Constructia si functionarea

sistemul de directie
I Argument

Nivelul actual al stiintei tehnologice, a adus la o adevarata

explozie a tehnologiei in toate domeniile si implicit la o dezvoltare si
modernizare continua a autovehiculelor indiferent de tipul, destinatiei
si formarea lor de propulsie.
Ca urmare a cresterii spectaculoase a numarului de
autovehicule este necesar un bogat material documentar pentru
initierea, indrumarea si specializarea tuturor detinatorilor de mijloace
auto.
Sistemul de directie serveste la modificarea directiei de
deplasarea a automobilului. Schimbarea directiei de mers se obtine
prin schimbarea planului ( bracarea ) rotilor de directie in raport cu
planul longitudinal al automobilului.
Conditiile impuse sistemului de directie sunt:
-

se asigura o buna obtinere a drumului.

Se permite stabilizarea miscarii rectilinii.

Efortul necesar pentru manevrarea directiei trebuie sa fie cat

mai redus.

Randamentul sa fie ridicat

Socurile revenite din neregularitatile cailor sa fie transmise la

volan cat mai atenuate.

Sa permita reglarea si intretinerea usoara.

Sa nu prezinte uzuri excesive care pot duce la jocuri mari si,

prin aceasta, la miscarea sigurantei conducatorului.

Sa aibe o constructie simpla si sa prezinte o durabilitate cat

mai mare.
II. Constructia sistemului de directie

2.1

Parti componente si clasificarea sistemului de directie

Pentru a schimba directia automobilului, conducatorul actioneaza

asupra volanului, care transmite miscarea prin intermediul axului, la melc,
se angreneaza pe sectorul dintilor. Pe axul sectorului dintat A, se afla
levierul de directie, care in legatura cu bara longitudinala de directie. Prin
rotirea sectorului dintii, deci si a levierului de directie, bara longitudinala de
directie va avea o miscare axiala care depinde de sensul de rotatie a
sectorului dintat.
Prin deplasarea axiala a barei longitudinale de directie, bratul
fuzetei va roti fuzeta in jurul pivotului si o data cu ea si roata din stanga.
Legatura care exista intre fuzete, prin intermediul levierelor
si bara transversala de directie, va produce rotirea fuzetei.
Patrulaterul format din puntea propriu-zisa, levierele fuzetelor
si bara transversala de directie se numeste trupezul directiei.
Volanul de directie este realizat, in general, din material plastic cu
armatura metalica, avand forma circulara cu 1-3 spite. Axul
volanului este format dintr-o bucata sau din doua bucati, legate intre ele
printr-o articulatie cardanica, in general rigida. Solutia din doua bucati se
foloseste atunci cand caseta de directie nu se afla pe directia axului
volanului.
Din motive de securitate, incepe sa se raspandeasca la autoturisme
solutia cu coloana volanului deformabila, sub actiunea unui soc puternic. In
general sa raspandit solutia coloanei telescopice, compusa din doua tuburi,
care devin telescopice la o anumita forta axiala.
La unele automobile, pozitia volanului poate fi reglata.
Elementele componente ale sistemului de directie se impart in doua
grupe, in functie de destinatia lor, si anume:

- mecanismul de actionare sau comanda a directiei , ce serveste la

transmiterea miscarii de la volan la levierul de directia.
- transmisia directiei, cu ajutorul careia miscarea este transmisa de la
levierul de directie la fuzetele rotilor
Sistemele de directie se clasifica dupa mai multe criterii, si anume:
locul de dispunere a mecanismului de actionare, tipul mecanismului de
actionare, parciularitatile transmisiei, locul unde sunt plasate rotile de
directie.

2.2 Mecanismul de actionare a directiei

Conditiile impuse sistemului de directie sunt satisfacute in mare
masura
de
constructia
mecanismului
de
actionare,
care
trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-

sa fie reversibil pentru a permite revenirea rotilor de directie in

pozitia corespunzatoare mersului in linie dreapta dupa incetarea
efortului aplicat volanului.

Sa aiba un randament ridicat pierderile prin frecare in

mecanismului de directie sa fie cat mai mici in scopul usurarii
conducerii. Este indicat sa aiba un randament mai mare la
transmiterea miscarii de la volan la levierul de directie si un
randament mai redus de la levier la volan pentru ca socurile
provocate rotilor de neregularitatile caii sa fie absorbite in mare
masura in mecanism si sa se transmita cat mai atenuate la volan.

Sa asigure caracterul si valorile necesare ale raportului de

transmitere.

Sa aiba un numar minim de puncte de reglare , cu posibilitatea

obligatorie de reglare a jocului dintre elementul conducator si
condus al mecanismului.

Mecanismul de actionare cu melc globoidal si rola se compune dintro rola simpla, dubla sau tripla si un melc globoidal.

Melcul globoidal este montat la capatul axului volanului 3 si se

sprijina in caseta 8 prin intermediul a doi rulmenti 9 si 12. Rola
6 este montat pe boltul 5 intre bratele furcii 14, prin intermediul a doi
rulmenti. Furca este executata dintr-o bucata cu axul al levierului de
directie, fixat cu piulita. Axul levierului de directie este montat in caseta de
directie avand
Sprijinit pe rulment. Garnitura de etansare si simeringul impiedica intrarea
impuritatilor in interiorul casetei.
Capacul, fixat cu suruburi, actioneaza asupra bucsei ce contine inelul
exterior al rulmentului.
Fixarea piulitei dupa reglare se face cu stiful. Busonul serveste
pentru introducerea lubrifiantului in caseta. Cuplajul elastic din cauciuc face
legatura
intre
partea
inferioara a axului
volanului
si
partea
centrala. Garnitura asigura etansarea axului volanului la intrarea in caseta.
Mecanismul de actionare cu pinion si cremaliera. Acest tip de mecanism
se utilizeaza destul de des la autoturismele cu suspensie indepedenta a
ratilor si bara transversala de directie. In felul acesta, numarul articulatiilor
transmisei directiei se reduce la patru fata de alte solutii care necesita cel
putin sase articulatii.
Pinionul cu dinti inclinati al axului volanului este montat pe doi
rulmenti radiali axiali, al caror joc se regleaza cu garnituri montate sub
capacul inferior al casetei de directie. Cremaliera este realizata pe o bara
de sectiune circulara, care este introdusa in teava de otel. Angrenarea
corecta intre pinion si cremliera este asigurata de dispozitiv. Jocul
angrenjului se stabileste cu ajutorul garniturilor. In orificiul din centrul
dispozitivului se monteaza plunjerul de bronz, care este apasat de arc, pe
cremaliera. Efortul produs de plunjer nu trebuie sa depaseasca o anumita
valoare pentru a nu provoca griparea, realizand numai frecarea necesara a
mecanismului.
III. Transmisia directiei
Constructia transmisiei directiei este determinata de tipul constructiv
al puntii din fata si de locul unde sunt plasate rotile de directie.

3.1

Transmisia directiei in cazul putin rigide

Caracteristic pentru acceasta solutie este faptul ca bara transversala

de directie este executata, de regula, dintr-o singura bucata. Trapezul de
directie, format din bara transversala, levierele fuzetelor si partea centrala a
puntii din fata, este un trapez posterior.
Tijele si parghiile care formeaza transmisia directiei sunt legate intre
ele prin articulatii sferice, care mai au si rolul de a elimina jocurile datorate
uzarii si de a se amortiza socurile transmise rotilor de directie de la cale.
Articulatiile sferice se clasifica in functie de forma boltului si de
sistemul de reglare a jocului.
Boltul poate avea capul sub forma sferica sau semisferica si
tronconica.

3.2 Transmisia directiei in cazul puntii articulate

La autoturismele cu suspensie independenta a rotilor din
fata, este caracteristic faptul ca bara transversala de directie este
fractionata in doua sau mai multe parti, pentru a permite separat fiecarei
roti oscilatii pe verticala.
Bara transversala a directiei este compusa din doua parti legate cu
capetele interioare de levierul central iar cu cele exterioare bratele
fuzetelor. Elementul conducator il constituie levierul de directie care, prin
intermediul barei, transmite miscarea levierului central.
IV Servodirectii utilizate la automobile
La unele autocamioane si autobuze de mare capacitate si unele
autoturisme de clasa superioara, se utilizeaza mecanisme de comanda a
directiei
prevazute
cu
servomecanisme
hidraulice
sau
electrice. Servomecanismele de directie reduc forta necesara pentru
manevrarea volanului, contribuind astfel la usurarea conducerii
automobilului si la amortizarea oscilatiilor sistemului de directie.
In functie de modul de realizare a servomecanismului, se deosbesc
doua tipuri de servodirectii.

La primul tip, servomecanismul este realizat separat de mecanismul

de actionare a directiei, el actionad asupra organelor transmisiei directiei.
Cel de-al doilea tip de servodirectie are servomecanismul intr-un
corp comun cu mecanismul de actionare a directiei.
Caseta de directie propiu-zisa este compusa din carcasa, prevazuta
la interior cu un cilindru in care se deplaseaza pistonul, ce transforma
miscarea de rotatie a axului volanului intr-o miscare de translatie si o
transmite sectorului dintat, pe al carui ax este montat levierul de directie.
Pentru aceasta, pistonul este prevazut la partea exterioara cu o dantura
prin care angreneaza cu sectorul dintat, iar la partea interioara cu un locas
cilindric in care intra surubul conducator. In interiorul pistonului se gaseste
o piulita de directie montat prin intermediul piulitei inelare.
V. Intretinerea sistemului de directie

Intretinerea directiei consta in: masurarea jocului volanului verificarea

jocului din articulatii, reglarea mecanismului de actionare, verificarea si
reglarea unghiurilor de pozitie ale rotilor de directie si pivotilor, strangerea
suruburilor de fixarea a casetei de directie, strangerea articulatiilor sferice
si ungerea conform schemei de ungere.
Verificarea jocului la volan se face in modul urmator:
-

se aduce automobilul pentru pozitia de mers in linie dreapta;

se roteste volanul spre dreapta si apoi spre stanga pana la

pozitiile maxime in care acesta se manvreaza usor fara sa
roteasca rotile.

Jocul la volan nu trebuie sa depaseasca 15, deoarece in aceasta

situatie manevrarea directiei devine nesigura.
Cauzele jocului mare la volan pot fi uzura articulatiilor mecanismului
de directie sau a pieselor mecanismului de actionare.

Reglarea mecanismului de actionare a directiei. Modul de reglare a

mecanismului de actionare a directiei difera in functie de tipul constructiv al
inlaturarea jocurilor din articulatiile mecanismului.
Reglarea mecanismelor de actionare cu melc globoidal si ro la
comporta reglarea jocului axial al volanului si a jocului din angrenaj. Inainte
de reglare se decupleaza levierul de directie de bara de directie. Reglarea
jocului axial al melcului se face prin demonstrarea capacului din fata
garniturilor si scoaterea a una sau doua garnituri, dupa care capacul se
monteaza la loc.
Controlul geometriei rotilor de directie. Aparatelor de masurat si
control al geometriei rotilor de directie pot fi mecanice optice sau
electronice. Aparatele mecanice sunt relativ simple si mai ieftine decat cele
optice, avand insa o precizie mai redusa. In prezent sunt utilizate frecvent
apartelor electronice.
Fiecare aparat are intocmite instructiuni de folosire de catre
intreprinderea producatoare.
Ungerea sistemului de directie. Piesele mecanismului de directie,
care necesita ungere, sunt: caseta de directie, articulatiile sferice si pivotii.
Ungerea casetei de directie se face, de regula, cu ulei de transmisie,
respectand periodicitatea prescrisa de fabrica. Periodic, se controleaza
nivelul si, la nevoie, se completeaza pierderile cu acelasi tip de ulei. Daca
pierderile de ulei devin prea mari trebuie depistata si inlaturata cauza care
le genereaza, pentru a evita avariile.
In cazul servodirectiei hidraulice, o data cu inlocuirea uleiului se
schimba si filtrul de ulei.