www.referat.

ro

Liceul Teologic Baptist Emanuel"

Cluj-Napoca
Istoria Religiilor

IUDAISMU
L
Prof.

Student

IUDAISMUL
I.

INTRODUCERE

Istorie si religie

Iudaismul este probabil cea mai veche dintre marile religii ale lumii, care
s-a pastrat, in general, exact asa cum s-a constituit de la inceput, si a fost mereu
legata de istoria poporului evreu. Atunci cand vorbim despre iudaism, avem in
vedere, in primul rand poporul evreu, si apoi istoria acestuia.
J. Eisenberg spune, referitor la originile religiei iudaice ca aceasta nu a fost
produsul unei singure si unice revelatii (), ci s-a constituit treptat in decursul
migratiilor unui grup de oameni originari din Mesopotamia (Irakul de azi) evreii- care se
vor transforma intr-un popor Israelul- dupa un lung sir de peregrinari"1[1].
Conform Vechiului Testament, care e cartea sfanta a iudaismului, e adevarat ca
poporulo s-a format in urma unei peregrinari. Dar vom vorbi mai multe mai departe,
despre aceasta calatorie" a celui care avea sa devina Tatal tuturor evreilor".
Un alt element caracteristic poporului evreu, si care are mare legatura cu religia
acestuia, e observat de Mircea Eliade. El afirma ca politica nationala era una cu
activitatea religioasa"2[2]. In mare parte, aceasta afirmatie e adevarata, si ca dovada avem
istoria poporului evreu, care e descrisa in Vechiul Testament. Astfel, de-a lungul istoriei
poporului evreu, despre care se spune ca este o istorie lunga, framantata si dramatica"3[3],
avem un moment, cand poporul cere profetului Samuel, sa desemneze un imparat, peste
tara, ca sa fie si ei ca si celelalte popoare (de unde rezulta, ca ei erau diferiti de celelalte
popoare, tocmai la acest aspect, deoarece peste ei domnea" Insusi Dumnezeu).
Raspunsul lui Samuel, este acelasi pe care l-am afirmat si eu, el spune poporului ca lor
nu le trebuie un imparat, deoarece Dumnezeu indeplinea pentru ei si aceasta functie. Dar
pana la urma, istoria ne arata ca s-a desemnat un imparat care sa domneasca peste tara, si
acesta se numea Saul. Dar, proorocul Samuel, i-a avertizat ca imparatul, va face unele
lucruri, care lor nu le va placea, adica le va lua taze, va chema pe cei tineri la razbaoi, cu
alte cuvinte, Dumnezeu nu va mai interveni direct cand va fi vorba despre politica4[4]. De
aici, eu cred ca activitatea religioasa, se desparte de viata politica.
Dintre toate popoarele antice din bazinul mediteranean, poporul evreu este
singurul care mai exista cu numele si substanta sa, pe care le-a avut la inceput. De-a
lungul istoriei, acest popor si-a atras din partea celorlalte neamuri, o antipatie, cauzata de
1[1]

Josy Eisenberg, Iudaismul, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995, p.7

Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, vol. II, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,
1986, p. 251.
3[3]
Alexandru Suciu, Filosofia si Istoria religiilor, Ed. Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 2003,
p.171.
4[4]
vezi: Vechiul Testament, I Samuel, cap. 8
2[2]

atitudinea lor fata de ele. Astfel, ei se credeau poporul ales a lui Dumnezeu", care indica
o superioritate fata de ceilalti.
Vechiul Testament, descrie cum Dumnezeu a ales acest popor. Astfel ca,
incepand cu capitolul 9 din prima carte a Vechiului Testament, Genesa, avem descrisa
inceputul intrarii lui Dumnezeu in relatie cu poporul". Se vede intetia lui Dumnezeu de
a binecuvanta pe un om, dar acesta e doar primul pas, deoarece cateva capitole mai
inainte, avem din nou o binecuvantare, adresata lui Avram5[5]. Dar aici, deja avem o
promisiune a lui Dumnezeu, legata de un neam, de un popor care vor fi urmasii acestui
om.
Analizand acum problema revelatiei, este este religia iudaica revelata, sau nu
este? Este adevarat faptul ca istoria poporului incepe cu venirea lui Avram din Ur, din
Mesipotamia, in spatiul in care mai tarziu s-a format poporul evreu, dar asta nu inseamna
ca religia evreilor s-a constituit in decursul migratiilor sau a aparut asa pur si simplu.
Daca stam mai bine sa ne gandim, divinitatea iudaismului, nu are un semn specific,
imaginea lui Dumnezeu, nu e legata de un anumit lucru, astfel ca, se impune ca
divinitatea sa i se fi descoperit lui Avram, si de aici a inceput totul. De altfel, Avram nu a
vrut el sa fie tatal unui popor", sau cel de la care sa porneasca o religie, ci initiativa in
legamantul dintre divinitate si Avram, si mai tarziu urmasii lui, a fost a lui Dumnezeu.
Religia lui Israel era o religie revelata. Israelitii stiusera secole de-a randul ca Dumnezeu
incheiase un legamant cu Avraam, cu Isaac [fiul lui Avraam] si Iacov[ fiul lui Isaac]."6[6]
Si din afirmatia lui Samuel Schultz reiese ca initiatorul legamantului, a fost divinitatea:
Dumnezeu incheiase un legamant cu Avraam,".
Analizand mai pe larg tema legamantului incheiat intre Dumnezeu si Avraam,
M. Eliade considera ca nu este vorba de un contract [referindu-se la legamant],
Dumnezeu nu ii impune lui Avraam nici o obligatie: numai El, Dumnezeu e angajeaza".7
[7]
Pe idea relatiei dintre legamant si contract, merge insa Lucian Blaga, care spune ca
legamantul dintre divinitate si poporul aleseste religia contractual notariala intre Israel si
Iahve".8[8] Totusi, chiar daca Vechiul Testament nu mentioneaza pe paginile lui despre o
oarecare angajare a lui Avraam fata de Dumnezeu, avem dovezi, si la urma urmei motive
sa credem ca si Avraam avea ceva de facut in contextul legamantului dintre el si
Dumnezeu.
In primul rand, mai tarziu in istorie avem o reluare a legamantului, si anume
legamantul mozaic, legamant incheiat cu poporul prin Moise. In acest nou legamant,
Dumnezeu le impune iudeilor legi strcte, cunoscute sub numele de Cele 10 porunci", sau
Decalogul". Daca in acest legamant, Divinitatea le impunea sa faca anumite lucruri,
putem deduce ca si in cazul lui Avraam, partea umana din legamant, avea ceva de facut.
Zic lucrul acesta, pentru ca divinitatea iudeilor, Dumnezeu, este neschimbator, si daca in
cazul lui Moise, legamantul avea anumite principii, e evident faptul ca si la Avraam avem
5[5]

Vechiul Tetament, Genesa, cap. 12, vs 1-3

Samuel Schultz, The Old Testament Speaks (Calatorie prin Vechiul Testament), Harper and Row
Publishers, Inc.,aparitia in lb. romana la Oradea, 1992, p.77.
7[7]
Mircea Eliade, op.cit., vol I, p.183.
8[8]
Lucian Blaga, Curs de filosofia religiei, Ed. Fronde, Alba-Iulia Paris, 1994, p. 85.
6[6]

tot acelasi model de legamant, adica un contract", ca si in cazul legamantului mozaic.

Insa, recunoastem ca Dumnezeu le cere mai mult in legamantul lui Moise decat in cel
avramic, deoarece pe parcursul istoriei, Dumnezeu tot completeaza la legamant, anumite
aspecte care nu existau inainte. Deci, nu putem zice ca nu exista un angajament al lui
Avraam fata de Dumnezeu, deoarece, ca si in relatarea cu Adam si Eva9[9], omul are
libertatea de a alege intre bine si rau, astfel ca Avraam era liber sa nu asculte de
Dumnezeu, in caz ca vroia, dar asta ar fi dus la incetarea binecuvantarilor promise de
Dumnezeu.
In al doilea rand, avem relatarea in care Avraam este pus sa-si dovedeasca
credinta in Dumnezeu, prin jertfirea fiului sau, pe un altar, lui Dumnezeu.Daca intradevar Dumnezeu nu astepta nimic de la el, atunci Avraam nu s-ar fi simtit obligat sa faca
lucrul acela. Nu spun ca ar fi fost obligat, ci doar ca s-a simtit asa, datorita legamantului,
care, fiindca i-a adus aceasta stare, cu siguranta continea si un angajament al omului fata
de divinitate.
Legamantul dintre divinitate si fiii lui Israel, era si este manifestat si printr-un
semn particular, care este circumcizia. Aceasta, este un rit de initiere, intalnit si la alte
popoare, cum ar fi arabii sau egiptenii10[10], dar care este transformat intr-un semn d
636e43g e legamant intre Dumnezeu si Israel".11[11] Circumcizia, la randul ei, ca si
Legamantul, a constituit o tema de numeroase interpretari. In final, aceasta este semnul
sausimbolul legamantului dintre Dumnezeu si popor.

II.

PERIODIZAREA

Iudaismul de-a lungul secolelor.

Exista multe structurari ale istoriei iudaismului, in la o structura in doua perioade,

pana la structuri care evidentiaza 5 perioade. Exista si periodizari structurate pe 12
perioade principale, dar sunt putine, si nu le vom discuta in lucrarea de fata.
Cei care evidentiaza 3 perioade majore in istoria iudaismului, fac in general
urmatoarea impartire: a). De la Avraam pana la Moise ; b). De la Moise pana la
daramarea Ierusalimului (70 d. Hr.), si c). De la daramarea Ierusalimului, cand evreii s-au
raspandit in lume, si pana astazi. Tot trei perioade, dar cu alte semnificatii sunt
prezentate de R. Munnich : a). Perioada biblica din sec. XIII i. Hr., pana in sec. IV d. Hr.;
b) diaspora, si c) perioada contemporana incepand din sec. al XIX lea, pana astazi.12
[12]
J. Eisenberg propune patru perioade : epoca patriarhala, b) creuzetul egiptean c)
primirea legii de catre Moise, si d) intoarcerea in Tara Fagaduintei.13[13]. E. Vasilescu, are

9[9]

Vezi Vecgiul Testament, Genesa(Facerea), cap.3.

Alexandru Suciu, op.cit, p.172.
11[11]
Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998, p.360.
12[12]
Robert Munnich, O privire de ansamblu asupra istoriei evreiesti, in Marile religii, coord. Philippe
Gaudin, Ed. Orizonturi, Bucuresti, 1995, p.37.
13[13]
Josy Eisenberg, op.cit., p.8.
10[10]

in vedere doar doua perioade principale: a) de la Avraam pana la daramarea

Ierusalimului, si b) de la daramarea Ierusalimului, pana in zilele noastre.14[14]
Nu ne propunem sa comentam aceste periodizari, deoarece, nu sunt indicate
izvoarele bibliografice, si vom adopta o periodizare mai simpla, pe care am amintit-o si
mai sus, in trei etape: : a). De la Avraam pana la Moise ; b). De la Moise pana la
daramarea Ierusalimului (70 d. Hr.), si c). De la daramarea Ierusalimului, cand evreii s-au
raspandit in lume, si pana astazi, etapa care se caracterizeaza princucerirea romana,
diaspora, persecutiile, expulzarile, lagarele de exterminare, si nu in ultimul rand,
intemeierea statului Israel (1948).
1) De la Avraam pana la Moise
Iudaismul, una din religiile cartii (alaturi de islam si de crestinism). Istoricii
incep istoria religiei lui Israel, cu Avraam. El, (Avraam) este cel care prin traditie a
devenit stramosul iudaismului".15[15]
Iahve, ii porunceste lui Avram, sa paraseasca locul sau natal, Ur din Haldeea, si
sa mearga sa locuiasca unde ii va porunc el, adica in spatiul dintre Marea Mediterana, si
raul Iordan., promitandu-i ca va ridica din el un neam mare si va fi o binecuvantare
pentru toate popoarele. (Genesa. 12:1-3). El asculta astfel de divinitae, si se indreapta
spre acest taram necunoscut, impreuna cu toate averile sale.16[16]
Patriarhii evrei, erau posesori de turme, si proprietari de oameni, adica aveau
robi.In aceasta dubla calitate, ei aveau atributii de sefi civili si militari, dar in acelasi
timp, si preoti si judecatori. Prin urmare, ei detineau puterea politica, religioasa si chiar
si militara. Si acestea le-au avut, timp de peste o jumatate de mileniu.17[17] Numele de
Israel", este dat de Dumnezeu lui Iacov, nepotul lui Avraam si Fiul lui Isaac, si de aici,
este dat numele poporului, deoarece erau urmasii acestui om.
A urmat apoi robia egipteana, de aproximativ 430 de ani, intre 1700 i. Hr Si
1300 i.Hr. Aceasta perioada e cunoscuta sub numele de creuzeul egiptean", sau perioada
de gestatie pentru iudaism.18[18]
2). De la Moise pana la daramarea Ierusalimului
Moise si mozaismul
Etapa a doua a periodizarii pe care am adoptat-o, constituie un moment crucial
in evolutia religiei iudaice, si incepe cu Moise, care este considerat adevaratul intemeietor
al religiei. Dupa numele lui Moise, religia se mai numeste si mozaism". De asemenea,
14[14]

Emilian Vasilescu, op.cit., p. 355.

Alexandru Suciu, op.cit., p. 174.
16[16]
Vechiul Testament, Genesa 12:1-2, si 13:1-3.
17[17]
Vezi Alexandru Suciu, op.cit., p.174.
18[18]
Alexandru Babes, Drama religiasa a omului, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975, p.139154.
15[15]

Moise este considerat intermediar intre Dumnezeu si popor, si de asemenea, el e

eliberatorul poporului din robia egipteana. Astfel, in acest capitol, vom vorbi si despre
legamantul mozaic, si de darea Legii la Sinai19[19], si despre preotie, jertfe, sarbatori, care
sunt descrise in Thora, scrisa de Moise.
A). Moise si exodul

Aura lui Moise, oscileaza intre mit si realitate, intre o personalitate istorica, si
un erou legendar. Dupa unii cercetatori, figura lui Moise are un caracter mitologic. Mitul,
in general prezinta copilul de origine nobila, de multe ori chiar regala, care este nedorit
de tatal sau, dintr-un motiv sau altul. El este asezat pe un cos, pe o apa curgatoare, dar
este gasit, si este ingrijit de animale salbatice sau de oameni sarmani. La maturitate se
revolta impotriva tatalui sau, il invinge, este recunoscut de poporul sau, devenind astfel
erou al acestui popor. Cei mai cunoscuti eroi mitologici, sunt : Sargon din Agados,
Moise, Cirus si Romulus, la care mai sunt adaugati si altii, cum ar fi : Oedip, Karna,
Paris, Telefos, Hercule, Ghilgames, s.a.20[20]
Totusi, cazul lui Moise este diferit. El se naste intr-o familie umila de evrei, este
crescut la curtea lui Faraon, pentru ca la maturitate sa doreasca sa se intoarca in poporul
sau, infruntandu-l pe Faraon, si devenind conducatorul evreilor, pe care il elibereaza din
robie.
Chiar si originea lui Moise, ramane o enigma. Dupa S. Freud, Moise este de
origine egipteana. In plus, el ofera evreilor in fruntea corora a ajuns, o alta religie, cea
egipteana.21[21] O alta interpretare a originii lui Moise, o gasim si la alti cercetatori, dar la
cei mai multi dintre ei, aceasta se bazeaza pe Biblie. Conform acesteia, Moise se naste
intr-o familie de leviti evrei, dar fiind condamnat la moarte de Faraon (era o lege ca toti
baietii care se nasteau, trebuiau omorati) este ascuns de mama sa, pus intr-un cos de
papura si asezat sa pluteasca pe Nil. Este descoperit de fiica Faraonului si crescut la
curtea imperiala22[22]
Mircea Eliade se bazeaza pe legenda biblica. Dupa el. trasaturile si biografia
lui Moise, conduc la o fgura charismatica. El se bucura de o salvare miraculoasa intr-un
cos de papirus pe malul fluviului Nil. Este israelit dar totusi numele de Moise este
egiptean"23[23]. Pe aceasi idee merge si R Munnich care arata ca noul noul faraon, ia
masuri represive impotriva evreilor, care ii duc intr-o crunta robie. Moise, un evreu
crescut la curtea faraonului, da semnalul revoltei, si ii convinge sa paraseasca tara."24[24]
Similar, dar dupa parerea mea mai bine, il prezinta pe Moise J. Eisenberg, ca pe o mare
figura charismatica, caruia Dumnezeu ii confirma legamantul si ii da sarcina sa ii scoata
pe evrei din robia egipteana."
19[19]

Vechiul Testament, Exodul (Iesirea), cap. 20.

Sigmund Freud, Moise si monoteismul, in Opere I, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1991, p. 170-174.
21[21]
Ibidem, p.177-178.
22[22]
Vechiul Testament, Exodul(Iesirea) 1:8-22 ; 2: 1-10.
23[23]
Mircea Eliade, op.cit., p. 185-187.
24[24]
Robert Munnich, op.cit., p.38.
20[20]

Trecand peste aceste interpretari diferite asupra originii enigmatice , egipteana

sau israelita a lui Moise, cercetatorii si istoricii iudaismului conchid ca Moise a fost intradevar o mare figura charismatica, un erou legendar si o personalitate istorica care a
ajuns conducatorul politic, militar si religios al evreilor.
Am zis mai devreme ca J. Eisenberg, prezinta mai bine personalitatea lui Moise,
si importanta lui in acest eveniment al iesirii din Egipt. El afirma ca : Dumnezeu ii
confirma legamantul, si ca tot El ii spune lui Moise, de fapt il insarcineaza sa ii scoata pe
evrei afara din Egipt. In primul rand, nu a fost planul lui Moise ci Dumnezeu este cel
care a scos poporul, dar folosindu-se de Moise, acesta fiind doar instrumentul prin care
Dumnezeu a scos pe evrei afara din Egipt. Si binenteles ca nu instrumentul este mai
important in orice lucru, ci acela care se foloseste de el, in cazul nostru, Dumnezeu. In al
doilea rand in relatarea biblica, il vedem pe Moise ca pe un fricos, care nu vrea sa mearga
inaintea faraonului, asa cum i-a spus Dumnezeu, recunoscandu-si defectele.25[25] Prin
urmare, cei mai multi cercetatori, supraestimeaza personalitatea lui Moise, vazand in el
pe cel care face toate lucrurile, neluand in calcul faptul ca Dumnezeu tine sforile". Prin
aceste afirmatii, nu vreau sa neg importanta pe care a avut-o Moise, dar se pierde din
vedere faptul ca Dumnezeu este cel care face totul.
In intreaga activitate politica, militara, religioasa, morala si juridica a lui Moise,
in fruntea evreilor, in lupta de eliberare sociala din robia egipteana, in drumul lor spre
tara Fagaduintei, putem puncta urmatoarele trei momente cu semnificatie epocala: 1)
revelarea lui Iahve, dezvaluirea numelui divin si porunca data de Iahve de a scoate
poporul sau din robie; 2) confruntari violente cu armata egipteana, traversarea
miraculoasa a Marii Rosii si a desertului Sinai; 3) primirea Legii si innoirea
legamantului lui Iahve cu poporul Israel.26[26]
Pe cand pastea oile socrului sau, Ietro, preot in din desertul Madian, Dumnezeu
i se descopera lui Moise si ii dezvaluie numele Sau: Eu sunt cel ce sunt", Domnul
Dumnezeul parintilor vostri, lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov" , poruncindu-i lui Moise
sa scoata poporul din Egipt.27[27]
Numele devin de Iahve, este, asa cum afirma Mircea Eliade, un anacronism,
caci numele lui Dumnezeu i-a fost dezvaluit lui Moise".28[28] Dumnezeu ii dezvaluie lui
Moise numele sau, pentru ca acesta sa stie ca merge in numele acestui Dumnezeu, si ca
are in spate o autoritate. Tot Mircea eliade spune ca acest nume, propriu, Iahve, pune in
evidenta misterul si transcendenta sa".29[29] Dumnezeu avea o relatie speciala cu Moise,
daca ii dezvaluie numele Sau, Moise fiind cel are il reprezenta pe Dumnezeu pe pamant,
era intermediarul intre divinitate si popor, si purtatorul de cuvant" al lui Dumnezeu.

25[25]

Vechiul Testament, Exodul, cap. 3.

Alexandru Suciu, op.cit., p.176.
27[27]
Vechiul Testament, Exodul(Iesirea), 3:1-15 ; 6:2-3.
28[28]
Mircea Eliade, op.cit., p.179
29[29]
Ibidem, p.189.
26[26]

In aprecierea lui S. Freud, exodul evreilor din Egipt, are loc intre 1358 si 1350
i. Hr.
Apoi au urmat 40 de ani, in care au calatorit prin pustie, drum care trebuia sa
tina mai putin, dar tinand cont de neascultarea poporului, Dumnezeu i-a intors din drum,
si au pierdut multi ani in pustie. In aceasta perioada a exodului s-a intemeiat religia
iudaica si s-a constituit poporul evreu. Moise a avut un rol determinant, prin relatia Sa de
intermediar intre Dumnezeu si popor.
30[30]

Primirea legii de catre popor, este considerata de J. Eisenberg, actul intemeietor

al religiei lui Israel.31[31] Legea inseamna in primul rand cele 10 Porunci scrise pe cele
doua table de piatra, dar nu se reduce doar la atat, la Decalog, ci Moise a mai dictat legi,
ce constituie decrete de aplicare a decalogului. Acest ansamblu, Este Thora, al carui
inteles este invatatura", Lege. Thora este dezvoltata in cele 5 carti ale lui Moise,
Pentateuhul, cuprinzand 613 comandamente, 248 de obligatii si 365 de interdictii (cat
zilele unui an), () un cod civil, un cod penal si un ansamblu de principii rituale."32[32]
In urma pacatului de idolatrie cu Vitelul de aur, Moise a sfaramat cele 10
porunci scrise pe tablele de piatra, considerand, probabil, ca evreii nu sunt demni sa
primeasca Legea lui Dumnezeu. Ca semn al ierterii, Dumnezeu l-a chemat pe Moise din
nou pe muntele Sinai, si i-a dat din nou cele 10 Porunci, identice cu cele dinainte, scrise
de chiar mana lui Dumnezeu. Ziua aceasta, va fi considerata mai tarziu, Yom Kipur (ziua
iertarii), cea mai importanta sarbatoare la evrei.
O alta caracteristica a acestei perioade, este innoirea legamantului, apoi facerea
Cortului Intalnirii", impreuna cu legea ceremoniala.
Dupa moartea lui Moise, intre anii 1200 i. Hr. Cand poporul Israel a cucerit
Canaanul condus de Iosua, pana catre 1020 i. Hr., cand Saul devine rege, este epoca
judecatorilor. Judecatorii erau sefi militari, consilieri si magistrati.33[33] Aceasta perioada,
e una de decadere morala in istoria poporului evreu, deoarece in acest timp, ei au inceput
sa se inchine la idoli, si au uitat oe Dumnezeu. Rolul judecatorilor in acest context, era de
a readuce poporul la Dumnezeu, de a-i intoarce de la inchinarea la idoli, la inchinarea la
adevaratul lor Dumnezeu.
B). Perioada regilor
Urmeaza epoca celor trei regi: Saul, primul imparat al lui Israel, apoi ginerele sau
David, apoi fiul lui David, Solomon, care a ajuns celebru pentru intelepciunea lui.
Regele era considerat Unsul Domnului", si asa era, la inceput. Primul imparat
al Israelului, a fost Saul, si a fost desemnat de Dumnezeu, deoarece detinea anumite
calitati. Astfel, fiind Unsul Domnului, cel care imparateste peste Israel, dar gandindu-se
30[30]

Sigmund Freud, op.cit., p.191.

Josy Eisenberg, op.cit., p.10.
32[32]
Josy Eisenberg, op.cit., p.10
33[33]
Mircea Eliade, op.cit., p. 185, 192.
31[31]

ca in ultima instanata, Dumnezeul lui Israel domneste, el trebuia sa asculte de acest

Dumnezeu, si sa-i faca voia sa. Asta s-a intamplat, doar in cazul catorva regi din Israel.
Au existat multi regi, care au parasit pe Dumnezeu, sau care erau rai de la inceput, si au
adus idolatria in tara. In acest caz, mai era regele Unsul Domnului"? Asa s-a intamplat
si cu Saul. La final, el se departeaza de Dumnezeu, si apoi, este uns David ca imparat, cu
multi ani inainte ca sa fie intr-adevar imparat.
In perioada in care domneste peste Israel David si Solomon, Israerlul devine
cea mai mare, mai puternica si infloritoare natiune din spatiul mediteranean, devansand
chiar si Egiptul. Din cate consemneaza istoria, pe vremea aceea, argintul n-avea nici o
valoare.
Dupa David, urmeaza Solomon, care era foarte intelept, asa cum am mai spus,
iar intelepciunea lui a devenit pilduitoare.Solomon a fost cel care a construit un templu
Domnului, pe muntele Sion, care este considerat Centrul Lumii."34[34]
Dupa moartea lui Solomon, intre urmasii lui Israel, a izbucnit o schisma, care a
determinat impartirea tarii, in regatul de Nord, sau Israel, care era compus din 10 din cele
12 semintii ale lui Israel, si regatul de Sud ,sau Iuda care era compus din doua
semintii( Iuda si Beniamin)35[35].Mircea Eliade precizeaza ca aceasta s-a intamplat intre
930 i. Hr. Si 722 i.Hr.36[36]
Urmeaza o alta perioada in istoria poporului Evreu, cea a pofetilor, dar nu am luat-o
separat de perioada regilor, datorita faptului ca atunci cand au fost profeti in tara, mai
erau si regi. Profetii isi fac lucrarea in timpul domniilor imparatilor.
Amintind de faptul ca au existat si imparati rai, care nu au ascultat de
Dumnezeu, si au tarat si poporul dupa ei, scopul profetilor era acela de a le spune
poporului cuvintele lui Dumnezeu. Ei erau aceia care primeau direct din partea lui
Dumnezeu mesajul pe care il aveau de transmis poporului. Ei vroiau sa produca in popor,
o schimbare morala, profetind" despre ce se va intampla. Profetii deci, spuneau dinainte
ce avea sa se intample, dar cu intentia ca prin faptul ca aud ce se va intampla, poporul sa
se intoarca la Dumnezeu. Tot prin profeti, apare si nadejdea mesianica, ideea despre un
salvator al evreilor. Astfel, secolele care vor urma, sunt secole de asteptare pentru
venirea Salvatorului.
In 722 i. Hr., regatul de nord, este dus in robia babiloneana, din care nu se mai
intorc. In schimb, regatul de Sud, Iuda mai rezista aproape 300 de ani, dar sunt si ei dusi
in robie, in 586 i. Hr., de Nabucodonosor. Templul a fost distrus, si au fost luati ostateci si
dusi in Babilon.
34[34]

Ibidem, p.352.
Israelul, avea o forma administrativa, impartita pe semintii, dupa numaraul copiilor lui Israel (Iacov), si
dupa numele acestora.
36[36]
Mircea Eliade, op.cit., p.353 ; vezi si Robert Munnich, op.cit., p. 39.
35[35]

In 536 i. Hr., Cirus, regele persilor ia in stapanire Babilonul, si da un edict, prin

care evreii sunt lasati sa se intoartca in tara lor. Ei se intorc in trei valuri.
In 326 i. Hr., Iudeea a fost cucerita de Alexandru Macedon, si devine o
provincie a imperiului macedonian.
In ultimii 400 de ani, inainte de Hristos, evreii se afla sub diferite ocupatii, de la
greci pana la romani dar au si o perioada de independenta, in care au loc numeroase
revolte.
3)

De la daramarea Templului, pana astazi.

Aproximativ prin anul 70 d Hr., este distrus al doilea templu, si se desfinteaza

statul Israel, iar Ierusalimul este daramat. De aici, incepe diaspora, procesul de
raspandire a evreilor in lume, care asa cum afirma si Al. Suciu, se defasoara pe doua
coordonate majore: Europa si occident ; Asia si Orient"37[37].
Istoria diasporei mai este marcata si de doua aspecte principale, care pot fi
numite pozitive si negative. Cel pozitiv se refera la pastrarea culturii evreilor prin
intermediul religiei iudaice, iar cel negativ (chiar dramatic), vizeaza persecutiile,
expulzari, ajungand pana la antisemitismul european, si in special nazismul intre 1933 si
1945, culminand cu lagarele de exterminare (Holocaustul), intre 1942 si 1945.
In secolul al XVIII-lea incepe ascensiunea spre emanciparea evreilor. De-a
lungul veacurilor de dispersare in lume, evreii nu si-au pierdut nadejdea de a se intoarce
acasa. In mai 1948, s-a proclamat statul Israel. Dar de atunci pana in prezent, au avut loc
mai multe conflicte intre Israel si tarile arabe vecine.38[38] Desi s-e inceput reintoarcerea
in tara sfanta", instaurarea pacii, ramane o speranta.
III DOCTRINA MOZAICA

1) Vechiul Testament
Biblia evreiasca, pe care crestinii o numesc Vechiul Testament, este cartea cu
cele mai multe traduceri, si cea mai citita din lume, si cea mai raspandita. Desi Vechiul
Testament este cartea istoriei poporului Israel, de la facerea lumii si pana la aparitia lui
Mesia, ea este cartea cea mai universala.39[39]
Cuvantul Biblie" este de origine iudeo-helenistica, si inseamna carte".
Cuvantul ebraic sefarim", (carti) apare la Daniel, si desemneaza ansamblul cartilor
sfinte.40[40]

37[37]

Alexandru Suciu, op.cit., p. 180.

Robert Munnich, op.cit., p. 42-50.
39[39]
Robert Munnich, op.cit., p. 55.
40[40]
Vechiul Testament, Daniel 9:2.
38[38]

Vechiul Testament, a fost elaborat intre secolele al XIII-lea si al II-lea i. Hr. Cele
24 de carti care il compun, au trei sectiuni: Thora (Torah), Profetii (8) si Hagiografe(11).
I. Thora, numita si Pentateuhul ( in limba greaca, 5 carti), este atribuita lui
Moise. Ea reglementeaza viata evreilor din fiecare clipa. Aceste carti sunt :
1. Genesa (Facerea), incepe cu La inceput Dumnezeu a facut cerul si
pamantul"41[41] Povestirea biblica din Genesa, se refera la creatie, si apoi viata lui Cain,
Abel, Set, fiii lui Adam si ai Evei( primii oameni de pe pamant), apoi relatarea potopului,
si apoi viata patriarhilor, Avraam, Isaac, Iacov si Iosif.
2. Exodul (Iesirea) nareaza robia evreilor in Egipt, iesirea lor de acolo, drumul prin
desert si primirea Decalogului..
3.Leviticul, se refera la tribul lui Levi, si la statutul preotilor, insarcinati cu
pastrarea normelor etice si religioase. Este un apendice al cartii Exod, deoarece este
manualul Cortului Intalnirii.
4. Numeri are in vedere numaratoarea, recensamantul evreilor dupa iesirea din
Egipt si peregrinarile lor prin pustia Sinai.
5. Deuteronomul. ( A doua lege) contine o repetare sumara a evenimentelor din
timpul lui Moise, incheindu-se cu moartea lui Moise.
II. Profetii se impart in doua serii. Prima parte se refera la 4 carti istorice,
cuprinzand cucerirea Tarii Fagaduintei (Canaan), infruntarile celor12 triburi ale lui Israel
cu vecinii lor, domnia regilor, ( Saul David si Solomon) si impartirea regatului lui
Solomon in doua state, in Israel (la nord ) si Iuda (la sud). A doua serie, cuprinde carti
specific profetice (Iosua, Judecatori, I si II Samuel, I si II Imparati, Isaia, Ieremia,
Ezechiel, si alti 12 profeti).
III. Hegiografele, din limba greaca = scrieri sfinte, includ Psalmii, Pildele lui
Solomon, Cartea lui Iov, opuscule istorico-poetice si filosofice.42[42]Acestea sunt: Psalmi,
Iov, Provrbe, Rut, Cantarea Cantarilor, Eclesiastul, Plangerile, Estera, Daniel, EzraNeemia(inclusiv Estera), si I si II Cronici.
In interpretarea Bibliei, se confrunta doua curente(scoli) imporante: fideist si
stiintific. Curentul fideist, este cel care considera ca sursa cartilor, este de inspiratie
divina, pe cand cel stiintific cerceteaza critic Biblia. Cercetarea critica a Bibliei, incepe
in prioada Renasterii, si s-a dezvoltat in sec al XIX-lea in Germania.43[43]

41[41]

Vechiul Testament, Genesa 1:1.

Vezi Alexandru Suciu, op.cit., p.181.
43[43]
vezi Josy Eisenberg, op.cit., p.28-33.
42[42]

Nu ne propunem sa explicam foarte mult curentele, ci, vreau doar sa il afirm din
nou pe primul, care sustine ca intr-adevar Dumnezeu este cel care a inspirat pe autorii
Bibliei. De ce? Pentru ca desi Biblia a fost scrisa in jurul a circa 1400 de ani, de
aproximativ 40 de persoane diferite (daca punem si Noul Testament) in ea avem un tot
unitar, principiile lui Dumnezeu, se regasesc in toate cartile, si nici o carte nu se exclude
pe cealalta. Mentionez ca autorii nu s-au intalnit intre ei, doar cei din Noul Testament,
cnosteau scrierile vechiului Testament. Dar nu vom mai vorbi despre Noul Testament,
decat atunci cand vom mai vorbi de nadejdea mesianica si de venirea lui Mesia.
Pe langa cele trei sectiuni ale Vechiului Testament, doctrina mozaica include si
Talmudulcare este Torah orala, invatatura primita direct de Moise de la Dumnezeu, si
apoi transmisa poporului. Dupa alte interpretari, Talmudul este o culegere de comentarii
rabinice ale Torei, intocmita in sec. VI si V i. Hr., referitoare la normele religioase si
social juridiceale mozaismului, alcatuita din doua parti: Misna (Repetarea Legii), care
explica Torah, si8 Ghemara(Completarea Legii), care interpreteaza Misna.44[44]
2). Dumnezeu
Dumnezeul lui Israel, s-a evidentiat de la incheierea legamantului cu Israel, ca un
Dumnezeu exclusiv national.
F. Comte se refera la doua semnificatii diferite in iudaism, iahvista si elohista.
Povestirea iahvista, il numeste pe Dumnezeu Iahve (sau Yahweh): Yahve este zeul
nationalcare i se arata lui Avraam, face legamant cu el si fagaduieste ca toate familiile vor
fi mantuite prin el."45[45]
Pe cand documentul Iahvist, are un caracter religios, documentul elohist, are un
caracter cu precadere moral-juridic. Acest document il numeste pe Dumnezeu Elohim,
pluralul de la EL. Orice reprezentare a lui Elohim este interzisa. Scopul documentului
elohist, este prezentarea indatoririlorfata de Dumnezeu, si greselile care trebuie evitate.46
[46]

Mircea Eliade, il prezinta pe Iahve ca pe o zeitate care si-a pastrat puterea

asupra cosmosului, si asupra fenomenelor meteorologice exprimate prin fulgere si tunete,
dar totodata este si garant al ordinii universale si ordinii in cetate, pentru ca a evoluat pe
linia Suveranitatii si a intruparii Legii.47[47]
Conform Scripturii, Dumnezeu a creat lumea prin vointa Sa, El a vrut sa existe
lucrurile, si a spus si s-au realizat.In Biblie, Dumnezeu este omnipotent (sau
atotputernic), omniscient (sau atoatestiutor), si omniprezent (adica se afla peste tot, in
acelasi timp). Dumnezeu, totusi simtindu-se raspunzator pentru soarta omului, vegheaza
44[44]

Vezi Alexandru Suciu, op.cit., p.182.

Fernand Comte, Cartile Sfinte, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1994, p.123.
46[46]
Ibidem, p.123-124.
47[47]
Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995, p.84-85.
45[45]

asupra creaturii sale, deoarece o considera valoroasa, si ca dovada, avem relatia foarte
stransa care a avut-o cu cateva din personajele din Vechiul Testament( Avraam, Noe,
Moise si alti profeti).
Daca vorbim despre doctrina, si despre legi, trebuie sa ne intoarcem in
Pentateuh, si mai ale in exod si levitic, pentru a vedea ce e caracteristic acestei religii,
care a fost atunci, dar care totusi a ramas de-a lungul timpului in mintea evreului.
3). Decalogul.
Decalogul mai este numit si cele 10 porunci", si sut scrise in exod, cap 20. Primele
4 din aceste porunci, se refera la relatia poporului cu Dumnezeu, si sunt porunci care
ajuta la pastrarea in mintea si in inima israelitului, a unei atitudini corecte fata de
Dum nezeu. Dar atitudinea potrivita fata de Dumnezeu, trebuie sa te duca la un
anumit fel de trai, imreuna cu aproapele tau. Tocmai de aceea, urmatoarele porunci,
se refra la relatia lor, a poporului, unii cu altii, si cu alte popoare. Ei, fiind poporul
ales a lui Dumnezeu, lucru cu care ei se laudau, trebuiau sa fie diferiti de celelalte
popoare. Fiind poporul ales al unui Dumnezeu sfant, care le-a cerut si lor sa fie sfinti,
aveau nevoie de anumite porunci pentru a putea sa fie asa cum Dumnezeu vroia.
Multe din porunci, care au fost date dupa Decalog, de-a lungul calatoriei lor prin
pustie, au fost date ca sa ii fereasca de obiceiurile celorlalte popoare, care ar fi dus la
acceptarea acelor culturi, pagane, in mijlocul lor.
Pe masura ce devin disponibile mai multe cunostinte referitoare la mediul
religios contemporan al Egiptului si Canaanului, multe din restrictiileisraelitilor, vor
parea mai dgraba rezonabile mintii moderne.48[48] Sau invers. Exista unii, care cred ca
poruncile date atunci, au fost pentru atunci si acolo, in contextul lor, si ca pentru noi nu
sunt valabile. Binenteles ca a existat un context pentru primirea poruncilor, dar conteaza
cu ce scop a dat Dumnezeu poruncile, si daca se poate aplica si in contextul nostru
prezent.
Legile morale erau permanente, dar multe din legile civile si ceremoniale, erau
de natura temporara. Un exemplu, este legea care limita sacrificarea animalelor pentru
hrana numai in sanctuarul central, a fost abrogata cand Israel a intrat in Canaan.49[49]
48[48]
49[49]

Samuel Schultz, op.cit., p.82.

Vechiul Testament, Levitic, cap.17; si Deuteronom 12: 20-24.

4). Calea spre Dumnezeu

In iudaism, sunt mentionate 4 cai spre Dumnezeu:
1. Binecuvantarea, care se rosteste in toate experientele din viata, fericite sau
nefericite. Avraam i-a invatat semnificatia recunostintei pentru hrana, iar Moise, a
instituit obligatia rostirii binecuvantarii dupa fiecare masa, astfel: Binecuvantat esti
Tu, Domnul Dumnezeul nostru, Regele lumii."50[50]
2. Rugaciunea. Este continuta in toate cartile Vechiului Testament. Ea exprima o relatie
directa intre om si Dumnezeu. Ea este atat personala cat si comunitara, exprimand, in
primul caz relatia personala dintre om si Dumnezeu, si in al doilea caz, relatia pe care
o are Dumnezeu cu intreg poporul ales, cu Israelul.
3. Studiul. Inca din timpul fariseilor (i. Hr.) a fost elaborat un program de invatamant
al Bibliei iudaice. Orice om, era obligat sa studieze Totah, fie el sarac sau bogat,
tanar sau batran. Acest obicei a ramas pana astazi.
4. Practicarea poruncilor. Pentru evrei, intreaga viata era dominata de precepte
afirmative si de interdictii. Ei trebuiau sa respecte legile pe care Dumnezeu le-a dat
prin Moise. Ceea ce era important, este ca nu trebuiau sa priveasca poruncile, ca pe
ceva ce, le ingradeste libertatea, ci, cred ca, trebuiau sa se obisnuiasca asa de mult cu
ele( de aceea le accentuau asa de mult), incat sa faca de la o vreme, pur si simlu ca lea intrat in reflex.
5). Mesianismul
Alta problema care apartine doctrinei religioase, este mesianismul. Termenul de
Mesia", in limba ebraica meshiab"= Unsul, inseamna a unge cu mir, a mirui. In
povestirea biblica, se ungeau cu mir, persoane consacrate, cu functii importante in viata
sociala si religioasa. Astefel, era uns si imparatul, preotul si profetii. M. Eliade, afirma :
unsul lui Iahve la inceput era aplicat regelui. Mesia nu era o fiinta aupranaturala care ar
fi avut rolul sa-i rascumpere pe oameni. Rascumpararea era numai opera lui Iahve. Mesia
era considerat un muritor din tulpina davidica (regala), ce va domni cu dreptate."51[51]
Exista si versete in Pentateuh care fac referire la Mesia.52[52] Ideea mesianica, e reluata si
in profeti.
Daca luam in considerare Noul Testament, ca si continuare a Vechiului
Testament, desi evreii nu il recunosc, acolo avem prezentata venirea lui Mesia. SI nu a
fost un om oarecare, ci, a fost Fiul lui Dumnezeu. Exista textebiblice in Vechiul
Testament, care ne arata ca Mesia, nu trebuia sa fie un om simplu, ci mult mai mult de
atat. Nu excludem umanitatea lui Mesia prin aceste afirmatii. Astfel, avem o promisiune
50[50]

Alexandru Suciu, op.cit., p.183.

Mircea Eliade, Istora credintelor si ideilor religioase, vol. II., Ed. Stiintifica si Enciclopedica ,
Bucuresti, 1995, .p.247.
52[52]
Vechiul Testament, Genesa (Facerea), 49:10 ; Numeri, 24: 17-19.
51[51]

a lui Dumnezeu, care mai e cunoscuta si sub numele de legamantul davidic, pentru ca i-a
fost adresata lui David. In aceasta promisiune, Dumnezeu afirma ca va ridica pe cineva
din poporul lui Israel, ba mai mult, din samanta lui David (regala), care va avea parte de
trei lucruri: a) o casa vesnica, b), un scaun de domnie vesnic (adica va domni pe vecie),
si c) o imparatie vesnica53[53]. Aceste promisiuni, s-au implinit partial in fiul lui David
care a urmat la tron, Solomon, care i-a construit lui Dumnezeu un templu (casa), care a
domnit, a avut o imparatie mare si puternica, dar nu au avut nici una din aceste elemente
un caracter vesnic. Trebuia sa vina cineva are le va implini. Mentionez ca acest text,
aduce in lumina pe Mesia, adevaratul Uns al Domnului. In acest caz, acest Mesia, nu mai
era un simplu om. Acest Mesia, trebuia sa faca astfel o casa vesnica sau un templu
vesnic.54[54] Apoi, trebuia sa aiba o imparatie vesnica, si daca e vesnica, cu siguranta nu
poate fi legata de acest pamant, si un tron vesnic, adica sa domneasca vesnic.
Daca dam crezare Noului Testament, atunci, Mesia este Isus Hristos.
Crestinismul, a gasit solutia pe care iudeii o tot asteapta, si anume in persoana Domnului
Isus Hristos, pe care ei il numesc Fiul lui Dumnezeu, Mesia si implinitorul tuturor
fagaduintelor mesianice.
Iudaismul, nu se bazeaza si pe noul testament, astfel ca observatia noastra
anterioara, si paralela noastra de mai sus, nu prea are mare valoare in contextul doctrinei
iudaice.
Referintele mesianice din Vechiul Testament, au modelat constiinta poporului
lui Israel. Fiind poporul ales, iudeii asteapta ca din randurile lui sa iasa Mesia. Pe Isus
Hristos, nu l-au recunoscut ca Mesia, si L-au rastignit, crestinii sustinand ca tocmai acela
e momentul in care Dumnezeu darama"templul cel vechi, iar la inviere, ridica" un
templu nou, care va avea acel caracter vesnic.
Iudeii, inca il mai asteapta pe Mesia. Dupa emanciparea evreilor, accentul s-a
pus pe caracterul universal al ideii mesianice, si pe intoarcerea in Ierusalim, fapt partial
realizat, prin proclamarea statului Israel.55[55]
6). Sanctuarul. Locasul de cult.
In aceasta sectiune vom vorbi in primul rand despre Cortul intalnirii, initiat la Sinai,
dupa care, vom poposi langa templu, care inlocuieste Cortul Intalnirii. Acese
elemente sunt foarte importante, deoarece tin de locul lor de inchinaciune, si de
activitatea religioasa a poporului.
53[53]

Vechiul Testament, I Cronici, cap.17.

Templul era locul unde evreii isi rezolvau calcarile de lege, prin jertfe, si erau iertati de Dumnezeu.
Mesia ar fi trebuit sa aduca un templu vesnic, sau mai bine zis un templu care va rezolva odata pentru
totdeauna aceste incalcari ale legii.
55[55]
Alexandru Suciu, op.cit., p.184.
54[54]

A) Cortul Intalnirii.
Relatarea despre construirea corului intalnirii, o avem tot in Exod. Dumnezeu ii
porunceste lui Moise sa construiasca un cort, astfel ca Dumnezeu sa poata locui in
mijlocul lor".56[56] Astefl, Cortul era locul prezentei lui Dumnezeu intre ei.
Cortul era inconjurat de o curte, cu perimetrul de 300 de coti (137 de metri),
aceasta imprejmuire era marcata printr-o perdea de in subtire, rasucit, atarnata pe stalpi de
bronz cu carlige de argint. Acest stalpi aveau inaltimea de 1, 30 de metri, iar distanta
dintre ei era tot de 2, 30 metri.Singura intrare, cu latimea de 9 metri, se afle la
extremitatea estica. Jumatatea estica, eera locul unde puteau intra inchinatorii. Aici
israelitii isi aduceau jertfele pe altarul arderii de tot. Acest altar, era de arama, iar in fata
lui, era un lighean unde preotii isi spalau picioarele, pregatindu-se pentru a oficia la
altarul e jertfa sau in cort.
In cealalta jumatate a curtii, in cea vestica, se afla cortul propriu zis. Cortul avea
o lungime de 14 metri si o latime de 4, 5 metri. Cortul era impartit in doua, in prima
parte, care se numea Sfanta", si avea lungimea de aproximativ 9 metri, se afla in fata un
altar, pentru tamaie, exact in fata celeilalte incaperi. Mai era o masa pentru punerea
mainilor, pe care, la fiecare Sabat, se puneau 12 paini, dupa numarul semintiilor lui Israel.
Aceasta era inspre Nord.
Inspre sud, se afla un sfesnic cu 7 brate., care ardea toata noaptea.
In ultima incapere, care se numea Sfanta Sfintelor" , era Chivotul
Legamantului, obiectul cel mai sacru din religia Israelului. Era din lemn de salcam,
acoperit cu aur, lung de 114 cm, si o inaltime si latime de 68, 5 cm.Capacul acestui sipet,
era numit Capacul Ispasirii. Pe capac erau doi heruvimi de aur, fata in fata. In chivot, era
decalogul, un vas cu mana, si toiagul inflorit a lui Aaron. In acest loc (care avea
4,5x4,5m) intra marele preot, odata pe an, in ziua de Yom Kipur (Ziua ispasirii), ca sa
faca ispasire oentru intregul popor.57[57]
B). Templul
Templul a fost cel care a inlocuit Cortul Intalnirii, de la construirea lui. Cel care
zideste un templu, este Solomon (templu care va fi daramat, si se va reconstrui, in timpul
lui Neemia).
Templul propriu-zis, avea o suprafata de doua ori mai mare decat cea a Cortului
Intalnirii. Era o constructie permanenta, in consecinta, era mai complicat si mai spatios,
cu anexe adecvate si o curte mai spatioasa. Era indreptat spre rasarit, avand o intrare de 4,
5 m. O poarta dubla de 4, 5 m, se deschidea spre locul Sfant.aceasta camera, era lata de 9
metri, inalta de 14 m si lunga de 18 m. Se aflau de fiecare parte a camerei, 5 mese aurite

56[56]
57[57]

Vechiul Testament, Exodul (Iesirea), 25:8.

Samuel Schultz, op.cit., p. 82-85.

pentru punera painii, si 5 sfesnice de aur curat. La capatul cel mai indepartat, se afla
altarul pentru tamaiere.
Dincolo de altarul pentru tamaie, se aflau doua usi, cu doua canaturi care se
deschidea spre sfanta Sfintelor, care avea 9m lungime, 9 m latime, si 9 m inaltime.
De fiecare parte a intrarii in Templu, se inalta cate un stalp urias, unul numit
Boaz, iar celalalt Iachin. Conform Scripturii, acesti stalpi, aveau inaltimea de 7,30 m, si
circumferinta de 5,50 m.58[58] In fata templului, erau doua curti, una era curtea preotilor,
iar cealalta, era curtea exterioara sau curtea cea mare.In curtea preotilor, era altarul de
arama, si ligheanul pentru spalat.
Problema influentei contemporane in construirea Templului, a fost
reconsiderata in ultimele decenii. Au fost atent examinate relatarile biblice, si, daca pana
la un moment dat s-a crezut ca planul si proiectul templului erau ebraice, astazi,
consensul general al arheologiei, este ca arta si arhitectura sunt feniciene. In scriptuea,
scrie ca David a folosit arhitecti si tehnicieni ai lui Hiram, imparatul Tirului.59[59]
Dupa cum, prezennta lui Dumnezeu in Israel la Sinaise manifestase vizibil prin
stalpul de nor aflat deasupra cortului, la fel slava lui Dumnezeu plana deasupra templului,
semnificand binecuvantarea divina.60[60]
7). Preotia.
Functia oficiala de preot, nu mai este mentionata decat in perioada
exodului.Dumnezeu a dorit ca Israel sa fie o natiune sfanta, si pentru o slujire
sistematica, l-a ales pe Aaron in slujba de Mare Preot, in timpul sederii lor in pustie.
Preotii aveau mai multe functii. Principala lo responsabilitate, era de a media
intre Dumnezeu si om. Aducand jertfele prescrise, ei conduceau poporul, asigurandu-i
astfel ispasirea pentru pacat. Fiin cei care aveau legea, ei aveau si obligatia de ai indruma
pe cei laici, sa-i invete idn legea lui Dumnezeu. Levitii, ii ajutau pe preoti in implinirea
multelor atribute pe care le aveau.Preotii, aveau restrictii insemnate, si puteau fi demisi
din functia lor, daca nu indeplineau intotdeauna conditiile, care Dumnezeu le-a pus.
Preotul purtta o haina, un brau, o scufie si pantaloni, toate lucrate din in subtire.
Marele preot, se distingea prin imbracaminte suplimentaraconstand intr-o
mantie, un efod, un pieptar si o mitra speciala.La mantie avea legati niste clopotei, si
niste rodii. Clopoteii, aveau scopul de ai instiinta pe cei ce asteptau afara, in ziua ispasirii,
58[58]

Vechiul Testament, I Imparati( Regi), 7:15.

Samuel Schultz, op.cit., p.188-192.
60[60]
Ibidem., p.193.
59[59]

cand marele preot intra in Sfanta Sfintelor. Semnificativa este si mitra, sau turbanul, pe
care era scris, in aur, Sfantul Domnului".61[61]
Printr-o ceremonie minutioasa de consacrare, preotii erau separati in vederea
slujirii lor.( Exod 29:1-37; 40:12-15 ; Levitic 8:1-36.)
.Conceptul de preotie, nu se restrangea doar la preoti, ci era, aplicat intr-o
oarecare masura, intregului popor. Fiind poporul ales", dintre celelalte popoare, asa
cum levitii erau alesi dinre celelalte semintii, pentru slujba preotiei, erau un fel de
mijlocitori intre Dumnezeu si celelalte natiuni,sau asa trebuiau sa fie. Dumnezeu, s-a
gandit la acest popor, ca atunci cand vor vedea neamurile faptele lor, si binanteles a
Dumnezeului lor, sa ramana uimiti, si sa il slaveasaca pe Dumnezeul lui Israel".
8). Sectele iudaice
Ca si in pricare alta religie, si in iudaism, avem grupari de invatati, care accentuau
anumite nuante ale iudaismului, sau aveau un anumit fel de viata, care ii deosebea de
ceilalti. Astfel, erau fariseii, saducheii, Carturarii (scribii), esenienii, sialtii.
Fariseii, se crede ca a fost infiintata in sec III I. Hr., in zilele dinainea razboaielor
macabee( din perioada de dupa Vechiul Testament, cunoscuta sub numele de perioada
de independenta) cand era tendinta de elenizare. Astfel, au existat aceasta categorie,
care s-au opus acestei tendinte. Tinta lor, era de a pastra intergritatea nationala si
conformismul la legea mozaica.
Saducheii, ce crede ca au fost infiintati, cam in aceeasi vreme cu fariseii. Ei au fost in
favoarea adoptarii abiceiurilor grecesti. Desi faceau parte din conducerea religioasa,
erau in relitate lipsiti de religiozitate. Erau rationalisti.
Carturarii, erau copistii Scripturii. Ei aveau datoria sa interpreteze si sa copieze
Scripturile.62[62] Esenienii, in schimb, nu credeau in viata dupa moarte, sustinand
materianismul.
61[61]
62[62]

Samuel Schultz, op.cit., 85-87.

Henry H. Halley, Manual Biblic, Ed. Door Of Hope, Traducere din liba englrza, 1983, p.411.

O alta grupare care apar in timpul in care nu exista templu, si in lipsa acestuia, era
sinagoga, erau rabinii. Acestia erau invatatori, sau intelepti", si aveau indatorirea de
a invata pe popor, legea lui Dumnezeu.
IV.

VIATA RELIGIOASA

Pentru evreii practicanti, viata religioasa, era marcata de indeplinirea

poruncilor.Viata lor religioasa, se desfasura in familiea si apoi in comunitate.
Trecand prin doua mari robii, evreii au invatat sa se ajute intre ei pentru a
supravietui. In cadrul comunitatilor evreiesti din toata lumea, se organizeaza servicii
socialepentru batrani, vaduve, orfani, handicapati si bolnavi.
Totusi, in continuare, vom vorbi despre jertfe, ceremonial intalnit la iudei, inca
de pe vremea lui Moise, cand de fapt s-au constituit. Daca vorbim asadar de jertfe, ne
intoarcem la Moise, si la perioada exodului.
1). Jertfele
Intrucat Israel era acum o natiune libera, si se gasea intr-o relatie de legamant cu
Dumnezeu, a primit instructiuni specifice referitoare la diverse tipuri de jertfe.
Aducand aceste jertfe, puteau sa Il slujeasca pe Dumnezeu intr-un mod acceptabil.
(Leviticul cap. 1-7.)
Existau astfel jertfe care cereau varsare de sange, si acestea erau: arderea de tot, jertfa
de pace (de multumire)jertfa de ispasire pentru pacat, si jertfa pentru vina sau
faradelege. Animalele acceptate pentru jertfa, erau oi, capre, boi, masculi sau femele,
batrane sau tinere. In caz de saracie, erau acceptati si porumbei. Existau niste reguli
pentru aducerea jertfei:
1. aducerea animalului la altar
2. mana celui ce aduce jertfa, asezata pe victima
3. omorarea animalului

4. stropirea sangelui pe altar

5. arderea jertfei.
Arderea de tot
Trasatura distinctiva a acestei jertfe, era ca se ardea in intregima. In aceasta
jertfa, era intruchipata consacrarea totala fata de Dumnezeu, a celui care jertfea, sau
daruirea totala a acestuia lui Dumnezeu.
Jertfa de pace (de multumire, dupa traducerea D. Cornilescu)
Aceasta jertfa era in intregime voluntara. Aceasta reprezenta comuniunea si
partasia vie dintre om si Dumnezeu. Ce ramanea din aceasta jertfa, constituia praznicul
celui care jertfea si al oaspetilor sai. Voioasa partasie semnifica legatura de prietenie
dintre om si Dumnezeu.
Jertfa de ispasire.
Aceasta era pentru pacatele comise din nestiinta, din greseala. Aceasta jertfa
varia in functie de functia celui care o aducea, de la conucator religios, la omul de rand.
Jertfa pentru vina

Nerecunoasterea lui Dumnezeu, prin neglijarea aducerii primelor roade, a

zeciuielii, sau a altor jertfe cerute, necesita un sacrificiu, pe langa restituirea , pe care o
platea plus inca sase cincimi din lucrurile datorate. Asta avea ca scop sa il faca mai
constient de plata pacatului.
Jertfa de mancare.
Aceasta jertfa, nu implica viata unui animal, ci consta inprodusele solului, ce
reprezentau rodul muncii omului.. Aceasta simboliza dedicarea darurilor celui ce aducea
jertfa, lui Dumnezeu.63[63]
2) Sarbatori
Prin intermediul sarbatorilor si anilor praznuiti, li se aducea aminte poporului evreu,
ca sunt poporul ales de Dumnezeu". Respectarea sarbatorilor, era o parte din
indatoririle lor. (Exod 20-24).

63[63]

Samuel Schultz, op.cit., p.88-92.

1. Sabatul. Cea mai respectata si cea mai frecventa sarbatoare, dar si cea
mai
discutata este Sabatul. Era cu scopul de a se odihni, asa cum Dumnezeu
s-a odihnit in ziua a saptea, si pentru a-si aduce aminte de eliberarea din robia egipteana.
Erau prevazute pedepse aspre fata de oricine ar fi nesocotit deliberat Sabatul.
2. Anul Nou. (sau Luna Noua). Aceasta sarbatoare, era sarbatorita prin
arderi de tot si jertfe de ispasire, dar si cu sunete de trompeta care
proclamau oficial sarbatoarea. Desemna inceputul anului civil.
3. Anul Sabatic. Era strans legat de sabat, se aplica dupa principiul acestuia.
Respectandu-l ca an de odihna, la fiecare 7 ani, ei lasau campul nesemanat si
via netaiata. In aceasta perioada, creditorii erau obligatisa anuleze
datoriilecontractate de saraci, in timpul celor 6 ani. Acesta era si anul
eliberarii sclavilor.
4. Anul Jubileului, sau anul de veselie, in acest an, le fel nu se lucra, ca si in
anul Sabatic, dar se tinea o data la 50 de ani. Astfel, cansiderand anul al 49lea, al saptelea an sabatic, urmatorul an, era anul de vaselie, si observam ca
erau doi ani in care nu se4 cultova nimic, pentru a invata, si a-si aminti ca
Dumnezeu le poarta de grija
Sarbatori anuale: Cele trei sarbatori anuale celebrate ca praznic, erau: 1. Pastele si
Sarbatoarea azimilor, 2. Praznicul Saptamanilor, Primele roade sau Secerisul, si 3.
Praznicul Corturilor sau Sarbatoarea Roadelor.
Pastele, a fost din punct de vedere istoric, celebrat in atunci cand familiile Egiptului
au fost lovite de urgia a 10-a, moartea intailor nascuti, dar in cazul lor, cineva i-a
substituit in aceasta moarte, de aceea a trebuit sa aduca un miel si sa il taie, si sa unga
usiorii usii caselor lor, cu sangele acestui animal. Astfel, scopul Pastelui, era de a le
aminti de interventia miraculoasa a lui Dumnezeu, in noapte iesirii lor din Egipt.
Praznicul saptamanilor.64[64] Acesta avea loc, dupa 50 de zile de la recoltarea
graului, spre deosebire de Paste si Sarbatoarea azimilor, care erau sarbatorite la inceputul
recoltarii orzului. Sarbatoarea tinea o singura zi. Cu aceasta ocazie israelitul nu trebuia sa
il uite pe cel sarac.

64[64]

Aceasta mai era cunoscuta si sub numele de Sarbatoarea primelor roade, ( Numeri 28:26) ori
sarbatoarea secerisului ( Exod 23:16 ). Pe baza cuvantului grecesc pentru cincizeci", ea a fost numita mai
tarziu, in vremea Noului Testament, Pentecost" sau sarbatoarea cincizecimii.

Praznicul Corturilor65[65]. Era o perioada de 7 zile, cand israelitii locuiau in

corturi. Prin aceasta, vroia sa se reaminteasca, dupa sederea lor in Canaan, de drumul
facut in pustie, si de timpul cat au stat in corturi.
Ziua ispasirii, (Yom Kipur), era cea mai solemna zi a intregului an.era
sarbatorita in a 10-a zi din Tishri, prin adunare sfanta si post. Nu era permis lucrul in
aceasta zi. In aceasta zi, Marele Preot, intra in Sfanta Sfintelor, pentru a face ispasire
pentru intregul popor. Apoi, marturisea pacatele poporului, tinand mainile pe untap, pe
care apoi il trimitea in pustie.66[66]
3). Calendarul anual.
Anul, era compus din 12 luni, care erau: Abib (Nisan), Iyyar(Ziv), Sivan,
Tammuz, Ab, Elul, Tishri, Heshvan, Kislev, Tebeth, Dhebat, si Adar. ( pentru mai multe
detalii, vezi anexa I )
O mare atentie se acorda, momentelor importante ale vietii. A avea copii, este fericire
pentru un evreu. Baiatul primeste numele, odata cu circumcizia, iar fata, intr-o slujba
la sinagoga. Majoratul la baieti e la 13 ani, iar la fete la 12. ( majoratul religios)
Csatoria, se consacra printr-un consimtamant material. Sotii trebuie sa fie din
poporil evreu. Daca nu se mai inteleg, pot sa divorteze.
Inainte de a muri, bolnavul e incurajat sa isi marturiseasca pacatele, iar ritualul
de inmormantare, exprima credinta intr-o viata dincolo de moarte..67[67]

IV. CONCLUZII
Aruncand o retrospectiva asupra religiei iudaice si asupra istoriei poporului
evreu, cxanstatam caprincipalele sarbatori ale evreilor, se impletesc cu istoria lor, pe care
as putea-o numi dramatica.
Dintre toate popoarele care au trait in acest spatiu, mediteranean, poporul evreu
este singurul care si-a pastrat numele si substanta sa, dar mai important, religia iudaica.
Religia aceasta, a fost de la inceput o religie monoteista, si este si astazi. Au
existat momente totusi in istoria poporului, cand au abandonat pe Dumnezeu, si au trecut,
pentru o vreme la politeism, acceptand niste zei ai unor popoare din jur.

65[65]

Cunoscuta si drept sarbatoarea secerisului" Era tinuta in a 15-a zi din Tishri, cand se incheia recolta
maslinilor.
66[66]
Samuel Schultz, op.cit., p. 93-98.
67[67]
Alexandru Suciu, op.cit., p.185.

Prin normele sale de viata, si prin poruncile stricte, dar mult mai mult prin ideea
mesianica, s-a pastrat vie in mintea lor, asteptarea lui Mesia, Mantuitorul.
Desi iudaismul pregateste terenul pentru aparitia crestinismului, sau altfel spus,
este baza pe care ser construieste crestinismul, totusi exista o ruptura principala intre
iudaism si crestinism.
In primul rand, iudeii nu recunosc ca Mesia pe Isus Hristos, , si ideea unui
Dumnezeu om, care a venit sa sufere pentru pactele lor, deoarece nu se potrivea cu ideea
lor despre4 acest Salvator, care trebuia sa fie un Eliberator si un pacificator.
In al doilea rand, este accentul iudaismului pe Legea lui Dumnezeu. Raportul
dintre iudeu si Dumnezeu e mijlocit de Torah, iar in crestinism, de Hristos.68[68]
O insemnatate speciala, o are inlumea contemporana, in Occident, si Europa,
influentele, care se numesc :iudeo-crestine". In acest context, principiile iudaismuluii
sunt alaturate celor din crestinism.69[69]

ANEXE
Anexa I.

68[68]
69[69]

Lunile si Sarbatorile la evrei

vezi Josy Eisenberg, op.cit., p.69-70..

Ibidem, p. 152.

Anexa II.

TERMENI IUDAICI
Diaspora

Evrei care, dupa captivitatea babiloniana, s-au

raspandit prin lumea andica

Ghemara

Comentariu bazat pe Misna

Hanukkah

Sarbatoarea ebraica a "Consacrarii".

Celebreaza victoria Macabeilor asupra grecilor

Iudaism

Doctrina religioasa a evreilor. Se poate referi de

asemenea si la sistemul religios al evreilor in
general

Midras

Expunerea Scripturilor ebraice sau a unei parti

din ele

Misna

Doctrina iudaica traditionala, asa cum s-a

dezvoltat ea prin intermediul hotararilor
rabinilor inainte de secolul al III-le d.Hr.

Sarbatoare anuala a evreilor amintind iesirea

Pasha (Pesah) evreilor din Egipt, cand au fost omorati intaii
nascuti ai egiptenilor

Pentateuh

Primele cinci carti ale Vechiului Testament

Sarbatoare iudaica solemna tinuta in a

Pentecost
cincizecea zi, dupa a doua zi de Pasti, la sapte
(Cincizecime) saptamani

Purim

Sarbatoare iudaica amintind de interventia

Esterei in ajutorul Evreilor din Persia

Ros Hasana

Anul Nou evreiesc

Seder

Sarbatoare tinuta in casele evreilor in prima

noapte de Pasti. Scopul principal al acesteia
este sa comemoreze iesirea din Egipt

Sionism

Printre evreii moderni, termenul se refera la o

miscare de colonizare a evreilor in Palestina

Sabuoth

Sarbatoare a evreilor numita si Sarbatoarea

Saptamanilor (Cincizecimea)

Sukkoth

Sarbatoarea ebraica zisa a "Corturilor",

sarbatoare a secerisului

Talmud

Legea civila si canonica evreiasca, asa cum s-a

papstrat de evrei. Ea consta din misna si
Ghemara

Thumim

Urim si Tumim erau niste obiecte mentionate in

Vechiul Testament si folosite ca instrumente de
a dezvalui voia lui Dumnezeu poporului Sau. In

anumite ocazii arhiereii le purtau in pieptarele

lor

Tora

Pentateuhul, Legea lui Moise

Urim

Vezi mai sus la "Tumim"

Iahve

Transliterare (corecta, n.t.) a cuvantului Iehova

Yom Kipur

Ziua "Rascumpararii" la evrei

Zohar

Carte cabalistica ebraica scrisa in forma de

comentar la Pentateuh

ANEXA III.. Templul lui Solomon

ANEXA IV.. CORTUL INTALNIRII.

ANEXA V HARTA FIZICA A ISRAELULUI

ANEXA VI EXODUL SI CUCERIREA CANAANULUI.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate