GINGIVITELE LA COPIL SI ADOLESCENT

Gingivita= imbolanvirea uneia sau a mai multor parti componente ale mucoasei
gingivale (papile interdentare, margine gingivala libera, gingia fixa).
Boala gingivala reprezinta forma cea mai obisnuita de afectiune a parodontiului
marginal intalnita la copil si adolescent.
Este o afectiune reversibila, rareori evoluand spre parodontopatie marginala.
Progonosticul favorabil este influentat de: 1) activitatea metabolica crescuta la
copil
2) florara orala diferita de cea a
adultului
3) diferentele in compozitia si
metabolismul palcii bacteriene

ETIOLOGIE
A. Factori locali: - placa bacteriana
- Depozitele de tartru
- Unele procese fiziologice ale ciclului de viata dentar (eruptia
dentara, exfolierea dintilor temporari)
- Leziuni odontale proximale sau cervicale
- Obturatiile proximale sau cervicale incorecte
- Unele anomalii ortodontice
- Purtarea aparatelor ortodontice, in special a aparatelor fixe

B. Factori sistemici: - influente hormonale cum ar fi cele intalnite la pubertate

- Diferite afectiuni generale (hemtaologice, genetice,
metabolice, SIDA)
- Influenta unor medicamente (medicatia imunosupresoare)
- Malnutritia

C. Obiceiurile vicioase: respiratia orala

Factorul microbian, respectiv placa bacteriana, are rol determinant in producerea

gingivitei, ceilalti factori fiind favorizanti sau predispozanti.

In conditiile unei igiene orale necorespunzatoare ca si in prezenta unor factori locali

care favorizeaza retentia alimentara, se creeaza conditii favorabile pentru formarea
placii bacteriene pe suprafetele dentare, in regiunea cervicala.
Ca raspuns la actiunea toxinelor microbiene, la nivelul mucoasei gingivale se
dezvolta o inflamatie cronica. Desi la copii se formeaza o cantitate mai mare de
placa bacteriana decat la adult, inflamatia este mai redusa. Aceasta deoarece la
copil, in mucoasa gingivala exista un infiltrat inflamator limfocitar, pe cand la adult
predomina plasmocitele.

Tablou clinic
Inflamatia gingivala poate fi localizata sau generalizata. Poate interesa una sau mai
multe zone ale mucoasei gingivale, de cele mai multe ori marginea gingivala libera
si papilele interdentare.
Tabloul clinic variaza in functie de gravitatea imbolnavirii. Simptomaologia
subiectiva este de cele mai multe ori stearsa, fara relevanta in formele cornice de
imbolnavire. Ea devine manifesta, prin dureri, sangerari, in forme acute.
Simptomatologia obiectiva consta in: - modificari de culoare, dimensiune si
consistenta mucoasei gingivale
- Prezenta sangerarii provocata sau spontana

Pentru cuantificarea gravitatii imbolnavirii, in literatura pedodontica se utilizeaza

mai frecvent indicele LOE si SILNESS. Se acorda scoruri de la 0 la 3, care definesc
tipul de inflamatie gingivala:
Scor 0- absenta inflamatiei
Scor 1- inflamatie slaba: usoara modificare a culorii si consistentei
Scor 2- inflamatie moderata: modificare de culoare, de consistenta, sangerare
la sondare
Scor 3- inflamatie severa: modificare de culoare (roseate marcata), de
consistenta, ulceratie, sangerare spontana

Forme clinice
A) Gingivita simpla
1) Gingivita de eruptive
2) Gingivita asociata cu igiena orala slaba
3) Gingivita intalnita in alergii

B) Gingivita acuta- intalnita in infectii virale, bacteriene, fungice

C) Gingivita cronica nespecifica
D) Mariri de volum gingivale conditionate
1) Gingivita la respiratorul oral
2) Gingivita la purtatorul de aparate ortodontice
3) Boli gingivale modificate de factori sistemici:
a) Gingivita intalnita la pubertate
b) Fibromatoza gingivala
c) Mariri de volum induse de unele medicamente
d) Gingivita prin deficient de acid ascorbic

GINGIVITA SIMPLA
1) Gingivita de eruptive

Este o forma temporara de imbolnavire gingivala care se intalneste in perioada

erupitiei dentare. Mucoasa gingivala este marita de volum, marginea libera
gingivala are un contur mai rotunjit si in general are o culoare mai rosiatica.
Intensitatea afectarii gingivale scade pe masura ce dintele avanseaza spre
planul de oculize si convexitatea lui naturala protejeaza mucoasa gingivala de
contactul cu bolul alimentar.
Inflamatia testului gingival inaintea eruptiei complete a coroanei dentare poate
determina aparitia unei dureri cu character temporar, care cedeaza in cateva zile.
Gingivita de eruptive este mai frecventa in timpul eruptiei molarilor
permanenti. Ea poate atinge forme severe la eruptia molarului de minte, care
conduc la aparitia pericoronaritei.

Tratamentul consta in: - imbunatatirea igenei orale in formele usoare

- Asocierea de lavaje orale cu solutii neiritante in formele
dureroase
- Administrarea de antibiotic in pericoronarita asociata cu
tumefactie si adenopatie

2) Gingivita datorata igienei orale slabe

Se manifesta prin modificari care apar la nivelul papilelor interdentare si al
marginii libere gingivale. Pe un fond de roseate generalizata, papilele interdentare
sunt tumefiate. Culoarea, conturul si consistenta gingivala prezinta modificari
diferite in fucntie de intensitatea inflamatiei generate de igiena orala deifcitara. In
formele mai severe se pot intalni sangerari spontane.
Tratamentul consta in: - indepartarea mecanica a placii bacteriene (periaj
professional)
- Instituirea igienei orale corecte prin: a) intruirea parintilor si
copiilor asupra importantei si aplicarii corecte a metodelor de
igiena orala
b) adaptarea si
asocierea metodelor de igiena orala (periajm ata dentara, apa
de gura antimicrobiana) in fucntie de varstam stare generala,
conditii locale.

GINGIVITA CRONICA NESPECIFICA

Se intalneste in mod obisnuit la preadolescent si adolescent. Inflamatia gingivala
poate fi localizata in regiunea anterioara maxilara sau poate imbraca un character
generalizat. In general este o forma de imbolnavire nedureroasa, care cedeaza
foarte greu la tratament, simptomatologia persistand multa vreme.
Factori locali: - eziuni carioase cu margini ascutite in vecinatatea muscoasei
gingivale
- Obturatii incorecte proximale , cervicale
- Anomalii dentare de dezvoltare de structura de tip hipoplazic
- Incongruenta dento-alveolara cu inghesuire

Acesti factori locali favorizeaza depunerea de resturi alimentare, acumularea de

placa bacteriana si impedica efectuarea coreca a igienei orale.

Tratamentul urmareste: - imbunatatirea gradului de igiena orala

- Indepartarea factorilor locali favorizanti prin tratarea corecta a
proceselor carioasea, refacerea corecta a obturatiilor
defectuoase, corectarea anomaliilor dento-alveolare.
- Asigurarea aportului alimentar corespunzator, dup ace, in
prealabil, s-au identificat deficientele din alimentatie.
 MARIRILE DE VOLUM GINGIVALE
CONDITIONATE
Reprezinta acele forme de imbolnavire gingivala cunoscute sub denumirea de
gingivte hiperplazice.
Deoarece s-a constatat ca din punct de vedere morfopatologic nu este vorba despre
o hiperplazie adevarata s-a propus utilizarea termenului de crestere (marire) de
volum gingivala indusa
Maririle de volum gingivale pot fi: - localizate: a) intr-o anumita regiune
b) la o singura papilla
- generalizate

Ca urmare a actiunii factorului local sau general modificator, raspunsul imun tisular
poate fi de tip inflamator, cu producer de edem sau de tip fibros, cu producer de
tesut firbos, dens.
Cand raspunsul este de tip inflamator, mucoasa gingivala prezinta urmatoarele
aspect clinice:
- Culoare rosu stralucitor sau cyanotic
- Consisenta moale, edematoasa
- Tendinta prununtata la sangerare

Cand raspunsul este de tip fibros, mucoasa gingivala se caracterizeaza prin:

- Modificare de culoare usoara
- Fermitate la paplare
- Tendinta mai redusa la sangerare

1) Gingivita la respiratorul oral

Forma localizata de imbolnavirea la care predomina raspunsul tisular de tip

inflamator. Mucoasa gingivala neprotejata de buza este uscata si separate printr-o
demaractie neta de restul mucoasei gingivale. Leziunea se poate extinde sip e
portiunea anteriara a boltii palatine.

Pacientul acuza la trezire senzatia de gura uscata, semn important pentru

diagnostic. De asemenea, de cele mai multe ori pacientul are halena.
 Tratamentul gingivitei la respiratorul oral este complex, necesitand colaborarea cu
medical ortodont si ORL-ist pentru deconditionarea obiceiului vicios, deconditionare
care poate fi, uneori, destul de difcila.
Obiectivele tratamentului sunt: - imbunatatirea iginei orale
- Protejarea tesuturilor ucate excesiv prin vaselinarea lor in
cursul noptii si prin purtarea unui scut de protective.
- Deconditionarea respiratiei orale, abordata interdisciplinary

2) Gingivita la purtatorul de aparate ortodontice

Este o forma moderata de imbolnavire care apare la aproximativ o luna de la

aplicarea aparatului chiar si la pacientii cu igiena orala foarte buna. Modificarile
gingivale sunt tranzitorii, fenomenele retrocedand dupa indepartarea aparatului.

BOLI GINGIVALE MODIFICATE DE FACTORI

SISTEMICI

1) Gingivita intalnira la pubertate

Forma localizata de imbolnavire in care predomina raspunsul tisular de tip

inflamator. Marirea de volum gingivala este localizata la nivelul papilelor
interdentare din regiunea anterioara maxilara sau la nivelul unei singure arcade.
Mucoasa gingivala poate prezenta sangerare provocata sau spontana.
In general pe fata orala, mucoasa gingivala este indemna.
Aceasta forma de imbolnavire este mai frecventa la gurpa de varsta 9-14 ani,
existand diferente intre cele doua sexe. Frecventa creste incepand cu 10 ani la fete
si cu varsta de 13 ani la baieti, ceea ce sugereaza o asociere cu instalarea
pubertatii.

Tratamentul consta in : - imbunatatirea igienei oral

- Indepartarea factorilor locali de iritatie
- Dieta corespunzatoare
- Adminstrare de vitamin C, 500 mg/zit imp de 4 saptamani
- Gingivoplastie in cazurile severe care nu raspun la tratamentul
locas si general, cu posibilitati minime de recidiva daca se
efectueaza corect igiena orala
 2) Fibromatoza gingivala ereditara

Intalnita si sub denumirea de elefantizis gingival, fibromatoza idiopatica,

hiperplazie ereditara gingivala, este o forma rara de imbolnavire gingivala, cu o
frecventa de la 1 la 175000, interesand in egala masura ambele sexe.
Este o boala ereditara a carei transmitere este, in general, autosomal dominant,
dar poate fi si recesiva. Ea se poate dezvolta de sine statator sau in cadrul unor
sindroame.
Imbolnavirea consta intr-o marire de volum gingivala, ferma, fibroasa, de
dimensiuni variabile, generalizata sau in unele cazuri localizata. Mucoasa gingivala
are culoare normala, nu sangereaza si nu este dureroasa la palpare.
La nastere gingia are aspect normal. Marirea de volum survine odata cu eruptia
dintilor temporari si devine mai pronuntata prin eruptia dintilor permanenti. In
cazurile severe, marirea de volum poate fi att de mare incat poate acoperi coroana
clinica a dintilor.
Fibromatoza gingivala ereditara se insoteste de o serie de complicatii in fucntie de
dimensiunea maririi de volum: a) tulburari fizionomice
b) intarzieri in eruptive
c) deplasari dentare, datorita testutlui fibros
d) maloculzii
e) dureri, cand mucoasa acopera partial suprafata ocluzala si este
traumatizata in timpul masticatiei.

Tratamentul se face diferetniat in functie de marirea hiperplaziei si de amploarea

tulburarilor functionale.
A) Cand marirea de volum gingivala este minima se face un detartraj minutios si
se recomanda respectarea cu strictete a regulilor de igiena orala.
B) Cand marirea de colum este mare si apar tulburari functionale se recomanda
remodelarea chirurgicala a tesutului gingival.

Controalele periodice, ingrijirile profilactice in cabinet o data la 6 luni, igiena orala

zilnica riguroasa pot intarsia aparitia recidivei. Recidiva se produce dupa cateva luni
de la interventia chirurgicala, dar la dimensiunea gingivala anterioara operatiei se
ajunge abia dupa cativa ani. Chiar daca in timp se produce recidiva, imbunatatirea
temporara a aspectului fizionomic ofera pacientului un beneficiu psihologic.
 3) Maririle de volum gingivale induse de unele medicamente

Sunt imbolnaviri gingivale generalizate in care predomina raspunsul tisular de tip

fibros. Principalele medicamente care induc mariri de volum la copil si adolescent
sunt:
- Fenitoina, anticonvulsivant major utilizat in tratamentul
epilepsiei
- Ciclosporina A , imunosupresor utilzat pentru impiedicarea
rejetului in cazult transplanturilor de organe si in tratamentul
bolilor autoimmune
- Nifedipina, blocant al canalelor de calciu folosit pentru
combaterea efectului cytotoxic al ciclosporinei
Tratamentul consta in: - instituirea igienei orale corecte atat la nivel individual, cat
si in cabinet stomatologic
- Clatiri orale cu solutie de clorhexidina de doua ori pe zi cand
periajul normal si utilizarea atei dentare sunt ineficiente pentru
controlul placii bacteriene.
- Utilizarea medicatiei alternative ori de cate ori este posibil
- Remodelarea chirurgicala in maririle de volum mari induse de
fenitoina. Nu se recomanda interventie chirurgicala in cazul
maririlor induse de ciclosporina A, deoarece pacientii au
predispozitie crescuta la infectii.

4) Gingivita prin deficit de acid ascorbic

Are un aspect particular datorita rolului pe care il are vitamin C in metabolismul

celular, in formarea colagenului, in activitatea osteoblastilor, in dinamica vasculara.
Pacientul acuza dureri severe. Procesul patologic intereseaza marginea gingivala
libera si papila interdentara. Aestea sunt marite de volum, modificate de culoare si
sangereaza spontan. In cazurile severea apare necroaza, cu ulceratii gingivale,
mobilitate si exfoliere dentara. Din fericire formele severe sunt rare. Ele se pot
intalni la copiii alergici la sucurile de fructe la care nu se administreaza supliment de
vitamina C.
Se recomanda administrarea de vitamina C in doza zilnica de 250-500 mg. Pentru
a grabi vindecarea la copiii mai mari se administreaza 1g/zi timp de 2 saptamani.