PREGATIREA DIN PUNCT DE VEDERE TEHNIC SI ARTISTIC IN DANSUL

SPORTIV

TEMA:
PREGATIREA DIN PUNCT DE VEDERE TEHNIC SI ARTISTIC IN DANSUL SPORTIV

CUPRINS:

Capitolul I. Introducere
Capitolul II. Importanta alegerii temei
Capitolul III.Pregatirea din punct de vedere tehnic in dansurile standard
Vals Lent
Tango
Vals Vienez
Quickstep
Capitolul IV.Pregatirea din punct de vedere tehnic in dansurile latino
Samba
Cha Cha Cha
Rumba
Jive
Capitolul V.Pregatirea artistica
Capitolul VI. Concluzii
BIBLIOGRAFIE

Capitolul I. Introducere
Dansul este cea mai frumoasa arta, pentru ca el nu e tradus prin abstractizarea vietii el este viata
nsasi, daca ne gndim ca prin dans ne putem exprima liberi, fara constrngeri. Nu are limite, nu are
bariere pur si simplu se simte si se exprima.
Dansul din Antichitate
La indienii antici, dansul nsemna geometria ideala a formei. Shiva, simbolul mitologiei hinduse,
era considerat sursa oricarei activitati, dar si Printul suprem al dansului. Cele 108 stiluri inventate de el
s-au transmis pna la nvatatul Bharata, autorul celebrului tratat (6.000 de versuri despre dans, poezie si
teatru).
Numeroase forme de rafinament a cunoscut dansul si n rndul grecilor antici. Romnii au preluat
dansurile grecesti si au realizat forme noi. Unul dintre cele mai cunoscute dansuri era cel practicat n
cursul lunii martie, odata cu sarbatorirea lui Marte, zeu al razboiului. Aristotel explica originea ritmului
prin functile fiziologice ale omului, referindu-se mai ales la bataile inimii, metronomul perfect. Dansul
nseamna emotie, dar nseamna si cucerirea spatiului sau curajul de a depasi mobilitatea. Mallarme
spunea: "... orice emotie ar pleca de la noi largeste un spatiu ce se napusteste asupra noastra si-l
ncorporeaza".
Dansul european
Acesta datoreaza mult curtilor regale. La nceput dansurile de palat erau forme ale dansurilor de la
sate. De exemplu "Bramb", unul dintre ele, a fost transformat si stilizat pentru a putea fi interpretat de
aristocratii vremii. Cu timpul nsa, dansurile au evoluat. Astfel, n secolul al XVI-lea, la anumite
dansuri de palat precum "Pavano" sau "Galiardul" au fost adaugati pasi complicati sau mici sarituri.
Daca pna atunci exista tendinta "dansului n gr 23323y241x up", n spectacolele de palat a aparut
cuplul femeie-barbat, spre deosebire de practica din celelalte culturi. Unul dintre aspectele dansului era
erotismul, sugerat cu finete n "Menuet", dans din secolul al XVIII-lea ce simula un fel de duel amoros.
n urma revolutiei sociale din secolul al XVIII-lea, clasa mijlocie s-a mbogatit si au aparut sali de
bal si alte localuri publice dedicate divertismentului. Daca pna atunci dansatorii formau perechi numai
cu cei apropiati ca rang social, acum devenise ceva obisnuit "fuziunea" ntre aristocrati si cei de rang
mediu. La sfrsitul secolului a aparut un nou dans, care le-a ntrecut pe celelalte - Valsul. Aparitia lui a
fost una revolutionara si, desi moralistii au fost scandalizati, valsul a ramas si a fost apoi urmat de
viguroasa polca sau alte dansuri de perechi.
ntre timp, dansul de palat a dus la aparitia dansatorilor profesionisti, care evoluau n fata spectatorilor
si a ajuns ca la nceputul secolului al XX-lea sa devina dans sportiv, mpartit pe doua sectiuni: standard
si latino-american.

Dansul in Romania
Pe vreamea cand in strainatate se organizau conferinte in cadrul carora dansurile erau
standardizate si concursuri in care se puneau in practica aceste standarde, in Romania se desfasura
primul concurs de dans de societate, in 1984, la Pitesti, sub titulatura Dansul Florilor, organizat fiind de
Viorel Nastase, unul dintre fondatorii F.R.D.S. Acestui concurs i-au urmat altele sub aceeasi titulatura
de "dans de societate", urmand ca din 1991, odata cu infiintarea F.R.D.S. sa se treaca la denumirea
moderna de "dans sportiv".
La un an de la infiintare, pe 1 ianuarie 1992, F.R.D.S. s-a afiliat la I.D.S.F., devenind membru cu
drepturi depline. Federatia Romana a pornit timid la drum cu doar 9 cluburi de dans inscrise oficial, din
cateva orase ale tarii. Evolutia anilor urmatori a fost fulminanta si spectaculoasa, in doar 13 ani
Federatia inregistrnd sub cupola ei peste 90 de cluburi cu peste 2500 de dansatori activi.
Staff-ul federatiei a fost preocupat permanent de crearea unei lumi specifice a dansului sportiv
romanesc care trebuia sa-si cucereasca un loc alaturi de alte discipline consacrate ale sportului
romanesc.
Chiar din primul an de la infiintare, Federatia a organizat, n colaborare cu TVR, primul concurs
international de dans sportiv din Romania. Drumul era deschis tinerilor dansatori romani care bateau la
portile afirmarii, astfel incat la Campionatul Mondial de la Singapore din 1992 a fost prezenta si
perechea romaneasca: Virgil Grigore / Maria Batea.
In 1993, perechea V. Radulescu / Melania Istrate s-a calificat n finala concursului international
de la Alasio, Italia ocupand un merituos loc VI. Anul 1996 a insemnat pentru F.R.D.S. si consacrarea
primilor arbitri internationali: Virgil Nastase si Valeria Mangra.
Din 1995 federatia a obtinut si personalitate juridica. Din 1996 si pna azi, Romania a ajuns sa aiba la
dans sportiv si vicecampioni mondiali - perechea Sergiu Rusu / Mirona Gliga, de la clubul "Dansul
Viorilor" din Reghin, si o calificare in finala Cupei Europene la 10 dansuri in 2005 - prin perechea
Mihai Petre / Elwira Duda, de la clubul "Pas in Doi" din Bucuresti, care alaturi de alte perechi din tara
noastra au reprezentat Romania cu cinste la campionatele si concursurile din lumea internationala a
dansului sportiv.
Liceul cu Program Sportiv s+a alaturat familiei dansului sportiv in 2002 cu 10 perechi.
Dansurile standard
Valsul lent este un dans de origine engleza, aparut n anul 1874 ntr-un club select din Anglia.
Prima data se prezenta ca un dans importat din S.U.A., numit "Boston".
- Tango-ul a avut ca predecesor "Milonga", un dans din Brazilia. I-a fost schimbat numele de
"Milonga" deoarece aducea aminte de ghetourile Buenos Aires-ului. nca din anul 1900 s-a ncercat
introducerea tango-ului si n Europa.
- Slowfox-ul este naintasul "Foxtrot-ului", dans aparut la nceputul anilor '20. Multe dintre figurile
acestuia, adaptate sau nu, au fost introduse ulterior si n valsul lent. Paternitatea "Foxtrot-ului" este
atribuita unui actor american de vodevil, Henry Fox. Unii cred ca s-a numit "Slow Fox" dupa numele
lui. Altii sunt de parere ca, de fapt, asemanarea cu mersul vulpii (eng. - fox) i-ar fi dat denumirea.
- Quick-step-ul s-a dezvoltat n timpul primului razboi mondial n suburbiile New York-ului. A aparut
la sfrsitul anilor `20.

Dansurile latino-americane
Samba si are originile n Africa, nsa a fost descoperita n Brazilia, devenind cu timpul
dans national.
- Cha-cha este o figura a "Mambo-ului". Pna la nceputul anilor `50, aceasta a schitat un nou dans,
"Cha-Cha-Cha".
- Rumba este un termen generic ce acopera o mare varietate de nume ale unei muzici sau ale unui dans
din vestul Indiei.
- Paso-doble este singurul dans care nu-si are originea n cultura "Negro", fiind originar din Spania. A
nceput sa cstige popularitate n jurul anilor 1920, punctul culminant fiind anul 1926.
- Jive-ul este un dans adus din America, dar tot cu origini africane. Muzica de "Jive" s-a dezvoltat n
perioada anilor '50-`60 prin ritmuri saltarete si melodii placute.
Asadar, dinamismul este caracteristica tuturor acestor dansuri. Daca aceasta a fost o introducere,
vor mai urma articole care vor explica, n cele mai mici detalii, evolutia fiecarui dans si caracteristiciile
specifice fiecaruia.

Capitolul II.Importanta alegerii temei

In toate ramurile de sport pregatirii tehnice i se acorda cea mai mare importanta. Ea consta in
insusirea exercitiilor fizice specifice prin care se realizeaza performanta propriu-zisa. In zilele noastre
pregatirea tehnica a capatat un profund continut stiintific, dar fiind faptul ca ea se bazeaza pe o serie de
stiinte si, in special, pe biomecanica. Ignorarea acestui lucru, cnd performantele sunt att de nalte,
nseamna sa muncesti la ntmplare.
Exercitiul fizic, repetat in mod sistematic si continuu, este principalul excitant care contribuie la
formarea legaturilor temporale, a stereotipurilor dinamice, a reflexelor conditionate. Pentru formarea
deprinderilor motrice, excitantul trebuie sa se transmita scoartei cerebrale in aceeasi ordine si cu
intensitate corespunzatoare.
Toate exercitiile fizice, energia sportului si perfectionarea deprinderilor motrice trebuie orientate
spre rezolvarea cerintelor tehnicii. La rndul ei pregatirea tehnica presupune legatura strnsa cu
pregatirea fizica.
Tinand seama de specificul fiecarui sport, sistematizarea tuturor exercitiilor fizice trebuie facuta intr-o
asemenea succesiune, nct sa duca la o tehnica perfecta.
Alegerea temei este importanta pentru a stii cum sa ne pregatim att fizic cat si tehnic organismul
in vederea executarii corecte a elementelor si miscarilor in timpul dansului. Astfel ne ferim de
accidente neprvazute. In toate ramurile sportive pregatirii tehnice i se acorda cea mai mare importanta.
Ea consta in insusirea deficientelor miscari ce alcatuiesc exercitiile fizice prin care se realizeaza
performanta. In zilele noastre pregatirea tehnica a devenit o problema stiintifica, dat fiind faptul ca ea
se bazeaza pe o serie de stiinte si, in special, pe biomecanica, pentru a-si explica corect principalele

componente ale tehnicii. A o ignora, cnd performantele performantele sunt att de nalte, nseamna a
face munca la ntmplare. Toate exercitiile fizice, energia sportului si deprinderile sale motrice trebuie
orientate in directia cerintelor tehnici pe care el urmeaza sa le insuseasca. Pregatirea tehnica trebuie sa
fie legata si mbinata in mod organic cu pregatirea fizica.
Tinand seama de specificul fiecarui sport, sistematizarea tuturor exercitiilor fizice trebuie facuta
intr-o asemenea succesiune, nct sa duca la o tehnica perfecta.
In dansul sportiv nu se poate vorbi despre o scoala proprie. Avem 7 categorii sportive (de la
copii pana la maiestri), nu posedam inca un material de studiu propriu, complex, sistematizat si
esalonat pe vrste, in afara de programul de clasificare, pe care orice dansator sau dansatoare de
performanta sa-l parcurga in mod obligatoriu, in cadrul fiecarei categorii sportive.
Intr-o programa complexa de invatare esalonata de la categoria cea mai mica la cea mai nalta,
toate exercitiile fizice trebuie sa fie alcatuite si sistematizate in asa fel, nct cele cuprinse intr-o
anumita categorie sportiva sa reprezinte elemente pregatitoare pentru cea urmatoare, acest lucru
garantnd trecerea dintr-o categorie in alta in mod firesc, cu usurinta.

CAPITOLUL III. Pregatirea din punct de vedere tehnic in dansurile standard

VALS LENT
Masura muzicala este de (trei patrimi intr-o masura muzicala).
Tempoul este de 29-30 de masuri pe minut.
Pozitia in vals lent este aceeasi ca in deschiderea generala despre dansurile standard. Sunt folosite
in timpul executiei combinatiile din valsul lent, att PI, cat si PP, PE d si PE s, bineinteles cu specificul
pe care dansul l confera.
Deplasarile in vals lent sunt nainte, napoi, diagonal nainte, diagonal napoi, lateral, lateral usor
nainte, lateral usor napoi, si se subordoneaza biomecanicii deplasarii corpului omenesc. Valsul lent
prezinta in deplasare un caracter aparte datorat ridicarilor si coborrilor.
Specific valsului lent sunt ridicarile si coborrile in deplasare. Astfel corpul ncepe urcarea pe a
doua jumatate a timpului 1 muzical, continua inaltarea pe timpul 2 muzical, este sus pe prima jumatate
a timpului 3 muzical si coboara pe a doua jumatate a acestuia, continund coborrea si pe prima
jumatate a timpului 1 muzical din masura precedenta. Majoritatea figurilor deschise se subordoneaza
acestei caracteristici a valsului lent.

In valsul lent deplasarea nainte pe primul pas si timpul 1 muzical se face la contactul cu solul, cu
rularea talpii de la calcai la vrf, in mod natural. Ridicarea corpului in deplasarea nainte pe timpul 1
muzical se realizeaza si cu ajutorul talpii, prin specificul rularii acesteia de la calcai la vrf. In
deplasarea napoi, pe acelasi timp, ridicare se face fara ajutorul talpii, numai din articulatia
genunchiului. Cnd pasul este facut cu urcarea corpului, pe timpul 2 muzical atunci el este facut de
regula pe vrf. Coborrea pe timpul 3 muzical se face de pe vrf pe calcai.
In valsul lent primul pas se face cu o usoara contramiscare, aceasta si datorita coborrii pe a doua
jumatate a timpului muzical precedent, cat si pregatirii ntoarcerii ce urmeaza a fi facute ulterior.
In pozitiile exterioare avem de-a face cu o pasire in pozitie de contra miscare, lucru ntlnit la
toate dansurile cnd se danseaza in pozitie exterioara.
Contramiscarea, prin natura ei, ajuta in valsul lent in deplasare si mai ales in ntoarcerile executate
dupa folosirea sa. In deplasarea exterioara, pasirea in pozitia de contra miscare este obligatorie.

Elemente de clasa D:
-Open Natural Turn
-Weave from PP
-Closed Telemark
-Open Telemark
-Cross Hesitation
-Open Telemark and Cross Hesitation
-Wing
-Open Telemark and Wing
-Open Impetus
-Outside Spin
-Turning Lock
-Drag Hesitation
TANGO

Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 30-33 masuri pe minut.

Caracterul dansului este dat de miscarile sincopate si de pauzele dramatice, iar maniera de abordare
depinde n mare masura de abilitatea dansatorilor de a se adapta caracterului pasional al acestuia.
Este un dans plin de personalitate, cu multa traire interioara care invaluie publicul cu parfumul sau.

Elemente de clasa D:

-Walk
-Progressive Link
-Proressive Side Step
-Closed Promrnade
-(Natural) Rock Turn
-Open Reverse Turn Lady Outside
-Open Reverse Turn Lady in Line
-Back Corte
-Progressive Side Step Reverse Turn
-Open Promenade
-Rocks Back on Right Foot
-Rocks Back on Left Foot
-Natural Twist Turn
-Natural Promenade Turn
-Whisk
-Back Whisk
-Open Natural Turn
-Promenade Link

-Four Step
-Back Open Promenade
-Outside Swivel
-Reverse Outside Swivel
-Fallaway Promenade
-Four Step Change
-Outside Spin
-Reverse Pivot
-Open Telemark
VALS VIENEZ
Masura muzicala este de (trei patrimi dintr-o masura).
Tempoul este de 60 de masuri pe minut.
Pozitia este deschisa, fara sa sufere modificari precum la tangou.
In vals vienez deplasarea se bazeaza mult pe ciclicitatea miscarii si repetitia figurii Natural si
Reverse Turn. Caracterul valsului vienez este imprimat de muzica vioaie si rapida, precum si de
inaltarile, coborrile si nclinarile corpului dansatorilor, care sunt asemanatoare cu ale unui pendul.

Elemente de clasa D:

-Natural Turn
-Forward Change Reverse to Natural
-Forward Change Natural to Reverse
-Backward Change Natural to Reverse
-Backward Change Reverse to Natural
-Reverse Turn

QUICKSTEP
Masura muzicala este de 4/4 (patru patrimi intr-o masura)
Ritmul este de 50 masuri pe minut.
Quickstep este dansul care are specific inaltarile si coborrile asemanatoare foxtrotului dar sunt
mai mici, iar contactul cu solul, de asemenea cea mai mica ntrecnd si valsul vienez pe primii pasi
rapizi. Contactul cu podeaua se face printr-o presiune menita sa proiecteze corpul in directia si pe pasul
urmator.
Elementele de clasa D
-Quick Open Reverse
-Fishtail
-Running Right Turn
-Four Quick Run
-V6
-Open Impetus
-Closed Telemark
-Open Telemark
-Outside Spin
-Running Cross Chasse

Capitolul IV:Pregatirea din punct de vedere tehnic in dansurile latino

SAMBA

Dans cu o actiune viguroasa, sugerata in muzica de anumite elemente de percutie care accentueaza

diferitii timpi muzicali din masura.

Masura muzicala este de 2/4, cu predominante accente pe al doilea timp.
Tempo-ul este de 50-52 de masuri pe minut. Exista si aranjamente muzicale mai rare (48 de masuri
pe minut) sau mai rapide (pana la 56 de masuri pe minut).

Elementele de clasa D:
-Natural Roll
-Argentine Crosses
-Volta Movements ( Shadow Travelling Volta , Shadow Circular Volta, Continuous Volta Spot Turn to
R or to Left- Maypol)
-Promenade Botafogos (PP to CPP- ASTD)
-Same Foot Botafogo
-Open Rocks to R and L
-Backward Rocks on RF and LF
-Plait
-Foot Changes (ISTD/IDTA)
CHA CHA CHA
Masura muzicala este de 4/4
Caracteristic muzicii este accentul pe timpul 1 al fiecarei masuri
Dansul trebuie nceput facnd primul pas pe timpul 1 din masura
Ritmul este de 28-30 de masuri pe minut.
Muzica este construita astfel, nct fiecare al 4- lea timp din masura este impartit in doua
egale. In plus al treilea pas al Chasse-uluim este facut pe primul timp muzical din urmatoarea maura
muzicala.
Modul de pasire nainte in cha-cha-cha este asemanator rumbei. Contactul cu podeaua se face
nti pe vrf. Cnd se ajunge pe pingea, se executa o presiune in podea, datorita nceperii transferului

de greutate. Coborrea calcaiului este aproape simultana cu ntinderea completa din genunchi a
piciorului. Aceasta trecere vrf - pernite - calcai este denumita , ca la toate dansurile latino - "Contact
Progresiv"
Pasul napoi este facut nti pe pingeaua piciorului care executa miscare sau pe vrf. In final,
calcaiul coboara atunci cnd greutatea este transferata pe piciorul in extensie. La finalul pasului,
piciorul fara greutate se ridica natural de pe podea, nti cu calcaiul. De regula, piciorul care ramane
fara greutate, pe timpii muzicali 1 si 3 are o linie mai pronuntata, cu vrful in contact cu podeaua.
Elementele de clasa D:
-Reverse Top
-Opening Out from Reverse Top
-Aida
-Open Hip Twist
-Cross Basic
-Cuban Break
-Chase
-Foot Changes
-Fan Development
RUMBA
Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 25-27 masuri pe minut
Senzuala, subtila si pasionanta, rumba este numita "perla dansurilor latino-americane", fiind un
dans al iubirii si suferintei. Se caracterizeaza prin miscari ample ale bazinului si unduiri elegante ale
bratelor, avand o melodicitate lirica, poate chiar un anumit melo-dramatism.
Astazi multe din figurile de baza au pastrat vechea poveste pasionanta de dragoste in care
femeia incearca sa domine barbatul cu ajutorul farmecului sau feminin. In coregrafiile reusite va exista
intotdeauna un element de "tachinare si fuga", barbatul fiind ispitit si apoi respins.
Pentru partenera miscarile cele mai atractive sunt cele de bazin, in timp ce partenerul isi
foloseste intregul trup pentru a-si impresiona si domina
partenera. Din pacate, la finalul dansului
el nu reuseste niciodata.

Rumba a fost si a ramas spiritul si sufletul muzicii si dansului latino-american. Ritmurile

fascinante si expresivitatea corpurilor facand din Rumba unul din cele mai populare dansuri latinoamericane.
Elemente de clasa D:

-Basic Movements
-Progressive Walks Forward and Backward
-Side Step
-Cucarachas
-Fan
-Alemana
-Hockey Stick
-New York
-Spot Turn
-Switch Turn
-Under Arm Turn
-Shoulder to Shoulder
-Hand to Hand
-Natural Top
-Natural Opening Out Movement
-Close Hip Twist
-Reverse Top
-Opening Out From Reverse Top
-Open Hip Twist
-Opening Out to Right and Left
-Spiral

-Curl
-Aida
-Cuban Rocks

JIVE

Dansul Jive este tot un dans static, in timpul dansului neexistand multa deplasare. Timpii
accentuati sunt timpii 2 si 4. In competitie Jive-ul dureaza intre 1,5-2 minute, numarul de batai pe
minut fiind de 44. Muzica are un ritm de 4/4, cu tempoul de 42-44 masuri pe minut.
Mai trebuie adaugat ca acest dans contine atat pasi de chasse, cat si kick-uri si piruete rapid
realizate. De multe ori aceste lucruri se succed intr-un mod foarte complicat, si de accea trebuie ca cei
doi parteneri sa ramana foarte concentrati pentru nu a pierde ritmul muzical. In cadrul competitiilor,
partenerii sunt de multe ori punctati in functie de energia pe care o manifesta, dar mai ales de
corectitudinea si estetica executiei pasilor pe ritmul melodiei. Flick-urile si kick-urile nu trebuie sa fie
doar pura decoratie artistica, fiind cateva elemente foarte importante in redarea ritmului si tempoului,
precum si alte gesturi ce pot fi realizate. Elementul central al dansului este priza palmelor, care trebuie
sa se afle intr-o continua presiune. Sa fie foarte ferma. Un alt element essential este coordonarea dintre
cei doi parteneri, mai ales in momentele in care se executa intoarceri rapide si schimbari complicate ale
prizei mainilor.
Versiunea actuala de jive are pasii de baza formati din chasse-uri realizate in mod sincop, adica
lateral, apropiat, lateral; conduceri laterale cu corpul stanga dreapta, urmate de un pas de rock realizat
in spate cu revenire spre in fata. Soldurile se misca cu o jumatate de bataie dupa fiecare pas, iar
greutatea este mentinuta in permanenet catre in fata, adica pe pernita talpii. In timpul chasse-ului,
datorita faptului ca se tine piciorul care conduce sus, formand un unghi de 90 de grade cu corpul, iar
piciorul care urmeaza aparent inactiv, creaza iluzia optica a ceea ce se numeste "moonwalk" sau mersul
pe luna, conferind dansatorului o prezenta interesanta de imponderabilitate.
Un lucru foarte interesant este asocierea acestui dans si mai ales a muzicii si stilului libertin de
exprimare cu tinerii. Acest lucru nu este intamplator, deoarece tinerii au asimilat instantaneu crezul
timurilor de atunci, iar cei mai inaintati in varsta au ramas mult timp reticenti la schimbare, criticand
vehement inclinatiile nesanatoase ale tinerilor.

Elemente de clasa D:
-Change of Places Right to Left With Double Spam

-Change of Places Rignt to Left Overturned

-Double Cross Whip
-Throwaway Whip
-Fallaway Throwaway
-Over Turned Fallaway Throwaway
-Ball Change
-Simple Spin
-Miami Special

Capitolul V:Pregatirea artistica

Pregatirea artistica. Caracteristici. Componente.
Teoria generala a antrenamentului sportiv de mare performanta impune pentru sporturile tehnicocombinatorii urmatorii factori : pregatirea tehnica, artistica, fizica, teoretica, tactica si biologica .
Pregatirea artistica este din ce in ce mai nominalizata si capata un rol din ce in ce mai important
in dansul sportiv.Aceasta componenta a antrenamentului sportiv este prezenta numai la acele ramuri de
sport ,la care stabilirea intaietatii se realizeaza in principal pe baza maiestriei executiei procedeelor
tehnice si artistice specifice si a gradului lor de dificultate.
Pregatirea artistica impune utilizarea unor mijloace coregrafice, muzicale,de stimulare a
creativitatii si expresivitatii motrice. Rezultatele pregatirii artistice se concretizeaza in efectuarea
deprinderilor motrice cu un inalt grad de expresivitate , capabile sa transmita un mesaj spectatorilor si
juriului pentru obtinerea unor mai performante inalte .
In dansul sportiv legatura intre pregatirea tehnica si cea artistica este atat de stransa incat adeasea
cele doua forme de pregatire se intrepatrund.In acest context, se considera ca pregatirea tehnica trebuie
privita ca un factor complex,alcatuit din mai multe componente. Fiecare din aceste componente
prezinta particularitati si modalitati de lucru specifice , care contribuie in proportii bine precizate la
realizarea maiestriei tehnice.
Pregatirea coregrafica

Obiectivul principal priveste pregatirea coregrafica si foloseste o serie de figuri impuse de

FRDS in dansul sportiv.
Obiectivele intermediare urmaresc :
-formarea tinutei si executiei artistice ;
-formarea "stilului" in executia motrica ;
-educarea capacitatii de a armoniza miscarile cu muzica si de a le executa expresiv (referirile privesc si
pregatirea ritmico-muzicala) ;
-insusirea de deprinderi si priceperi specifice dansului.
Pregatirea coregrafica ,de multe ori este integrata in pregatirea tehnica deoarece intre aceasta
exista o stransa legatura,ele completandu-se reciproc.
Pregatirea artistica trebuie sa se realizeze in stransa concordanta cu educatia estetica tehnica si
coregrafica.
Pentru a realiza o buna pregatire coregrafica trebuie utilizate urmatoarele cai si mijloace :
-vizionarea unui numar cat mai mare de evolutii in cadrul antrenamentului sportiv cat si in cadru
competitional,prin participarea la un numar cat mai mare de concursuri cat si prin materiale didactice
ce apartin acestei ramuri de sport.
-invatarea intregii game de exercitii cu caracter coregrafic si repetarea acestora in grup si independent,
pe fondul unor fraze muzicale diferite ;
-organizarea de auditii muzicale variate,cu punctarea unor fraze din piesele muzicale audiate , care se
potrivesc pe anumite secvente ale compozitiilor coregrafice ;
-efectuarea de "studii individuale" , pe muzica ,care sa stimuleze creativitatea dansatorilor, ce au ca
rezultat realizarea unei noi miscari sau legaturi originale de elemente.
Caracteristicile tinutei artistice
La nivelul intregului corp:
- atitudine corporala trebuie sa fie eleganta,in care trunchiul are o permanenta tendinta de inaltare;
-

curburi normale ale coloanei vertebrale

capul ridicat cu barbia la nivelul unei linii imaginare paralela cu solul ;

umerii coborati cu omoplatii stransi , pentru a degaja linia gatului ;

muschii abdominali se mentin permanent intr-un tonus controlat ;

muschii fesieri in contractie , bazinul usor proiectat inainte.

La nivelul membrelor inferioare :

musculatura este stransa in jurul axului vertical si inaltata ;

picioarele rasucite usor in exterior din articulatiile coxo-femurale ;

glezna este bine intinsa ,in flexie plantara, cand piciorul se in pozitii mentinute .
La nivelul membrelor superioare :

tinuta bratelor in diferite pozitii creeaza o imagine de plutire si lejeritate ;

- bratele rotunjite si plasate sub linia umerilor in pozitiile mentinute ; mana in prelungirea
antebratelor, iar palma priveste spre sol ;
- degetele relaxate dar controlate, au o tinuta specifica cu policele alaturat palmei spre interior si
aratatorul usor ridicat fata de celelalte degete.
Caracteristicile executiei artistice
Executia artistica - implica urmatoarele cerinte in efectuarea tuturor actiunilor motrice :
- bratele rotunjite in realizarea actiunilor libere, cu intarzierea mainilor in miscare pentru a oferi
impresia de prelungire a miscarilor in spatiu;
- urmarirea cu privirea prin miscari estetice ale capului a tuturor actiunilor bratelor , pentru
intregirea expresiei artistice;
-

intarzierea capului in actiunile trunchiului pentru a realize prelungirea miscarilor in spatiu;

- efectuarea actiunilor motrice ce implica membrele inferioare cu varful piciorului rasucit in exterior
si care se desprinde ultimul de pe sol, revenind primul ( cu exceptia situatiilor in care constructia
miscarilor impune alta pozitie a varfului piciorului) ;
-

plasarea corecta a segmentelor corpului in planuri si directii precise ;

plasarea si transimiterea corecta a greutatii corpului pe suprafetele de sprijin;

- executia libera naturala a tuturor actiunilor motrice si in concordanta cu toate particularitatile

acompaniamentului muzical (trairea emotionala) .
Aceste componente se formeaza prin exersarea unor structuri motrice executate izolat si in
combinatii la nivelul tuturor segmentelor corporale .
Ritmicitatea motrica este o calitate nativa, perfectabila, ce consta in capacitatea de a executa diferite
actiuni motrice repetabile la anumite intervale organizate precis in timp si spatiu. In dans, ritmicitatea

motrica reprezinta capacitatea de a percepe si a transmite prin intermediul miscarilor, particularitatile

acompaniamentului muzical din punct de vedere al succesiunii timpilor dintr-o fraza muzicala.

Aptitudini si Talent
Aptitudinile sunt rezultatul interactiunii predispozitiilor ereditare cu conditiile educative de
formare a acestora si activitatea fizica efectiva a dansatorului. Cunoasterea structurii aptitudinilor s-a
realizat prin calculul corelatiilor dintre rezultatele obtinute de dansatori la testele de aptitudini. Unele
dintre elementele de structura sunt variabile, iar altele sunt stabile. Gradul de stabilitate depinde de o
serie ntreaga de factori, cum sunt stabilitatea sarcinilor pe care dansatorul trebuie sa le ndeplineasca,
potentialitatile editare pe baza carora aptitudinile se formeaza, masurile in care structurile se constituie
pe baza unui model creat in filogeneza, motivatia dansatorului in activitatea respectiva etc.
Structura aptitudinilor se modeleaza dupa sarcina, dar odata modelata se poate fixa intr-o masura
mai mare sau mai mica.
La vrste mai mari apar aptitudini specializate, modelate dupa anumite preocupari si in acelasi
timp se limiteaza posibilitatea de a constitui alte structuri cu totul diferite. Cu alte cuvinte cu cat omul
exerseaza timp mai ndelungat o singura activitate cu att mai greu ii va fi mai trziu sa modeleze
aptitudini necesare pentru o alta preocupare. O pregatire multilaterala, o activitate echilibrata, cu
preocupari in mai multe directii poate duce la existenta mai multor structuri variate care intra in
functiune succesiv si astfel se poate contribui la cresterea eficientei factorilor primari prin asigurarea
posibilitatilor mai mari de restructurare a configuratiei lor.
In sport ntlnim urmatoarele categorii de aptitudini sportive: aptitudini sportive generale si
aptitudini specifice practicarii unei ramuri de sport.
Aptitudinea fizica are o arie ntinsa de cuprindere, indicnd in sens larg, capacitatea de a efectua o
activitate fizica armonios, cu o cheltuiala eficienta de energie. Este determinata progresiv printr-o serie
de factori.
Talentul este o treapta superioara a aptitudinii, caracterizat in esenta prin creatia originala. El se
poate manifesta mai devreme sau mai trziu. Acesta fiind in strnsa dependenta de influenta educativa
exercitata asupra dansatorului, de momentul exercitarii acestei influente precum si de modul in care ea
a fost condusa.
Talentul este nu numai inteligenta deosebita, ci el se mai caracterizeaza si printr-o pasiune pentru
munca, prin daruire totala fata de dans.
In dansul sportiv spre deosebire de sporturile cu o tehnica mai simpla, ca pedalatul, vslitul etc.,
fiecare element dintr-un exercitiu are tehnica lui. Fortele care conditioneaza executarea lor se mpart in
doua: externe si interne. Din gruparea fortelor externe fac parte: gravitatia, inertia, fortele de frecare
etc., iar fortelor interne le corespund contractiile musculare, tendoanele, articulatiile si calitatile psihice.
In diversele faze ale unei miscari au preponderenta atat fortele externe, cnd cele interne. Interactiunile
rationale dintre aceste 2 forte bazate pe legi ale mecanicii constituie conditiile esentiale pentru
realizarea executie tehnice si artistice corecte.
Calitatile psihice sustin ntreaga

activitate. In unele tari, o anumita esalonare a exercitiilor fizice, de la primii pasi in dans si pana la
consacrare, a dus la o tehnica speciala, cu rezultate remarcabile, a creat "scoli". In prezent se cunosc
rezultatele, scolii de dans romanesti, sovietice si japoneze.
In dansul sportiv romanesc se poate vorbi despre o conceptie si o "scoala" proprie. Avem categorii
sportive (de copii pana la maiestri); detinem un material de studiu propriu, complex, sistematizat si
esalonat pe vrste, un program de clasificare pe care orice dansator sau dansatoare de performanta l
parcurge in mod obligatoriu in cadrul categoriilor sportive.
Intr-o programa complexa de invatare, esalonata de la categoria cea mai inferioara de clasificare la
super maiestru, toate exercitiile fizice, trebuie sa fie alcatuite si sistematizate in asa fel, nct cele
cuprinse in categoria sportiva anterioara sa reprezinte elementele pregatitoare pentru urmatoarea,
realizndu-se pe acesta cale trecerea fireasca dintr-o categorie in alta.
Continutul programei diverselor categorii sportive sau de vrsta trebuie sa asigure in acelasi timp
pregatirea fizica si tehnica, astfel nct sportivul sa corespunda intru totul cerintelor tehnice ale
categoriei care o parcurge. Intre o vrsta si alta, intre o categorie sportiva de clasificare si alta, nu
trebuie sa existe discontinuitatea exercitiilor.
Dansul sportiv este o disciplina cu o tehnica foarte bogata si variata. Pentru a usura insusirea
miscarilor, specialistii din diferite tari, dar si din tara noastra au impartit miscarile si pozitiile in diferite
grupe structurale. Fiecare grupa structurala are un continut vast, ncepnd cu elementele cele mai
simple pana la cele mai complexe, miscarile sau pozitiile din aceeasi familie semannd intre ele
structural. Specificul miscarilor sau pozitiilor este determinat si de particularitatile aparatelor. Astfel, in
miscarile cu structura de rotare se distinge momentul inertiei, care sufera modificari in concordanta cu
pozitiile corpului si actiunile dansatorului care departeaza sau apropie centrul sau de greutate de axa de
rotatie. Modificarea momentului de inertie depinde de variatia vitezei de rotatie a corpului. Momentul
vitezei este invers proportional cu viteza de roatie a corpului: cu cat este mai mic, cu att viteza de
rotatie este mai mare. Cresterea sau micsorarea vitezei de rotatie a corpului, care se realizeaza prin
modificarea corpului, constituie unul din mecanismele fundamentale ale tehnicii de executie a
exercitiilor in dansul sportiv.
Continutul bogat al fiecarei grupe structurale se caracterizeaza prin particularitatile fazei actiunilor
principale, care intr-o masura mai mare sau mai mica, se manifesta in fiecare element component al
grupei structurale respective. Una din sarcinile importante ale antrenorului este ca in cadrul fiecarei
categorii de clasificare sa predea o serie de elemente din fiecare grupa structurala, ncepnd fireste cu
cele mai simple, respectnd principiul gradarii dificultatii, totodata o atentie deosebita elementelor de
baza.
Este considerat element de baza al unei grupe structurale acela care poate avea o eficienta
metodica mare si asigura transfer pozitiv in insusirea unui numar cat mai mare de elemente mai dificile,
foarte grele sau originale.In cadrul pregatiri tehnice orice exercitiu se descompune in elementele sale
componente, fiecare element fiind o veriga dintr-un lant.
Elementele componente trebuie sa se inlantuie in ordinea fireasca, in care cel dinainte sa fie
pregatitor pentru urmatorul. Aceasta operatie bazata pe o corecta analiza biomecanica ajuta la stabilirea
unei succesiuni logice in insusirea materialului de studiu. In lantul de elemente, o parte din verigi
corespund anumitor etape de vrsta sau categorii sportive din planul de perspectiva, impartirea fiind
ntotdeauna adecvata posibilitatilor fiziologice si psihice ale executantilor. Astfel verigile pregatitoare

trebuie alcatuite pentru fiecare element de dans sportiv, daca dorim sa realizam o pregatire tehnica
metodica. Problema care ii preocupa pe antrenori si oameni de stiinta este modul in care trebuie predate
exercitiile fizice adolescentilor pentru a le forma o pregatire fizica multilaterala buna, pentru a-i invatat
sa-si dirijeze in mod controlat actiunile motrice proprii. Practicarea diferitelor exercitii de dans sportiv
nu este un scop in sine, ci este orientata in vederea rezolvarii sarcinilor educatiei fizice in intelesul cel
mai larg al cuvntului. Aceasta se va putea realiza numai daca viitorul dansator este pregatit
multilateral din punct de vedere fizic, daca stapaneste tehnica actuala de executie a elementelor, daca
poate sa-si aprecieze actiunile motrice pe care le efectueaza in spatiu, in timp si in functie de gradul de
ncordare musculara pretins si daca stapaneste procedee corespunzatoare pentru a-si autoaprecia
evolutia proprie. Rezolvarea acestor sarcini impune cautarea celor mai multe si rationale metode de
predare a exercitiilor de dans sportiv.
Dansul n activitatile de tip educatie fizica si
sport se situeaza ntre lumea artei,lumea sportului si cea a scolii. Miscarea si inventivitatea se adreseaza
personalitatii dansatorilor si se fondeaza pe o practica condusa in functie de necesitatile interne ale
acestora.
Educatia estetica se realizeaza prin :
- forma plastica ,eleganta a miscarilor artistice si fondul emotional al acestora,deci formarea
sensibilitatii artistice;
- utilizarea acompaniamentului musical (genuri variate), pentru a contribui la educarea simtului
muzical si la formarea unei culturi generale a dansatorilorlor,care sa patrunda sensul, continutul de idei
al piesei muzicale si apoi sa-l transpuna in miscare corporala excesiva;
- formarea unui bagaj motric cat mai complex,conturarea personalitatii artistice a executantilor prin
intermediul miscarilor de expresie, avand ca fond sensibilitatea artistica muzicala si particularitatile
psiho-fizice ale acestora;
-dezvoltarea simtului artistic al imaginatiei creatoare si a expresivitatii miscarilor
Miscarile din dansul sportiv se exexuta intr-o maniera specifica, ce implica notiuni legate de estetica
gestului. Gestul motric capata astfel caracter de dans, este expresiv, artistic, elegant, prezentand
caracteristici specifice de plasticitate, expresivitate si abilitate motrica.
Capitolul VI: Concluzii

Obtinerea unor performante inalte in dansul sportiv pretinde un volum de munca extrem de mare
in cadrul lectiilor de antrenament sportiv atat tehnic cat si artistic, o complexitate sporita a eforturile
psihice si fizice, cu multa perseverenta si seriozitate deosebita in pregatirea dansatorilor, inca de la o
varsta mica.

BIBLIOGRAFIE

1. Grigore.V-Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv,

Editura Semne,Bucuresti,2001.
2. Visan,A. - Dansul pentru educatia corporala,Editura Cartea Universitara,Bucuresti,2005
3. Prof. univ. dr. Dragnea,A.,Lect. univ. dr. Bota,A.,Lect. univ. dr. Iancu,H. Lect. univ. dr. Stanescu,M. Teoria Educatiei fizice si sportului, Editura Fest Bucuresti, 2002
4. Carstea Gheorghe

Teoria si metodica antrenamentului sportiv, ANEFS,

1993

5. Dragnea Adrian

Teoria antrenamentului sportiv, ANEFS, 1990

6.Alexe,N-Antrenamentul sportiv modern,Editura Editis,

7.Dragnea, A., Bota, A., - Teoria activitatilor motrice, Bucuresti, Edit.
Didactica si Pedagogica, 1999.
Bucuresti,1993.

8.Levieux, F. si J-P., - Expression corporelle, Edit. Revue EPS, Paris, 1985

9.Visan, A., - Educarea expresiei corporala in educatia fizica scolara, premisa
si pentru expresivitate corporala in G.R., referat de doctorat,
1999.
10.Badian, S., - Expresie si imporivzatie scenica, Bucuresti, 1977.

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2012 )