Curs Ciupala

08.12.2014
Data examen: 2 Februarie
Viata economica
Nu se schimba multe lucruri. Principatele raman in continuare intr-o zona agrara. Aceasta
caracteristica ramane o constanta pana dupa primul razboi mondial. Se schimba insa
lucrurile in ceea ce priveste culturile. In secolul fanariot este aclimatizat, si in Muntenia si
in Moldova, cultura porumbului. Se bucura de popularitate, caci iese de sub incidenta
monopolului comercial otoman. In plus, planta se aclimatizeaza foarte bine, putand fi
cultivate cu succes la campie si la deal. O alta planta care patrunde la noi: cartoful. Se
bucura de succes din acelasi motiv turcii nu il consuma, nu intra sub incidenta
monopolului comercial otoman.
Nu se produc revolutii foarte mari. Se dezvolta culturile tehnice: in, canepa. Creste
cererea lor pe piata imperiului otoman. Folosesc acestea in industria militara. Flota
otomana are nevoie de aceste materii prime. Si armata terestra.
Fenomen economic interesant, cu urmari sociale:
Rezerva feudala pamantul ale carui venituri intra direct in vistieria boierului proprietar
al acestuia nu creste, in prima jum. a sec 19. Taranimea are capacitatea de a se opune cu
succes boierimii. Principalul avantaj al taranimii forta de munca. Ea reprezinta forta de
munca. Boierul nu are la indemana utilaje, ci doar mainile taranilor. Robii tigani nu
muncesc pamantul. Fac alte servicii. Pamantul este muncit de tarani. Avantajul boierilor
in negocierile cu taranii? Boierul este cel care are pamantul. Asta face ca intelegerea
dintre boier si taran sa fie echilibrata. De aceea nu avem miscari taranesti. Cei doi
parteneri reusesc sa se inteleaga.
Apare in epoca regulamentara un elemnt nou care da peste cap aceasta negociere. Acest
element nou este statul. El intervine si reglementeaza obligatiile taranilor, le fixeaza in
favoarea statului. In epoca regulamentara participam la aceasta tendinta a statului de a se
substitui negocierii. Statul stabileste cat la suta din proprietate reprezinta rezerva, cat
loturile taranilor prin ingineri hotarnici. Ceea ce ii nemultumeste pe tarani este faptul ca
obligatiile lor cresc fata de stat, iar nu fata de boier. Iar obligatiile fata de stat sunt in bani.
In plus, cu statul nu poti negocia.
Incercarea statului de a se substitui negocierii esueaza: caci Regulamentul Organic nu va
fi pe deplin aplicat. Este insa numai o amanare. Statul va interveni realmente dupa 1859.
Boierimea este o structura sociala stratificata. Acelasi lucru se poate spune si despre
taranime. Domina taranimea libera dpdv. juridic. Constantin Mavrocordat desfiintase
dezlegarea de glie a taranilor. Dar cea mai mare parte a acestei taranimi libere nu dispune
de proprietatea necesara pentru a desfasura activitati economice. Mare parte a taranimii
este nevoita sa apeleze la boier, ptr a obtine loturi de pamant. Avem si taranime instarita,
in special in zona de deal.
Dar in principate domina marea proprietate. Proprietarii mici si mijlocii sunt putini. Caci
pamantul apartine boierilor, care il transmit din generatie in generatie. La sud de Dunare,
dezvoltarea proprietatii mici si mijlocii este favorizata de faptul ca pamantul nu mai
apartinea boierilor, ci sultanului, in urma cuceririi otomane. Statul modern va intari

proprietatea mica si mijlocie la S de Dunare. De aceea nu avem o problema taraneasca in

Bulgaria.
Exista o clasa de mijloc? Cei care nu se ocupa cu exploatarea pamantului: negustori,
mestesugari, liber-profesionisti: medici, profesori, juristi, mai cu seama notari. Caci de
pamant se ocupa autohtonii boieri si tarani. Pana la 1866, majoritatea celor care pot fi
considerati burghezi, sunt alogeni, nu romani. Sunt greci, armeni, evrei. Multi dintre ei
nici nu sunt supusi otomani: sunt suspusi rusi, supusi austrieci suditi. In Moldova avem
multi refugiati polonezi. Francezi, multi dintre ei la origine nobili, fugiti in 1789 din
Franta. Fanariotii au incurajat asezarea acestor elemente in principate. Unii vor sosi in
suitele domnilor fanarioti.
Tratatul de pace de la Adrianopol, 1829 desfiintarea monopolul comercial otoman.
Acesta obliga Principatele sa faca comert DOAR cu imperiul otoman. Pedepsele pentru
contrabanda erau foarte dure. Aceasta reprezinta un avantaj: piata enorma, asigurata. In
Imperiu sunt trimise: cereale, oi, vite, cai. Moldova este unul din principalii furnizori de
cai ai armatei otomane. Este trimisa sare. Se mai trimite lemn. Dezavantaj: preturile mici.
Otomanii impun preturi sub cele ale pietei. De aceea, desfiintarea monopolului va aduce
un avantaj enorm Principatelor: schimburile se fac la alte preturi, mai mari decat cele
impuse de otomani. De aceea, excedentul comercial va fi considerabil. Acest excedent va
fi investit in modernizarea infrastructurii. In aceasta perioada sunt construite orase. Sunt
modernizare orasele existente. Se ocupa de catre aceasta tot alogeni. Arhitecti straini.
Exp: Moritz von Ott, Villacrosse.
Puterile occidentale vor incerca si ele sa patrunda la gurile Dunarii. Dar sunt interesate
mai degraba de aspectul strategic, decat de cel economic. Sub paravanul agentiilor
comerciale, deschid aici agentii de spionaj. Primii sunt britanicii, apoi austriecii. Dar rusii
vor fi cei mai puternici. Sub pretextul carantinei, rusii vor controla zona. Carantina
devine o institutie politica, iar nu sanitara.
Dupa 1829, legaturile cu partenerii comerciali principali nu se schimba. In primul rand,
este creata deja o retea comerciala cu otomanii. In plus, lipsa infrastructurii va zadarnici
initiativele comerciale ale Occidentului.
Sub pretextul cometrului, Occidentul deschide la gurile Dunarii, mici capete de pod.
Sistemul carantinelor este sistemul prin care se blocheaza, de catre rusi, orice interventie
a Occidentului in Principate.
In 1873 monopolul otoman este inlocuit cu monopolul austriac, care are aceleasi efecte.