama intotdeauna de:
Varsta copilului,
Starea sa la momentul initierii programului,
Accesibilitatea copilului la cadrul/institutia in care urmeaza sa fie derulat
programul de recuperare,
Complianta familiei sau apartinatorilor copilului.
Se realizeaza de catre o echipa medicala complexa, multidisciplinara. Din
componenta

acesteia

fac

parte:

medical

pediatru,

ortopedul,

neurochirurgul,medicul de recuperare medicala, kinetoterapeutul, asistentul

medical, logopedul, audiolog, asistentul social, parintii/apartinatorii copilului.
Rolul fiecarui membru al echipei medicale in cadrul careia colaborarea
(oricare membru al echipei copil, parinti) constituie trasatura fundamentala,
este bine precizat. Kinetoterapeutul este unul din membri importanti ai
echipei, fiind cel care allege si aplica efectiv programul kinetic recuperator,
adaptat.
Obiectivele asistentei medicale, in care sunt incluse si obiectivele
kinetoterapiei (componenta fundamentala in asistenta medicala) sunt:
promovarea calitatilorsi abilitatilor motorii ale copilului, cu stimularea,
dacaeste posibil a pattern-urilor normale de miscare, cu dezvoltarea unor
miscari segmentare importante:
Controlul miscarilor capului,
41

 Intoarcerea de pe o parte pe alta,

Statul in sezut si in genunchi,
Statiunea si reactiile de echilibru la balansare, in toate
pozitiile si activitatile desfasurate,
Deprinderea miscarilor obisnuite vietii de toate zilele, in
functie de varsta copilului;
reducerea influentei pattern-urilor de miscare anormala si a posturilor anormale,
combaterea pozitiilor, miscarilor si comportamentelor motorii care perturba
derularea normala, fiziologica a schemelor de miscare;
reducerea proprioceptiei;
reducerea hipertoniei, spasticitatii, a spasmelor intermitente la copiii spastici;
prevenirea si reducerea deformatiilor musculo-scheletale congenitale si a
contracturilor musculare, redorilor articulare;
supravegherea relatiilor parinti-copii;
modificarea stimularilor senzoriale, cu promovarea unei stabilitati fiziologice;
corectarea tulburarilor de alimentatie si a deficientelor motorii orale;
imbunatatirea abilitatilor de ingrijire a copilului de catre parinti;
promovarea calitatii vietii copilului, in fiecare dintre etapele cresterii si dezvoltarii
sale.
Metodologia de tratament si recuperarea copilului cu IMC este complexa, fiind
fundamentata pe:

metode dietetice;

tratament farmacologic cuprinde medicatia anticonvulsivanta, tranchilizanta

neuroleptica, antalgica, medicamentele neurotrofice, tratament trofic general,
medicatia decontracturanta dar mai ales medicatie administrate local blocurile
punctelor motorii pentru controlul spasticitatii;

tratamentul fizical electroterapia si termoterapia; dintre metodele de

electroterapie sunt utilizatecele bazate pe curenti cu impulsuri de joasa frecventa, de

medie frecventa modulati in impulsuri de joasa frecventa pentru efectele lor
42

decontracturante, antispastice musculare, antialgice; aplicatii de bai calde, relaxante,

comprese umede, parafina, parafango, namol, pungi termice cu efecte miorelaxante,
antispastice; crioterapia este indicate in functie de toleranta copilului, fiind o metoda
deosebit de eficienta pentru combaterea spasticitatii musculare;
kinetoterapie si terapie ocupationala (nu trebuie omise adaptarile mobilierului sa
fie adecvate pentru mentinerea posturilor corecte si derularea cat mai normala a
ADL-urilor).
ortezarea este necesara pentru prevenirea deteriorarii, corectarea si substitutia
functiilor segmentelor de corp afectate; alegerea ortezei este facuta cu mult
discernamant in functie de individualitatea fiecarui copil; cand sunt disponibile
ortezele, pentru corectarea deformatiilor articulare se pot folosi atele gipsate sau din
alte materiale (plastice, duraluminiu); tot in aceasta categorie pot fi mentionate si
aparate ortopedice pentru statiune si mers sunt adaptate varstei si formei bolii
copilului sarete cu ajutorul carora copiii se pot deplasa, mai ales cei paraplegici,
cadru pentru ortostatism, aparatele Hessing (de obicei cu articulatii blocate, cu rolul
de a impiedica diformitatile secundare contracturilor si de a mentine axul correct al
segmentelor, favorizand ortostatismul), cadru de mentinere in ortostatism (pentru
copii mici de 8-15 luni), parapodiumul (la copii cu varsta intre 2,5-5 ani), orteza
pentru mers izocentric reciproc (la copii ci IMC si varsta cuprinsa intre 3-6 ani);
benzi corectoare pentru controlul rotatiei la nivelul membrului inferior (se corecteaza
rotatia externa excesiva); alte mijloace de tansport: carje, carje canadiene, triciclu,
triciclu motor, fotolii rulante, vehiculate de o alta persoana;
tratament ortopedico-chirurgical asigura corectarea deformarilor si disfunctiilor
sistemului muculo-scheletic, cu diferite grade de complexitate si severitate, prin
interventii corectoare effectuate in timp util si urmate de un program corespunzator
de recuperare. Chirurgia ortopedica este uneori indispensabila in educarea mersului
la copii ci IMC.

psihoterapie si masuri educationale, atat pentru copil cat si pentru familia /

apartinatorii acestuia,
43

alte categorii de tratament ortofonic, neuropsihiatric, oftalmologic, etc.

Kinetoterapie si terapie ocupationala

Metodologia kinetica (metodele si tehnicile kinetice care fundamenteaza programul
kinetic) va fi adaptata si corelata permanent nu doar cu modul in care
copilulraspunde la terpie ci si cu specificul fiecarei etape de crestere si dezvoltare a
copilului cu IMC.
Diversitatea metodelor si tehinicilor kinetice aplicabile la copilul cu IMC este
explicate prin:
insuficienta cunostintelor din domeniul neurofiziologiei SNC, a fiziopatologiei
afectiunilor de neuron motor central,
numarul limitat al posibilitatilor de investigatii paraclinice pentru copilul cu IMC

lipsa unei abordari unitare a tratamentului si a recuperarii complexe de catre

specialisti cu diferit formatii neurologic, ortopezi, neurochirurgi, pediatric,

recuperatori, kinetoterapeuti, asistenti sociali si medicali.
Metodele si mijloacele kinetice folosite pentru realizarea obiectivelor precizate sunt:
1. relaxarea pentru inhibitia spasticitatii.
La copil, metoda de relaxare este aleasa in functie de varsta acestuia si de
gradul dde colaborare. Copilul trebuie invatat sa se relaxeze, conditie care va
permite aplicarea corecta si eficienta a celorlalte metode kinetice. Astfel,
relaxarea va fi obtinuta, mai intai pe cale pasiva (miscare pasiva), apoi cu
ajutor si in mod activ, in sensul desprinderii copilului de a-si lua postura prin
care spasticitatea cedeaza.
Relaxarea locala se obtine prin: posturarea segmentului de membru I sprijin
absolut pe un plan orizontal; constientizarea starii de relaxare musculara ca o
stare inverse celei de contractie musculara; scuturari ritmice a segmentului
membrului respective de catre terapeut asociat efortului copilului de a relaxa

44

maxim musculature; masajul grupelor musculare antagoniste musculaturii

spastice.
Relaxarea copilului spastic se obtine prin impunerea unor pozitii reflex
inhibitorii, cu precizarea ca pozitia capului si corpului sunt foarte
importante. In general, aceste posturi pleaca de la pozitionarea capului si a
marilor articulatii care sunt folosite ca puncte cheie.
Copilul mic spastic, cu tendinta de ghemuire, se relaxeaza prin incercarea de
extensie a extremitatilor sale, de provocare a reflexului Moro, prinderea
copilului de glezne cu ridicarea sa cu capul in jos si leganare de cateva ori. La
copilul mai mare, daca exista reflexul tonic cervical care determina o
spasticitate mai mare de o parte este importanta rotarea capului de partea
opusa pentru relaxarea din timpul programului kinetic. Durata mentinerii
acestor posturi se mareste progresiv, in functie de toleranta copilului. De
asemenea, trebuie reluate, controlate, cand spasticitatea sau spasmul redevin
suparatoare pentru executarea convenabila, fara o pozitie evidenta a
miscarilor.
2. masajul ca mijloc paliativ.
Foarte discutat in IMC, masajul nu poate fi decat un mijloc paliativ, folosit in
cazuri grave in care nu se asteapta nimic de la reeducarea neuromotorie. Este
indicat masajul sedative. La copilul spastic, cu varsta peste 10-12 ani, se poate
aplica o forma aparte de masaj masajul cu gheata. Se recaomanda initial la
nivelul segmentelor sanatoase. Are un maxim de eficienta de 30-40 minute,
dupa aplicarea.
3. posturarea pentru corectarea si prevenirea pozitiilor vicioase ale
segmentelor afectate. Posturile in care va fi asezat copilul trebuie sa tina
seama de mai multe aspecte:
respectarea cerintelor corrective, sedative si mai ales a principilului
indoloritatii,
luarea in considerare a reflexelor tonice cervicale si labirintice.
45

 Prezenta tulburarilor cognitive, de orientare in spatiu.

Durata de aplicare a imobilizarilor in diferite posturi de repaus dar si
functionale (indirect numarul si durata pauzelor) este variabila, initial cateva
minute ajungandu-se la cateva ore zilnic, in functie de starea generala a
copilului (2-3 ore / zi, 4 ore / noapte).
Postura papusii (dupa Bobath) consta din posibilitatea copilului normal
aflat
in decubit ventral sa se sprijine pe antebrate, cu palmele si degetele extinse,
soldurile extinse si capul ridicat, urmarind obiectele in jurul sau. La copilul
spastic, cu IMC, aceasta postura nu poate fi adoptatat sau mentinuta complet,
de aceasta kinetoterpeutul trebuie sa ajute mentinerea capului (prin usor
tamponament sub barbie), descgiderea palmelor, extensia soldurilor (fiind
permisa o usoara rotatie externa a coapselor si flexie genunchi). Aceasta
postura asociata sau nu cu mobilizarea pasiva antreneaza dezvoltarea
tonusului de extensie al musculaturii coloanei vertebrale, element deosebit de
important pentru initierea si educarea mersiului.
Postura in genunchi este importanta pentru realizareaa verticalitatii
copilului cu IMC, care este defavorizaa de spasticitatea muschilor triceps si
ischiogambieri.
Postura / pozitia de de cavaler din pozitia in genunchi, copilul flecteaza un
membru inferior, cu fandare, mentinand aceasta pozitie, alternative, pozitie
importanta pentru pregatirea ortostatismului.
Foarte importante sunt postiurile pe care le adopta copilul cand sta, familiei
acestuia explicandu-i-se rolul modului correct de a sedea al copilului, pentru
promovarea abductiei copaselor sip e cat osibil extensia genunchilor si flexia
dorsala a piciorului.
Daca la 3 ani copilul prezinta un model de flexie ventrala (capul pe masa,
soldurile flectate cu bazinul ridicat) sau nu mentine capul in sezand sau cand
46

este tinut in barate exista foarte putine sanse ca acest copil sa dobandeasca
postura ortostatica.
4. miscari passive
Miscarea pasiva are rolul de al deprinde pe copil cu miscarea nornala, sa
mobilizeze articulatiile cu mentinerea troficitatii articulare, prevenind
contracturile si retractile pe cale de instalare.
Are rol principal in conservarea supletei articulare si a elasticitatii musculare.
Miscarile pasive se efectueaza in amplitudine completa. Uneori aparitia
durerii la mobilizare limiteaza cursa miscarii. Este introdusa, pentru a nu se
accentua spasticitatea,la finalul fiecarui sens de mobilizare o scurta, ajungand
relaxarea grupelor musculare respective. Fiecare miscare se repeta de 10-20
ori, in conditii de relaxare.
La mobilizarea articulatiilor membrelor inferioare, se pozitioneaza capul in
flexie, cu sau fara fixarea membrelor superioare flectate pe torace. Membrele
inferioare sunt initial flectate/extinse simultan, cu verificarea gradului de
rezistenta opusa miscarii (adica a gradului de spasticitate). Ulterior, membrele
inferioare sunt mobilizate alternative, flectarea unui membru inferior fiind
derulata concomitant cu extensia celuilalt, in ritm lent, cu respectarea riguroasa
a axului fiziologic al miscarii, apoi asociind rotatii si abductii. La membrul
inferior, se va insist ape miscari passive de abductie, extensie si rotatie interna
a soldului, extensia genunchiului ( chiar daca aaccentuaeaza spasticitatea
cvadricepsului, previne instalaarea retractiei ischio-gambierilor) si dorsiflexia
piciorului pentru a preveni retractia tendonului ahilian.
La copilul mic spastic deosebit de importante sunt miscarile de rostogolire si
tarare.
5. miscari active:
initial, ca miscari care pot fi promovate reflex,
intinderea membrelor superioare in reflexul pregatirea pentru
saritura ,
47

 extinderea coloanei vertebrale in reflexul Landau,

reactii de echilibru se initiaza din postura papusii, apoi din
sezand,
Apoi,miscari segmentare, pentru a ajunge la integrarea acestor miscari in
ansamblul activitatilor intregului corp.
Se exerseaza cand este posibil , ridicarea active a copilului in sezand prin
rotarea trunchiului, din decubit dorsal sau ventral in conditiile in care exista
independenta rotatiei centurilor (scapulara si pelvina). Copilul spatic nu reuseste
in sezand sa intinda genunchii, de aceea adopta mai usor pozitia sezand scurtat
(flexia genunchilor ii permite copilului sa stea drept, fara senzatie de
discomfort, ischiogambierii fiind scurtati), decat pe cea sezand alungit. Din
sezand scurtat se solicita copilului sa realizeze extensia separate a membrelor
inferioare.
Deosebit de important este miscarea active in cadrul modelului postural si
dynamic de-a busilea sau in patrupedie, copilul trebuind sa mearga altern sin
nu sarind in aceasta pozitie. Initial derularea acestui model in cadrul
programului kinetic se realizeaza pasivo-activ sau activo-pasiv, mersul patru
labe fiind stimulat prin rotirea toracelui alternative de o parte si de alta.
Transferal din patrupedie in sprijin pe genunchi, apoi in ortostatism sunt
exercitii de mobilizare active, cand este posibil, sau activa ajustata. Din pozitia
in genunchi, se executa exercitii de mers, asistate.
La copilul spastic peste 3 ani se continua exersarea reflexului pregatirea
pentru saritura, indispensabil pentru mentinerea ortostatismului si mersului
independent, prin intermediul exercitiilor de cadere din orotstatism. Orice
exercitiu activ presupune contractia musculara reflexa sau voluntara a
segmentului de9 membru corespunzator.
6. Tehnici de facilitare neuromusculare proprioceptive
Facilitarea proprio-ceptiva este fundamentata de cateva principii de baza:
- actionarea initiala de partea sanatoasa,
48

- respectarea liniilor de miscare in diagonala si spirala,

- initierea se face de la nivelul capului si gatului, continuand cu genunchiul,
indifferent scopul functional urmarit,
-creierul uman diferentiaza notiunea de miscare si nu pe cea musculara.
Principalele metode de facilitae neuro-motorie proprioceptiva utilizate in
reeducarea copiilor cu afectiuni neurologice sunt:
METODA
Metoda

DESCRIERE
Metoda globala,deosebit de utila la copilul cu I.M.C.

Bobath

Scopul reeducarea spasticitaii in contextual modificarii patternurilor (schemelor de miscare) anormale; inhibarea reflexrlor
primitive; facilitarea integrarii reactiilor automate si a tipurilor
normale de miscare.
Aplicarea sa pesupune dubla evaluare
Penru nivelul controlului voluntar al miscarii,
Pentru raspunsurile motorii anormale (sinergii, modificari
tonice posturale).
Cuprinde tehnici originale de facilitare prin pozitiii reflex
inhibitoare cu o abordare complexa.

Metoda

Metoda globala, indicate la copii cu I.M.C. mai mari

Brunnstrom

Cuprinde urmatoarele aspecte:

Stimularea proprio-extero-ceptorilor pentru inducerea
miscarii musculaturii paralizate,
Mobilizarea membrelor sanatoase pentru aparitia si
intarirea sinergiilor musculare,
Integrarea sinergiilor in schemele de miscare, apoi

Metoda

disocierea acestora.
Metoda globala, bazata pe observatia ca tulburarile de coordonare
49

Frenkel

ale miscarilor pot fi coordonate cu ajutorul vederii, in conditiile unei

cat mai bune intelegeri si cooperari a pacientului
Scop recuperarea tulburarilor de ehilibru si mersului la copilul cu
I.M.C. , cooperant, fara tulburari psihice grave.
Particularitatea accent pe procesul de dozare si gradare a
elementelor componente ale programului kinetic, urmarindu-se
calitatea executiei miscarii si nicidecum intensitatea acesteia.
Exercitiile pentru mebrele inferioare (mobilizari lente, fara
incarcare, cu repetitii multiple, crescand progresiv viteza de

Metoda

executie) se executa cu copilul in decubit, sezand, ortostatism.

Metoda globala, mai rar aplicata in afectiunile S.N.C. ,indiferent de

Kabat

varsta, fundamentata pe contractia musculara puternica (efort

voluntar maximal).
Principiile metodei:
Activitatea reflexa utilizata fiind intarita de refexele posturale
si corelata cu receptorii senzitivi si auditivi
Importanta miscarilor ritmice, a combinatiilor bilaterale,
simetrice, asimetrice, homolaterale, cu alternarea reciproce in
diagonale a amplitudinii de flexia si extensie pe verticala,
abbductie- adductie pe orizontala si a rotatiilor pe diagonala,
Interventia functiilor antagoniste, cu predominanta flexiei si
extensiei,
Reflexul tonic lombar, faciliteaza extensia globala a trunchilui

Metoda

si membrul inferior.
Metoda globala bazata ep tehnici selective de activare si inhibare a

Rood

unui muschi; are la baza dezvoltarea secventiala a functiei motorii.

Scop refacerea mobilitatii segmentare, a stabilitatii (prin
activarea raspunsurilor posturale), activarea miscarilor, deprinderea
indemanarii, abilitatii.
50

Miscarile sunt lente, de leganare, cu apasarea in axul lung al

corpului sau segmentului respectiv. Posturile in care se plaseaza
copilul sunt relaxante sau facilitatoare, alternante fiind asociate cu
Metoda

stimularea rectiilor de echilibru.

Metoda globala utilizata in recuperarea copiiilor cu IMC, cu leziuni

Temple Fay

grave, a caror recuperare nu este intrevazuta a se obtine prea curand.

Consta in aplicatii succesive de miscari pasive, apoi ajutate, apoi
active; copilul pozitionat in decubit ventral.
Exercitiile acestei metode (conform careia dezvoltarea miscarii la
copil se face in mod ontogenetic):
Repeata cu exactitate deplasarea caracteristica unui
anumit stadium al dezvoltarii copilului,

Se initiaza pasiv, apoi cu asistenta,

In final se deruleaza active, pana la deprinderea lor,

Ulterior, miscarile stadiului superior de dezvoltare.
Metoda Vojta Metoda globala aplicata pentru reeducarea mersului la copiii cu
IMC

hipotoni

sau

ataxici

dar

si

pentru

ameliorarea

comportamentului motor la copiii cu IMC fixat.

Cuprinde elemente preluate din metoda Bobath, cu rol esential
Metoda

rostogolirea si tararea (cu patru puncte de referinta prestabilite).

Metoda analitica folosita la copiii cu IMC, adaptata in functie de:

Phelps

forma clinica, gravitate, dezvoltarea psihomotorie a copilului.

Scop reeducarea analitica a musculaturii afectata in contextul
suferintelor respective.
Particularitate se lucreaza initial o articulatie apoi doua sau mai
multe articulatii, simultan; se folosesc miscari lente, perfect
simetrice, comune in urmatoarea ordine: miscari pasive cu efect
decontracturant, miscari active asistate, miscari active libere, miscari
active cu rezistenta. Include relaxare si posturi reflexe inhibitorii
(iaintea lui Bobath).
51

Metoda

Metoda functionala indicate in reeducarea neuromotorie prin

Tardieu

intermediul miscarilor pe care copilul le foloseste in activitatile

obisnuite, cotidiene.
Scop deprinderea de catre copil a schemelor motorii
indispensabile unei vieti cvasinormale, cu acesul la educatie, astfel
incat acesta sa devina independent.

7. activitatile recreationale si sportul (la copii mai mari, sporturile

recomandate fiind inotul, dansul si echitatia).
8. terapia ocupationala are ca scop refacerea la maximum posibil, a
capacitatilor psihice si fizice ale copilului, prin intermediul activitatii, cu
dobandirea unui maxim de independenta a acestuia fata de nevoile sale
zilnice, de nevoile familiei, fata de activitatile scolare sau munca. Este
fundamentata de tehnici active, pornite de la fiziologia miscarii, pentru
refacerea gestualitatii, fiind complementara kinetoterapiei si indispensabila
acesteia,asigurand finalizarea functionala a miscarii. Jocul reprezinta un
mijloc deosebit de important in cadrul programului de terapie ocupationala,
cu rolul dezvoltarii nu doar motorii fizice dar si a capacitatilor intelectuale.
Planul de exercitii cuprins in programul de terapie ocupationala trebuie sa
respecte schema dezvoltarii copilului normal, cuprinzand controlul capului si
al corpului, coordonarea, simetria si asimetria. Miscarile sunt intotdeauna
active insotite de comanda vorbita, corectata de ergoterapeut. Se incepe
totdeuna cu micari globale apoi, dupa un timp variabil, adesea indelungat, se
introduce miscari analitice, diferentiate.

52

53