NEVOIA DE A SE MICA I DE A AVEA O BUN POSTUR

A se mica i a avea o bun postur reprezint o necesitate a fiinei vii de a fi n micare, de a-i
mobiliza toate prile corpului, prin micri coordonate, de a pstra diferitele pri ale corpului ntr-o
poziie care s permit eficacitatea funciilor organismului - cunoscut fiind faptul c, o bun
funcionare a aparatului cardio-vascular i implicit a aparatului respirator este influenat de micare i
de activitile fizice
Mentinerea independentei miscarii corpului si a bunei posturi este determinata de :
integritatea aparatului locomotor - respectiv a sistemului osos (oasele actionind ca pirghii, avind
rol fundamental in realizarea miscarilor) ; a sistemului muscular (muschii actionind prin proprietatile
lor excitabilitate, contractibilitate, elasticitate ) si a sistemului articular ;
integritatea sistemului nervos - respectiv a cerebelului, care alaturi de aparatul vestibular,
contribuie la reglarea echilibrului, dar regleaza totodata si tonusul muscular precum si miscarile fine;
si
integritatea sistemului vestibular - prin intermediul caruia este mentinut echilibrul static si dinamic
al corpului;
Satisfacerea acestei nevoi a fiintei umane este influentata de o serie de factori :
biologici
- categorie in care sunt incluse : virsta si dezvoltarea, precum si constitutia si
capacitatile fizice ale individului
psihologici - categorie in care sunt incluse : emotiile si personalitatea individului
sociologici - categorie ce include : cultura, rolurile sociale, organizarea sociala, traditiile si
religia ;

Individul este considerat independent din punct de vedere al acestei nevoi atunci cind prezinta :
1. Postura (sau atitudine ) adecvata - definita ca : functia corpului omenesc , bazata pe actiunea
sinergica si coordonata a elementelor aparatului locomotor si a sistemului nervos, cu ajutorul carora
sunt mentinute : stabilitatea, echilibrul si raporturile constante atat intre corp si mediu cit si intre
difertitele segmente ale corpului.
Aceasta postura adecvata imbraca urmatoarele forme :
ortostatism ( n picioare) - capul drept inainte, spatele drept, bratele pe linga corp, soldurile
si gambele drepte, iar piciorul in unghi de 90 grade cu gamba ;
eznd - capul drept, spatele drept, rezemat, bratele sprijinite, coapsele orizontale, gambele
verticale, iar piciorul in unghi de 90 grade cu gamba, sprijinit de podea ;
clinostatism (culcat) - care poate imbraca una din cele 3 forme si anume : decubit dorsal
(pe spate); decubit lateral sting sau drept (intr-o parte); sau decubit ventral (pe abdomen) si

2. Miscari adecvate - categorie ce include : tipuri de miscari si exercitiile fizice

A. Tipurile de miscari pe care le poate efectua individul sunt :
abductie - miscari de indepartare fata de axul median al corpului ;
adductie - miscari de apropiere fata de axul median al corpului ;
flexie/extensie - miscari de apropiere sau indepartare a doua segmente apropiate ;

 rotatie -

miscare realizata in jurul axului care trece prin lungul segmentului care se
deplaseaza ;
pronatie / supinatie - pronatia reprezinta miscarea de rotatie a miinii prin care palma
priveste in jos, iar supinatia este miscarea inversa; la picior, pronatia (eversia)
reprezinta miscarea prin care planta priveste lateral, cu marginea externa ridicata, iar
supinatia (inversia) este miscarea inversa;
circumductie - miscarea complexa , care totalizeaza : flexia, extensia, abductia, si le
asociaza cu rotatia
B. Exercitiile fizice - sunt definite ca reprezentind activitati fizice efectuate cu scopul de a

imbunatati atit randamentul muscular cit si circulatia , exercitii ce trebuie sa fie : coordonate,
armonioase si complete. Acestea pot fi ;
active - executate de ctre individ ;
pasive - sunt micri ale articulaiilor executate de ctre o alt persoan;
izomerice - sunt contracii musculare n care lungimea muchiului rmne
neschimbat, crescnd numai tensiunea sa (contracia muchilor pentru meninerea
poziiei corpului);
de rezisten - exerciii fizice n care crete tonusul muscular ;
Rolul asistentului medical in ceea ce priveste mentinerea independentei individului pentru realizarea
acestei nevoi fundamentale este reprezentat de :
- stabilirea impreuna cu pacientul a nevoilor de exercitiu fizic;
- planificarea unor programe de exercitii moderate, adaptate capacitatilor fizice ale pacientului ;
- invata pacientul sa foloseasca tehnici de destindere si relaxare ;
- educa pacientul sa evite tabagismul, mesele copioase precum si surplusul de greutate ;
Dependenta
probleme:

in satisfacerea acestei nevoi fundamentale de viata este data de aparitia urmatoarelor

imobilitate - definita ca fiind o diminuare sau o restrictie a miscarii datorate alterarii

centrilor nervosi, a integritatii aparatului locomotor, sau a prezentei unor dezechilibre,
fapt care poate duce la : dificultate in deplasare, atonie si atrofie musculara,
hipertrofie musculara, anchiloza, crampe, escare de decubit, precum si la tulburari
psihice care pot determina lipsa interesului pentru miscare

hiperactivitate - problema de dependent a ce consta in cresterea ritmului miscarilor

si a activitatii individului datorita :
unor dezechilibre endocrine, reactii
medicamentoase, tulburarilor de gindire, alcoolismului, senilatatii sau lipsei
cunoasterii de sine si care se poate manifesta prin : vorbire caracteristica, miscari
caracteristice, spasme, ticuri, manie sau euforie ;

necoordonarea miscarilor - problema de dependenta ce se traduce prin dificultatea

sau incapacitatea individului de a-si coordona miscarile diferitelor grupe musculare ,
datorita : unui deficit sensorial, unor leziuni ale sistemului nervos central, unui
dezechilibru hidroelectolitic, tulburarilor de gindire, stresului sau anxietatii, sau a
lipsei de cunoastere; - fapt care se poate manifesta prin : akinezie, ataxie, convulsii,
tremuraturi, tulburari ale mersului sau prin dificultatea de a trece din ortostatism in
pozitie sezind ;

postura inadecvata - problema de dependenta reprezentata de orice pozitie care nu

respecta principiile pozitiei anatomice a corpului si care predispune individul la
diferite deformari.

Aceste pozitii inadecvate pot fi intilnite ca urmare a :

oboselii, slabiciunii musculare, anxietatii , stresului, sau durerii in cursul unor boli;
modificarilor produse de boala in organism (contractura musculara in tetanos) ;
reactiei constiente sau inconstiente a individului (pozitia cocos de pusca in meningita);
masurilor profilactice in prevenirea unor complicatii (cu membrul inferior ridicat pe o perna in
tromboflebita) ;
terapiei necesare vindecarii (in cursul tratamentului fracturilor, prin extensie continua) ;
examinarilor endoscopice sau clinice a unor organe ;

POZIIILE PE CARE LE POATE ADOPTA BOLNAVUL

In functie de starea generala a pacientului precum si de afectiunea acestuia, pozitia pacientului

poate fi :
activa - atunci cind pacientul se mobilizeaza singur si nu are nevoie de ajutor ;
pasiva - atunci cind pacientul nu poate sa-si schimbe singur pozitia, si-a pierdut forta fizica, are
nevoie de ajutorul altei persoane, sau in cazul bolnavilor gravi si adinamici ;
fortata - determinata de afectiunea de baza (in tetanos, in meningita), ca o reactie de aparare a
organismului (in crizele dureroase de ulcer sau in colica biliara), ca o masura profilactica in
prevenirea unor complicatii (prevenirea emboliei in cazul tromboflebitei), ca masura terapeutica
(folosirea aparatelor de extensie)
Asistentul medical trebuie sa cunoasca :
pozitiile pe care le adopta pacientii in pat,
pozitiile in care acestia trebuie adusi pentru efectuarea unor ingrijiri sau a unor
examinari ;
precum si manoperele prin care se asigura schimbarile de pozitie;
Din cadrul pozitiilor pe care le adopta pacientul in pat amintim :
decubitul dorsal - respectiv culcat pe spate cu fata in sus, pozitie ce poate fi realizata : fara perna,
cu o perna subtire sau cu doua perne ;
- este pozitia cea mai relaxanta in mod normal, prevenind contractarea muschilor abdominali;
- este mai confortabila atunci cind genunchii sunt indoiti (pozitie Flower)
- pentru a se preveni eventualele dureri lombare ce pot sa apara datorita mentinerii timp
indelungat a acestei pozitii, este necesara introducera unui sul subtire la nivelul coloanei
lombare ;
- din cadrul situatiilor sau a afectiunilor care impun adoptarea acestei pozitii fac parte :
dupa punctia lombara;
unele afectiuni ale coloanei vertebrale;
anemii post-hemoragice;

unele afectiuni cerebrale;

pacienti slabiti, adinamici sau operati ;

pozitie semieznd - respectiv culcat pe spate, toracele formind cu linia orizontala un unghi de 30
45 grade, pozitie ce poate fi realizata cu : un numar mai mare de perne; cu rezematorul mobil sau cu
somiera articulata ;
- pentru ca pacientul sa nu alunece, se va aseza sub regiunea poplitee o perna indoita sau un sul
din patura invelit intr-un cearceaf rasucit la extremitati si introdus sub saltea ;
- sub talpi va fi asezat un sprijinator ;
- mentinerea indelungata a acestei pozitii necesita masuri de prevenire a escarelor (colaci de
cauciuc sub regiunea fesiera) sau a altor complicatii ;
- pozitia este interzisa pacientilor cu tulburari de deglutitie si comatosilor ;
- din cadrul afectiunilor sau a situatiilor care impun adoptarea acestei pozitii fac parte:
afectiunile cardiace si pulmonare ;
perioada de convalescenta ;
unele categorii de operatii ;
pacientii virstnici ;
si in primul ajutor dat pacientilor cu tulburari respiratorii ;
pozitie seznd - respectiv seznd n pat, - atunci cind trunchiul formeaza cu membrele inferioare
un unghi drept, pacientul are coapsele flectate pe bazin si gambele in semiflexie pe coapse, genunchii
fiind astfel ridicati ;
- pozitia se realizeaza prin: ridicarea partii cefalice a somierei articulate; sau prin asezarea in trepte
a 4-5 perne, capul sprijinindu-se cu o perna mica ;
- sub bratele pacientului se poate aseza cite o perna, iar pentru a impiedica alunecarea se va
proceda la fel ca in cazul pozitiei semisezind ;
- in vederea examinarii pacientului, aceasta pozitie realizeaza expansiunea complet a plamnilor
si permite o mai buna examinare a partii superioare a corpului ;
- pacientii slabiti din punct de vedere fizic s-ar putea sa nu poata adopta aceasta pozitie, fapt pentru
care vor fi asezati in decubit dorsal cu extremitatea cefalica asomierei ridicata ;
- pacientii cu insuficienta cardiac, in cursul acceselor de dispnee nocturna se aseaza de mai multe
ori la marginea patului cu picioarele atirnate sub talpi se va aseza un taburel ;
- din cadrul afeciunilor sau a situaiilor care impun adoptarea acestei poziii fac parte ;
pacienii n stare grav;
dispneicii n caz de pneumonii ntinse;
insuficiena cardiac;
pacienii n perioada acceselor de astm bronsic;
vrstnicii;
dup anumite intervenii chirurgicale (glanda tiroid) ;
decubit lateral - respectiv - drept sau stng - culcat pe o parte, cu capul sprijinit pe o singur pern,
membrele inferioare flectate usor, sau membrul inferior ce se afl n contact cu suprafaa patului ntins,
iar celalalt ndoit , spatele fiind sprijinit cu o pern, un sul sau cu rezematoare special;
- pentru a se preveni producerea escarelor, intre genunchi si maleole se vor introduce inele de vata,
iar sub trohanterul mare un colac de cauciuc imbracat ;
- virstnicii adinamici, vor fi intorsi la interval regulate de 1-2-3 ore, pentru a fi prevenite
eventualele complicatii ;
- daca pacientul are un membru inferior paralizat, fracturat, dureros sau operat, acesta va fi
mentinut in cursul manevrei de intoarcerede catre asistent si asezat pe un support pregatit in
prealabil:

- aceasta pozitie este ideala pentru a auzi murmurul cu sonor redus ;

- din cadrul afectiunilor sau a situatiilor care impun adoptarea acestei pozitii fac parte:
pleurezii ,
meningite,
dupa interventii intratoracice,
dupa interventii renale,
in cazul drenajului cavitatii pleurale; impunindu-se de asemenea si in : cursul
efectuarii toaletei, schimbarii lenjeriei, administrarii clismelor si supozitoarelor,
masurarii temperaturii pe cale rectala , pentru punctia lombara, in cursul
sondajului duodenal si a drenajului postural ;

pozitie decliva Trendelemburg - respectiv - decubit dorsal, eventual lateral, cu capul mai jos
decit restul corpului - realizata prin : ridicarea extremitatii distale a patului (diferenta dintre cele
doua extremitati ale patului putind varia intre 10 si 60 cm)
- se poate aseza sub capul pacientului o perna subtire ;
- se va proteja capul pacientului cu ajutorul unei perne asezate vertical la capatiiul patului ;
- pentru evitarea alunecarii pacientului de pe masa de operatie, acesta va fi fixat cu ajutorul
chingilor sau a rezematoarelor speciale de umar ;
- aceasta pozitie favorizeaza o buna circulatie pentru centrii vitali
- pacientul este asezat in decubit lateral doar atunci cind este pericol de aspiratie a secretiilor ;
- din cadrul afectiunilor sau a situatiilor care impun adoptarea acestei pozitii fac parte:
anemiile acute; pe masa de operatie in cazul sincopelor din cursul anesteziilor
generale ; pentru autotransfuzii; pentru oprirea hemoragiilor membrelor
inferioare si organelor genitale feminine dupa interventii ginecologice ; dupa
rahianestezie ; pentru a favoriza drenajul secretiilor din caile respiratorii
superioare ;

pozitie procliva - Trendelemburg inversat - respectiv - pozitie oblica cu capul mai sus decit
restul corpului, pozitie utilizata cu precadere in tratamentul ortopedic, mai exact , pentru extensia
coloanei cervicale ;
decubit ventral - respectiv - culcat pe abdomen, cu capul intr-o parte sprijinit pe o perna subtire,
membrele superioare asezate la stinga si la dreapta capului cu fata palmara pe suprafata patului si
degetele in extensie ;
- sub glezne se poate aseza o perna cilindrica, iar sub torace si abdomen se pot aseza perne subtiri
si moi ;
- aceasta pozitie nu este posibila fara perna pentru anumite boli cardiace si pulmonare ;
- din cadrul afectiunilor sau a situatiilor care impun adoptarea acestei pozitii fac parte :
excarele extinse ;
drenarea unor colectii purulente ;
pacientii inconstienti ;
pozitie ginecologica - respectiv - decubit dorsal cu genunchii indoiti si coapsele indepartate, ce
se poate realiza: in pat, pe masa de examinare sau pe masa ginecologica (prevazuta cu sprijinatori
pentru membrele inferioare, iar sub placa de sezut cu o tavita mobila) ;
- este o pozitie jenanta si inconfortabila, fapt pentru care nu se va prelungi prea mult examinarea,
iar pacienta va fi mentinuta bine acoperita
- examinarea se va face dupa golirea in prealabil a vezicii urinare si a rectului;
- din cadrul afectiunilor sau a situatiilor care impun adoptarea acestei pozitii fac parte

 examenele ginecologice si obstetricale ;

rectoscopia si
tuseul rectal;
pozitia genupectorala - respectiv - pacientul asezat pe genunchi, acestia fiind usor departati,
aplecat inainte, pieptul atingind planul orizontal respective masa de examinat ;
- este o pozitie jenanta si inconfortabila pe care, pacientii cu artrita sau alte deformari articulare nu
o vor putea practica ;

Din cadrul pozitiilor fortate amintim :

Opistotonus - in tetanos - care se manifesta printr-o contractura musculara ca un arc de cerc in care
bolnavul atinge planul patului cu regiunea occipitala si calcaie.
in anumite cazuri aceasta incordare se poate face pe partea laterala si se numeste
emprostotonus.
alteori putem intilni pleurostotonus.
Cocos de pusca - in meningita - data de contractura muschilor cefei care duce capul pe spate respectiv : decubit lateral cu restul coloanei curbate si flectarea gambelor pe coape si a coapselor pe
abdomen ;

SCHIMBAREA POZIIEI PACIENTULUI

Schimbarile de pozitie ale pacientului - sunt indicate a fi efectuate la pacientii : adinamici,

imobilizati, inconstienti, paralizati, sau a celor cu aparate gipsate .
- pentru efectuarea schimbarilor de pozitii va fi nevoie de prezenta a doi asistenti, care vor trebui sa
adopte o pozitie potrivita pentru a putea ridica pacientul cu mai multa usurinta si cu un efort fizic mai
mic ;
- prinderea pacientului se va face precis si sigur cu toata mna, aseznd palma pe suprafata corpului
pacientului astfel incit suprafata de contact sa fie cit mai mare ;
- asezarea asistentului se va face cit mai aproape de pat (respectiv de pacient), cu picioarele departate
(pentru a avea o baza de sustinere cit mai mare), genunchii flectati si coloana vertebrala usor aplecata
- aceasta pozitie asigura protejarea coloanei vertebrale a asistentului prin diminuarea compresiunii atit
asupra discurilor intervertebrale cit si asupra corpului vertebrei, permitind asistentului sa utilizeze forta
musculaturii membrelor inferioare (coapsa , gamba), impulsionind astfel toata energia spre picioare ;

Schimbarile de pozitie ale pacientului pot imbraca doua forme si anume :

schimbari active - acele schimbari pe care le executa pacientul singur ; sau

schimbri pasive - mult mai frecvente - acele schimbri ce sunt efectuate cu ajutorul asistentului medical;
- din cadrul acestei ultime categorii de micri, cele mai frecvente sunt :

ntoarcerea pacientului din decubit dorsal n decubit lateral i napoi ;

ridicarea pacientului din decubit dorsal n poziie eznd ;
ridicarea pacientului pe pern;
schimbarea poziiei pacientului din eznd n decubit dorsal
aezarea pacientului n poziie eznd la marginea patului
ridicarea pacientului n poziie ortostatic

1. ntoarcerea pacientului din decubit dorsal n decubit lateral :

- asistentul se aseaza la marginea patului spre care va fi intors pacientul;
- indoaie bratul pacientului din partea opusa peste toracele acestuia, apoi aseaza membrul inferior din
partea opusa peste celalalt ;
- asistentul se aseaza cu fata in dreptul toracelui pacientului avind piciorul dinspre marginea patului
asezat mai inaintea celuilalt si genunchii usor flectati ;
- se apleaca si prinde cu mina umarul din partea opusa, iar cu cealalta mina prinde soldul pacientului;
- din aceasta pozitie, asistentul isi trece greutatea corpului dinspre membrul inferior aflat mai in fata
spre cel aflat mai in spate si intoarce pacientul spre el (in timpul acestei miscari asistentulisi flecteaza
bine genunchii) ;
2. Readucerea n decubit dorsal : - se realizeaz de ctre doi asisteni astfel :
- ambii se aeaz de aceeai parte a patului, la spatele asistentului; asistentul aezat la capul pacientului
prinde pacientul de sub axila cea mai apropiat de suprafaa patului sprijinindu-i capul pe antebra;
iar celalalt, introduce o mn sub bazinul pacientului;
- cu minile rmase libere i la comanda unuia dintre asisteni, acetia ntorc pacientul;
3. Ridicarea din Decubit Dorsal n poziie eznd : - poate fi realizat prin trei metode:
a)
- asistentul se aeaz la marginea patului, cu faa spre pacient i i plaseaz piciorul care se afla lng
pat mai n urma celuilalt;
- braul dinspre pat al asistentului rmne liber pn n momentul ridicrii pacientului, iar pe cellalt,
asistentul l va trece peste umrul pacientului i i va plasa palma ntre omoplaii acestuia;
- pentru a ridica pacientul, asistentul i basculeaz greutatea corpului dinspre piciorul plasat mai n
fa spre piciorul plasat mai n spate, flectnd n acelai timp genunchii - n acest mod, centrul de
greutate al asistentului contrabalanseaz greutatea pacientului;
b)
- asistentul se va aeza la marginea patului ;
- cu mna dinspre extremitatea distal a patului prinde regiunea axilar a pacientului, iar cu cealalt
mn l mbrieaz din spate,sprijinindu-i capul pe antebra;
- dac starea pacientului i permite, atunci acesta se poate sprijini de braul asistentului sau de gtul
acestuia, mbrindu-l ;
c)
- ridicarea in pozitie a pacientului in stare grava se va executa de catre doi asistenti astfel :
- asistentii se vor aseza de o parte si de alta a patului, incrucisindu-si antebratele in regiunea dorsala a
pacientului, si asezind palmele pe omoplatii acestuia vor ridica pacientul in pozitia sezind, la
comanda unuia dintre ei, dintr-o singura miscare ;

4. Schimbarea din pozitie eznd n Decubit Dorsal:

- se va realiza urmnd aceeai pai, dar n ordine invers fa de micarea anterioar;

5. Ridicarea pe Pern (readucerea la loc a pacientilor alunecai) :

- aceasta manevr se va execut de ctre doi asisteni, aezai de o parte i de alta a patului, cu faa
uor ntoars spre capul patului;
- acetia: i lrgesc baza de sprijin prin deplasarea picioarelor i plasarea unuia n faa celuilalt (cel
dinspre extremitatea distal a patului fiind plasat mai n spate);
- neutralizeaz membrele superioare ale pacientului prin plasarea antebraelor acestora peste abdomen;
- introduc mna dinspre capul patului sub omoplaii pacientului cu palma n sus, iar cealal mn, o
introduc sub regiunea fesier a pacientului, unde minile celor doi asisteni se unesc;
- i flecteaz uor genunchii, iar la comanda unuia dintre asisteni, se va ridica pacientul, folosinduse fora membrelor inferioare prin trecerea greutii de pe un membru pe cellalt;
- pentru uurarea efortului de ridicare, cei doi asisteni se pot sprijini cap n cap;
- tehnica de readucere a pacientului pe pern poate fi executat i de ctre un singur asistent, dac
pacientul poate s se ajute, flectndu-i genunchii i mpingnd cu picioarele sprijinite pe suprafaa
patului;
6. Aezarea pacientului n poziie eznd la marginea patului :
- asistentul se va poziiona la marginea patului cu picioarele deprtate i genunchii flectai;
- va neutraliza membrele superioare ale pacientului i va poziiona membrul inferior care se afl nspre
asistent peste membrul inferior de parte opus
- va introduce o mn la spatele pacientului sub omoplat, iar cealalt mn, sub regiunea poplitee
(pacientul poate colabora, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie mbrisnd gtul asistentului);
- o dat cu ridicarea pacientului n poziie seznd, se face i rotirea membrelor inferioare ntr-un unghi
de 90 i se urmreste poziia corect a coloanei acestuia;

7. Ridicarea n poziie ortostatic : se poate realiza n dou moduri i anume:

- dup ce pacientul este aezat in poziie seznd la marginea patului, asistentul st cu faa la pat,
sprijin pacientul de sub ambele axile i l ridic;
se poate menine n aceast poziie, la prima ridicare, cteva minute;
n cazul n care pacientul poate s fie plimbat prin salon, el va fi sprijinit axilar de ctre doi
asisteni; sau
- asistentul se aeaz n faa pacientului care st n poziie seznd la marginea patului;
- fixeaz cu genunchii lui, genunchii pacientului, iar cu minile l prinde de sub axile, pacientul
prinzndu-se de minile lui sau de gtul acestuia;
- prin impingere n genunchii pacientului, centrul de greutate al asistentului coboar, crescnd astfel
fora de ridicare a pacientului;
MOBILIZAREA PACIENTULUI

Mobilizarea pacientului
are drept scop, micarea acestuia, n vederea prevenirii complicatiilor ce pot s apar datorit
imobilizrii prelungite, precum i rectigarea independenei acestuia;
are drept obiective :
- normalizarea tonusului muscular si mentinerea mobilitatii articulare;
- asigurarea starii de bine si a independentei pacientului;
- stimularea metabolismului si a circulatiei sanguine; i

- favorizarea eliminrilor;
se va face n funcie de :

- starea general;
- natura bolii; i
- tipul de reactivitate a pacientului;
-

perioada de exerciii pasive i active pentru refacerea condiiei musculare, precum i anvergura de
micare, trebuie nceput ncet, mrindu-se treptat, n funcie de rspunsul fiziologic al pacientului;
exerciiile se vor efectua nainte de mese;
pacientul trebuie nvat s intercaleze exerciiile de micare cu exerciii de respiraie;
momentul n care se ncepe mobilizarea pacientului precum i ridicarea din pat i ritmul n care se
efectueaz mobilizarea, vor fi hotrte de ctre medic;
nainte de nceperea mobilizrilor, pacientul va fi informat despre procedeul ce urmeaz a i se
efectua precum i despre scopul acestuia;
asistentul va evalua funciile vitale ale pacientului (puls, TA, respiraie, coloraia i integritatea
tegumentelor), observnd totodat att starea general ct i expresia facial a pacientului;
de asemenea se vor efectua msurtori goniometrice pentru a fi determinate gradele de mobilitate ale
diferitelor articulaii ce urmeaz a fi mobilizate ;

Mobilizarea face parte din terapia prescris de medic, n funcie de afeciunea i starea pacientului, ea
realizndu-se progresiv, crescnd treptat gama de micri.
Se va ncepe cu :
micri pasive i active ale capului (flexie, extensie, flexie laterala, rotatie)
micri ale tuturor articulaiilor ;
micarea i schimbarea poziiei membrelor superioare i inferioare (flexie i extensie) pacientul pstrnd n tot acest timp poziia de decubit;

Urmeaz:
aezarea n poziie eznd - n mod pasiv la nceput (dup metodele cunoscute);
aezarea n poziie eznd - n mod activ, de mai multe ori pe zi, crescndu-se progresiv
numrul de minute;
aezarea pacientului n poziie eznd la marginea patului sau n fotoliu - mai nti n mod
pasiv, dup care n mod activ;
ridicarea pacientului n poziie ortostatic i realizarea primilor pai;
important de reinut este faptul c fiecare micare trebuie asociat cu exerciii de respiraie
Asezarea pacientului in fotoliu :
- asistentul aseaza fotoliul cu marginea laterala a acestuia lipita de marginea patului, dupa care
pune va aseza o patura pe fotoliu ;
- imbraca pacientul cu halat si ciorapi ;
- aduce pacientul in pozitie sezind la marginea patului (dupa metoda cunoscuta) ;
- asistentul se aseaza in fata pacientului si introduce miinile sub axilele acestuia, timp in care,
pacientul se sprijina cu miinile pe bratele sau umerii asistentului ;
- asistentul va ridica pacientul in picioare si, intorcindu-l cu spatele catre fotoliu, il va aseza incet
in acesta, dupa care il va acoperi cu patura;
- atunci cind asezarea in fotoliu se va face de catre doi asistenti ;
acestia se vor aseza de o parte si de alta a pacientului care va sta in pozitie sezind la marginea
patului;
vor introduce mina de lng pacient sub axila acestuia si-l vor ridica in picioare ;

 apoi, rotindu-l, l vor aeza n fotoliu i-l vor acoperi;

Transportul pacientului:
-

printr-un transport efectuat cu mult menajament si atentie fata de pacient, tinind cont de afectiunea
de care sufera acesta, se evita agravarea durerilor si aparitia altor complicatii, de tipul : inrautatirii
starii, producerii unui soc traumatic, provocarii de hemoragii, sau chiar transformarea unei fracturi
inchise intr-una deschisa ;
poate fi necesar in urmatoarele situatii :
evacuarea traumatizatilor de la locul accidentului;
transportul de la domiciliu la spital, de la un spital la altul, sau de la spital la domiciliu(in
cazul externarii) ;
de la o sectie la alta; la servicii de diagnostic si tratament; la si de la sala de operatii sau
dintr-un salon in altul ;
din cadrul categoriilor de pacienti ce necesita transport fac parte;
accidentatii, in stare de soc, cu leziuni ale membrelor inferioare ;
inconstientii, somnolentii ;
astenicii, adinamicii, cu tulburari de echilibru ;
operatii, pacientii cu insuficienta cardiopulmonara grava;
in functie de : gravitatea afectiunii, de scopul transportului precum si de distanta de parcurs,
trasportul se poate efectua cu:
targa (brancarda);
carucior;
fotoliu si pat rulant;
mijloace improvizate in caz de urgenta;
sau cu vehicule specializate;

a) Transportul pacientului cu targa :

- targa se va acoperi cu o patura si cu un cearsaf, iar la nevoie cu musama si aleza (se va utiliza si o
perna subtire);
- se va informa atit pacientul cit si apartinatorii acestuia asupra scopului transportului si a locului unde
va fi transportat;
- in cazul in care pacientul are instalate : perfuzii, sonde sau drenuri, vor fi luate masuri de siguranta
ce constau in :
sprijinirea (eventual pe un suport ) a aparatului de perfuzie;
fixarea si pensarea sondelor, in functie de durata si conditiile de transport ;
nu se va pensa drenul toracic la pacientii ventilati ;
- se va pregati documentatia bolnavului;
- pacientul va fi asezat pe targa cu privirea in directia mersului ;
- la urcatul scarilor, brancardierul din urma va ridica targa pina la nivel orizontal;
- daca panta este prea accentuata, se poate duce pacientul la urcarea pantei, cu capul inainte;
- atunci cind pacientul trebuie supravegheat tot timpul, este indicat ca acesta sa fie dus cu capul inainte
pentru a pastra un contact vizual permanent cu brancardierul ;

In functie de afectiune, pacientul poate ocupa urmatoarele pozitii pe targa ;

decubit dorsal
- pacientii cu traumatisme abdominale , cu genunchii flectati ;

- accidentatii constienti, suspecti de fractura a coloanei vertebrale sau a bazinului este necesara
asigurarea unei suprafete rigide;
- leziuni ale membrelor inferioare sub membrul lezat asezindu-se o perna ;
- leziuni ale membrelor superioare - membrul superior lezat se va aseza peste toracele pacientului,
eventual va fi fixat cu o esarfa ;
- accidentatii in stare de soc cu hemoragie - cu membrele inferioare ridicate ;

pozitie sezind - pacientii cu traumatisme craniene, constienti si fara semne de soc; mentinuti cu
ajutorul pernelor
- leziuni ale gitului ; capul va fi flectat, astfel incit regiunea mentoniera sa atinga
toracele ;

pozitie semisezind - accidentatii toraco-pulmonari;

- pacientii cu insuficienta cardio-respiratorie ;
- accidentatii cu leziuni abdominale (pozitia Flower) cu genunchii flectati ;

decubit lateral - pacientii in stare de coma ;

decubit ventral - pacientii cu leziuni cranio-faciale; sub a caror frunte se va aseza un sul
improvizat din cearsafuri, sau chiar antebratul flectat
al traumatizatului ;
- cu leziuni ale spatelui sau a regiunii fesiere;

pozitie Trendelemburg - cu inclinare maxima de 10-15 grade

- accidentatii in stare de soc;
- pacientii aflati in colaps periferic ; pentru a asigura un aport mai mare
de singe in organele vitale;

pozitie Trendelemburg inversat -

este recomandat ca pacientii sa fie transportati in pozitia in care au fost gasiti ;

cu inclinare maxima de 10-15 grade

- accidentatii cu fracturi ale bazei craniului ;

b) Transportul cu caruciorul :

- carucioarele utilizate pentru transportul pacientului au in general inaltimea meselor de operatie,

pentru ca pacientul sa fie cu usurinta transbordat de pe carucior pe masa si invers ;
c) Transportul cu patul rulant :

- este forma ideala de transport, la cele 4 picioare paturile fiind prevazute cu roti, sau in cazul in care
nu au roti, paturile pot fi racordate la un dispozitiv cu roti;
- prin utilizarea acestui sistem de transport, pacientul nu trebuie transbordat mereu, ci va fi transportat
direct cu patul;
- patul cu ispozitiv rulant asteapta pacientul chiar la serviciul de primire ;
- aceasta metoda nu poate fi insa aplicata la toate spitalele, deoarece necesita o dimensionere
corespunzatoare a coridoarelor, usilor, inexistenta pragurilor, iar deplasarea intre etaje sa se poata
face cu ascensorul ;
1/L; 2/M; 3/O; 4/K; 5/E; 6/N; 7/J; 8/B; 9/D; 10/G; 11/C; 12/A; 13/F; 14/H; 15/I