Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Painea pustniceasca este un aliment intalnit mai ales in viata pustnicilor din vechime, de la care
aceasta paine isi trage si numele. Numita uneori si "paine harica", fapt care i-a facut pe unii sa se
pronunte prea repede impotriva ei, aceasta paine este numai un aliment pustnicesc, aducator de
mult folos celor care se nevoiesc in liniste si rugaciune. Painea pustniceasca nu inlocuieste
Sfintele Taine si anafura, ci constituie numai baza unui regim alimentar sanatos, intalnit mai ales
in viata pustnicilor.
Painea pustniceasca este pusa adesea in legatura cu parintele Ghelasie de la Frasinei, care o
recomanda tuturor ucenicilor sai. La randul sau insa, parintele Ghelasie a preluat aceasta traditie
de la cuviosul pustnic Arsenie Praja, care, la randul sau, a aflat despre ea din traditia
pustniceasca pusa in legatura cu pustnicul Neofit din Carpati (secolul XI). Renumitul pustnic
din Apuseni, Cuviosul Arsenie Praja, trecut la cele vesnice in anul 1974, a fost duhovnicul
parintelui Ghelasie de la Manastirea Frasinei.
Painea pustniceasca, un ajutor in viata isihasta
Pentru pustnici, calugari si nevoitori duhovnicesti, mancarea reprezenta adesea o problema
esentiala. Daca locul singuratic este prima conditie a unei vieti pustnicesti, mancarea este a
doua. Astfel, deparece pustnicii isi consacrau tot timpul lucrarii duhovnicesti, a umbla "cu
bucataria in pustie" era un fel de contrazicere a vietii pustnicesti. Pentru aceasta, pustnicii din
vechime au gasit o solutie, pe cat de simpla, pe atat de roditoare : un aliment a carui preparare
nu solicita mult timp, nici foc, dar care hranea suficient si sanatos.
Deoarece fructele de padure si verdeturile aflate la indemana se aratau uneori insuficiente,
pustnicii din vechime au ajuns la "chipul painii", adica la "painea pustniceasca". Aceasta paine,
care nu necesita bucatarie, caci nu are nevoie de foc, este o paine speciala, ea fiind mult
intrebuintata de pustnicii din vechime.
Painea pustniceasca devenise in vechime hrana cea mai obisnuita a pustnicilor, ca un fel de "lege
a pustnicilor". Se spune ca cine nu manca aceasta paine, fie nu putea ramane multa vreme in
pustnicie, fie slabea mai inainte de vreme si se imbolnavea. Pentru aceasta, painea pustniceasca
si verdeturile aflate la indemana erau de ajuns, atat pentru tineri, cat si pentru batrani, spre a
vietui indelung si sanatos.
Cu timpul insa, odata cu inmultirea vietuitorilor din pustie si a a intemeierii manastirilor cu viata
de obste, painea pustniceasca a inceput a fi uitata, locul acesteia fiind luat de painea alba, coapta
pe vatra. Impreuna cu painea coapta, in alimentatia monahilor au intrat si multe alte produse
nefolosite pana atunci de acestia. Pentru aceasta, calugarii si pustnicii au inceput sa isi piarda
sanatatea trupului.
Vechea traditie pustniceasca autohtona, identificata de catre parintele Ghelasie cu cea
"carpatina", a ramas astazi mai mult o amintire de demult, aceasta avand tot mai putini urmasi.
Cand parintele Ghelasie de la Frasinei a vorbit despre valoarea painii pustnicesti in viata mistica,
acesta a fost judecat ca inselat.
Painea pustniceasca nu are nici o legatura cu mistificarea vreunui aliment. Pentru aceasta, cand
parintele Ghelasie vorbea despre importanta acestei paini in viata isihasta, el nu facea catusi de
putin vreo "mistica a mancarii", ci vroia numai sa arate ca viata mistica sta intr-o foarte stransa
legatura cu alimentatia trupeasca.
Reteta pentru painea pustniceasca
Se macina graul, obtinandu-se faina integrala. Cu putina apa, faina integrala se framanta pana ce
ajunge sub forma de coca tare. Odata obtinuta coca, aceasta se lasa la dospit, intr-un loc uscat si
cald, in jur de zece ore. Odata dospita, aceasta paine se poate manca asa cum este sau, daca se
usuca si mai mult, sub forma de pesmet.
Potrivit cuviosului Ghelasie de la Frasinei, "aceasta paine are toata hrana". In acelasi sens,
Sfantul Grigorie Sinaitul spune: "Nu intaresc trupul celelalte mancaruri, cat il intareste
impartasirea de paine si apa. In continuare, isihastul de la Frasinei, spune: "Sfantul Antonie cel
Mare manca o astfel de paine si a trait peste o suta de ani. Multi pustnici, ajungand sa foloseasca
painea coapta, s-au imbolnavit, facand carente de hranire. Aceasta paine aduce o ameliorare
indeosebi in bolile psihice si in potolirea patimilor. Indeosebi in specificul traditiei carpatine este
folosita aceasta paine pustniceasca, deodata cu gestul iconic al inchinarii (rugaciunea)."
se precipita toxinele, devenind astfel adevarate otravuri pentru organele noastre si asa slabite si
bolnave. Se mai dovedeste ca faina din grau integrala are o proprietate miraculoasa, de a fi cel
mai puternic '' neutralizant'' al tututor aciditatilor, cu conditia sa nu fie degradata prin caldura.Va
dati seama ce medicament minune este astfel, pentru boliile nostre care sunt majoritatea acide.Si
in plus, faina de grau nedegratata patrunde mai mult ca alcoolul pana in nucleul celulelor
organelor.O adevarata minune ideala, de vehicol pentru a interveni chair asupra nucleelor
celulare bolnave. Daca faina este degradata prin separare si coacere fierbere nu mai are acesta
insusire miraculoasa. Asa noi , ca Medicina Isishasta, scoatem in evidenta HRANA in primul
rand cu painea harica necoapta Integrala. In PAINE DUMNEZEU ne da mentinerea
vietii.Vegetarienii si naturisti au si ei dreptatea lor, dara fara insistenta pe miracolul PAINII
HARICE terapia lor este insuficineta. Noi evidentiem in primul rand TERAPIA prin Painea
Harica ( Parintele GHEORGHE GHELASIE).
Nota: Cei care nu se imprietenesc cu ea,pot sa o macine si sa o puna in apa . Se amesteca si se
face ca un lapte. e la fel de valoros,concureaza cu laptele matern.