Sunteți pe pagina 1din 13

Academia de Studii Economice Bucureşti Facultatea de Finanţe,Asigurări,Bănci şi Burse de Valori

COMPARAŢIE ÎNTRE SISTEMUL DE PENSII PRIVAT OBLIGATORIU ŞI SISTEMUL PUBLIC DE PENSII

Bucureşti

2015

Cuprins

  • 1. Introducere 3 ..................................................................................................................................

  • 2. Pensia de stat 4 ...............................................................................................................................

  • 3. Pensia privată obligatorie

5 ..........................................................................................................

  • 4. Pensia privată facultativă

7 ..........................................................................................................

  • 5. Necesitatea completării sistemului public de pensii cu un sistem privat de pensii 7 ..............

  • 6. Analiza comparativă a sistemului de pensii privat obligatoriu cu sistemul

public de pensii

9 ..............................................................................................................................

  • 7. Calculul pensiilor 11 ......................................................................................................................

  • 8. Concluzii 13 ....................................................................................................................................

Bibliografie

....................................................................................................................................

14

1. Introducere

Sistemul de pensii reprezintă mai mult decât o componentă importantă a sistemului de protecţie socială, el reprezintă şi o oglindă a evoluţiei economice, politice, culturale şi demografice a unei ţări sau, datorită globalizării, a lumii în care trăim.

2

Sistemul de pensii de stat, introdus la începutul secolului trecut, a intrat în colaps. Eficient atunci, acum este total anacronic. Speranţa de viaţă a crescut, iar asta este foarte bine, pe de o parte. Pe de altă parte, se ajunge la situaţia în care există mai mulţi pensionari decat salariaţi care contribuie la fondul de pensii de stat. Eşecul pensiei de stat are la bază două cauze majore. În primul rând este vorba despre sistemul ineficient de investire al banilor pe care fiecare salariat îi plăteşte la asigurările sociale. Practic, statul nu investeşte acei bani, ci îi dă mai departe spre pensionari, astfel spus banii nu se înmulţesc, ci din contră. O a doua cauză care afectează pensiile de stat este scăderea numărului de angajaţi. De la an la an, numărul celor care plătesc asigurări sociale scade. În consecinţă din ce în ce mai puţini bani intră în fondurile de pensii. Pensiile constituie forma principală şi tradiţională de ocrotire a cetăţenilor prin asigurările sociale. Pensiile sunt drepturi băneşti lunare ce se acordă pe tot timpul vieţii, de la pensionare, persoanelor care îşi încetează activitatea datorită atingerii unei anumite limite de vârstă sau invalidităţii, copiilor urmaşi până la o anumită vârstă şi soţului supravieţuitor care are calitatea de urmaş, pentru a li se asigura acestora condiţii decente de viaţă. Aşadar, pensia poate fi privită şi din perspectiva unui venit de înlocuire atribuit persoanelor cărora vârsta nu le mai permite să activeze pe piaţa muncii.

Întregul sistem de pensii din România este alcătuit, conform legislaţiei noastre, din 3 tipuri (piloane) distincte de pensii:

Pilonul I : Componenta obligatorie - administrată public, cadrul juridic fiind reglementat prin Legea 19/2000 referitoare la pensiile de stat. Pilonul II: Componenta obligatorie, administrată privat, cadrul juridic fiind reglementat prin Legea 411/2004 şi Legea 23/2007. Pilonul III: Componenta facultativa, administrată privat, cadrul juridic fiind reprezentat de Legea 204/2006, care reglementează pensiile facultative.

2. Pensia de stat

Până în prezent, singura pensie de care puteai beneficia era cea publică de tipul PAYG (pay as you go). În acest sistem angajaţii plătesc, obligatoriu, către stat un procent din venitul lor

3

brut, iar aceşti bani sunt direcţionaţi către actualii pensionari, fără a fi investiţi. La împlinirea

vârstei legale de pensionare, ca fost salariat, primeşti de la stat o modestă sumă lunară, care se situează la aproximativ de 30-35% din ultimul salariu. Pensiile de stat oferite de statul român au avantaje şi dezavantaje ca orice serviciu oferit pe lumea asta. Pensia de stat oferă:

● avantaje precum

  • - siguranţă, deoarece sunt administrate de statul român;

  • - statul roman oferă tuturor participanţilor / contribuabililor la fondul de pensii drepturi

egale şi beneficii după vârsta legală de pensionare conform contribuţiilor achitate.

  • - protejează pensiile aflate în plată împotriva inflaţiei,

  • - măreşte valoarea reală a pensiilor în funcţie de creşterea economică şi poate genera rapid

sumele pe care le presupun drepturile depline de pensionare, întrucât pensiile nu se plătesc din

contribuţiile achitate de beneficiar, ci din cele plătite de actuala forţă de muncă.

● dezavantaje şi obligativităţi faţă de stat:

  • - obligativitatea participării tuturor persoanelor angajate cu acte din România.

  • - posibilitatea de a nu primi niciodată pensia pentru care ai plătit contribuţii în caz de

deces.

  • - contribuţiile plătite regulat pe o perioada de mai mulţi ani sunt doar direct redistibuite

către viitorii pensionari. Primul pilon cuprinde solidaritatea intra şi intergeneraţională. În sistemul de tip PAYG, membrii generaţiei active contribuie pentru populaţia în vârstă din prezent şi vor primi beneficii de la viitoarea generaţie tânără. În acest context, se legitimează ideea unei solidarităţi între generaţii în cadrul sistemului public de pensii, solidaritate garantată de stat. Putem folosi astfel conceptul de încredere între oameni sau generaţii în scopul nostru de a explica de ce sistemul de pensii continuă să existe. Pe de o parte, generaţia tânără, din prezent, are încredere în viitoarea generaţie tânără că va contribui pentru pensia lor şi, pe de altă parte, are un sentiment de solidaritate orientat către generaţia în vârstă din prezent, prin contribuţia la sistemul PAYG.

În concluzie, pensia de tip I este pensia obligatorie, pentru care fiecare cetăţean român plăteşte un procent din salariu pe durata vieţii, urmând să iasă la pensie după vârsta de 60-65 ani

4

sau mai devreme în cazul pensionării din motive de sănătate, bucurându-se de contribuţiile plătite pe parcursul vieţii până la sfârşitul vieţii.

3. Pensia privată obligatorie

Componenta obligatorie este mai bine consolidatǎ prin asigurarea pensiilor private, ce va avea ca rol suplimentarea pensiei acordatǎ de sistemul public. Legea nr.411/2004 reglementeazǎ înfiinţarea, organizarea şi supravegherea prudenţialǎ a sistemului fondurilor de pensii administrate privat. Pensia privatǎ reprezintǎ suma plǎtitǎ periodic participantului sau succesorilor acestuia (beneficiarilor), în mod suplimentar şi distinct de cea furnizatǎ de sistemul public. Pensia privatǎ se formeazǎ prin transferul lunar al unei cote din contribuţia de asigurǎri sociale, plǎtitǎ în sistemul public de pensii, cǎtre un fond de pensii administrat privat. ● Cine participǎ? Cine administreazǎ? Cine supravegheazǎ? Conform legii, salariaţii cu vârsta de pânǎ la 35 de ani trebuie sǎ îşi aleagǎ un fond de pensii privat cǎtre care sǎ îşi direcţioneze o parte din contribuţia la asigurǎrile sociale obligatorii (pentru început, 2% din salariul brut, care se vor scǎdea din cele 9,5 procente reprezentând astǎzi contribuţia individualǎ la asigurǎrile sociale). Pânǎ în anul 2016, contribuţia la un fond de pensii administrat privat va creşte treptat la 6% din salariul brut. În paralel, va scǎdea însǎ contribuţia la fondul public de pensii. Salariaţii sub 35 de ani care pânǎ la data de care nu vor fi ales încǎ un fond de administrare privat vor fi repartizaţi aleatoriu, de cǎtre instituţia de evidenţǎ, cǎtre fondurile de pensii care pânǎ la data respectivǎ vor fi câştigat cea mai mare cotǎ de piaţǎ în România. Pe de altǎ parte, pentru salariaţii cu vârsta cuprinsǎ între 36 şi 45 de ani, aderarea la un fond de pensii administrat privat este opţionalǎ. Contribuţiile participanţilor vor fi depuse în conturi individuale, la bǎnci depozitare, şi vor fi administrate şi investite de administratorii de fond, în scopul fructificǎrii şi creşterii capitalului acumulat. Prin urmare, din sistem fac parte companiile de administrare (administratorii de fonduri) şi bǎncile partenere la care acestea aleg sǎ depunǎ banii participanţilor (bǎncile depozitare). Activitatea administratorilor de fonduri private este supravegheatǎ de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). ● Investiţii rentabile? Plasamente sigure?

5

Scopul principal al constituirii fondurilor de pensii administrate privat este creşterea valorii conturilor individuale. Iar aceastǎ creştere se identificǎ cu rentabilitatea investiţiilor. Rentabilitate sau siguranţǎ? Desigur este o chestiune de opţiune pentru viitorii participanţi la fonduri, în limitele ofertei de pe piaţǎ şi ale reglementǎrilor legale. Majoritatea companiilor de administrare a unui fond de pensii private din România declarǎ cǎ intenţioneazǎ sǎ facǎ investiţii cu grad mediu de risc. În conformitate cu legea, fondurile de pensii sunt supuse unor reguli de

prudenţǎ care propun limite pentru investiţii, la domenii cu grad scǎzut de risc, cum ar fi: titluri de stat emise de Ministerul Finanţelor Publice din România, UE, Spaţiul Economic European - pânǎ la 70% din valoarea totalǎ a activelor fondului de pensii, valori mobiliare tranzacţionate pe pieţele reglementate şi supravegheate din România, UE, Spatiul Economic European - pânǎ la 50% din total active, obligaţiuni emise de autoritǎţile administraţiei publice locale din România, UE sau Spaţiul Economic European – pânǎ la 30% din active etc. De asemenea, legea limiteazǎ la doar 5% plafonul de investire a activelor unui fond într-o singurǎ societate comercialǎ.

● Avantajele pilonului II

  • - venit mai mare bazat pe o pensie suplimentarǎ;

  • - rentabilitate mai ridicatǎ deoarece banii sunt investiţi pe termen lung;

  • - nu necesitǎ costuri suplimentare;

  • - posibilitate de a alege fondul de pensii, respectiv societatea;

  • - transfer simplu, prin semnarea unui contract care face dovada alegerii societǎţii de pensii

private;

 
  • - platǎ automatǎ, direct de cǎtre angajator;

  • - posibilitatea moştenirii;

● Dezavantajele pilonului II

  • - lipsa de încredere în semnarea unui angajament pe termen lung cu o instituţie financiarǎ

privatǎ;

  • - conceptul de fond este greu de inţeles;

  • - pasivitate şi ezitare.

4. Pensia privată facultativă

6

Cadrul legislativ pentru aceastǎ componentǎ a fost reglementat prin Legea nr. 204/2006, care stabileşte principiile înfiinţǎrii fondurilor de pensii facultative, principiile organizǎrii şi funcţionǎrii administratorilor, reglementarea şi supravegherea prudenţialǎ a sistemului pensiilor facultative. Astfel, prin contribuţiile plǎtite, angajaţii îşi vor putea asigura un venit suplimentar în momentul ieşirii la pensie. Pensia facultativǎ reprezintǎ suma plǎtitǎ periodic, pe viaţǎ, unui participant în mod suplimentar şi distinct de cea furnizatǎ de sistemul public. Contribuţia participantului la fondul de pensii facultative, de pânǎ la echivalentul în lei a 200 EURO pe an din venitul salarial anual, se deduce din venitul salarial brut al acestuia în completarea deducerii contribuţiilor de asigurǎri sociale datorate potrivit legii.

5. Necesitatea completării sistemului public de pensii cu un sistem privat de pensii

În România, problemele referitoare la sistemele de pensii au fost agravate de deciziile greşite, de lipsa de previziune şi strategii coerente în domeniu, de ezitările politice care au condus la amânarea reformelor. Fenomene întâlnite şi în alte ţări de tranziţie, precum pensionările anticipate şi scăderea vârstei medii reale de pensionare sau sustinerea pilonului I cu fonduri bugetare au fost la noi mult mai accentuate şi au condus la creşterea exageratǎ a numǎrului de pensionari şi la o reducere alarmantǎ a vârstei medii reale de pensionare, ceea ce a creat dezechilibre serioase în pilonul I. În prezent, mai puţin de jumǎtate din populaţia activǎ este asiguratǎ pentru pensii (sub 5 milioane din cele 10,5 milioane cât numǎrǎ populaţia activǎ), fapt ce va genera probleme pe termen lung. Peste 25-30 de ani, cei care lucreazǎ “la negru” sau nu lucreazǎ deloc vor atinge vârsta de pensionare fǎrǎ sǎ fie asiguraţi, iar o parte din ei vor împovǎra sistemul de asistenţǎ socialǎ.

Proiecţiile profilului populaţiei pe grupe de vârstǎ tind sǎ sugereze o scǎdere a natalitǎţii şi o reducere a populaţiei tinere în anii ce vin (cel puţin pânǎ în anul 2040). În aceste condiţii, rata de înlocuire (raportul între pensionari şi salariaţi) este de aşteptat sǎ creascǎ. Pe termen mediu şi lung, raportul dintre pensionari şi salariaţi se va menţine ridicat, structura României fiind una atipicǎ, cu generaţii foarte numeroase la vârsta de 17-39 de ani şi foarte mici la vârstele de 0-16

7

ani. Ca urmare, pe piaţa muncii vor intra în viitor generaţii puţin numeroase, iar numǎrul de salariaţi nu va creşte foarte mult chiar în eventualitatea unei creşteri economice constante.

Îmbunǎtǎţirea acestei situaţii se poate face prin implementarea unor mǎsuri precum:

1. Atragerea de noi asiguraţi. Avantajele acestei mǎsuri constau în sporirea nivelului resurselor pentru pensii şi asigurarea de venituri dupǎ retragerea din activitate. 2. Descurajarea pensionǎrii anticipate prin stabilirea de cuantumuri mici ale pensiilor, astfel încât cei care pot lucra sǎ nu apeleze foarte uşor la aceasta facilitate de pensionare timpurie. 3. Egalizarea vârstei de pensionare între bǎrbaţi şi femei. Femeile, în prezent cu o speranţǎ medie de viaţǎ cu peste 6 ani mai mare decât a bǎrbaţilor, vor continua sǎ reprezinte o pondere mare între persoanele vârstnice şi între pensionari. Deoarece prin sistemul public de pensii nu se pot asigura decât pensii care pentru majoritatea pensionarilor au un nivel redus, a apǎrut ca o problemǎ stringentǎ completarea acestuia cu sisteme private de pensii împreunǎ cu care sǎ asigure o ratǎ de înlocuire rezonabilǎ (peste pragul saǎrǎciei).

6. Analiza comparativă a sistemului de pensii privat obligatoriu cu sistemul public de pensii

România a intrat în cursa pensiilor private. După ce sistemul a fost aplicat cu succes în ţările din vest şi a fost adoptat de câţiva ani buni şi în ţările vecine nouă, iată că anul acesta a venit rândul românilor să treacă prin reforma pensiilor. În aceste condiţii este relevantǎ analiza comparativǎ a sistemului de pensii privat obligatoriu cu sistemul public de pensii. O primǎ trǎsǎturǎ distinctivǎ vizeazǎ rentabilitatea fiecǎreia pentru participant. Astfel participantul la un fond de pensii private obligatorii va beneficia de un venit suplimentar la pensie. Participantul va avea în continuare pensia de stat, la care se adaugǎ, suplimentar, pensia privatǎ obligatorie. Rentabilitatea obţinutǎ de o pensie privatǎ este mai ridicatǎ decât cea a pensiei de stat, deoarece banii sunt investiţi pe termen lung, comparativ cu pensia de stat, unde banii sunt daţi de la o luna la alta, de la salariaţi, prin intermediul sistemului public, cǎtre pensionari. Pensia privatǎ obligatorie nu presupune costuri ci ea se constituie din contribuţia parţialǎ redirecţionatǎ din sistemul de stat. Banii acumulaţi sunt proprietatea beneficiarului, iar

8

acesta are acces permanent la informaţii despre suma colectatǎ, riscul investiţiilor sau rentabilitatea fondului. Pensia privata obligatorie presupune semnarea unui simplu contract fǎrǎ alte operaţiuni complexe, iar plǎţile aferente contribuţiilor lunare se efectueazǎ direct de cǎtre angajator. La finalul perioadei de acumulare, pensia va ajunge la beneficiar sub forma unei rente viagere (pe toata durata vieţii). Deasemnea administrarea şi gestionarea sistemului public de pensii este încredinţatǎ Casei Naţionale de Pensii care se aflǎ în subordinea Ministerului Muncii, iar administrarea şi gestionarea sistemului privat de pensii se face de cǎtre administrator autorizat e CSSPP (Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private), care este o persoanǎ sau o entitate responsabilǎ cu activitatea şi controlul fondurilor de pensii private. Contribuţia obligatorie pentru pensia publicǎ este de: 9.5% din venitul brut lunar pentru angajat şi de 19.75% pentru angajator. Pentru pensia privatǎ contribuţia este pentru început, 2% din venitul brut ajungând pânǎ la 6% în 8 ani prin creşterea cu 0,5% anual ( contribuţia se scade din cea de 9.5% specificǎ pensiei publice). Comparativ cu sistemul public de pensii, unde participanţii pot fi toate persoanele care realizeazǎ venituri legale, în cazul fondurilor de pensii administrate privat participanţii sunt definiţi în legea 411/2004, completatǎ şi modificatǎ de legea nr.23/2007 în articolul 30. Art. 30. - (1) Persoanele în vârstă de până la 35 de ani, care devin pentru prima dată asiguraţi obligatoriu şi contribuie la sistemul public de pensii, sunt obligate să participe la un fond de pensii. (2) Persoanele, altele decât cele prevăzute la alin. (1), în vârstă de până la 45 de ani, care sunt deja asigurate şi contribuie la sistemul public de pensii, pot adera la un fond de pensii. Una dintre principalele deosebiri vizeazǎ modul de utilizare al banilor, în sistemul public banii redistribuiţi, în sensul cǎ sunt utilizaţi pentru asigurarea pensiilor celor bǎtrâni, iar în sistemul privat banii sunt înregistraţi în conturi individuale. Dacǎ în cazul primului caz se garanteazǎ dreptul la pensie în cazul de-al doilea nu se garanteazǎ nici o suma drept pensie. În caz de deces al participantului, în sistemul de pensii public conform articolului 65 din legea 19/200 au dreptul la pensie de urmaş copiii şi soţul supravieţuitor, dacǎ persoana decedatǎ era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii. În cazul pensiilor private obligatorii dacǎ persoana care a depus bani decedeazǎ înainte sǎ împlineascǎ vârsta legalǎ de pensionare, banii acumulaţi în cont ajung la moştenitorii sǎi legali, declaraţi conform legii.

9

O altǎ diferenţǎ esenţialǎ între cele douǎ sisteme priveşte modul creşterii, de-a lungul timpului, a valorii drepturilor de pensie. În sistemul public de pensii drepturile viitoare de pensie sporesc într-o mǎsurǎ care ţine seama de creşterea veniturilor medii pe economie, în timp ce în cazul pensiilor private drepturile de pensie cresc în relaţie directǎ cu randamentul pieţei de capital. Avantajul creşterii pe mǎsura creşterii veniturilor medii este cǎ, la plata pensiilor, se au în vedere tendinţele ce se manifestǎ în standardul de viaţǎ al populaţiei. Avantajul corelǎrii drepturilor de pensie cu randamentul pieţei de capital este acela cǎ beneficiul individual prezintǎ o ratǎ de creştere mai ridicatǎ.

7. Calculul pensiilor

Pentru persoanele cu vârsta peste 45 de ani şi pentru cele care vor avea vârsta cuprinsǎ între 35 şi 45 de ani şi nu vor opta pentru contribuţia la un fond de pensii obligatorii, pensia pe care o vor primi va fi calculatǎ conform Legii nr.19/2000, astfel:

• Valoarea pensiei se determinǎ prin înmulţirea punctajului mediu anual, realizat de angajat în perioada de cotizare, cu valoarea unui punct de pensie.

• Punctajul mediu anual se determinǎ prin împǎrţirea numǎrului de puncte, realizat prin însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare, la numǎrul de ani corespunzǎtori stagiului complet de cotizare, prevǎzut de lege.

• Punctajul anual se determinǎ prin împǎrţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numǎrului de puncte realizate în fiecare lunǎ.

• Numǎrul de puncte realizat în fiecare lunǎ se calculeazǎ prin raportarea salariului brut individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, la salariul mediu brut lunar din luna respectivǎ, comunicat de Institutul Naţional de Statisticǎ.

În prezent valoarea punctului de pensie este 697,5 RON.

Pentru persoanele cu vârsta sub 35 de ani şi pentru cele cu vârsta între 35 şi 45 de ani care aleg sǎ contribuie şi la un fond de pensii private obligatorii, pe lângǎ contribuţia la bugetul de pensii şi asigurãri sociale, pensia lor se va constitui din:

10

Pensia publicǎ + Pensia privatǎ obligatorie

Dacǎ aceste persoane decid sǎ participe şi la un fond de pensii private facultative, pensia lor va fi compusǎ din 3 surse:

Pensia publicǎ + Pensia privatǎ obligatorie + Pensia privatǎ facultativǎ

Trebuie menţionat faptul cǎ, persoanele cu vârsta între 35 şi 45 de ani care aleg sǎ contribuie şi la un fond de pensii private obligatorii, aceasta opţiune este definitivǎ, nemaiexistând posibilitatea de a pǎrǎsi sistemul mixt şi de a se întoarce numai la pensia publica. Diferenţa dintre persoanele care vor contribui la un fond de pensii private şi cele care nu vor contribui este ca primele vor avea o pensie publica mai micǎ decât persoanele care contribuie doar la sistemul public, la care se va adauga, însǎ, pensia privatǎ obligatorii.

Formula de calcul a pensiilor private (PP) este urmǎtoarea:

Pensia publicǎ + Pensia privatǎ obligatorie Dacǎ aceste persoane decid sǎ participe şi la un fond

Unde:

Total contribuţii la fondul privat = valoarea fondului individual de pensie (conteazǎ mǎrimea salariului şi vechimea în muncǎ). Capitalizarea pe contribuţie = determinatǎ de rentabilitatea fondului de pensii la care angajatul s-a înscris (profitabilitatea investiţiilor financiare pe care le face). Costurile de administrare şi de depozitare ale contribuţiei = comisioane de administrare şi alte taxe plǎtite de angajat. Numǎr de ani de pensie = calculat în funcţie de speranţa medie de viaţǎ a femeilor la vârsta pensionarii sau o speranţǎ medie de viaţǎ standard la pensionare, care se va aplica atât pentru femei cât si pentru barbati.

11

Costurile anuitǎţilor = costurile generate de plata regulatǎ a pensiei private individuale pe durata anilor de pensie. Legea anuitǎţilor va fi adoptata în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a Legii pensiilor obligatorii administrate privat.

8. Concluzii

Concluzionând, reforma sistemului de pensii a condus la dezvoltarea sistemelor de pensii private, care oferă beneficii relative la mărimea contribuţiei, dar, în acelaşi timp, extind solidaritatea din primul pilon la întreaga societate din trecut, prezent şi viitor. Susţinerea statului (şi a întregii societăţi) pentru acoperirea costurilor implementării pilonului doi ocupaţional obligatoriu se va încheia când toţi pensionarii se vor bucura atât de pensia oferită de pilonul unu cât şi de pensia ocupaţională. Chiar şi în situaţia în care va lua sfârşit construirea sistemului multipilon, primul pilon va rămâne unul al solidarităţii sociale. O pensie de bătrâneţe noncontributorie sau venitul minim garantat bazate pe solidaritatea la nivelul întregii societăţi vor continua să existe, inclusiv ca niveluri ale pilonului unu. Împărtăşirea poverii îmbătrânirii populaţiei între contributori şi pensionari, între generaţiile trecute, prezente şi viitoare este cel mai cuprinzător mod al solidarităţii sociale.

Bibliografie

12

■ Paul Tănăsescu, Cosmin Şerbănescu, Roxana Ionescu, Mariana Popa, Laura Elly Novac – Asigurări comerciale moderne – Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2007

■ Legea nr. 19/2000 (actualizată) privind sistemul public de pensii

Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat

13