Universitatea Constantin Brancoveanu Facultatea de Stiinte Juridice,

Administrative si ale Comunicarii

Referat la Drept Roman

Cstoria n Dreptul roman

Carstea Elena Cristina

Grupa 9512

2Cstoria n Dreptul roman

3Cstoria n Dreptul roman

Cuprins

NOIUNI INTRODUCTIVE..............................................................................4
CSTORIA CUM MANU.................................................................5
CSTORIA FARA MANUS............................................................................6
CONDIIILE DE FOND ALE CSTORIEI......................................................9
COONDIIILE DE FORM ALE CSTORIEI..............................................11
EFECTELE CSTORIEI ROMANE...................................................12
EFECTELE CSTORIEI ASUPRA PERSOANELOR.............................13
EFECTELE CSTORIEI ASUPRA BUNURILOR..................................14
BIBLIOGRAFIE............................................................................. 19

4Cstoria n Dreptul roman

Noiuni introductive
Cstoria (iustum matrimonium sau iustae nuptiae), pentru romani modul natural de
creare a puterii printeti const la origine n trecerea femeii sub puterea brbatului.
Autorii explic aceast fizionomie a cstoriei romane, n epoca veche, prin dorina
brbatului de a fi sigur de fidelitatea soiei i deci de paternitatea copiilor, care urmau
s-i moteneasc. Pentru a asigura fidelitatea soiei, implicit paternitatea copiilor, soia
era dat n mod absolut n stpnirea brbatului. Aadar cstoria ca si alte forme de
structur social, aprea la vechii romani ca un reflex al spiritului individualist, generat
de instituia proprietaii-putere. n ultim instan, femeia nu era dect un instrument
supus puterii nelimitate a brbatului ca i celelalte elemente constitutive ale familiei, cu
rolul de a-i crea motenitori, la rndul lor supui aceleiai puteri.
Engels explica fizionomia originar a cstoriei romane prin interesul lui pater
familias de a-i asigura fidelitatea soiei i, prin aceasta, certitudinea partenitii faa de
urmaii care veneau la motenirea bunurilor sale: Ea se bazeaz pe dominaia
brbatului n scopul precis de a procrea copii cu paternitate cert.
Definiia lui Justinian potrivit creia cstoria era unirea brbatului cu femeia, care
const ntr-o comunitate de viat de nedesprit (viet mulieris coniunctio individuam
consuetudim vitae continens) nu ne spune nimic despre coninutul social al cstoriei
romane, fiindu-ne redat doar o imagine idilic a sa1.
Din definitia dat de Modestin cstoriei: coniunicatio maris et feminae, consortium
omnis vitae, divini et humani iuris comunicatio (unirea brbatului cu femeia, realiznd o
comunitate pentru ntreaga viat prin mprtsirea dreptului divin si uman). rezult c
inc se mai pstra vechea conceptie roman despre cstorie, evidentiindu-se trei
elemente fundamentale:

Coniunctio maris et feminae, consortium omnis vitae este fragmentul din

definitie ce subliniaz c, pentru romani, cstoria era o legtur pentru
toat viata, fiind considerat o legtur de nedesfcut. Romanii nu
priveau cstoria ca pe o simpl legtur sexual sau ca o afectiune
trectoare, sotii fiind uniti prin puternica legtur de cult;

Comunicatio humani iuris vrea sa nsemne c ntre soti se stabilea o

comunitate desvrsit n ce priveste bunurile materiale;

Comunicatio divini nsemna mprtsirea femeii la cultul divin al

brbatului. Femeia, alturi de sot va ndeplini ceremoniile cultului,

Dumitru Burghelea, Drept privat roman, Ed. Alfa, Iai 2004, p.165.

5Cstoria n Dreptul roman

participnd la toate riturile si formulele necesare pentru ndeplinirea

obligatiilor fat de religia casnic si cultul strmosilor. Ceremonia nuntii
era att de solemn spune Fustel de Coulanges - si va avea efecte att
de grave nct nu trebuie s ne surprind faptul c brbatii considerau c
aceast ceremonie nu este permis dect pentru o singur femeie n
fiecare cas.
Din nefericire, vechile obiceiuri s-au alterat, concepiile s-au schimbat, credina
religioas s-a diluat, fapt ce a dus la slbirea legturii csniciei, pstrndu-se doar unele
din cele trei elemente, si anume comunitatea n ce priveste bunurile materiale, femeia
fiind determinat s contribuie la sarcinile cstoriei sub forma dotei2.
n epoca veche se practica, n exclusivitate, cstoria cu manus, caracterizat prin
cderea femeii n puterea brbatului. La sfritul republicii, n condiiile dezvoltrii
economiei de schimb, structurile sociale, inclusiv familia roman, i-au transformat
fizionomia. Astfel, cstoria cu manus, aprut n condiiile Romei primitive, a czut
treptat n desuetudine, locul su fiind luat de cstoria fr manus (sinemanus). n
cstoria fr manus femeia nu mai cdea sub puterea brbatului, ci ramnea sub
puterea lui pater familias de origine3.
Cstoria cum manu ca si cstoria sine manu, erau la fel de vechi, Legea celor XII
Table le mentioneaz pe amndou n acelasi timp. n Legea celor XII Table cstoria
era considerat un simplu contract civil ntre particulari, fr s existe necesitatea unei
ceremonii sau interventia vreunui organ al statului. Totusi, la nceput, probabil c multe
cstorii se ncheiau prin anumite solemnitti. Aceste solemnitti precedau cstoria si
se realizau pentru ca sotia s intre n puterea sotului manus4.

Cstoria cum manu.

n aceasta form femeia trecea sub puterea lui pater familias din noua familie. Drept
urmare bunurile sale, ntreaga avere dac fusese sui iuris sau numai zestrea dac
fusese alieni iuris, deveneau proprietatea brbatului5. Acesta putea fi soul i atunci ea
dobndea n noua familie locul unei fiice (loco filiae mariti), sau tatl soului su i atunci
ea dobndea locul unei nepoate, iar fa de proprii copii ea era considerat ca o sor
(loco sororis).
Aceast cstorie se realiza n trei feluri:
2

Romulus Gidro, Aurelia Gidro, Vasile Nistor, Roma- cetatea si destinul ei juridic -, Ed. Galaxia Gutenberg, 2009,
p.144.
3
Lect. Dr. Emil Molcu, Drept privat roman, p.98
4
Mihai Jacot, Gheorghe Piticari, Drept privat roman, Iai 1987, p.244, apud Valerius. M. Ciuc, Lectii de drept
roman, vol. I, Ed. Polirom, 1998, pag. 194.
5
Dumitru Burghelea, op. cit., p .168,

6Cstoria n Dreptul roman

Confarreatio (cstorie religioas solemn) era o form de cstorie rezervat

patricienilor care avea loc ntr-un cadru solemn, n faa pontifilor. Presupunea prezenta
viitorilor soi, a lui pontifex maximus, a flaminului lui Jupiter, precum i a zece martori. n
acest cadru se oferea lui Jupiter o pine special, farreus panis, cu scopul de a atrage
favoarea zeului suprem.
La usus apare vechea conceptie a uzucapiunii, deci a dobndirii unui obiect prin
folosint ndelungat, usus nensemnnd altceva dect folosire. Lipsit de orice form,
cstoria devenea valabil cu dubla conditie a coabitrii timp de minim un an si ca traiul
comun s nu fi fost ntrerupt timp de trei nopti consecutive. Dac intervenea deci
usurpatio trinoctii (folosire, ntrebuintare a celor trei nopi) aceasta l mpiedica pe brbat
s dobbdeasc manus asupra sotiei. Se pare c aceast form de cstorie a fost
conceput initial pentru a da satisfactie plebeilor, pentru a putea dobndi si ei manus
asupra sotiei. ncepnd cu secolul al II-lea al erei noastre, Gaius spune c aceast
institutie a czut n desuetudine.
Coemptio const ntr-o nstrinare fictiv a femeii. A aprut mai tarziu, pentru
ocolirea inconvenienelor decurgnd din confarreatio i usus. Coemptio se realiza printro autovnzare fictiv a viitoarei soii de ctre viitorul so. Aceast form de cstorie
este o aplicaiune a mancipaiunii fiduciare, ca procedeu de creare a puterii asupra unei
personae6. Coemptio era uzitat n vremea lui Gaius i n alte scopuri dect cstoria
ca de exemplu pentru schimbarea tutelei unei femei, pentru a putea testa, pentru
cstoria formal cu un btrn care o scutea de cultul propriilor strmosi.

Cstoria fr manus era cstoria specific dreptului clasic cu toate

c ea coexista i cu cstoria cu manus, care era oricum mai rar n aceast epoc. Era
o cstorie mai simpl i cu toate controversele ce au existat asupra ei, se pare c ea
exista nc din epoca veche, mai ales c era menionat de ctre Legea celor XII Table,
fiindc probabil era folosit de plebei7.
Prin cstoria fr manus, adic fr puterea brbatului exercitat asupra femeii,
aceasta rmnea n familia de origine avnd dou poziii dup cum era cazul: prima, era
sui iuris aflndu-se sub tutela perpetu a agnailor, a doua, era alieni iuris, gsindu-se
astfel sub patria potestas a lui pater familias. Aceasta era i ea o iustae nuptie, iustum
matrimonium chiar dac brbatul nu avea autoritate asupra ei.
Din punct de vedere al statutului juridic al femeii, aceast form de cstorie se
deosebeste net de cstoria cum manu:
-

6
7

Femeia rmnea supus agnatic n familia ei de origine, sub autoritatea

tatlui sau a unor rude agnatice, iar n cazul n care, n momentul

Dr. Vasile Popa, Dr. Radu. I. Motica, Drept privat roman, Ed. Presa Universitar Romn, Timisoara 1994, p. 88.
Cristinel Murzea, Drept roman, Ed. All Beck, 2003, p.82.

7Cstoria n Dreptul roman

cstoriei, era o persoan sui iuris, si va pstra acest statut pe ntreaga

durat a cstoriei;
-

Tatl putea s-si revendice fiica cstorit, ca pe oricare din copiii si,
oriunde s-ar afla;

Din punct de vedere patrimonial, femeia cstorit sine manu si supus

autorittii paterne nu putea dobndi bunuri pentru sine sau pentru sot, ele
revenind celui care exercita autoritatea patern. De la aceste reguli de
principiu s-au admis cu timpul o serie de derogri, venite de altfel, n
ntmpinarea dorintei de a da o pondere tot mai mare legturilor provenite
din cstorie;

n privinta relatiilor personale dintre soti, femeia putea prsi locuinta

sotului, din proprie initiativ sau la solicitarea tatlui ei. si aceast regul
de principiu a fost amendat spre sfsitul Republicii, cnd pretorul a
acordat sotului prsit, n fapt, posibilitatea de a uza de interdictul de
uxore exhibenda, pentru a-si readuce sotia la domiciliul conjugal.

n cazul n care ntre sot si tatl femeii cstorite intervenea un conflict cu

privire la domiciliul sotiei, s-a dat cstig de cauz sotului, apreciindu-se c
nu se putea exercita autoritatea printeasc mpotriva vointei celui ce a
acceptat acea femeie drept sotie. Pretorii au apreciat c prin
consimtmntul tatlui la cstorie, drepturile acestuia au fost cedate
sotului;

Sotii erau obligati s-si poarte reciproc respect iar o anumit

independent n cstorie nu nsemna c ei sunt strini unul fat de
cellalt, predominnd comunitatea de viat si interese a celor doi. n
acest sens, nu se permitea sotilor s intenteze, unul mpotriva celuilalt,
actiuni penale sau infamante, recunoscndu-se, pe planul dreptului privat,
un drept de succesiune ntre soti, fapt ce este n total contradictie cu
vechile conceptii romane cum c sotii ar fi strini unul fat de altul8.

Cstoria sine manu era lipsit de formalitti, dar totusi, se cereau anumite conditii
n afar de simpla convietuire a sotilor. n primul rnd se cerea, din partea brbatului si a
femeii, manifestarea de voin de a tri ca soti affectus maritalia. Pe lng aceasta,
erau necesare anumite ceremonii care deosebeau aceast cstorie de concubinat.
a). Logodna (sponsalia) era promisiunea pe care si-o fceau viitorii soti
n vederea cstoriei.
Viitorii soti puteau face promisiunea de cstorie dac erau persoane sui iuris,
ns aceast promisiune o puteau face si printii, de asemenea. Logodna era denumit
sponsalia deoarece se folosea verbul spondere pe care l ntlnim la stipulatie.
8

R. Gidro, A. Gidro, V. Nistor, op. cit., p.152.

8Cstoria n Dreptul roman

n dreptul roman, logodna producea anumite efecte. n primul rnd, logodnicul are
actiune de adulter n caz de infidelitate din partea logodnicei. n cazul n care prtile
nu-si respectau promisiunea, ele erau penalizate. Astfel, dac logodnicul nu-si respecta
promisiunea de cstorie, el pierdea darurile fcute logodnicei cu titlul de poena. n
cazul n care logodnica refuza s consimt la cstorie, este obligat s napoieze de
dou ori valoarea darurilor fcute de logodnic.
b). Festivitas nuptiarum
n ajunul cstoriei, aveau loc anumite ceremonii care mergeau de la
mbrcmintea logodnicei pn la conducerea ei n casa sotului ( deductio uxoris in
domo mariti). ntreg ceremonialul se realiza prin ritualuri arhaice, cu caracter rustic9 .
c). Instrumentum dotale
Cuprindea ntelegerea scris n acte asupra patrimoniului viitorilor soti (acte dotale,
nuptiale)10.
Concubinatul era cstoria sfecific dreptului post clasic, o cstorie inferioar
celor dou anterioare, care n dreptul clasic nu constituia dect o simpl uniune de fapt.
Justinian a fost acela care a ridicat concubinatul la rangul de cstorie, dndu-i efecte
juridice, crend un drept de mostenire fat de tatl lor copiii naturali nscuti n afara
cstoriei fra manus.
Denumirea concubinatului folosit n dreptul vechi era pelicatum11 despre care
profesorul Tomulescu, n lucrarea sa Concubinatul n dreptul roman trateaz evoluia
sa istoric dar si contextul tuturor implicatiilor pe plan social si juridic. Deci pelicatul sau
concubinatul era recunoscut ca o uniune de fapt ntre brbat cstorit sau necstorit cu
una sau mai multe femei.
La sfrsitul Republicii odat cu marile cuceriri romane, cnd conditiile vietii materiale
au modificat conceptia de viat a romanilor n sensul c moravurile s-au depreciat, au
deczut, iar vechea familie roman se destrma, ca o consecint a acestei cauze a
aprut cstoria fra manus. Aceasta avea un dublu aspect: unul privea concubinatul si
cellalt nssi cstoria fr manus ca instituie pe deplin legitim. De aici chiar cuvntul
paelex (de la pelicat) nsemna pe de-o parte femeia care tria cu un brbat nensurat si
pe de alta, cea care tria cu un brbat nsurat. Cu timpul paelex a devenit uxor n
cstoria cu manus, si cele dou forme respectiv concubinatul si cstoria fr manus
s-au diferentiat net.
n timpul mparatului Augustus concubinatul se confunda cu relatiile trectoare si nu
avea un caracter onorabil, apropo de conditia juridic a femeilor concubine. Totusi
Augustus a dat concubinatului un caracter licit numai cnd era vorba de anumite
9

M. Jacot, Drept roman, vol. I, Iasi, Ed. Chemarea, 1993, p.246.

Valerius M. Ciuc, Lectii de drept roman, Ed. Polirom, 1998, p. 194.
11
C. St. Tomulescu, Concubinatul n dreptul roman, 1953, pag. 96, apud prof. univ. dr. Stefan Cocos, op. cit., pag.
100.
10

9Cstoria n Dreptul roman

persoane, dar la fel ca si perioadele precedente era considerat ca o uniune de fapt fr

efecte juridice.
n perioada crestin a epocii clasice si postclasice se pare c a dobndit caracter
juridic, dar exist nenumrate controverse n aceast privin. mpratul Constantin,
initial a cutat s desfiinteze concubinatul prin toate mijloacele deoarece crestinismul
considera unirea sexual n afara cstoriei ca pe un pcat. Pentru a-l evita nu exista
dect un singur mijloc ce consta n contractarea unei cstorii. De aici neadmiterea
initial a concubinatului, iar apoi admiterea sa ca o form de cstorie inferioar pentru
a se nscrie totusi n principiile morale crestine.
De aceea, tinnd seama de aceste idei, mpraii cretini ncepnd cu Constantin,
chiar dac considerau initial concubinatul ca o uniune contrar moralei crestine, totusi
ulterior au ncercat s-o recunoasc ca pe o cstorie inferioar, att n ceea ce priveste
brbatul si femeia ct si copiii.
mpratul Justinian, dup cum am mai spus l-a ridicat la rang de cstorie, pentru
c copiii naturali aveau dreptul la succesiunea ab intestat- fat de tatl lor natural, exista
de asemenea obligatia alimentar a acestuia, iar copiii puteau s aib un nume special.
n ceea ce priveste pe concubin, aceasta avea acum o situaie onorabil, iar copiii
ei aveau un tat cert din punct de vedere juridic. Concubinatul capt astfel un caracter
monogam, durabil si a fost considerat ca o uniune contractat cu o persoan
necstorit12.
Cstoria era un act de drept privat ce nu se putea ncheia fr prezenta sotiei, n
schimb ea se putea ncheia fr prezenta sotului. ncheierea cstoriei era urmat de
conducerea sotiei la casa sotului unde se ddea o petrecere ritual care atesta
legitimitatea cstoriei. Pentru ncheierea cstoriei trebuiau ndeplinite anumite
conditii13:

Condiiile de fond

sunt reprezentate de: conubium, consimtmnt si

vrsta comune ambelor forme ale cstoriei14.
a). Prin conubium se ntelege formalitatea ncheierii cstoriei, dar nu numai att,
termenul avnd si semnificatia religioas si juridic de aducere a femeii sub puterea
brbatului. Cstoria presupune o conventie de aducere sub putere, deci un act juridic,
care nu era posibil dect pentru cettenii romani, sau pentru peregrinii crora li se
recunostea, ca o favoare, ius conubi. n vechiul drept roman, conubium a fost o conditie
prin care se fcea nu numai diferentierea ntre cetteni si peregrini, ci chiar si n
rndurile cettenilor. Astfel, pn la Lex Canuleia, din anul 445 . Hr., plebeii nu se
bucurau de ius conubii, situaie n care se poate afirma pe bun dreptate c suntem
12

Prof. univ. dr. Stefan Cocos, Drept roman,Izvoare, procedur, persoane, drepturi reale, succesiuni, obligatii,
izvoarele obligatiilor, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2005, p. 100.
13
Ibidem, p. 101.
14
Cristinel Murzea, op. cit., p. 81.

10Cstoria n Dreptul roman

n prezenta unei diferentieri cu un pronuntat caracter politic ce a avut ca finalitate

mentinerea unor privilegii n favoarea patricienilor.
n dreptul clasic, pentru a se recunoaste ius conubii, se impuneau si ndeplinirea
urmtoarele conditii:
-

Inexistenta unor legturi de rudenie cognatic ntre viitorii soti. n linie

dreapt (direct) acest impediment era socotit pn la infinit, iar n linie
colateral pn la un anumit grad (gradul VI n epoca veche, fiind apoi
redus la gradul IV). n perioada imperial s-a permis cstoria ntre
colaterali dac exista cel putin un grad deprtare de strmosul comun;

Inexistenta legturilor de afinitate, adic a rudeniei ce uneste pe un sot de

rudele celuilalt. Impedimentul, n linie colateral, mergea pn la a viza
cumnati si cumnate;

Lex Iulia de adulteriis interzicea cstoria ntre sotul adulter si complicele

su;

Era interzis cstoria ntre tutore si pupil;

Interdictia vduvei de a se recstori mai devreme de 10 luni, iar mai

trziu, de un an, de la moartea sotului;

Persoanele ce ocupau functii care presupuneau un anumit rang social nu

puteau ncheia cstorii cu persoane de un rang social net inferios;

Prin dispozitii imperiale s-a interzis guvernatorilor din provincii s se

cstoreasc cu femei locuitoare n provincia pe care o guvernau;

n timpul primilor mprati crestini s-a emis si interdictia ncheierii

cstoriei ntre crestini si evrei15.

b). Consimtamntul (affectio maritalis). n dreptul vechi, dac viitori soti erau sui
iuris, se cerea consimtmntul lor precum si consimtmntul tutorelui femeii. n cazul n
care consimtmntul celor doi sefi de familie, n timp ce n epoca clasic se mai cerea si
consimtmntul viitorilor soti16.
Tutela asupra femeilor a disprut n epoca mpratului Claudius, dar pn atunci, o
femei n vrst de pn la 25 de ani avea nevoie de consimtmntul ascendentilor, desi
nu se mai afla sub puterea lor, consimtmnt dat n scop de ajutor si protectie. Peste
vrsta de 25 de ani, femeia se putea cstori pe baza simplului ei consimtmnt.
c). n vechiul drept roman, vrsta la cstorie era fixat de pater familias. Cu
timpul, s-a procedat la examinarea corporal a viitorilor soti, pentru a constata
15

R. Gidro, A. Gidro, V. Nistor, op. cit., p. 148.

Teodor Smbrian, Principii, institutii si texte celebre n dreptul roman, Casa de editur si pres Sansa,
Bucuresti, 1994, p. 68.
16

11Cstoria n Dreptul roman

pubertatea bietilor si nubilitatea fetelor. n legtur cu aceast conditie a existat o

disput ntre Scoala Proculienilor si cea a Sabinienilor. Sabinienii sustineau c vrsta la
cstorie trebuie s fie stabilit n urma unui control corporal, asa cum se proceda n
vechiul drept. Proculienii, n schimb, au fixat o vrst minim pentru cstorie, fr un
control corporal. Aceast vrst era de 12 ani pentru fete si 14 ani pentru baieti. Aceast
opinie a triumfat, fiind preluat si n codificarea lui Justinian. n cazul nclcrii acestei
conditii de vrst, cstoria era nul. Dac, ns, pn la constatarea nulittii, sotii
mplineau vrsta, cstoria rmnea valabil17.

Condiiile de form

aceste condiii au fost imprite n funcie de cele dou

tipuri de csatorii tratate mai sus.

Cstoria cum manus cunoate trei forme:

Confarreatio,18 cstoria specific numai patricienilor care beneficiau exclusiv

de ndeplinirea unor ritualuri religioase de la care erau exclui plebeii.n cadrul
acestora se oferea zeului Jupiter o pine fcut din gru,farreus panis, de unde
si denumirea de confarreatio, se pronunau solemn anumite cuvinte cu
semnificaie rituala, certa et solemnia verba, in faa unui numr de zece martori,
a flaminului lui Jupiter i a lui pontifex maximus. Viitoarea soie trebuia s poarte
pe cap un voal de culoare roie ce semnifica cinsacrarea ctre zeul Marte, zeu
att al rzboiului ct si al agriculturii19.

Usus, ntruct plebeii nu aveau acces la confarreatio si triau n uniuni

nelegitime,s-a creat aceasta form a cstoriei usus- si const in coabitarea
femeii cu brbatul timp de un an de zile, la captul cruia femeia intra n mod
automat sub puterea brbatului, dac aceasta nu ntrerupea prin ius trinoctii,
termenul, adic dreptul de a absenta trei zile consecutiv dela domiciliul
brbatului.

Coemptio a aprut ceva mai trziu, pentru ocolirea inconvenienelor decurgnd

din formele lui confarreatio si usus. Aceasta const dintr-o mancipaiune fcut
de nsi femeie ctre viitorul ei so. Deci aceasta era o vnzare-cumprare
simulat a femeii ctre brbat, o form de cstorie inventat de ctre plebeii
care nu aveau acces la confarreatio, cu scopul de a dobndi i ei putere, manus
asupra soiilor lor dup modelul patricienilor.

Cstoria fr manus (sine manus) presupunea o singur condiie de form si

anume, instalarea femeii n casa brbatului (deductio mulieris in domnum mariti). Cu

17

M. Jacot, op. cit., p. 247

C.St. Tomulescu, Concubinatul in dreptul roman,1937, p. 143, P. Noailles, Revue historique de droit francais et
etranger, 1936, p. 415, apud prof. univ. dr. Stefan Cocos, op. cit., p. 101.
19
Homme et choses de lancien Rome, 1911, apud Prof. Univ. Dr. Stefan Cocos, op. cit., p. 101.
18

12Cstoria n Dreptul roman

aceast ocazie, pentru a se sublinia semnificaia faptului, se organiza o petrecere sau se

constituia o zestre. 20

Efectele cstoriei romane.

n general, cstoria era precedat de o logodn (sponsalia), simpla legtur
moral; logondna n-a produs efecte juridice dect in epoca imperial trzie, cnd,
devenind un raport juridi, obliga partea care se facuse vinovat de ruperea nejustificat
a logodnei la plata unor daune-interese corespunztoare. Pentru ncheierea unei
cstorii se cereau ndeplinite mai multe condiii.
n epoca arhaic a dreptului roman, cstoria copiilor se ncheia de ctre efii de
familie, ca o consecin a autoritii pe care acetia o aveau asupra persoanelor ce se
aflau n puterea lor familiala (patria potestas); n dreptul clasi, pe lng consimmntul
efilor de familie, se cerea si cel al persoanelor ce urmau sa se cstoreasc, dar treptat
va prevala n fapt voina acestora din urm, drept urmare a slbirii autoritii lui pater
familias.21
Tinerii ce urmau s se cstoreasc trebuiau s aib o vrst minim: 12 ani fetele,
14 ani bieii. Unii juriti opinau c pentru acetia din urm pubertatea trebuia stabilit
de la caz la caz printr-o cerecetare corporal (inspectio corpores), dar opinia lor nu s-a
impus.
n fine, viitorii soi trebuiau s mai ndeplineasc unele condiii stabilite de legea
roman si cunoscute sub denumirea de ius conubii (dreptul legal de a se cstori). Cei
ce urmau s se cstoreasc nu puteau fi rude ntre ei (n linie direct la infini, n linie
colateral ntre cumnai si cumnate, dar numai din epoca dominatului). Bigamia fiind
interzis, niciunul din viitorii soi nu putea fi cstorit, iar vduva nu se putea remrita.
Din considerente de incertitudine a paternitaii, nainte de un an de la moartea soului.22
n unele cazuri, cstoria nu era ngduit din considerente sociale (ntre patricieni
si plebei pna in secolul V .e.n.), politice (ntre guvernator si o femeie din provincia sa),
sau morale (ntre tutore sau fiul acestuia i fosta pupil).
Cea mai veche form de cstorie a fost, aa-zisa cstorie solemn ce se
ncheia utilizndu-se anumite formaliti si ritualuri. n terminologia juridic ea se intitula
cstorie cum manu, deoarece femeia cdea in puterea (manus) efului de familie

20

Dumitru Burghelea, op. cit., p .166.

Vl. Hanga, Principiile dreptului privat roman, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989, p. 202, apud, Prof. Univ. Dr. Stefan
Cocos, op. cit., p. 106.
22
Ibidem, p. 106.
21

13Cstoria n Dreptul roman

(pater familias)23, avnd o poziie de subordonare fa de acesta, asemenea fiicelor

(loco filiae). 24
Cstoria solemn se ncheia fie prin folosirea anumitor ceremonii religioase
oficiate de preotul Jupiter (flamen Dialis) fa de 10 martori, fie printr-o cumprare la
nceput real, apoi devenit simbolic pe calea unei mancipaiuni (modul solemn de
transferare a proprietii), fie prin convieuirea nentrerupt a femeii cu un brbat vreme
de un an de zile ( usus, adic deprindere, obinuin ).
Spre finele Republicii Romane, i face apariia aa-zisa cstorie liber numit,
dup cum am mai menionat, sine manu, deoarece aceasta nu intra n puterea material
a soului.
n cazul n care dou persoane nu se puteau cstori, datorit unui impediment
nedirimant (diferena de condiie social, afinitate, considerente politice etc.), ele puteau
convieui mpreun n mod stabil sub forma concubinatului (concubinatus). Dei copiii
nscui dintr-o astfel de uniune erau cinsiderai nelegitimi (vulgo concepti), treptat poziia
lor s-a ameliorat; sub Justinian ei primesc un drept la alimente din partea tatlui i la o
parte din succesiunea acestuia.
Raporturile dintre soi erau diferite dup cum era vorba de o cstorie solemn
sau de una liber. n primul caz soia cdea sub puterea (manus) soului, dac acesta
era independent (sui iuris), iar dac era dependent (alieni iuris) intra n puterea
efului de familie (pater familias) de care aceasta depindea. Bunurile soiei deveneau
proprietatea capului de familie, iar acesta exercita asupra soiei o autoritate nelimitat,
cel puin n epoca arhaic a Romei.

Efectele cstoriei asupra persoanelor.

Relaiile personale dintre soi. Cstoria stabilea ntre soi o comunitate de vieuire,
soii datorndu-i unul altuia fidelitate. n cstoria fr manus femeia rmnea n familia
de origine. Dac erau alieni iuris, ea i pstra mai departe acest statut. Pentru c nu
fcea parte din familia soului ei, dac era persoan sui iuris, se bucura de o libertate
complet din punct de vedere al bunurilor i persoanei, neexistnd pentru ea obligaia
de fidelitate i nici de a locui la domiciliul soului ei.
Tatl femeii mritate fr manus putea interveni oricnd n coabitarea soilor, fapt ce
explica ideea adnc nrdcinat a puterii printeti n concepia romanilor. Totui
indiferent de excepie trebuiesc remarcate cteva reguli de baz, respectiv: soii i
23

Ideea c doar pater familias beneficiaz de capacitate juridic deplin, pare a se justifica, dac ne
raportm la condiia descendenilor si (vezi supra) si la calitatea lui de status familiae; n pofida faptului
c anumii autori nu au fcut referiri cu privire la acest aspect, considerm totusi valabil o astfel de ipotez,
existnd n acest sens un punct de vedere unitar.
24
Cristinel Murzea, op. cit., p. 81-82.

14Cstoria n Dreptul roman

datorau fidelitate unul altuia, adulterul fiind pedepsit; soia trebuia s participe la
demnitatea soului; ea i avea domiciliul la soul ei; brbatul era protectorul ei legal
avnd un mandat tacit pentru a o reprezenta n justiie; soii nu puteau intenta aciune
unul mpotriva celuilalt, n caz contrar suportnd pedeapsa infamiei etc.
n epoca clasic i s-a dat soului posibilitatea de a aduce pe soie la domiciliul
conjugal printr-un interdict mpotriva tatlui. n ceea ce privete fidelitatea, prin lex Iulia
de adulteriis din vremea mpratului Augustus, de pedepsea adulterul femeii, dar nu i n
aceeai msur i al brbatului.
Copiii nscui din cstorie. Fa de acetia au aprut urmtoarele efecte:
legitimitatea, paternitatea, filiaia si dup cum bine cunoatem, puterea printeasc.
Legitimitatea se referea exclusiv la copiii nscui n snul cstoriei, legitimi iusti.
Paternitatea nu se stabilea dect prin cstorie prin regula: mama totdeauna era
sigur chiar de ar fi zmislit n afara cstoriei; tatl ns era acela pe care l arta
cstoria.
Privitor la filiaiune aceasta se proba prin dovedirea maternitii si paternitii25.

Efectele cstoriei asupra bunurilor.

Relaiile patrimoniale dintre soi. Acestea par relativ complexe, dar dac privim
regimul bunurilor dup felurile cstoriei, respectiv cstoria cu manus si cea fr
manus, lucrurile sunt simple.
Astfel, la cstoria cu manus acioneaz regimul comunittii de bunuri, adic tot
ceea ce dobndete soia intr n patrimoniul familiei, care era coproprietatea lui pater
familias, respectiv soul. n cazul morii acestuia primea o parte egal cu partea pe care
o primea fiecarea copil.
n cstoria fr manus soii triau n regimul separaiei de bunuri, ei fiind
independeni din punct de vedere patrimonial unul fa de cellalt.
Relaiile patrimoniale dintre soi se refereau la cteva instituii precis reglementate
de dreptul roman n funcie de necesitile vieii familiei romane, pe de-o parte, i pe de
alta de interesele aceleiai societi care le-a impus. Acestea se refereau deci la: dot
(dos, zestre), parafern, donaie, donaiunea ante nuptias si donaiunea propter nuptias.
Dota era acel grup de bunuri pe care soia le aducea pentru a susine sarcinile
cstoriei cu ocazia ncheierii acesteia. Procedura juridic de constituire a dotei varia i
se realiza prin urmtoarele modaliti: datio dotis, promisio dotis si dotis dictio.
25

Prof. Univ. Dr. Stefan Cocos, op. cit., p. 103.

15Cstoria n Dreptul roman

Datio dotis consta n transferul de proprietate fcut soului de ctre soie n

mijloacele diferite ca traditio, macipatio si acceptilatio.
Promisio dotis consta ntr-o stipulatio contract verbal de promisiune prin care se
constituia dota.
Dotis dictio promisiunea de dot era forma specific pentru constituirea dotei.
Diferite persoane, ca nsi fata ce urma s se cstoreasc, tatl, bunicul dinspre tat
i chiar debitorul acesteia putea s se oblige prin dotis dictio pronuntnd cuvinte
solemne n faa viitorului so, s fac o prestaie cu titlu de dot 26. Fa de stipulatio, n
acest caz numai o singur persoan pronuna cuvintele solemne, respectiv cel care
constituia dota. n epoca clasic dotis dictio a czut in desuetudine.
Dota era foarte important la romani, iar lipsa acesteia era considerat drept dovad
de dezonoare. Procedura de constituire a dotei, oricare ar fi fost modalitatea folosit
depindea de condiia ca ulterior s fi avut loc cstoria cci n caz contrar aceast
constituire nu mai producea efecte.
Dota intra n proprietatea soului care trebuia s o foloseasc numai pentru
susinerea sarcinilor cstoriei. La desfacerea cstoriei dota trebuia restituit drept
consecin a faptului c la ncheierea ei aceasta era constituit numai pentru susinerea
sarcinilor cstoriei.
Regimul juridic al bunurilor dotale. Am afirmat c soul devenea proprietar al
bunurilor dotale. n epoca veche soul avea drepturi nelimitate asupra bunurilor dotale,
nu numai in timpul cstoriei dar si dup desfacerea acesteia; pentru motivul c acest
regim devenise abuziv, n sensul c la sfritul republicii ca o consecin a slbirii
legturilor de familie, crescnd numrul de divoruri i foarte multe familii destrmnduse, s-a impus ca dota care susinea sarcinile cstoriei s fie restituit celui care a
constituit-o , si a nu se da posibilitatea unei categorii de brbai s se imbogeasc prin
dot.
Totui chiar dac soul restituia dota, el putea reine o parte din bunurile dotale in
urmtoarele cazuri: pentru a se asigura creterea copiilor rezultai din cstorie; pentru
cheltuielile fcute de so pentru ntreinerea dotei; ca sanciune pentru soia ce a sustras
bunuri de la so sau care s-a compromis imoral.
Pentru stvilirea practicilor cstoriilor din interes, respectiv pentru dobndirea
dotei, s-au luat iniial msura restituirii dotei n caz de divor, numit cautio rei uxoriae
stipulaia prin care brbatul promitea restituirea dotei n caz de desfacere a cstoriei.
Stipulaia era sancionat prin actio ex stipulatu, dar dac femeia nu avea ea nsi grij
s ncheie aceast stipulaie, nu avea la dispozie niciun mijloc juridic de recuperare a
dotei.

26

S. Solazzi, Studia et documenta historiae et iuris, Roma, nr. 6., 1940, p. 159, apud, prof. univ. dr. Stefan Cocos,
op. cit., p. 105.

16Cstoria n Dreptul roman

De aceea pretorul a creat un regim juridic unitar al bunurilor dotale printr-o aciune actio rei uxoriae, prin care femeia putea solicita restituirea dotei dac a omis s ncheie
stipulaia de restituire a dotei.
mpratul Augustus prin lex Iulia de adulteriis a interzis nstrinarea de ctre so a
imobilelor italice ale femeii care fceau obiectul dotei. mpratul Justinian a lrgit
aceast regul n sensul c toate imobilele dotale nu puteau fi nstrinate, indiferent
unde s-ar fi aflat acestea.
Paraferna, constituia bunurile femeii ca soie existente pe lng zestre. n cstoria
fr manus, femeile cutau s-i asigure o anumit independen i de aceea nu-i
constituiau zestre toat averea, ci pstrau o parte din ea pentru ele nsele. Femeia
rmnea sau proprietar a lucrurilor sau titular a drepturilor ce formau obiectul
parafernei. Totui soia i putea acorda soului anumite drepturi asupra parafernei ca:
administrarea bunurilor parafernei; i putea trece proprietatea lucrurilor corporale cu
obligaia de a le napoia impreun cu fructele lor, etc. Pentru asigurarea napoierii
paraferne, soia avea o ipotec general asupra bunurilor soului ei.
Donaiunea ntre soi, constituia un caz special al donaiunii ntre vii. Ea a aprut
odat cu cstoria fara manus, cstorie n care femeia putea s aib bunuri ce
constituiau patrimoniu i deci s primeas alte bunuri cu titlu de donaiune.
Pentru motivul c soii exercitau presiuni reciproce pentru a fi determinai s fac
donaii, romanii au interzis donaiunea ntre soi. Totui n practic soii i fceau donaii
eludnd interdicia. n acest context mpratul Antonius Caracalla a emis
senatusconsultul oratio Antonini prin care se ddea valabilitate donaiei soului care
continua s persiste pn la moarte n intenia sa de a dona ctre cellalt so anumite
bunuri.
Donaiunea ante nuptias si donaiunea propter nuptias. Se obinuia ca logodnicii si fac cadouri unul altuia nainte de cstorie. Acest obicei s-a impus ca o regul n
sensul c brbatul nainte de cstorie, s dea femeii o donaie care odat cu
constituirea dotei intrau n patrimoniul acestuia. O astfel de donaie, deoarece era fcut
nainte de cstorie se numea donaiunea ante nuptias.
n vremea mpratului Justinian donaiunea ante nuptias s-a transformat n
donaiunea propter nuptias, n sensul c aceast donaiune se putea face pe de-o parte
n momentul ncheierii cstoriei i deci nu nainte, ori pe de alta se putea face n timpul
cstoriei.
n ceea ce privete regimul juridic al acestor bunuri nu exista obligaia ca n cazul
desfacerii cstoriei acestea s fie restituite. n vechea societate roman divorul era
privit cu mult ostilitate, deoarece societatea era interesat ca familia, celula de baz n
procesul de producie, s aib o trainic durabilitate. De aceea cei ce divorau fr just
temei erau sancionai: fie cu luarea dreptului de vot, fie cu radierea dintr-un ordin
privilegiat, fie cu excluderea din senat etc. Decderea moral se face tot mai mult simit

17Cstoria n Dreptul roman

la clasele suprapuse, iar divorurile devin tot mai frecvente, n aceste cercuri. Uneori
mpraii intervin, ncercnd s ngreuneze, prin msuri legislative, despririle fr
temei, i s stvileasc primejdia disoluiei morale.
Fr a mai ncerca s limiteze divorurile, mpratul Justinnian le accept, dac erau
justificate ( de exemplu cderea n prizonierat, adulterul ) sau dac exprimau voina
ambelor pri, adic consimmntul lor mutual de a se despri; n celelalte cazuri,
declarate nejustificate, soul care ceruse divorul era pedepsit, dar cstoria era
declarat totui desfcut27.
Desfacerea cstoriei. Aceasta se realiza n mod forat sau n mod voluntar. n mod
forat cstoria se desfcea prin moarte i prin pierderea libertaii sau a cetaeniei unuia
dintre soi. Tot cau un mod forat se desfcea i cstoria care dup ncheiere intra sub
incidena unei piedici la cstorie, ca de exemplu cstoria unui cetaean devenit ulterior
senator, cu o dezobit28. n mod voluntar cstoria se desfcea prin voina prilor,
fcndu-se distincia ntre cstoria cu manus si cea fr manus.
n acest context cstoria cu manus se desfcea n virtutea principiului simetriei,
prin forme inverse dect cele prin care s-a ncheiat. Astfel confarreatio se desfcea prin
difarreatio, coemptio sau usus prin remancipatio, femeia ieind de sub puterea marital
a brbatului, cstoria desfcndu-se.
De fapt intenia prilor de a se despri constituia divortium. Afar de acesta mai
exista repudium, atunci cnd una din pri susinea n scris sau cu martori voina de a se
despri. Desfacerea cstoriei prezenta efecte pe de-o parte asupra persoanelor, iar pe
de alta asupra bunurilor.
n ceea ce privete persoana soilor, sup desfacerea cstoriei fotii soi dispuneau
de persoana lor i dac doreau puteau ncheia alte cstorii.
Privitor la persoana copiilor, cnd cstoria se desfcea prin moartea soului care
era pater familias, copiii deveneau persoane sui iuris. Cnd cstoria se desfcea prin
divor, copiii rmneau la soul nevinovat i tatl le purta de grij pentru cretere.
n ceea ce privete efectele desfacerii cstoriei asupra bunurilor, principalul efect
era obligaia de restituire a dotei de ctre so, la fel si a parafernei. Donaiunea ante
nuptias si cea propter nuptias nu se restituiau29.
Putem conchide c dac pentru romani cstoria era o uniune ntre brbat i
femeie, o asociere pentru toat viaa, o mprtire a dreptului civil i religios - nuptie
suntcomunicatio maris et feminae, consortium omnis vitae, divini et humani iuris
comunicatio; era uniunea brbatului i a femeii ce implica o via comun - nuptia sive
matrimonium este vire et mulieris conjuctio, individuam consuetudinem vitae contiens.
27

Cristinel Murzea, op. cit., p. 84.

Vl. Hanga, Drept privat roman, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1977, p. 202, apud, Valerius. M. Ciuc,
op. cit., p. 196.
29
Prof. univ. dr. Stefan Cocos, op. cit., p. 104-105.
28

18Cstoria n Dreptul roman

Astzi, cstoria este definit ca uniunea liber consimit dintre brbat i femeie,
ncheiat n concordan cu dispoziiile legale, n scopul ntemeierii unei familii i
reglementat de normele imperative ale legii.

19Cstoria n Dreptul roman

Bibliografie
Burghelea, Dumitru, Drept privat roman, Iasi, Ed. Alfa, 2004.
Ciuc, Valerius M., Lectii de drept roman, vol I, Iasi, Ed. Polirom, 1998.
Coco, tefan, Drept roman. Izvoare, procedur, persoane, drepturi reale, succesiuni,
obligatii, izvoarele obligatiilor, editia a III-a, Bucuresti, Ed. Universul Juridic, 2005.
Gaius, Institutiunile [dreptului privat roman], Traducere, studiu introductiv, note si adnotri
de Aurel N. Popescu, Bucuresti, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romnia, 1982.
Gidro, Romulus, Gidro, Aurelia, Nistor, Vasile, Roma cetatea si destinul ei juridic -,
Bucuresti, Ed. Galaxia Gutenberg, 2009.
Jacot, Mihai Vasile, Drept roman, vol. I, Iasi, Ed. Chemarea, 1993.
Murzea, Cristinel, Drept roman, Bucuresti, Ed. All Beck, 2003.
Popa, Val, Vasile, Drept privat roman, prefat de acad. prof. univ.Gaudemet, Jean,
Universitatea Sorbona, Pasris, Bucuresti, Ed. All Beck, 2004.
Popa, Vasile, Motica, I. Radu, Drept privat roman, Timisoara, Ed. Presa Universitar
Romn, 1994.
Smbrian, Teodor, Principii, institutii si texte celebre n dreptul roman, Bucuresti, Casa de
editur si pres Sansa S.R.L., 1994.