Roman al experienei

Context literar: Maitreyi este un roman subiectiv: faptele sunt prezentate discontinuu. Romanul
subiectiv anuleaz omnisciena naratorului prin introducerea personajului reflector, naraiunea este la
persoana I, iar, n ceea ce privete personajele, n locul tipurilor apar individualiti.
Romanul a aprut n 1933 i ilustreaz faza indic din creaia scriitorului, care ncepe cu Isabel i
apele diavolului. Celelalte dou faze sunt: existenialist (ntoarcerea din rai, Huliganii) i fantastic (Pe
strada Mntuleasa. Nousprezece trandafiri).
Trsturile textului. Romanul se nscrie n literatura autenticitii, care l apropie pe Eliade de Anton
Holban i Camil Petrescu. Roman exotic, n spiritul epicului pur al lui Andr Gide, Maitreyi este, n
acelai timp, jurnal, eseu, reportaj i naraiune subiectiv. Punctul de plecare al textului este jurnalul
tnrului Allan, aflat n India.
Titlul: Romanul poart numele eroinei principale, Maitreyi.
Tema romanului este iubirea ntre eroi aparinnd unor mentaliti i religii diferite.
Rezumat: Inginerul Allan, un englez de douzeci i patru ani, care lucra n jungla indian, se
mbolnvete de malarie i se mut, n timpul convalescenei, n casa lui Narendra Sen. Pe soia
inginerului i pe cele dou fiice, Maitreyi i Chabu, Allan le cunoscuse mai nainte, atunci cnd, mpreun
cu un gazetar, Lucien Metz, acceptase invitaia la ceai a inginerului Sen.
La nceput, Allan se simte stnjenit n noua familie, dar, treptat, fata cea mare, Maitreyi, dvine
mai prietenoas i se intereseaz de ara lui i de obiceiurile europenilor. Tnrul e atras, la rndul lui, de
inocena fetei, vrea s-o cunoasc, s-o descopere cu tot ce era sigilat i fascinant n viaa ei. Afl astfel c
fata scria poeme filosofice, apreciate de maree poet Tagore. Rsul ei i straniul din privire ncep s-l
tulbure. Maitreyi se ofere s-i dea lecii de bengalez, iar Allan s-o ajute la terminarea catalogului
bibliotecii domnului Sen.
Mai trziu, dup mai multe gesturi tandre, Maitreyi i druiete lui Allan o coroni de iasomie,
semnul logodnei. Cei doi parcurg ceremonialul sacru al unei nuni simbolice, n care fata rostete un
adevrat poem incantatoriu.
ntmpltor Chabu le dezvluie prinilor scena cu cei doi, vzut n pdure, i relaia lor se
ntrerupe brutal: Allan trebuie s prseasc familia Sen. El se retrage n Himalaya, pentru a-i vindeca
durerea n singurtate. Maitreyi sper s fie alungat din cas pentru a-i ntlni iubitul. Ea se druiete
unui vnztor de fructe i pleac apoi s nasc ntr-un alt ora.
O scrisoare a lui Narendra Sen, adresat lui Allan, pun direct problema incompatibilitii celor
dou lumi, pe care le reprezentau europeanul i bengaleza. De aici, imposibilitatea cstoriei lor. Allan
pleac la Singapore, dar sentimentul de nostalgie i, poate, de nemplinire nu-l prsete. Ultima fraz a
crii ( A vrea s privesc ochii Maitreyiei) se leag , fr ndoial, de motoul aezat sub titlu: Oare i
mai aduci aminte de mine, Maitreyi? i dac i aminteti: cum poi s m ieri?.
Structur compoziie: Roman al experienei directe, Maitreyi este o confesiune, fapt care dovedete c
proza poate fi socotit autentic. Experiena trit de autor n India a stat la baza Jurnalului, iar romanul
cuprinde pagini ntregi din aceste nsemnri. Rezult de aici c dimensiunea ficional este contracarat de
cea a autenticitii experienei, mai ales c, aa cum mrturisete autorul nsui, modificrile introduse n
roman (fa de Jurnal) nu sunt foarte numeroase.
Relatarea la persoana I, mbinarea povestirii cu descrierea, poezia, reportajul, paginile de
coresponden, notaiile eseistice se amestec n aceast carte scris cu intenia estetic de a reda un
fragment de via real.

Structura crii este fidel structurii sentimentului, iubirea fiind prezentat n toate fazele ei, iar
notaiile personajului narator urmrind att transformrile din timpul relaiei cu Maitreyi, ct i refleciile
asupra acestora, provocate de recitirea jurnalului.
Personajele. Tipuri i relaiile dintre ele
Maitreyi a fost considerat cel mai exotic personaj din literatura romn. Cel care o prezint este
personajul-narator, Allan. Portretul ei este realizat treptat, subiectiv, n funcie de sentimentele pe care le
are personajul fa de ea n diferitele etape ale relaiei lor. Astfel, dac la prima ntlnire e o gsise urt,
la a doua ea i apare mult mai frumoas. Vestimentaia ei tradiional era alctuit dintr-o combinaie de
accesorii n culori vii, calde: sari de culoare ceaiului palid, cu papuci cusui n argint, cu alul asemenea
cireelor galbene. Portretul fizic, prin buclele ei prea negre, buzele ei prea roii, sugereaz cldura
sufleteasc i puritate. Ea i apare eroului puternic individualizat, misterioas i deschis, fascinant prin
impresia de via mai puin uman pe care o degaj.
Gesturile ei tandre, preocuprile ei intelectuale (inea conferine pe teme filosofice), puterea
ei de a iubi profund, dincolo de conveniile sociale i de tabuurile civilizaiei creia i aparine, sunt
trsturi care i configureaz portretul excepional. Prin sensibilitate i naturalee, Maitreyi reprezint, ca
i Otilia din romanului lui Clinescu, eternul feminin: la sfrit, ea este pentru Allan, ca i la nceput, un
personaj cu multe incertitudini.
Particulariti stilistice. Dei considerat primul roman exotic din literatura romn, cartea nu pune
accentul pe descrierea cadrului natural oriental. Pompiliu Constantinescu vorbete de un pitoresc moral,
personajul-narator prezentnd ntr-o form descriptiv, impresionist.
Cartea este un strigt al dragostei, foarte pur. Allan descoper cu stupoare i ncntare n iubirea
Maitreyiei o expresie cu totul inedit a erosului, amestec inseparabil de altitudine spiritual i comuniune
intim cu teluricul i elementarul. Poet apreciat n cercurile intelectuale bengaleze, ea se consider
logodit sufletete de la 13 ani cu gurul su, Robi Thakkur (Tagore), btrnul venerabil care a nvat-o
arta versurilor.
Cnd Allan schieaz anumite gesturi de apropiere se simte jignit, izbucnete n plns. La teatru l
amenin pe un curtezan prea ntreprind c l va bate cu papucul peste gur. Din prima noapte a druirii
devine ns, surprinztor, o amant desvrit. Vrtejul pasional n care-i antreneaz partenerul cheam
ca for protectoare tot universul
Maitreyi se logodete cu Allan printr-un soi de ritual naturist, vorbind apelor, cerului, stelelor,
pmntului i legndu-se fa de ele c nu va cunoate alt iubire. Farmecul romanului vine din surpriza
acestei reacii neobinuite, nregistrate cu o mereu sporit fascinaie de autor.
Descoperirea sufletului feminin indian, o adevrat necunoscut pentru un european, se aliaz cu
observaia lucid i realist a asprimii raporturilor familiare i sociale. Cnd inginerul afl ce se ntmpl
sub acoperiul su, o supune pe Maitreyi unui regim de claustrare i-i cere n termeni tioi lui Allan s
rup orice legtur cu ea, lund i toate precauiile ca aceasta s se produc ntr-adevr. Spre a nfrnge
hotrrea printeasc, fata recurge la o soluie disperat. Se d unui vnztor de fructe, ca, rmnnd
nsrcinat, s fie izgonit de acas i s-i poat urma iubitul. Tentativa ei se dovedete zadarnic,
povestea de dragoste e curmat brutal odat pentru totdeauna i eroul trebuie s caute s-i ucid n suflet
amintirea Maitreyiei.
Cartea izbutete s fie o confesiune autentic; intensitatea pasional dicteaz textului o sinceritate
cuceritoare i nltur cochetriile intelectuale dndu-le chiar acolo unde ele intervin culoarea adevrat a
laitilor morale ascunse sub filozofia tririi.
Sub aparena sa de roman exotic, Maitreyi realizeaz o revelatoare diagram a nlrilor i
cderilor pe care le poate cunoate iubirea ntre doi oameni cu formaii sufleteti foarte diferite. Adevrul
psihologic strpunge insolitul situaiilor i confer experienei substana omeneasc.

Maitreyi de Mircea Eliade

Scrierile literare ale lui Mircea Eliade prezint dou tendine complementare: pe de o parte
experiena, autenticitatea, trirea nemijlocit, intens a realitii, mai ales sub aspect spiritual i erotic,
pe de alt parte fantasticul, reflectnd experiena sacrului.
Romanul Maitreyi de Mircea Eliade face parte din prima tendin, fiind un roman al experienei,
dar i un roman exotic. Aprut n 1933, romanul s-a bucurat n epoc de un mare succes de critic i de
public. Maitreyi este un roman al experienei i al autenticitii pentru c valorific trirea ct mai
intens, de ctre personaje, a unor experiene definitorii, iar impresia de autenticitate provine din
utilizarea unor elemente care in de realitate (jurnalul din India al scriitorului, elemente autobiografice,
scrisori, etc.).
Experienialismul/ trirismul provine att din legturile cu viaa real a autorului, ct i din
faptul c romanul creeaz impresia de via autentic, iar eroii lui i triesc iubirea cu intensitate, ca
experien definitorie a vieii lor.
Autenticitatea romanului i trgea seva din trirea efectiv a naraiunii de ctre autor. Evoluia
sentimentului de iubire a fost notat, zi de zi, n Jurnalul redactat n aceast perioad, i pagini ntregi au
fost integrate direct n textul romanului. Mircea Eliade afirma fr ezitare: Cartea aceasta este
adevrat de la nceput pn la sfrit! (Camil Baltazar, De vorb cu domnul Mircea Eliade, n Viaa
literar, an III, nr. 89, 6 ianuarie 1934, p.4).
Romanul este de tipul jurnalului-intim, iar ntmplrile sunt relatate la persoana I, din perspectiva
subiectiv a personajului-narator, europeanul Allan. Foarte interesant rmne multiplicarea
perspectivei, care conduce la existena celor trei niveluri ale scriiturii i la interferena vocilor narative
ale textului.
Primul nivel cuprinde nsemnrile zilnice ale lui Allan, notate cu fidelitate n timpul ederii sale n
casa lui Narendra-Sen. Cel de-al doilea nivel conine cteva comentarii adugate ntre paranteze,
ulterioare producerii faptelor i ntmplrilor, care au scopul de a explica i de a clarifica anumite aspecte
notate n jurnal. Al treilea nivel este o confesiune a personajului-narator care, n timp ce scrie, retriete,
de fapt, povestea de iubire cu Maitreyi, analizndu-i cu luciditate sensul profund.
Mircea Eliade renun la omnisciena i ubicuitatea prozatorului tradiional, nfind o umanitate
dominat de psihologia naratorului-personaj. Observaia este absorbit n creaie, analiza coboar spre
esene, figuraia caracterologic evolueaz spre tipologie, meditaia moral se ntoarce n reflecie
artistic.
Formula care sintetizeaz problematica romanului este estetica autenticitii, prin confesiunea
personajului-narator, relatarea la persoana I, introspecie, autoanaliz lucid. Autenticitatea romanului
modern, amestec de jurnal intim i naraiune retrospectiv, este susinut de utilizarea tehnicii narative
moderne punerea n abis (ca n Falsificatorii de bani de Andr Gide), secvene din jurnal fiind
introduse n naraiunea romanesc. Un alt element al autenticitii este anticalofilismul declarat de autor:
eu nu tiu s povestesc. E un dar sta al poeilor. Nu-l are oricine.
Tema romanului este iubirea incompatibil. Povestea nefericit trit de cuplul de ndrgostii
Allan i Maitreyi, n decor exotic, amintete de Romeo i Julieta sau Tristan i Isolda, nct se poate spune
c prin acest roman Mircea Eliade a sporit cu unul seria miturilor erotice ale umanitii. (Perpessicius)
Conflictul romanului se construiete pe opoziia dintre dou lumi diferite: cea european i cea
asiatic. Unii prin iubire, cei doi tineri rmn exponeni ai acestor mentaliti.
Conflictul dintre europeanul Allan i bengalezul Narendra Sen, tatl fetei, red opoziia dintre
libertatea dragostei i constrngerile tradiionale, iar la nivel general, incompatibilitatea sau lipsa de
comunicare dintre civilizaii i mentaliti: cea european i cea asiatic. Fire autoreflexiv, Allan triete
un conflict interior: dintre trirea intens a iubirii, ca experien definitorie i luciditatea autoanalizei.
Iubind-o pe Maitreyi, Allan descoper att lumea tainic a Indiei, ct i fora iubirii adevrate.

Titlul crii coincide cu numele personajului feminin Maitreyi considerat de critica literar
cel mai exotic personaj feminin din literatura romn, femeie i mit, n acelai timp, simbol al
sacrificiului n iubire. (Pompiliu Constantinescu)
Romanul este structurat n cincisprezece capitole, iar ntmplrile sunt relatate la persoana I, din
perspectiva personajului-narator, europeanul Allan. n roman exist trei niveluri ale scriiturii: 1.
jurnalul intim al personajului care triete o ntmplare miraculoas, transformat ntr-o tragedie plin de
sensuri; acesta nregistreaz experiena n chiar momentul manifestrii ei; 2. nsemnrile ulterioare ale
diaristului care infirm sau completeaz primele impresii; 3. confesiunea naratorului pe msur ce
naraiunea se scrie dup ce experiena (istoria) s-a ncheiat. Tehnica nu este deloc complicat i avantajul
ei este acela c diminueaz sentimentul ficiunii i sporete iluzia autenticitii faptelor. Cititorul triete
astfel cu impresia c autorul nu face dect s-i transcrie propria biografie. Totul este, desigur, o iluzie.
(George Clinescu)
Progresiv, se contureaz i cele trei ipostaze ale iubirii, care se deconspir odat cu vocile
narative: iubirea trit cu pasiune, iubirea asumat cu luciditate i iubirea comentat, spiritualizat, al
crei sens autorul jurnalului i protagonistul povetii de iubire ncearc s-l neleag.
Noutatea construciei discursului narativ const n dubla perspectiv temporal pe care
naratorul-personaj o are asupra evenimentelor: contemporan i ulterioar. Personajul-narator nu evoc
pur i simplu ntmplrile, rememorndu-le, ci reconstituie evenimentele trecute prin raportare la timpul
prezent, dar i la felul n care percepuse respectivele evenimente n momentul n care le trise, consultnd
n acest scop jurnalul acelei perioade. Asemenea notaii, care confer autenticitate, sunt frecvente n
roman, de exemplu: Eu scriam n odaia mea. Am avut o sufocare penibil de gelozie, de care mi-e ruine.
(Not. De fapt, nu eram prea ndrgostit atunci. Totui eram gelos pe oricine o fcea s rd pe Maitreyi)
(capitolul VI). Pe msur ce scrie romanul, viziunea lui Allan asupra ntmplrilor trecute se modific.
Neconcordana dintre istoria propriu-zis, relatat n jurnal, i rememorarea acesteia, n romanul pe care
Allan l scrie, relativizeaz evenimentele i le confer caracter subiectiv. Din aceast perspectiv,
Maitreyi poate fi considerat i romanul scrierii unui roman.
Frazele expozitive ale romanului sunt construite pe tripla convergen a timpurilor verbale.
Percepem, mai nti, un timp prezent subneles, marcnd nceputul confesiunii. oviala redactrii este
determinat de imposibilitatea aducerii-aminte a unor fapte anterioare trecutului exprimat de perfectul
compus. n ultimul capitol, prezentul indicativ aduce din nou aciunea n momentul vorbirii.
Incipitul ex-abrupto al romanului modern surprinde prin tonalitatea confesiunii i atitudinea
personajului-narator, care mrturisete c nu-i amintete exact ziua n care a cunoscut-o pe Maitreyi
(Am ovit atta n faa acestui caiet, pentru c n-am izbutit s aflu nc ziua precis cnd am ntlnit-o
pe Maitreyi. n nsemnrile mele din acel an n-am gsit nimic. Numele ei apare acolo mult mai trziu,
dup ce am ieit din sanatoriu i a trebuit s m mut in casa inginerului Narendra Sen, n cartierul
Bhowanipore. Dar aceasta s-a ntmplat n 1929, iar eu ntlnisem pe Maitreyi cu cel puin zece luni
nainte. i dac sufr oarecum ncepnd aceast povestire, e tocmai c nu tiu cum s evoc figura ei deatunci i nu pot retri aievea mirarea mea, nesigurana i tulburarea celor dinti ntlniri), prin luciditatea
analizei, autenticitatea faptului trit, consemnat n nsemnrile mele din acel an, dar i prin misterul
femeii iubite.
Incipitul constituie i prima dintre secvenele narative semnificative, ntruct surprinde prima
ntlnire a personajelor. Aceasta se petrece accidental, cnd Allan o vede pe Maitreyi n maina tatlui su.
Tnra ateapt ca acesta, mpreun cu mai tnrul su prieten englez, s termine de ales cteva cri
pentru Crciun.
Aciunea romanului alctuit din 15 capitole se petrece n anul 1929, n Calcutta, unde triete o
lume pestri, format din trei comuniti: cea autohton, foarte conservatoare; apoi comunitatea alb,
preponderent englez; i o comunitate euroasiatic, dispreuitoare fa de indigeni, dar grbit s-i imite
pe europeni. n acest cadru exotic se desfoar povestea de iubire, ntr-adevr splendid, inedit pentru
cititorul romn, ntre Allan i Maitreyi, ntruchipri exotice ale unui mit etern: acela al cuplului de
ndrgostii. (Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii)

Construit parc ntr-o subtil antitez cu incipitul, finalul romanului reia aceeai imagine a
personajului-narator care, aflat la o mas ntr-un restaurant, converseaz cu nepotul doamnei Sen,
ncercnd s afle nouti despre Maitreyi i despre ceea ce a urmat despririi lor.
Finalul deschis al romanului ntreine misterul frumoasei Maitreyi, care va rmne pentru
europeanul raional o enigm. Frmntrile lui Allan pentru a o nelege pe Maitreyi nu aduc risipirea
ndoielii, lsnd protagonistul ntr-o zon a incertitudinii: i dac n-ar fi dect o pcleal a dragostei
mele? De ce s cred? De unde s tiu eu? A vrea s privesc ochii Maitreyiei.
Roman al experienei, Maitreyi aduce ca elemente novatoare: intelectualizarea conflictului epic,
descoperirea Indiei cu arhetipurile ei culturale i confruntarea acestui univers cu tradiiile i mentalitile
europene, introducerea elementelor de senzualitate n roman, elaborarea unei mitologii a seduciei
(Gheorghe Glodeanu Poetica romanului romnesc interbelic).
Personajul lui Mircea Eliade
Allan
Modalitile de caracterizare sunt adecvate unui roman al experienei i de analiz psihologic.
Allan analizeaz cu luciditate tririle prin introspecie i monolog interior, modaliti specifice
romanului subiectiv, care confer autenticitate. El este europeanul, strinul (tehnica narativ utilizat de
Montesquieu n Scrisorile persane) care ncearc s decodifice esena spiritualitii indiene, avnd drept
cale de acces erosul. Pn aproape de sfrit, eroul este un experimentator lucid.
Personaj principal al romanului, Allan vine din spaiul civilizaiei europene i se afl n situaia de
a concilia, mintal i comportamental, cele dou lumi care sunt constituite pe dou modele culturale i
societale diferite: lumea european a secolului al XX-lea i lumea hindus ncremenit n oricare din
secolele trecute. Primele sale impresii despre noul mediu social sunt formulate n termeni comparativi, i
personajul tinde mereu s vad diferenele ntre cele dou lumi. La nceput conservatorismul,
tradiionalismul societii indiene l intrig, dar pe parcurs i concede totui o concepie melioristic,
pozitiv. De fapt, el joac, n roman, rolul factorului care tinde s modernizeze lumea, cci prin faptele
sale nu doar familia inginerului Sen se schimb, ci i realitile sociale indiene, dac avem n vedere
faptul c Allan era inginer constructor.
Allan este un tnr european raional, preocupat de fizic i matematic, care se implic ntr-o
experien erotic iniiatic alturi de Maitreyi. Curiozitatea e primul mobil al seductorului eliadesc,
India cel de-al doilea, experiena cel de-al treilea. Femeia e doar un pretext fascinant prin fiina ei,
lipsit de reflexele i superstiiile occidentale, prin tineree i trupul nvluit n vlul Mayei pe care Allan
ar vrea s-l sfie ca s ajung la sine, nu la ea. (Simona Sora, Regsirea intimitii)
Animat de o hiperluciditate extras de autor din literatura existenialist gidean, Allan ine un
jurnal din care s-a nscut, indirect, acest roman. Primele sale eforturi se ndreapt spre pstrarea
luciditii, spre spontaneitatea mrturisirii, pentru o autentificare i prin scris a fiinei sale, deocamdat
lipsit de probleme existeniale. El devine, cu adevrat, personaj al crii n momentul n care pomenete
de Maitreyi. De acum, el se cufund n propria lui (senti)mentalitate pentru a-i explica i a ne explica
traiectoria unei iniieri. Luciditatea sa extrem este, pentru asta, cel mai bun catalizator. ncearc s
anuleze, mcar n scris, orice urm de exaltare pentru a pstra maxima precizie, chirurgical, a
confesiunii. Dragostea lui pentru Maitreyi evolueaz uor, firesc, de la indiferen, respingere, admiraie,
fascinaie pn la adoraie pur, senzual, apropiat de religiozitate. Desprirea din final de Maitreyi l
arat pe Allan transformat de experiena erotic. Introspecia lui e att de sever, nct descrie, de o
manier aproape dureroas, transformarea total suferit pe parcursul acestui drum iniiatic la captul
cruia a simit o imperioas nevoie de a rmne singur, n severitatea extrem a Himalayei. Iubirea att de
nuanat dezvluit de Maitreyi l excede pe Allan, care se las sedus de puritatea ei i a relaiei lor.
Absolutul nu mai e un secret de acum pentru Allan. Inteligent si sensibil, Allan dobndete o perspectiv
metafizic asupra dragostei, care i lipsea nainte de a o ntlni pe eroin. Acest lucru se vede din
sensibilitatea sa exacerbat, din notele sale de pe parcursul experienei amoroase. Dac el este un individ
lucid, rece, raional, dragostea lor amestec i o important doz de iraional, de inexplicabil. Partea cea

mai intim a relaiei lor i traumatizeaz pe ambii, dar Allan reacioneaz ciudat, cci refuz s lupte
pentru iubirea lui, creznd c astfel o protejeaz pe Maitreyi. Insurgena sa amoroas l determin s
transforme cea mai ampl experien existenial a sa n experien a scrisului. Astfel, scrisul devine
pentru el o metod de a expune termenii unei sensibiliti deosebite, ai unei fataliti transformate literar.
Provocat mereu de spiritul su problematizant, Allan este un individ superior, camilpetrescian,
capabil a exprima unicitatea i sensibilitatea sentimentului erotic. Afectivitatea lui primete o educaie
unic n relaia cu Maitreyi, cci acum realizeaz ce nseamn a gsi nuane ale unui sentiment.
Indefinibil i rmne, totui, Maitreyi, pentru c la final se dovedete depit de misterul fiinei sale.
Experien spiritual profund, dragostea l excede pe Allan i e trit aa cum nu s-a gndit vreodat.
Maitreyi
Maitreyi, eroina romanului, este, probabil, cel mai exotic personaj feminin din literatura romn,
ea simboliznd eternul feminitii. Aa cum observ i criticul Eugen Simion n lucrarea Mircea Eliade,
spirit al amplitudinii, Maitreyi este o adolescent (are 17 ani) n care zace o senzualitate rafinat
laolalt cu o inocen derutant pentru europeanul raionalist Allan, obinuit cu alt comportament.
Adolescent bengalez, poet precoce preocupat de filozofie i apreciat n cercurile intelectuale
bengaleze, pentru c ine conferine despre esena frumosului, copil i femeie n acelai timp, Maitreyi
reprezint pentru tnrul englez un mister inepuizabil.
Este dificil de fixat o anumit trstur a Maitreyei, fiindc elementul care i definete cel mai bine
personalitatea l reprezint misterul, cu att mai mult cu ct naratorul este subiectiv. Ilustrative n acest
sens devin primele ntlniri ale fetei cu Allan. n mod cu totul accidental, ntr-o dup-amiaz, n timp ce
Allan alegea cri pentru vacana de Crciun mpreun cu tatl ei, tnrul european o zrete pe fat. Nu
este impresionat, ba dimpotriv, adolescenta bengalez de doar 17 ani i se pare chiar urt cu ochii ei
prea mari i prea negri, cu buzele crnoase i rsfrnte, cu snii puternici, de fecioar bengalez, crescut
prea plin, ca un fruct trecut n copt. Iniial, Allan o compar - cel puin mintal cu feminitatea cam
decolorat i oarecum banalizat din lumea european, pe care o cunoate prea bine. Concilierea ntre cele
dou tipuri feminine se realizeaz mai trziu n imaginarul su, dup cteva luni, mrturisete el, mai ales
c niciodat nu m-am gndit la dragoste n cele dinti luni petrecute n tovria Maitreyei .
Detaliile fizice sugereaz, de la nceput, totui, o anume putere fascinatorie a acestei fiine
feminine, iar Allan este ispitit de ceea ce era sigilat, de straniu i nenelesul din ochii, din rspunsurile
din rsul ei. ncet-ncet, ea i diversific acest comportament, care devine tot mai enigmatic, tot mai
senzual. A iubi nseamn pentru ea devoiune pentru un anumit tip, de ceea e capabil a iubi nti pe
maestrul ei spiritual, poetul Rabindranath Tagore i apoi un copac care, la o suprasemnificaie a
romanului, reprezint natura ntreag. Are aadar o sensibilitate cu totul special, de aceea relaia ei cu
Allan e mai presus de fire.

NUNT N CER
Mircea Eliade
Romanul Nunt n cer, aprut n 1938 la Bucureti, se nscrie n proza erosului i face parte din
literatura modern interbelic, ilustrnd mitul iubirii i motivul cuplului ca tem unic a acestei
scrieri. ndrgostiii lui Mircea Eliade triesc experiene-limit, stabilesc relaii profund umane n zona
erotic, sunt expansivi i dectuai de prejudeci.
Autorul ilustreaz n acest roman erosul i mitul Androginului, realizate prin motivul cuplului,
pentru a reface unitatea i desvrirea fiinei umane prin comuniune erotic, dorind c reconstituie
omogenitatea primordial a spiritului uman.
Subiectului romanului este plasat n Bucuretiul de altdat, cadru des ntlnit n opera lui Eliade,
ntruct el considera c orice loc natal constituie o geografie sacr.
Ideea iubirii profunde este privit prin prisma celor doi eroi care-i rememoreaz, prin confesiune,
strile i sentimentele de dragoste aa cum le apar dup o perioad mai scurt sau mai lung de timp.
Interesant este faptul c cele dou versiuni succesive ale idilei ar prea c stau n opoziie, deoarece
fiecare dintre cei doi brbai pe care i iubise femeia dorise s obin de la ea exact ce respinsese cellalt
brbat. Hasnau voise copii, dintr-un instinct al perpeturii, nscriindu-se astfel n banalul realului
cotidian; Andrei Mavrodin, scriitorul, avnd aspiraii spirituale, i refuz dorina ei simpl i uman de
avea copii. Totui, cele dou concepii opuse ale eroilor se ntlnesc n aceeai iubire posesiv i
ptima fa de aceeai femeie de care fiecare dintre ei se ndrgostise pe via. De fiecare dat,
femeia gsete fora interioar de mpotrivire, cci, de fiecare dat, ea este cea care desface legtura,
disprnd definitiv din viaa lor i nchizndu-se enigmatic n sine.
Critica literar vorbete despre manifestarea, n acest roman, a egolatriei (mania de a se preocupa
exagerat de propria persoan, supraestimare a valorii personale, egoism) masculine n dou versiuni
succesive, acest fapt sugernd mania fiecruia dintre cei doi brbai de a se preocupa exagerat de propria
persoan, supraestimarea propriei valori. Avnd orgoliul masculin al posesiei, la Barbu Hasnau fixat n
realitatea banalului, la Andrei Mavrodin nlat la spiritualitatea artsitului, cei doi ndrgostii nu pot ceda,
nici chiar din dragoste, n faa dorinelor femeii iubite, care, la rndul ei, are aceeai for interioar de a
nu se supune acestei dominaii, pe care l simte ca pe un pericol al diminurii personalitii sale.
Nunt n cer (1938) e o fascinant poveste de dragoste, considerat dup aproape un jumtate de
veac de la apriie (1984) cel mai bun roman strin publicat n Italia.
n concluzie, n proza lui Mircea Eliade, Erosul reprezint nsi substana narativ romanelor a
romanelor Nunt n cer i Maitreyi. Nefiind adeptul fragmentului, prozatorul reface n opera sa spiritul
totalitii, dragostea fiind neleas ca un act integral, ca un proces al reintegrrii umane prin faptura nou
creat din fuziunea brbatului cu femeia recompunnd perechea ideal.

Nunta in cer
de Mircea Eliade
Romanul Nunta in cer, aparut in 1938 la Bucuresti, se inscrie in proza erosului si face parte din
literatura interbelica, Mircea Eliade ilustrand, o data in plus, mitul iubirii si motivul cuplului ca tema
unica a acestei scrieri. George Calinescu vorbea despre gidismul primelor romane ale lui Eliade, in
sensul ca tinerii eroi se inalta deasupra inhibitiei erotice, se revolta impotriva normelor morale impuse de
societate. Indragostitii lui Mircea Eliade traiesc experiente-limita, stabilesc relatii profund umane in zona
erotica, sunt expansivi si descatusati de prejudecati.
Romanul erotic Nunta in cer de Mircea Eliade ilustreaza mitul Androginului, celebru in Grecia
antica si simbolizeaza ideea unitatii primordiale a fapturii omenesti.
Cuvantul androgin vine de la grecescul aner, andros, care inseamna barbat si de la grecescul
gyne:, insemnand femeie, sensul intregului cuvant fiind acela de barbat-femeie ca fiinta unica. Mitul

Androginului este o legenda mitologica straveche, care explica, alegoric, atractia erotica pe care o exercita
- reciproc - barbatul si femeia.
Mircea Eliade ilustreaza in acest roman erosul si mitul Androginului pentru a reface unitatea si
plenitudinea finite umane prin comuniune erotica, dorind sa reconstituie unitatea primordiala a spiritului
uman.
In aproape toate operele lui Mircea Eliade, mitul dragostei eterne si al cuplului predestinate sa se
regaseasca, formeaza prezente constante, dar in romanele Maitreyi si
Nunta in cer ele constituie insasi substanta lor narativa.
Semnificatia titlului
Iubirea perfecta inseamna predestinare, regasirea jumatatii pereche, refacerea fapturii primordiale
unice (mitul Androginului). Omul este dator sa caute marea iubire, sa se pregateasca pentru ea ca sa fie
demn si capabil de a face fata exigentelor pe care i le impune. Comuniunea erotica este sinonima cu
unirea deplina, desavarsita, in care se contopesc barbatul si femeia. Ca ideal erotic, nunta vesnica este
posibila numai in cer, unde sufletele se impletesc in eternitate: noi nu suntem din lumea asta, nu ne putem
impotrivi destinului care ne-a ales unul altuia pentru o astfel de nunta.
Romanul este o confesiune lucida, ca o ispasire a nefericirii celui ce a fost pedepsit de a ramane
singur, avand o singura eroina feminina, Ileana, care intalneste doua versiuni erotice, concretizate prin cei
doi barbati ce par a fi in opozitie ideatica, deoarece unul doreste sa obtina de la ea exact ceea ce
respinsese celelalt. Fiecare dintre cei doi eroi isi povesteste experienta erotica celuilalt.
Subiectul romanului este plasat in Bucurestiul de alta data, cadru des intalnit in opera literara a lui
Eliade.
a) Prima cofesiune ii apartine lui Andrei Mavrodin(cap. I- IX) si permite descifrarea semnificatiilor mitice
ale romanului, ca si explicarea titlului.
Scriitor cunoscut si adulat in saloanele bucurestene pentru cartile sale ( cu deosebire, pentru
Tineretea Magdalenei- ultima aparitie), Mavrodin o cunoaste pe Ileana in casa unui arhitect, intr-o
seara de 8 ianuarie, la opt - noua ani dupa despartirea ei de Hasnas.
Presimtita de Ileana inca din anii sederii in Germania, intalnirea cu Mavrodin constituie modalitatea
de recuperare a statutului ei mitic: el este un Initiat, un Creator pe care ea il asteptase ca Euridice pe
Orfeu, ca s-o salveze.
Mai tarziu, cand iubirea lor totala si acaparatoare il impiedica pe Mavrodin sa mai scrie, Ileana
preia atributele orfice, incercand, prin cantec, sa-l intoarca la menirea lui; in acest punct, personajul se
aseamana cu Leana (cantareata din nuvela In curte la Dionis, mesagera a poetului amnezic Adrian). De
altfel, in seara in care a cunoscut-o, Mavrodin a gasit-o pe Ileana langa pian.
In planul profan, viata comuna a cuplului cuprinde intamplari lipsite de importanta: un drum al lui
Andrei la niste cunoscuti, in Moldova, o excursie la Predeal, mici vizite la priteni.
In tot acest timp, iubirea lor se amplifica, de parca barbatul si femeia s-ar fi cunoscut si s-ar fi
indragostit intr-o alta viata, iar acum se intalneau dupa o lunga despartire (trupurile noastre s-au
recunoscut, ca dupa o lunga, blestemata despartire).
In planul mitic, cei doi refac, prin iubire, fiinta perfecta a Androginului pe care Zeus o despicase in
doua, alcatuind barbatul si femeia: Dar cel care a cunoscut, ca mine, desavarsita integrarea, unirea aceea
de neinteles pentru experienta si mintea omeneasca, stie ca de la un anumit nivel viata nu mai are sfarsit,
ca omul moare pentru ca e singur, e despartit, despicat in doua, dar ca printr-o mare imbratisare se
regaseste pe sine intr-o fiinta cosmica, autonoma si eterna.
In sufletul Ilenei, ceva ramasese totusi legat de pamant, de prima ei ipostaza (profana); asa se face,
ca intr-o dimineata, ea isi exprima dorinta de a avea un copil.
Barbatului i se pare insa ca astfel isi va pierde menirea sacra, de Creator si refuza:
Noi suntem o pereche din aceasta lume (). Destinul nostru nu se implineste aici pe pamant. Noi ne-am
cunoscut numai in dragoste. Dragostea e raiul nostru, dragostea fara fruct.

Dornic sa ramana intr-o nesfarsita nunta in cer, Mavrodin se teme ca iubirea lor s-ar putea
adultera daca ar rodi aici, pe pamant. Totusi, incearca sa-i fagaduiasca o implinire a dorintei ei, candva,
cand vom vedea ca nu mai putem ramane prea mult in cer.
Inainte de Paste, Andrei si Ileana pleaca intr-un sat de munte, pentru a-si petrece vacanta.
Acum, in noaptea prohodului si in Sambata Mare, Ileana traieste la modul dramatic suferinta mortii
lui Iisus, identificandu-si durerea pentru moartea viitoare a propiului copil cu aceea a Sfintei Fecioare.
Iubirea devine astfel o hierofanie, o revelare a sacrului.
In acest timp insa, barbatul incepe sa cada din cer, reeditand mitul lui Lucifer: curand, cand
indoielile privind trecutul dubios al Ilenei il incoltesc, Mavrodin simte ca nici o amintire cereasca nu mai
ramanea pura, ferma din iubirea lor, el insusi capatand atribute de inger cazut: In acele momente
infernale imi judecam iubita, asa cum isi judeca orice barbat intunecat femeia cu care s-a culcat o noapte.
Nici excursia in Italia nu-l salveaza de acest destin, din nunta lor in cer ramanad doar betia
aceasta intunecata a <<caderii>>.
In iarna, dupa Craciun, cand Ileana se interneaza intr-o clinica (pentru a scapa de sarcina),
Mavrodin retraieste destinul lui Faust omul care si-a vandut sufletul Diavolului si a carui iubita
(Margareta) isi omorase copilul.
Peste catva timp, Ileana dispare fara urma (probabil, in moarte). Mavrodin incearca sa reinvie
timpul iubirii, scriind un roman intitulat Nunta in cer, dar acesta nu mai seamana cu paradisul pierdut.
b) A doua confesiune ii apartine lui Barbu Hasnas(cap. X-XVI).
In 1917, in timpul primului razboi mondial, Barbu Hasnas(student roman in Franta, devenit
ofiter in armata acestui stat) este trimis in Moldova, in cadrul misiunii militare franceze.
Prin aprilie, in timp ce calatorea cu trenul spre Iasi, Hasnas o cunoaste pe Lena, o tanara de
cincisprezece ani, disperata din pricina unei intamplari oarecum banale: matusa care o insotea coborase
intr-o gara sin nu izbutise sa se intoarca la timp, lasandu-si nepoata singura.
Dintr-un impuls cavaleresc, Hasnas o ajuta sa coboare la destinatie, dand-o in grija unui prieten
(functionar in gara); pe urma, prins in vartejul vietii de zi cu zi, tanarul uita de aceasta intamplare.
Dupa razboi, acaparat de frenezia imbogatirii (care cuprinsese societatea romaneasca) si mostenitor
al unei mari averi (ramasa de la unchiul sau), Hasnas devine un prosper om de afaceri si intra in lumea
mondena a Capitalei.
Intr-o seara, prin 1924, in casa prietenei sale, Clody, Barbu Hasnas o reintalneste pe Lena, devenita
acum o tanara frumoasa si sobra, pe care gazda o prezinta drept ultima fecioara din secolul XIX.
Obisnuit cu nonconformismul femeilor din lumea pe care o frecventa, Hasnas glumeste si cu Lena, dar se
loveste de rezistenta inghetata si de duritatea conceptiilor ei conservatoire.
Nu peste multa vreme insa, in timp ce calatorea, cu trenul, spre Milano, tanarul ramane surprins
vazand-o pe Lena (care ii va marturisi, mai tarziu, ca il urmase intentionat, deoarece se indragostise de el).
In termenii relatiei sacru - profan, Hasnas il reprezinta pe cel de-al doilea; din aceasta cauza, iubirea
dintre el si Lena (nascuta ca urmare a unui ramasag, in spatial unei Venetii hibernale si triste), nu poate
consona cu armonia cosmica, totul petrecandu-se la intamplare. Chiar si casatoria dintre cei doi (oficiata
la Paris, in cadru restrans) este determinate tot de hazard, fara ca mirele sa se gandeasca prea mult.
Intorsi in tara si-n lumea mondena a Bucurestiului, cei doi incep sa se instraineze: orgoliosul sot se
zbate intre, iubire nefericire si indoiala, in timp ce Lena traieste caderea din mit, in banalul cotidian:
pierduse incetul cu incetul ceea ce era mister, spontaneitate, fantezie in faptura ei. Asa trec trei ani,
timp in care cuplul socotit a fi perfect nu poate ajunge la implinire: Imi dadeam si eu seama uneori ca
am fi putut trai cu adevarat fericiti, ca totul ne pregatise pentru asta, dar se intampla ceva, dincolo de
noi si de dragostea noastra, care ne facea sa suferim si sa cautam suferinta.
In aceste conditii, dorinta lui Hasnas de a avea un copil este privita de Lena ca o hotarare
accidentala, luata la intamplare si insuficient gandita.
Refuzul femeii starneste mania atroce a barbatului si cei doi ajung la divort.

Similitudini intre romanul lui Camil Petrescu,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi si
romanul lui Mircea Eliade Nunta in cer:
- o prima similitudine ar fi cadrul ales de ambii romancieri si anume Bucurestiul de alta data, un cadru
preferat de Mircea Eliade, un cadru perfect pentru reliefarea unei trasaturi importante a societatii
bucurestene si anume mondenitatea; alegerea acestui spatiu de desfasurare a actiunii celor doua romane
reprezinta si o caracteristica a modernismului: trecerea de la tema rurala la tema urbana;
- o alta asemanare ar fi introducerea temei razboiului si temei intelectualului, la Camil Petrescu acestea
fiind mai evidente. Mircea Eliade creeaza doua personaje, unul scriitor cunoscut, iar celalalt student in
Franta, mai apoi devenit ofiter in armata franceza, pe cand Camil Petrescu aduce un singur personaj mai
intai un student la filozofie, un Kant in devenire, iar mai apoi sublocotenent pe frontul din Valea Prahovei;
- finalul fiecarui roman ilustreaza sfarsitul relatiilor dintre personajele odata indragostite. La Camil
Petrescu barbatul, Stefan Gheorghidiu caruia totul ii este indifferent si este prea obosit ca sa se mai
gandeasca la Ela pe care o da uitarii si ii lasa trecutul, iar la Mircea Eliade cei doi barbati, Andrei
Mavrodin si Barbu Hasnas stau amandoi pe podet primul intrebandu-l pe cel de-al doilea - Crezi ca
Ileana mai traieste? iar cel de-al doilea raspunzand foarte incet - Nu. Nu mai traieste.
Acum vedem ca prin oglinda, in ghicitura, atunci insa, fata catre fata; acum cunoastem pe
deplin (Corinteni, I; 13, 12)
(Mircea Eliade a ales acest moto biblic pentru a-si exprima sugestiv
ideologia prozei sale erotice.)