Sunteți pe pagina 1din 2

www.referat.

ro

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Alexandru Macedonski


Poezia Eu nu strivsc corola de minuni a lumii asezata in deschiderea volumului de debut al lui Lucian Blaga(1895-1961], Poemele luminii, se defineste ca ars poetica moderna. Conceptul de arata poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor, despre menirea lui in Univers si despre misiunea arteu sale, intr-un limbaj literar care-l particularizeaza. Modernismul poeziei este sustinut si de structura compozitionala a textului lyric in trei secvente poetice, care sugereaza cele doua tipuri de cunoastere: luciferica si paradisiacal, aflate in relatii de opozitie si de recurenta. Tema exprima atitudinea poetului de a proteja misterele lumii, izvorata la el din iubire, prin iubire si prin metafore revelatorii. Titlul poeziei este o metafora care semnifica ideea cunoasterii luciferice, exprimand ideea ca datoria poetului este sa desluseasca misterele Universului(corolla de minuni a lumii), ci nu sa le descifreze, sa le reduca(nu strivesc), accentul punandu-se pe confesiunea lirica(eu). Metafora revelatorie eu nu strivesc corola de minuni a lumii exprima conceptia eului liric despre cunoastere, continutul sau fiind dat de semnificatia cuvintelor care o compun: marca morfosintactica a eului liric(eu), verbul cu tenta de agresivitate la forma negatica (nu strivesc), sugerarea perfectiunii (corola) misterelor Universului (de minuni a lumii).Eul liric pledeaza pentru potentarea misterelor universului, pe care nu doreste sa le lamureasca pentru a nu strica echilibrul perfect al acestuia. Prima parte defineste conceptia filosofica privind cunoasterea luciferica prin verbele la persoana I si verbele la prezent care resping dorinta lamuririi misterelor lumii-nu strivesc, nu ucid cu mintea/tainele ce le-ntalnesc/in calea mea. In versul in flori, in ochi, pe buze ori morminte cu ajutorul enumeratiei se accentueaza esentialitatea Universului misterios: natura inconjuratoare. Viata, existenta insasi a Universului (flori): comunicarea prin cuvant (buze). Urmatoarea secventa exprima cunoasterea paradisiaca. Lumina altora este cunoasterea de care eul liric se detaseaza. Repetitia pronumelui de persoana I singular (eu,eu) si opozitia dintre lumina altora si lumina mea scoate in evidenta cunoasterea paradisiaca si cunoasterea luciferica. Finalul poeziei e constituit dintr-o concluzie idetica, eul liric argumentand din nou atitudinea de adancime si de afectiune pentru misterele lumii, prin reluarea ultimului vers al primei strofe caci eu iubesc/si ochi si flori si buze si morminte. De altfel, ideea centrala se poate restrange la inceputul si finalul poeziei: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/[...] caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.