Sunteți pe pagina 1din 10

ROAD TRIP

De Neil LaBute

Un BĂRBAT şi o FATĂ merg cu maşina traversând ţara. Ea tocmai se trezeşte.

BĂRBATUL: Hei.
FATA: Hei.
BĂRBATUL: Cum te simţi?
FATA: Ok.
BĂRBATUL: Doar ok?
FATA: DA. Tot felul de gâlme în drum. Aşa mi s-a părut.
BĂRBATUL: Drum în construcţie.
FATA: Aha.
BĂRBATUL: S-a mers doar pe o bandă în unele părţi.
FATA: Hmm. Păi, sunt bine. Cred…
BĂRBATUL: Sigur:
FATA: Ă-hă. Încă obosită.
BĂRBATUL: Păi, sigur, clar că eşti obosită. Suntem pe drum de multă vreme, aşa că e uşor de înţeles.
FATA: Cât de mult?
BĂRBATUL: Majoritatea zilei de azi… de ieri dup-amiază. De când s-a terminat şcoala.
FATA: Cât e ceasul acum?
BĂRBATUL: Două jumătate. Aproape. Ai fi la ora de sport acum.
FATA: Huh.
BĂRBATUL: Mda.
FATA: Deci, am făcut cam douăzeci şi ceva de ore? Pe drum, vreau să zic.
BĂRBATUL: Cam aşa, oricum.
FATA: Oau.
BĂRBATUL: Merge repede, nu-i aşa?
FATA: Destul de.
BĂRBATUL: Mă rog, nu-i o rachetă, dar oricum… destul de repede. Ai dormit ceva în dimineaţa asta.
FATA: Mi-era somn.
BĂRBATUL: Ştiu.
FATA: Am încercat să rămân trează, dar eram…
BĂRBATUL: E ok. Ştiu.
FATA: Mi-e…
BĂRBATUL: Ce?
FATA: Nimic.
BĂRBATUL: Nu, spune. Spune. Ţi-e ce?
FATA: Mi-e doar… mi-e cam dor de prietenii mei.
BĂRBATUL: Ştiu că ţi-e dor. Ştiu asta. Am vorbit despre asta, mai ştii?
FATA: Da.
BĂRBATUL: Sunt prietenii tăi, deci o să-ţi fie dor de ei. Sau de familia ta. E normal.
FATA: Presupun.
BĂRBATUL: E absolut normal.
FATA: Huh.
BĂRBATUL: Promit. Oricărui om normal i-ar fi dor de părinţi dacă ar pleca undeva o vreme. În tabără, sau în
excursie, sau mă rog. Sau dacă stai în cămin.
FATA: Mda.
BĂRBATUL: Ai mei m-au trimis la şcoala militară când aveam 7 ani. Şapte ani şi m-au trimis pachet la mama
dracului în Virginia. Am stat 4 ani acolo.
FATA: Pe bune?
BĂRBATUL: O, da. Cu uniformă şi toate alea.
FATA: Super.
BĂRBATUL: Eu n-am zis aşa, deloc. Boceam într-una ca un sugar, în fiecare noapte. Voiam aşa de tare să vină
să mă ia ai mei. Nu-i lăsam pe ceilalţi să mă prindă – plângând, adică. Dar o făceam, oricum.
FATA: Scuze.
BĂRBATUL: Ei, asta e… a trecut. Nu? De-asta i se zice aşa, “trecutul”, fiindcă asta e. Trecut.
FATA: Probabil.
BĂRBATUL: Clar. Nu e doar un cuvânt inventat, bun pentru ziarişti sau academicieni sau aşa ceva…
Înseamnă exact ce e. E cel mai bun cuvânt pentru asta. “Trecut”.
FATA: Asta aşa e.
BĂRBATUL: Da. E foarte adevărat.
FATA: Mai eşti supărat pe mine?
BĂRBATUL: Ce?
FATA: Supărat pe mine. Fiindcă am fost aşa… ştii tu. Când am pornit la drum.
BĂRBATUL: Nu, deloc.
FATA: Sigur?
BĂRBATUL: Sunt foarte sigur?
FATA: Bine.
BĂRBATUL: E ok, înţeleg.
FATA: Serios?
BĂRBATUL: Clar. Erai speriată. E o mare chestie, să traversezi ţara pentru prima dată, evident că eşti puţin
emoţionată.
FATA: N-am vrut să te lovesc.
BĂRBATUL: Nu mă doare.
FATA: Mă bucur.
BĂRBATUL: Ustură un pic, dar…
FATA: Pe bune?
BĂRBATUL: Nu, glumesc.
FATA: A. ‘mbine.
BĂRBATUL: E în regulă. Nici o problemă.
FATA: Super.
BĂRBATUL: M-ai enervat teribil pe moment, evident, dar…
FATA: Scuze.
BĂRBATUL: Nu, e în regulă, doar ziceam…
FATA: Ce?
BĂRBATUL: Îţi spun adevărul. Acum înţeleg, dar m-a iritat teribil în timp ce o făceai. Cum te ţineai tu de uşa
aia de baie şi mă loveai de parcă ai fi fost…
FATA: Ştiu.
BĂRBATUL: Chiar eram furios, şi de-asta am ţipat aşa la tine. Am ridicat vocea aşa.
FATA: E-n regulă.
BĂRBATUL: Nu sunt aşa de obicei. Ştii asta, nu?
FATA: Da.
BĂRBATUL: Ştii că nu sunt o persoană zgomotoasă, care perorează şi aiurează tot timpul şi tot felul de prostii
d-astea. Zău aşa…
FATA: Ştiu asta.
BĂRBATUL: Bine. Pentru că nu sunt. Eu nu sunt aşa.
FATA: Nu, nu te-am văzut niciodată aşa. Adică, până ieri.
BĂRBATUL: Despre care tocmai ţi-am explicat.
FATA: Sigur. Ăă… nu m-ai fi rănit pe bune, nu?
BĂRBATUL: Ce?
FATA: Că aşa ai spus, în timp ce…
BĂRBATUL: Ştiu, dar eram…
FATA: Oricum ai zis-o şi m-a, ăăă, nu ştiu… speriat.
BĂRBATUL: Îmi pare rău.
FATA: N-ai face-o, totuşi, nu? Chestia.
BĂRBATUL: Am eu faţă că aş face asta? Huh?
FATA: Nu, dar…
BĂRBATUL: Bine, atunci.
FATA: Doar că păreai, nu ştiu… A fost îngrozitor.
BĂRBATUL: Păi, eu sunt un om mare. Oamenii mari sunt îngrozitori. Adică, uneori.
FATA: Ok.
BĂRBATUL: Şi mama ta ţipă, nu-i aşa?
FATA: Da.
BĂRBATUL: Ştiu că da.
FATA: Da, e-n stare să ţipe destul de tare.
BĂRBATUL: Am auzit-o. La şcoală, chiar… pe holuri, de câte ori n-a venit să te iat şi ţi-a ţipat în ureche…
Am văzut-o făcând asta.
FATA: Ştiu că ai văzut.
BĂRBATUL: Deci, aşa. Zic doar că oamenii fac asta uneori, când sunt frustraţi sau ca o coardă întinsă. Urlă.
Spun lucruri pe care nu le cred.
FATA: Mda.
BĂRBATUL: Te purtai ca un copil acolo, la dracu’n praznic, şi eu eram cam încins şi mi-am pierdut firea, asta-
i tot. Am zis deja că îmi pare rău.
FATA: Ok. Şi mie.
BĂRBATUL: Dar nu poţi să te porţi aşa, adică, nu la un popas, aşa, cu oameni peste tot.
FATA: Scuze.
BĂRBATUL: A fost jenant, şi eu voiam doar să-i dăm drumul. De-acolo. Familiile alea încercau să facă
picnicuri sub chestiile alea de pânză şi tu plângeai şi te purtai aşa. Pur şi simplu m-a apucat.
FATA: Eram furioasă.
BĂRBATUL: E în regulă, am zis asta deja. E normal să-ţi arăţi sentimentele. Senzaţiile sau de-astea. Da’ nu
aşa să te dai în spectacol în public, asta nu suport.
FATA: Ok.
BĂRBATUL: Ţi-am mai spus şi înainte – înainte de asta, oricum – şi am vorbit serios. “Fă ce vrei, dar fă-o în
particular”. Ăsta e un lucru de ţinut minte.
FATA: O să ţin.
BĂRBATUL: Promiţi?
FATA: Da.
BĂRBATUL: Tata m-a învăţat asta.
FATA: Ştiu, mi-ai spus. Şi o să ţin. Minte, adică.
BĂRBATUL: Păi bine, atunci te iert.
FATA: Mulţumesc.
BĂRBATUL: Cu plăcere.
FATA: Mersi.
BĂRBATUL: Ştii, tu ar fi trebuit să joci soccer.
FATA: Huh?
BĂRBATUL: Soccer. Ai fi fost bună la asta, cu şutul ăla.
FATA: A. Mda…
BĂRBATUL: Nu glumesc.
FATA: Ştiu.
BĂRBATUL: Ai o mişcare destul de bună cu piciorul ăla drept.
FATA: Faci mişto de mine.
BĂRBATUL: Nu, vorbesc foarte serios. Zău.
FATA: Nici măcar nu m-au ales în echipă.
BĂRBATUL: Ai încercat să intri?
FATA: Mda.
BĂRBATUL: Când?
FATA: Anul trecut?
BĂRBATUL: Ai încercat sezonul trecut?
FATA: Mda, am încercat. M-au respins în ultima zi.
BĂRBATUL: Nu mi-ai zis asta niciodată.
FATA: Probabil am uitat. Oricum, n-am intrat în echipă, aşa că nu contează.
BĂRBATUL: Mda, păi bobocii nu prea ajung în echipă, oricum. Aşa că… E bine că ai încercat. Bravo ţie.
FATA: Mersi.
BĂRBATUL: Vorbesc serios.
FATA: Mulţumesc.
BĂRBATUL: Sporturile de echipă sunt un lucru bun, cred. În general, adică.
FATA: Sigur.
BĂRBATUL: Nu toate, dar majoritatea. Uneori devin prea serioşi, antrenorii, unii din părinţi şi de-aia nu mai e
distractiv. Aşa gândeam eu oricum, când eram de vârsta ta.
FATA: Eu joc softball vara.
BĂRBATUL: Ştiu asta.
FATA: A, da. Mda.
BĂRBATUL: Te-am urmărit cum joci.
FATA: Aşa e.
BĂRBATUL: Zic doar… e bine că ai încercat să intri în echipa de soccer, fiindcă e un sport relativ nou şi
chestii, care abia a început să ia amploare în ţara noastră, şi e super să participi la ceva nou. E ceva special.
FATA: Nu-mi place chiar aşa de mult.
BĂRBATUL: Mă rog, tot restul lumii îl adoră.
FATA: Ştiu.
BĂRBATUL: Sportul nr. 1 mondial.
FATA: Serios?
BĂRBATUL: Aşa cred… cred c-am citit asta undeva.
FATA: Oau. E super.
BĂRBATUL: Mda. E o super chestie, în cele mai multe locuri din lume. De fapt, îi zice fotbal, în orice altă
ţară.
FATA: Pe bune?
BĂRBATUL: Da. E felul lor de fotbal, lucru normal, dacă stai să te gândeşti.
FATA: Zău?
BĂRBATUL: Clar. Uită-te cât îşi folosesc picioarele când joacă. Aleargă chestia aia peste tot. Şi în fotbalul
american, noi nici nu prea şutăm vreodată.
FATA: La golurile printre bare.
BĂRBATUL: Da, şi aruncări de pe margine, ştiu. Da’ zic, una peste alta. Dacă te uiţi la un joc întreg, e o parte
destul de mică din ce se întâmplă acolo.
FATA: Asta cam aşa e.
BĂRBATUL: Ia uite… acolo… ai văzut?
FATA: Ce?
BĂRBATUL: O căprioară. Două.
FATA: Nu…
BĂRBATUL: O mamă cu puiul. Pur şi simplu stăteau pe câmp.
FATA: Am ratat-o.
BĂRBATUL: Erau chiar acolo. În tufişuri.
FATA: Putem să ne întoarcem?
BĂRBATUL: Nu.
FATA: Te rog?
BĂRBATUL: Nu. Nu se poate, dar o să fim cu ochii-n patru.
FATA: Trebuie doar să o iei…
BĂRBATUL: Am zis nu.
FATA: Bine.
BĂRBATUL: Uită-te pe geam, poate observi una. Probabil destul de puţine pe-aici, cu peisajul ăsta.
FATA: Mda.
BĂRBATUL: Oricum…
FATA: … da. Oricum…
BĂRBATUL: Ţi-e foame?
FATA: Nu.
BĂRBATUL: Nu te-am văzut niciodată fără poftă de mâncare.
FATA: Păi, poate. Un pic.
BĂRBATUL: Aşa mai vii de-acasă.
FATA: Doar de McDonalds sau aşa ceva.
BĂRBATUL: Mă opresc dacă văd unul.
FATA: ‘mbine.
BĂRBATUL: Drive-in. Nu înăuntru.
FATA: Bine.
BĂRBATUL: Doar aşa, ştii. Şi ne încetineşte.
FATA: Vreau doar un burger sau ceva. Filet-o-Fish.
BĂRBATUL: Nimic nutritiv în astea.
FATA: Ce?
BĂRBATUL: Filefişul.
FATA: Nu se cheamă aşa.
BĂRBATUL: Oricum s-ar chema.
FATA: Tocmai am zis. Filet-o-Fish.
BĂRBATUL: Mă rog, asta. Sandviş cu peşte. Ştii ce vreau să spun, că am zis bine numele sau nu.
FATA: Ştiu, vroiam doar să ne râdem.
BĂRBATUL: Hmmmmm.
FATA: Caraghioasă.
BĂRBATUL: Mă rog, n-are, oricum îi spui.
FATA: N-are ce?
BĂRBATUL: Nu e bun pentru tine.
FATA: Credeam că peştele e un fel de mâncare sănătos. Ai zis şi tu asta odată.
BĂRBATUL: Tocmai asta e. Peştele e, dar nu peştele de la McDonalds. Nu prea e nici un peşte în ele, cred.
Sau nu d-ăla bun oricum.
FATA: D-ăla bun?
BĂRBATUL: Peştele. Sau… poate e rechin.
FATA: Serios?
BĂRBATUL: Sigur. Companiile mari fac asta… îţi spun că mănânci o chestie şi de fapt îţi bagă altceva. Poate
un peşte-sabie sau peşte-pisică, sau altfel de monstru marin.
FATA: Eeeew!
BĂRBATUL: Mda.
FATA: Asta e naşpa.
BĂRBATUL: Ştiu. Dar se întâmplă.
FATA: Păi, o să iau un cheeseburger, atunci.
BĂRBATUL: Bună alegere.
FATA: Şi o Cola.
BĂRBATUL: Cartofi?
FATA: Ok.
BĂRBATUL: Atunci iei meniu.
FATA: Da, dar nu de-ăla mare.
BĂRBATUL: Doar un meniu simplu. Bine.
FATA: Da.
BĂRBATUL: La fel şi eu. Dar cu BigMac. Îmi plac bucăţile alea mari de ceapă din el.
FATA: Sunt altfel decât la celelalte?
BĂRBATUL: O, da. Sunt, ăăă… pentru sandvişurile obişnuite bucăţele finuţe de ceapă, dar la BigMac sunt
numai bucăţi mari.
FATA: N-am ştiut asta.
BĂRBATUL: E adevărat. Să te uiţi.
FATA: Aşa o să fac.
BĂRBATUL: Bine.
FATA: Mama mă lasă să iau doar cheeseburgeri normali. Sunt mai ieftini.
BĂRBATUL: Huh. Păi, cu mine, poţi să iei tot ce vrei.
FATA: Super.
BĂRBATUL: În afară de peşte.
FATA: Ok. Cât mai e până acolo?
BĂRBATUL: Până la McDonalds?
FATA: Nu… acolo unde mergem. Locul ăla. Cabana.
BĂRBATUL: Abia aştepţi, nu? S-ajungem acolo, adică…
FAA: Mda. Sună distractiv.
BĂRBATUL: Este distractiv.
FATA: Drăguţ.
BĂRBATUL: Şi e chestia noastră. Un secret. Nimeni nu ştie de asta, doar tu şi cu mine.
FATA: Îmi place asta.
BĂRBATUL: Şi mie. Şi putem să ne relaxăm şi să ne jucăm de-a mama şi de-a tata şi să facem orice vrei.
Absolut orice.
FATA: Să urcăm pe munte?
BĂRBATUL: Desigur.
FATA: Şi să înotăm?
BĂRBATUL: Clar. Clar că poţi înota. Nici nu trebuie să porţi costum, adică, dacă nu vrei.
FATA: Vreau. E scârbos să nu.
BĂRBATUL: Ei, nu e aşa rău. Eu făceam asta când eram de vârsta ta. Când familia mea a început să meargă
acolo.
FATA: Mă rog, sună ciudat. În pielea goală.
BĂRBATUL: Nu, e drăguţ. Cel puţin când e noapte.
FATA: Hmmm. Poate. Tot m-aş simţi aiurea.
BĂRBATUL: Mda, dar nu e nimeni în jur acolo. E foarte izolat, locul ăsta. Ferit.
FATA: Ce înseamnă asta?
BĂRBATUL: Ce?
FATA: Izolat. Adică cum?
BĂRBATUL: Ascuns. În afara cărărilor bătute.
FATA: A. Deci, nu sunt oameni în jur? Copii, adică.
BĂRBATUL: Nope.
FATA: Telefon
BĂRBATUL: Î-î.
FATA: Televizor, măcar.
BĂRBATUL: Sigur. Sigur că d-ăsta e. Dar fără cablu.
FATA: Aha. Ok.
BĂRBATUL: Doar tu şi cu mine. Cum am zis.
FATA: Da. Am GameBoy-ul, oricum.
BĂRBATUL: Bine.
FATA: În regulă. Cât mai e? În mile…
BĂRBATUL: Ăă, nu ştiu.
FATA: Nu ştii s-ajungi acolo?
BĂRBATUL: Ba da, sigur că ştiu. Ştiu s-ajung acolo, doar că nu ştiu cât o să dureze. În ore sau oricum.
FATA: Păi, aproximativ.
BĂRBATUL: Nu.
FATA: Hai, te rog.
BĂRBATUL: Nu vreau să te supăr dacă greşesc. Dacă zic o cifră, atunci o să te uiţi la ceas ca să mă faci să
respect ce-am zis.
FATA: Nu, n-o să fac asta.
BĂRBATUL: Ba da.
FATA: Ba nu, promit.
BĂRBATUL: Sigur?
FATA: Ă-hă. Foarte sigur. Zi.
BĂRBATUL: Ăă… păi, poate tot restul zilei. Încă câteva ore sau aşa ceva. Cam aşa.
FATA: Super.
BĂRBATUL: Cam aşa, oricum. Aproximativ.
FATA: Asta nu e rău.
BĂRBATUL: Nu, păi ţi-am spus eu…
FATA: Mai puţin decât am făcut deja…
BĂRBATUL: Exact. Mult mai puţin. Şi asta mergând la limita maximă de viteză.
FATA: Ceea ce ar trebui să facem.
BĂRBATUL: Ceea ce facem. După reguli… ce te-am învăţat în Driver’s Ed.
FATA: Mda.
BĂRBATUL: Întotdeauna vreau să mă integrez.
FATA: Întotdeauna?
BĂRBATUL: De cele mai multe ori. Da. N-am nevoie să ies în evidenţă, să mă dau în spectacol. Las asta
altora, cei sociabili.
FATA: Eu sunt sociabilă.
BĂRBATUL: Da, dar nu aşa. Nu te dai mare şi toate astea.
FATA: Nu, nu mă dau. Nu ca fetele din formaţiile alea sau de-astea. Majorete…
BĂRBATUL: Da, nu, urăsc asta. Tipul ăla de fată “uită-te la mine!”.
FATA: Eu nu sunt aşa.
BĂRBATUL: Ştiu că nu eşti. Ştiu. Şi îmi place cum eşti.
FATA: Serios?
BĂRBATUL: Foarte mult. Ştii asta.
FATA: Da, mă rog.
BĂRBATUL: Ţi-am zis asta.
FATA: Aşa e.
BĂRBATUL: Bine atunci…
FATA: Hei, uite un Burger King.
BĂRBATUL: Vrei acolo mai bine?
FATA: Îmi place mai mult la McDonalds.
BĂRBATUL: În regulă. Să aşteptăm?
FATA: Da, hai.
BĂRBATUL: Bine. Atunci îi dau înainte. Mergem până ajungem acolo.
FATA: Ok.
BĂRBATUL: O să fiu cu ochii în patru. După arcadele galbene.
FATA: Atunci poate mă odihnesc puţin. Până când ajungem la unul.
BĂRBATUL: Aşa să faci.
FATA: Trag un pui de somn.
BĂRBATUL: Da.
FATA: Trezeşte-mă când…
BĂRBATUL: Aşa o să fac. Hei, aş putea să te mângâi pe păr… în timp ce conduc, adică…
FATA: De ce?
BĂRBATUL: Fiindcă e relaxant. Eşti obosită şi asta o să te ajute să aţipeşti…
FATA: Serios?
BĂRBATUL: Sigur. E un fel de masaj, asta-i tot. Oamenii fac asta copiilor lor tot timpul. Sunt sigur că şi
mama ta îţi făcea aşa.
FATA: Mă îndoiesc.
BĂRBATUL: Nu, pun pariu că da, poate când erai mică.
FATA: …ăă. Poate.
BĂRBATUL: Oricum. Vrei? E o senzaţie plăcută.
FATA: Bănuiesc…
BĂRBATUL: E ok?
FATA: Da.
BĂRBATUL: Bine. Doar cu un deget, măcar. Uite, doar două degete de-ale mele în părul tău, mângâindu-l…
FATA: Mă rog. Dacă vrei tu…
BĂRBATUL: Vreau.
FATA: De ce?
BĂRBATUL: Pur şi simplu.
FATA: Bine. Mă-ndoiesc totuşi că o să pot dormi.
BĂRBATUL: Asta nu-i o problemă. Tot vreau. Tot vreau s-o fac.
FATA: Bine.
BĂRBATUL: Vreau.
FATA: …’mbine.

FATA clipeşte şi ochii i se închid, iar BĂRBATUL continuă să conducă. Îi pipăie părul.