FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

-2012-

Finantarea firmei prin emisiunea de noi

obligatiuni

CUPRINS
1.CREDITUL OBLIGATAR
1.1.Generalitati
1.2.Etapele emisiunii de obligatiuni
1.2.1.Oferta publica de vanzare
1.2.2.Plasamentul privat
1.3.Imprumutul obligatar privat
1.4.Imprumutul obligatar public
1.5.Partile care intervin in imprumutul obligatar

1.6.Tipologia obligatiunilor
1.7.Cotarea si cursul obligatiunilor
1.8.Imprumuturi obligatare ordinare
1.8.1.Caracteristici financiare ale imprumuturilor obligatare
1.8.2.Modificarea caracteristicilor financiare ale obligatiunilor
1.9.Randamentul obligatiunilor
1.10.Modalitati de rambursare a imprumutului obligatar
1.11.Amortizarea imprumuturilro obligatare
1.11.1.Amortizarea prin anuitati constante
1.12.Imprumuturi obligatare convertibile
1.13.Finantarea prin obligatiuni sau prin actiuni
1.14.Costul imprumutului obligatar
1.15.Emisiunea de obligatiuni ale societatilor comerciale din Romania
2.STUDIU DE CAZ PRIVIND EMITEREA UNUI CREDITOBLIGATAR
LA S.C. "CONFSTAR" S.A. BAIA MARE
2.1.Prezentarea societatii SC "CONFSTAR" S.A.
2.1.1.Domeniul de activitate
2.1.2.Capitalul social si structura actionariatului
2.2.Programul de dezvoltare al SC "CONFSTAR" S.A. pentru anul 2005
2.3.Emiterea creditului obligatar
2.4.Aprecierea viabilitatii proiectului de investitie
2.5.Amortizarea creditului obligatar emis
3. Studiu de caz
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

1. CREDITUL OBLIGATAR
1.1. GENERALITI
Apelul la economiile publice sau mprumutul obligatar este un contract de credit ncheiat
ntre o masa de creditori si un singur debitor, o modalitate de procurare de resurse financiare pe
termen lung si ntr-un cuantum ridicat, necesare asigurarii cresterii economice si respectarii unor
obligatii de plati asumate.
Creditul obligatar se obtine prin emisiunea de titluri de credit, n principal de obligatiuni.
Obligatiunea este un titlu de credit pe termen lung emis de catre o societate pe actiuni, o
institutie guvernamentala sau municipala, a carei rambursare este, n mod obisnuit, garantata prin
bunuri patrimoniale sau ipoteci. In timp ce pentru emitent obligatiunile reprezinta datorii care

genereaza plati periodice sub forma de dobnzi, pentru subscriitori ele reprezinta drepturi de
creanta.
Obligatiunile semnifica un mprumut acordat de o masa de creditori unui anumit debitor.
Fiecare creditor primeste un nscris care se numeste certificat de obligatiune sau mai simplu
obligatiune, care are nscrisa valoarea nominala, fiecare obligatiune reprezentnd o fractiune a
datoriei contractate de catre ntreprindere. Obligatiunile reprezinta valori mobiliare, emise n
diferite sume si pot fi transmise liber de la un detinator la altul, prin negociere pe piata bursiera
sau extrabursiera.
Emitenti ai obligatiunilor sunt n principal statul si colectivitatile locale, care recurg la
mprumuturi publice pentru finantarea lucrarilor publice, a constructiilor si reconstructiilor
edilitare costisitoare sau, pur si simplu, pentru acoperirea deficitelor bugetare. Ratiunea de a
apela la aceasta modalitate de finantare este aceea de a repartiza asupra mai multor generatii
(beneficiare si ele ale lucrarilor publice) efortul financiar al realizarii acestor obiective sociale.
ntreprinderile cu o buna reputatie financiara sunt admise de autoritatile bursiere ca
emitenti de obligatiuni. Alaturi de mprumutul bancar traditional, acestea apeleaza complementar
la mprumutul obligatar pentru asi realiza o anumita structura -"tinta" a capitalurilor lor, dar si
pentru a disipa mprumutul asupra mai multor mprumutatori mici si a evita riscul ca o banca
mprumutatoare sa devina un partener puternic si exigent .
Investitorii institutionali (fondurile si societatile de investitii, casele de asigurari, cele de
pensii etc.), precum si cei privati (persoane fizice) doresc sa-si plaseze economisirile n
cumpararea de obligatiuni ca urmare a sigurantei superioare ce se asociaza acestui tip de
plasament financiar. Obligatiunile au garantia (Statului, a organismelor publice si a
ntreprinderilor de renume) ca vor fi remunerate cu dobnda specificata si ca vor fi rambursate
integral.
mprumutul obligatar se distinge de cel clasic printr-o serie de caracteristici:
emisiunea de obligatiuni reuneste un numar mare de creditori, spre deosebire de
mprumutul clasic, la care creditorul este unic (banca, intermediar financiar specializat);
recuperarea investitiei n cazul mprumutului obligatar se poate face nainte de scadenta, la
pretul pietei, diferit de pretul platit initial pentru achizitionarea obligatiunilor.
mprumutul obligatar are mai multe caracteristici care i definesc continutul si scopul,
pentru a putea fi gestionat n conditii ct mai bune.
Astfel, se deosebesc parametri distinctivi si parametri de randament care caracterizeaza
un mprumut obligatar.
n prima categorie sunt cuprinse: numele emitentului, suma totala a mprumutului, numarul de
titluri, valoarea nominala, data subscrierii.
n cea de-a doua categorie sunt incluse: pretul de emisiune, valoarea de rambursare, rata
dobnzii, modul de calcul al remuneratiei, conditii de amortizare sau de rascumparare.
Drepturile ce nsotesc obligatiunile sunt urmatoarele:

dreptul la o dobnda (cupon) - dobnda reprezinta un cstig fix, determinat prin

ponderarea valorii nominale a obligatiunii cu rata nominala a dobnzii;


dreptul de rambursare a mprumutului - la scadenta, obligatarilor li se restituie suma
mprumutata sau nainte de scadenta, o valoare superioara celei nominale (diferenta reprezinta
prima de rambursare) prin care se ncearca compensarea dobnzilor aferente perioadei ramasa
pna la scadenta;

dreptul de participare la Adunarea Generala a Obligatarilor - care se ntruneste doar

la cererea a cel putin un sfert din obligatari, posesori de obligatiuni nerambursate.
Spre deosebire de actiuni, obligatiunile i priveaza pe posesorii acestora de dreptul de a
participa la deciziile din cadrul firmei (obligatarii nu au drept de vot). n schimb, obligatarii nu
sunt afectati de riscurile firmei: chiar daca firma nregistreaza o situatie financiara nefavorabila,
ea este obligata sa achite n continuare dobnzile datorate detinatorilor de obligatiuni.
Tot n avantajul obligatarilor este si procedura de garantare a obligatiunilor cu anumite
active. Obligatarii sunt astfel protejati de riscul neplatii (dobnzilor si/sau mprumutului),
deoarece se pot baza pe dreptul pe care l au asupra respectivului activ. Exista nsa si obligatiuni
negarantate. Emisiunea acestora se bazeaza numai pe ncrederea de care se bucura firma
emitenta.
Un alt avantaj al obligatiunilor, comparativ cu actiunile, l reprezinta regimul fiscal mai
avantajos: veniturile din dobnda sunt impozitate conform legislatiei romne n vigoare cu 1%
din suma acestora, fata de veniturile din dividende care se impoziteaza cu 5%, pentru actionari
persoane fizice si cu 10% pentru actionari persoane juridice.
1.2. ETAPELE EMISIUNII DE OBLIGAIUNI
Pentru prezentarea emisiunii de obligatiuni pe piata de capital din Romnia se poate face,
de asemenea, distinctia ntre piata primara si piata secundara.
Daca piata primara a obligatiunilor emise de societatile comerciale este abia la nceput,
piata secundara a acestor titluri de valoare este practic inexistenta. Cei mai dezavantajati sunt
investitorii, care, n aceste conditii, nu au nici garantia recuperarii sumelor investite nainte de
scadenta si nici obtinerea unui cstig prin vnzarea pe piata a obligatiunilor la un pret mai mare
dect cel de emisiune.
n aceasta situatie, discutia se va concentra n principal pe prezentarea pietei primare a
obligatiunilor.
Emisiunea de titluri de valoare (inclusiv obligatiuni) ale societatilor comerciale
presupune parcurgerea mai multor etape:
1)
Pregatirea emisiunii:
Societatea emitenta trebuie sa ndeplineasca anumite conditii: trebuie sa aiba cel putin un
numar minim de ani de existenta (2-3 ani), sa prezinte ultimele bilanturi contabile aprobate de
organele fiscale, sa ofere garantie (direct - patrimoniul sau, indirect - terti, banci etc.).
Decizia de emisiune apartine Adunarii Generale a Actionarilor, avnd o valabilitate de 5
ani, sau Consiliului de Administratie al societatii.
De obicei, societatea emitenta apeleaza la un intermediar (adesea o banca) care urmareste
plasarea (distribuirea) obligatiunilor.

2)
Lansarea titlurilor:
Societatea emitenta are obligatia de a prezenta public o descriere juridica si financiara a
societatii, o descriere a titlurilor care urmeaza sa fie emise si ultimul bilant contabil.
3)
Plasarea titlurilor:
Societatea intermediara ntre emitent si investitori (de obicei, banci) se angajeaza prin contracte
ferme sa plaseze titlurile si sa verse emitentului fondurile obtinute.
Modalitatile prin care o societate comerciala sau un organ al administratiei publice plaseaza
obligatiunile aferente unui mprumut sunt:
a)
oferta publica de vnzare;
b)
plasamentul privat.
1.2.1. OFERTA PUBLIC DE VNZARE
Oferta publica de vnzare reprezinta acea oferta facuta de un emitent sau de un
investitor pentru a vinde, cumpara, transforma, schimba sau transfera prin orice alt mod, valori
mobiliare ori drepturi aferente acestora.
Se disting mai multe etape:
1)
Pregatirea si planificarea ofertei, care presupune efectuarea de calcule de eficienta, studii
pentru stabilirea oportunitatii ofertei, studii pentru stabilirea situatiei financiare a firmei. n
aceasta prima faza a ofertei publice de vnzare se stabileste momentul potrivit nceperii derularii
acesteia, durata ei, membrii echipei care va ntocmi prospectul de emisiune.
2)
ntocmirea prospectului de emisiune, care contine informatii referitoare la emitent si la
activitatea acestuia( domeniul de activitate al societatii, conducerea, structura actionariatului,
situatia financiara a emitentului etc.) si referitoare la oferta publica( tipul titlurilor emise,
valoarea nominala, numarul etc.).
Emitentul are posibilitatea de a apela la serviciile unui intermediar (o societate de valori
mobiliare). Se disting doua modalitati de intermediere:
negocierea (n cazul emisiunilor de obligatiuni ale societatilor comerciale);
licitatia (n cazul emisiunilor de obligatiuni ale administratiilor publice locale sau centrale).
Negocierea mbraca mai multe forme: plasament garantat, "cea mai buna executie", "totul sau
nimic", "stand by", plasament asigurat.
Dintre acestea, cea mai recomandata forma este cea a plasamentului asigurat, mai ales
daca emitentul vrea sa obtina fonduri banesti ntr-un interval de timp relativ scurt si nu are timp
suficient sa aleaga un sindicat de intermediere. n cazul plasamentului asigurat, emitentul accepta
oferta unei societati de valori mobiliare de a-i cumpara o parte din emisiunea de obligatiuni la un
pret ferm. Att pretul ct si numarul de obligatiuni sunt stabilite pe baza cererilor prealabile de la
investitorii institutionali.
Licitatia apare sub doua forme: licitatie olandeza, respectiv licitatie competitiva.
n cazul obligatiunilor este preferata licitatia competitiva. Societatea de valori
mobiliare care va cumpara ntreaga emisiune este aleasa prin licitatie. Dintre SVM-urile

participante la licitatie, emitentul va alege pe aceea care ofera cea mai mica dobnda (pentru ca
aceasta este o cheltuiala pentru emitent).
3)
naintarea prospectului de emisiune Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM)
CNVM verifica daca informatiile prezentate respecta forma standard prevazuta de regulamente si
daca sunt n concordanta cu actele constitutive ale societatii comerciale.
Autorizatia CNVM confirma doar faptul ca oferta respecta cerintele legii, dar nu certifica
corectitudinea informatiilor prezentate.
4)
Publicitatea
Publicul este informat prin mass-media de oferta: societatea emitenta publica prospectul de
emisiune etc.
5)
Subscrierea
Se stabilesc toti investitorii care subscriu la emisiunea n curs.
6)
Alocarea de titluri subscriitorilor
7)
Raportarea la CNVM a rezultatelor ofertei, n termen de 7 zile lucratoare de la
ncheierea ofertei
Oferta publica de vnzare mbraca trei forme:
initiala, corespunzatoare primelor valori mobiliare emise de o societate nchisa, care devine
astfel deschisa;
primara, care se practica pe piata primara si consta n emiterea de noi titluri de valoare
(obligatiuni) de catre o societate;
secundara, care este practicata pe piata secundara si se refera la plasarea de titluri de
valoare (obligatiuni) emise anterior.

1.2.2. PLASAMENTUL PRIVAT

Plasamentul privat este a doua modalitate de emisiune de obligatiuni si consta n
vnzarea ntregii emisiuni unui numar maxim de 35 investitori (rezidenti sau nerezidenti n
Romnia).
Nu este necesara ntocmirea unui prospect ca n cazul ofertei publice, deoarece
investitorii au acces la toate informatiile de care au nevoie de la emitent. Pot fi investitori banci
comerciale, societati si fonduri de investitii, societati de asigurari, fonduri de pensii, societati
financiare, alte societati pe care CNVM le aproba.
Plasamentul privat presupune ndeplinirea unor conditii specifice.
Titlurile de valoare emise sunt doar n forma dematerializata si evidentiate prin nscrieri n cont.
Societatea emitenta trebuie sa aiba avizul CNVM daca este o societate deschisa; n cazul
societatilor nchise un astfel de aviz nu este necesar.
Avizul CNVM nu certifica corectitudinea datelor din documentul de oferta, ci doar faptul
ca plasamentul respecta prevederile Regulamentului privind plasamentul privat de valori
mobiliare. Documentele de oferta atesta obligatia emitentului de a permite investitorilor accesul

la toate informatiile de care au nevoie despre societatea emitenta si despre titlurile emise prin
plasamentul n curs.
Subscriitorii au obligatia de a nu revinde titlurile cumparate n termen de cel putin 12 luni
din momentul achizitiei.
Rezultatele plasamentului privat trebuie aduse la cunostinta CNVM n termen de 3 zile
lucratoare din momentul ncheierii plasamentului.
1.3. MPRUMUTUL OBLIGATAR PRIVAT
Pentru a emite un mprumut obligatar, societatile pe actiuni trebuie sa aiba cel putin
doi ani de existenta si doua bilanturi legal aprobate de organele fiscale, sa ofere garantii
obligatarilor, fie direct, prin patrimoniul propriu, fie indirect, prin mijlocirea unor terti precum
banci, consortii bancare etc. Decizia de emisiune de obligatiuni revine consiliului de
administratie al societatii pe actiuni sau adunarii generale a actionarilor cu o majoritate de cel
putin doua treimi.
Este cunoscut faptul ca pentru ntreprinderi, de multe ori, capitalul propriu este
nesatisfacator, iar cresterea acestuia prezinta greutati, att sub aspectul conditiilor juridice, ct
mai ales ca urmare a reticentei subscriitorilor determinata de existenta riscului de pierdere si
chiar a riscului de pierdere a controlului pentru conducatorii ntreprinderii sau pentru actionarii
majoritari.
Pe de alta parte, finantarea ntreprinderilor prin apelul la credite bancare se dovedeste adesea
dificil de realizat ca urmare a costului ridicat si a conditiilor restrictive ale contractului de credit,
cerute de banci.
Acesti factori fac ca ntreprinderile sa recurga la mprumuturi obligatare care prezinta
avantajul esential ca remuneratia (cupoanele) se deduce din profitul impozabil, facndu-l mai
accesibil.
Exista cauze multiple care influenteaza pozitiv dezvoltarea mprumuturilor obligatare
n tarile cu economie de piata. Concurenta dintre emitentii de obligatiuni conduce la conditii de
emisiune atragatoare pentru subscriitori. Aparitia unor organisme de plasament colectiv a
valorilor mobiliare (obligatiuni), institutii mari, importante dar care reprezinta si opereaza n
contul unei multitudini de mici subscriitori, face posibila apelarea la mprumuturi obligatare si a
ntreprinderilor mai mici. Reducerea, n anumite perioade, a dobnzii la plasamentele pe termen
scurt favorizeaza, de asemenea, orientarea subscriitorilor catre plasamente pe termen lung.
mprumuturile obligatare se pot emite fie individual, de catre societati comerciale
puternice, fie grupat. Aceasta a doua varianta poate avea loc prin asocierea mai multor agenti
economici care sa garanteze solidar mprumutul sau prin intermediul unor institutii sau
organisme de plasament colectiv, constituite ca societati anonime, care repartizeaza fondurile
receptionate sub forma de credite ntreprinderilor aderente cu nevoi de finantare .
mprumutul obligatar grupat prezinta avantajul pentru emitent ca suporta costuri
administrative mai reduse, ntruct o parte a cheltuielilor este repartizata ntreprinderilor
mprumutate. Chiar si ntreprinderile mari pot folosi mprumuturi obligatare grupate cnd au

nevoi relativ reduse de finantare si nu doresc sa-si consume capitalul de ncredere fata de public
prin mprumuturi obligatare individuale frecvente, pastrndu-si aceasta alternativa doar pentru
mprumuturi mai consistente.
1.4. MPRUMUTUL OBLIGATAR PUBLIC
Alaturi de ndatorare pe termen scurt prin bonuri de tezaur, statul recurge la piata
financiara si n scopul mprumuturilor pe termen lung. n ultima instanta, n tarile cu economie
de piata statul, sau diverse institutii ale sale, este principalul emitent de obligatiuni, urmarind
obtinerea de resurse necesare finantarii unor lucrari publice, pentru acoperirea deficitului
bugetar, dar si pentru restrngerea cantitatii de numerar existente n circulatie prin colectarea
lichiditatilor existente pe piata.
Apelul la economiile publice poate fi lansat pe piata interna sau pe pietele financiare
externe. Durata de viata a unui mprumut obligatar a capatat, n ultimul timp, tendinta de
reducere, determinata de marea fluctuatie a ratei dobnzii, dar si de aversiunea subscriitorilor
fata de lichiditate.

1.5. PRILE CARE INTERVIN N MPRUMUTUL OBLIGATAR

n efectuarea unei emisiuni de obligatiuni pot interveni urmatoarele parti: fiduciarul,
curtierul, banca si comisia valorilor mobiliare.
1)
Fiduciarul. Cnd o societate comerciala intentioneaza sa procedeze la emisiunea
unui mprumut obligatar, mai nti ea semneaza n favoarea unui fiduciar un act prin care-l
autorizeaza sa actioneze n numele viitorilor subscriitori de obligatiuni (creditori) n vederea
apararii si respectarii drepturilor lor. Fiduciarul nlocuieste, deci, masa creditorilor n relatiile cu
societatea emitenta, verifica ndeplinirea obligatiilor societatii de a pastra corespunzator bunurile
n ipoteca, drept garantie a mprumutului, plata cu regularitate a cupoanelor, precum si
amortizarea la timp a obligatiunilor.
Prezenta fiduciarului asigura supravegherea societatii comerciale emitente, n numele
creditorilor care, dispersati fiind n teritoriu, n-ar putea-o face ei nsisi. Pe de alta parte nsa,
prezenta fiduciarului usureaza foarte mult sarcinile societatii emitente a obligatiunilor, scutind-o
sa trateze cu fiecare creditor n parte, ceea ce ar fi prea costisitor.
2)
Curtierul. Vnzarea obligatiunilor emise se realizeaza prin intermediul unui
curtier sau al mai multor curtieri n valori mobiliare, care cunosc bine piata financiara, fiind cei
mai pregatiti pentru a gasi fonduri de mprumut, respectiv sa plaseze obligatiunile.

n mod obisnuit curtierii subscriu prin forfait ntregul mprumut, adica achizitioneaza pe contul
lor, nca de la nceput, toate obligatiunile emise pe care, ulterior, le vnd diversilor cumparatori,
n felul acesta ei permit societatii emitente sa dobndeasca repede si dintr-o data ntreaga suma a
mprumutului.
Rolul curtierului se face simtit si pe parcursul duratei mprumutului obligatar. El este
acela care poate cumpara obligatiunile oferite spre vnzare de diversi detinatori, urmnd sa le
revnda altor cumparatori, actionnd astfel spre mentinerea stabilitatii cursului lor. Circulatia
obligatiunilor (vnzarea-cumpararea), dupa emisiune, nu modifica angajamentele societatii
comerciale luate cu prilejul emiterii, referitor la plata cupoanelor si rambursarea datoriei.
3)
Banca. Toate operatiunile de trezorerie aferente mprumutului obligatar se
efectueaza prin intermediul ghiseelor bancare: varsarea sumelor de cumparatorii obligatiunilor,
plata periodica a cupoanelor, amortizarea la scadenta a obligatiunilor.
Pe lnga operatiunile de trezorerie, proprii oricarui mprumut obligatar banca mai poate juca un
rol important si pe linia operatiilor de consulting si de garantare a mprumutului.
Prin intermediul personalului de specialitate de care dispune, banca ofera, la cerere,
consultatii calificate privitor la suma totala a mprumutului (n functie de posibilitatile de
absorbtie ale pietei), pretul de emisiune al obligatiunilor, astfel nct sa se poata vinde ntr-un
termen rezonabil, durata totala a mprumutului nivelul dobnzii mprumutului etc.
Dar si mai importante se pot dovedi serviciile bancare de garantare a succesului
operatiunii de plasare pe piata a obligatiunilor, ntr-un termen conform prospectului de emisiune,
n acest sens. La cererea ntreprinderii, banca se poate angaja ca n cazul neplasarii integrale, n
termenul legal, a obligatiunilor, sa cumpere ea cantitatea ramasa nevnduta, pentru ca
mprumutul sa devina valabil din punct de vedere juridic. Evident ca banca nu-si propune sa
pastreze obligatiunile, ntruct n acest mod va deveni ea nsasi creditoare, ci va pune n vnzare
n continuare obligatiunile, n afara termenului legal de plasare a mprumutului. Banca
si asuma, desigur, niste riscuri acceptnd sa garanteze mprumutul obligatar, pentru care n mod
ndreptatit pretinde un comision de garantare din partea emitentului mprumutului.
4)
Comisia valorilor mobiliare. Toti creditorii potentiali trebuie sa dispuna de
informatii suficiente cu privire la situatia economico-financiara a emitentului pentru a se decide
sa-si plaseze disponibilitatile n obligatiuni. Comisia valorilor imobiliare este un organism
jurisdictional care supravegheaza operatiunile cu valori mobiliare. Toate emisiunile de
obligatiuni trebuie nregistrate la aceasta comisie; prin intermediul ei emitentul difuzeaza un
prospect catre toti cei interesati sa achizitioneze obligatiuni, n care se detaliaza scopurile
mprumutului, suma totala a acestuia, numarul si valoarea nominala a obligatiunilor,
caracteristicile mprumutului, precum si situatia financiara a emitentului n momentul care
precede mprumutul.
1.6. TIPOLOGIA OBLIGAIUNILOR
Ca urmare a variatiei cursului obligatiunilor la bursa si a ratei dobnzii pe piata
financiara, rentabilitatea pentru investitori, respectiv costul pentru societatile emitente sunt

aleatorii. Incertitudinea si riscurile pentru veniturile viitoare au determinat aparitia unei mari
varietati a obligatiunilor, cu caracteristici diferite, tinznd spre reducerea, ct mai mult posibil, a
riscurilor.
Pentru nceput putem mparti obligatiunile n doua grupe mari: obligatiuni ordinare, cu
dobnda constanta sau cu dobnda variabila, si obligatiuni convertibile. Obligatiunile ordinare
clasice, garantate cu ipoteci sau alte valori patrimoniale, rambursabile la scadente prestabilite,
purtatoare de dobnzi platibile de 2 ori pe an, s-au dovedit nesatisfacatoare pentru varietatea
optiunilor investitorilor.
Au fost create obligatiuni care poseda si alte caracteristici n stare a le face sa patrunda
n cele mai diverse segmente ale pietei capitalurilor: obligatiuni negarantate, obligatiuni
nmatriculate, obligatiuni nseriate, obligatiuni cu fond de amortizare, obligatiuni cu venit
variabil, obligatiuni participative, obligatiuni asimilabile, obligatiuni cu cupon zero, obligatiuni
perpetue, obligatiuni speciale cu cupon de reinvestire.
n ultima instanta, diversitatea tipurilor de obligatiuni a fost generata de necesitatea
acoperirii celor 2 riscuri pe care le ncorporeaza: riscul pretului de piata (curs bursier) si riscul
ratei dobnzii. Concurenta obliga ntreprinderile emitente sa propuna formule ct mai atractive,
care sa asigure plasarea acestora.
Obligatiunile pot fi grupate dupa mai multe criterii:

dupa modul de identificare a detinatorului obligatiunii;

dupa natura veniturilor pe care le genereaza;

dupa forma sub care sunt emise;

dupa natura dreptului pe care l confera;

dupa gradul de garantare;

dupa natura emitentului;

dupa drepturile ce le sunt atasate.

1)
Dupa modul de identificare a detinatorului, se disting trei tipuri de obligatiuni: la
purtator, nominative si nmatriculate.
a)
Obligatiunile la purtator sunt titluri materializate, confectionate dupa norme stricte, avnd
cupoane detasabile. Drepturile conferite de acestea revin posesorului lor.
b)
Obligatiunile nominative au nscrise numele posesorului lor n cazul n care sunt emise n
forma materializata; n caz contrar, numele posesorului este nscris n cont.
c)
Obligatiunile nmatriculate, spre deosebire de cele la purtator, sunt nregistrate n evidenta
fiduciarului pe numele detinatorului. Circulatia acestor titluri presupune renregistrarea lor pe
numele noului detinator.
2)
Dupa natura veniturilor care le genereaza, distingem: obligatiuni cu dobnda si
obligatiuni cu cupon zero si cu cupon unic.
a)
Obligatiuni cu dobnda, care sunt emise la valoarea nominala. Aceasta valoare se
ramburseaza, de regula, la scadenta. Acest tip de obligatiuni asigura posesorului lor venituri sub
forma de dobnda.
b)
Obligatiuni cu cupon zero (cu discount) si cu cupon unic. Obligatiunile cu cupon zero
prezinta particularitatea de a nu oferi nici un fel de remuneratie periodica (cupon). Venitul unor

asemenea obligatiuni se acorda o singura data, la scadenta, ca diferenta ntre pretul de

rambursare si pretul de emisiune, ceea ce corespunde capitalizarii dobnzii pe ntreaga perioada
de viata a mprumutului obligatar. Principiul este asemanator si pentru obligatiunile cu cupon
unic: dobnzile sunt varsate de emitent numai la scadenta finala a mprumutului.
Ambele tipuri de obligatiuni sunt avantajoase pentru emitent ntruct i usureaza sarcinile de
trezorerie pe parcursul mprumutului.
Pentru subscriitori avantajele sunt n primul rnd
de ordin fiscal, pentru ca ramne impozabila numai plus-valoarea n capital realizata, impozitarea
veniturilor din dobnzi nemaiavnd loc; n al doilea rnd, subscriitorii beneficiaza n cazul
scaderii ratei dobnzii pe piata financiara pentru ca valoarea de rambursare este calculata in
momentul emisiunii, n plus, subscriitorii nu mai trebuie sa se preocupe anual de reinvestirea
cupoanelor.
3)
Din punctul de vedere al formei sub care sunt emise, exista obligatiuni
materializate si nematerializate.
a)
Obligatiunile materializate sunt emise pe suport hrtie.
b)
Obligatiunile nematerializate sunt emise pe suport magnetic, prin nscriere n cont. Nu au
suport fizic; ele exista doar n documentele contabile ale emitentului, posesorul primind doar
confirmarea scrisa ce atesta posesia documentului, respectiv a contractului de mprumut.
4)
Dupa natura dreptului pe care l confera, obligatiunile pot fi grupate n trei
categorii: obligatiuni ordinare, obligatiuni de rambursare si obligatiuni cu loturi.
a)
Obligatiuni ordinare dau dreptul la restituirea mprumutului si a dobnzii.
b)
Obligatiuni de rambursare (cu prima de emisiune), care atesta dreptul detinatorului lor de a
ncasa la scadenta o suma egala cu valoarea nominala (care este mai mare dect pretul de
cumparare); diferenta reprezinta prima.
c)
Obligatiuni cu loturi, a caror rambursare se face la o valoare mai mare dect cea nominala,
la scadenta sau nainte de aceasta.
5)
Dupa gradul de protectie a investitorilor contra riscului neplatii, obligatiunile pot
fi garantate sau negarantate.
a)
Obligatiunile negarantate se caracterizeaza prin faptul ca societatea comerciala emitenta
nu le garanteaza cu nici un fel de bun sau ipoteca, investitorii se bazeaza pe solvabilitatea
generala si bonitatea societatii si nicidecum pe posibilitatea recuperarii capitalului pe seama
lichidarii bunurilor gajate de catre emitent. Astfel de obligatiuni pot emite numai marile societati
pe actiuni si organismele administratiei publice, care nu ridica nici o problema cu privire la
solvabilitate. Rata dobnzii este nsa mai mare la astfel de obligatiuni, dect la cele garantate.
b)
Obligatiunile garantate cu anumite active se caracterizeaza prin faptul ca investitorii se pot
baza pe dreptul asupra acestor bunuri n cazul neplatii dobnzii si/sau mprumutului.
Acestea, la rndul lor, pot fi grupate, functie de activul folosit drept garantie, n:

obligatiuni imobiliare, garantate cu un imobil aflat n posesia emitentului. Diferenta dintre

obligatiunile mobiliare nchise si cele deschise consta n faptul ca acestea din urma permit
emitentului sa garanteze mai multe obligatiuni cu acelasi activ;


obligatiuni garantate cu capital fix, utilizate mai ales n situatia modernizarii. 85-90 % din
suma necesara modernizarii cu material rulant este asigurata prin emiterea acestui tip de
obligatiuni, garantia fiind reprezentata tocmai de mijloacele achizitionate.
6)
Din punctul de vedere al naturii emitentului, exista obligatiuni emise de catre
agentii economici si obligatiuni emise de catre stat si unitatile administrativ-teritoriale.
a)
Obligatiuni emise de catre agenti economici. Obligatiunile sunt emise fie individual, de
catre societati comerciale puternice, fie grupat, de catre asociatii de mai multi agenti economici
care garanteaza solidar mprumutul sau prin intermediul unor institutii de plasament colectiv care
repartizeaza fondurile sub forma de credite ntreprinderilor care au apelat la emisiunea de
obligatiuni.
b)
Obligatiuni emise de catre stat si unitati administrative ale statului. Obligatiunile de stat
sunt emise de Trezorerie, au o scadenta ntre 10 si 30 de ani si sunt purtatoare de dobnda. Aceste
obligatiuni sunt emise cu scopul obtinerii de finantare pentru obiective majore de interes public.
Obligatiunile municipale (denumite n acest fel indiferent de nivelul organizarii administrativ teritoriale la care se apeleaza la acest instrument) nu au garantia expresa a statului, ci se bazeaza
pe prestigiul acestuia.
7)
Din punctul de vedere al drepturilor atasate, se disting mai multe tipuri de
obligatiuni.
a)
Obligatiuni simple sau clasice, se caracterizeaza prin numar, durata, rata dobnzii, valoare
nominala, pretul de emisiune si conditiile de amortizare. Dobnda se plateste anual pe baza unui
cupon care se detaseaza de la obligatiune. Pretul de emisiune fiind inferior valorii nominale,
diferenta sporeste dobnda reala deoarece aceasta se calculeaza asupra valorii nominale si nu
asupra pretului de emisiune. Rambursarea obligatiunilor are loc la termene stabilite n momentul
lansarii mprumutului potrivit unui tabel de amortizare.
b)
Obligatiuni rascumparabile. Emisiunile de obligatiuni ale societatilor comerciale pot avea
si o clauza de rascumparare la care societatea emitenta poate recurge oricnd. Pretul de
rascumparare este fixat deasupra valorii nominale a obligatiunii, diferenta constituindu-se ntr-o
prima acordata detinatorilor de obligatiuni. Cu ct este mai aproape termenul de scadenta, cu att
mai mica este prima.
c)
Obligatiuni cu fond de amortizare. n vederea suportarii efortului financiar ocazionat de
scadentele mprumutului, societatea emitenta de obligatiuni creeaza treptat un fond de
amortizare, varsnd periodic fiduciarului sume ce vor fi nscrise pe numele societatii. Crend
acest fond de amortizare obligatarii capata certitudinea ca la scadenta obligatiunile lor vor fi
rambursate. Sumele varsate n acest fond nu mai pot fi utilizate sau retrase de societate.
Fiduciarul gestioneaza fondul creat, plasndu-l pe termen scurt sau alte termene n vederea
valorificarii lichiditatilor. Totalul sumelor obtinute din varsamintele societatii si din remuneratiile
obtinute din plasamente servesc pentru rambursarea mprumutului obligatar la scadenta. Daca
sumele acumulate nu acopera rambursarea obligatiunilor scadente, societatea trebuie sa
completeze diferenta.
d)
Obligatiuni cu fond de rascumparare. Acest tip de obligatiuni este asemanator
obligatiunilor cu fond de amortizare; diferenta consta n faptul ca prin fondul de rascumparare se

amortizeaza o parte mai mica din volumul emisiunii dect prin fondul de amortizare, deoarece
clauza de fond de rascumparare are mai putine dispozitii obligatorii.
e)
Obligatiuni convertibile n actiuni. Dreptul special conferit detinatorilor consta n
posibilitatea de a le putea schimba contra actiunilor societatilor emitente. Sunt obligatiuni
clasice, care comporta doua tipuri de rate ale dobnzii:

rata variabila, pe perioada de timp nceputa din momentul emiterii obligatiunilor si pna la
data cnd posesorul si poate manifesta dreptul la convertire (rata este mai mica dect rata
pietei);

rata egala cu dobnda pietei, pentru obligatiunile care nu sunt convertite n perioada de
optiune.
Obligatiunile convertibile au o serie de avantaje:
o
din punctul de vedere al emitentului: aceste obligatiuni impun o cheltuiala de emisiune mai
mica (pretul este inferior celui de pe piata);
o
din punctul de vedere al actionarilor: aceste obligatiuni constituie o sursa de finantare.
Daca titlurile sunt convertite, dilutia capitalului este progresiva si de mai mica amploare dect n
cazul maririi de capital;
o
din punctul de vedere al investitorilor: obligatiunile asigura calitatea de actionari
potentiali.
f)
Obligatiuni rambursabile n actiuni ( ORA). Asa dupa cum ne indica numele lor, aceste
titluri sunt, n mod obligatoriu, rambursate n actiuni. Din acest moment, ele reprezinta pentru
obligatori un risc mai ridicat dect obligatiunile convertibile. De aceea rata lor de dobnda este
mai avantajoasa. ORA sunt considerate ca fiind cvasi-fonduri proprii.
g)
Obligatiuni cu venit variabil se mai numesc si obligatiuni indexate. Aceste obligatiuni
permit subscriitorilor de a se apara contra efectelor cresterii preturilor prin mentinerea puterii de
cumparare a obligatiunilor, ntruct se prevede ca valoarea lor si uneori dobnda si prima de
rambursare vor varia n functie de un indice monetar sau nemonetar si n limitele unui plafon.
Emitentul si asuma obligatia de a actualiza valoarea obligatiunilor si uneori dobnzile acestora,
utiliznd un indice stabilit de comun acord cu investitorul. Corespunzator, emitentul si asuma
riscul unei cresteri de preturi, compensatia fiind suportata de catre ntreprindere, adica de
actionari.
h)
Obligatiunile participative reprezinta o varianta a obligatiunilor indexate, o mbinare ntre
actiuni si obligatiuni clasice. Astfel de titluri comporta o dobnda fixa, care se majoreaza cu o
dobnda suplimentara n functie de rezultatele financiare ale ntreprinderii si o prima de
rambursare minima. Pentru emitent avantajul acestui tip de obligatiuni consta n faptul ca
remuneratia acordata nu creste dect n masura n care rezultatele financiare i permit.
i)
Obligatiuni cu rata variabila a dobnzii. Acest tip de obligatiune reduce riscul de rata
pentru detinatorii si pentru emitentii de titluri de mprumut pe termen lung deoarece dobnda la
acest tip de obligatiuni se modifica concomitent cu fluctuatia ratei generale a dobnzii. Astfel,
marimea cuponului se ajusteaza odata cu modificarile de pe piata monetara. Cnd rata dobnzii
creste, dobnda (cuponul) platita se modifica (creste) corespunzator; cnd scade rata dobnzii,
scade si dobnda.

j)
Obligatiuni cu bon de subscriere. Acestea sunt obligatiuni cu dobnda fixa (obligatiuni
clasice), nsotite de un bon de subscriere. Bonul de subscriere este un instrument financiar ce da
dreptul detinatorului sau sa cumpere actiuni la un pret si un moment predeterminate si ntr-o
anumita proportie. Dobnda acestor obligatiuni este inferioara celei de pe piata financiara,
tocmai pentru ca asigura si dreptul suplimentar de subscriere.
Bonurile de subscriere pot avea o circulatie libera, separata de obligatiunea mpreuna cu care au
fost emise, ele fiind cotate separat la bursa. Durata de viata a unui bon este, n general, de 3-4
ani.
Avantajul oferit de acest tip de obligatiune poate fi privit din doua puncte de vedere:
o
din punctul de vedere al detinatorului, avantajul consta n posibilitatea de a subscrie n
viitor la emisiunile de actiuni n conditii mai bune (n cazul reducerii ratei dobnzii pe piata
financiara);
o
din punctul de vedere al emitentului, avantajul reprezinta posibilitatea de a beneficia de un
mprumut cu dobnda mai mica, n viitor.
k) Obligatiuni speciale cu cupon ce poate fi reinvestit - OSCAR. Aceste obligatiuni asigura
posesorului lor posibilitatea de a opta pentru a primi fie un cupon n numerar, fie obligatiuni
identice cu cele initiale. Posibilitatea reinvestirii este privita ca o favoare sau o rasplata pentru
vechii obligatari, care vad n societatea respectiva un foarte bun plasament.
l)
Obligatiunile asimilabile sunt emise de stat sau organisme guvernamentale si se
caracterizeaza prin faptul ca n termenul legal al mprumutului se pot emite alte obligatiuni, cu
aceleasi caracteristici ca si cele precedente. Noile obligatiuni sunt asimilate cu primele, numai ca
termenul de scadenta este prelungit.
m) Obligatiuni cu scadenta prorogabila/ncasabile anticipat
Obligatiunile cu scadenta prorogabila sunt titluri emise pe termen scurt (5 ani, de regula) care pot
fi schimbate cu un volum echivalent de titluri pe termen lung (10 ani) la acelasi nivel al dobnzii
sau usor mai mare.
Obligatiunile ncasabile anticipat sunt opusul primelor si constau n schimbarea
scadentei titlurilor din "pe termen lung" n "pe termen scurt".
Ambele tipuri de obligatiuni confera emitentului posibilitatea de a vinde astfel de titluri cu o
dobnda mai mica dect la emisiunile clasice.
n cazul emisiunilor de obligatiuni cu scadenta prorogabila sau ncasabile anticipat,
detinatorul lor trebuie sa-si manifeste intentia de a folosi privilegiile acordate ntr-o anumita
perioada de timp, numita perioada de optiune. Aceasta este, de obicei, de sase luni pna la un an
nainte de scadenta cea mai apropiata. Daca detinatorul nu-si exercita privilegiul, obligatiunile
ajung automat la scadenta fie la data cea mai apropiata (n cazul obligatiunilor cu scadenta
prorogabila), fie la termenul cel mai ndepartat (n cazul obligatiunilor ncasabile anticipat).
Gruparea tuturor acestor obligatiuni dupa diferite criterii este necesara si importanta,
deoarece stabilirea valorii unor astfel de titluri se face diferit fata de obligatiunile clasice.
Astfel, valoarea obligatiunilor indexate depinde de valoarea indicelui luat n considerare si de
previziunile investitorului cu privire la evolutia acestuia.

n cazul obligatiunilor cu rata variabila a dobnzii, valoarea se stabileste pe baza

urmatoarelor etape:

se anticipeaza valoarea cupoanelor viitoare pe baza valorii ultimului cupon;

se actualizeaza fluxurile viitoare pe baza unei rate pe termen lung egala cu rata dobnzii
fara risc si o rata de risc generata de incertitudinea fluxurilor viitoare.
Aceasta rata de actualizare poate fi analizata din mai multe puncte de vedere:

poate fi o rata a dobnzii pe termen scurt (pe piata monetara) sau pe termen lung;

poate fi predeterminata (fixata la nceputul perioadei cuponului) sau postdeterminata

(fixata n momentul platii cuponului, cu referinta la o valoare determinata la sfrsitul perioadei
cuponului);

poate fi instantanee sau o medie a unei perioade de referinta.

n situatia unor mprumuturi internationale se emit asa numitele euro-obligatiuni. La asemenea
titluri apeleaza societatile comerciale multinationale, Euro-obligatiunile nu sunt legate de o
anumita piata, particularitate ce le confera un circuit international.

1.7. COTAREA SI CURSUL OBLIGAIUNILOR

Obligatiunile sunt negociabile la bursa dar numai daca societatea comerciala emitenta
solicita sa fie cotate. Cererea de cotatie apartine ntreprinderii, iar cotatia consta ntr-o analiza a
situatiei generale a ntreprinderii, pe baza datelor financiare, organizatorice, a climatului social
din ntreprindere, perspectivelor de crestere economica, precum si a calitatii gestionarii.
Exista agentii independente, specializate n astfel de operatiuni, care, pe baza datelor
furnizate de ntreprindere, evalueaza gradul de lichiditate al emitentului de obligatiuni, n
principal capacitatea de rambursare. Rezultatul se transmite ntreprinderii printr-o scrisoare.
Cotatia aduce un plus de securitate plasamentelor n obligatiuni, putndu-se obtine conditii mai
bune de dobnda pentru emitent.
Cotarea obligatiunilor se face procentual, indiferent de valoarea nominala a acestora.
Daca, spre exemplu, o obligatiune are valoarea nominala de 7000, poate fi cotata cu 106%, ceea
ce nseamna ca valoreaza
. Cotarea se efectueaza si asupra cuponului
cuvenit, exprimndu-se tot procentual si se adauga la cursul obligatiunii.
1.8. MPRUMUTURI OBLIGATARE ORDINARE
mprumutul obligatar cu emisiune de obligatiuni ordinare se poate realiza numai de
societati comerciale cotate la bursa, cu conditia sa aiba cel putin 2 ani vechime si 2 bilanturi legal
aprobate. Capitalul societatii trebuie sa fie n ntregime liber, adica sa nu fie grevat de alte
mprumuturi. Adunarea generala a actionarilor este cea care decide asupra efectuarii
mprumutului, iar realizarea practica revine consiliului de administratie, care trebuie sa-l
finalizeze n decursul unei perioade determinate anticipat.

Plasarea titlurilor este ncredintata unui sindicat bancar care, de regula, garanteaza
asupra reusitei plasamentelor, contra unui comision consistent, eventual obligndu-se sa cumpere
titlurile ramase nevndute. Obligatarii sunt organizati ntr-o colectivitate cu personalitate civila,
fiind reprezentati n interesele lor fata de societatea comerciala de catre un mandatar (fiduciarul)
remunerat de emitentul obligatiunilor.
1.8.1. CARACTERISTICI FINANCIARE ALE MPRUMUTURILOR
OBLIGATARE
Un mprumut obligatar prezinta multiple caracteristici pentru a-i defini complet
continutul si scopul, pentru a putea fi gestionat n conditii ct mai bune, precum si pentru a putea
fi cunoscut apreciat si acceptat de aducatorii de capital. n afara unor parametri distinctivi, ca
numele emitentului, suma totala a mprumutului, numarul de titluri, valoarea nominala si data
subscrierii, exista si parametri de randament precum pretul de emisiune, valoarea de rambursare,
rata dobnzii, modul de calcul al remuneratiei, conditii de amortizare sau de rascumparare.
1)
Suma mprumutului nu este limitata juridic, societatea comerciala stabilind-o n
functie de nevoile de fonduri si de capacitatea de rambursare. n practica, suma mprumutului
obligatar este conditionata nsa de situatia pe piata financiara, adica de posibilitatile de absorbtie
ale acesteia.
2)
Durata mprumutului (durata de viata a obligatiunii) reprezinta intervalul de timp
dintre momentul subscrierii si cel al rascumpararii.
Pe parcursul duratei de viata a unei obligatiuni se disting trei momente importante:
data de emisiune: data vnzarii obligatiunii;
data platii: momentul la care emitentul plateste dobnda;
data maturitatii (scadenta): odata cu restituirea mprumutului se stinge si obligatia
debitorilor fata de creditori.
Durata mprumutului se stabileste functie de nevoile de acoperit si de conditiile pietei. Astfel, se
prefera mprumuturi pe termen lung atunci cnd rata dobnzii de pe piata este scazuta, respectiv
mprumuturi pe termene mai reduse, atunci cnd rata dobnzii are valori ridicate.
3)
Rata dobnzii se stabileste de catre societatea comerciala mpreuna cu fiduciarul,
n functie de randamentul cerut de investitori, de rata dobnzii pe piata financiara, de riscul
estimat n activitatea societatii comerciale si dupa durata mprumutului. Dupa estimare, rata
dobnzii se nscrie pe fata obligatiunii, servind drept baza de calcul pentru remuneratie. Nivelul
dobnzii trebuie bine fundamentat pentru ca obligatiunile sa se vnda ntr-un termen rezonabil.
4)
Cuponul (dobnda) reprezinta suma varsata de emitent n favoarea detinatorului
obligatiunii. Cuponul se plateste la date fixe, anual sau la perioade de timp mai mici de un an.
5)
Valoarea nominala (VN) (faciala) a obligatiunilor este cea nscrisa pe titlu si la
care se calculeaza dobnda, anual sau semestrial, sub forma de cupoane.
6)
Pretul de emisiune (PE) (valoarea de subscriere) reprezinta suma platita efectiv
de cel ce cumpara o obligatiune. Pentru societatea comerciala suma mprumutului obligatar este
egala cu pretul de emisiune nmultit cu numarul obligatiunilor puse n vnzare.

Pretul de emisiune include costul operatiunilor de emitere a titlurilor si de plasare a lor.

Pretul de emisiune poate fi mai mare, egal sau mai mic dect valoarea nominala a
obligatiunilor. Altfel spus, emisiunea de obligatiuni se poate face la valoarea nominala sau la
alta valoare.
De regula, valoarea de subscriere este mai mica dect valoarea nominala, asigurndu-se
astfel atractivitatea investitiei (avantajul cumparatorului este dat de faptul ca drepturile care i
revin se determina n raport cu valoarea nominala mai mare). Diferenta reprezinta prima de
emisiune.
Daca pretul de emisiune este egal cu valoarea nominala, este vorba despre o "emisiune la
paritate".
Daca emisiunea se realizeaza la un pret de emisiune inferior valorii nominale, este vorba de o
emisiune cu discount (emisiune la scont).
Daca emisiunea se realizeaza la un pret de emisiune superior valorii nominale, este vorba despre
o emisiune cu prima (emisiune la prima).
Emisiunea unei transe de obligatiuni cu VN=100.000 lei se poale face pentru suma de
98.000 lei sau pentru 102.000 lei, adica la scont sau la prima. n primul caz folosind procentajele,
se spune ca mprumutul s-a emis la 98, iar n celalalt la 102. Prin urmare, la emisiune se folosesc
diverse cote, peste valoarea mprumutului sau sub aceasta.

Daca ntre momentul stabilirii ratei dobnzii mprumutului si nscrierea ei pe certificatele

de obligatiuni si momentul vnzarii efective a obligatiunilor se produce o crestere a ratei
dobnzii pe piata financiara, cumparatorii potentiali nu se vor grabi sa achizitioneze astfel de
obligatiuni, n aceste mprejurari societatea emitenta va scadea pretul obligatiunilor la 98, adica
va vinde la scont, pentru a compensa remuneratia pietei, evitnd astfel reimprimarea
certificatelor de obligatiuni cu noua rata a dobnzii, ceea ce ar provoca cheltuieli suplimentare de
emisiune si prelungirea termenului de intrare n posesie a sumei mprumutului.

Daca ntre momentul deciziei asupra ratei dobnzii si a imprimarii ei pe certificatele de

obligatiuni si vnzarea efectiva a acestora se produce o scadere a ratei dobnzii pe piata
financiara, toti posibilii cumparatori se vor grabi sa achizitioneze asemenea obligatiuni; pentru a
compensa nsa diferenta de dobnda, societatea comerciala emitenta va vinde obligatiunile Ia
prima, adica la 102.
7)
Pretul de rambursare (PR) sau valoarea de rambursare este suma pe care o
plateste emitentul detinatorului de obligatiuni la scadenta mprumutului. Pretul de rambursare
poate fi egal sau mai mare dect valoarea nominala a obligatiunilor:
PR VN
Rambursarea obligatiunilor la un pret mai mare dect valoarea lor nominala aduce un beneficiu
detinatorului, care se numeste prima de rambursare.
Este posibil ca societatea emitenta de obligatiuni sa acorde o dubla prima, de emisiune si de
rambursare, desi aceasta situatie se ntlneste mai rar. n ultimul timp emitentii de obligatiuni
tind catre dubla egalitate PE = VN = PR.

8)

Pretul de piata poate fi determinat n doua modalitati: procentual si n marime

absoluta.
9)

Cursul reprezinta raportul procentual ntre pretul de piata si valoarea nominala a

acesteia.
10) Valoarea reala este influentata de modul de rambursare a mprumutului, deoarece
fluxurile determinate de rambursare stau la baza determinarii valorii reale.
11) Dobnda reala reprezinta raportul procentual dintre masa dobnzii sau venitul real
ncasat si pretul platit pentru cumpararea obligatiunilor. Aceasta dobnda exprima rentabilitatea
investirii n obligatiuni.
12) Dobnda curenta (potentiala) reprezinta dobnda calculata de investitor functie de
pretul zilei, pret la care s-ar putea comercializa obligatiunea.
13) Dobnda neta este dobnda reala ajustata cu coeficientul de impunere a veniturilor
din dobnzi; reprezinta ceea ce ramne la dispozitia investitorului dupa achitarea impozitului pe
venitul realizat.
14) Dobnda acumulata apare n cazul n care tranzactiile de obligatiuni au loc la o data
diferita de data scadenta a dobnzii.
15) Modalitatile de rambursare a mprumutului obligatar sunt:

rambursarea la scadenta, care presupune ca ntregul mprumut sa fie rambursat n ultima zi

a duratei de viata;

rambursarea prin rate anuale constante, care presupune rambursarea anuala a unei rate
constante din mprumutul obligatar, dobnda calculndu-se la suma ramasa nerambursata;
anuitatile sunt descrescatoare n timp;

rambursare prin anuitati constante, care presupune rambursarea anuala a unei sume
constante;

rambursare prin cupon unic, care presupune ca dobnzile nu sunt varsate anual, ci
capitalizate si platite odata cu rambursarea mprumutului la scadenta.
16) Rata randamentului anual se calculeaza conform formulei:

unde:
Rra = rata randamentului anual;
Vn = valoarea nominala;
Pe = pretul de emisiune;
Pr = pretul de rambursare;
Va = venitul anual;
Nr.ani = numarul de ani pentru care se lanseaza mprumutul (durata de viata a mprumutului).
17) Venitul anual reprezinta valoarea dobnzii anuale adusa subscriitorului de cuponul
obligatiunii. Prin contractul de emisiune se pot stabili si alte termene pentru plata dobnzii care
recompenseaza titlul obligatar.
Va = Vn d

unde:
d = rata dobnzii anuale stabilita prin contractul de emisiune.
1.8.2. MODIFICAREA CARACTERISTICILOR FINANCIARE ALE

OBLIGAIUNILOR
Pe piata financiara cele mai frecvente titluri obligatare, ca numar si ca valoare, sunt
obligatiunile cu rata dobnzii fixa, dar care incumba un risc ridicat n cazul n care rambursarea
titlurilor se va face ntr-o moneda depreciata. n vederea acordarii unei protectii mpotriva acestui
risc, se pot modifica caracteristicile obligatiunilor cu rata dobnzii fixa prin urmatoarele metode:
1)
Reducerea scadentei obligatiunilor - se diminueaza astfel incertitudinea
subscriitorilor si a emitentilor cu privire la stabilitatea ratei dobnzii pe piata.
Emisiunea de obligatiuni retractabile ofera posibilitatea emitentului sa devanseze scadentele de
amortizare a obligatiunilor.
In acest caz rata randamentului anual va nregistra o crestere:

unde:
Rra = rata randamentului anual;
Vn = valoarea nominala;
Pe = pretul de emisiune;
Pr = pretul de rambursare;
Va = venitul anual;
Nr.ani = numarul de ani pentru care se lanseaza mprumutul (durata de viata a mprumutului);
t = perioada (n luni) cu care se reduce durata de viata a obligatiunilor.
2)
Cresterea duratei de viata a mprumutului prin emisiunea de obligatiuni
extensibile. Acestea ofera posibilitatea ca durata de viata a obligatiunilor sa fie prelungita n
aceleasi conditii de rata a dobnzii. n acest caz rata randamentului anual va nregistra o scadere:

unde:
t = perioada (n luni) cu care se prelungeste durata de viata a obligatiunilor.
3)
Emitentul trebuie sa garanteze prin contractul de emisiune modificarea acestor
caracteristici tehnice. Alta posibilitate este de a proceda la o emisiune deobligatiuni cu rata
dobnzii variabila care au un cupon indexat n functie de evolutia ratei dobnzii de referinta;
4)
Modificarea simultana a ratei dobnzii si a scadentei obligatiunilor da posibilitatea
obtinerii unui venit constant pe o perioada lunga de timp, atunci cnd pe piata financiara se
produce o scadere a ratei dobnzii.
1.9. RANDAMENTUL OBLIGAIUNILOR

Subscriitorii de obligatiuni sunt dispusi sa-si plaseze lichiditatile n asemenea titluri, daca
obtin rentabilitatea scontata. Elementele care conduc la rentabilitatea obligalarului sunt rata
dobnzii mprumutului (D), prima de emisiune (PE < VN) si, eventual, prima de rambursare (PR
> VN).
Dar randamentul obligatiunilor nu este egal n toti anii de rambursare; el este mai mare
daca obligatiunile se amortizeaza n primii ani, prin tragere la sorti, si va fi mai mic daca
amortizarea are loc catre sfrsitul de viata al mprumutului. Sub acest aspect, nu este lipsita de
importanta determinarea randamentului obligatiunilor, ntr-un an sau altul, precum si
determinarea randamentului mediu.

1.10.

MODALITI DE RAMBURSARE A MPRUMUTULUI OBLIGATAR

n general, rambursarea mprumutului obligatar (a principalului) se face la paritatea valorii

nominale, dar n mai multe modalitati: la scadenta, n transe (prin tragere la sorti), anticipat (la
cererea emitentului = clauza CALL sau la cererea investitorului = clauza PUT) sau nu se face
niciodata (renta perpetua).
1)
Rambursarea la valoarea faciala (la paritate) si la scadenta (la maturitate) este forma
clasica de rambursare "n fine" a principalului unui mprumut obligatar. Valoarea de rambursat este
egala cu valoarea de emisiune si la paritate cu valoarea nominala (faciala) a mprumutului
obligatar. Singura forma de remunerare a investitiei ntr-o astfel de investitie de capital este
seria de cupoane (dobnzi) de ncasat periodic pe durata maturitatii mprumutului.
2)
Rambursarea esalonata (n transe) se face, de asemenea, la paritatea valorii
faciale, dar esalonat n transe. Pentru a trata egal toti cumparatorii (divizibili) de obligatiuni
rambursarea esalonata se face prin tragerea la sorti a transei de numere de obligatiuni ce urmeaza
sa fie rambursata nainte de scadenta. Evident ca obligatiuniletrase la sorti sunt nsotite de riscul
(pentru investitori) al rambursarii anticipate si deci al nerealizarii ntregii rentabilitati scontate
din aceasta investitie de capital. Disiparea "n modegal" a acestui risc asupra mprumutatorilor
se face deci prin apelarea la "hazard", respectiv prin tragere la sorti. De aici rezulta ca pretul de
vnzare (emisiune) al obligatiunilor cu rambursare prin tragere la sorti este mai mic dect pretul
de punere n circulatie a obligatiunilor cu rambursare "n fine", la maturitate.
3) Rambursarea anticipata la cererea emitentului (callable, n sau obligatiune cu clauza
CALL de denuntare a datei de rambursare care da dreptul emitentului sa ramburseze integral
nainte de scadenta. Prospectul de emisiune al unor astfel de obligatiuni trebuie sa precizeze
ferm:
a) data de la care emitentul poate exercita clauza de rambursare anticipata (prin tragere Ia
sorti);
b) momentele ulterioare la care se poate face rambursarea;
c) pretul la care se poate face rambursarea anticipata.

Acest drept de optiune n favoarea emitentului este nsotit de fixarea unui pret
de emisiune al obligatiunii cu clauza CALL mai mic dect cel al unei obligatiuni clasice.
Aceasta clauza opereaza atunci cnd se estimeaza ca rata dobnzii de piata va scadea si deci
valoarea mprumutului obligatar urmeaza sa creasca. Emitentul va exercita dreptul de
rambursare anticipata pentru a evita efortul ridicat de rambursare la scadenta a unui mprumut
din ce n ce mai costisitor. Clauza CALL este echivalenta cu acompanierea obligatiunii emise cu
o optiune de cumparare CALL, a carei prima de procurare este egala cu sacrificiul de pret (de
emisiune al obligatiunii) mai redus.
4)
Rambursarea anticipata la cererea investitorului (putable, n engleza)
sau obligatiunea cu clauza PUT de solicitare a rambursarii integrale a principalului nainte
de scadenta. De asemenea, prospectul de emisiune trebuie sa precizeze n mod clar:
a)
data de la care mprumutatorul poate cere rambursarea anticipata a mprumutului;
b)
momentele ulterioare la care rambursarea poate fi operationala;
c)
pretul (preturile) la care se poate face rambursarea.
Este evident ca acest drept de optiune n favoarea investitorului de capital va fi
platit printr-un pret de emisiune al obligatiunii cu clauza PUT mai mare dect al emisiunii
unei obligatiuni clasice. Anticiparea unei cresteri a ratei dobnzii de piata peste rata
cuponului nominal va motiva investitorii sa exerseze clauza PUT, "de vnzare" catre emitent, n
conditiile a), b) si c) prestabilite, pentru a putea beneficia de conditiile mai bune de plasament
financiar (pe care piata financiara pare sa le ofere n perspectiva). Similar obligatiunii anterioare
si obligatiunea payable este echivalenta cumpararii, odata cu aceasta obligatiune, a unei
optiuni PUT, de vnzare (rambursare anticipata) a obligatiunii detinute.
5)
mprumutul obligatar nerambursabil sau obligatiunea cu "renta
perpetua" presupune remunerarea investitiei de capital numai sub forma cupoanelor (Dob t)
pentru o perioada nedeterminata (infinita). Obligatiunea cu renta perpetua este opusul unei
obligatiuni cu cupon zero. Valoarea unei astfel de obligatiuni se calculeaza simplu prin formula
rentei perpetue:

unde Rd = rata nominala a dobnzii anuale aplicabile la valoarea faciala a obligatiunii (n

general, egala cu 100%).
1.11.

AMORTIZAREA MPRUMUTURILOR OBLIGATARE

Amortizarea obligatiunilor este operatiunea de rambursare a mprumutului obligatar n

conformitate cu scadentele nscrise n contract. Aceasta operatiune se poate realiza n trei feluri:
prin anuitati constante;
prin serii egale;
prin amortizare unica la sfrsitul duratei mprumutului.

1.11.1. AMORTIZAREA PRIN ANUITI CONSTANTE

n cazul amortizarii prin anuitati constante societatea comerciala varsa n flecare an o
suma constanta, reprezentnd amortismente plus dobnzi, n vederea stingerii treptate a datoriei.
Prin urmare, n totalul varsamintelor anuale partea reprezentnd capitalul rambursat creste n
fiecare an, iar partea reprezentnd dobnda scade.
Anuitatea se determina conform formulei:
sau
Notam:
A
= anuitati, adica amortismentul anual plus dobnda;
a
= amortismentul anual;
K
= capitalul sau suma mprumutului obligatar;
Kr
= mprumutul nerambursat;
N
= numarul de obligatiuni emise;
Nr
= numarul de obligatiuni rambursate anual;
VN
= valoarea nominala a obligatiunilor emise;
PE
= pretul de emisiune al obligatiunilor;
PR
= pretul de rambursare al obligatiunilor;
Pr
= prima de rambursare pentru o obligatiune (PR - VN);
D
= rata dobnzii mprumutului (dobnda nominala);
De
= rata efectiva a dobnzii (influentata de prima de rambursare);
D
= suma anuala a dobnzii;
t,T
= durata n ani a mprumutului obligatar.
Amortizarea prin anuitati constante este reprezentata schematic n figura nr.6.

sau

Amortizarea
rambursarea

prin anuitati constante se poate face la valoarea nominala (PR = VN) sau la prima de rambursare
(PR > VN).
1)
Amortizarea la valoarea nominala prin anuitati constante.
n acest scop se folosesc urmatoarele formule:
sau
Dupa determinarea lui A, se determina ct din A este dobnda si ct amortizari la capital.
dobnda
;
-

se determina capitalul restituit:

se determina apoi numarul obligatiunilor restituite n fiecare an:

.
Deci numarul obligatiunilor rambursate creste anual.
Valoarea de amortizat este variabila, astfel:
n primul an de amortizare, valoarea amortizata se calculeaza ca diferenta ntre anuitate si
dobnda. Valoarea mprumutului ramas de amortizat se obtine ca diferenta ntre valoarea initiala
a mprumutului si suma amortizata.
n urmatorii ani, valoarea dobnzii este influentata de valoarea mprumutului ramas de
amortizat. Valoarea amortizata constituie diferenta dintre anuitatea constanta si valoarea dobnzii
aferenta anului respectiv.
n ultimul an de amortizare, valoarea amortizata este egala cu suma mprumutului de
amortizat.
2)
Amortizarea la prima de rambursare prin anuitati constante.
Anuitatile se calculeaza dupa aceeasi formula ca si n cazul rambursarii la valoarea nominala,
tabloul de amortizare se ntocmeste la fel, numai ca se adauga o coloana reprezentnd prima de
rambursare pentru fiecare scadenta, n functie de numarul obligatiunilor ce se ramburseaza si de
prima de rambursare (PR - VN).
;

Rambursarea anticipata se poate efectua numai daca clauza aceasta este prevazuta n
contractul de mprumut. innd cont de evolutia ratei dobnzii pe piata financiara, o societate
comerciala poate avea interesul de a rambursa anticipat obligatiunile emise si plasate, daca
valoarea actuariala a acestora este inferioara valorii contabile din bilant. Rambursarea anticipata
se poate obtine prin rascumparari la bursa, dar este o operatiune de lunga durata pentru ca nu toti
detinatorii sunt dispusi sa-si vnda obligatiunile.
Daca se nregistreaza un proces de rascumparari masive, aceasta duce la cresterea cursului
obligatiunilor ceea ce, la un moment dat, poate face rascumpararea neconvenabila. Daca,
dimpotriva, la bursa se contureaza un proces sustinut de vnzari de obligatiuni, cursul lor scade,
facnd ca rascumpararea sa fie rentabila.

Daca rascumpararea se face n afara bursei, ca urmare a clauzei de rascumparare din

contract de care uzeaza ntreprinderea, aceasta va trebui sa acorde o compensatie detinatorului, n
sensul ca pretul de rascumparare sa fie mai mare dect valoarea nominala a obligatiunii. Daca
rascumpararea se face la bursa, detinatorul nu mai primeste nici un fel de compensatie, indiferent
de raportul dintre valoarea nominala si cursul bursier al obligatiunii.
n toate cazurile rascumpararea nainte de scadenta a obligatiunilor din initiativa societatii
comerciale are loc cnd aceasta poate obtine fonduri mai ieftine din alte surse.
1.12.

MPRUMUTURI OBLIGATARE CONVERTIBILE

Adunarea generala extraordinara a societatii comerciale poate decide emiterea unor

obligatiuni care sa poata fi schimbate n actiuni ale aceleiasi societati, ntr-o perioada sau la o
data prestabilita. Conversiunea poate constitui un drept al societatii.
Conditiile conversiunii variaza de la o emisiune la alta. Cnd societatea efectueaza o emisiune de
obligatiuni convertibile n actiuni, aceasta clauza trebuie nscrisa si n actul fiduciar, unde se va
mentiona raportul de schimb obligatiune / actiune, categoria de actiuni avuta n vedere, perioada
sau data cnd urmeaza a se realiza conversiunea.
Emisiunea acestui tip de obligatiuni poate interesa n mod deosebit pe subscriitori caci,
n afara de dobnda pe care o primesc, au posibilitatea de a primi n viitor venituri mai mari sub
forma dividendelor - daca ntreprinderea merge bine - sau pot obtine cstig de capital daca n
momentul conversiunii cursul actiunilor este mai mare dect cel al obligatiunilor. Asadar, dreptul
de conversiune se foloseste de obligatari n cazul unei evolutii favorabile a cursului actiunilor sau
a dinamicii dividendelor.
n decizia de conversiune intervin mai multi parametri: rata dobnzii, data sau perioada
conversiunii, baza conversiunii, prima de conversiune.
Rata dobnzii la obligatiunile convertibilei este mai scazuta dect la obligatiunile
ordinare, tocmai ca urmare a perspectivelor financiare favorabile obligatarului ca urmare a
conversiunii.
Perioada de conversiune se prestabileste, fiind de regula mai mica dect durata
obligatiunilor. Spre exemplu, pentru un mprumut obligatar pe 15 ani, durata conversiunii poate
fi stabilita ntre N + 3 si N + 13, astfel nct conversiunea sa poata fi eficienta.
Baza economica a conversiunii exprima numarul de actiuni primite n schimbul unei
obligatiuni, ceea ce permite de a evalua pretul conversiunii, plecnd de la cursul actiunilor la un
moment dat. Spre exemplu, pentru o baza de conversiune de 2 (doua actiuni pentru o
obligatiune) si pentru un curs al actiunii de 400, pretul de conversiune va fi de 800.
Prima de conversiune reprezinta diferenta calculata la un moment dat ntre cursul
obligatiunii si pretul de conversiune. Spre exemplu, daca o obligatiune are pretul de conversiune
1000 si este cotata la bursa cu l 200, prima de conversiune este de 1200 - 1000 = 200 care adesea
se exprima procentual:

Daca cursul actiunilor este scazut, nu este oportun sa fie utilizat dreptul de
conversiune, n consecinta prima de conversiune va fi mai ridicata; cresterea cursului actiunilor
poate conduce la cresterea pretului de conversiune, diminund corespunzator prima de
conversiune. Deci, conversiunea se produce daca pretul de conversiune este mai mare dect
pretul de rambursare. Societatea comerciala poate forta conversiunea - lund decizia de
amortizare a mprumutului cu anticipatie - daca pretul de conversiune > pretul (valoarea) de
rambursare.
Avantaje ale conversiunii pentru societatea comerciala. Conversiunea permite
ntreprinzatorului sa se ndatoreze la un pret (rata dobnzii) mai scazut dect n cazul
obligatiunilor ordinare. Se creeaza posibilitatea unei cresteri de capital prin conversiunea
datoriilor, atunci cnd nu este posibila o crestere prin aport de numerar sau prin ncorporarea
rezervelor.
Clauza de convertibilitate permite rezolvarea eventualelor conflicte ntre obligatari si actionari.
Daca riscul proiectelor finantate prin mprumut obligatar este mai ridicat dect cel avut n vedere
n momentul emisiunii, optiunea de conversie permite detinatorilor de obligatiuni sa se asocieze
profiturilor rezultate din activitatea ntreprinderii, dnd curs clauzei de conversiune.
1.13.

FINANAREA PRIN OBLIGAIUNI SAU PRIN ACIUNI?

Finantarea pe termen lung se poate realiza fie prin emisiune de actiuni ca o finantare prin
fonduri proprii, fie prin angajamente la termen si deci si prin mprumuturi obligatare. Se prefera
adesea mprumutul si, n principal, mprumutul obligatar, pentru avantajele pe care le confera.
mprumutul obligatar este mai putin costisitor dect o emisiune de actiuni, n ciuda
faptului ca rata dobnzii asupra obligatiunilor este, n mod obisnuit, mai ridicata dect
dividendul. n plus, intervine si incidenta fiscala n sensul ca dobnzile platite micsoreaza baza
impozabila, ceea ce nu este cazul dividendelor.
Daca finantarea prin obligatiuni creeaza incontestabil avantaje consistente, trebuie spus, n
acelasi timp, ca obligatiunile comporta un risc mai mare pentru ntreprindere dect finantarea
prin emisiune de actiuni. n cazul mprumutului obligatar societatea trebuie sa plateasca dobnzi
periodic, cu caracter obligatoriu, n timp ce plata dividendelor, chiar n cazul actiunilor cu
privilegiul de dividend, nu este obligatorie n fiecare an.
Apoi, societatea este obligata sa ramburseze mprumuturile obligatare, ceea ce conduce la
micsorarea lichiditatilor, n timp ce finantarea prin actiuni nu trebuie restituita, n sfrsit, n caz
de recesiune economica societatea finantata prin obligatiuni va avea greutati mai mari pentru
efectuarea platilor (principal plus dobnda) dect n cazul finantarii prin emisiune de actiuni.
1.14.

COSTUL MPRUMUTULUI OBLIGATAR

Pentru un credit clasic, fara comisioane diverse, fara prima de emisiune sau de
rambursare, costul actuarial este egal cu dobnda nominala. Pentru mprumutul obligatar, n
volumul costurilor figureaza, alaturi de dobnda stabilita la nivelul ratei dobnzii de pe piata

financiara si de numarul de ani pentru care se emit obligatiunile, si alte cheltuieli: de emisiune,
de publicitate, comisioane bancare, cheltuieli cu imprimarea certificatelor de obligatiuni, prime
de emisiune, prime de rambursare etc. Toate aceste cheltuieli se stabilesc de la nceput n cota
procentuala, urmnd sa se deduca din suma totala a mprumutului.
Rata dobnzii nominale (faciale) este cea care permite calcularea remuneratiei
(cuponului) pe baza valorii nominale a obligatiunii si se stabileste n momentul emisiunii
mprumutului. Rata dobnzii poate sa fie fixa, cnd cuponul ramne nemodificat ca volum pe
toata durata mprumutului, si variabila, cnd valoarea cupoanelor se modifica n functie de
diversi factori si n primul rnd de oscilatia dobnzii pe piata financiara.
Rata dobnzii nominale nu trebuie confundata cu rata actuariala a investirii n obligatiuni,
care tine cont att de rata dobnzii nominale, ct si de primele de emisiune, primele de
rambursare, comisioane si cheltuieli diverse de emisiune. Rata actuariala pentru subscriitor este
randamentul anual al unui mprumut care se determina actualiznd suma fluxurilor pozitive
primite n timpul duratei de viata a mprumutului (cupoane, valoarea de rambursare), n timp ce
pentru emitentul obligatiunilor, rata actuariala reprezinta costul brut al mprumutului.
Rata actuariala (costul actuarial) a mprumutului obligalar reprezinta rata efectiva platita
de debitor si ncasata de creditori, determinata nu numai de rata nominala a dobnzii, dar si de
alti factori: emisiunea la scont, emisiune la prima si pretul de rambursare.
Notam cu:
ra = rata actuariala sau costul actuarial;
rn = rata nominala (faciala) a dobnzii;
PE = pretul de emisiune al obligatiunilor;
PR = pretul de rambursare al obligatiunilor;
VN = valoarea nominala a obligatiunilor.
ra = rn daca PE = PR = VN;
ra > rn daca PE < VN si PR > VN.
Rata actuariala bruta, fara incidenta fiscala, este rata care egalizeaza pretul de emisiune cu
valoarea actuariala a fluxurilor viitoare pozitive generate de obligatiune (cupoane, pret de
emisiune, pret de rambursare). Cumparatorul de obligatiuni varsa un pret si n fiecare an primeste
un cupon, iar la scadenta valoarea obligatiunii la pretul de rambursare.
1.15.

EMISIUNEA DE OBLIGAIUNI ALE SOCIETILOR COMERCIALE

DIN ROMNIA

n Romnia, emisiunea de obligatiuni ale societatilor comerciale este nca incipienta. n

conditiile unei rate a inflatiei ridicate, pe piata primara a obligatiunilor se practica rate ale
dobnzii ridicate, sporind astfel costurile emitentului aferente unui mprumut obligatar.
Procurarea de capital de mprumut prin aceasta modalitate devine astfel neatractiva.
Prima oferta publica de obligatiuni din Romnia a fost cea realizata de Siderca Calarasi SA, la
30.10.1996, cu scadenta pe 31.01.2000. Pe parcursul derularii acestei operatiuni, firma a
ntmpinat nsa dificultati, nereusind sa-si acopere datoriile fata de toti investitorii.

Ulterior, s-au nregistrat noi emisiuni de obligatiuni, dintre care amintim:

mprumutul obligatar contractat de societatea Compan Trgoviste la data de 21.05.1997, cu

scadenta la 1 an, rata dobnzii fiind de 100%;

emisiunea de obligatiuni a societatii Tricodava din data de 8.05.1998, cu scadenta la 6 luni,

rata dobnzii fiind de 50%. Aceasta emisiune a fost prelungita cu nca 6 luni din cauza
dificultatilor emitentului de a-si achita obligatiile contractuale.

o alta emisiune de obligatiuni (sub forma de oferta publica pentru vnzare) a fost realizata
de societatea comerciala Bachus Buzau S.A. n perioada 04.09.2000 - 10.10.2000. Emisiunea
nsa nu s-a ncheiat cu succes, deoarece nu s-a subscris minimul de 60% din titlurile emise. Au
fost subscrise doar 95 de obligatiuni (0,06% din emisiune), de aceea oferta a fost anulata, si
societatea a fost nevoita sa restituie banii investitorilor.
Prima oferta publica de obligatiuni convertibile a unei societati private n Romnia s-a
realizat la nceputul lui iunie 2000. Societatea International Leasing a contractat un mprumut
obligatar n valoare totala de 2,2 miliarde lei. Scadenta a fost stabilita la data de 30 noiembrie
2001.
Sindicatul de intermediere a distributiei obligatiunilor a cuprins societatea de valori
mobiliare Transilvania Capital Invest, Valmob Intermedia si Intercapital Invest, n calitate de
manager. Riscul de neplata a fost garantat de grupul romn de asigurari GrupAS.
Fondurile obtinute prin aceasta emisiune au fost utilizate pentru dezvoltarea activitatii societatii,
prin largirea bazei de clienti si diversificarea ofertelor de leasing, potrivit prospectului ofertei
publice.
Emisiunile de obligatiuni se pot realiza si pe alte piete de capital dect cea nationala,
obligatiunile astfel emise numindu-se obligatiuni externe.
n Romnia, fosta regie de electricitate RENEL a lansat n 1997, prin intermediul bancii
de investitii Marrill Lynch, doua emisiuni de obligatiuni pe piata externa:

emisiune de obligatiuni exprimate n Yeni japonezi n valoare de 15 milioane USD cu

scadenta la 17 februarie 2000;

o emisiune n dolari americani n valoare de 135 milioane USD cu scadenta n 2002.

2. STUDIU DE CAZ PRIVIND EMITEREA UNUI CREDIT OBLIGATAR LA S.C.
"CONFSTAR" S.A. BAIA MARE
2.1. PREZENTAREA SOCIETII S.C. "CONFSTAR" S.A.
2.1.1. DOMENIUL DE ACTIVITATE
Societatea Comerciala "CONFSTAR" S.A. cu sediul n Baia Mare, b-dul Republicii nr. 2
a luat fiinta n 19.01.1976. S.C. "CONFSTAR" a fost construita n anul 1975 ca un atelier, apoi
ca sectie a ntreprinderii de confectii Mondiala Satu Mare. Ulterior, datorita cererii de confectii
are loc o dezvoltare a capacitatii de productie existente, prin realizarea n 1980 a sectiei de
productie din Sighetu Marmatiei, iar n 1985 prin preluarea sectiei de confectii din somcuta
Mare. Mai trziu realizndu-se o sectie de finisaj si un nou sector de productie n incinta din Baia
Mare.

n paralel cu realizarea investitiilor a nceput o imensa munca de pregatire a fortei de

munca prin cursuri de calificare, recrutarea unor muncitori calificati de la alte ntreprinderi
similare, pregatirea viitorilor muncitori si conducatori ai locurilor de munca prin scoli de maistrii
la Satu Mare si Bucuresti.
Astfel n prima etapa au fost calificati circa 500 muncitori, activitate ce a fost
coordonata de circa 10 ncadrati, fapt ce a permis demararea activitatii productive la nceputul
anului 1976.
Datorita unui sistem de organizare bine pus la punct, precum si a modernizarii continue
a procesului de productie, ntreprinderea a reusit sa se impuna att pe piata interna, ct si pe cea
externa. Astfel, de-a lungul anilor ntreprinderea a ncheiat contracte cu o serie de firme externe
din tari, cum ar fi: Anglia, Germania, Italia, Suedia si Belgia.
n prezent firma colaboreaza cu firma Habitex International din Belgia, o firma cu renume n
domeniul confectiilor textile si care asigura acoperirea integrala a capacitatii de productie.
S.C. "CONFSTAR" S.A. lucreaza n sistem lohn, adica firma Habitex International
asigura materiile prime si materialele necesare confectionarii produselor de mbracaminte
prevazute n contractul 67 ncheiat n 08.05.1996 si rennoit n anul 2000. n acelasi timp asigura
documentatia tehnica si asistenta tehnica necesara.
Productia n sistem lohn are avantajul ca scuteste unitatea de problemele legate de
aprovizionare si desfacere, toata productia avnd baza materiala necesara asigurata si o piata de
desfacere.
S.C. "CONFSTAR" S.A. Baia Mare s-a constituit prin preluarea partiala a patrimoniului fostei
ntreprinderi de Confectii, ca urmare a Hotarrii Guvernului numarul 1224 din 23 noiembrie
1990.
Societatea are personalitate juridica, fiind nregistrata la Camera de Comert si Industrie
Maramures sub numarul J24/39/1991 si avnd codul fiscal R2206040.
Fiind unitate cu personalitate juridica, depune bilant si are cont deschis la B.C.R., Sucursala Baia
Mare, numarul 30.24.04.03 si cont n valuta.
Obiectul principal de activitate al S.C. "CONFSTAR" S.A. l constituie producerea
si comercializarea de confectii textile pentru femei, barbati si copii, ntr-o structura variata:
compleuri, impermeabile, jachete, fuste, pantaloni, sacouri, etc.
Societatea comerciala si desfasoara activitatea n concordanta cu obiectul de activitate n
urmatoarele domenii:

Producerea si comercializarea de confectii textile pentru femei, barbati si copii;

Producerea si comercializarea de confectii unicate si de serie mica;

Producerea si comercializarea unor piese de schimb specifice domeniului de activitate;

Crearea unor modele noi pentru sondarea pietei interne si externe.

n cadrul domeniului de activitate enuntat, firma realizeaza o structura sortimentala
variata, adaptata cerintelor modei si celor doua sezoane principale, toamna - iarna si primavara vara.
2.1.2. CAPITALUL SOCIAL sI STRUCTURA ACIONARIATULUI

S.C. "CONFSTAR" S.A. este o societate comerciala cu capital integral privat, dispunnd
de un capital social de 2.275.175.000 lei.
n anul 1995, n urma semnarii contractului 71/23 martie 1995 cu Fondul Proprietatii de Stat
Bucuresti si cu Fondul Proprietatii Private Moldova, prin contractul numarul 26/23 martie 1995,
societatea a fost privatizata, prelund att de la FPS ct si de la FPP ntreg pachetul de actiuni.
Societatea a fost privatizata prin metoda MEBO, prin negociere directa cu FPS si
FPP, actionarii, n numar de 845, fiind salariati si fosti salariati ai societatii. n urma semnarii
contractului cu FPS Bucuresti, Asociatia PAS CONFECIA a cumparat 70% din capitalul social
cu valoare de 1.580.025.000 lei, respectiv 63.201 actiuni cu valoare nominala de 25.000 lei.
Privatizarea societatii a avut rezultate benefice asupra situatiei economico-financiare a unitatii
prin faptul ca a crescut interesul oamenilor muncii n utilizarea cu maxima eficienta a ntregului
potential uman si material.
Gestionarea capitalului se face de catre Adunarea Generala a Actionarilor careia i
revine misiunea de a continua procesul investitional pentru a face fata noilor cerinte ale pietei si
concurentei acerbe din acest domeniu.
Capitalul social al societatii este de 2.275.175.000 lei. Structura capitalului social este prezentat
n tabelul nr.6.
Tabelul nr.6.
Structura capitalului social
Nr.
Actionari
crt.
1.
FPS
2.
FPP
Alti actionari-total
3.
Din care salariati

Capital
(mii lei)
1.580.025
677.150
2.257.175
2.257.175

Valoarea
actiuni
25.000
25.000
25.000
25.000

uneiNumar
actiuni
63.201
27.086
90.287
90.287

deProcent
din
total capital
70%
30%
100%
100%

2.2. PROGRAMUL DE DEZVOLTARE AL

S.C. "CONFSTAR" S.A. PENTRU ANUL 2005
Consiliul de Administratie, precum si conducerea executiva a societatii a nteles
necesitatea canalizarii tuturor factorilor n directia mentinerii costurilor de productie la un nivel
ct mai scazut si de crestere a productivitatilor fizice si a eficientei financiare.
Acest lucru este posibil prin mecanizarea si automatizarea proceselor tehnologice din
sectoarele de productie, prin utilizarea la maximum a fondului de timp precum si printr-o
organizare mai performanta a productiei.
n acest context Consiliul de Administratie ntelege ca si pe mai departe eforturile sa fie
canalizate pentru dezvoltarea si mentinerea societatii n limite eficiente, prin:

pastrarea n continuare a activitatii de baza a societatii si anume producerea si

comercializarea confectiilor textile, n conditii de eficienta si calitate maxima;
realizarea de produse competitive din punct de vedere a preturilor si a rentabilitatii
acestora;
utilizarea mai buna a fondului de timp maxim disponibil n vederea cresterii
productivitatilor fizice si a ndeplinirilor de norma, prin urmarirea mai stricta a personalului;
cresterea volumului comertului cu produse textile pe piata interna cu produse proprii si de
la terti;
cresterea randamentului personalului prin asigurarea unor conditii mai bune cum ar fi
amenajarea locurilor de luat masa si a grupurilor sociale;
continuarea strategiei de mecanizare si automatizare a proceselor tehnologice prin
completarea parcului de masini speciale la nivelul necesarului cerut de tendintele actuale ale
modei si anume: masini cu 2 ace, masini de cusut si surfilat, masini de executat butoniere si
cheite si chiar masini de executat AMF.
Pentru realizarea acestor obiective, Consiliul de Administratie a propus Adunarii Generale sa
aprobe pentru anul 2005 realizarea unui volum de investitii de aproximativ 200.000 EURO
reprezentnd mai putin dect 1/2 din productia unei luni. n felul acesta societatea va reusi sa
realizeze produse eficiente, calitative, cu costuri reduse si care sa asigure mentinerea societatii n
conditii de eficienta si profit.
2.3. EMITEREA CREDITULUI OBLIGATAR
Planul de dezvoltare pe anul 2005 presupune realizarea unui volum de investitii n
valoare de 200.000 EURO. Aceasta suma se poate obtine fie prin contractarea unui credit bancar,
fie prin emisiunea de obligatiuni sau prin recurgerea la un mprumut obligatar. Daca se ia n
considerare faptul ca dobnda la obligatiunile emise de firme sau de primarii este de 10-11%,
mult mai mica dect dobnda perceputa de banci la creditele bancare (20%), si ca finantarea prin
obligatiuni creeaza avantaje mai mari dect emiterea de actiuni n acest scop, atunci se propune
obtinerea surselor de finantare necesare dezvoltarii ntreprinderii prin intermediul unui credit
obligatar.
S.C. "CONFSTAR" S.A. ndeplineste toate conditiile necesare emisiunii unui credit
obligatar. Adica este o societate de capitaluri, are mai mult de doi ani de existenta, are varsat n
totalitate capitalul sau.
Contul de profit si pierdere al societatii pe ultimii ani prezinta o evolutie crescatoare a
principalilor indicatori de rezultate. Acest fapt se poate observa n anexa nr.1.
n virtutea explicatiilor de mai sus S.C. "CONFSTAR" S.A. va emite un credit obligatar cu
urmatoarele caracteristici:
Suma mprumutului obligatar:
K = 7.300.000.000 lei (200.000 EURO 36.500 lei / EURO);
Valoarea nominala a unei obligatiuni:
VN = 100.000 lei;

Numarul de obligatiuni emise:

N = 73.000 obligatiuni;
Durata mprumutului obligatar:
t = 5 ani;
Rata dobnzii mprumutului:
D = 12 %;
Pretul de emisiune al obligatiunilor este egal cu valoarea nominala a obligatiunilor:
PE = VN;
Pentru a face mai atractiv creditul obligatar, obligatiunile se emit cu prima de rambursare
( PR > VN). Pretul de rambursare al obligatiunilor este:
PR = 100.500 lei,
atunci prima de rambursare va fi:
Pr = 100.500 - 100.000 = 500 lei.
2.4. APRECIEREA VIABILITII PROIECTULUI DE INVESTIIE
Suma obtinuta prin creditul obligatar se propune a fi utilizata pentru realizarea unei
investitii de achizitionare de masini si utilaje necesare realizarii n conditii de eficienta maxima a
activitatii ntreprinderii.
Viabilitatea financiara a proiectului de investitie poate fi apreciata prin calculul:

Valoarea actuala neta (VAN);

Ratei interne de rentabilitate financiara (RIR).

1.
Valoarea actuala neta (VAN), indicator numit si venit net total actualizat reflecta
masa efectelor financiare nete totale actualizate,n raport cu un anumit moment de referinta,
aferente proiectului de investitii. Acest indicator surprinde efortul si efectele procesului
investitional n functie de ntreaga durata de executare si exploatare a obiectivului, impunnd
actualizarea lor n raport cu un anumit moment de referinta conform procedeului de actualizare
prin compunere sau discontare.
Valoarea actuala neta este, n fapt, diferenta ntre valoarea actuala a excedentelor nete ale
exploatarii asteptate si cea a capitalului investit. Valoarea actuala neta poate fi pozitiva, poate fi
negativa sau nula.
Pentru a avea o semnificatie corespunzatoare este important a se stabili, n prealabil, rata
de actualizare. Nivelul cifric al acesteia nu este indiferent pentru investitor, ea constituind pragul
minim de rentabilitate impus investitiei. De regula rata de actualizare recomandabila pentru
calculul acestui indicator este costul capitalului sau costul finantarii ntreprinderii.
Considernd investitia I, durata de viata a obiectivului n, fluxul net de trezorerie (cash-flow)
anual din exploatare F1, F2,...,Fn si rata de actualizare r, egala cu costul capitalului, atunci
valoarea actuala neta va putea fi exprimata prin relatia:

Daca VAN > 0, proiectul este eficient si are o eficienta mai mare dect rata de actualizare.
Calculul VAN pentru anii 2005 - 2009 este redat n tabelul nr.8.
Tabelul nr.8.
Calculul VAN
- mil. lei Anul
Cash-flow
Investitia
2005
2006
2007
2008
2009

7.300
1.644
2.357
3.192
4.168
5.303

VAN
=
Factor de actualizare
(r = 0,12)

Cash-flow
actualizat

0,8929
0,7972
0,7118
0,6355
0,5674

1.467
1.879
2.272
2.649
3.009
= 11.277
3.976

VAN

11.277 - 7.300 = 3.976 mil. lei

Cum VAN = 3.976 > 0, rezulta ca proiectul investitional propus este eficient si are o eficienta
mai mare de 12%.
2.
Rata interna de rentabilitate reflecta pragul eficientei proiectului de investitii,
gradul minim de fructificare posibil, dat de egalitatea dintre veniturile si costurile actualizate n
raport cu un anumit moment de referinta. ntr-o alta formulare, rata interna de eficienta
economica este acea rata de actualizare la care raportul dintre venituri si costuri actualizate este
egal cu 1, iar Valoarea actuala neta este egala cu zero. Deci, constituie pragul de fructificare la
care efortul implicat n realizarea proiectului a fost egalat prin efecte, actualizate.
Rata interna de rentabilitate (RIR) este deci acea rata de actualizare (r) pentru care valoarea
actuala neta (VAN) a unui proiect este egala cu valoarea capitalului investit (I), respectiv
valoarea investitiei, conform relatiei:

Pentru aprecierea eficientei proiectului de investitii cu ajutorul acestui indicator se impune

comparatia cu costul capitalului sau cu rata normata. Se apreciaza favorabil varianta care indica:
RIR Rn sau RIR RCc.
Relatia de calcul prin interpolare a ratei interne de rentabilitate se prezinta astfel:

n care:
R, reprezinta rata de actualizare, minima (Rmin), maxima (Rmax), interna (RIR);

VAN - Valoarea actuala neta.

Elementele necesare pentru calculul ratei interne de rentabilitate sunt prezentate n tabelul nr.9.
Tabel nr.9.
Calculul ratei interne de rentabilitate
Cash-flow
Factorul de actualizare
Anul
r = 28%
r = 30%
(mil. lei)
Investitia
7.300
2005
1 644
0,7813
0,7692
2006
2 357
0,6104
0,5917
2007
3 192
0,4768
0,4552
2008
4 168
0,3725
0,3501
2009
5 303
0,291
0,2693
VNA (mil. lei)
40,457
-300,88
RIR (%)
28,24%

Valoarea RIR este mai mare dect dobnda creditului obligatar (RIR = 28,24 > 12%), prin
urmare proiectul investitional propus se poate realiza cu succes.
2.5. AMORTIZAREA CREDITULUI OBLIGATAR EMIS
Se va analiza amortizarea creditului obligatar prin cele trei metode cunoscute si se va
alege metoda cea mai buna din punct de vedere financiar.
Notam:
A
= anuitati, adica amortismentul anual plus dobnda;
a
= amortismentul anual;
K
= capitalul sau suma mprumutului obligatar;
Kr
= mprumutul nerambursat;
N
= numarul de obligatiuni emise;
Nr
= numarul de obligatiuni rambursate anual;
VN
= valoarea nominala a obligatiunilor emise;
PE
= pretul de emisiune al obligatiunilor;
PR
= pretul de rambursare al obligatiunilor;
Pr
= prima de rambursare pentru o obligatiune (PR - VN);
D
= rata dobnzii mprumutului (dobnda nominala);
D
= suma anuala a dobnzii;
t
= durata n ani a mprumutului obligatar.

AMORTIZAREA PRIN ANUITI CONSTANTE A CREDITULUI OBLIGATAR EMIS

Anuitatea (A) se calculeaza cu ajutorul formulei:
,
atunci

lei.
;

lei.

Anul 1:
Suma dobnzii aferenta anului 1 este:
lei;
-

Fractiunea de capital (a1) cuprinsa n anuitate este de:

lei;

Numarul obligatiunilor rambursate este:

obligatiuni;
Prima de rambursare platita n anul 1 va fi:
lei.

.
Anul 5:
lei;
lei;
lei;
obligatiuni;
lei.
Valoarea totala a dobnzii platita pentru creditul obligatar este:
D = 2.825.455.215 lei.
Valoarea primelor de rambursare platite pentru creditul obligatar este:
Pr = 36.500.000 lei.
Tabloul de amortizare al creditului obligatar prin anuitati constante este prezentat n tabelul nr.11.

Tabel nr.11.
Tabloul de amortizare al mprumutului obligatar cu rambursare la prima
prin anuitati constante
- mii lei (a)
(Nr)
(Kr)
(D)
Capitalul
(A)
Numarul
Anul mprumut
Suma anuala
rambursat anualAnuitati
oblig.
nerambursat
a dobnzii
(amortisment)
ramburs.
2005 7.300.000
876.000
1.149.091
2.025.091 11.491
2006 6.150.908
738.109
1.286.981
2.025.091 12.870
2007 4.863.926
583.671
1.441.419
2.025.091 14.414
2008 3.422.507
410.700
1.614.390
2.025.091 16.144
2009 1.808.117
216.974
1.808.117
2.025.091 18.081
Total 0
2.825.455
7.300.000
10.125.455 73.000

(Pr)
Prima
rambursare

de

5.745
6.435
7.207
8.072
9.041
36.500

Se constata un cost (dobnzi totale) mai ridicat al mprumutului rambursat n anuitati

constante, ntruct amortizarile mai mari sunt catre sfrsitul duratei de rambursare. Evolutia
sumelor platite anual drept dobnda este prezentata n figura nr.10.

CONCLUZII
Asigurarea la timp a resurselor pentru acoperirea financiara a investitiilor este o
conditie esentiala pentru functionarea eficienta a ntreprinderilor, mai ales daca acestea si
desfasoara activitatea ntr-un mediu concurential acerb. Investitiile presupun o imobilizare
nsemnata de capital, ceea ce impune necesitatea procurarii sau asigurarii acestora astfel nct sa
se evite aparitia unor investitii ncepute si neterminate din lipsa de resurse.
Obligatiunile sunt adesea preferate de investitori n defavoarea la celelalte valori mobiliare
deoarece confera o serie de avantaje detinatorilor lor:
A. Sub aspectul efectelor generate:
Din punctul de vedere al societatii emitente, mprumutul obligatar nu afecteaza structura
actionariatului si nici nu confera detinatorului lor nici un drept n luarea deciziilor.
Din punctul de vedere al obligatarilor (posesorilor de obligatiuni), obligatiunile asigura dobnzi
constante, platite de catre emitent pe toata durata de viata a obligatiunii, indiferent de situatia sa
financiara, spre deosebire de dividendele asigurate de actiuni, care depind direct proportional de
cstigurile emitentului.
B. Sub aspectul regimului fiscal:

Din punctul de vedere al obligatarilor: n Ordonanta Guvernului nr. 73/27 august 1999
privind impozitele pe venituri, n articolul 36 se mentioneaza ca veniturile sub forma de
dividende distribuite se impoziteaza cu o cota de 5% din suma acestora. De asemenea, se
precizeaza ca veniturile sub forma de dobnzi ("venituri obtinute din titluri de creanta de orice
natura si orice fel de sume cuvenite pentru folosirea banilor mprumutati", aici incluzndu-se
deci si veniturile din dobnzile aferente obligatiunilor societatilor comerciale) se impun cu o cota
de 1%.
Din punctul de vedere al societatii emitente, obligatiunile sunt mai avantajoase dect actiunile n
ceea ce priveste incidenta fiscala a acestora, n sensul ca dobnzile platite micsoreaza baza
impozabila, ceea ce nu se ntmpla n cazul dividendelor.
C. Sub aspectul riscurilor asumate de mprumutatorii obligatari:
Posesorii de obligatiuni sunt supusi unui grad de risc mai redus dect posesorii de actiuni.
Veniturile acestora din urma pot fi influentate de evolutia nefavorabila a afacerilor emitentilor,
ducnd la reducerea sau chiar neplata dividendelor, n timp ce obligatiunile asigura un venit fix
sub forma de dobnzi.
n cazul lichidarii firmei emitente exista riscul pierderii fondurilor investite. Obligatarii nu sunt
nsa afectati n aceeasi masura ca asociatii, avnd dreptul la rambursarea mprumutului la
valoarea nominala. Actionarii primesc doar diferenta ramasa dupa plata tuturor creantelor care
ndeplinesc conditiile prevazute de lege pentru a fi onorate.

D. Sub aspectul garantiilor oferite:

Obligatiunile sunt uneori garantate fie de catre stat sau colectivitati publice, fie de catre emitent
(prin ipoteci asupra imobilelor, gajuri asupra fondului de comert, garantii formate de alte
societati n favoarea celei emitente etc.)
Din exemplul prezentat n subcapitolul 2.15. rezulta ca finantarea prin obligatiuni genereaza
surse pentru reinvestire
superioare finantarii prin
fonduri proprii pe calea
emisiunii de actiuni.
Acest lucru poate fi
vizualizat n figura nr.12.

Fig. 12. Compararea beneficiilor disponibile pentru reinvestire

Posibilitatea asigurarii surselor de finantare de catre S.C. "CONFSTAR" S.A. prin

recurgerea la un mprumut obligatar este o noutate att pentru firma ct si pe plan local.
Valoarea actuala neta a investitiei propuse este pozitiva (VAN = 3.976 > 0), rezulta ca proiectul
investitional propus este eficient. De asemenea si din punct de vedere al ratei interne de
rentabilitate (RIR = 28,24%) investitia se poate realiza si va avea o eficienta mai mare dect
dobnda creditului obligatar (RIR > 12%).
Din cele prezentate mai sus rezulta ca dobnzile totale (costul) cele mai ridicate ale
mprumutului obligatar se obtin atunci cnd se utilizeaza metoda de amortizare n faza unica.
Aceasta se datoreaza faptului ca dobnda se calculeaza de fiecare data la suma totala a
capitalului mprumutat. n momentul rambursarii, exista un inconvenient, acela de a afecta
trezoreria cu ntreaga suma mprumutata ce trebuie rambursata dintr-o data. Trebuie retinut nsa
ca ntreprinderea poate capitalizeaza de 5 ori (n cei 5 ani) acumularea bruta anuala realizata din
exploatarea investitiei, ceea ce este de natura sa reduca din dezavantajul costului ridicat.
Amortizarile prin serii egale si prin anuitati constante implica valori ale dobnzilor totale mai
mici dect amortizarea n faza unica deoarece societatea va plati in fiecare an dobnzi
proportional mai mici n functie de mprumutul ramas nerambursat.
Costul cel mai mic al procurarii mprumutului obligatar se obtine n cazul amortizarii acestuia
prin serii egale. Iar lund n considerare evolutia economica stabila a S.C. "CONFSTAR" S.A. se
propune amortizarea creditului obligatar prin serii egale.

3. Studiu de caz Obligatiuni

Firma Comimpex 2000 emite 10.000 de obligatiuni la valoarea nominala de 10
lei/obligatiune pe care le vinde la o valoare de emisiune de 9 lei/obligatiune.
La data bilantului contabil de la 31 decembrie 2007 firma a avut inregistrat un capital social de
1.000.000 lei.
Daca comparam valoarea emisiunii de 1.000.000 lei cu valoarea capitalului social vedem
ca aceasta se incadreaza in limita a din valoarea capitalului social subscris si varsat in
conformitate cu prevederile legale.

Valoarea de rambursare (pretul achitat de obligatar firma Comimpex 2000 la

rambursarea imprumutului catre persoanele care au creditat firma cu ocazia emiterii
obligatiunilor) este egala cu valoarea nominala.
Durata imprumutului obligatar este de 5 ani, iar rata dobanzii este de 8% anual.
Emisiunea este realizata printr-o firma autorizata, care a incasat conform contractului un
comision de 1000 lei.
Rambursarea imprumutului se realizeaza la sfarsitul celor 5 ani.
Inregistrarea in contabilitate a operatiunilor privind emisiunea de obligatiuni de catre firma
Comimpex 2000:
Trebuie sa tinem cont de urmatoarele date:
valoare nominala totala: 10.000 x 10 = 100.000 lei
valoare de emisiune totala: 10.000 x 9 = 90.000 lei
prima de rambursare a obligatiunilor: 100000 90000 = 10.000 lei
Prima de rambursare a obligatiunilor este o cheltuiala pentru firma Comimpex 2000 care a
emis imprumutul obligatar si va fi amortizata prin metoda liniara pe toata durata imprumutului
obligatar.
Emisiunea imprumutului obligatar:
% = 161
(Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni) 100000 lei
461 (Debitori diversi) 90000 lei
169 (Prime privind rambursarea obligatiunilor) 100000 lei
Incasarea valorii imprumutului obligatar:
5121 (Conturi la banci in lei) = 461 (persoana juridica) 36000 lei
5311 (Conturi la banci in lei) = 461 (persoane fizice ) 54000 lei
Plata comisionului la firma specializata de emisiune a imprumutului:
622 (Cheltuieli privind comisioanele si onorariile) = 5121 1000 lei
Inregistrarea amortizarii primelor de rambursare a obligatiunilor (inregistrarea pe cheltuieli a
primelor privind rambursarea obligatiunilor amortizate):
Amortizarea anuala = Valoarea primelor de rambursare (10000 lei ) / (2000 lei) Durata
imprumutului obligatar (5 ani)
6868
(Cheltuieli privind amortizarea primelor de rambursare a obligatiunilor) = 169 2000 lei
Aceasta inregistrare contabila se face si in urmatorii patru ani, pana la stingerea sumei de
amortizat.
Calculul, inregistrarea si plata dobanzii aferente primului exercitiu financiar :
Dobanda anuala = Valoarea nominala (100000 lei) x Procentul dobanzii (8%)
(8000 lei) Inregistrarea dobanzii
666 (Cheltuieli privind dobanzile) = 1681 (Dobanzi aferente imprumuturilor din emisiuni de
obligatiuni) 8000 lei

Plata dobanzii
1681 = 5121 8000 lei
Decontarea cheltuielilor privind dobanda:
121 = 666 8000 lei
Aceasta inregistrare contabila se face si in urmatorii patru ani, pana la finalizarea perioadei
imprumutului de 5 ani.
Rascumpararea obligatiunilor la scadenta:
505 (Obligatiuni emise si rascumparate) = 5121 100000 lei
Anularea obligatiunilor rascumparate:
161 = 505 100000 lei

BIBLIOGRAFIE
1.
Bran, P. - Finantele ntreprinderii. Gestionarea fenomenului microfinanciar. Editura
Economica, Bucuresti, 1997.
2.
Brezeanu, P. - Gestiunea financiara a ntreprinderii. Editura Covallioti, Bucuresti, 2002.
3.
Corduneanu, C., Barna, F. - Piete financiare: Caiet de studii si evaluare. Editura Mirton,
Timisoara, 2001.
4.
Cristea, H., stefanescu, N. - Finantele ntreprinderii. Editura CECCAR, Bucuresti, 2003.
5.
Cucosel, C. - Finantele ntreprinderii. Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2004.
6.
Hada, T. - Finantele agentilor economici din Romnia. Editura Intelcredo, Deva, 1999.
7.
Ilie, V. - Gestiunea financiara a ntreprinderii. Editura Meteora Press, Bucuresti, 2002.
8.
Nistor, I. - Finantele ntreprinderii. Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca,
2002.
9.
Robinson, S. - Management financiar. Editura Teora, Bucuresti, 1997.
10. Romnu, I., Vasilescu, I. - Managementul investitiilor. Editura Margaritar, Bucuresti, 1997.

11. Stancu, I. - Finante , editia a treia. Editura Economica, Bucuresti, 2003.

12. Toma, M., Alexandru, F. - Finante si gestiune financiara de ntreprindere, editia a doua.
Editura Economica, Bucuresti, 2003.
13. Toma, M., Alexandru, F. - Gestiune financiara de ntreprindere. Aplicatii practice si teste
grila. Editura Economica, Bucuresti, 2003.