Relatia psihologiei cu alte stiinte

Psihologia este inclusa intre stiintele sociale (sociologia, stiintele juridice,

lingvistica) considerate ca fiind nomotetice. Acestea cerceteaza si descopera legi,
in mod analog stiintelor naturii. In cadrul stiintelor umane au fost incluse
disciplinele juridice, istoric 333g67d e si filosofice. Nu se poate constata nici o
deosebire de natura intre stiintele sociale si stiintele umane, fiindca
fenomenele sociale depind de toate insusirile omului, inclusiv de procesele
psihofiziologice si toate stiintele umane sunt sociale printr-un aspect al lor. S-ar
putea face o distinctie intre cele doua categorii de stiinte, daca s-ar putea disocia in
structura umana ceea ce tine de formele particulare ale societatii in care traieste si
ceea ce constituie natura umana universala.

O alta clasificare, defineste stiintele nomotetice ca fiind discipline

preocupate de descoperirea de legi, privite ca relatii cantitative, relativ constante si
care se pot exprima prin functii matematice si pot fi intelese ca fapte generale
exprimate in limbaj curent sau formalizat. Aceste exigente sunt respectate de
psihologia stiintifica, sociologie, etnologie, lingvistica, stiintele economice si
demografice.

Se disting, de categoria de mai sus, stiintele istorice, stiintele juridice si

disciplinele filosofice.

O alta distinctie se realizeaza intre stiintele antropologice si cele ale

naturii. Psihologia ca si stiintele antropologice studiaza subiectul uman utilizand
partial tehnicile biologiei, logicii, ciberneticii, dar subiectul uman este cel care
construieste structurile logico-matematice, reprezentand punctul de plecare al
logicii si matematicii.

Nu se poate contesta faptul ca, psihologia a fost mult timp tributara

filosofiei, pana cand a reusit sa depaseasca limitele introspectiei si sa descopere
domeniul de studiu al conduitelor umane.

Obiectivitatea in psihologia stiintifica nu inseamna neglijarea constiintei sau

a subiectului ci decantarea in raport cu observatorul, rezultand trei pozitii
identificate in psihologia contemporana:

aspectul comportamental (inclusiv constiinta);

aspectul genetic (dezvoltarea ontogenetica);

aspectul structuralist (structuri psiholingvistice, structuri psihosociale).

 Relatia dintre psihologie si biologie a evoluat odata cu descoperirile
inregistrate de neurofiziologie si de genetica umana. De exemplu, conceptele de
genotip si fenotip prin care fenotipul este un raspuns al genomului fata de
tensiunile mediului, iar selectia nu se refera direct la gene ci la fenotipuri in calitate
de raspunsuri, mai mult sau mai putin adaptate. In concluzie, comportamentul nu
este un aspect secundar, fiindca reprezita activitatea esentiala a fenotipului.
Datorita comportamentului, relatiile dintre organism si mediu devin circulare,
organismul isi alege mediul si il modifica in masura in care depinde de el,
devenind un factor important al evolutiei.

Este cert ca psihologia exista pentru ca dupa cum afirma V. Pavelcu, un

fapt care nu exista nu poate starni atatea controverse. Daca in anumite domenii
psihologia se situeaza la fel ca biologia sau stiintele biomedicale, in alte domenii se
situeaza in raport cu filosofia, la fel ca stiintele sociale particulare, ceea ce
reflecta pozitia ei de granita. In psihologie, la fel ca si in stiintele naturii, legea se
refera la intelesul naturalist (si nu la cel normativ) adica acela de reflectare a
regularitatii si necesitatii succesiunii si a raporturilor dintre fenomene. Chiar daca
legile psihologice nu sunt la nivelul stiintelor exacte, ele pot oferi un grad de
prevedere si eficienta in reglarea actiunilor umane. Dupa cum arata Piaget, pe
planul de constiinta nu poate fi vorba de un determinism cauzal ci de unul de
implicatie.

Principiile metodologice in studierea psihicului, dupa Al. Rosca, sunt:

principiul reflectarii obiective;

principiul determinismului;

principiul conditionarii sociale;

psihicul, functie a creierului.

Ana Tucicov-Bogdan a adaugat: principiul genetic, al analizei comparate,

principiul unitatii dintre constiinta si activitatea umana, principiul educabilitatii si
adaptabilitatii si principul viziunii sistemice.