1.Definitia criminologiei si istoria dezvoltarii acesteia.

Tradus moto-mo,termenul criminologie semnifica stiinta despre crima..Criminologia reprezinta acea stiinta
sociala care studiaza criminalitatea atit ca fenomen social,cit si ca fenomen individual,cauzele savirsirii
infractiunilor,personalitatea infractorului,precum si elaboreaza politici in materie de prevenire si combatere a
acesteia.
2.Obiectul de studio si conceptele de baza ale criminologiei.
Obiectul de studiu al criminologiei il constituie criminalitatea ca fenomen social. Fapta penala comisa,
faptuitorul, victima si reactia sociala impotriva criminalitatii.
Criminologia opereaza cu urmatoarele concept:
-Conceptul de criminalitate(totalitatea infractiunilor)
-Conceptul de crima(fapta savirsita de infractor)
-Conceptul de criminal(persoana fizica)
-Cauzele savirsirii infractiunilor
-Victima(persoana care suporta consecintele)
-Masurile de profilaxie si combatere
3.Functiile criminologiei.
In vederea definirii obiectului sau de studiu in criminologe sint studiate 3 functii:
1.)Functia fenomenologica(descriptiva)-reprezinta prima functie a criminologiei care studiaza totlitatea
infractiunilor savirsite pe un anumit teritoriu intr-o anumita perioada de timp.Conceptele de baza cu care
opereaza functia respective sint:
a.)Conceptul de personalitate a infractorului
b.)Conceptul de mediu social-respectiv acel mediu in care a crescut sis a educat personalitatea respective.
2.)Functia etiologica(explicativa)- incearca sa explice cauzele savirsirii infractiunilor.Iata de ce conceptele
functiei explicative sint clasificate in 2 categorii:
a.)De baza:Conceptul de personalitate a infractorului;Conceptul de criminogeneza(cauzele savirsirii
infractiunii);Conceptul de criminodinamica(evolutia criminalului)
b.)Auziliare:De loc;de timp;Motiv;Mobil etc.
3.)Functia previzionala(prospectiva)-caracteristic este evolutia ulteriioara a fenomenului criminal,iata de ce
aceasta functie raspunde la 2 intrebari de baza si anume:
a.)Cum va evolua fenomenul criminal(va creste,descreste sau stationa?)
b.)Care anume personae vor recidiva?
4.Ramurile criminologiei.
Ramurile criminologiei se impart in ramuri principale si ramuri secundare.Din ramurile principale fac parte:
1.Criminologia generala-studiaza ansamblul totalitatii infractiunilor savirsite pe un anumit teritoriu,intr-o
anumita perioada de timp,oferind astfel posibilitatea celorlalte ramuri de a elabora masuri de profilaxie si
combatere a unui anumit tip de infractiune.
2.Criminologia speciala-spre deosebire de criminologia generala care studiaza ansamblul intregului fenomen
criminal, criminologia speciala studiaza doar anumite sectoare ale criminalitatii.Asa spre exemplu in dependent
de indicatorul de virsta criminologia studiaza:criminalitatea minorilor si majorilor;Dupa indicatorul de gen
criminologia studiaza-criminologia feminine si masculine;Dipa indicatorul de spatiu-criminalitatea rurala si
urbana;Dupa indicatorul de timp:saptaminala,lunara,trimestriala,pe decade,anuala.
3.Criminologia clinica-spre doesebire de criminologia generala sic ea speciala care poarta un character
theoretic,aceasta poarta un character aplicativ.In cadrul criminologiei clinice este efectuat portretul criminologic
al criminalului care include:sanatatea fizica,psihica,temperamental,caracterul.Este studiat faptul daca persoana a
avut antecedente penale sau nu ,precum si macromediul si micromediul in care a crescut si sa dezvoltat persoana
respective.Laaboratoarele de criminology clinica sint intilnite in:SUA,Belgia,Franta,Italia.
Din ramurile auxiliare fac parte:
1.Antropologia criminal-fondatorul acestei ramri este considerat a fi medical legist,psihiatrul Italian Cezare
Lombrosso,care in anul 1891 debuteaza cu lucrarea Omul criminal.In urma studiilor a circa 393 de crania a
detinutilor din penetenciarele siciliene,Cezare LOmbrosso a descoperit in zona occipital medie o adincitura,fapt

ce ia sugerat idea atavismului(raminerea in urma de dezvoltare pe lantul filogenetic).In opinia lui Lombrosso
stigmatele criminale sint urmatoarele:fata asimetrica,obrajii proeminenti,fruntea proeminenta (iesita afara),ochii
apropiati,urechile fie foarte mari sau mici,si au extremitatile scurte.In urma studiilor effectuate Lombrosso ajunge
la concluzia ca creierul criminalului este mai usor decit creierul unui om normal cu 32g.
2.Biologia criminal-studiaza rolul factorului ereditar in formarea personalitatii criminale
3.Psihologia criminal-cind vorbesti despre aceasta urmeaza sa facem distinctia dintre psihopatia criminal si
psihiatria criminal.Psihopatia criminal studiaza tulburarile emotionale care insa nu ridica responsabilitatea penala
,atunci cind: Psihiatria criminal studiaza bolile psihice grave cum ar fi:mania,dementa,epilexia etc.
4.Sociologia criminal-are drept scop studierea micromediului si macromediului in formarea personalitatii
criminale.Aceasta debuteaza cu sociologia criminal a lui Enrico Ferre(autorul teoriei anormalitatii
biopsihosociale)care ulterior a fost studiata in SUA.
5.Raporturile criminologiei cu alte stiinte.
a. Distincia dintre criminologiei dreptul penal
Criminologia pornete de la unele concepte de drept penal ( infraciune, pedeaps), dar spre deosebire de dreptul
penal ea nu are un caracter normativ. Ea analizeaz fenomenul criminal ca realitate individual
i social
i nu doar ca fenomen juridic. Juridismul este calea practic prin care unele concluzii criminologice pot fi
aplicate n societate. De exemplu printr-o cercetare criminologic se constat c a aprut n societate un fenomen
negativ nou ( de exemplu fenomenul terorist actual), n acest caz criminologii vor decide care este cea mai bun
metod de a stpni fenomenul respectivi propun un set de msuri ( legislaie special n domeniu, sau noi texte
de incriminare, sau modificarea procedurii penale etc). Modificarea concret a cadrului normativ este apanajul
penalitilor, care transform soluiile teoretice n soluii concrete, pe care lei aplic practic. Studiul eficienei
unui anumit cadru normativ penal este tot un demers criminologic (de exemplu se constat c agravarea
sanciunilor pentru anumite fapte n loc s diminueze, dimpotriv l accentueaz sau cel puin nu are vreo
influen semnificativ asupra fenomenului).
b. Distincia dintre criminologieic rimi nal istic
Criminalistica cuprinde ansamblul metodelori tehnicilor utilizate pentru stabilirea faptelori dovedirea
vinoviei infractorilor, cuprinznd medicina legal, balistica, etc. Criminalistic nu are o legtur direct cu
criminologia pentru c ea are un scop exclusiv probator al faptelor,innd mai mult de desfurarea procesului
penal, pe cnd criminologia are ca obiectiv explicarea aciunii criminale. Cu toate acestea pot fi evideniate
anumite legturi n sensul c informaiile oferite de criminalistic cu privire la modul de comitere a unor fapte,
pot fi folosite de criminologi n elaborare explicaiilor actului infracional.i reciproca este valabil, n sensul c
cercetrile criminologice pot ajuta criminalitii la perfecionarea metodelor de identificare a infractorului.
c. Distincia dintre criminologiei sociologia devianei
Deviana din punct de vedere sociologic se refer la orice conduit social i la orice act social, care sunt diferite
de comportamentelei aciunile generale ale membrilor unei societii care risc, prin aceast diferen, s
provoace reacii ostile sau sanciuni din partea colectivitii. Criminologia din acest punct de vedere are o sfer
mai restrns dect sociologia devianei, deoarece studiaz n principal deviana criminal comis cu vinovie ,
pe cnd sociologia devianei studiaz orice comportament deviant, cu sau fr semnificaie penal. Criminologia
studiaz infraciuneai din perspectiv psihologic sau biologic, nefiind limitat la o abordare sociologic a
criminalitii.
6.Conceptul de crima.Caracteristica criminologica a infractiunilor.
Notiunea de crima are mai multe intelesuri fapt ce genereaza uneori o totala confuzie.Aceasta confuzie deriva de
regula din notiunea ce se da crimei si este total nescuzabila pt specialistii in domeniu.Astfel distingem 3
intelesuri posibile ale notiunii de crima:-cel utilizat in limbaj comun prin crima se intelege de regula una din
infractiunile indreptate impotriva vietii persoanei.Aceeasi notiune o gasim in presa,operele literare etc.;-cel
folosit in dreptul penal infractiunea desemneaza o fapta social presiculoasa,pt care legislatorul stabileste pedepse
si procedure special.Aceasta notiune deriva din impartirea tripartite a infractiunilor in crime, delicate si
contraventii.Pt prima data aceasta impartire tripartite a fost retinuta de Codul lui Brumar de anul IV de la
1789,preluat de la Codul lui Napoleon 1810,iar ulterior de catre celelalte legislatii europene.Treptat insa idea
trimitrara incepe sa piarda teren.Mai inti Olanda in 1886,iar ulterior Italia prin Codul Zanardele din 1889,trece la

imartirea bipartite,respective delicate si contraventii.Actualmente insa acesta impartire mentinuta daor in 5 state
si anume:Franta,Belgia,Luxemburg,San-Marino si Grecia.;-cel cu care opereaza criminologia,notiunea de crima
are o acceptiune mult mai larga.Astfel amintim ca criminologia a debutat sub denumirea de antropologie
criminal,fondator fiind Cezare Lombrosso,care initial considera ca omul se naste criminal pt ca ulterior sa ajunga
la concluzia ca exista inca circa 16 factori care influenteaza nemijlocit formarea personalitatii criminale.Un alt
fondator al criminologieiRafaelo Garofalo considera ca criminalitatea ffind un fenomen social,cauzele acesteia
urmeaza sa caute nemijlocit in mediul social,care formeaza personalitatea infractorului.Astfel desi jurist de
formative Garofalo considera ca criminalul reprezinta un monstru in plan moral care atenteaza la cele mai
superioare valori morale si anume mila si robitatea.
Cercetatorii americani considerau ca trebuie sa se faca distinctia dintre valoarea scop si valoarea mijloc.Prima
reprezentind bunul protejat,iar cea dea doua mijloacele sau procedeele prin care este asigurat acest bun.Din cele
mentionate anterior conchidem ca pt a define notiunea de crima in limbaj criminologic trebuie sa pornim de la
aspectul penal al acesteia si anume:
1.Fapta sa fie prevazuta de legea penala.Sub aspect criminologic in cadrul cerintei respective sint vizate atit
infractiunile de dupa 1991 cit si cele din trecutul indepartat si aceasta din urmatoarele considerente:
a.Pt a studia personalitatea infractorului
b.Pt a elabora masuri de profilazie si combatere in vederea diminuarii anumitor tipuri de infractiuni.
2.Fapta sa fie savirsita cu vinovatie.Amintim ca sub aspect penal in cazul in care fapta este savirsita fara
vinovatie,ea nu poate fi considerate infractiune.Criminologia insa studiaza si aceasta categorie de crime ori de
regula de o schema identical pot fi savirsite mai multe crime.In asa mod criminologia studiaza aceasta categorie
atit pt a stabili personalitatea infractorului,cit si pt a elabora masuri de profilaxie si combatere,cit si pt faptul ca
toate aceste infractiuni intra in categoria criminalitatii aparente
3.Fapta sa prezinte pericol social.
Ca si in cazul primelor 2 cerinte ,criminologia studiaza si acele fapte care nu prezinta pericol social,ait in vederea
studierii personalitatii criminalului,cit si in vederea elaborarii masurilor de profilaxie si combatere a acestora.
7.Felurile crimelor.Analiza continutului conceptului de criminalitate.
Clasifiacre crimelor:
I.Dupa unele stari psihice speciale:
A.Crima de reactive primitive sau exploziva.Acest tip de crima se caracterizeaza prin aceea ca:
1.)Este o manifestare a unei reactii de minie a unei rectii de explozie emotional.
2.)Crima primitive apare de regula intr-o situatie de conflict.
3.)Crima primitive reprezinta o reactive de descarcare nervoasa.Crima primitive reprezinta acel tip de crima care
apare spontan si care se manifesta de regula sub froma unui scurt circuit nervos.Cercatatorii americani studiind
acest tip de crima mentioneaza urmatoarele varietati:
a.)Crima din razbunare comisa intru-un moment de furie puternica
b.)Crima de omor a intregii familii ca urmare a acumularii de ura si ostilitate intre soti.
c.)Fapta de infantecid,comisa de mama singura intr-un moment de disperare.
d.)Fapta piromanului care simte necesitatea de a vedea vesnic focul.
B.Crima comisa sub imperiul unei crize .Spre deosebire de crima primitive care apare spontan si care se
manifesta sub forma unui scurt circuit nervos,crima comisa sub imeriul unei crize apare dupa o indelungata
perioada de timp ca urmare a intentiilor,trairi emotionale.Cercetatorii americani mai numesc acest tip de
crima,crima necesara sau utilitara.In urma studiilor effectuate sa ajuns la concluzia ca crima comisa sub imperiul
unei criza,are urmatoarele forme:
1.)Un anumit stadiu de dezvoltare biologica care adduce la stari de criza(11-13 ani si 45 ani)
2.O dezvoltare exagerata a tendintei achizitive care adduce la tendinta oarba de cistig indifferent prin ce mijloace.
3.)Criza femeii nemaritate ramase insarcinate
4.)Criza omorului nenorocit care duce la omor pasional
5.)Criza toxicomanului care are nevoie de droguri,dau nu dispune de resurse financiare.
C.Crima pseudo-judiciara sint acele crime prin care faptuitorul considera ca infaptuieste justitia,in relitate insa
savirseste I infractiune.De aici fac parte:
Crima pasionala-este vorba de o relatie de dragoste pasionala intre 2 persoane si atunci cind unul din ei este
depistat de infedilitate,celalt il omoara cu pasiune;

Ideologica-autorul are convingeri religioase,politice etc.;

Profilactica-eutanasia;
Liberatorie(de aventura)-este caracteristica tinerilor care provin din familii asigurate material,dar care sau
plicitisit de monotomia vietii si savirsesc anumite infractiuni.
II.Crimele in doi sau cuplurile criminale.
A.Cuplul mandat-mandatar:este vorba de un tirg in care o persoana vine cu idea,iar celalt ce relizarea ideii
respective(omorul al comanda)
B.Cuplul de amanti-lichideaza sotul,sotia
C.Cuplul parinte-copil:cuplul tata fiica(complexul electra) si cuplul mama-fiu (copmlexul oedip)
III.Crimele multimii-acestea reprezinta actiuni in comun si in masa comise sub impulsul unor antrenari,la care
participa cei prezenti si unde se degaja forte,virtualitati care in stare de izolare ar ramine nemiscate.Elementele
component sint:
1.)Fapte comise in comun in masa
2.)Fapte comise sub antrenare sau impulsionare colectiva
3.)Fapte in urma carora exista o eliberare de tendinta sau de stari emotionale.
8.Cunoasterea descriptive a criminalitatii.
Criminologia face distincia dintre indicatorii cantitativi i calitativi.Din categoria celor cantitativi fac parte:
nivelul, dinamica i volumul criminalitii. Nivelul criminologiei reprezint caracteristica cantitativ exprimat
n valoare absolut ca suma infraciunilor svrite la persoanele care le-au svrit.
Dinamica criminalitii reprezint evoluia i variaia acesteia n timp i n spaiu.
Coninutul statistic al dinamicii criminalitii coreleaz cu urmtorii factori: cauzele i condiiile criminalitii,
modificarea legislaiei penale, eficacitatea activitii organelor de drept.
Volumul criminalitii reprezint o evaluare strict cantitativ, referindu-se la numrul total de fapte penale comise
pe uu anumit teritoriu ntr-o anumit perioad de timp.
9.Dinamica criminalitatii in timp si in spatiu.
Dinamika kriminalitatii in spatiu evolutia si variatia acesteia in timp si in spatiu sau evolutia nr-lui si strukturii
kriminalitatii pe un anumit teritoriu intro perioada konkreta de timp.
Kriminalitatea urbana totalitatea infraktiunilor savirsite in centrele urbane. Aici se da o atentie tot mai mare
kriminalitattii urbane si apoi celei rurale.
Elementele kriminalitatii urbane :
- in komparatie ku kriminalitatea rurala aceasta este mai ridikata;
- infraktionalitatea urbana este ku atit mai ridikata ku kit orashul este mai mare ka populatia;
- cercetarile ku privire la kriminalitatea urbana se fac pe sektoare sau kartiere, dovedind ka kriminalitatea nu se
produce la fel in diferite sektoare.
Orasele sunt mai kriminogene dekit satele. Explikatiile sunt: viatza urbana este mai grea, iar adaptarea oamenilor
mai dificila. In orase dispare kontrolul social, ei nu se kunosk. In sate,, dimpotriva, toti se kunosk iar komiterea
infraktiunii este mai dificila si daca se komite este mai usor de deskoperit.
Kriminalit. rurala totalitatea infr savirsite in mediu rural(komune si sate) dintro tara data si intrun timp dat.
Cele mai fregvente infraktiuni savirs in mediu rural sunt cele kontra peroanei si bunurilor.
Dinamika kriminalitatii in timp
A. Mishkarea saptaminala- ka regula, infraktiuni se komit in orice zi a saptaminii, infraktiuni legate se situatii
aparute spontan . Insa cercetarile au aratat ka in anumite zile a saptaminii infraktiunile sunt mai fregvente, in
zilele de sfirsit de saptamina (zile de sarbatori, duminici), sunt mai fregvente cele kontra pers (lovituri insulte)
B. Infraktionalitatea lunare- adika cea din kuprinsul unei luni, este mai ridikata la mijlokul si la sfirsitul lunii,
deoarece mujloku si sfirsitul koincid ku plata salariului sau evenimente familiale (nunti kumatrii)
C Infraktionalitatea sezoniera- adika dupa anotimp. In anotimpurile kalde se komit infraktiuni kontra pers
(lovituri, violuri) iar iarna infraktiuni kontra bunurilor (furturi)
D. kriminalitatea anuala- totalitatea infraktiunilor savirs intro tzara timp de un an.

Kriminalitatea urbana totalitatea infraktiunilor savirsite in centrele urbane. Aici se da o atentie tot mai mare
kriminalitattii urbane si apoi celei rurale.
Elementele kriminalitatii urbane :
- in komparatie ku kriminalitatea rurala aceasta este mai ridikata;
- infraktionalitatea urbana este ku atit mai ridikata ku kit orashul este mai mare ka populatia;
- cercetarile ku privire la kriminalitatea urbana se fac pe sektoare sau kartiere, dovedind ka kriminalitatea nu se
produce la fel in diferite sektoare.
Orasele sunt mai kriminogene dekit satele. Explikatiile sunt: viatza urbana este mai grea, iar adaptarea oamenilor
mai dificila. In orase dispare kontrolul social, ei nu se kunosk. In sate,, dimpotriva, toti se kunosk iar komiterea
infraktiunii este mai dificila si daca se komite este mai usor de deskoperit.
Kriminalit. rurala totalitatea infr savirsite in mediu rural(komune si sate) dintro tara data si intrun timp dat.
Cele mai fregvente infraktiuni savirs in mediu rural sunt cele kontra peroanei si bunurilor.
Dinamika kriminalitatii in timp
A. Mishkarea saptaminala- ka regula, infraktiuni se komit in orice zi a saptaminii, infraktiuni legate se situatii
aparute spontan . Insa cercetarile au aratat ka in anumite zile a saptaminii infraktiunile sunt mai fregvente, in
zilele de sfirsit de saptamina (zile de sarbatori, duminici), sunt mai fregvente cele kontra pers (lovituri insulte)
B. Infraktionalitatea lunare- adika cea din kuprinsul unei luni, este mai ridikata la mijlokul si la sfirsitul lunii,
deoarece mujloku si sfirsitul koincid ku plata salariului sau evenimente familiale (nunti kumatrii)
C Infraktionalitatea sezoniera- adika dupa anotimp. In anotimpurile kalde se komit infraktiuni kontra pers
(lovituri, violuri) iar iarna infraktiuni kontra bunurilor (furturi)
D. kriminalitatea anuala- totalitatea infraktiunilor savirs intro tzara timp de un an.
10.Felurile criminalitatii dupa gradul de descoperire si cunoastere
n funcie de interesul cercetrii criminologice distingem:
A.Criminalitatea real care reprezint totalitatea infraciunilor svrite pe un anumit teritoriu ntr-o anumit
perioad de timp.
B. Cifra neagr a criminalitii reprezint acele infraciuni , care dei au fost svrite efectiv nu ajung la
cunotina organelor de cercetare penal.
Cifra neagr a criminalitii este determinat de ineficiena organelor de cercetare penala, pasivitatea victimilor,
abilitatea infractorilor.
C.Criminalitatea aparent reprezint totalitatea faptelor cu aparen penal ajunse la cunotina organelor de
cercetare penal.
D.Criminalitatea legal reprezint faptele penale precutate de instana judiciar i pentru care a fost pronunat o
hotrre de condamnare rmas definitiv.
11.Notiunea comportamentului deviant
Ca noiune larg utilizat n sociologie i criminologie i fundamentnd un ntreg sistem teoretic i conceptual
care a dat natere sociologiei devianei i criminalitii , noiunea de devian desemneaz ndeprtarea, abaterea,
nonconformismul indivizilor fa de normele i valorile sociale.
Asemenea abateri sau transgresri ale normelor i regulilor sociale exist n orice societate i ele pot fi mai mult
sau mai puin deviante n funcie de standardele valorice i morale care orienteaz aciunile indivizilor precum i
de conduitele recunoscute de societate ca medii sau normale.
n general , conceptele utilizate n legtur cu fenomenul de devian social sunt urmtoarele:
a)norma, care reprezint o regul social de conduit sau un model standard de comportament definit prin
ateptrile sau adeziunea unui grup social fa de un anumit tip de comportament.
b)deviana , constnd n non conformitatea cu normele sociale sau ntr-un conflict normativ cu standardele
societii;
c)conformitatea, definit prin compatibilitatea concretizat n elaborarea unor rspunsuri normale prescrise de
norm.
Fiind prioritar un fenomen cu caracter sociologic, deviana nu poate fi neleas ca un fenomen sau ca un
comportament detaat de un context social, neputnd fi explicat doar din punctul de vedere al trsturilor
individuale sau a caracteristicilor ereditare.

12.Tipurile comportamentului deviant dupa Robert Merton.

R.Merton a procedat la o codificare tiinific a postulatelor funcionalismului pe care a drnumit-o paradigma
analizei funcionale.n opinia cercettorului R.Merton distingem 5 tipuri de comportament deviant:
a)conformitii care accept att scopurile ct i mijloacele instituionalizate;
b)inovatorii care accepta scopurile ,dar resping mijloacele(ex.hoii,escrocii);
c)ritualitii ,care resping scopurile, dar accept mijloacele(birocraii );
d)evaziontii sunt cei care resping att scopurile ct i mijloacele(epavele societii);
e)rzvrtiii resping att scopurile ct i mijloacele ncercnd s le nlocuiasc cu altele noi (liderii gruprilor
criminale).
n paradigma lui Merton ,cu excepia conformitilor, toate celelalte tipuri de comportament sunt deviante.
13.Narcomania in sistemul de devieri sociale
Narcomania reprezinta starea de intoxicatie periodica sau cronica, vatamatoare pentru om si societate, produsa de
consumul narcoticelor (de prvenienta naturala sau artificiala).La narcoman se dezvolta dependenta fizica si
psihica de narcotice.
Dependenta fizica se relizeaza in urma infiltrarii narcootravirii in mecanismele profunde ale
metabolismului si in procesele biochimice din organism, incat acesta ajunge sa-si pretinda portia regulata de
drog. La fiecare zece-douasprezece ore, narcomanul simte dorinta de neinvins de a-si lua doza, care pana la un
moment dat creste continuu.
Daca din oarecare cauze nu-si poate lua drogul, narcomanul se chinuie cumplit: il trec sudori reci, apar grata,
voma, dureri articulare, senzatie de slabiciune, dureri abdominale, tremur in tot corpul. Depresia, tensiunea
interioara, anxietatea sunt insotitorii obisnuiti ai abstinentei.
Dependenta psihica este o manifestare si mai grava a narcomaniei. Narcomanul simte fata de narcotice
"dragoste".; ca un indragostit el se gandeste tot timpiul la obiectul dorit, asteapta mereu intalnirea cu el, nazuieste
catre el, se bucura cand intalnirea are loc, se intristeaza, se enerveaza daca intalnirea este amanata, este gata de
orice ca sa fie alaturi de narcotice.
Consumul de narcotice aduce vatamari foarte grave, adesea ireversibile, sanatatii omului. Sufera grav creierul si
tot sistemul nervos, imunitatea scade, ficatul e distrus, inima slabeste.
Nu exista organ sau sistem din organism care sa nu fie afectat.
14.Alcoolismul si betia in sistemul de devieri sociale
Alcoolul este un drog in stare lichida, al carui consum conduce in timp la dependenta fizica si psihica.Consumul
este determinat de dependenta fizica si dependenta psihica.
Alcoolismul este o boala primara, cronica, influentata n dezvoltarea si manifestarile ei de factori genetici, psihosociali si de mediu. Boala este deseori progresiva si fatala. Se caracterizeaza prin pierderea controlului asupra
consumul de alcool, constant sau periodic, preocuparea fata de alcool, consumul de alcool n ciuda consecintelor
nefaste si dereglari ale gndirii, cea mai importanta fiind negarea.
Deseori progresiva si fatala nseamna ca aceasta boala persista n timp si ca schimbarile fizice, emotionale si
sociale sunt deseori cumulative si pot progresa pe masura ce consumul continua. Alcoolismul cauzeaza moartea
prematura prin supradoza, complicatii organice asupra creierului, ficatului, inimii si multor alte organe,
contribuind la sinucidere, omucidere, accidente de masina si alte evenimente traumatice.
Pierderea controlului nseamna incapacitate de limitare a consumului de alcool sau de limitare a duratei
consumului de alcool cu orice ocazie, a cantitatii consumate si /sau a altor consecinte ale alcoolului privind
comportamentul.
Preocuparea asociata cu consumul de alcool indica o atentie excesiva, concentrata pe alcool /drog, efectele si /sau
consumul acestuia. Valoarea relativa atribuita astfel de catre individ alcoolului, duce deseori la o directionare a
energiei departe de problemele importante ale vietii.
15.Suicidul in sistemul de devieri sociale.
Ei cred ca moartea este singurul mod de rezolvare a problemelor pe care le au.
Considerata o forma specifica de conduita devianta, prin sinucidere nu se urmareste autodesfiintarea, ci mai
degraba moartea, fuga de viata si modul in care aceasta se prezinta sau este perceputa la un moment dat.
Sinuciderea presupune parcurgerea a trei faze diferite (Dragomirescu, 1976):

1).Suicidatia - faza de incubatie, de aparitie a ideii de a termina cu totul si de a-si pune capat zilelor. Cauzele sunt
de natura psihopatologica (tulburari psihice grave, strari depresive severe, etilism cronic etc.), de natura sociala
(esec scolar, profesional, familial etc.) sau de natura psihosomatica (boli incurabile, infirmitati fizice, malformatii
congenitale etc.).
2).Suicidactia - faza de trecere de la idee la decizie, ea incluzand si cautarea formelor, metodelor si procedeelor
de realizare a actului propriu-zis. In aceasta faza asistam la o crestere marcata si progresiva a starii de tensiune
intrapsihica, este momentul exploziei autodistructive cand individul adopta decizia infaptuirii suicidului.
3).Traumatizatia - faza de realizare efectiva, de punere in practica a modalitatilor autodistructive. Important in
aceasta etapa a conduitei suicidare sunt metodele folosite si efectul lor. Traumatizatia poate fi urmata de reusita
sau nu, in acest ultim caz ea ramanand la nivelul de tentativa de suicid.
Alex Thio (1988) diferentiaza trei categorii de suicid si anume: a).Suicidul-amenintare. Persoanele care ameninta
cu suicidul urmaresc de fapt, atingerea unor scopuri in viata, tendinta acestora fiind mai mult sa traiasca decat sa
moara. Atunci cand nu reusesc sa-si atinga scopurile propuse unele dintre aceste persoane pun in aplicare
amenintarile lor (santajul suicidar).
Comportamentele presuicidare sunt adesea avertismente sau forme de amenintare pe care cei din jur nu le
receptioneaza ca atare ori nu le acorda importanta cuvenita si nu realizeaza starea de pericol in care se afla cel ce
emite asemenea avertismente. In aceasta situatie se impune ajutorul social sau medical. b).Suicidul-tentativa.
Persoanele care fac parte din aceasta categorie sunt usor labile, nehotarate, neconvingatoare, ambigue in intentia
lor. Foarte adesea afirma ca nu-mi pasa daca mor sau traiesc. Cele mai multe tentative de suicid se petrec in
locuri sau conjuncturi in care salvarea este posibila, probabila sau chiar inevitabila.
16.Scoala geografica(cartografica)
Reprezentantii sint Quetelet,Guerry.Quetelet fiind directorul observatory de astronomie din Franta,a fost
preocupat de influenta mediului social asupra comportarii individului.El a scris Despre dezvoltarea facultatilor
individuale ale omului sau eseu de frica sociala.Astfel el elaboreaza teoria omului mediu conform careia in
cadrul oricarei societati in centru sint plasati indivizi care formeaza nucleul care,caracterizeaza indivizii:
1.O statura medie a omului
2.O greutate medie a corpului
3.Viteza medie de alergare
4.Tendinta medie spre incheierea si desfacerea casatoriilor
5.Tendinta medie spre savirsirea infractiunilor
Astfel daca nucleul e alcatuit din personae cu tendinte medii atunci spre extremitati se plaseaza acei indivizi care
au o tendinta fie foarte ridicata sau scazuta spre savirsirea infractiunilor.In opinia lui nu saracia genereaza
criminalitatea ci descrepanta intre posibilitatile si aspiratiile individului. Un alt reprezentant Guerry fiind
cointeresat de aspectul geographic imparte teritoriul Frantei in 5 regiuni.El ajunge la concluzia ca:
1.Nord:in iarna/toamna sunt savirsite infractiuni contra proprietatii
2.Sud:primavera/vara sunt savirsite infractiuni contra persoanei.aceasta lege a luat denumirea de lege termica
a criminalitatii
17.Scoala lyoneza.
Fondatorul Lacassagne.Aceasta scoala se numeste Scoala mediului socialastfel incit pt prima data ideile ei au
fost formulate in 1885 in cadrul primului Congres de antropologie criminal la Roma:
1.Orice act daunator existentei unei colectivitati reprezinta o crima
2.Orice crima reprezinta un obstacol in calea progresului
3.Orice societate isi are criminalii pe care ii merita
4.Societatea reprezintasupa de cultura atunci cind individual reprezinta acel microb care fermenteaza in
momentul in care nimereste in supa.
Desi aceasta scoala a fost denumita Scoala mediului social,fondatorul a preluat ideile lui Lombrosso.
18.Scoala socialista.
Fondatorii Marks si Engels.In opinia lor criminalitatea e generate de inegalitatea economica.
19.Scoala interpsihologica.

Fondatorul este Tarde.El ne avertizeaza asupra capcanelor pe care le poate astern stiinta statistica in calea
cititorului neavizat.Astfel in perioada 1881-1889 el observa ca numarul crimelor sa micsorat de 3 ori in
comparative cu numarul altor delicte.In realitate insa ele au trecut dintr-o categorie in alta.In vederea explicarii
comportamentului criminal el mentioneaza ca acesta reprezinta un comportament limita.
20.Scoala sociologica
Fondator Durkeim el pt prima data introduce notiunea de anomie.Criminalitatea reprezinta un factor inerent
oricarei societati ori criminalitatea a fost ,este si va fi atunci cind in fiecare din noi exista un potential criminal
totul depinde doar de acele conditii in care respectivul urmeaza sa se manifeste.
21.Premisele pozitivismului Italian.
22.Teoria anormalitatii biologice.
Fondator Lombrosso >teoria lui se reduce la :
1.Etapa atavismului(stigmatele criminale)
2.Degenerescenta(malformatiile morfofunctionale-definirea criminalului nebun)
3.Epilepsia ca o forma a criminalitatii
Initial cercetatorul Lombrosso considera ca omul se naste criminal fapt pt care teoria lui se numea Teoria
criminalului nascutpt ca ulterior in urma studiilor effectuate sa ajunga la concluzia ca in afara factorului ereditar
exista inca 16 factori care conditioneaza nemijlocit formarea criminalitatii criminale.De asemenea a studiat si
jargonul,tatuajul etc.In urma studiilor el ajunge la concluzia ca pt criminali este caracterisitica si lipsa durerii
fizice.
23.Teoria anormalitatii morale
Fondator Garofalo presedintele Curtii de Apel din Neapole.Desi jurist el fiind considera ca definirea notiunii de
crima trebuie pornita nu de la sensul juridic ci de la cel social.Astfel el face distinctia dintre delictele natural si
conventionale care sunt variabile in timp si in spatiu.In vederea definirii criminalului el considera ca acesta
urmeaza sa se faca reesind din aspectul moral,ori in viziunea lui criminalul e acel individ caruia ii sunt lipsa
sentimentele altruiste si care atenteaza la mila si probitatea persoanei ,prin urmare criminalul reprezentind un
monstru in plam moral.Mentionam ca Garofalo efectueaza si o clasificare a criminalilor.In prima editie a
Criminologiei el imparte criminalii in 2 categorii:
1.Cei pe care pedeapsa inchisorii ii poate opri de la savirsirea infractiunii
2.Cei pe care inchisoarea nu ii opreste de la saavirsirea unei noi infractiuni.
In a doua editie a Criminologiei el recurge la o alta clasificare: Asasini; Violenti; Necinstiti; Cinici.
24.Teoria anormalitatii bio-psiho-sociale.
Fondator Enrico Ferri.Daca Lombrosso in vederea explicarii comportamentului criminal studiaza factorul
biologic,Garofalo cel moral atunci Ferri se axeaza pe factorul social.El divizeaza criminalii in:
1.Criminalii inascuti(Teoria lui Lombrosso)
2.Criminalii nebuni
3.Criminali de ocazie
4.Criminali pasionali
Fiind preocupat de influenta mediului social asupra formarii persoanei criminale el a elaborate si numeroase
masuri de profilaxie si combatere a criminalitatii.
25.Teoria inadaptarii bio-psihice
Autor Olof Kinberg.Conform teoriei respective exista 2 elemente care urmeaza a fi avute in vedere in cadrul
analizei structurii bio-psihice:
1.Nucleul constitutional-acesta reprezinta suma tendintelor reactionale ale individului.Este alcatuit din 4
elemente si anume:
a.)Capacitate-reprezinta nivelul maxim pe care poate sal atinga inteligenta unui individ
b.)Validitatea-reprezinta cantitatea de energie de care dispune individul
c.)Stabilitatea-reprezinta facultatea subiectului de a dobindi comportamente ferme

d.)Soliditatea-adica coeziunea interna a personalitatii.Aceste 4 elemente urmeaza 4 radicali:

1.a.)Supercapabil-este persoana inteligenta ,spiritual
b.)Supcapabil-stupid,marginit si inert
2.a.)Supervalid-atent,calm,sigur,tenace si responsabil
b.)Subvalidul-precaut,ii este teama de actiune si raspundere
3.a.)Superstabil-rece,afectiv,abil,abstract si elegant
b.)Substabil-afectiv,interest de lucruri concrete.
4.a.)Supersolid-lent,ferm si obiectiv
b.)Subsolid-schimbator,neserios,si mincinos
2.Functia morala-este modalitatea si profunzimea asimilarii valorilor morale ce compun atmosfera morala,unde a
trait si traieste subiectul.Compusa din:
1.Indivizi carora le lipseste elemental emotional aproape incomplete(imbicilii,debilii mintal)
2.Indivizii car nu numai ca poseda cunostinte despre regulile morale,dar si le respecta
3.Indivizii ale caror functii morale aau suferit modificari in urma unor leziuni patologice ale tesuturilor cerebrale
4.Indivizii care cunosc regulile morale,raspund emotional la stimuli,dar au o perceptive deformata a sensului
realitatii.In viziunea cercetatorului comportamentul criminal apare doar in cazul in care are loc o imbinare a unui
radical a nucleului constitutional cu una din cele 4 grupe ale functiei morale.
26.Teoria constitutiei criminale
Reprezentantul acestei teorii este criminologul italian Benigno di Tullio (1951) profesor la Universitatea din
Roma, a carui lucrare Tratat de antropologie criminala a fost publicata prima oara in anul 1945.
Prin constitutie criminala autorul intelege o stare de predispozitie specifica spre crima, altfel spus capacitatea
care exista in anumiti indivizi de a comite acte criminale, in general grave, in urma unor instigari exterioare ce
raman sub pragul ce opereaza asupra generalitatii oamenilor.
Pentru di Tullio, studiul crimei nu poate fi exclusiv biologic ori exclusiv sociologic, ci intotdeauna biosociologic.
Rezulta ca personalitatea nu poate fi corect apreciata decat dupa criterii biopsihosociologice.
Pornind de la aceste premise, autorul incearca sa determine factorii ce conduc la formarea unei personalitati
criminale.
Un prim factor important este ereditatea; cu toata influenta sa puternica, aceasta nu trebuie considerata ca o
determinare absoluta.
Predispozitia spre crima poate avea ca sursa si unele disfunctionalitati cerebrale, hormonale etc.
Varsta si crizele biologice pe care le antreneaza sunt de asemenea importante: pubertatea, cu modificarile ei
specifice de ordin psihofiziologic, precum si procesele involutive ale imbatranirii pot conduce la tulburari de
comportament si chiar la crima.
Se poate afirma, spune autorul, ca predispozitiile spre crima sunt expresia unui ansamblu de conditii organice si
psihice ereditare, congenitale sau dobandite care, diminuand rezistenta individuala la instigari criminogene,
permite individului, cu mai multa probabilitate, sa devina un criminal.
Di Tullio nu ignora factorii sociali sau fizici, exteriori individului, care nu pot avea o influenta reala decat in
masura in care intalnesc o constitutie criminala preexistenta ori contribuie la formarea unei astfel de personalitati.
27.Teoria anomiei
Conceptul de anomie a fost introdus de sociologul american Robert K.Merton in anul 1938 odata cu lucrarea
Structura sociala si anomia, in scopul explicarii, cu ajutorul sau, a comportamentului infractional. In anul 1957
apare lucrarea cu titlul Teoria sociala si structura sociala.
Anterior, termenul de anomie a fost utilizat de catre teologi (sec. XVI-XVII), pentru a desemna atitudinea de
dispret a unor persoane fata de dreptul divin, apoi a fost utilizat de catre sociologul francez Emile Durkheim,
pentru explicarea fenomenului infractional.
Anomia este conceputa de Merton ca o stare sociala de absenta ori de slabire a normei, ceea ce duce la o lipsa de
coeziune intre membrii comunitatii. In explicarea starii de anomie, autorul utilizeaza doua concepte: cel de
cultura si cel de organizare sociala.
Prin cultura se intelege ansamblul valorilor ce guverneaza conduita indivizilor in societate si desemneaza
scopurile spre care acestia trebuie sa tinda.
Organizarea sociala reprezinta ansamblul de norme si institutii care reglementeaza accesul la cultura si indica

mijloacele autorizate pentru atingerea scopurilor.

Starea de anomie se instaleaza atunci cand exista un decalaj prea mare, intre scopurile propuse si mijloacele
legitime, accesibile pentru anumite categorii sociale. Astfel, in societate exista un permanent conflict intre
posibilitatile formal recunoscute de lege, de realizare de catre persoana a scopurilor sale materiale si spirituale, pe
de o parte, si posibilitatile efective reale, de atingere a acestor scopuri, posibilitati care sunt foarte limitate.
Aceste categorii defavorizate recurg la mijloace ilegale, la criminalitate, pentru satisfacerea scopurilor propuse de
cultura ambianta.
Merton elaboreaza o tipologie a modurilor de adaptare personala si analizeaza principalele tipuri ale acestei
adaptari.
Intre scopuri si mijloace se mentine un echilibru atat timp cat persoanele pot obtine satisfactii, rezultate din
atingerea obiectivelor si scopurilor, precum si din utilizarea unor mijloace socialmente acceptate. El poate fi insa
si perturbat, in functie de comportamentul persoanei fata de rolul ei intr-o situatie data, de reactiile acesteia la
presiunile ce le exercita asupra sa grupurile sociale, care, la randul lor, sunt supuse intr-o maniera diferita la
stimuli culturali si la frane sociale.
Pornind de la asemenea observatii, Merton ajunge sa formuleze urmatoarele tipuri de comportament:
conformismul, care presupune simultan conformitatea persoanei la scopuri si mijloace;
inovatia, care rezulta din acceptarea scopurilor, obiectivelor prezentate ca legitime de catre societate, asa cum
este cazul succesului si respingerea mijloacelor legale pentru atingerea lor; autorul cantoneaza tocmai aici viciile
si crima, prezentandu-le ca pe o reactie normala fata de situatia in care se afla persoana, apreciind ca este
normal ca ea sa adopte un comportament deviant;
ritualismul este specific persoanelor care abandoneaza idealul reusitei financiare si ascensiunii rapide si se
limiteaza la aspiratii ce pot sa le satisfaca prin mijloace acceptate de societate. Cu alte cuvinte, renunta la
scopurile si obiectivele cultivate de societate, pastrand mijloacele;
evaziunea este caracteristica persoanelor care abandoneaza atat scopurile, cat si mijloacele propuse de societate,
fara a oferi in schimb alte solutii, asa cum sunt: deficientii mintal, paria, exilatii, nomazii, vagabonzii, drogatii
etc. din randul carora unii devin infractori periculosi;
rebeliunea se intalneste la persoanele ce resping scopurile si mijloacele propuse si acceptate de societate,
urmaresc sa introduca o structura sociala in care sa existe o corespondenta mai stransa intre merit, efort si
recompensa sociala, sa schimbe deci inechitatile, valorile date cu altele noi prin intermediul revolutiei ce ia forma
unei actiuni politice organizate.
Teoria anomiei, cu toate lacunele pe care le are, este importanta deoarece evidentiaza unele realitati caracteristice
societatii contemporane.
28.Teoria genetica(sau teoria aberatiei cromozomice)
Cariotipul uman este alcatuit din 46 de cromozomi,repartizati in 23 de perechi dintre care 22 perechi reprezinta
soma,iar 2 cromozomi sint raspunzatori de genul persoaanei(xx-fete,xy-baieti). In cazul in care apare in plus un
cromozom,fie de tip x sau y,ne confruntam cu uramtoarele anomalii:
47xxy-sint personae inalte si slabe ,cu o pilozitate cubiana de tip femenin,barba rara sau absenta,savirsesc de
regula infractiuni cu tematica sexual(pedofilie)
47xyy-indivizi cu aparenta amsculina,deseori foarte inalte si se observa o anomalie in configurarea urechilor.De
regula savirsesc omucidere.
29.Teoria angajamentului
30.Teoria criminalului nevrotic
Varianta cea mai cunoscuta a acestei teorii apartine lui Fr.Alexander si H.Staub si este expusa in lucrarea
Criminalul si judecatorii sai .
In viziunea celor doi cercetatori (Cioclei, 1996), criminalitatea poate fi clasificata in urmatoarele categorii:
1).Criminalitatea imaginara, care transpare in vise, fantezii sau acte ratate;
2).Criminalitatea ocazionala, specifica persoanelor si situatiilor in care Supraeul suspenda instanta morala in
urma unei vatamari sau amenintari iminente pentru Eu (cazurile in care conduita criminala este consecutiva unui
santaj, unei amenintari ori unei stari de legitima aparare etc.)
3).Criminalitatea obisnuita, categorie care cuprinde la randul ei trei tipuri de criminali: a).criminalii organici, a

caror personalitate tine de psihiatria clasica (bolnavii mintal care prezinta alterari ale capacitatii de discernamant
ori lipsa acestuia); b).criminalii normali, caracterizati prin aceea ca sunt sanatosi din punct de vedere psihic, dar
sunt socialmente anormali; acestia fac parte, de regula, dintr-o colectivitate criminala si se comporta conform
moralei acesteia si nu prezinta conflicte intre Eu si Supraeu; c).criminalii nevrotici, respectiv cei care actioneaza
in functie de mobiluri inconstiente. Eul este invins de Sine, care scapa determinarii Supraeului. In aceste cazuri,
se constata existenta unui sentiment de vinovatie, insotit de angoasa pedepsei. Criminalul nevrotic resimte
pedeapsa ca pe o justificare morala, ca o autorizare a recidivei; doar gandul criminal este suficient pentru a
dezvolta sentimentul de culpabilitate si nevoia de pedeapsa.
31.Teoria personalitatii antisociale
Autor Kate Freidlander.Conform teoriei respective procesul de adoptare parcurge 3 etape:
1.)Faza primelor relatii dintre copil si parinte(este vorba de complexul oedip si electra,astfel incit in functie de
rezolvarea corecta a acestora depinde formarea ulterioara a personalitatii)
2.)Faza formarii supra eului-in cadrul acestei etpe copilul incearca sa se identifice cu parintii si are loc un process
emitativ
3.)Faza formarii relatiilor de grup in cadrul familiei-la aceasta etapa relatiile ce se dezvolta in cadrul grupului
familial reprezinta o copie micro,a relatiilor sociale a viitorului.
32.Teoria instinctelor
Reprezentantul acestei teorii este criminologul belgian Etienne de Greef, care sustine ca personalitatea
delincventului ca si personalitatea umana, in general, este determinata de instincte. Instinctele nu se opun
inteligentei si nu pot fi separate de aceasta. La om nu se poate identifica o manifestare instinctuala pura, in sensul
ca mai multe instincte, mai multe tendinte actioneaza si isi produc efectele asupra conduitei umane in acelasi
timp. Acest ansamblu de tendinte instinctive organizate intre ele potrivit preocuparilor inteligentei formeaza
structura afectiva (De Greef, 1947).
In cadrul acestei structuri afective se pot distinge doua grupe fundamentale de instincte: instinctele de aparare si
instinctele de simpatie.
Instinctele de aparare contribuie la conservarea eului, functioneaza sub semnul sentimentului de justitie si de
responsabilitate a celuilalt, au la baza agresivitatea, tind spre o reducere progresiva a individului la o entitate
abstracta, supusa legilor morale concepute mecanic.
Instinctele de simpatie contribuie la conservarea speciei, functioneaza sub semnul abandonului de sine si
acceptarea totala a celuilalt, au la baza subordonarea si devotamentul fata de celalalt, tind spre o valorizare
extrema a celuilalt.
Nici una din cele doua categorii nu se poate realiza integral, exista o opozitie permanenta intre instinctele de
aparare si cele de simpatie, viata psihica se desfasoara sub semnul conflictului permanent intre structurile
afective. Tendinta de a alege securitatea in dauna afectivitatii da nastere unui sentiment de vinovatie a carui
lichidare se incearca prin reintoarcerea catre celalalt. In tot acest conflict se creeaza un echilibru precar; in
aceste conditii tulburarile de caracter si insuficientele inteligentei vor favoriza trecerea la actul criminal.
33.Conceptul de personalitate al infractorului si cercetarea criminological a acestuia.
Personalitatea criminalului teorii psihiatrice si psihologice (psihanaliza)
- experientele traumatice din copilarie, care si-au lasat amprentele asupra individului, pot sa argumenteze
comportamentul, chiar si atunci cand acesta nu a constientizat acele fapte. Pentru a trata aceste probleme Freud a
inventat psihanaliza. In acest sens pacientul se relaxa complet si vorbea despre orice ii venea in minte. Ideea era
aceea a liberei asocieri. Astfel, individual era capabil sa reconstruiasca evenimentele petrecute cu mai mult timp
in urma sis a le aduca in constient.
Teoria sustinea, ca daca pacientul devenea constient de aceste evenimente, ele isi pierdeau din puterea lor
subconstienta, iar pacientul castiga un grad mai mare de control al constientului si al libertatii.
- El redefineste constientul ca EU (ego) si imparte sunconstientul in SINE (ID) si SUPER EU (SUPEREGO).
- SINE - acei stimuli si impulsuri care stau la baza tuturor comportamentelor. Sinele este in permanenta
inconstient si raspunde numai la ceea ce Freud a numit principiul placerii daca te simti bine, fa-o.
- Supereul, - este acea forta constienta si autocritica, care evidentiaza cerintele ce te opresc sa faci ceea ce iti
place, din motive ce tin de experienta sociala individuala.

- contine elemente constiente sub forma codurilor etice si morale, dar este incopnstient in operarea sa.
Supereul apare odata cu primele mari experiente ale copilului, de dragoste si atasament fata de parintii lui.
EUL este personalitatea constienta care este orientate catre lumea reala in care persoana traieste si incearca sa
mediteze intre cererile SINELUI si prohibitiile SUPEREULUI.
34.Conditiile de micromediu si macromediu in vederea formarii personalitatii infractorului.
35.Aspecte psihologice privind formarea personalitatii infractorului
Personalitatea infractorului reprezinta o categorie psihologica complexa care cuprinde notiunea psihosociala de
personalitate si notiunea juridico-penala a infractorului.
- Personalitatea infractorului include ansamblul trasaturilor, insusirilor si calitatilor persoanei care a comis o
infractiune, exprimand in acelasi timp relatia dintre individualitatea launtrica si esenta sociala a infractorului.
componentele personalitatii : aptitudinile, temperamentul si caracterul.
Aptitudinile sunt sisteme operationale stabilizate, superior dezvoltate si de mare eficienta; aptitudinile de baza
sunt mostenite iar cele superioare sunt dobandite in procesul invatarii si perfectionarii individuale.
Temperamentul exprima gradele de activare a energiei biopsihice; componenta comportamentala poate fi
consideerat ca element explicativ in etiologia crimei. Modul de manifestare concreta a temperamentului depinde
de masura in care el este reglat si stapanit de caracter.
Caracterul reprezinta un ansamblu de insusiri care se manifesta in timp , constant si durabil in faptele de conduita
ale individului.
Dezorganizarea sociala, conditiile economice precare, conflictele culturale sunt elemente cu un impact major
asupra criminalitatii ca si fenomen social.
Personalitatea comportamentului antisocial se formeaza in aceleasi sfere ale vietii sociale: familie, scoala, etc. ca
si personalitatea non-delicventa. Orientarea antisociala a personalitatii nu se formeaza dintr-o data; este un proces
de durata pe parcursul caruia individual inmagazineaza informatii, asimiland cu precadere informatii
perturbatoare care provin din mediul social, ceea ce il impiedica pe individ sa asimileze sistemul de norme si
valori promovate de societate
Noiunea personalitii infractorului ca verig principal n mecanismul actului infracional.
Corelaia dintre noiunea personalitii infractoruluii aa noiuni nrudite, cum ar fi: subiectul infraciunii,
inculpatul, condamnatul. Specificul aspectelor criminologice de studiere a personalitii infractorului.
Personalitatea ca sistem de interaciune a trsturilor i calitilor participantului i purttorului rtelaiilor sociale.
Formarea personalitii infractorului. Modele de formare: nstrinarea; frustrarea; inadaptarea; nvarea.
Structura personalitii infractorului. Elementele psihice i fizice: temperamentul; emoiile; caracterul; orizontul
intelectual; interesele; deficienele psihice; sexul; vrsta; starea fizic a organismului i a sntii etc. Elementele
social-demografice. Caracteristca nivelului de studiu al persoanelor ce comit infraciuni. Caracterizarea
personalitii infractorului dup situaia familial, social i a tipului de ocupaie. Elementele juridico-penele:
antecedentele penale; recidiva; rolul n grupul criminal etc.
Corelaia dintre biologic i social n structura personalitii infractorului. Discuii i probleme.
Clasificarea infractorilor. Cirteri de clasificare: dup caracterul i coninutul motivaiei comportamentului
criminal; dup profunzimea i stabilitatea motivaiei criminogene, a convingerilor i valorilor orientative legate
de ea, care determin tendinele personalitii (infractori ntmpltori, situaionali, instabili, periculoi, deosebit
de periculoi). nsemntatea practic a clasificrii infractorilor.
36.Aspecte fizice si fiziologice ale criminalului
Aceasta teorie cuprinde mai multe variante ce au ca element comun sustinerea ideii potirivit careia exista o
corelatie intre activitatea criminala si biotip.
Psihiatrul german Ernest Kretschmer (1888-1964), mergand in cercetare pe linia corelarii elementelor de ordin
biologic cu cele psihice, a creat un sistem caracterologic complet. Principala lucrare a lui Kretschmer in acest
domeniu a fost Structura corpului si caracterul. Acesta considera ca, in functie de constitutia corporala, se pot
distinge patru tipuri fizice, fiecare tip avand o predispozitie spre comiterea unor infractiuni specifice:
TIPUL PICNIC - constitutie orizontala; scund, cu extremitati scurte; sistem osteo-muscular plapand; fata
rotunda, craniul rotund, putin ridicat, voluminos; calvitie; cavitatea toracica si abdominala dezvoltata; strat de

grasime la suprafata trunchiului; adeseori inteligent si expansiv, ce poate deveni autor de escrocherii si fraude.
TIPUL ASTENIC - constitutie verticala; sistem osteo-muscular firav; slab, craniul mic, chipul prelung, fruntea
inclinata inapoi, nasul alungit, maxilarul inferior scurt; forta fizica scazuta; dotat divers din punct de vedere
intelectual; interiorizat; de regula adaptarea sociala este precara, criminalitate precoce si o tendinta spre recidiva;
ar comite mai ales falsuri, furturi si abuzuri de incredere.
TIPUL ATLETIC - sistem osteo-muscular puternic, trunchi piramidal cu baza mare in sus, aspect fizic placut,
oscileaza intre sentimentalism si brutalitate, ar avea o raspandire relativ ridicata in randul infractorilor de aproape
toate varstele, ar comite preponderent asasinate, talharii cu folosirea armelor, incendii si ar fi predispusi la
recidiva indiferent de varsta.
TIPUL DISPLASTIC - diferite malformatii corporale, deficiente ale caracterelor sexuale, slab dezvoltat psihic si
morfologic; din punct de vedere psiho-medical, regasim in aceasta categorie debili mintal si schizofreni;
displasticii comit de regula delicte sexuale, dar nu numai, opereaza intr-un mod neasteptat, isi incep cariera
infractionala dupa varsta de 18 ani si sunt expusi recidivei.
Pe baza experientei clinice, Kretschmer a asociat anumite portrete psihologice tipurilor somatice (Ceausu, 1978).
Astfel, persoanele cu o constitutie picnica prezinta un grupaj de trasaturi psihice cum ar fi: vioiciune, mobilitate,
optimism, uneori spontaneitate in gesturi si vorbire, sociabilitate, dar si o anumita superficialitate in relatiile
sociale, inclinatie catre concesii si compromisuri, spirit practic etc. Acest grupaj de trasaturi formeaza un profil
temperamental denumit de Kretschmer ciclotimic.
La persoanele cu constitutie fizica de tip astenic intalnim: inclinatie spre abstractizare, interiorizare, sensibilitate
pentru forma exterioara a relatiilor dintre oameni, meticulozitate dusa uneori pana la pedanterie, un simt acut al
onoarei, manifestari de ambitie ascunzand adesea un complex de inferioritate etc. Acest profil temperamental a
fost denumit schizotimic.
TIPUL ATLETIC - intermediar intre tipurile extreme mentionate, prezinta ca trasaturi psihice: inclinatie spre
activitati care presupun un volum mare de miscari si un mare consum de energie (ramuri sportive, activitati
desfasurate pe spatii mari cu schimbari rapide de situatie etc.), incredere in sine, autoapreciere realista.
Wiliam H. Sheldon stabileste o corelatie intre anumite caracteristici fizice si caracteristicile temperamentale, intre
tipul fizic si comportament. Dupa gradul de dezvoltare al celor trei foite embrionare, distinge trei tipuri fizice:
TIPUL ENDOMORF (viscerotonic) - dezvoltare corporala predominant interna: rotund, gras; reactii incete,
uniformitate in activitatea emotionala; fire extravertita; comunicare usoara si rapida; sociofilie; iubire de
ceremonii; placere de confort fizic; placerea relaxarii in repaus si miscare.
TIPUL MEZOMORF (somatotonic) - dezvoltare corporala echilibrata, atletic, puternic, musculos, viguros;
placere pentru miscare, interes pentru sport; trasaturi pline de energie, cautarea riscului; maniera directa,
deschisa, chiar putin dura, curaj si combativitate; agresivitate competitiva; voce neretinuta, fara intonatii;
maturitate in prezentare.
TIPUL ECTOMORF (cerebrotonic) - dezvoltare corporala predominant externa; corp lung, slab; muschi slab
dezvoltati; pozitie si miscare retinute; ermetism, inhibitie,insingurare; activism mintal; sociofobie; evitarea
zgomotului; prezentare infantila.
Dupa raportul torace-membre si functionalitate endocrina, N.Pende distinge tipul brevilin (scund ), tipul mediu
(normal) si tipul longilin (inalt).
Dupa raportul torace-membre, G.Viola distinge tot trei tipuri fizice: brachitip (macrosplanchnic), torace mai
dezvoltat decat membrele, scund; mediotip (normosplanchnic) si longitip (microsplanchnic), membre mai
dezvoltate decat toracele, inalt.
Fizicul singur nu poate explica in mod adecvat comportamentul infractional, insa poate favoriza anumite tipuri de
infractiuni.
37.Conceptia criminalului anthropologic
38.Conceptia biotipologica a criminalului
Dupa Kretschmer exista trei tipuri biotipologice : tipul picnic,caracterizat dupa forma corpului ca un tip scurt,larg
si gras ,tipul atletic ,tip inalt ,muscular ,tipul astenic cu infatisare de om slab ,subtire
Tipul picnic este mai deschis,sociabil,tipul atletic este echilibrat,adaptabil,tipul astenic este retras,timid,putin
sociabil.
Tipul picnic se imbolnaveste de manie ,depresie,astenicul si atleticul de depresie si schizofrenie.
Astenicii si atleticii comit crime contra proprietatii,contra bunurilor,picnicii comit infractiuni asupra persoanelor

O.Kinberg sustine teoria inadaptarii sociale cu privire la criminal

Criminalii psihopatici sunt de mai multe feluri : criminalul paranoid care se caracterizeaza prin orgoliu
nemasurat,atitudini egoiste,conflicte cu alti semeni.
Criminalul pervers care se caracterizeaza prin indisciplina,neascultare,lipsa de afectiune pentru altul,lipsa de
mila,ranchiuna si cruzime
Criminalul hiperemotiv se caracteriseaza prin sensibilitate excesiva ,nervozitate pronuntata.
39.Criminalul,un inadaptat social
40.Criminalul,personalitate psihopatica.
Lipsa de frica, de empatie si sensibilitate in relatiile interpersonale: acestea sunt unele dintre trasaturile
caracteristice ale unei personalitati psihopatice, studiate in cadrul a numeroase studii. Recent, specialistii in
neurologie de la Vanderbilt University au identificat insa si o corelatie intre ele si o problema de functionare a
sistemului cerebral al recompensei. De multe ori oamenii ii percep pe psihopati drept niste criminali cu sange
rece care isi iau ceea ce doresc fara sa se gandeasca la consecinte Exista o lunga traditie de studiu al psihopatiilor
care s-a concentrat asupra lipsei de sensibilitate la pedeapsa, si a fricii, dar aceste trasaturi nu constituie indicatori
buni ai unui comportament violent sau criminal
n aceast orientare au fost grupate principalele teorii i concepii a cror trstur esenial const n centrarea
explicaiei cauzale pe factorii psihologici. Sunt examinate teorii extreme, care reduc geneza crimei la psihicul
individului, ca i variante nuanate, a cror linie de demarcaie ntre orientarea biologic i sociologic este mai
greu de trasat.
41.Conceptia caracteriologica a criminalului
42.Tipologii criminale
n general, noiunea de tip desemneaz o totalitate de trsturi caracteristice, distinctive ale unui grup social,
profesional etc., trsturi comune repetabile i care se gsesc mereu n corelaie.
Tipologiile infractorilor pot fi determinate, n special, prin cercetarea fenomenului de recidiv. Poibilitile de
acomodare i de reintegrare se determin frecvent prin calcularea indicelui de inadaptare.
Astfel, n funcie de o serie de criterii n literatura de specialitate s-au realizat diverse categorii i tipologii ale
infractorilor dup cum urmeaz:
A. n funcie de gradul de contientizare i control al comportamentului criminal:
infractori normali;
infractori anormali.
B. n funcie de tendina de repetare a aciunilor criminale avem infractori
recidiviti
nerecidiviti.
C. n funcie de gradul de pregtire infracional avem infractori:
ocazionali;
de carier.
D. n funcie de modul n care personalitatea infractorului afecteaz comportamentul lui criminal avem criminali
socializai, criminali neurotici , criminali pihotici i criminali sociopai.
E. In funcie de tipul de fapte comise, n tendine hetero sau homo distructive, viznd reiterarea unor
comportamente ndreptate nspre delincvente diferite respectiv spre acelai tip de delicte.
Primele tipologii specifice de criminali au fost realizate de C. Lombroso i E. Ferri. Lombroso a ncercat s
demonstreze existena unui tip de criminal nnscut, care se caracterizeaz prin anumite trsturi apreciate ca
stigmate ale crimei, ulterior, acesta a fcut o difereniere n tipologia sa, distingnd ntre criminalii de tip
pasional, bolnav mintal i epileptic.
opt tipuri de criminali:
criminali profesioniti;
criminali contra proprietii;
criminali agresivi;
criminali crora le lipsete controlul sexual;
criminali care ntr-o situaie de criz nu gsesc dect o soluie criminal;
criminali caracterizai prin lips de disciplin social;

criminali dezechilibrai psihic;

criminali care acioneaz n baza unor reacii primitive.
43.Conceptele de clasificare a cauzelor si conditiilor crimei ca act individual
cauzele criminalitii, ele nu constituiau obiectul unor dezbateri deschise. n cadrul preocuprilor de identifica
cauzele criminalitii, precum i dimensiunile reale ale fenomenului, studiile realizate au surprins acei factori la
nivel macrosocial (crize sociale rzboaie, calamiti , dezechilibre sociale migraia, urbanizarea), la nivel
microsocial (eec, anturaj nociv, antecedente penale n familie, climat familial tensionat) i la nivelul individului
(de natur bio i psihologic) care reprezentau risc pentru producerea criminalitii. Pornind de la faptul c rata
sczut a criminalitii a fost o realitate incontestabil, explicaiile de pe poziiile teoriilor criminologice inspirate
din controlul social ofer repere interesante.
44.Clasificarea motivelor criminogene si rolul acestora in mecanismul actului infractional
45.Cocnceptul criminologic de victima.Victimologia si perspectivele acesteia.
Victima, prin statutul pe care l dobndete declaneaz reacii afective intense. Aceasta deoarece alimenteaz
sentimentul de insecuritate (i noi putem deveni la un moment dat victime
Victima este persoana care, individual sau colectiv a suferit un prejudiciu, n mod special un atentat la
integritatea sa fizic sau mental, o suferin moral, o pierdere material, un atentat grav la drepturile
fundamentale, urmare a unei aciuni sau omisiuni care ncalc legea penal sau reprezint violri a normelor
internaionale n materia drepturilor omului
Ultima precizare a fost necesar deoarece exist cazuri n care unele state i victimizeaz chiar proprii
rezideni,i care evident nu incrimineaz astfel de conduite. ntr-un astfel de caz este interesant detiut cine ar
trebui s ia msuri de protejare a acestor victime.
Statutul de victim a unei persoane nu depinde de statutul agresorului sau de faptul c agresorul este cunoscut sau
nu, sancionat penal sau nu, precum nici de faptul dac agresorul este ntr-o relaie afectiv sau familial cu
victima sa.
2. Victimologia general.
Fondatorul victimologiei generale este B. Meldensohn, avocat penalist, autor de origine romn,
El a fost mai mult interesat de personalitatea victimei dect de a studia factorii victimogeni. A clasificat victimele
n: victime absolut nevinovate ( cazul nou- nscutului ucis de mama sa), victime foarte puin vinovate ( femeia
care i provoac un avorti urmare a manoperelor avortive decedeaz), victime la fel de vinovate cai infractorul
( suicidul consimit, victimele eutanasiei), victime mai vinovate dect infractorul ( victima provocatoare, victima
imprudent care se accidenteaz), victima cea mai vinovat sau unic culpabil ( infractorul victim a unei
legitime aprri, victima care depune plngere mincinoas i victima imaginar n cazul tulburrilor psihice).
Apoi n marea categorie a victimelor a inclusi victimele accidentelor de circulaie, victimele accidentelor de
munc, victimele genocidurilor de orice fel etc. Printre factorii victimogeni el enumer: catastrofele naturale,
societatea, circulaia mijloacelor de transport, accidentele tehnologicei cele domestice, industria, criminalitateai
victima ea nsi.
Victimologia general i-a gsit utilitatea n stabilirea unor norme de protecia a muncii, a unor msuri
suplimentare de siguran rutier, a unor organisme internaionale capabile s sancioneze crimele de rzboi etc.
3. Victimologia penal.
Ea a fost lansat , dezvoltat de von Hentig.
Von Hentig a formulat 3 concepte:
- criminalul-victim. Acesta este persoana care devine criminal sau victim n funcie de circumstane ( victima
unei ncierri, copilul agresat care devine apoi printe agresor, etc)
- victima latent. Aceasta este vulnerabil n raiunea predispoziiilor generale (masochist, automutilant, etc.) sau
speciale ( vrst, profesie, trsturi de personalitate).
- relaia particular victim-criminal. Aceasta poate s fie o relaie psihopatologic pur, o relaie de
compatibilitate psihologic reciproc ( isteric/paranoic, prostituat/proxenet, sadic/masochist) sau anumite relaii
familiale de atracie reciproc. El clasific victimele n victime tipice ( persoane fizice, persoane juridice sau
chiar un animali n victime atipice (instituii religioase, statul, pacea public). Victimizarea poate fidirect atunci

cnd acesta suport nemijlocit prejudiciul aciunii infracionaleiindirec t atunci cnd victima particip la
procedurile judiciare desfurate de stat.
victimologia - acea ramur a criminologiei care se ocup de victima direct a infraciuniii care cuprinde
ansamblul de cunotine biologice, psihologice, sociologicei criminologice privitoare la aceast victim.
Victimizarea multipl este acea situaie n care victima unei infraciuni este
foarte probabil s devin din nou victim. Este un semnal de vulnerabilitate crescut
sau supraexpunerea la mediul criminal.
Revictimizarea este acel proces prin care victima unei infraciuni devine ea
nsi un agresor. Cazul mai frecvent este al copiilor abuzai care n multe cazuri devin ei nii prini agresori.
Unii autori afirm c n proporie de 50 % aceasta este regula. Nu exist cercetri care s confirme un astfel de
procent de revictimizri dar e cert c acest fenomen exist.
4. Factori victimologici.
Deoarece victimologia a aprut ca o consecin a preocuprii pentru descoperirea circumstanelor n care un
infractor trece la comiterea faptei (criminologia dinamic sau a trecerii la act), s-a ncercat descoperirea acelor
circumstane care privesc victimai care au un rol n declanarea comportamentului infracional.
Exist mai muli factori victimogeni. Existena unuia sau mai multor astfel de factori nu duce cu certitudine la
victimizare, dar n prezena acestora crete probabilitatea de victimizare.
Factorii victimogeni sunt acele circumstane bio-psiho-sociale care privesc
victimai n prezena crora crete probabilitatea de victimizare a unei persoane.Ea
devine n prezena factorilor victimogeni oint victimal.
Factorii victimologici au fost clasificai n:
a. factori biologici. Vrsta este un factor important deoarece, att la vrsta
copilriei, cti la btrnee, o persoan poate deveni mai des victima unei infraciuni. Cai minor victima nu are
fora fizic pentru a se apra mpotriva agresiunilor adulilor, ceea ce i face pe acetia s acioneze nestingherii.
Uneori lipsa de experien de via i transform n persoane credule sau chiar ei nii din dorina de senzaional
( curajul nebunesc)i de a tri experiene noi se expun mai mult dect un adult. Trebuie luat n calculi situaie
de dependen economic care l face pe minor s accepte situaia de victim atunci cnd agresorul este o
persoan de care e dependent economic. La btrnee persoana dispune de o for fizic redus i nu se poate
apra, uneori este dependent economici nu se poate opune agresorului. De asemenea capacitatea de adaptare la
noile riscuri generate de dezvoltarea tehnologic, o face vulnerabil.
Un alte element important este sexul , deoarece statistic femeile sunt mult mai
frecvent agresate dect brbaii. De obicei acest lucru se realizeaz n cadrul familiei,
i poate fi explicat prin diferena de forfi zice xistent ntre brbat i femeie, i de
cele mai multe ori prin dependena economic a femei fa de brbat, lucru foarte vizibil n societile de tip
tradiional. Mai exist iantajul emoional, dorina femeii de a-i pstra cu orice pre familia reunit i din
sperana c agresiunile nu se vor mai repeta.
b. Factori sociali. O categorie important este reprezentat de meseriile cu
risc ridicat ( poliist, prostituat, transportator de valori, paznic,ofer de taxi,
vnztor n localuri cu program de noapte sau plasate n zone ru famate). Modul de
via adic frecventarea localurilor de noapte, a zonelor ru famate, este un alt factor
social de risc. Relaiile cu infractori sau participarea la bandele de infractori implic riscuri suplimentare.
Condiiile socio-economice cum sunt srcia, excluderea social dari cele cein de etalarea bogiei, influeneaz
statutul victimogen al persoanei.
Izolarea social legat de statutul de emigrant, nou venit n zon etc. este de multe ori
un factor de risc. Lipsa msurilor de protecie ( case izolate, parcri nesupravegheate, lipsa geamurilor de
protecie de la bnci, a sistemelor antifurt de la automobilei imobile) este, la fel, un factor social victimogen
important.
46.Rolul victimei in mecanismul actului infractional.Raportul infractor-vicitima
47.Bazele istorice ale reactiei sociale antiinfractionale
48.Resocializarea infractorului

Proces de reeducare si de tratament aplicat persoanelor condamnate penal, care are ca scop transformarea
comportamentului acestora in raport cu normele si valorile acceptate in societate, in vederea reintegrarii lor
sociale. Resocializarea infractorului presupune si aplicarea unor metode terapeutice adecvate in vederea
remodelarii personalitatii infractorului, ameliorarea tendintelor sale reactionale, reinnoirea motivatiilor si
modificarea atitudinilor in scopul readaptarii la mediul socio-cultural.
49.Criminalitatea feminina si profilaxia acesteia
Ceea ce se poate afirma cu certitudine este faptul c numrul de femei implicate n activitate infracional este
mai sczut dect al brbailor, att la vrsta minoritii cti la majori. Exist de asemenea,i o diferen a tipului
de infraciuni comise. Se susine, de ctre unii autori, c infracionalitate feminin nu este evaluat corect
deoarece este o criminalitate de obicei ascuns ( premeditarea aduce cu sine o mic probabilitate ca femeia
criminal s fie descoperit, faptul c femeia este de obicei instigatoare la infraciunii de cele mai multe ori
adesea doar autorul este sancionat.)
n doctrina german, plecndu-se de la datele statistice din Germania ( de la 17,5% criminalitatea feminin n
1972i 23.5% n 1990), Austria ( 19% criminalitate feminin n 1990)i Elveia (20% criminalitate feminin n
1992) s-a constata o tendin de cretere a criminalitii feminine att cantitativ, ajungndu-se pn la 20 % dintre
infraciuni n anii 1990, cti calitativ deoarece acestea comit infraciuni din ce n ce mai grave, depind limitele
tradiionale, adic furturi din magazine ( 39.8%), furturi din poetei geni (28%)i falsificarea de reete pentru
eliberarea unor anumite medicamente cu efect psihotrop (32%), ctre noi domenii de tipul falsificrii crilor de
credit sau folosirii frauduloase a acestora, pn la tlhriii criminalitate organizat11. n SUA creterea
criminalitii masculine a fost ntre 1970i 1990 de 40 % iar a celei feminine de 80 %).
Doctrina romn se situeaz pe poziia doctrinei franceze considernd
c procentul de 10 la % criminalitate feminin este cel corect13.
S-a luat n calculi faptul c sistemul procesul penali sancionator penal adopt o atitudine diferit fa de femei
dect fa de brbai. Exist tendina de a se aplica sanciuni mai uoare femeilor care comit infraciuni,innduse cont de faptul c trebuie s i creasc copii, de faptul c recunosc cu mai mare uurin comiterea faptelor,
ceea ce uureaz activitatea organelor judiciarei prin faptul c trezesc un mai mare sentiment de compasiune
dect criminalii brbai.
2. Explicaii ale criminalitii feminine
Criminologia tradiional susinea c femeia nu poate comite orice infraciune deoarece este lipsit de fora
necesar, specificul criminalitii feminine fiind faptul c ea comite infraciuni uoare datorate lipsei sale de
for. Cercetrile recente au infirmat aceast tez a criminalitii datorate forei femei, ea putnd comite crime de
o ferocitate deosebit folosindu-se de mijloace ajuttoare ( arme, otrvuri, etc.).
O prim categorie de autori explic delincvena prin structura biopsihic a femei iar o a doua categorie explic
fenomenul pe temei sociologic. Dei justificare sociologic pare mai credibil ea explic cu dificultate faptul c
nu a crescut criminalitate feminin n proporia cu care a crescut roluli implicarea femeii n viaa social. De
asemenea este greu de nlturat din discuiei dimensiunea biopsihologic a femei14.
Una din teoriile feministe explic diferena de criminalitate ntre femeii brbai plecndu-se de la teoria
risculuii anume faptul c lumea fiind dominat de brbai, ei sunt implicai n toate sferele vieii sociale
existnd, din acesta cauz,i un risc crescut ca brbaii s intre n conflict cu normele sociale. Deoarece femeile
nu sunt implicate n activitile importante atunci nici nu sunt supuse riscului de a comite infraciuni.
Tot teoriile feministe au explicat creterea numrului de fete implicate n gtile de cartier ca fiind o
masculinizarea a feminitii lor cai cum participarea ntr- o gac de cartier este un specific masculin. Concluzia
autorului unui studiu care analizeaz implicare fetelor n gtile de cartier este c acest fenomen este foarte
complex. El nu vizeaz doar dimensiunea genului cruia i aparini estei o problem de mediu sociali poziie
social. Poatei mai important este faptul c participarea la o band este o criz specific adolescentin, de cutare
a independenei16. Multe fete intr n acele gti din considerente sentimentale deoarece vor s-i demonstreze
iubitului, de obicei membru al unor astfel de gti faptul c sunt foarte puternice. Pentru aceast categorie,
ataamentul fa de gac dispare odat cu ataamentul pentru membrul gti care a determinat intrarea ei acolo.
Apoi acestea revin la o conduit social normal.
50.Cauzele si conditiile delicventei juvenile

Delicvena juvenil, o problem de prima importan, reprezint ansamblul abaterilor i nclcrilor de norme
sociale sancionate juridic, svrite de minorii pn la 18 ani .
Delincvena juvenil cuprinde totalitatea faptele prevzute de legea penal comise de minori responsabili
penali a cror comitere antreneaz rspunderea penal.Indiferent de numrul mare de definiii ale delincvenei
juvenile elaborate de
numeroi autori, din punct de vedere criminologic intereseaz doar conduitele antisociale care intr sub incidena
legii penale, care sunt comise de minori ce rspund penali evident n situaia n care respectiva conduit
implic i un tratament penal. Vrsta de la care se angajeaz rspunderea penal a minorilor poate s fie diferit
de la oar la alta la fel cumi sanciunile penale pot s difere.
Predelincvena juvenil cuprinde toate atitudini antisociale ( absene repetate de lacoal, indisciplin, limbaj
violent sau obscen, consumul de alcool etc.)i toate faptele prevzute de legea penal comise de minori care nu
rspund penal.
Statistica la nivel naional n mai 2004 arat c din cei 41817 de deinui la acea dat n penitenciarelei centrele
de reeducare din Romnia 842 sunt minori. Procentul este n scdere fa de ultimul deceniu confirmnd tendina
de descretere a delincvenei juvenile. Aceste cifre nu pot revela procentul delincvenei juvenile reale raportat la
criminalitatea majorilor deoarece nu se ia n calcul dect criminalitatea legal, cea sancionat cu privare de
libertate, dar poate fi un indiciu a acestei relaii. n Romnia nu exist studii complexe asupra acestui fenomen.
Majoritatea statisticilor europene vorbesc de o cretere a criminalitii minorilor n ultimii 50 de ani. Cu toate
acestea un cercettor al Departamentului de Criminologie al Universitii din Stockholm a verificat dac acesta
ipotez este reflectat i de numrul de persoane tratate medical urmarea unor leziuni determinate de infraciuni
violente comise de minori. Rezultatele au fost surprinztoare, practic numrul de victime tratate medical ale
infraciunilor comise de minori este relativ constat, la feli cazuri de deces al unor minori victime ale unor
infraciuni.
Este curios cum toate statisticile arat o cretere a criminalitii masculine, femininei a delincvenei juvenile n
schimb numrul victimelor tratate medical a rmas constant sau a sczut. Autorii studiului arat c aceleai
concluzii pot fi extinse
i la alte ri vest-europene (Olanda, Danemarca i Elveia). Toate au aceeai
neconcordan, cu excepia Anglieii a Germaniei unde creterea oficial a
criminaliti se reflect i n statisticile medicale.
Explicaia pe care au dat-o autorii studiului a fost diferena de preocupare pentru fenomenul delincventei
juvenile, din partea autoritilor. n ultimii anii a crescut numrul de infraciuni descoperite comise de minori,i
nu a procentului real care este foarte posibil s nu fi suferit modificri nsemnate. La fel de important a fosti
abordarea n mass-media a delinvenei juvenile9. n 1986 anul asasinrii Primului Ministru suedez, s-au scris cele
mai multe articole despre delincvena juvenil, iar apoi treptat acest fenomen a sczut din atenia media, dei
dup cifrele statistice oficiale ar fi trebuit s se reflecte mai des n media cazurile de criminalitate a minorilor.
51.Opinii criminologice privind prevenirea delicventei juvenile
Dou sunt modalitile prin care s-a intervenit pentru stpnirea fenomenului:
programe de prevenie social a delincveneii aciuni de prevenire poliieneti.
a. programe de prevenie social a criminalitii . Cele mai importante
programe de prevenire a criminalitii juvenile au fost derulate n SUAi apoi au fost preluatei adaptatei n
Europa. O prim categorie de programe cuprinde programele de intervenie asupra mediului n care triete
minorul ( a existat chiar unul, foarte ambiios, de modificare total a mediului, aplicat n anii 30 n Chicago, dar
ale crui rezultate nu au fost pe msura ateptrilor.
A doua categorie este reprezentat de programe numite pedagogicei terapeutice,i constau n exercitarea unor
aciuni de prevenire selectiv, adresate unor minori, copii cu dificultii prinilor lor, prin tehnici de intervenie
individualizate (consiliere, programe de aciune asupra bandelor de minori, etc).i aceste aciuni nu au avut un
succes remarcabil dar au reprezentat un progres.
n Frana pn n 1981 au exista aa numitele cluburii echipe de prevenie a delincvenei juvenile, apoi s-a
ncercat remodelarea zonelor de locuine sociale (renovarea cldirilor, reinseria social i cultural a
minorilor din aceste zone), crearea de organisme specializatei operaiuni de ocupare a vacanelorcolare a
minorilor.

b. Aciuni de prevenire poliieneti

Se pot derula activiti de informarei participarea a tuturor tinerilor, programe de clasificarea a tinerilor, aciuni
care se adreseaz tinerilor care au atras atenia poliiei, aciuni care se adreseaz tinerilor care comit infraciuni
uoarei pentru care nu a fost necesar desfurarea unor aciuni judiciare dar pentru care exist totui riscul de a
recidiva.
n Romnia minorului care comite infraciuni i se pot aplica pedepse (nchisoare strict, nchisoarea, amenda,
munca n folosul comunitii) sau msuri educative (mustrare, libertatea supravegheat, libertatea supravegheat
sever, internarea ntr-un centru de reeducare, internare ntr-un central medical educativ). Regula trebuie s fie
aplicarea msurilor educativei excepia aplicarea unei pedepse Cu toate acestea practica judiciar a ultimului
deceniu a dovedit contrariuli anume o reticen crescut a instanelor n a aplica msuri educative, aceasta
poatei pentru c
56 regimul de executare a internrii ntr-un centru de reeducare era perceput de minori ca
fiind mai greu dect regimul de executare al pedepsei nchisorii.
Sanciuni alternative. Poate ideea cea mai important este aceea c n cazul minorilor pedeapsa nchisorii trebuie
s fie ultima soluie, cnd au fost epuizate toate celelalte posibiliti. Un studiu efectuat n Frana a artat c 90%
dintre minorii care au fost sancionai direct cu pedeapsa nchisorii au recidivat. De aceea e nevoie de un sistem
judiciar penal adaptat specificului minorilor, fiind de dorit nfiinarea unor tribunale pentru minori, soluia de
acum cu judectori anume desemnai de Ministrul de justiie pentru a judeca astfel de cauzei-a dovedit limitele.
Un judector care soluioneaz cauze cu minorii majori n aceeaiedin va avea tendin de a aplica soluii
similare, pentru fapte similare, uneori cu o severitate suplimentar n cazul minorului pentru a i se da o leciei
pentru a preveni recidiva. O astfel de abordare dovedete lipsa de informaie a magistratului cu privire la
delincvena juvenil.
De asemenea e de dorit ncercarea de mediere ntre victim i minorul agresor. O astfel de manier poate duce la
nelegerea de ctre minor a consecinelor faptelor sale, deoarece constarea pe viu a daunelor provocate de acesta
este mai educativ dect reprourilei admonestrile teoretice. De exemplu, n Germania, o metod de a- i
convinge pe tineri s renune la fumat a constat n vizionarea n direct a unei operaii de cancer la plmni datorat
fumatului, unde au putut constata direct efectul nociv al fumatului ( culoarea specific a plmnilor intoxicaii
situaia dramatic a celui care a fumat).
Sociologii au propus dou soluii privind intervenia instituiilor specializate n aciunea de identificarei
tratament a predelincvenei juvenile. O prim soluie ar fi aceea de a se accentua importana unor programe de
asisten adresat unui grup de minorii nu unui minor luat izolat, iar o a doua propunere const n abandonarea
programelor preventive concepute exclusiv pentru predelincvenii orientarea lor pentru toi minoriii
adolescenii. Mitul c doar minorii din mediul defavorizat economic comit infraciuni trebuie uitat.
52.Analiza fenomenului terorist si a politicilor de prevenire si de reprimare a acestuia
Notiunea de terrorism este cunoscuta omenirii de la inceputul istoriei, dar in istorie acest termen a aparut dupa
revolutia franceza din 1789.
terorismul poate sa constituie o infractiune de drept comun cand prin aceasta se urmareste realizarea unui avantaj
material ori cu titlu personal, cum ar fi executarea de fonduri sau razbunarea, dar poate lua si forma unei crime
politice, cand urmareste sa complice sau sa determine ruperea relatiilor dintre state, sa inlature anumiti lideri
politici, inclusiv sefi de state, deveniti indezirabili unor cercuri politice, sa influenteze prin intimidare politica
generala a unor state sau pozitia pe care acestea urmeaza sa o adopte in solutionarea unor probleme concrete, sa
impuna o doctrina politica ori o anumita forma de organizare a statului, in aceasta ultima categorie incadrandu-se
si terorismul de stat, constand in acte de violenta si agresiune exercitata de un guvern sau de o forta politica
conducatoare intr-un stat impotriva membrilor propriei societati, dar si, in anumite cazuri, impotriva miscarilor
de eliberare nationala a unor popoare subjugate. In prezent, intreaga omenire este amenintata de terorismul
nuclear ce a devenit o noua forma de amenintare a securitatii mondiale. In ultimii ani constatam cresterea
proportiilor de contrabanda cu materiale radioactive cu plutoniul, cesiul si uraniul care pot fi folosite de
organizatiile sau gruparile teroriste, care le pot procura sau fura de la tarile care le poseda ori ale produce
sinestatator. Este cunoscut de toti, ca o simpla imprastiere a agentilor radioactivi in zonele aglomerate, pot
produce cu mult mai multe victime decat detonarea unui dispozitiv nuclear.Noul Cod penal al Republicii
Moldova ar trebui sa fie completat cu crimele mentionate mai sus, cat si cu un articol nou: Denuntarea

calomnioasa cu buna credinta despre un act de terorism, deoarece si lipsa unui pericol social, datorita faptului ca
informatiile sunt false, acest act aduce la dezordine, panica in programul de lucru si in final cheltuieli mari pentru
verificare. Republica Moldova trebuie sa-si largeasca si sa-si aprofundeze cooperarea in lupta cu terorismul si
celelalte infractiuni grave mentionate atat pe plan bilateral, regional cat si international. In prezent, comunitatea
internationala este obligata, mai ales in situatiile de incalcare grava si masiva a drepturilor omului, situatii ce pun
in pericol pacea si securitatea internationala sa adopte masuri concrete ce ar depasi faza unor declaratii.
Referitor la interventia statelor in scopul restabilirii incalcarilor grave, masive a drepturilor omului ce se comit in
diverse zone ale Terrei, care in acelasi timp pun in pericol pacea si securitatea internationala aderam la pozitia
exprimata de profesorul Victor Duculescu, care scrie: Fara indoiala, diferenta intre interventia unilaterala a unui
stat, care sub pretextul umanitar urmareste sa-si perpetuieze anumite interese intr-o tara, si actiunea realmente
umanitara, care tinde sa apere valorile libertatii, este poate uneori mai delicata si mai dificila de facut. Ea poate si
trebuie insa facuta cu sprijinul juristilor, care sunt chemati sa detecteze daca exista un temei juridic autentic al
efectuarii unei asemenea interventii, care sunt limitele si modul in care o asemenea actiune se detaseaza, daca
respecta intru totul parametrii si obiectivele sale. Terorismul in sine foloseste deliberat si sistematic mijloace
violente ori amenintari care trebuie sa aiba ca rezultat provocarea de neincredere, teama, panica, nesiguranta,
ignorind orice norme umanitare. Scopul acestuia este de a afecta grav atit structura sociala cit si individul, si
sekurit pub
53.Cooperarea dintre organizatiile criminale si teroriste
Pentru a crea o politic comun viabil n materie de azil i imigraie, Uniunea European trebuie s
implementeze un sistem eficient de gestionare a fluxurilor de migraie, de control la frontierele externe i de
prevenire a imigraiei ilegale. Este necesar un efort susinut pentru combaterea bandelor criminale care practic
traficul de persoane i care exploateaz fiinele vulnerabile, n special femeile i copiii.
Criminalitatea organizat devine din ce n ce mai sofisticat i acioneaz n mod curent n reele europene sau
internaionale. Terorismul a dovedit deja c poate lovi cu brutalitate oriunde n lume.
n acest context, a fost creat Sistemul de informaii Schengen (SIS)
. Este vorba despre o baz de date
complex care le permite forelor poliieneti i autoritilor judiciare s fac schimb de informaii despre bunuri
furate, cum ar fi vehicule i obiecte de art, sau despre persoanele pe numele crora s-a emis un mandat de
arestare sau o cerere de extrdare.
Una din cele mai eficiente metode de capturare a infractorilor este urmrirea fondurilor dobndite pe ci ilegale.
Din acest motiv, ct i pentru eliminarea surselor de finanare a organizaiilor criminale i teroriste, UE a elaborat
o legislaie care urmrete combaterea splrii banilor.
Cea mai important realizare din ultimii ani n domeniul cooperrii dintre forele de ordine a fost crearea Europol
, un organism al Uniunii Europene cu sediul la Haga, care este format din ofieri de poliie i funcionari
vamali. Aria de aciune a Europol cuprinde: traficul de droguri i de vehicule furate, traficul de persoane, reelele
clandestine de imigraie, exploatarea sexual a femeilor i a copiilor, pornografia, falsificarea, traficul de material
radioactiv i nuclear, terorismul, splarea banilor i falsificarea monedei europene
54.Aspecte criminologice privind noile riscuri pt securitatea europeana
55.Crima organizata si formele acesteia
Crima organizata este definita prin existenta unor grupuri de infractori, structurate pe ideea infaptuirii unor
activitati ilegale, conspirative, avand ca principal scop obtinerea de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate.
Activitatile ce compun Crima Organizata au un caracter secret si bine organizat, din care cauza realizeaza un
impact social deosebit de negativ, in multe state el constituind "cancerul perfid" care vlaguieste puterea societatii
ameninta integritatea guvernelor, determina cresterea taxelor care se adauga la pretul marfurilor, pericliteaza
siguranta si locurile de munca ale cetatenilor, aduce daune agentilor economici aflati in competitie, controleaza
prin forta banilor sindicatele, in final realizand o puternica influenta in sfera economicului, socialului si mai ales
politicului.
Organizatii criminale - clasificare

Familiile Mafiei, constituite pe structuri ierarhice stricte, norme interne de disciplin, un cod de conduit i o
mare diversitate de activiti ilicite (familiile italiene, americane, cartelurile columbiene ale drogurilor etc.);
Organizaiile profesionale ale cror membrii, spre deosebire de familiile Mafiei, se specializeaz n una sau dou
tipuri de activiti criminale (laboratoare clandestine pentru fabricarea drogurilor, imprimerii clandestine pentru
contrafacerea sau falsificarea monedelor, furtul i traficul cu maini furate, rpiri de persoane pentru
rscumprare etc.)
Organizaii criminale constituite pe criterii etnice, care sunt, de regul, rezultatul unor mprejurri specifice
precum nchiderea granielor ori circulaia dificil peste frontiere, severitatea excesiv a procedurilor de
emigrare, expansiunea geografic, n asemenea situaii se afl societile criminale chineze (triade), grupurile
criminale japoneze, grupurile jamaicane i altele;
Organizaiile teroriste internaionale, care practic asasinatul, deturnarea de avioane, rpirea de persoane etc, sub
diferite motivaii, de regul politice, militare, religioase i rasiale
Principalele trasaturi ale Crimei Organizate
Stabilitate n cadrul asociaiei infracionale;
O anumit structur intern i diviziune a roiurilor intre membrii asociaiei;
Continuitatea i sistematizarea activitii infracionale;
Scopul principal al asocierii infracionale s fie obinerea unor ctiguri importante;
Activitatea infracional s fie profesionalizat.
Forme de manifestare
Organizatii specializate in extorcarea de fonduri
Organizatii specializate in traficul de droguri
Organizatii specializate in contrabanda
Organizatii specializate in escrocherii (inselaciuni)
56.Spalarea banilor in contextul crimei organizate
Spalarea banilor
Splarea banilor este un proces complicat care parcurge mai multe etape i implic multe persoane i instituii.
Reciclarea fondurilor este un proces complex prin care veniturile provenite dintr-o activitate infracional sunt
transportate, transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, n scopul de a ascunde proveniena sau
dreptul de proprietate asupra profiturilor respective . Necesitatea de a recicla banii decurge din dorina de a
ascunde o activitate infracional. Este cea mai periculoas component a economiei subterane i cuprinde:
activitile de producie,distribuie i consum de droguri, traficul de arme, traficul de materiale nucleare,furtul de
automobile, prostituia, traficul de carne vie, corupia, antajul, falsificarea de monede sau alte
valori,contrabanda,etc.
Termenul de splare a banilor a nceput s fie folosit n anii 1920 cnd n SUA unele grupuri infracionale (foarte
cunoscui ar fi Al Capone i Bugsy Moran ) au deschis spltorii,fie auto,fie de rufe, care aveau rolul de a spla
banii murdari,n fapt s i justifice banii provenii din diverse activiti criminale. Probabil c tocmai de la
aceste activiti a rmas i denumirea de ,,money laudering(splarea banilor) care n timp a cptat i o
consacrare juridic.
n zilele noastre, acestui scop i folosesc restaurantele fast-food, cazinourile i societile comerciale ce au la baz
numerarul
Spalarea banilor
O caracteristic de asemenea important, a activitii criminale este caracterul organizat transfrontalier , putnduse astfel concluziona c principalele legturi n plan internaional ale economiei subterane sunt cele generate de
criminalitatea organizat. Scopul tuturor acestor aciuni este, n mod evident, obinerea unor venituri importante
i plasarea lor n economia oficial. Motivele care stau la baza criminalitii organizate pot fi uneori de natura
politic, religioas, dar, chiar i n aceste cazuri, este vorba de o interfa, crima organizat avnd n mod evident
tendine de suprapunere cu economia subteran dndu-i acesteia un caracter organizat, prelund disponibilitile
financiare i oportunitile create de alte activiti componente.

n prezent, nevoia de splare a produselor rezultate din infraciuni, pentru a ascunde originea lor criminal, este
legat de o gam larg de activiti criminale.
Acest fenomen de plasare n economia oficial a banilor provenii din activitatea criminal a cuprins n jocul su
importante segmente ale sistemului financiar bancar internaional.
57.Profilaxia criminalitatii''gulerelor albe''
un ansamblu de msuri, altele dect cele cein de represiune, necesare mpiedicrii declanrii unui
comportament infracional. Doctrina analizeaz prevenia din dou perspective. Prima pleac de la o abordare
extensiv i anume de la ideea c totul este prevenie (sanciuni penale, despgubirea victimelor, programe
locale de informare a potenialelor victimei a potenialilor infractori, etc). Printre promotorii celebri ai acestei
abordri putem aminti pe E. Ferri, D. Szabo, M.L. Rassat.
O a doua perspectiv mai restrns cai sfer, pleac de la o abordare restrictiv fcndu-se distincia ntre
preveniei represiune. Astfel prevenia ar putea fi definit ca fiind instrumentul utilizat de stat pentru o mai buna
stpnire a criminalitii prin eliminarea sau limitarea factorilor criminogenii prin gestiunea adecvat a factorilor
fizicii sociali care furnizeaz ocazii favorabile de comitere a infraciunilor. Aceast abordarea restrictiv este
mprtit i de Consiliul Europei, care n Recomandarea (83) 7 a Comitetului de Minitri, a exclus din
noiunea de prevenie aa numita prevenie penal ( pedepse, alegerea pedepselor, regimul lor de executare).
Chiar dac din punct de vedere doctrinar exist n mod evident o diferen ntre prevenie, intervenie penal i
msuri sociale pentru binele comunitii, vom prefer sensul extins al noiunii de prevenie, adic cuprinznd att
msurile cu caracter penal cti celelalte msuri cu caracter social. Ne e greu s ne imaginm c poate fi
imaginat o prevenie social a infracionalitii fr o strns legtur cu prevenia penal.
2. Tipuri de prevenie.
n opinia lui R. Gassin exist 6 mari tipuri de prevenie.
a. Primul tip pleac de la distincia care trebuie s existe ntre criminalitatea minorilori cea a majorilor.
Minorilor li se pot aplica msuri de prevenie social i msuri educative deoarece personalitatea lor este n
formare putnd astfel s fie modelat, spre deosebire de aduli unde personalitatea fiind format, nu se poate
77
aciona asupra lor dect cu sanciuni represive ( asupra lor acioneaz doar teama de
pedeaps, retribuia faptei comise etc.).
b. Al doilea tip de prevenie trebuie s in seama de msuri depreven ie
general ( adic s previn orice comportament infracional)i prevenie special (
adic vizeaz un anumit tip de infraciune).
c. A treia distincie opune prevenia pasiv ( adic msuri de tip avertisment pentru un potenial infractor)i
prevenia activ ( adic msuri activei nu doar avertizri teoretice) .
d. Dup nivelul prevenie se face distincie ntre prevenie primar, prevenie
secundar i prevenie teriar.
Prevenia primar cuprinde ansamblul de mijloace ndreptate spre modificarea condiiilor criminogene oferite de
mediul fizici cel social global. Prevenia secundar este concentrat spre identificareai intervenia preventiv
fa de grupuri sau populaii care prezint un risc special de delincven. Prevenia teriar este cea dirijat spre
prevenirea recidivei, prin aciuni individualizate de readaptare social sau de neutralizare a fotilor infractori.
e. O alt distincie care se face este ntre prevenia social iprevenia
situaional. Prevenia social presupune acionarea asupra factorilor criminalitii, pe
cnd prevenia situaional presupune identificarea factorilor contextuali n care infractorul a acionat pentru a
putea manipula pe viitor factori situaionali astfel nct acetia s nu se mai regseasc n combinaia ce a
determinat comportamentul infracional. De fapt se aplic distincia care exist ntre criminologia etiologic i
cea dinamic ( sau a trecerii la act).
f. Exist de asemenea o prevenie defensiv ( bazat pe team i excludere )
i o prevenie elevat ( este cea care se bazeaz pe ncredere i integrare ).