Aurelia DUCA- GRIBINCEA

MANAGEMENT
TEHNOLOGIC
SI
OPERATIONAL
TEORIE I PRACTICA
 2
CZU

Aprobata si recomandata pentru editare de catre Catedra Management si Senatul

Universitii de Stat din Moldova

Autor: Aurelia Duca-Gribincea, doctor, conferentiar universitar, Catedra

Management, Universitatea de Stat din Moldova

Recenzenti:

Descrierea CIP a Camerei Nationale a Cartii

ISBN

Chisinau, 2005
3

... in ultima instanta,

nu forma de proprietate
decide
eficienta economica
a intreprinderii,
ci managementul,
modul de conducere,
de gestiune.

N. Constantinescu
 4

Managementul tehnologic si operational reprezinta un complex de principii

generale si decizii particulare, ce reglementeaza mersul procesului tehnologic de
productie si a operatiilor tehnologice de productie, in special, determina schemele
si consecutivitatea executarii operatiilor tehnologice si a proceselor independente
si dependente ale sistemului de productie.
Disciplina Managementul tehnologic si operational include studiul
legitatilor generale si a principiilor de organizare rationala a operatiilor si
proceselor de productie, interpretarile teoretice, modelele si metodele de
solutionare a sarcinilor de productie in conditiile tipice de productie, caracteristice
oricaror business- tehnologii si domenii de activitate economica.
Lucrarea data reprezinta suportul metodic al disciplinei, care va asigura eficient
efortul studentilor in insusirea teoretica si realizarea practica a programului de
studiu conform exigentelor stabilite de Scoala Superioara si va contribui la
asimilarea eficienta a cunostintelor in ceea ce priveste cele doua functii ale
managementului: formarea procesului de productie si asigurarea curenta a
procesului de productie, atat prin definirea totalitatii de principii, decizii, masuri
de asigurare eficienta a pregatirii si functionarii sistemului de productie ca un
sistem integru, compus din parti componente si elemente, cat si prin abordarea
sistemelor organizationale ale productiei ca functiei manageriale, care imbina un
complex de sarcini omogene de gestiune, planificare, tehnologie, economie etc. si
reprezinta moduri de alegere, diviziune si cooperare a elementelor proceselor de
productie pentru realizarea obiectivelor intreprinderilor (firmelor) in conditiile
minimizarii consumului de resurse.
Lucrarea data va fi urmata de Managementul tehnologic si operational in
tabele si scheme, ce va integra contentul domeniului dat al disciplinei si va
contribui la aprofundarea cunostintelor studentilor specialitatii Managementul
firmei in domeniile tehnologiei, tehnicii, economiei diverselor genuri si domenii
de activitate economica a firmelor si la asigurarea nivelului bun de cunostinte a
viitorilor manageri in domeniu.
 5
CUPRINSUL

PARTEA 1. BAZELE MANAGEMENTULUI PRODUCTIEI SI OPERATIILOR...................................... 6

Tema 1. Notiunea si continutul managementului productiei si operatiilor............................................................ 6
Tema 2. Notiunea de organizatie, sistem de productie si sistem operational ........................................................... 7
Tema 3. Evolutia conceptelor asupra esentei si structurii organizatiei....................................................................... 8
Tema4.Clasificarea, functiile, proprietatile, caracteristicile si trasaturile organizatiilor economice ca sisteme
de productie...................................................................................................................................................................... 12
Tema 5. Ciclul de viata al organizatiei economice ca sistem de productie................................................................. 20
Tema 6. Legile generale ale organizatiei economice ca sistem de productie si operational ...................................... 22

PARTEA 2. BAZELE TEHNOLOGIEI INDUSTRIALE

Tema . Notiuni de baza despre tehnologie............................................................................................................

Tema. Fazele ciclului de viata a unei tehnologii si transferul tehnologic..........................................................
Tema. Factorii ce influenteaza procesul tehnologic................................................................................................

PARTEA 2. ORGANIZAREA STRUCTURILOR SI PROCESELOR DE PRODUCTIE A ORGANIZATIEI

ECONOMICE................................................................................................................................................................ 23
Tema 7. Abordarea structurala a organizatiei si principiile generale de organizare a structurilor ................... 23
Tema 8. Clasificarea principiilor generale de organizare......................................................................................... 27
Tema 9. Principiile de organizare rationala a structurii de productie................................................................... 29
Tema 10. Principiile de organizare rationala a procesului de productie............................................................... 31
Tema 11. Structura de productie a intreprinderii.................................................................................................... 33
Tema 12. Structura procesului de productie la intreprindere.................................................................................. 35
Tema 13. Organizarea procesului de productie in spatiu............................................................................................ 36
Tema 14. Organizarea procesului de productie in timp............................................................................................. 37
Tema 15. Organizarea procesului muncii si a locurilor de munca........................................................................... 38

PARTEA 3. ORGANIZAREA SISTEMULUI DE PRODUCTIE............................................................................ 40

Tema 16. Organizarea productiei de baza.................................................................................................................. 40
Tema 17. Organizarea asigurarii (aprovizionarii) material-tehnice a productiei.................................................... 42
Tema 18. Organizarea gospodariei energetice a intreprinderii................................................................................... 44
Tema 19. Organizarea gospodariei de instrumente a intreprinderii.......................................................................... 46
Tema 20. Organizarea gospodariei de reparatie a intreprinderii............................................................................... 48
Tema 21. Organizarea gospodariei de transport a intreprinderii.............................................................................. 50
Tema 22. Organizarea gaspodariei de depozite a intreprinderii............................................................................... 51

PARTEA 4. FORMELE DE ORGANIZARE A PRODUCTIEI................................................................................. 53

Tema 23. Concentrarea productiei................................................................................................................................. 53
Tema 24. Specializarea productiei................................................................................................................................ 55
Tema 25. Cooperarea productiei.................................................................................................................................. 56
Tema 26. Diversificarea productiei............................................................................................................................... 57
Tema 27. Combinarea productiei.................................................................................................................................. 58

PARTEA 5. PLANIFICAREA SISTEMULUI DE PRODUCTIE............................................................................. 59

Tema 28. Continutul sistemului de planificare a productiei.................... .................................................................... 59
Tema 29. Organizarea planificarii sistemului de productie....................................................................................... 60
Tema 30. Planificarea operativa a productiei................................................................................................................ 62
Tema 31. Pprognozarea sistemului de productie.......................................................................................................... 67

PARTEA 6. GESTIUNEA SISTEMULUI DE PRODUCTIE .................................................................................. 69

Tema 32. Gestiunea capacitatii de productie................................................................................................................ 69
Tema 33. Gestiunea rezervelor de productie................................................................................................................. 71
Tema 34. Gestiunea programului de productie............................................................................................................ 73

PARTEA 7. PREGATIREA SI CONTROLUL PRODUCTIEI.................................................................................. 76

Tema 35. Pregatirea organizational-tehnologica a productiei (POTP)....................................................................... 76
Tema 36. Controlul productiei....................................................................................................................................... 79

PARTEA 8. TEHNOLOGIILE MODERNE DE MANAGEMENT DE PRODUCTIE.......................................... 81

Tema 37. Tehnologiile logistice, inginiring, sistematizare a proceselor si operatiilor de productie/ business-ului. 81
Tema 38. Tehnologiile de reorganizare a structurilor de productie........................................................................... 85
Tema 39 . Tehnologiile de remunerare a muncii.......................................................................................................... 90

PARTEA 9. ORGANIZAREA PROCESULUI DECIZIONAL IN DOMENIUL MANAGEMENTULUI

TEHNOLOGIC SI OPERATIONAL........................................................................................................................ 97
Tema 40. Deciziile manageriale in domeniul productiei......................................................................................... 97
Tema 41. Argumentarea economica a deciziilor in domeniul organizarii productiei......................................... 99
Tema 42. Organizarea procesului decizional in domeniul productiei.................................................................. 100
 6

PARTEA 10. CULTURA SI NIVELUL ORGANIZATIONAL-TEHNIC AL SISTEMELOR DE PRODUCTIE SI

OPERATIONALE......................................................................................................................................................... 102
Tema 43. Cultura organizational- de productie ....................................................................................................... 102
Tema 44. Nivelul organizational-tehnic al productiei si modelele de evaluare...................................................... 104
Tema 45. Directiile dezvoltarii managementului productiei ai operatiilor............................................................. 105

BIBLIOGRAFIA........................................................................................................................................................... 109

GHID METODIC PENTRU REALIZAREA LUCRARILOR PRACTICE ....................................................... 111

BIBLIOGRAFIA.......................................................................................................................................................... 152
 7
PARTEA 1. BAZELE MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC SI
OPERATIONAL

Tema 1. Notiunea si continutul managementului tehnologic si operational

Managementul, in general, este: 1. stiinta interdisciplinara, bazata pe investigatia

influentei aspectelor organizatorice, tehnice, economice, ecologice, psihologice,
sociale etc. asupra eficientei utilizarii resurselor si competitivitatea deciziilor luate;
2. gen de activitate profesionala privind organizarea proceselor de realizare a unui
sistem de obiective formulate conform misiunii organizatiei.

Natura elementelor din componenta organizatiei:

-elementele si factorii de determinare a structurii social-economice a organizatiei
(indivizii cu abilitatile lor, interesele, gradul de formare profesionala, entitatile
sociale, subdiviziunile, repartizarea competentelor si raspunderii, relatiile
neformale, fluxurile informationale);
-elementele de determinare a structurii tehnice de productie a organizatiei
(mijloacele de productie, resursele materiale, regulile tehnologice).

Sistemul de productie reprezinta un proces tehnico-economic complex care

cuprinde totalitatea activitatilor desfasurate in cadrul unei intreprinderi pentru
realizarea produsului/ productiei in functie de tipul intreprinderii (industriale,
agricole, de transport, comerciale, etc.).
Elementele necesare pentru desfasurarea procesului de productie sunt : resursele
umane/ munca, resursele financiare/ capitalul, resursele muncii/ obiectele muncii,
mijloacele muncii, timpul, spatiul, satisfactia.

Obiectul de studiu al cursului Managementul productiei si operatiilor ca

ramura a stiintei managementului cuprinde : 1.sistemele de productie si sistemele
operationale, concretizate din punctul de vedere al continutului si raporturilor
dintre componentele organizatiei economice ca personalitate juridica; 2.organizarea
sistemelor de productie, a tehnologiilor si operatiilor din punctul de vedere al
procesului de transformare a intrarilor sistemului in iesiri ca functie de
management, ce asigura realizarea misiunii si obiectivelor sistemului; 3.
rationalizarea nivelului de continut si calitate a sistemelor de productie pentru
asigurarea procesului eficient de transformare a componentelor de intrare a
sistemului in componentele de iesire si realizare a obiectivelor definite de
organizatie; 4. particularitatile continutului proceselor tehnologice de productie si a
operatiilor in cadrul intreprinderilor, firmelor, companiilor, asociatiilor si altor
organizatii din ramurile de baza ale economiei nationale: industrie, energetica,
transport, comert, constructie, agricultura, comunicatii etc., producatoare de diverse
tipuri de productie si prestatoare de servicii de productie; 5. argumenrarea tehnic-
economica a procesului decizional in domeniul managementului de productie ; 6.
nivelul organizational-tehnic al productiei.

Materia cursului Managementul tehnologic si operational constituie bazele

teoriei organizatiei ca sistem de productie, abordarea sistemica a gestiunii, metodele
de argumentare economica a deciziilor in domeniul organizarii productiei, aplicarea
principiilor de rationalizare a structurilor sistemelor de productie, organizarea
productiei de baza, auxiliare si de deservire, organizarea gestiunii si controlului
procesului de productie.
 8
Metoda cursului Managementul tehnologic si operational- abordarea sistemica,
functionala, reproductiva, dinamica; analiza si sinteza; clasificarea si codificarea;
planificarea strategica si tactica; deductia si inductia; generalizare si particularizare
etc.
Sarcina cursului Managementul tehnologic si operational consta in studiul si
analiza influentei, pe care o exercita indivizii si grupurile de indivizi asupra
functionarii sistemului de productie a organizatiei economice, precum si
modificarilor, activitatii eficiente si obtinerii rezultatelor necesare in baza utilizarii
resurselor tehnologice si materiale.

Reesind din faptul ca : 1. organizatia economica reprezinta un sistem

organizational - de productie/ sistem organizational-operational ; 2. continutul
sistemului reprezinta substanta sistemului, totalitatea indivizilor, mijloacelor de
productie si obiectelor muncii ; 3. substanta sistemului reprezinta obiectele
muncii sistemului de productie ; 4.reglarea sistemului reprezinta totalitatea
mijloacelor, ce asigura o astfel de activitate a sistemului, cand starea iesirii
sistemului este corelata normativelor determinate ; 5. sarcina principala a reglarii
sistemului consta in stabilirea unei stari de functionare a sistemului, determinate de
sistemul de planificare ca o functie a gestiunii ; 6. esenta gestiunii constituie
totalitatea notiunilor: organizarea gestiunii, procesul gestiunii si informarea,
manifestata prin distributia rationala a rolurilor indivizilor in organizatie ; 7.
rolurile / comportamentul indivizilor in organizatie pot fi considerate mediul
intern al organizatiei; 8. diviziunea muncii in domeniul conducerii conditioneaza
diviziunea responsabilitatilor si competentelor in ceea ce priveste subordonarea
ierarhica si participarea in procesul decizional in domeniul productiei, sistemul
organizational poate realiza obiectivele scontate, utilizand diverse combinari de
resurse si strategii, fapt ce explica absenta unei solutii optime.

Managementul productiei si operatiilor este obiectul de studiu interdisciplinar in

urmatorul sistem de stiinte:
-Teoria organizarii, care studieaza macronivelul, in special conditiile si premisele
comportamentale ale organizatiei, eficienta organizatiei, posibilitatile de adaptare si
realizare a obiectivelor, si in special: esenta, tipurile;obiectivele, misiunea, mediul;
structurile, comunicatiile; mecanismul de functionare; adaptarea, proiectarea;
dinamica organizatiei;
-Teoria managementului, care studieaza: subiectele si obiectele de conducere;
stimularea si motivarea; luarea si realizarea deciziilor; formarea si competenta
managentului (conducerii); conducerea; conducerea liniara si functionala;
-Tehnologia, care studieaza resursele tehnologice si materiale a intreprinderilor,
adica obiectele si mijloacele muncii;
-Comportamentul organizational, care studieaza micronivelul, in special
comportamentul indivizilor si a grupurilor;
-Psihologia, care studieaza: instruirea, treningul; motivarea; personalitatea,
perceperea; satisfactia muncii; estimarea actiunilor; atitudinea fata de munca ;
comportamentul;
-Sociologia, care studieaza: dinamica de grup; normele, rolurile ; statutul, puterea;
conflictele; birocratia ; cultura organizationala; socializarea;
-Psihologia sociala, care studieaza: modificarea comportamentala ; modificari
pozitionale ; procesele de grup;
-Antropologia, care studieaza: valorile comparate ; normele comparate ; pozitiile
comparate ; particularitatile etnice;
-Stiintele economice, care studieaza: reglementarile economice ; relatiile de piata ;
 9
eficienta economica ; strategia economica;
-Stiintele juridice, care studieaza: reglamentarile de drept ; regulile si normele ;
raspunderea, sanctiunile;
-Informatica, care studieaza: fluxurile informationale ; motivarea decizionala ;
tehnologiile informationale ; telecomunicatiile.
 10

Tema 2. Notiunea de organizatie, sistem de productie si sistem operational

Termenul organizatie (organizare) este folosit cu urmatoarele sensuri:

-proces sau activitate privind sistematizarea in timp si spatiu a tuturor elementelor
unui anumit obiect, adica in sens de verb - a organiza;
-obiect, adica in sens de substantiv- elementul sistemului social , ce se
caracterizeaza printr-o structura interna organizata si multiple raporturi de diversa
natura (fizice, tehnologice, economice, de drept, umane etc.) ;
-subiect, adica asociatie de indivizi, ce se caracterizeaza prin individualitate,
realizeaza in comun o anume activitate in baza anumitor reguli si proceduri si
intermediaza relatia individul-societatea.

Organizatia reprezinta unitatea substantei si a procesului de finctionare a sistemului.

In sens larg organizarea inseamna: 1.starea ordonata a elementelor unei multimi;
2.procesul de ordonare a elementelor unei multimi intr-un tot intreg rational si bine
determinat.
In sens ingust organizarea reprezinta unitatea formei, structurii si continutului
sistemului ca personalitate juridica, pe de o parte, si, pe de alta parte, a procesului
de functionare a sistemului in corespundere cu misiunea sa, determinata prin
transformarea intrarii sistemului in iesire in vederea realizarii obiectivelor stabilite.

Organizatia- reprezinta: 1.entitatea sociala constienta si coordonata cu anumite

granite, ce functioneaza inrtr-o baza relativ constanta pentru realizarea obiectivului
general sau obiectivelor generale; 2.ordonarea interna ; 3.coordonarea partilor
componente ale sistemului determinata de structura interna; 4. functia gestiunii
manifestata in crearea si perfectionarea sistemului, mentinerea ordinii in
functionarea sistemului; 5. sistemul social; 6.grupul social cu diviziunea
functionala a muncii, orientata spre realizarea obiectivului comun; 7.sistemul
rational si coordonat constient de genuri si tipuri de activitate; 8.proprietatea
importanta a sistemului; 9.atributul important al sistemului etc.; 10.formatiunea, ce
maximizeaza profitul sau bunul social - pentru economisti; 11.instrumentul de
coordonare a intereselor diversilor subiecti -pentru economisti; 12.
microformatiunea, care reproduce sistemele stabile de actiune sociala -pentru
sociologi, si actiune de productie pentru economisti ; 13....totalitatea raporturilor
sociale- inchise, sau cu penetrare redusa din exterior- in care reglarea este exercitata
de grup special de indivizi: conducatorul, si, posibil, aparatul administrativ, investit,
de obicei, in dreprul puterii reprezentative... (dupa M Weber); 14....sistemul de
raporturi sociale stabile, ce sunt create constient cu exprimarea clara si consecventa
a tendintei de realizare a unor obiective si sarcini specifice... (dupa A.Stinchcomb);
15....formatiunea omeneasca deosebita, mediul social, si, mai mult, sistemul
impersonal de relatii si norme, determinate de factorii administrativi si culturali...
(dupa A.Prigojin).

Organizatiile economice pot avea doua forme uzuale:

-intreprinderea (in sens uzual)- este organizatia, ce se ocupa de un gen de
activitate si executa anumite functii de productie (a marfurilor si serviciilor);
-firma (in sens uzual)- este organizatia, pentru care sunt caracteristice diverse
genuri de activitate economica sau poate reprezenta o asociatie de intreprinderi.

Organizatia este un sistem complex si integru de elemente interdependente, ce

 11
formeaza un tot intreg cu mediul inconjurator si se caracterizeaza prin capacitatea
de autoorganizare pe parcursul tuturor fazelor ciclului sau de viata. Structura
interna a organizatiei poate fi analizata prin intermediul analizei sistemice.
Abordarea sistemica - este metodologia de cercetare a obiectelor ca sisteme.
Sistemul reprezinta o multime de elemente intre care exista relatii sau raporturi
neintamplatoare, care interactioneaza in vederea realizarii unui obiectiv comun.

Elementele unui sistem reprezinta entitati de diferite tipuri si cu caracteristici

diferite (oamenii,echipamente, procese de productie, tehnologii, organizare
etc.).Orice sistem poate fi considerat subsistem al unui sistem mai complex
(hipersistem/suprasistem). Elemente de oprire a descompunerii unui sistem, cand
descompunerea de mai departe nu mai este utila pentru studiul sistemului se numesc
sisteme-atomi sau black-boxes. Tehnica de descompunere a sistemelor pe elemente
este numita decompozitie functionala sau structurala.

Sistemele sunt constituite din trei parti:

1)intrarea/input-uri (materia prima, energia, alte resurse etc.),
2)procesul transformational (tehnologia de productie),
3)iesirea/output-uri (venitul, rebutul),
precum si relatiile/conexiunile directe si inverse, ce asigura caracterul ciclic al
functionarii organizatiei.

Structura sistemului reprezinta totalitatea componentelor sistemului , ce asigura

combinarea obiectivelor locale si se afla in anumita ordine in vederea realizarii
optime a obiectivului principal al sistemului; numarul componentelor trebuie sa fie
minim, dar suficient: 1)componentele mediului extern, ce include intrarile si
iesirea sistemului, relatia cu mediul exten si relatia inversa;
2)componentele structurii interne, ce prezinta totalitatea componentelor
interdependente, ce asigura procesul de influentare a obiectului de catre subiectul
gestiunii, transformarea intrarilor sistemului in iesiri si realizarea
obiectivelor sistemului. Structura organizatiei determina modul de distribuire a
sarcinilor, modul subordonarii, continutul mecanismelor de coordonare si modele
de interactiune.

Metodologia analizei organizatiilor:

-abordarea sistemica;
-utilizarea metodei dialectice.

Termenul de sistem de productie este definit ca totalitatea proceselor tehnologice,

mijloacelor de productie respective si a altor resurse, unite prin comunicatii si
sistemul de gesiune intr-un tot intreg, si directionate spre transformarea materiei
prime in produs finit in vederea realizarii rezultatelor stabilite:
-bunuri materiale naturale (anumale, vegetale, minerale);
-bunuri materiale fabricate (marfuri de consum industrial, marfuri de larg
consum).

Sistemul de productie este creat pentru executarea unor anumite marfuri / prestatia
anumitor servicii, rezultativitatea carora este caracterizata prin ciclul lor de viata.
Etapele ciclului de viata a marfurilor sunt urmatoarele: elaborarea, lansarea pe piata,
cresterea, saturatia si decaderea. Pot fi evidentiate trei nivele de influenta a ciclului
de viata a marfurilor asupra activitatii sistemelor de productie:
-primul nivel, care reprezinta nivelul strategiei de dezvoltare a
 12
intreprinderii si influenteaza prognozarea activitatii intreprinderii in cadru
mediului extern, in special, privind alegerea directiei de diversificare si
extindere a piatelor de desfacere sau de specilizare si restrangere;
-al doilea nivel, care reflecta problemele de productie si asistenta a
marfurilor executate, in special, problemele de asigurare a competitivitatii;
-al treilea nivel, care repezinta nivelul decizional, legat de derularea
etapelor ciclului de viata, orientat spre elaborarea strategiei de marketing al
marfurilor.

Intreprinderea reprezinta formatiune complexa, constituita din grupuri de

parteneri, ce se afla intr-un regim comunicational intensiv si care sunt cointeresate
in succesele intreprinderii; grupurile pot fi divizate in :
-grupurile principale, cointeresate direct in suscesul intreprinderii
(proprietarii, investorii, creditorii, conducatorii/administratia, muncitorii,
furnizorii mijloacelor si obiectelor muncii, cumparatorii/clientela, organele
fiscale); rolul fiecariu grup este reflectat mai jos:

Grupurile de parteneri Contributia grupului Cerintele de compensatie

Proprietarii Capitalul propriu Dividentele
Investitorii, creditorii Capitalul de imprumut Dobanda
Conducatorii, administratia Cunoasterea afacerii si Remunerarea muncii si cota
competentele de conducere profitului suplimentar
Muncitorii Actionarea mijloacelor si obiectelor Salariul, premiile, conditiile sociale
muncii
Furnizorii Asigurarea continuitatii si eficientei Pretul contractual
procesului de productie
Cumparatorii/clientela Realizarea productiei Pretul contractual
Organele fiscale Serviciile publice Achitarea deplina si la timp a
impozitelor

-grupurile ne principale, coineresate indirect in succesele intreprinderii

(companiile de asigurare, audit, consulting etc.);

Structura procesului de productie cuprinde urmatoarele activitati:

-de organizare si de conducere;
-de aprovizionare;
-de baza;
-auxiliare;
-de desfacere;
-de logistica, etc.

Activitatile de productie pot fi grupate pe trei urmatoare segmente:

-activitati de pregatire a fabricatiei, continutul carora depind de caracterul
productiei:
-pentru procesele de productie de caracter curent: sunt activitati de
pregatire/ intretinere a posibilitatilor de desfasurare a procesului tehnologic
de prelucrare/ transformare a materiei/ materiilor prime si materialelor
auxiliare in conditiile de respectare a unui anumit regim de lucru si in
conformitate cu fisa tehnologica pe fiecare tip de produs/productie;
-pentru procesele de productie cu caracter inovator: sunt activitati mai
complexe, presupun realizarea obiectivului industrial nou; incep cu studiul de
fezabilitate;
-procesul tehnologic, care reprezinta activitatea de baza a intreprinderii;
cuprinde totalitatea de activitati/ procese/operatii successive sau
concomitente de transformare/prelucrare a materiei prime in produs;
-activitati de pregatire a produsului marfa, continutul carora este legat de
 13
rezultatul procesului de prelucrare/ transformare a materiei/materiilor prime si
materialelor auxiliare si activitatile legate de produs/productie, ce au ca scop
pregatirii procesului de transformare a produsului obtinut la sfirsitul unei linii de
producere in marfa la iesire din intreprindere, adica sunt procese de pregatire a
desfacerii; cuprind urmatoarele activitati/procese/operatii:
-de control;
-de finisare;
-de marcare;
-de testare calitativa;
-de ambalare;
-de certificare a calitatii, etc.

Functiile principale ale gestiunii economice a sistemului de productie:

1.asigurarea informationala a gestiunii, in special, colectarea, prelucrarea,
sistmatizarea informatiei despre fenomenele si procesele economice;
2.analiza mersului si rezultatelor activitatii economice, evaluarea eficientei si
posibilitatilor de perfectionare in baza unor criterii argumentati stiintific;
3.planificarea, care cuprinde prognozarea si planificarea curenta si de perspectiva a
sistmului economic;
4.organizarea gestiunii, care consta in organizarea functionarii eficiente a
elementelor mecanismului economic in vederea optimizarii utilizarii resurselor
umane, materiale si financiare ale sistemului economic;
5.controlul mersului realizarii planurilor si a deciziilor manageriale.

Organizarea productiei reprezinta totalitatea masurilor si actiunilor lucratorilor

intreprinderii privind alegerea si asigurarea celor mai rationale cai de realizare a
planului de productie la nivelul de calitate determinat; depinde de spcificul
ramurii/domeniului in care activeaza intreprinderea, natura produselor executate,
nivelul de diviziune sociala a muncii ; include urmatoarele cinci sisteme si
subsisteme:

1.sistemul de pregatire a productiei;

2.sistemul de creare a structurii rationale de productie si de organizare a
proceselor de productie de baza, care cuprinde urmatoarele doua subsisteme:
-subsistemul de creare a structurii de productie rationale (1);
-subsistemul de asigurare a regulamentului intern de functionare (2);
3.sistemul de deservire tehnica a productiei;
4.sistemul de activitati functionale ale intreprinderii;
5.sistemul de gestiune a productiei.

Fiecare sistem pate fi divizat in subsisteme in dependenta de natura problemelor.

Obiectivele si sarcinile sistemelor de organizare a productiei sunt urmatoarele:
1.sistemul de pregatire a productiei:
-sarcina: crearea produselor noi si organizarea pregatirea documetatiei de
constructie si tehnologice al productiei; obiectivul: 1.crearea produselor
calitative, rentabile economic in conformitate cu perspectivele de dezvoltare
a productiei, in special, prognozarea economica a nivelului necesar al
calitatii pentru perioada de executare in serie si iesire pe piata de consum; 2.
elaborarea proceselor de productie, ce ar asigura calitatea inalta si stabila a
productiei in procesul de fabricatie, transportare, pastrare si exploatare;
momentele principale: metodele de diminuare a duratei ciclului de creare a
 14
produselor, prognozarea agumentata stintific a nivelului tehnic-economic al
productiei, evidenta particularitatilor si alegerea metodelor rationale de
organizare a pregatirii tehnice a productiei in dependenta de caracterul
productiei executate si specificul de ramura;

2.sistemul de creare a structurii de productie rationale si organizare a proceselor de

productie de baza:
-sarcina subsistemului (1): 1. solutionarea problemelor legate de crearea
structurii rationale de productie in interiorul intreprinderii, in special,
componenta si nomenclatura sectiilor de productie, nivelul de cooperare
interna, nivelul de specializare interna; 2. solutionarea problemelor legate
de crearea rationala a structurii de productie in interiorul sectiilor de
producere, in special, diviziune pe sectoare de productie, nivelul de
specializare a sectoarelor de productie;

-obiectivul: 1.asigurarea productiei de inalta calitate la etapade proiectare;

2.perfectionarea sistematica a proprietatilor produselor; 3.diminuarea
costurilor de productie; conditii necesre: crearea climatului social-
psihologic favorabil in interiorul colectivului de munca, determinata prin
elaborarea regimului rational de munca, calitatea muncii si productivitatea
muncii;

-elementele organizarii productiei: organizarea lucrului cu furnizorii in

vederea asigurarii calitatii inalte a materialelor achizitionate si a productiei
primite prin relatiile de cooperare pe uratarele etape:
-acordarea conditiilor tehnice;
-controlul de inspectie si operativ a calitatii materialelor si
articolelor contractate;
-participarea in atestarea productiei;
-colaborarea in vederea achizitie utilajului metrologic;
-prezentarea rapoartelor ministerelor de resort privind calitatea
materialelor furnizate etc.;

3. sistemul de deservire tehnica a productiei:

-importanta sistemului: 1. asigurarea conditiilor normale si continue a
mersului proceselor de productie si a calitatii produselor executate; 2.
asigurarea nivelului modern de organizare si desfasurare a proceselor de
productie;

-particularitatile: 1.numarul personalului este de din numarul total al

muncitorilor; 2. numarul rational poate fi de 1/3 din numarul
muncitorilor indiferent de gradul de sporire a nivelului tehnic al
productiei; repartizarea muncitorilor de deservire tehnica a productiei pe
categorii poate fi urmatoarea:

Categoria muncitorilor Ponderea muncitorilor Ponderea muncitorilor pe

de categoria data in numarul procesele de deservire
total al muncitorilor , % tehnica a productiei,%

-de transport de la 15-16 pana la 7,5-8,5 de la 22,5 pana la 29,5

-de reparatie de la 10-11 pana la 2-5 de la 8,3 pana la 18,5
-de reglare de la 2,5- 3 5,5
-de reparatie-constructie a cladirilor de la 1,5 pana la 2 de la 3 pana la 4,7
-de reparatie a sistemelor electrice de la 4 pana la 1 de la 2,7 pana la 7,5
-de control de la 5,5 pana la 6 de la 10 pana la 14,5
-de magazie de la 7,5-8 pana la 5-7 de la 14,5 pana la 16,5
 15
-de deridicare de la 1,5 pana la 2 de la 2,5 pana la 5,5
-de asistenta a sistemelor energetice de la 2,5-3 pana la 1 de la 2,8 pana la 5
-alte de la 2,5 pana la 7-9 de la 4 pana la 22,5

Total de la 53-55 pana la 33-35 100

-caile organizatorice posibile de perfectionare a proceselor de deservire

tehnica a productiei- elaborarea standardelor de stat, ramurale si
intreprindere pentru organizarea si gestiunea proceselor de deservire
tehnica a productiei in baza experintei avansate nationale si internationale;

4. sistemul de activitati functionale ale intreprinderii cuprinde subsistemele

urmatoare, care pot fi diferentiate la intreprinderile mari sau concentrate la
intreprinderile mici si mijlocii:

Directiile functionale de activitate

a intreprinderii (subsistemele) Sarcinile principale

Planificarea tehnic-economica Agrumentarea economica a sporirii calitatii productiei

Planificarea indicatorilor tehnic-economici pe sectii, sectoare si servicii de
producere
Planificarea operativ-
calendaristica

Asigurarea ritmicitatii productiei

si a lucrarilor de productie dupa
grafic

Evidenta rebutului de productie

pe sectii de producere

Izolarea pieselor si ansamblurilor

rebut
Aprovizionarea material-tehnica
Evidenta si darea de seama
contabila Evidenta si analiza
pierderilor din rebut in expresie
naturala
Activitatea financiara
Activitatea informationala
s si productiei
Munca si remunerarea muncii
Realizarea (desfacerea)
productiei
si deservirea tehnica a productiei
in procesul de exploatare
Asigurarea intreprinderii cu materie prima si materiale de calitate conform
planurilor de livrare
Participarea impreuna cu serviciile de desfacere in perfectarea actelor pentru
productia finita
Finantarea furnizorilor
Solutionarea litigiilor
Organizarea activitatii informationale privind calitatea proceselor de productie
Elaborarea regulamentelor privind remunerarea muncii
Elaborarea formelor si metodelor progresive a muncii
Asigurarea pastrarii, transportarii productiei finite si a deservirii ei in timpul
exploatarii
Obtinerea datelor despre indicatorii proprietatilor consumiste ale productiei
Studierea pietelor de desfacere si a cererii consumatorilor

Pregatirea si sporirea calificarii Organizarea lucrarilor de instruire si sporire a calificarii personalului in

domeniul personalului productiei
Asistenta juridica Solutionarea litigiilor
Activitatea socila Organizarea lucrarilor in domeniul propagandei calitatii

5.sistemul de gestiune a productiei:

-functiile:
1.strategica, care presupune determinarea perspectivelor de
dezvoltare a intreprinderii, constructiilor productiei, scarii de
productie, nivelului stiintifico-tehnic si realizarea estimarilor de
prognoza a factorilor calitatii productiei pe termen lung;
2.tactica, care presupune efectuarea lucrarilor de asigurare a
nivelului dat a planurilor de productie;
3.operativa, care presupune controlul si gestiunea calitatii
 16
productiei;

-sarcinile:
-realizarea proceselor de coordonare a activitatii tuturor lucratorilor
si a subdiviziunilor de productie a intreprinderii;
-argumentarea stiintifica a principiilor si metodelor de gestiune
alese;
-determinarea obligatiunilor functionale de producere si
administrare a tuturor subdiviziunilor si lucratorilor intreprinderii,
interactiunii lor, drepturilor si obligatiunilor prin elaborarea
standardelor intreprinderii, regulamentelor interne, instructiunilor,
metodicilor si altor acte;
-alegerea formelor rationale de organizare si a mijloacelor tehnice
de realizare a proceselor de gestiune;
-crearea si coordonarea bazei informationale de asigurare a
proceselor de gestiune;
-elaborarea si utilizarea rationala a sistemelor automatizate de
gestiune.
 17
Tema 3. Evolutia conceptelor asupra esentei si structurii organizatiei

Premisele elaborarilor teoretice din sec.XX privind organizatia : 1.cresterea

organizatilor mari; 2.delimitarea managmentului de proprietate; 3.evolutia stiintelor
precise si stiintelor despre om.

Clasificarea teoriilor de formare a organizatiilor:

-in dependenta de modul lor de abordare a gradului de optimizare a
organizatiilor:
-universale, care insista asupra existentei unicului mod de organizare
rationala a organizatiei;
-situationale, care insista asupra diversificarii structurii optimale a
organizatiei de la situatie la situatie in functie de tehnologie sau mediul
exterior.
-in dependenta de modul lor de elaborare:
-de deductie logica in baza elaborarilor stiintifice;
-de alegere a caracteristicilor de baza pentru descrierea organizatiilor;
-de descriere a celei mai bune organizatii;
-de accentuare a sarcinilor functionale a subdiviziunilor organizatiei;
-de analiza a organizatiei in integritate.
-in dependenta de scoala stiintifica:
-teoria clasica
-teoria organizatiei eficiente
-teoria comportamentului administrativ
-teoria Glassier
-teoria potentialului organizational
-teoria institutelor si a modificarilor institutionale

Factorii principali ai stabilirii si evolutiei scolilor stiintifice de management in

sec.XX:
Prima jumatate a sec.XX:
-delimitarea conducerii de proprietate (orientarea scolilor: legitatile si principiile de
construire a organizatiilor);
-cresterea organizatiilor mari (orientarea scolilor:diviziunea muncii, a functiilor si
raspunderii);
-dezvoltarea stiintelor precise (orientarea scolilor: raporturile interumane,
motivele si stimulentele);
-afirmarea raporturilor de piata (orientarea scolilor: sistemele sociale).
A doua jumatate a sec.XX:
-modificarile revolutionare in tehnologie (orientarea scolilor: modul sistemic de
abordare a managementului);
-complexitatea si scientointensivitatea productiei (orientarea scolilor: potentialul
organizational si cultural);
-globalizarea productiei si a pietelor (orientarea scolilor: biheviorism);
-tehnologiile informationale (orientarea scolilor: marketing);
-diversitatea cererii de consum (orientarea scolilor: conceptul pietelor interioare);
-cresterea incertitudinii dezvoltarii si a investitiilor riscante (orientarea scolilor:
teoria institutelor si a modificarilor
institutionale; teoria aliantelor; prioritatea obiectivelor sociale si evolutioniste).

TEORIA CLASICA
La elaborarea teoriei clasice a organizatiei au contribuit:
 18
a)F.Taylor, F.si L.Guilbret, G.Gantt, H.Manstenberg, H.Emerson, G.Taun,
M.Kuc- managementul stiintific;
b)H.Fayol, J.Lyzney, A.Reilly, L.Urvic- teoria organizatiei;
c)M.Veber- teoria birocratica.

(a)Managementul stiintific (Taylor)- constituie o directie a teoriei clasice,

bazata pe afirmatia ca lucrul, in special executor, poate si trebuie studieat cu
ajutorul metodelor stiintifice pentru argumentarea unui mod superior de
organizare a procesului de productie.

Tezele principale:
1.fundamentarea stiintifica in locul deciziilor voluntare a fiecarui element
al lucrului;
2.utilizarea anumitor criterii de selectie, instruire , educatie si dezvoltare a
fortei de munca;
3.colaborare stransa cu oamenii pentru asigurarea nivelului de lucru
conform principiilor stiintifice elaborate;
4.asigurarea fundamentarii diviziunii muncii si raspunderii intre
conducator si angajati.

Principiile de baza:
-diviziunea planificarii si executarii lucrarilor, ce consta in specializarea
functiilor si a muncii conducatorilor si muncitorilor;
-dirijarea functionala a grupului, ce consta in diviziunea muncii
conducatorilor in asa mod, incat fiecarui individ sa-i revina numai atatea
functii cate ar putea sa execute, si, ce a initiat specializarea conducatorilor
(Taylor);
-investigatii in actiune si timp (Taylor), ce consta in cercetari si analize
sistemice a muncii, urmarind obiectivele: 1)alegerea modului cel mai bun de
executare a sarcinii; 2) determinarea intervalului de timp standard din
considerentele definirii prioritatii actiunilor; si legarea acestora de analiza
planului general al intreprinderii, fluxurilor materiale, lucrarilor de
constructie-proiectare si planul de extindere a lucrarilor.

Metodele utilizate:
-analiza miscarii, este procesul de investigatie a miscarii elementelor
principale a masinilor si instrumentelor, utilizate in procesul executarii
lucrarilor (Gulbrett);
-analiza temporala, este procesul de fixare a timpului necesar pentru
executarea sarcinii dupa stabilirea ulterioara a modului sau preferential de
solutionare;
-cronometrarea, este procesul de stabilire a elementelor temporale
independente ale sarcinii;
-normarea, este procesul modern de cercetare si stabilire a normelor
(normativelor) pentru tipurile principale a lucrarilor;
-sistemul premial de salarizare, ce constituie aspectul integral de
determinare a metodelor si timpului standardizate (Taylor-sistemul
diferential de salarizare in acord; Gantt- salariul minim garantat).
-selectarea si instruirea, ce consta in cautarea indivizilor cu abilitatile
necesare si instruirea lor pentru realizarea acestora (Mancterberg
Psihologia si eficienta industriala,1913,Universitatea Harward; Gantt,
aplicarea prin anii 40 sec.XX).
 19

(b)Teoria organizarii
(inceputul sec.XX, Franta, Fayol)- constituie o directie teoriei clasice, ce
formuleaza principiile de functionare a organizatiei.

Principiile de organizare:
1.diviziunii si specializarii muncii - ca mod firesc si superior de productie cu
caracteristici calitative superioare la aceleasi eforturi prin utilizarea mai
rationala a indivizilor si grupurilor de indivizi;
2.unitatii scopului si conducerii- ca mod de departamentare a sarcinilor de
productiedupa anumite criterii;
3.coraportarii centralizarii si descentralizarii- ca mod de determinare a
proportiilor intre dimensiunea puterii si abilitatile managementului;
4.puterii si raspunderii- ca stabilire a relatiei intre raspunderea si puterea
conducatorului;
5.lantului- ca rezultat firesc ale primelor patru principii prin crearea lantului
de subordonare a conducatorilor de la nivelul de varf de conducere pana la
nivelul de jos cu delimitarea urmatoare: 1)determinarea corecta a sarcinilor;
2)activitatea departamentelor strict determinata dupa anumite criterii; 3)
delegarea (transferabilitatea) competentelor nivelurilor inferioare de
conducere; 4)admisibilitatea existentei raporturilor orizontale;
6.procesului- ca stabilire a corectitudinii comunicarii conducerii cu
angajatii pentru motivarea corecta a muncii;
7.disciplinei- ca criteriu de stabilitate a acordurilor dintre organizatie si
angajati;
8.unitatii ordinelor (instructiunilor)- ca definire a raporturilor ierarhice
unice de executare a instructiunilor;
9.rezultatului final- ca determinare a caracteristicilor scontate ale
organizatiei.

(c)Teoria birocratica a organizatiei (M.Weber)- constituie o directie a

teoriei clasice, bazata pe imaginea sociologica despre rationalizarea si
previzibilitatea comportamentala a muncii colective pentru asigurarea
posibilitatii de planificare strategica a organizatiei.

Tezele principale:
-specializarea superioara a sarcinilor de productie dupa tipuri de lucrari;
-asigurarea omogenitatii si coordonarii sarcinilor de productie;
-raspunderea individuala pentru actiunea personala sau a subalternilor;
-mentinerea distantei sociale cu clientela si intre angajati prin instaurarea
raporturilor impersonale si formale;
-angajarea bazata pe calificarea tehnica a lucratorului si protejarea lui de
disponibilizare voluntara, ce presupune un inalt grad de atasare a angajatului
de organizatie.

Caracteristicile sistemelor birocratice ( dupa M.Weber):

1)verigile ierarhice de comanda- organizatiile birocratice au structura
piramidala cu pozitionarea conducatorului in punctul de varf, se deosebesc
prin disciplina puternica executiva; se deosebesc de organizatiile
preautocrate, conducatorii carora ignoreaza rolul constrcutiv al principiului
de delegare a competentelor si responsabiitatilor in schimb propunandu-si
prezenta si amestecul in toate si peste tot, creand starea de instabilitate si
 20
incertitudine in organizatie;
2)specializarea obligatiunilor functionale - este factorul ce asigura
eficienta organizatiei birocratice prin delimitarea obligatiunilor functionale
si a raspunderii, precum si punerea la dispozitia conducatorilor tuturor
parghiilor si instrumentelor de conducere;
3)politica unica privind drepturile si obligatiile - sunt bazate pe normele si
regulile, ce fixeaza drepturile, competentele si raspunderea subalternilor si
conducatorilor, esenta politicii fiind in asigurarea disciplinei executive in
organizatie;
4)operatiunile standardizate la fiecare loc de munca;
5)cariera profesionala, bazata pe competenta - creeaza conditii de crestere
profesionala a lucratorilor, infirma favoritismul si familiarismul;
6)relatiile impersonale;
7)coordonarea- este efectuata de sus in jos, lucratorii nu au deprinderi de
coordonare a lucrarilor la nivelul respectiv pozitiei lor in sistem.
Directiile de dezvoltare a organizatiilor de la sisteme birocratice la sisteme
mobile si intelectuale:
1)lucrul necalificat --------------->lucrul intelectual
2)sarcinile monotone------------->inovatiile si manifestarea de atentie
3)lucrul individual----------------> lucrul colectiv
4)lucrul functional---------------->lucrul de proiect
5)profulul unic-------------------> profiluri multiple
6)puterea conducatorului-------->autoritatea clientului
7)coordonarea de sus----------->coordonarea la fiecare nivel ierarhic

TEORIA ORGANIZATIEI EFICIENTE

(dupa R.Lickert Sistemul-4, Universitatea Michigan)
Factorii organizatiei eficiente bazate pe motivatiile individuale si
manifestate prin: -procesul de elaborare a obiectivelor;
-luarea deciziilor;
-controlul;
-descentralizarea.

Factorii mediului exterior:

-sporirea concurentei din partea organizatiilor din strainatate;
-aspiratiile la libertatea si initiativa individuala;
-sporirea nivelului general de educatie profesionala;
-interes sporit pentru sanatate si dezvoltarea multilaterala a personalitatii;
-complicarea tehnologiilor si necesitatea formarii si perfectionarii
permanete a specialistilor.

Caracteristicile comparate ale organizatiei:

1.increderea si raspunderea conducatorilor si subalternilor si libertatea
discutarii problemelor de catre angajati:
-organizatia clasica- nu presupune
-organizatia eficienta- presupune
2.procesul motivational si includerea angajatilor in gestiune:
-organizatia clasica- presupune aplicarea sanctiunilor;
-organizatia eficienta- presupune participarea angajatilor in
procesul de gestiune;
 21
3.procesul de comunicare:
-organizatia clasica- informatia se deplaseaza pe verticala, se admit
deformari;
-organizatia eficienta-informatia se deplaseaza liber, fara imprecizii
si deformari;
4.procesul de interactiune:
-organizatia clasica- inchis, limitat, cu influenta neconsistenta
asupra activitatii subdiviziunilor;
-organizatia eficienta- deschis, larg, cu influenta;
5.procesul decizional:
-organizatia clasica- centralizat;
-organizatia eficienta- relativ descentralizat;
6.procesul de determinare a obiectivelor:
-organizatia clasica- concentrat la nivelul superior de conducere, nu
stimuleaza participarea de grup;
-organizatia eficienta- stimuleaza participarea in grup;
7.procesul de control:
-organizatia clasica- centralizat, sanctionarea greselilor;
-organizatia eficienta- descentralizat, accentul pe autocontrol si
luarea deciziilor;
8.obiectivele de productie:
-organizatia clasica- inferioare, pasive;
-organizatia eficienta-superioare, active.

TEORIA COMPORTAMENTULUI ADMINISTRATIV

(conceptia lucratorului administrativ si notiunea de rationalitate limitata dupa
G.Simon si March )
Principiile de baza:
-lucratorul urmareste obiective proprii, uneori nu le poate defini;
-lucratorul poate constientiza cateva variante posibile de actionare, poate lua
decizie adecuata, dar si nu optima;
-organizatia poate limita obiectivele, pentru a limita procesul decizional;
-organizatia stabileste obiectivele in baza premiselor admisibile si
inadmisibile valorice;
-obiectivele finale ale organizatiei pot servi la construirea lanturilor
mijloace- obiective;
-structura organizationala este conceputa ca set de planuri pentru
actiune;
-modelul decizional include conceptul limitelor individuale de percepere
in luare deciziilor;
-organizatia poate determina complexul de sarcini, asteptarile stabile,
informatiile si mijloacele necesare, programul curent si complexul factorilor
-limita;
-notiunea rationalitate limitata integreaza doua elemente-cheie: specificul
obiectivelor si formalizarea, care explica efectul invers al rationalitatii
organizatiilor in anumite conditii.

TEORIA GLASSIER
( dupa proiectul companiei Glassier si Institututlui Tavistok, anii 40 sec.XX)
Tezele principale:
-existenta a cel putin a patru subsisteme partial interdependente in fiecare
organizatie:
 22
1.executiv- structura, constituita din functii diverse, executorii
carora trebuie sa urmeze anumite exigente (diviziunea muncii,
departamentalizarea, delegarea competentelor, ierarhizarea optima
dupa criteriul temporal necesar, criteriul fiecarui nivel este
perechea conducatorul-subalternul);
2. de apel- structura cu urmatoarele trasaturi principale:
-fiecare membru al organizatiei are dreptul sa apeleze orice
hotarare a conducatorului in nivelul superior pana in instanta
superioara;
-in cazuri particulare membrul arganizatiei poate apela la Curtea de
Apel;
-apelurile sunt examinate sub prisma politicii organizatiei,
regulilor stabilite si precedentului;
-oricine poate beneficia de serviciile avocatului;
-nu exista diferentieri de rol (conducator- subaltern) in sistemele
executiv si de apel.
3.reprezentantiv- structura, ce se formeaza prin alegerea
reprezentantilor in consiliul muncitoresc impreuna cu conducatorii,
si functioneaza in baza legilor adoptate;
4.legislativ- structural, ce elaboreaza politica organizatiei cu
participarea reprezentantilor consiliului muncitoresc si ordinea
stabilita pentru functionarea conducatorilor.
-existenta a doua sisteme:
1.de productie;
2.sociala;
-conducatorul trebuie sa asigure functionarea subsistemelor executive si
reprezentative.

TEORIA POTENTIALULUI ORGANIZATIONAL

(anii 70 sec.XX, I.Ansoff, SUA si A.Chandler Strategia si structura)- teorie
aplicata firmelor sensibile la schimbarile mediului exterior.
Tezele principale:
-organizatia industriala este un sistem, ce realizeaza raportul dintre sursele
de resurse si mediul exterior;
-exista doua moduri de abordare a formarii structurilor organizationale:
1.structural, caracteristic pentru perioada pana la cel de-al doilea
razboi mondial, bazat pe structura interna a firmelor, repartizarea
functiilor si rationalizarea conducerii;
2.dinamic, caracteristic pentru perioada postbelica, bazat pe analiza
pe etape a interdependentelor dintre firma, mediu si sursele de
resurse:
a)raporturi stabile cu mediul (aspectul static);
b)raporturi instabile cu mediul (aspectul dinamic), iar problemele -
strategice.
-in conditiile raporturilor externe relativ constante strategia de baza consta
in diminuarea costurilor de productie si concurenta de pret, structura
functionala este cea eficienta;
-structura divizionala a organizatiei este considerata structura functionala
multiplicata;
-in conditiile iesirii pe piata internationala, adaptarea companiilor
multinationale la pietele nationale, crearea filialelor structura multinationala
filiala- tara este cea mai eficienta; una din formele structurii
 23
multinationale este matricea de tipul produs- piata, in care se incearca
combinarea politicii de piata cu elaborarea strategiei firmei;
-in conditiile minimalizarii ciclului de viata a produselor ca rezultat al RTS
raporturile investigatii stiintifice - productia - distribuirea- marketing
se intensifica, iar structura de matrice este cea mai eficienta;
-in conditiile contemporane modificarea mediului exterior conditioneaza
modificarile strategice si ulterior modificarile caracteristicilor
organizationale, iar in final schimbari de structura;
-in conditiile contemporane directiile comportamentale ale firmelor sunt:
1) realizarea consumului economic a resurselor;
2) asigurarea competitivitatii;
3) politica activa in domeniul inovatiilor;

-tendintele de dezvoltare a structurilor organizationale sunt:

1)structura unificata ------------> multitudinea tipurilor de structuri in
organizatia unica;
2)stabilitatea -------------------> dinamism;
3)reactivitatea------------------> planificarea;
4)optimizarea structurala--------> optimizarea potentialului organizational;
5)adaptatia structurilor---------->construirea structurilor;

-elementele constitutionale ale potentialului organizational sunt:

1)conducatorii 1----------------> conducatorii 2;
2)structura 1-------------------->structura 2;
3)informatia 1------------------->informatia 2;
4)sistemele si procedurile 1 ----->sistemele si procedurile 2;
5)procesele tehnologice 1------->procesele tehnologice 2;
6)sistemele orienarii valorice 1---> sistemele orientarii valorice 2;
7)potentialul organizational 1-----> potentialul organizational 2;
Modificarea unui element nu inseamna modificarea intregului sistem.

-cultura organizatiei- este totalitatea personalului de conducere, sistemului

de valori, sisteme si proceduri, ultimele, la randul lor, sunt totalitatea de
procedee si metode strict documentate de solutionare a problemelor de
conducere.

TEORIA INSTITUTELOR SI A MODIFICARILOR INSTITUTIONALE

(anii 80-90 sec.XX, SUA, D.Nort Institutele, modificarile institutionale si
functionarea economiei)
Tezele principale:
-piata este un fenomen complex si neunivoc, este o structura, ce cuprinde
institutii diverse: legile, regulile de joc, coduri comportamentale, tipuri de
relatii si raporturi;
-institutul prezinta un set de reguli, procedura racordarilor, comportamentul
moral si etic al indivizilor in interesul maximizarii veniturilor;
-institutele- sunt limitele formale (legile, constitutiile) si neformale
(contractele, codurile comportamentale si codurile etice), elaborate de
oameni, precum si factorii de suprimare, ce au ca obiectiv structurarea
interactiunea lor;
-institutele formeaza structura motivationala a societatii si a economiei;
-evolutia institutionala a economiei are loc sub influenta interactiunilor
dintre institute si organizatii, cand primele determina regulile de joc, iar
 24
celelalte sunt jucatorii;
-noile institute apar atunci cand societatea nu poate realiza venituri scontate
in conditiile existentei sistemului institutional vechi;
-factorii organizationali influenteaza mai puternic decat factorii tehnici
dezvoltarea economiei;
-cheia cresterii economice este organizarea eficienta a economiei;
-cu cat este mai ridicata incertitudinea institutionala, cu atat sunt mai mari
costurile operationale.

Concluziile analizei tranzitiei de la economia planificata la economia de

piata:
-normele neformale se modifica foarte lent, iar modificarile revolutionare
au rezultate diferite de cele asteptate;
-functionarea economiei este determinata in mare masura de organizarea de
stat, ce formeaza legile economice, creaza drepturile de proprietae efective
si influenteaza politica dezvoltarii, si in urmatoarele conditii:
1)institutele politice isi pastreaza stabilitatea, daca sunt sustinute de
organizatiile, cointeresate in aceaasta;
2)reformele pot fi eficiente numai odata cu modificarea sistemului
institutional;
3)modificarea normelor comportamentale ca suport al noii legislatii
este un proces lung si in lipsa mecanismelor de incitare
organizarea de stat nu poate fi stabila;
4)cresterea economica durabila necesita elaborarea legilor si
regulilor;
5)limitarile neformale pot asigura cresterea economica in lipsa
legislatiei stabile numai pentru perioade scurte de timp;
-sistemele politice-economice efective formeaza structuri institutionale
flexibile la influenta factorilor de soc si instabilitate, dar elaborarea lor
dureaza.

DIRECTIILE MODERNE IN ELABORARILE TEORETICE in teoria

organizarii:
-reinginiring, ca restructurarea informationala si tehnologica a procesului de
organizarii a productiei si a conducerii ;
-conceptul pietelor interne ale corporatiilor (conceptul pietelor organizationale),
conceptul organizatiilor de retea (organizatiilor virtuale);
-teoria aliantelor (formelor asociative de organizare si conducere), in special teoria
corporatiilor orizontale si a uniunilor strategice, modificarilor de conglomerate,
consortiumuri, holdingurilor, asociatiilor economice si grupurilor.
 25
Tema 4. Clasificarea, functiile, proprietatile, caracteriticile si trasaturile
organizatiilor economice si sistemelor de productie

Clasificarea organizatiilor se efectueaza dupa criteriile dimensiune, forma de

proprietate, surse de finantare, functii, obiective, genuri de activitate, tehnologii
utilizate etc. In modul urmator:
-dupa G.Mintsberg :
1)organizatia antreprenoriala, care este caracterizata prin structura simpla,
ierarhia nedezvoltata a managementului, formalizarea nesubstantiala a
activitatii, dimensiuni neconsiderabile, capacitatea inovationala, rolul
impunator al liderului abilitat cu functii de coordonare si control;
2)birocratia mecanica (organizatia-masina), care este caracterizata prin
nivel inalt de rationalizare si standardizare a activitatii de productie, nivel
mediu de formare si calificare profesionala, lipsa de ierarhizare,
centralizarea conducerii; utilizata in productia in masa;
3)organizatia profesionala, care este caracterizata prin trasaturile
organizatiei birocratice, nivel inalt de calificare profesionala, structura
complicata, conducerea descentralizata, activitate de sine statatoare a
specialistilor;
4)organizatia diverisficata (divizionala), care este constituita din sectii
(filiale) relativ independente;
5)organizatia inovationala, care este caracterizata prin structura formalizata
neconsiderabil, nivel inalt de specializare orizontala a activitatii profesionale
de nivel calificational superior (adhocratia);
6)organizatia misionara, care este caracterizata prin ideologia puternica ca
baza activitatii, nivel inalt de incredere intre membrii organizatiei,
specializarea ingusta, diferentierea obligatiilor, formalizarea considerabila;
7)organizatia politica, care este caracterizata prin caracterul contradictoriu
in actiunile partilor componente aparte, nivel inalt de dezacord (conflict) a
structurilor;
-dupa T.Parsonson (dupa functii):
1)producatoare de produse si servicii, consumate de societate;
2)politice, ce urmaresc anumite scopri politice si realizeaza puterea in
societate;
3)integrative cu scopul de solutionare a conflictelor sociale siasigurare a
interactiunii diverselor elemente ale societatii;
4)de sustinere a modelelor, ce reproduc si dezvolta traditiile in domeniul
instruirii, educatiei, culturii etc.;
-dupa A.Ettioni (dupa modurile de subordonare a membrilor si implementarea
controlului):
1)coercive, bazate pe impunerea fizica sau militara;
2)utilitariste, bazate pe coineresarea materiala;
3)simbolice, bazate pe solidaritatea si comunitatea morala sau ideologica;
-dupa P.Blo si V.Scott (dupa destinatia sociala):
1)organizatiile de beneficiu comun, la care se refera partide politice,
cluburile, asociatiile, uniunile profesionale;
2)concernele de afaceri (economice), la care se refera firmele producatoare
de marfuri si servicii, comertul etc.;
3)organizatiile sustinatoare, la care se refera spitalele, clinicile,
scolile,universitatile, agentiile de protectie sociala etc.;
4)organizatiile producatoare de bunuri sociale, la care se refera institutiile de
 26
stat, unitatile militare, politia, serviciile de pompieri, salvare, institutiile
penitenciare etc.;
-dupa R.Wastram si H.Samaha:
-organizatiile antreprenoriale;
-organizatiile birocratice;
-asociatiile voluntare;
-dupa caracterul formal de constituire:
-formale, care reprezinta organizatia inregistrata oficial, ce functioneaza
conform legislatiei in vigoare si regulamentelor;
-neformale, care desfasoara activitate sa in afara cadrului legislativ;
-dupa tipul de activitate:
-economice, la care se refera organizatiile de productie (industriale, de
transport, agricole etc.),
-stiintifico-de productie,
-de intermediere etc, ce desfasoara activitatea de productie a marfurilor si
serviciilor;
-publice, la care se refera partidele politice, uniunile, blocurile, biserica si
alte formatiuni religioase, uniunile profesionale, institutiile
stiintifice, de cultura si sport, ecologice etc, ce isi desvasoara activitatea
voluntara;
-dupa obiectivul economic principal:
-comerciale (profit), obiectivul principal a carora este obtinerea profitului;
-necomerciale (non-profit), profitul obtinut al carora este utilizat in
mentinerea functionarii si dezvoltarea organizatiei;
-dupa dimensiune:
-mare;
-medie;
-mica;
-dupa sursele de finantare:
-bugetare, care sunt finantate de stat sau autoritatile publice locale;
-nebugetare, care au si alte surse de finantare decat bugetul;
-dupa apartenenta capitalului:
-nationala;
-cu capital strain;
-mixta (de stat, privat, strain);
-dupa forma de proprietate:
-de stat;
-municipale;
-publice;
-mixte;
-individuala privata;
-pe actiuni;
-cooperativa;
-dupa obiectivul social-politic:
-guvernamentale, la care se refera fundatiile, comitetele, comisiile etc.,care
sunt constituite pe linga guvern cu scopul de realizare a politicii guvernului
in doemniul dezvoltarii antreprenoriatului, businessului mic etc.;
-neguvernamentale, la care se refera uniunile, centrele, fundatiile,
asociatiile, partidele, care reprezinta organizatii publice de initiativa;
-dupa forma organizational-juridica a organizatiilor economice:
a) antreprenoriat individual
b)antreprenoriat asociat :
 27
-societate pe actiuni (corporatia):
-concernul;
-holdingul;
-consortiumul;
-firma venture;
-parcul tehnologic;
-parcul stiintific;
-centrul ingineresc;
-centrul de novatii (inovatii);
-cooperativa de productie (artelul);
-intreprinderea unitara;
-fondul;
-institutia;
-organizatie publica;
-organizatia religioasa;
-cooperativa de consum;
-asociatia;
-uniunea;
-dupa formele de asociere a intreprinderilor:
1.in baza integrarii orizontale;
2.in baza integrarii verticale;
3.in baza diversificarii;
-dupa tipul de control:
-intreprindere paternala;
-intreprindere-fiica;
-intreprindere-filiala;
-intreprindere- asociata.
-dupa genul activitatii de antreprenoriat:
-de productie;
-de mediere;
-financiara;
-informationala;
-consulting etc.;
-dupa apartenenta ramurala:
-industriala;
-agricola;
-comerciala;
-turistica ;
-alimentatie publica ;
-de transport;
-bancara;
-comerciala;
-de cercetare etc.
Organizatiile corporative:
-constituie carcasul tarilor industrializate si a economiei mondiale;
-sporesc nivelul reglarii macroeconomice a productiei;
-sporesc stabilitatea colaborarii economice, inclusiv internationale;
-joaca rol de parteneri ai statului in elaborarea si realizarea liniei
strategice in procesul modernizarii economiei;
-sunt forma eficienta de consolidare a resurselor materiale si a
capitalului de productie a diverselor companii;
-contribuie la rezolvarea urmatoarelor probleme: 1.atragerea
 28
capitalurilor pentru realizarea priectelor mari prin avantajele
determinarii exacte a cotei-parti in proprietate si raspunderea
limitata pentru obligatiunile corporatiei; 2.diversificarea
(repartizarea) riscurilor.

CORPORATIA (societate pe actiuni) - reprezinta o

organizatie sau uniune de organizatii, personalitate
juridica, creata pentru protajarea intereselor si
privilegiilor membrilor sai in diferite domenii de
productie si stiinta (industrie, transport, comert,
activitatea bancara, activitatea de asigurare);
arhitectura contemporana este reprezentata prin
compania-mama cu o retea de societati-fiici, filiale,
filiere, agentii si alte formatiuni economice cu diferit
statut juridic si grad de independenta economica.
Tendintele in managementul contemporan a
corporatiilor:
-utilizarea structurilor traditionale, liniar-functionale,
formelor moderne de trecere la sisteme autonome
descentralizate, bazate pe delimitarea nivelului de
regie corporationala de nivelul economic-productiv;
-repartizarea competentelor si a raspunderii intre
diverse organe (marketing, investigatii
tehnice, aprovizionare, productie, desfacere)
ale corporatiei in conditiile: 1.volumului constant si
sortimentului limitat a productiei omogene, ce
permite concentrarea produciei pe un anumit sector
datorita economiilor din dimensiunile de productie;
2.gradul mare de concentrare a consumului, ce
determina eficienta concentrarii activitatii de
desfacere a productiei;
-crearea superfilierelor (grupurilor economice-de
productie) independente si mari prin: 1.asocierea a
doua sau mai multor subdiviziuni; 2.crearea
organului de stab in componenta verigii siperioare
din colaboratorii pentru solutionarea problemelor, ce
necesita utilizarea potentialului tehnic, productiv,
gestiune a mai multor subdiviziuni; functiile
principale a carora constau in controlul
financiar, planificarea strategica a procesului de
productie si desfacere, organizarea si stimularea
investigatiilor stiintifice si elaborarilor tehnice.
Societatea pe actiuni reprezinta forma
organizationala-de drept a activitatii de
antreprenoriat, deosebita prin forma uniunii
capitalurilor, ce determina atat continutul sistemului
de raporturi intre societate si actionari, cat si
gestiunea societatii, presupune posibilitati de
manifestare a initiativei si a spiritului intreprinzator.
Arhitectura sistemului de gestionare a societatilor pe
actiuni:
nivelul I: adunarea actionarilor,
 29
nivelul II: consiliul directoral,
nivelul III: organul executiv, competenta caruia poate
fi delegata organizatiei comerciale (prin contract)
sau antreprenorului individual (prin contract pentru
gestionare fiduciara).

HOLDINGUL - organizatia, creata in baza

asociatiilor, combinatelor etc., ce detine pachetele de
control a actiunilor altor companii cu scopul de
exercitare asupra lor a functiilor de control si
gestiune; este nucleul specific a corporatiilor
contemporane, conglomerate sau alte structuri
organizationale de piata.
Clasificarea:
-dupa caracterul activitatii:
-holdingul pur - este
companie pur financiara;
-holdingul mixt (sau
operative)- este companie cu
drept de activitate economica
antreprenoriala; pentru
realizarea unei politici de
productie, tehnice, si
marketing unice; pentru
realizarea controlului asupra
preturilor; pentru protectia
intereselor de grup a
entitatilor economice asociate;
-holdingurile diversificate-
este companie societatile-fiici
a careia nu sunt
interdependente functional si
tehnologic si se refera la
diverse ramuri economice;
holdingul exercita gestiunea
financiara a societatilor-fiici;
-dupa tipuri (holdinguri cu participarea
capitalului de stat):
-companii industriale integrate;
-conglomeratele;
-holdingurile bancare;
-dupa forma de proprietate:
-de stat;
-private;
-mixte.
Tendintele de dezvoltare a holdingurilor:
-crearea subholdingurilor in componenta
companiilor mari, cu scopul concentrarii
tuturor tipurilor de resurse si potential
intelectual pe portiuni concrete de munca
pentru utilizarea lor mai eficienta;
-crearea holdingurilor-rantie, specializate in
 30
licitatiile de gaj; holdingurile initial obtin
pachetul de control, dupa ce pachetul este
vandut la licitatii la preturi joase; holdingurile
sunt create nu fara participarea ccapitalului de
stat, nu sunt intotdeauna eficiente pentru
bugetul de stat;
-dispunurea reciproca a actiunilor
companiilor in interiorul unei tari sau din tari
diferite;
-internationalizarea activitatii holdingurilor
prin deschiderea filialelor, reprezentantelor,
societatilor-fiici in diverse tari si regiuni;
-crearea retelelor de holdinguri, ce
controleaza companiile mari.
Competentele: compania de frunte a
holdingului elaboreaza strategia, formuleaza
obiectivele de dezvoltare, realizeaza relatiile
de coordonare si comunicare intre subiectii
sistemului de holding si gestionarea
financiara unica, selectarea si aprobarea
personalului superior de conducere,
activitatea de audit, gestionarea tuturor
resurselor; societatile-fiici independente in
luarea deciziilor pe intrebarile operative
elaboreaza tactica activitatii acestora pe piata;
Avantajele:
1)holdingul este modul mai ieftin si mai
simplu de obtinere a controlului asupra altei
firme, decat asocierea, fuziunea sau
cumpararea activelor;
2)la crearea holdingului compania-mama tine
cont de vointa si opinia societatii-fiici;
3)crearea societatilor- fiici permite obtinerea
de temeiuri juridice pentru penetrarea pe
pietele tarilor, unde activitatea structurilor
corporative este limitata;
Conditiile de eficienta:
1)gradul inalt de concentrare a productiei in
ramura;
2)monopolurile naturale -ramuri;
3)integrarea conglomerata a intreprinderilor
de o tehnologie;
4)cumpararea necontrolata a pachetelor de
control a actiunilor de structurile comerciale
criminale;
5)diferentierea in formarea si sustinerea
holdingurilor din partea statului.

CONSORTIUMUL (in domeniul

activitatilor de inovatie, in forma de societati
cu raspundere limitata sau societati pe
actiuni) - este: 1.asociatie provizorie (pentru
 31
realizarea proiectelor mici) sau permanenta
(pentru realizarea proiectelor mari) a
organizatiilor stiintifice, de productie,
tehnologice etc., pentru realizarea activitatii
comune de elaborare si implementare a
programelor mari stiintifice si de productie;
2.o forma de asociatii in baza acordurilor
intre mai multe banci, intreprinderi,
companii, firme, centre stiintifice, state in
scopul efectuarii de operatiuni mari
financiare de plasament a imprumuturilor,
actiunilor sau realizarii proiectelor cu consum
inalt de stiinta si capital, inclusiv celor
internationale cu pastrarea independentei
economice si juridice a partenerilor, exclusiv
domeniile de activitate ce constituie
obiectivele consortiumului; conducerea este
efectuata de leaderul ales, care coordoneaza
activitatea asociata; raspunderea pentru
obligatiunile contractuale este limitata de
cota-parte in volumul de livrari si servicii in
diverse forme;

CONGLOMERATUL - prezinta forma

organizationala de asociatie a intreprinderilor,
ce apare in rezultatul:
-fuziunii functionale, de piata sau
conglomerate a diverselor firme indiferent de
relatiile lor orizontale sau verticale; sunt
orientate spre dezvoltare si maximizarea
profitului indiferent de sfera de activitate; pot
avea formula holding + reteaua de
intreprinderi heterogene;
-fuziunea prin comasare: firmele vechi se
asociaza in rezultat supravietuind una, iar
celelalte isi pird independenta si se
lichideaza;
-fuziunea prin asociere: compania noua
apare in baza mai multor firme vechi, care-si
pierd independenta si se lichideaza;
-fuziunea prin absorbtie: se stimuleaza
schimbul actiunilor conglomeratului pe
actiunile firmelor ce se absorb la conditii
avantajoase.

CARTELUL - este acordul intre

intreprinderile dintr-o ramura sau mai des
acord international privind preturile, pietele
de desfacere, volumul de productie, cotele,
diviziunea pietelor de desfacere, conditiile de
angajare a fortei de munca, schimbul de
brevete etc., care isi pastreaza independenta
 32
de productie si comerciala.
Clasificarea dupa formele de
proprietate:
-private (in baza de acorduri);
-de stat (in baza de instructiuni si
reguli);

SINDICATUL - este forma de asociere in

forma de acord intre intreprinderile unei
ramuri industriale privind controlul asupra
desfacerii si aprovizionarea unica cu
materiale a procesului de productie a tuturor
participantilor sindicatului, care isi pastreaza
independenta juridica, dar isi pierd
independenta comerciala; scopul principal -
monopolizarea profitului.

TRUSTUL - este acordul intre intreprinderile

unei ramuri sau ramurilor tehnologic
dependente, care isi pierd independenta de
productie si comerciala, si activitatea carora
este coordonata dintr-un centru unic, care
dicteaza intreprinderilor politica privitor la
preturi, conditii contractuale, volumul de
productie etc.
Clasificarea :
- dupa nivelul de asociere:
-asociatii de intreprinderi
fuzionate deplin;
-asociatii de intreprinderi
formal independente dar
subordonate holdingului;
-dupa directia de asociere:
-trusturi verticale (trustificarea
verticala a intreprinderilor in
veriga unica tehnologica);

FIRMA VENTURE (firma de risc) - firma

creata pentru realizarea activitatilor
economice cu grad sporit de riscuri. Capitalul
de venchur in 15% din cazuri se pierde, in
25%- este neprofitabil, in 30%- este
profitabil neconsiderabil, in 30%- aduce
profituri de 30-200 de ori mai mari decat
investitiile initiale.

PARCUL STIINTIFIC- este o forma de

colaborare dintre firme industriale si
universitati in scopul utilizarii eficiente a
potentialului stiintific si de laborator a
universitatilor pentru accelerarea
implementarii de tehnologii noi.
 33

PARCUL TEHNOLOGIC-este o forma

de creare si de functionare a firmelor de
venchur pe linga universitati si institutii de
cercetari stiintifice pentru sustinerea
intreprinderilor noi inalt tehnologice de risc.

GRUPURILE FINANCIAR-
INDUSTRIALE (G.F.I.)- sunt structuri
multifunctionale diversificate, ce se formeaza
prin asocierea capitalurilor intreprinderilor,
institutiilor de credit si financiare etc., cu
scopul maximizarii profitului, sporirea
eficientei operatiunilor de productie si
financiare, consolidarea competititvitatii pe
piata interna si externa si a relatiilor
tehnologice si de cooperare, cresterea
potentialului economic a participantilor
asociatiei, si in general cu scopul de control a
anumitor sectoare economice.
Clasificarea:
-dupa modurile de formare:
-prin initiativa participantilor;
-prin decizia organelor de stat;
-prin acordurile interguvernamentale.
-dupa arhitectura:
-compania de frunte+ filiale,
societati-fiici in alte tari;
-compania de frunte in alte tari +
filiale, societai-fiici etc.;
-holding+ holding+ etc.
-dupa modul de integrare:
-orizontale (procesul de productie cu
caracter multiprofil);
-verticale (procesul de productie
integrat in verigile tehnologice);
-dupa structuri:
-financiara (banca, agentiile broker,
subdiviziunile de comert exterior,
agentiile informational - publicitare);
-de productie (intreprinderile de
productie);
-comerciale (companiile de comert
exterior, bursa de marfuri, firme de
asigurare, carausie si servicii).

SOCIETATILE TRANSNATIONALE
(S.T.N.) - reprezinta tipul deosebit de
corporatie, cu granitele transnationale si
activitate desfasurata pe piata mondiala prin
intermediul filialelor si societatilor sale din
strainatate.
 34
Formele organizationale:
-societati multinationale (sau
internationale);
-transnationale;
-globale.

INTREPRINDERILE MIXTE
INTERNATIONALE (I.M.I.)- reprezinta
firma internationala, formata din doua sau
mai multe intreprinderi nationale cu scopl
utilizarii depline a potentialului fiecarei din
parti pentru maximizarea efectului economic
a activitatii acestora.
Clasificarea:
-dupa structura organizationala:
-S.A.deschise;
-S.A.inchise
-S.R.L.;
-dupa trasaturile principale:
-principiul echitatii drepturilor
partilor;
-principiul paritatii;
-dupa formele organizationale:
-intreprinderi mixte internationale;
-crearea intreprinderii-fiici in
strainatate;
-cumpararea intreprinderii si
trasformarea acesteia in companie-
fiica;
-semnarea contractului de licenta cu
firma-rezident;
-acordul privind localizarea
productiei si desfacerii;
-acordul privind tehnologiile;
-acordul privind investigatiile
stiintifice;
-acordul privind elaborarea
productiei si serviciilor;
-acordul privind gestionarea;
-acordul privind ingineering-ul etc.

Clasificarea organizatiilor ca entitate organizatorica in societate dupa tipuri:

1.de afaceri (intreprinderile, institutiile), care sunt create de antreprenori colectivi
si sisteme sociale mari- de stat, autoritati locale, societati pe actiuni, partide etc.;
baza reglementarii interne- disciplina, functionalitatea, rationalitatea, conducerea
unica; clasificarea:
-dupa criteriul nivelului organizational:
-primare (intreprinderile, institutiile), care reprezinta entitati
sociale organizate;
-secundare (supraorganizatiile) - ramura, regiunea, departamentul si
institutia de stat, bazate pe relatiile interorganizationale;
-dupa criteriul modului empiric de formare:
 35
-intreprinderile din sfera de productie si distribuire a valorilor
materiale si serviciilor - intreprinderile de productie,
comerciale, prestatia de servicii;
-institutiile din sfera activitatii intelectuale -medicale,
educationale, cultura, fiduciare, stiintifice, de proiectare;
-dupa criteriul functional:
-organizatiile din sfera satisfacerii necesitatilor umane
(individuale) - intreprinderile, 1. producatoare de bunuri materiale
de consum individual (imbracaminte, produse alimentare, locuinte,
maruntusuri etc.); 2. producatoare de servicii recreative (odihna,
tratament etc.); 3.furnizoare de valori spirituale;
-organizatiile din sfera integrarii sociale (comune)- organizatiile,
ce realizeaza 1.controlul social (organele de supraveghere);
2.conducerea sociala (verigile centrale ale supraorganizatiei);
-organizatiile din sfera socializarii - organizatiile intermediare, ce
realizeaza ambele functii (educationale, instruire, informationale
etc.);
-dupa caracterul relatiilor sociale:
-interorganizationale:
-de cooperare:
-unilaterale (livrarea- achizitia);
-integratoare (constructia, salubrizarea etc.)
-de subordonare:
-dupa atribitiile supraorganizatiei;
-functionale dupa specializarea supravegherii (statiile
sanitar- epidemiologice, procuratura, centrele de control
metrologic etc.);
-organizational- de masa (dupa dependenta dintre distanta sociala si
spatiala):
-de auditoriu:
-individuale (parcul taxi, politia);
- in grup (gazeta, cinematograful, teatrul, universitatea etc.);
-de clientela:
-individuale (magazinul, spitalul etc.);
-in grup (transportul public etc.);

-dupa nivelul de standardizare comportamentala;

-dupa componenta demografica a personalului;
-dupa nivelul de dezvoltare a bazei material-tehnice etc.

2.unionale, care reprezinta generalizarea participantilor individuali; baza

reglementarii interne- statutul si principiul elegibilitatii; sunt forma importanta a
creativitatii publice si autoorganizarii in masa; baza motivationala consta in
convingeri, necesitatea comnucarii, posibilitati suplimentare juridice si materiale,
tendinta de autoactualizare etc.;
-organizatiile asociative (familia, grupul neformal), care sunt caracterizate prin
prezenta mai multor trasaturi ale organizatiilor; se caracterizeaza prin: autonomie
relativa, stabilitatea relativa a personalului, ierarhia, repartizarea relativ stabila a
rolurilor, procesul decizional democrativ, nivel nesemnificativ de formalizare;
clasificarea dupa criteriul empiric:
-dupa tipul de apartenenta:
-categoria organizatiilor individuale (asociatia de prietenie binationala
 36
etc.);
-categoria organizatiilor colective (asociatia stiintifica etc.);
-dupa continut (obiectivele- tinta):
-orientate in exterior spre interesele membrilor societatii;
-orientate in interior spre interesele membrilor organizatiei;
-orientate spre crearea de valori noi in tehnica, cunoastere, arta.
3.asezarile, care sunt caracterizate prin unele trasaturi ale organizatiilor.

Clasificarea organizatiilor economice ca sisteme de productie:

-dupa gradul de interdependenta a sistemului si mediul extern:
-inchise, ce presupune ignorarea efectului influentei exterioare;
-deschise, ce presupune interactiunea dinamica cu mediul inconjurator; are
entropie negativa, ce asigura posibilitatea de autoreorganizare, de mentinere
a structurii proprii, evitare a lichidarii, si crestere datorita exedentului
afluxului de resurse in sistem; poate deveni inchis odata cu limitarea
contactelor cu mediul.
-dupa dimensiune:
-mici, ce presupune numarul de componente mai mic de 30;
-mijlocii, ce presupune numarul de componente unitare intre 31 si 300;
-mari, ce presupune numarul de componente unitare supra 301.
-dupa gradul de independenta de mediul extern:
-relativ de sine statatoare, juridic si fizic independente;
-dependente (subsisteme sau sisteme) ca parte componenta a sistemului
unic;
-dupa nivelul de specializare:
-complexe, ce presupune executarea intregului complex de functii sau
lucrari pe fazele ciclului de viata al obiectului;
-specializate, ce presupune specializarea pe executarea unei functii sau
lucrari pe o singura faza a ciclului de viata a obiectului;
-dupa termenul de functionare:
-pe termen scurt;
-discrete, ce presupune functionarea sistemelor pe anumite perioade de
timp;
-pe termen lung, ce presupune nelimitarea termenului de functionare a
sistemului.
-dupa modul de descriere:
-determinate, ce presupune descrierea comportamentului sistemului
printr-o singura functie;
-stohastice, ce presupune descrierea comportamentului sistemului prin
functii probabiliste;
-nedefinite, ce presupune descrierea calitativa a comportamentului
sistemului;
-dupa tipul marimilor, utilizate in substanta sistemului:
-fizice, utilizate in sistemele materiale;
-abstracte, utilizate in sistemele logice, matematice etc.

Cunoasterea si dimensionarea unui mare numar de proprietati ai sistemelor de

productie reprezinta conditia obligatorie in analiza structurii si continutului
componentelor sistemului pentru luarea corecta a deciziilor.

Caracteristicile generale ale organizatiei:

 37
-complexitatea, ce prezinta gradul de diferentiere in cadrul organizatiei;
-formalizarea, ce prezinta complexul de reguli si proceduri, ce determina
comportamentul lucratorilor;
-coraportul dintre centralizare si descentralizare, ce este determinat de nivelele, ce
participa in procesul decizional.

Functiile (proprietatile) organizatiilor:

1)organizatorica ca instrumentul de solutionare a sarcinilor sociale;
2)sociala ca entitate sociala;
3)gestiune.

Proprietatile sistemelor de productie:

1. proprietatile, ce caracterizeaza esenta si complexitatea sistemului:
-primatul intregului, ce stabileste, ca sistemul este un tot intreg unic, care
poate fi divizat in parti componente si invers;
-neaditivitatea, ce stabileste, ca fiecare component al sistemului poate fi
examinat nu separat, ci numai in legatura cu celelalte componente, iar
functionarea in comun a componentelor heterogene si dependente determina
proprietati functionale noi ale sistemului;
-dimensionarea, ce reflecta numarul de componente si relatii interne ale
sistemului;
-complexitatea structurii, ce se caracterizeaza prin: 1.numarul de nivele
ierarhice de gestiune ale sistemului; 2.complexitatea comportamentului;
3.neaditivitatea proprietatilor; 4.complexitatea descrierii si gestiunii
sistemului; 5.numarul parametrilor si tipul modelului de gestiune; 6.volumul
informatiei manageriale etc.;
-rigiditatea, ce se caracterizeaza prin parametrii: 1.nivelul de modificare a
parametrilor pe anumita perioada de timp; 2.gradul de influienta a legilor si
legitatilor obiective asupra functionarii sistemului; 3. gradul de libertate al
sistemului;
-integritatea verticala, ce se caracterizeaza prin parametrii: 1.numarul
nivelelor ierarhice, modificarile carora influienteaza sistemul integral;
2.gradul de interdependenta a niivelelor ierarhice; 3.gradul de influienta a
subiectului asupra obiectului de gestiune; 4.gradul de independenta a
subsistemelor sistemului;
-delimitarea orizontala, ce se caracterizeaza prin: 1.numarul relatiilor intre
subsistemelor de un nivel; 2.dependenta lor; 3.integrarea lor;
-ierarhizarea, ce presupune, ca fiecare component poate fi considerat
subsistemul unui sistem global; se manifesta in procesul de structurare si
decompozitie a obiectivelor organizatiei sau proprietatilor (indicatorilor)
marfurilor;
-multitudinea descrierii, ce presupune alegerea unui nivel structural
ierarhic in analiza sistemului;

2.proprietatile, ce caracterizeaza relatia sistemului cu mediul extern:

-interdependenta sistemului si mediului extern, ce presupune
reactivitatea sistemului la influientele mediului;
-gradul de independenta, ce se caracterizeaza prin: 1.numarul relatiilor
sistemului cu mediul la un component sau un parametru; 2. viteza
modificarii independente a componentelor sistemul;
-deschiderea, ce caracterizeaza: 1. intensitatea schimbului de informatie sau
resurse ale sistemului si a mediului extern; 2.numarul de sisteme a mediului
 38
extern; 3.gradul de influenta a altor sisteme asupra sistemului dat;
-compatibilitatea, ce caracterizeaza gradul de compatibilitate juridica,
informationala, stiintifica-metodica, asigurarea resurse a sistemului cu alte
sisteme ale mediului extern;
3.proprietatile, ce caracterizeaza metodologia de formulare a obiectivelor
sistemului:
-concentrarea pe anumita directie, ce presupune caracterul obligatoriu a
construirii arborelui obiectivelor sistemelor social-economice si de
productie;
-caracterul succesoral al trasaturilor sistemului, ce presupune caracterul
de legitate a mostenirii trasaturilor dominante si recesive a sistemului de la
generatie la alta;
-prioritatea calitatii, ce presupune primatul calitatii in asigurarea
functionarii si supravietuirii sistemelor de productie;
-prioritatea intereselor sistemului de nivel superior, ce presupune
primatul intereselor sistemului fata de interesele subsistemelor;
-fiabilitatea, ce se caracterizeaza prin: 1.fiabilitatea functionarii sistemului
fara pauze in conditiile iesirii din functie a unui din componente;
2.invariabilitatea parametrilor de proiect al sistemului in perioada plan;
3.stabilitatea starii financiare a orrganizatiei; 4.motivarea misiunii si
perspectivitatea politicii economice, tehnice, sociale ale organizatiei;
-optimumul, ce caracterizeaza gradul de satisfacere a exigentelor
sistemului in ceea ce priveste utilizarea potentialului sistemului;
-indeterminarea asigurarii informationale (asimetria informationala) ce
reflecta caracterul probabil al situatiilor strategice, tactice si operative,
parametrii carora influenteaza realizarea misiunii si obiectivelor plan ale
organizatiei;
-emergenta, ce caracterizeaza necongruenta componentelor sistemului
obiectivelor (functiilor);
-multiplicativitatea, ce caracterizeaza caracterul multiplicativ al unor
parametri ai sistemului;

4.proprietatile, ce caracterizeaza parametrii de functionare si dezvoltare a

sistemului :
-capacitatea de autoeducatie, autoinstruire si autodezvoltare,
determinate de caracterul continuu al functionarii si dezvoltarii al
organizatiei;
-alternativitatea al cailor de functionare si dezvoltare, care poate avea
caracter subiectiv sau obiectiv;
-sinergismul, ce este definit ca efectul sumativ organizational al
functionarii componentelor (subsistemelor) sistemului;
-inertia, ce este caracterizata prin: 1. viteza modificarii parametrilor de
iesire a sistemului ca reactie la modificarea parametrilor de intrare; 2.durata
medie de asteptare a rezultatului modificarii parametrilor de intrare;
-adaptivitatea, ce caracterizeaza capacitatea sistemului de a functiona
normal in conditiile de variabilitate a parametrilor mediului extern si de
adaptare a sistemului la modificarile mediului; pragul de adaptivitate este
determinat prin nivelul maximal al modificarilor parametrilor mediului
extern, pentru care sistemul continua sa functioneze normal;
-nivelul de organizare, ce se caracterizeaza prin nivelul de apropiere de
nivelul optim al parametrilor de proportionalitate, continuitate, paralelism,
flux simplu, ritmicitate etc. a proceselor de productie si gestiune a
 39
organizatiei; sistemele neorganizate sunt supuse distructiei mult mai repede;
-nivelul de standardizare, ce caracterizeaza nivelul de substituire si
compatibilitate al sistemului dat cu alte sisteme in conditiile cooperarii
internationale si competitivitatii globale;
-nivelul inovational al dezvoltarii, ce este determinat ca unica cale de
dezvoltare a sistemelor de productie.

Atributele intreprinderii din punct de vedere economic:

1.diferentiere tehnica -de productie - este complexul interdependent de factori
materiali de productie si colectivul aferent de lucratori, asociati prin diviziunea
privata si cooperarea muncii;
2.organizare unitara, definitivare structurala unica;
3.diferentiere economica - este diferentierea circuitului resurselor, autorecuperarea,
independenta decizionala, raspunderea economica, interes economic specific.

Atributele intreprinderii din punct de vedere juridic:

1.diferentiere patrimoniala (avere in proprietate, in conducere de productie sau
conducere operativa);
2.raspundere materiala de sine statatoare;
3.participare in circuitul civil de sine statator si din numele propriu.
4.mobilitate (modificari de structura si de organizare pentru insusirea productiei
noi, ameliorarea calitatii, diminuarea costurilor de productie).

Trasaturile organizatiei:
-generale:
1)scopul;
2)ierarhia cu norme stabilite de comportament si forme de control;
3)gestiunea;
4)resursele;
5)diviziunea specifica a muncii;
6)existenta premiilor si pedepselor;
-dupa A.Stinchcomb:
1)puterea legitima asupra oamenilor;
2)dreptul de proprietate asupra resurselor;
3)sistemul de distributie a bunurilor;
-ale organizatiilor economice:
1)asociatia de indivizi, cu functii si roluri diverse ale oamenilor ce creeaza diverse
parti componente ale organizatiei;
2)obiectiv comun unic, ce uneste indivizii organizatiei si interesele individuale;
3)activitate comuna, ce este realizata sub diverse forme de interactiune, ce permite
integrarea activitatii indivizilor si contribuie la formarea integrala a organizatiei cu
noi proprietati;
4)anumite hotare, ce permite functionarea organizatiei in regim autonom; sunt
determinate de genurile de activitate, numarul lucratorilor, marimea capitalului,
marimea suprafetelor de productie, marimea teritoriului, marimea resurselor
materiale etc.;
5)formalizarea (statutul, contractul de constituire, regulamentul).
-ale organizatiilor birocratice:
1)structura functionala centralizata;
2)grad inalt de formalizare a tehnologiilor de productie;
3)ierarhia rigida;
4)delimitarea clara a sarcinilor;
 40
5)delimitarea clara a obligatiilor;
6)controlul sever a executarii obligatiilor;
7)grad inalt de formalizare a relatiilor interpersonale;
8)depersonalizarea -reumanizarea comunicarii de productie.
Dezavantajele:
-incapacitatea de adaptare la conditiile si circumstantele externe si interne
schimbatoare;
-posibilitatea potentiala de transformare in sistem birocratic inutil;
-deumanizarea muncii si relatiilor interpersonale;
-posibilitatea dominarii intereselor indivizilor asupra obiectivelor generale etc.
-ale organizatiei organice (dupa T.Berns si D.Stalker):
1)dominatia factorului uman;
2)dominatia creativitatii indivizilor;
3)flexibilitatea dezvoltata a gestiunii.
 41
Tema 5. Ciclul de viata al organizatiei economice

Ciclul de viata al organizatiei (CVO) reprezinta intervalul de timp, in care are loc
schimbarea previzibila si consecutiva a starilor organizatiei. Cunoasterea teoriei
dezvoltarii organizatiei si a ciclului de viata a organizatiei prezinta un interes
deosebit pentru urmatoarele domenii:
-alegerea tipului de management;
-conceperea corecta a evolutiei organizatiei;
-determinarea stilului si problemelor curente ale organizatiei;
-preintampinarea barierelor de crestere a organizatiei.
-asigurarea realizarii misiunii organizatiei pe intreaga ei perioada de functionare.

Misiunea- reprezinta filozofia de existenta, obiectivul strategic, destinatia

principiala a organizatiei prin care ea se deosebeste de altele si in cadrul
careia isi determina caracterul activitatilor sale.
Continutul misiunii organizatiei:
1)filozofia (conceptele de baza, principiile, valorile, sistemul de
motivatie);
2)descrierea domeniului de activitate si a produsului organizatiei
(produsele sau serviciile);
3)obiectivele organizatiei (curente si strategice; de supravietuire, crestere
sau profitabilitate);
4)caracteristica potentialului si a tehnologiilor (procesele sau inovatiile);
5)descrierea conceptului intern (laturile forte a organizatiei, avantajele
concurentiale, nivelul de concurenta, perspectivele de dezvoltare, factorii de
supravietuire);
6)caracteristica pietei, pe care activeaza organizatia (locul si rolul in
sistemul raporturilor de piata);
7)descrierea imaginii externe a organizatiei (imaginea si reputatia,
responsabilitatea fata de parteneri, consumatori, societate).
Importanta misiunii:
-misiunea este baza decizionala a organizatiei, punctul de reper pentru
definirea obiectivelor si sarcinilor;
-misiunea este factorul de stabilitate si certitudine a obiectivelor
organizatiei;
-misiunea directioneaza si amplifica eforturile lucratorilor organizatiei;
-asigura increderea si sustiinerea organizatiei din partea participantilor
externi.

In stiinta managementului contemporan sunt cunoscute urmatoarele modele ale

CVO:
1.Modelul A.Adises, conform caruia dezvoltarea organizatiei este asemanata
dezvoltarii unui organism viu;
2.Modelul B.Milner, conform caruia dezvoltarea organizatiei este bazata pe
conceptia ciclului de afaceri;
3.Modelul L.Grayner, conform caruia dezvoltarea organizatiei este bazata pe
conceptia periodicitatii aparitiei problemelor in organizatie si pe logica interna de
solutionare a acestora.

Fazele ciclului de viata al organizatiei dupa A.Adises:

1.de ingrijire, care se caracterizeaza prin curtenirea firmei (organizatiei) in
 42
momentul fondarii si initierii activitatilor economice.
2.de copilarie, pentru care este specifica lipsa experientei, starea nestabila pe piata,
un sir de bariere, care trebuiesc infruntate pentru continuarea cresterii organizatiei,
depistarea problemelor nestandarde, ce nu sunt descrise in manualele de
management.
3.haide-haide sau faza de crestere rapida, cand activitatea organizatiei este
bazata pe principii de familism, ce asigura increderea inalta in interiorul firmei si
fiabilitatea mai puternica de functionare a firmei, regulile managentului regulat
(managementului stiintific) incep sa functioneze mai aproape de sfarsitul fazei de
crestere rapida, iar cand dimensiunile firmei depasesc 100-150 pers. - inceteaza.
4.de junime
5.de inflorire, cand firma, atingand anumite dimensiuni sau scara de activitate, este
transformata din particulara in publica si isi continua functionarea sub conducerea
unei echipe de manageri profesionisti (red.- in conditiile R.M. cand nu exista piata
reala de capital, schema data se realizeaza foarte incet sau nu se realizeaza din
cauza neincrederii in managerii straini, iar fondatorii- proprietarii firmei se
transforma in manageri mediocri, apeland la modelul antreprenorial a
managementului corporativ).*

Fazele ciclului de viata al organizatiei dupa B.Milner:

1.antreprenoriala- este starea de stabilire si de formare a ciclului de viata al
productiei, de formulare a obiectivelor organizatiei, spirit inalt creativ, alegere a
directiilor de dezvoltare:
-alegerea marfurilor sau serviciilor (pentru determinarea nisei pe piata, prin
studierea volumului de vanzari, satisfactiei a cererii/ capacitatii pietei si
posibilitatilor de eliminare a marfii de pe piata, rezultat: volumul posibil de
vanzari pe piata);
-estimarea actiunilor concurentilor (pentru determinarea posibilitatilor
concurentilor in nisa data, prin studierea tehnologiei, organizarii, calitatii,
aprovizionarii, costurilor, desfacerii, investigatiilor si relatiilor de
infrastructura, rezultat: factorul dominant al concurentei);
-analiza schemei antreprenoriale (pentru determinarea resurselor necesare si
posibilitatea obtinerii lor, prin analiza posibilitatilor de creare a tehnologiei
sau achizitionare a acesteia, asigurare cu materie prima, materiale, suprafete,
servicii, capital, rezultat: formarea sistemului de conditii si premise initiale);
-analiza mediului (determinarea ponderii factorilor externi, prin studierea
starii factorilor politici si de stat, economici, tehnologici etc., determinarea
caracterului tendintelor lor de evolutie si asteptari, rezultat: caracterul
nedefinit al factorilor, caracterul determinat al factorilor, ritmurile
modificarilor valorilor factorilor.

2.colectivitatii- este starea de dezvoltare a proceselor inovationale din faza

precedenta, se formeaza misiunea organizatiei, spirit ul inaltei discipline;

3.de formalizare si conducere- este starea de stabilizare a structurii organizatiei,

de introducere a regulilor si procedurilor, rolurilor , tipurilor de conducere dupa
criteriul mentinerii proportiilor stabile intre constanta si novatii si urmatoarele
caracteristici:
-destinatia principala: maximizarea profitului (tip operational), maximizarea
profitului cu respectarea intereselor entitatii sociale (tip strategic);
-modul principal de realizare a obiectivelor: optimizarea utilizarii resurselor
interne (tip operational), stabilirea bilantilui dinamic intre organizatie si
 43
mediu (tip strategic);
-importanta factorului timp: nu cel mai important factor in concurenta (tip
operational), factor primordial in lupta concurentiala (tip strategic);
-estimarea eficientei pe termen scurt de timp: profitabilitatea (tip
operational), precizia previzibilitatii modificarilor in mediul interior si
timpul de adaptare la modificarile din mediul exterior, calitatea marfurilor si
serviciilor (tip strategic);
-atitutidea fata de personal: lucratorii sunt unul din resursele organizatiei
(tip operational), lucratorii sunt resursul cel mai important al organizatiei
(tip strategic).
4.de elaborare a structurii- este starea de depistare a noilor posibilitati de
productie, extindere a pietei si sporirea volumului de productie;
5.de declin- este starea de decadere, micsorare a volumului de productie, diminuare
a cererii pentru productie, cresterea puterii concurentiale a furnizorilor, complicarea
procesului inovational si de conducere, micsorarea profitabilitatii, ce conditioneaza
cresterea numarului de conflicte, schimbarea managementului, centralizarea
puternica a procesului decizional.

Fazele ciclului de viata al organizatiei dupa L.Grayner:

1.spiritului creativ- este prima faza a evolutiei este comuna pentru organizatii de
orice tip si se manifesta prin spirit creativ antreprenorial sau de pedalare, cand
sunt bune toate mijloacele - entuziasm, aventura, familiarism, creativitate si deplina
absenta a profesionismului, ce ar asigura pornirea organizatiei si nivelul suficient
de eficienta. Haosul in organizatie este atat de evident, incat problemele ce apar
prezinta pericol pentru functionarea in continuare a acesteia;
2.de gestionare directa - este a doua faza de dezvoltare - gestionarea directa,
determinata de caracterul haotic de functionare a organizatiei si impunerea fireasca
a mecanizarii procesului de conducere. Implementarea metodelor de management
regulativ se manifesta prin formalizarea procedurilor businessului si procedurilor
de gestiune, functiilor si obligatiilor angajatilor, recrutarea acestora numai conform
principiilor de rationament functional-profesional, elaborarea culturii executive si
manageriale, utilizarea principiilor tehnologice de organizare a procesului de
conducere si, deci, transformarea organizatiei in organizatie-conveier. In aceste
conditii eficienta organizatiei este maxima, iar durata acestei stari poate fi destul de
lunga. Pe de alta parte, birocratismul in crestere, cauzat de starea de intertie durabila
a organizatiei, poate prezenta pericol, ce nu trebuie neglijat;
3.de delegare a responsabilitatii - este a treia faza de dezvoltare a organizatiei.
Delegarea responsabilitatii- reprezinta schema clasica a antreprenoriatului intern
sau a cooperarii captive, bazate pe principiile managementului pe proiecte.
Conducatorul de proiect devine managerul si conducatorul unui business
independent, ce necesita aceleasi eforturi ca si la inceput in prima faza: entuziasm,
initiativa, dar si experienta managementului mecanizat, caracteristic pentru faza a
doua. Pentru conducerea superioara a organizatiei este caracteristic un nivel
superior de profesionism si rolul de investor, legiuitor si controlor al eficientei
investitiilor. Acestea determina eficienta destul de sporita a organizatiei in general,
si, eficienta sporita a mecanismelor interne de gestiune, in particular, datorita
zonarii organizatiei dupa responsabilitate si elaborarii mecanismelor
motivationale. Pe de alta parte, initierea motivationala poate prezenta pericol de
izolare a businessului si neglijare a principiilor de cooperare;
4.de coordonare - este a patra faza de dezvoltare a organizatiei -coordonarea sau
TQC (Total Quality Control) se manifesta prin elaborarea si respectarea
mecanismelor de coordonare interna a subdiviziunilor independente;
 44
5.de colaborare- este a cincea faza de dezvoltare a organizatiei -colaborarea-
este numai usor conturata de Grayner, lipsesc caracteristicile precise ale
organizatiei, aflate la aceasta faza, iar, in general, este considerat, ca se manifesta
prin elaborarea si respectarea pricipiilor de cooperare intre diviziunile independente
ale organizatiei. Trecerea de la o faza la alta are natura revolutionara, impusa de
ierarhiile superioare, iar tot ciclul de viata al organizatiei reprezinta succesiunea
perioadelor de evolutie si revolutie.

Algoritmul actiunilor conducatorului in faza de:

a) creare a organizatiei:
-studierea minutioasa a cererii de consum pe piata concreta;
-selectarea si estimarea informatiei privitor la activitatea si intentiile concurentilor,
analiza comparativa a resurselor, posibilitatilor si strategiilor companiei;
-ponderarea necesitatii si rationalitatii sporirii potentialului companiei si
introducerea corectarilor necesare in strategia companiei;
-luarea masurilor necesare de atragere a resurselor suplimentare;
-organizarea rationala a procesului de conducere, inclusiv plasamentul personalului,
crearea sistemului de responsabilitati, sistemului decizional, sistemului motivational
si stimulente.
b)crestere a organizatiei:
-solutionarea problemelor sociale ale colectivului;
-asigurarea proportiilor dintre activitatea curenta si inovationala, sporirea calitatii
produselor si cautarea noilor sfere de aplicare a capitalului;
-optimizarea coraporturilor dintre centralizare si descentralizare in conducerea
companiei, implementarea structurilor progresive de conducere si tehnologiilor
informationale etc.
c) maturitate a organizatiei:
-monitorizarea sistemica a comportamentului concurentilor si corectarea proprilor
planuri;
-analiza necesitatii modernizarii tehnice a productiei si perfectionare a sistemului de
productie;
-determinarea politicii de productie si tehnice-stiintifice a organizatiei in comun cu
consumatorii;
-crearea conditiilor necesare pentru mentinerea si fortificarea potentialului
intelectual al organizatiei, grupurilor decizionale, eficientizarii structurilor de
matrice etc.
d)declin a organizatiei:
-centralizarea puternica a procesului decizional;
-analiza posibilitatilor de economisire a resurselor si directionarea companiei spre
activitatile profitabile pe termen scurt
-analiza posibilitatilor de asociere cu alte companii si/sau diminuare a nomenclaturii
productiei pentru eficientizarea utilizarii potentialululi existent;
-realizarea modificarilor in organizarea si metodele de conducere a intreprinderii,
stabilirea relatiilor cu pietele si furnizorii noi.
 45
Tema 6. Legile generale ale organizatiei economice ca sistem de productie si
operational

Legea reprezinta reflectarea relatiilor obiective si stabile, ce se manifesta in natura,

societate si gandire umana; poate avea caracter general sau particular; poate
reflecta relatiile cantitative sau calitative; se refera la functionare sau dezvoltare;
statice sau dinamice. Majoritatea legilor organizatiei se manifesta in proprietatile
sistemelor de productie si sunt determinate de modurile de abordare a
organizatiei:
-modul formal, cand se studieaza structura, componenta elementelor de constituire;
-modul structural, cand se studieaza statica organizatiei;
-modul comportamental, cand se studieaza dinamica organizatiei, sistemul de relatii
umane, competenta si abilitatile indivizilor, motivarea muncii, motivarea realizarii
obiectivelor activitatii.
-modul postdisciplinar, cand se studieaza continutul nou, profund al fenomenului
organizarii prin intermediul metodologiei stereofonice integrative, bazate pe
unitatea obiectiva a tuturor manifestarilor ale obiectului real.

Clasificarea legilor organizarii (dupa A.Bogdanov):

a)manifestate in statica (in structurile organizatiei ca forma):
-legea compozitiei, care reflecta necesitatea coordonarii obiectivelor organizatiei,
indreptate spre sustinerea obiectivului principal cu caracter mai general;
-legea proportionalitatii, care reflecta necesitatea coraportarii partilor componente a
unui tot intreg, precum si codimensiunea, concordanta sau dependenta lor;
-legea celor mai mici, care reflecta determinarea fezabilitatii totale prin fezabilitatea
minima particulara;
-legea ontogenezei, care determina caracterul general al dezvoltarii organizatiilor si
consecutivitatii fazelor ciclului vital: stabilirea, inflorirea, declin;

b)manifestate in dinamica (in procesele de productie ca functia de gestiune):

-legea sinergiei, care determina ca suma proprietatilor unui tot intreg organizat nu
este egala cu suma aritmetica a proprietatilor fiecarui element al intregului;
-legea informarii-sistematizarii, care afirima, ca intr-un intergru organizat nu poate
fi mai multa organizare decat intr-o informatie sistematizata;
-legea unitatii analizei si sintezei, care afirma, ca procesul analizei (adica,
delimitarii, diferentierii etc.) este complementat prin procesul de sinteza (adica,
procesele inverse de asociere, integrare etc.); la inceput se efectueaza analiza, apoi-
sinteza;
-legea autoconservarii, care afirma, ca orice sistem real fizic (organizat) tinde sa se
conserveze ca o entitate integra, deci sa consume (exploateze) econom propriul
resurs.

Gruparea legilor sistemelor de productie/operationale :

a) legile de constituire;
b) legile de functionare, care pot fi reprezentate prin diverse funtii de productie ce
demonstreaza relatia dintre volumul productiei fabricate/serviciilor prestate si
consumul resurselor;
c) legile si legitatile de dezvoltare a sistemelor (peste 30), dintre care cele mai
importante, utilizate in evaluarea si prognozarea comportamentului sistemelor de
productie si operationale, sunt :
 46
-legea dezvoltarii ciclice, care reflecta actiunea legilor dialectice, realizate
in procesele in forma de spirala, caracterizate prin ciclicitate,
repetativitate relativa si ascendenta; fazele ciclurilor sunt studiate de
teoria economica ;
-legea eficientei descrescande a perfectionarii evolutive a sistemelor de
productie/operationale, care reflecta dezvoltarea sistemelor pe ultima
faza a ciclului, cand modifcarile tehnologice si evolutioniste a fiecarei
generatii a modelelor sunt totale si dezvoltarea lor ia un caracter evolutiv,
iar randamentul lor tinde spre limita de jos;

imperativul tehniologic consta in : orice directie a dezvoltarii tehnice nu

este nelimitata sau infinita si nu poate genera mai mult decat potentialul
continut in sine ; utilizarea oricariu principiu de ctiune conditioneaza
ineficienta economica sau imposibilitatea perfectionarii unor solutii
tehnice si a sistemelor, ce utilizeaza principiul dat, ce la randul sau
determina necesitatea tranzitiei spre utilizarea noilor principii de
actionare; deaceea pozitia managerilor privind relatia " mai mult efort -
mai mare eficienta" este corecta numai in prima faza ; pentru intreprindere
este foarte importanta problema determinarii limitei rezultativitatii
tehnologice ale sistemului pentru asigurarea stabilitatii functionarii
sistemului in limitele determinate ale parametrilor prin previziunea
modificarilor posibile si anticiparea eforturilor ineficiente; in practica
aspectele manageriale ale problemei date sunt mai deficile decat aspectele
tehnologice/tehnice ale sistemelor de productie; astfel, limitele
productivitatii oricarui proces fizico-chimic, ce caracterizeaza normele
teoretice de consum a materiei prime si energie pentru o unitate de
productie, pot fi caclulate in baza legilor termodinamicii, dupa ce poate fi
calculat volumul investitiilor necesare pentru realizarea procesului, dupa ce
pot fi calculati indicatorii tehnologiei reale de fabricatie a anumitului produs,
dupa ce poate fi stabilit sensul economic al rationalizarii/ perfectionarii
tehnologiei in functiune sau al crearii unui nou proces ; daca valorile
indicatorilor tehnic-economici reali tind spre valorile indicatorilor ideali
(termodinamici), atunci efectul perfectionarii tehnologiei existente este consderat
nesemnificativ si este evidenta necesitatea elaborarii unui proces
principial nou; daca diferenta dintre valorile indicatorilor tehnic-economici reali si
ideali este considerabila, atunci este evidenta existenta rezervelor in
tehnologice si necesitatea valorificarii lor; in baza indicatorilor ideali este
efectuata prognozarea momentului de valorificare totala a resursului potential al
eficientei tehnologiei si inlocuirii acesteia prin tehnologie noua; evaluarile de
prognoza, bazate pe metodele de analiza a valorilor limita, pot fi continue
si anticipative; pot fi folosite metodele de prognoza bazate pe analiza
substutiei, ce presupune studiul proceselor de substituire a unor tipuri a
tehnicii cu altele si a tranzitiei la un nou sistem tehnologic; studiul
actiunii legii in diverse ramuri industriale permite formularea unei serii
de dependente, conform carora la un anumit nivel de dezvoltare atins
costul modelelor noi ale sistemului, perfectionat in baza unui principiu
tehnic- stiintific dat, creste cel putin ca patratul cresterii eficientei
sistemului; mecanismul concurential contribuie la dezvoltarea pana la faza
finala a ciclului, deaceea tehnologiile noi isi incep dezvoltarea in cadrul
tehnologiilor vechi;
exceptie a legii eficientei descrescande industriile/ tehnologiile
scientointensive, pentru care factorul distributiei reprezinta o varietate a
 47
capitalului clientelei si valoarea caruia este creata in comun de furnizor si
consumator si aduce beneficii ambilor; companiile/ firmele, invinse in
lupta concurentiala dupa regulile profitabilitatii ascendente, se inchid
in nisele de piata, pe cand pozitiile invingatorilor nu pot fi subminate
nici prin aparitia produsului considerabil superior;

dezvoltarea tehnologiilor scientointensive genereaza noi probleme:

necesitatea volumului considerabil a capitalului initial in: 1. cercetare-
dezvoltare ; 2. dezvoltarea retelelor ; 3.realizarea bazata pe principiul de
modul a formulei "scara plus debordarea";

principiul de modul reprezinta o particularitate a construirii sistemelor

tehnice, ce presupune subordonarea dimensiunilor sistemelor modului de
proiect si asigurarea diverselor sisteme tehnice compexe cu dispersia mare
a caracteristicilor, dintr-un numar argumentat redus de tipuri si dimensiuni
de elemente-model identice primare (tipice sau standardizate);

consecintele gestiunii procesului de dezvoltare a sistemului de productie

pot fi urmatoarele: 1.reducerea/marirea termenului de exploatare a
utilajului tehnologic; 2.accelerarea/stoparea procesului de modernizare a
sistemelor tehnologice, inclusiv si prin modificarea regulilor de amortizare
a utilajului; 3. influentarea procesului de innoire a nomenclaturii productiei;
4. influentarea productivitatii la nivel ramural si national ; 5. influentarea
intensificarii/extensificarii dezvoltarii ramurilor/ economiei;

-legea tranzitiei la procesele cu numar redus de operati, conceptul

careia este bazat pe ideea tranzitiei conceptuale la tehnologiile noi;
sistemele tehnologice cu numar redus de operatii se caracterizeaza prin
unificarea mai multor operatii in una singura principial noua, sporirea
fiabilitatii procesului de productie integral si reducerea consumului de resurse
materiale si energetice in baza efectului de multiplicare a totalitatii de sisteme;

formula legii: doua sau mai multe tehnologii, executate de un sistem, pot
forma o combinare integrativa ce simplifica substantial schema generala a
sistemului, care, in final, conditioneaza calea de evolutie directa si
descoperirea cailor noi de dezvoltare;

este considerat, ca modificarea cu 20-40% a consumului de munca este

insotita de modificarile constructive minimale ale produsului numai pana
la consumarea limitelor de evolutie a produsului proiectat in cadrul
sistemelor tehnologice existente; modificarea nivelului tehnologic al
produsului, insotita de micsorarea brusca a consumului de munca, poate fi
realizata prin unirea mai multor tehnologii si astfel simplificarea fabricarii
produsului;

consecintele gestiunii procesului de tranzitie la sisteme cu numar redus de

operatii : 1.cresterea substantiala a productivitatii ; 2.cresterea
randamentului capitalurilor fixe de productie; 3. reducerea brusca a
numarului necesar de sisteme; 4. reducerea brusca a necesarului de piese,
ansamble si subansamble, materiale, resurse umane etc.; rezultativitatea
productiei (productivitatea muncii, capacitatea fondurilor fixe de productie)
 48
creste pe etape si numai in numite conditii organizational-tehnice, in special:

Modificarea Modificarea
Etapa Caracteristica etapei Productivitatea Modificarea capacitatii cheltuielilor*
muncii productivitatii fondurilor fixe
fata de etapa 1 muncii fata de etapa 1
1. diviziunea manufacturala a 1,0 1,0 1,0 1,0
muncii manuale
2. mecanizarea operatiilor de 2,5-4,0 3,25 8-10 9
productie de baza
3. sporirea capacitatii si vitezei 4-5 1,39 12 1,33
de functionare a masinilor de
baza cu influenta redusa a
muncilor manuale pe
operatiile auxiliare, de
transport si aditionale

4. mecanizarea operatiilor 6-7 1,45 14 1,17

auxiliare, de transport si
aditionale, gestiunea primara
automatizata a elementelor
mecanice si hidropneumatice
5. sporirea marginala a 8-12 1,45 16 1,14
capacitatii masinilor,
intreprinderi-gigant, sporirea
fiabilitatii sistmelor,
linii automate
6. masini combinate, agregate 15-20 1,84 15 0,94
pe elemente mecanice,
hidropneumatice si
electronice cu programe de
gestiune

7. blocuri cu fiabilitate inalta in 30-35 1,86 14 0,93

imbinare cu masinile
combinate electronice, linii
automate
8. tehnologii cu numar redus 35-40 1,12 8 0,57
de operatii si cu o faza
9. tehnologii cu numar redus de 120-150 3,6 9 1,12
operatii de fiabilitate inalta si
gestiune automata
10. sisteme tehnologice bazate peste 200 1,48 6-9 0,94
pe realizarile si descoperirile
stiintelor fundamentale

* raportul valorilor medii a etapei urmatoare la precedenta.

-legea cresterii varietatii necesare si complexitatii sistemelor, care

reflecta dependenta sporirii diversitatii deciziilor luate de cunostintele
despre obiectul gestiunii si a resurselor; probabilitatea depasirii limitelor
stabilite a caracteristicilor creste odata cu sporirea diversitatii deciziilor
proiectate peste nivelul determinat ; legea este bazata pe principiul
diversitatii necesare- principiu fundamental al teoriei managementului;
problema compatibilitatii caracteristicilor necompatibile ale sistemelor, in
special, ordonarea, complexitatea, diversitatea si eficienta, este solutionata
prin crearea sistemelor cu numar redus de operatii, utilizarea principiului
modularii procesului de creare a tehnicii si realizarea legii simplitatii in
baza analizei dezvoltarii sistemelor ; este considerata exagerata pozitia
despre dezvoltarea catastrofala a tehnologiilor si a progresului tehnic spre
complicare; complicarea tehnologiilor de fabricatie este inlocuita deseori
prin practicarea strategiei de marketing bazate pe legea simplitatii prin
realizarea proceselor de distributie fizica a productiei cu numar redus de
operatii sau/si utilizarea principiului de modulare prin standardizarea
productiei si a ambalajului;
dezvoltarea sistemelor spre formarea obiectelor tehnice stratificate pe
 49
nivele si cu caracteristici multifunctionale de camp determina aparitia
tehnologiilor flexibile in diverse ramuri ale activitatii economice ;
ierarhizarea nivelelor modulelor determina ierarhia factorilor de formare a
sistmelor tehnice, iar modificarea sistemului multistratificat difera
principial de modificarea sistemului traditional autonom prin caracteristicile
starii sistemului ce determina realizarea unei anumite functii din totalitatea
posibila/ campul de functii posibil si reprezinta obiectul de studiu al
sinergeticii ca stiinta bazata pe teoria termodinamicii inechilibrului, in
special :
-procesul de integrare a structurilor variate, cu diferit ritm de
dezvoltare in unitati evolutioniste mai complicate este
conditionat de sistemele neliniare deschise , exemplu : ponderea
companiilor transnationale in capitalul mondial sau investitii
straine directe;
-rezultativitatea variantelor diverse de creare a sistemelor
complicate este determinat combinarea argumentata a
"setului" de moduri de asocierea si creare a unitatilor
evolutioniste complexe ;
-crearea sistmelor in baza structurilor de diversa complexitate este
insotita de iesirea la nivelul ierarhic superior de organizare, sau
supraorganizare si de accelerarea dezvoltarii structurii in procesul
de integrare.
 50
PARTEA 2. ORGANIZAREA STRUCTURILOR SI PROCESELOR DE
PRODUCTIE A ORGANIZATIILOR ECONOMICE

Tema 7. Abordarea structurala a organizatiei si principiile generale de

organizare a structurilor de productie

Structurile organizatorice sunt destinate coordonarii si controlului activitatii

departamentelor, diviziunilor si indivizilor. Abordarea structurala este aplicata in
organizatii pentru asigurarea elementelor principale de functionare si conexiune
intre ele si presupune utilizarea diviziunii muncii, orizontul de control,
descentralizarea si departamentarea.

Structura organizatiei este reprezentata prin conexiunile fixate dintre

subdiviziunile si indivizii organizatiei si este conceputa ca schema determinata de
interactiune si coordonare a elementelor tehnologice si de personal, ale unitatilor
functionale sau liniare.

Structura organizatorica reprezinta totalitatea sectiilor si serviciilor intreprinderii

(firmei), activitatea carora consta in constituirea si coordonarea functionarii
sistemului de management, elaborarea si realizarea deciziilor manageriale privind
executarea planului de afaceri si a proiectului inovational. Obiectivul organizatiei
serveste reper in directionarea fluxurilor de conexiuni si competente.

Structura de gestionare a organizatiei de productie ce obiect de proiectare

reprezinta un sistem complicat de interactiuni tehnologice, economice,
informationale, administrative-organizationale, ce pot fi supuse analizei si
proiectarii, precum si de caracteristici social-psihologice si conexiuni, ce sunt
determinate de stilul conducerii, nivelul de calificare si abilitatile lucratorilor,
atitudinii lor fata de munca.

Problema proiectarii structurii organizationale de conducere- este o problema

cantitativa-calitativa multicriteriala, ce se solutioneaza in baza combinarii
metodelor stiintifice (inclusiv metodelor formalizate) de analiza, estimare si
modelare a sistemelor organizationale cu activitatea conducatorilor, specialistilor si
expertilor privind alegerea si evaluarea celor mai bune variante de solutii
organizationale. Procesul proiectarii organizationale consta in ajustarea treptata la
modelul structurii manageriale rationale, in care metodele de proiectare au rol
auxiliar in examinarea, evaluarea si acceptarea spre realizare practica a vatiantelor
celor mai bune a solutiilor organizationale.

Metodele de proiectare a structurilor:

1)analogice, care presupun folosirea formelor organizationale si a mecanismelor
manageriale aprobate in practica organizatiilor cu caracteristici organizationale
asemanatoare (obiective, tipul tehnologiei, mediul organizational, dimensiuni); se
aplica pentru elaborarea structurilor-tip a organizatiilor de productie si determinarea
granitelor si conditiilor aplicarii lor; doua moduri de abordare:
a)definirea valorilor si tendintelor modificarii caracteristicilor organizationale
principale si formelor organizationale si mecanismelor manageriale conforme;
b)tipizarea solutiilor principiale generale privitor la caracterul si raporturile dintre
verigile aparatului de conducere si posturi in conditii de lucru determinate de tipul
organizatiei si ramura; solutiile-tip trebuie sa fie polivalente, corectabile periodic si
sa admita anumite devieri in cazurile necoinciderii conditiilor reale de lucru cu
 51
conditiile-tip;
2)analitice- de expertiza, care consta in analiza si investigarea organizatiei de catre
specialisti calificati cu participarea conducatorilor si alti lucratori, privind definirea
particularitatilor specifice si problemelor organizatiei in general si a aparatului
managerial in special, precum si elaborarea recomandarilor de reformare a
structurii organizationale in toate aspectele; elaborarea descrierilor grafice si
tabelare a structurilor organizationale si a proceselor manageriale (ruta tehnologica
a functiilor administrative sau a fazelor lor);
3)de structurizare a obiectivelor, care prevede elaborarea sistemului de obiective
a organizatiei, inclusiv formularile cantitative si calitative) si analiza ulterioara a
structurilor organizationale din punctul de vedere a conformitatii acestora
sistemului de obiective in urmatoarele etape:
a)elaborarea sistemului (arborelui) de obiective, ce reprezinta baza structurala a
activitatilor organizationale;
b)analiza de expertiza a variantelor de structura organizationala din punct de vedere
a asigurarii organizationale pentru realizarea fiecarui obiectiv, respectarea
principiului omogenitatii obiectivelor pentru fiecare subdiviziune etc.;
c)elaborarea cartilor drepturilor si responsabilitatilor pentru realizarea obiectivelor
fiecarei subdiviziuni, gen de activitate interfunctionala, care definesc domeniul
responsabilitatilor (productia, resursele, forta de munca, procesele de productie si
conducere, informatia), rezultatele pentru care se stabilesc raspunderea, drepturile
subdiviziunilor in realizarea rezultatelor (aprobarea, prezentarea spre aprobare,
coordonarea, confirmarea, control);
4)de modelare organizationala, care reprezinta elaborarea reprezentarilor
formalizate matematice, grafice, automatizate etc. de repartizare a imputernicirilor
si responsabilitatilor organizatiei ca baza pentru constituirea, analiza si evaluarea
variantelor structurilor organizationale dupa combinarile variabilelor aferente; tipuri
de modelele:
-matematico-cibernetice a structurilor ierarhice (modele de optimizare stratificata,
modele de dinamica sistemica etc.);
-grafo-analitice a sistemelor organizationale (reprezentarile de matrice, de retea,
tabelare, grafice);
-naturale a structurilor si proceselor organizationale;
-matematico-statistice.

Factorii de determinare a tipului, complexitatii si gradul de ierarhizare a structurii

organizatorice a intreprinderii:
-scala de productie;
-nomenclatura de productie;
-complexitatea si nivelul de unificare a productiei;
-nivelul de specializare, concentrare, combinare si cooperare a productiei;
-gradul de dezvoltare a infrastructurii regionale;
-gradul de integrare internationala a intreprinderii etc.

Factorii de dezvoltare a structurii intreprinderii:

-dezvoltarea specializarii si cooperarii productiei;
-automatizarea conducerii;
-aplicarea abordarilor stiintifice in proiectarea structurii si functionarea sistemului
de management;
-respectarea principiilor organizarii rationale a proceselor de productie
(proportionalitatea, directionalitatea etc.);
-substituirea structurilor de gestionare existente prin structuri de problema-tinta.
 52

Tipurile structurilor organizatorice:

-liniara;
-functionala;
-liniar-functionala;
-de matrice (stab);
-de brigada;
-divizionala;
-de problema-tinta.

1.Aplicarea partiala a structurii functionale este posibila la nivele

superoare de conducere sau la nivelul de subdiviziune sau sectii, structurate
dupa produs, client sau criteriul teritorial (structura liniar-functionala) si
dupa criteriul pietei de desfacere (structura divizionala). Importanta
functiilor de desfacere, de producere, financiare este recunoscuta prin
determinarea rolului lor superior in structura organizationala, si mai sus de
care se situeaza numai cinducatorul intreprinderii.

Organizatia functionala este directionata spre stimularea calitatii muncii si a

potentialului creativ a angajatilor, precum si din considerente de
economisire conditionata de cresterea de scala a productiei de marfuri sau
servicii, standardizarea sarcinilor prioritare in perspective inguste si practica
evidentei rezultatelor activitatii fiecarui element al structurii.
Departamentarea functionala nu este eficienta pentru organizatiile cu
nomenclatura mare a productiei si activitate pe piata internationala, ce
depind puternic de conjunctura legislativa internationala, legislatiile
nationale, politica si conjonctura pietei de consum, fapt, ce confirma
tendinta contemporana pe plan mondial de dezintegrare a productiei.

In practica, structura functionala se foloseste numai in combinare cu

structura liniara de arhitectura ierarhica verticala, ce permite executarea
functiilor superspecializate, bazate pe subordonare stricta si responsabilitate
pentru realizarea sarcinilor de proiectare, productie, livrare.
Descentralizarea conducerii in cadrul structurii liniar-functionale determina
delimitarea drepturilor si responsabilitatii intre organele de conducere,
specializate in elaborarile tehnice, achizitia de materie prima si materiale,
organizarea procesului de productie, desfacere etc.si este eficienta in
situatiile, cand piata reprezinta un tot intreg si se caracterizeaza prin
concentrare inalta a consumului.

Structurile functionale de orice tip sunt absolut ineficiente in cazurile

urmatoare:
-diversificarea inalta a productiei,
-caracterul complicat si imprevizibil al relatiilor interne si externe,
-dinamismul lansarii inovatiilor pe piata,
-lupta concurentiala pentru piete de desfacere,
-cresterea dimensiunilor corporatiei,
-largirea nomenclaturii de productie etc.,
cand se pierde capacitatea de reactie la modificari din cauza deconectarilor
intre competente si responsabilitati pe nivelele structurale ale sistemului.
 53
2.Structurile divizionale pot fi considerate ca forma de conexiune a
verigilor organizationale partial autonome si dirijate centralizat, ce
deservesc o anumita piata, si sunt eficiente in cazul diversificarii inalte a
productiei si gradului limitat de descentralizare, care complica problemele
informatizarii si procesul decizional. Structurile divizionale, create pentru
fiecare tip de productie si insotite de subdiviziune functionale la orice nivel
structural, au capacitatea riscanta de extindere rapida in ramurile megiese
sau pe piete noi, fapt, ce deruteaza diviziunile de la logica de functionare a
organizatiei.

Factorii de influentare a raportului centralizare-descentralizare:

-dimensiunile organizatiei (numarul mare de angajati determina cautarea
beneficiilor din specializare, ca rezultat creste diferentierea orizontala,
gruparile functiilor asemenatoare pot crea situatii de conflict, aceasta la
randul sau conditioneaza necesitatea dezvoltarii structurii verticale, aparitia
noilor nivele verticale este lenta; problema repartizarii responsabilitatii
apare la numarul de angajati - 10; la 50-100 angajati- problema delegarii
unor functii de conducere; 50-300 - problema micsorarii sarjei
conducatorilor; 100-400 - problema determinarii de functii noi);
-tehnologiile de transformare a resurselor materiale, financiare, umane etc.
in productie sau servicii, care influenteaza neuniform asupra diverselor
parti ale organizatiei si depinde de gradul de complexitate a organizatiei;
influenta este mai puternica cu cat este mai aproape subdiviziunea
organizationala de baza sa operationala; tehnologiile nesablonizate
dimpotriva folosesc cunostintele specialistilor si necesita delegarea
competentelor decizionale; tehnologiile rutine/sablonizate influenteaza
gradul de formalizare a rolurilor si deaceea grupurile functionale nu sunt
efective;
-mediul exterior, care include institutele si structurile (cumparatorii,
furnizorii, agentiile de stat etc.) ce influenteaza activitatea organizatiei si
asupra carora organizatia exercita un control slab, iar componentele
structurii organizationale vor avea rol instrumentelor principale de control si
adaptare a organizatiei la incertitudinea externalitatilor; in conditiile de
incertitudine inalta este eficienta structura organica; in cazul incertitudinii
neconsiderabile este eficienta structura mecanica a organizatiei.

Tipurile structurilor divizionale:

a)structurate pe produs, bazata pe arhitectura liniar-functionala, cand
statului-major central al organizatiei se subordoneaza sectiile economic
independente specializate pe produs este motivata si eficienta daca pentru
intreprindere este important sa coordoneze diverse genuri de activitati,
legate de productia unui anumit produs, si sa amelioreze deservirea
clientelei. Responsabilitatea pentru obtinerea profitului revine
conducatorilor de subdiviziune, orizontul de control al carora cuprinde
activitatea de baza sau auxiliara de productie, desfacere, inginerie, precum si
costurile, ce sporeste posibilitatile reale de realizare a obiectivelor asteptate.
Structurizarea pe produs poate fi bazata pe arhitectura divizionala, cand
pentru intreprindere este importanta functionarea pe diverse piete de
desfacere;
b)structurate teritorial este atractiva pentru firmele mari diversificate, ce
se subordoneaza conducatorului de varf, iar activitatea carora este omogena
si geografic extinsa; este eficienta in cazurile cand este necesara stimularea
 54
verigilor locale si economisirea mijloacelor din localizarea
operatiunilor comerciale, avantajeaza economia locala;
c)structurate mixt pe principiul de produs si teritorial este caracteristica
pentru firmele divizionale mari cu inalt grad de diversificare a produselor.

3.Structurile organizatorice de brigada sunt create la intreprindere pentru

executarea de lucrari si realizarea de parti componente a productiei in
forma de brigazi complexe, constituite din constructori, tehnologi,
economisti, muncitori etc.

Tendintele restructurizarii organizationale:

-sporirea considerabila a independentei elementelor separate a structurilor de
conducere si crearea firmelor- fiica in baza acestora, ce se caracterizeaza prin
mobilitate, flexibilitate, adaptabilitate la cerintele pietei;
-formarea organizatiilor comerciale independente, ce utilizeaza patrimoniul
intreprinderii de baza pe principii de arenda, ce permite pastrarea si dezvoltarea
integrala a sistemului de productie.
Tabelul 1.1
Caracteristica comparata a structurilor organizationale de conducere

Structurile organizationale de conducere

Liniar-functionale
-asigura realizarea sarcinilor specifice controlate prin
planuri si bugete
-eficienta maxima in mediul stabil
-contribuie la productia eficienta a marfurilor si serviciilor
standardizate
-asigura economii a costurilor de regie
-presupun specializarea functiilor si competentelor
-orientate spre concurenta de pret
-destinate aplicarii tehnologiilor traditionale si pietei
formate
-specializarea de productie, ce depaseste posibilitatile
planificarii centralizate
-solutionare rapida a problemelor aflate n competenta
unuiserviciu functional
-integrarea verticala, ce depaseste frecvent
capacitatea maxima a subdiviziunilor specializate
Divizionale
-operatiunile descentralizate ale subdiviziunilor si evaluarea
centralizata a rezultatelor si investitiilor;
-eficienta maxima in mediu instabil
-aplicabile in conditiilediversificarii inter-dependente pe
produs sau teritorial
-orientate spre procese decizionale rapide
-creaza conditii organizationale pentru abprdari
interdisciplinare
-functionare buna in lipsa concurentei de pret
-destinate aplicarii in conditii pietelor sau tehnologiilor noi
-amestecul verigilor superioare pentru coordonare mai buna a
subdiviziunilor si ridicarea eficientei activitatii lor
-solutionarea rapida a problemelor interfunctionale
complicate
-diversificare interna a corporatiei sau cumularea verigilor
organizationale externe

Organele colegiale de conducere- reprezinta forme de organizare a muncii

colective de conducere, nu formeaza tipuri de structura separate, pot fi imputernicite
cu anumite competente decizionale sau delegare de competente si pot avea functii
consultative. Directiile de activitate a organelor colegiale:
1)deciziile privind strategia si politica generala;
2)actele de conducere si activitatile administrative;
3)activitatea nemijlocita de executare a deciziilor luate.

Formele organelor colegiale:

1) organul colegial cu caracter informational- sunt necesare la nivelele superioare
de conducere, permit precizarea metodelor de executare a deciziilor; la nivelele
mijlocii de conducere contribuie la cooperarea functionala mai buna intre specialisti
si coducatorii liniari;
2)organul colegial consultativ (comitete, consiliul de experti etc.)- sunt create
pentru studierea, analiza si concluzionarea unei probleme, nu substituie ci
completeaza activitatea specialistilor experti angajati;
3)organul colegial, imputernicit in luarea deciziilor- poate fi folosit in lipsa
conducatorului liniar pentru indeplinirea unor functii sau pentru acordarea de
 55
asistenta conducatorului in luarea deciziilor importante;
4)organul colegial de control- in general functioneaza ca organ de permisiune
privitor la luarea deciziilor corespunzatoare exigentelor determinate de catre
conducatori si organ de control privind realizarea acestor decizii.

Avantajele formelor organizationale colegiale:

-intelegerea deosebita interpersonala se realizeaza cand grupurile sunt compuse din
membri ce au acelasi tip comportamental, aceleasi deprinderi profesionale
(conducatorii liniari si functionali, specialisti in domeniul tehnologiei, economiei,
activitatii comerciale etc.), ce asigura coordonarea buna a activitatii subdiviziunilor;
-coliziunea diferitor opinii, ce conditioneaza aparitia de idei noi;
-stabilitatea organizatiei, ce se datoreaza schimbului reciproc de informatii,
experienta intre conducatori si crearii conditiilor pentru formarea personalului de
conducere tanar.

4. Structurile de proiect- reprezinta 1.structurile, in care conducerea genurilor

importante de activitate productiva a organizatiei necesita administrare permanenta
in conditii de limitare stricta a costurilor, termenilor si calitatii lucrarilor si
presupune mecanismele de solutionare a conflictelor interpersonale, intergrup,
interorganizationale, legate de organizarea interactiunii sistemelor verticale si
orizontale de conducere ; 2. organizatii provizorii (echipe), create pentru
solutionarea unei sarcini complexe (elaborarea si realizarea proiectului) la nivel
determinat de calitate si costuri prin atragerea specialistilor de diferit profil. Se
deosebesc prin scala de activitate, orizontul problemelor tehnic-stiintifice si de
productie, competente, caracterul conexiunilor cu verigile liniare si functionale ale
organizatiei etc.

Una din tendintele de dezvoltare a organizatiei este diminuarea numarului

de decizii, luate la nivelul superior de conducere si sporirea capacitatii
organizatiei de a prelucra o baza informationala imensa pentru reactionarea
operativa la situatiile create. Imputernicirea nivelelor inferioare este posibila
in conditiile asigurarii cu resursele necesare la fiecare nivel a stucturii
verticale a organizatiei. In conditiile de absenta a resurselor necesare pentru
delegarea competentelor este eficienta numai structura orizontala, bazata pe
procesele neformale, ce amelioreaza functionarea structurii proiectate
formal.

Formele conexiunilor orizontale:

-folosirea contactelor directe intre conducatorii, implicati in solutionarea
problemelor comune;
-stabilirea contactelor fiabile intre subdiviziunile, implicate in
solutionarea problemelor comune;
-crearea de grupuri provizorii pentru solutionarea problemelor comune
pentru mai multe subdiviziuni;
-crearea grupului permanent sau de echipe pentru solutionarea
problemelor interfunctionale frecvente;
-crearea organelor noi integratoare pe orizontala de conducere;
-tranzitia de la rolul integrator la rolul conexator a conducatorului, in
cazurile cand exista diferentiere considerabila a functiilor si genurilor de
activitate;
-stabilirea responsabilitatii duble in punctele critice de solutionare a
problemelor in structurile organizationale de matrice.
 56

Conditiile eficientei interactiunilor:

1)sistemul motivational al angajatilor, care determina gradul de atasament
al lucratorilor pentru realizarea sarcinilor comune, si depinde de conditia de
creare a grupului, componenta calificativa a grupului, definirea sistemului
de stimulare, eliberarea lucratorilor de la executarea functiilor precedente
includerii in grup;
2)numirea conducatorilor liniari, care isi asuma responsabilitatile pentru
solutionarea comuna a problemelor in conditiile cand echipele permit
diminuarea fluxului informational si a timpului pentru luarea deciziilor;
3)asigurarea bazei informationale necesare pentru procesul decizional, care
este valabila in conditiile unui program special pregatit prealabil si definirii
locului de nivel, necesar ocupat de lucrator;
4)imputernicirea participantilor, in cazurile cand aceasta nu este
necesara, grupul este eficient prin recomandari, sfaturi, acumulari de
informatie etc.;
5)influenta bazata pe cunoastere si informatie este mai considerabila in
cazurile cand grupul este format din specialisti de diferit nivel de
conducere; sarcinile interdependente cu caracter de productie conditioneaza
concentrarea informatiei si a competentelor la nivel superior; sarcinile de
ordin tehnic conditioneaza competentele si informatia la nivel inferior;
grupurile in asa caz trebuie sa reprezinte diagonala organizatiei;
6)procesul orizontal de conducere trebuie sa se racordeze la procesul
verical pentru a nu deteriora sistemul de aprovizionare cu resurse,
conexiunile orizontale ramanand parte componenta a procesului decizional
cotidian;
7)practica solutionarii situatiilor de conflict, ce pot fi create ca conflicte de
interese sau de prioritati a subdiviziunilor participante la solutionarea in
comun a problemelor generale, ca consecinta a lipsei de cultura profesionala
sau de cunostinte, si ce pot fi rezolvate prin cautarea de compromise si noi
alternative acceptate de parti, de cel putin o subdiviziune, prin aplicarea
experientei, reputatiei, rolului conducator sau prin evitarea conflictului;
8)conducerea: subdiviziunea cu acces deosebit la informatie sau
subdiviziunea de profil in problema -sarcina sunt mai avantajate in ocuparea
posturilor de conducere in grup, si dimpotriva, uneori este mai eficienta
numirea conducatorului dupa analiza tuturor factorilor.

Formele de organizare a lucrarilor in cadrul proiectului:

1)crearea grupului special, sectiei de coordonare sau a comitetului special-
nu este eficient in lipsa interactiunii cu structurile functionale si liniare;
2)alegerea sectiei principale prin atribuirea de competente si
responsabilitati suplimentare conducatorului unei sectii functionale- nu este
eficient in lipsa interventiilor permanente a verigilor superioare de
conducere;
3)numirea conducatorului de proiect, atribuirea lui puterii depline privind
solutionarea problemelor de elaborare si realizare a proiectului- se aplica in
industria aerocosmica, electronica, constructoare de avioane si tehnica de
calcul etc.

5.Structura de matrice a organizatiei - este: 1.o varietate flexibila si mobila a

structurii multiple de proiect, unde membrii fiecarei echipe sunt subordonati nu
numai conducatorului de proiect, dar si conducatorilor functionali respectivi, carora
 57
sunt atribuite functiile de coordonare a lucrarilor si administrare a resurselor
aferente, pe de o parte, si care delegheaza unele din obligatii conducatorului de
proiect, pe de alta parte; 2. o varietate a structurii organizatorice liniar-functionala,
care este complementata prin posturile constructorilor generali sau managerilor de
proiect, responsabili de competitivitatea obiectelor; numarul posturilor
complementare este determinat doar de nomenclatura productiei si gradul de
specializare a productiei la intreprindere.

Trasaturile structurilor organizatorice:

-caracterul complex, determinat de gradul de diviziune a functiilor in organizatie;
-formalizarea, determinata de gradul de aplicare a regulilor si procedurilor,
utilizate in gestiunea organizatiei;
-raportul dintre centralizare si descentralizare, ce determina nivelurile decizionale in
organizatie.

Criteriile de eficienta a structurilor organizationale:

1)relatiile reale dintre indivizi si munca lor, ce se reflecta in schemele
organizationale si obligatiunile functionale;
2)politica conducerii si metodele de influenta a comportamentului personalului;
3)competentele si functiile angajatilor organizatiei la fiecare nivel.

Organizatia formala reprezinta o structura de competente si functii, planificata

prealabil, stabilita in baza formarii interactiunii intre componentele organizatiei si
caracterizata printr-un anumit grad de standardizare a functiilor.
Organizatia neformala reprezinta o structura a interactiunilor neplanificate
prealabil, ce nu poarta caracter directiv, dar este formata sub influenta factorilor
diversi, in special, interesul general al grupului de indivizi, necesitatea obiectiva de
colaborare, securitatea personala etc.
 58
Tema 8. Clasificarea principiilor generale de organizare

Domeniile de aplicare a principiilor de organizare:

-proiectarea sistemelor de productie;
-organizarea functionarii si dezvoltarii sistemelor de productie;

Clasificarea generala a principiilor organizarii:

1.principiile generale de organizare a structurilor;
2.principiile generale de organizare a proceselor;
3.principiile de rationalizare a structurilor;
4.principiile de rationalizare a proceselor.

Clasificarea principiilor de organizare dupa A.Bogdanov:

1.principiul examinarii obiectului din punctul de vedere organizational;
2.principiul relativitatii;
3.principiul corelativitatii formei organizatorice ale sistemului si mediului extern;
4.principiul compatibilitatii componentelor sistemului dupa diverse criterii;
5.principiul specializarii ca faza obligatorie a progresului formelor experientei
organizatorice;
6.principiul unitarismului si concordantei metodelor organizatorice;
7.principiul proportionalitatii componentelor sistemului dupa diverse criterii;
8.principiul paralelismului mersului proceselor particulare in spatiu si timp;
9.principiul verigii slabe;
10.principiul continuitatii modificarilor in sistem, actiune si contractiune,
conjugarii, ingresiei si desingresiei sistemelor;
11.principiul selectiei componentelor sistemului;
12.principiul relatiei in lant a componentelor sistemului;
13.principiul omogenitatii si imitatiei sistemelor inteligente, inclusiv de productie,
a sistemelor naturale.

Clasificarea principiilor de organizare (1):

1.principiul prioritatii functiilor;
2.principiul prioritatii obiectului fata de subiect;
3.principiul conformitatii obiectivelor si resurselor;
4.principiul conformitatii spiritului organizatoric si de subordonare;
5.principiul combinarii optime a centralizarii si descentralizarii;
6.principiul conformitatii eficientei si cheltuielilor.

Clasificarea principiilor de organizare (2):

1.principiul compatibilitatii componentelor sistemului;
2.principiul actualizarii functiilor;
3.principiul neutralizarii disfunctiilor;
4.principiul concentrarii pe procesul de formare a conexiunilor stabile, necesare si
ordonate din sistem;
5.principiul labilitatii functiilor ca procesului de prefectionare a organizatiei.

Clasificarea principiilor de organizare (3):

1.principiile de organizare a structurii de conducere:
-flexibilitatea si economia structurii de conducere; -conformitatea schemelor
generale si teritoriale de conducere;
-reducerea numarului nivelelor ierarhice si verigilor in structura;
 59
-reducerea cheltuielilor de regie;
-delimitarea exacta a gestiunii liniare de gestiunea functionala;
-unitatea responsabilitatii si spiritului organizatoric;
-respectarea normelor de maniabilitate;
-conformitatea drepturilor si obligatiilor;
2.principiile de organizare a procesului de conducere:
-asigurarea maniabilitatii maxime;
-orientarea spre obiectivele stabilite;
-determinarea rationalitatii centralizarii conducerii;
-uniformitatea distributiei lucrarilor;
-asigurarea parametrilor informationali necesari ai conducerii;
-simplificarea procedurilor de conducere;
-minimizarea activitatilor de conducere pe orizontala si verticala;
-excluderea maximala a influentei factorului subiectiv;
-acordarea proceselor in timp si spatiu;
-combinarea rationala a reglementarii, normarii si instructajului;
-conformitatea formelor organizatorice de utilizare a sistemelor tehnice de
organizare a procesului de conducere;
-utilizarea standardizarii in conducere.

Examinarea principiilor:
1.din punctul de vedere al gradului de obiectivitate (abordarea sistemica,
relativitatii, verigii slabe, continuitatii, lantului);
2.din punctul de vedere al gradului de abstrativitate si conditiilor de utilizare in
teorie si practica.

Principiile generale moderne de organizare:

-orientarea functionarii sistemului de productie spre consumator (clientela);
-standardizarea sistemului si componentelor sistemului;
-globalizarea dezvoltarii sistemelor in baza structurilor de bloc;
-automatizarea productiei si conducerii;
-sporirea calitatii deciziilor.

Principiile trebuie sa corespunda urmatoarelor exigente:

1)principiile concretizeaza legile si legitatile de formare, functionare si dezvoltare a
organizatiei;
2)vastitatea, nivelul de motivare si concretizare a principiilor influenteaza nivelul
de stabilitate si eficienta a organizatiei;
3)exista doua directii de rationalizare: a structurilor si a proceselor;
4)descrierea esentei si eficientei principiilor trebuie sa asigure posibilitatea
dimensionarii si analizei lor;
5)trebuie de exclus repretarea aceluiasi principiu pe o singura directie.
 60
Tema 9. Principiile de organizare rationala a structurii de productie

Principiile de organizare rationala a structurii de productie:

1.Intemeierea juridica a structurii organizatiei - consta in reglarea economica si de
drept a proceselor de fondare a organizatiei, respectarea actelor normative
internationale si nationale in toate domeniile economiei; contribuie la crearea
spatiului de drept a functionarii organizatiei in cadrul international.

2.Formularea misiunii organizatiei - consta in constatarea filosofiei si destinatiei,

esentei si particularitatilor functionarii organizatiei; contribuie la argumentarea
procesului decizional si asigura intelegerea din partea partenerilor externi ai
organizatiei.

3.Orientarea functionarii organizatiei spre realizarea competitivitatii- contribuie la

asigurarea competitivitatii produsului si a intreprinderii; este evaluat prin: ponderea
productiei competitive ale organizatiei pe piata externa si interna.

4.Studierea mecanismului de functionare a legilor organizarii- contribuie la

definirea listei principiilor concrete, utilizate in organizare.

5.Aplicarea abordarii sistemice in formarea structurii organizatiei- contribuie la

sporirea calitatii si eficientei gestiunii.

6.Aplicarea abordarii de marketing in formarea structurii si strategiei organizatiei -

contribuie la sporirea calitatii managementului si eficienta utilizarii resurselor; este
evaluata prin: ponderea actelor si documente ale organizatiei, in care sunt clar
reglementate tezele si exigentele organizatiei de orientare a sistemului de productie
spre consumator.

7.Structurarea obiectivelor organizatiei - consta in construirea arborelui de obiective

in general si pe fiecare produs; permite ponderarea obiectivelor si sarcinilor dupa
importanta, eficienta, utilizarea rationala a resurselor; este evaluat prin: ponderea
productiei realizate de organizatie, pentru care este elaborat arborele obiectivelor
pana la nivelul trei (la nivelul zero- indicatorul complex a competitivitatii pe
pietele concrete; la nivelul unu- indicatorii integrali a calitatii productiei, calitatii
deservirii, pretul, cheltuielile de exploatare pentru termenul normativ de exploatare;
la nivelul doi - indicatorii generali de nivelul doi; la nivelul trei- indicatorii
particulari a calitatii si cheltuielilor de exploatare).

8.Asigurarea prioritatii problemelor strategice fata de problemele tactice -reprezinta

baza tehnica-organizatorica a realizarii competitivitatii si eficientei la faza de
proiectare a organizatiei.

9.Asigurarea dimensionarii cantitative a structurii organizatorice- consta in

determinarea parametrilor cantitativi ai organizatiei (numarul componentelor si
relatiilor; productivitatea; stabilitatea; durabilitatea etc.), contribuie la diminuarea
indeterminantei si sporirea calitatii structurii organizatiei; este evaluat prin:
ponderea indicatorilor, ce caracterizeaza statica si dinamica subsistemelor de
management al organizatiei si includerea lor in baza de date.

10.Studierea proprietatilor sistemului - consta in sesizarea si elaborarea listei de

proprietati ai sistemului; contribuie la cunoasterea mai buna a structurii sistemului
 61
de productie.

11.Globalizarea strategiei organizatiei- consta in organizarea structurii organizatiei

spre concurenta globala si dezvoltarea S.T.N. si S.M.N.; contribuie la sporirea
competitivitatii produselor executate prin integrarea international in domeniul
stiintei, tehnicii, informaticii, educatiei etc.; este evaluat prin: ponderea volumul
productiei, realizate de S.T.N. sau S.M.N.

12.Asigurarea caracterului inovational al structurii organizatiei - procesul

inovational reprezinta directia prioritara in asigurarea competitivitatii sistemelor de
productie; este evaluat prin: ponderea productiei , realizate conform licentelor
proprii, know-how, in volumul productiei brute; sau numarul licentelor proprii
inregistrate in anumita perioada.

13.Sporirea nivelului de automatizare a productiei si conducerii - reprezinta raportul

dintre consumul de munca a proceselor automatizate si consumul total de munca a
lucrarilor productive; este evaluat prin: ponderea operatiilor de productie si
gestiune, executate automat in consumul total de munca in operatiile date;
contribuie la reducerea pierderilor de materiale si timp efectiv de lucru, sporirea
productivitatii muncii si calitatii executarii lucrarilor, reducerea costurilor de
productie si ameliorarea conditiilor de munca.

14.Asigurarea adaptivitatii structurii organizatiei la mediul extern - contribuie la

orientarea sistemului de productie spre satisfacerea cererii de consum.

15.Orientarea spre probleme - consta in orientarea organizatiei spre solutionarea

problemelor concrete la etapa proiectarii organizatiei; dureaza mai mult decat
crearea organizatiei unificate.

16.Reducerea numarului de componente si relatii in sistem - sistemul simplu, clar

contribuie la reducerea consumul de munca a lucrarilor de proiectare, creare si
deservire a sistemului de productie.

17.Aplicarea abordarii complexe (inclusiv aspectele tehnice, ecologice, economice,

organizatorice, sociale, psihologice) in formarea structurii organizatiei; contribuie la
formarea unei structuri functionale si fiabile; este evaluat prin: ponderea aspectelor
manageriale, luate in consideratie la elaborarea structurii in numarul total de aspecte
tehnice, economice, ecologice, organizatorice, psihologice, politice.

18.Aplicarea abordarii integrationale in formarea structurii organizatiei- consta in

orientarea organizatiei spre studierea relatiilor dintre: 1. componentele sistemului;
2.fazele ciclului de viata a obiectului; 3.nivelele ierarhice; 4.subiectii conducerii pe
orizontala; este evaluat prin: nivelul de integrarepe elementele structurii
organizatiei.

19.Aplicarea abordarii normative in formarea structurii organizatiei- consta in

stabilirea normativelor conducerii la faza de proiectare a structurii pentru toate
subsistemele de productie; este evaluat prin: 1)numarul actelor metodice, utilizate in
proiectarea si functionarea organizatiei; 2)ponderea indicatorilor planificati, utilizati
in calculele multivariante in numarul total de indicatori planificati.

20.Aplicarea abordarilor situationale in formarea structurii organizatiei - consta in

 62
studierea influentei situatiilor concrete assupra procesului de elaborare a structurii
organizatiei; contribuie la analiza variantelor de alternativa a cailor de realizare a
obiectivelor si luarea deciziilor maximal conforme situatiei concrete.

21.Unificarea si standardizarea componentelor structurii organizatiei- unificarea

consta in reducerea rationala a numarului de siruri dimensionale tipizate ale
sistemelor, componentelor, metodelor etc.; este evaluat prin: 1) coeficientul
unificarii interproiect al structurii calculat ca raportul dintre numarul de
componente imprumutate de la alte structuri, si numarul total de componente de
acelasi nivel in structura proiectata; 2)coeficientul de repetare a componentelor de
acelasi nivel ierarhic in structura proiectata, calculat ca raportul dintre numarul total
de componente de acelasi nivel ierarhic si numarul total de componente de acelasi
nivel ierarhic;
standardizarea- reprezinta activitatea de determinare in standarde si alte acte
normative de norme, reguli si caracteristici a obiectelor standardizate in vederea
sporirii calitatii lor, eficientei si substituibilitate; este evaluat prin: coeficientul de
standardizare, calculat ca raportul dintre numarul de componente (blocuri)
standardizate de acelasi nivel in structura proiectata in numarul total de componente
de acelasi nivel ierarhic.

22.Asigurarea flexibilitatii structurii organizatiei- consta in capacitatea obiectului de

modificare sub influenta factorilor operativi a mediului extern sau intern; contribuie
la adaptivitatea parametrilor de functionare a organizatiei (sistemul de productie) la
mediul extern sau intern; este evaluat prin: indicatorul fiabilitatii organizatiei .
[Economica i jizni, 1995, nr.2, c.9]

23.Asigurarea nivelului optim a specializarii organizatiei si subdiviziunilor

-contribuie la sporirea nivelului de automatizare a productiei, diminuarea costurilor
unitare ale resurselor etc.; este evaluat prin: ponderea productiei de profil in
volumul total al productiei, executat de organizatie.

24.Asigurarea nivelului optimal de universalizare - consta in concentrarea

diverselor functii a unui muncitor in conditiile de imposibilitate a cresterii
dimensiunii productiei.

25.Asigurarea nivelului optimal de centralizare a conducerii - contribuie la sporirea

calitatii procesului decizional.

26.Asigurarea proportionalitatii structurii organizatiei -contribuie la echilibrarea

dupa capacitate,calitatea lucrarilor executate, termenii de executare si alti parametri
de productivitate a structurilor organizatorice; este evaluat prin: coeficientul de
proportionalitate a structurii, calculat ca raportul dintre valoarea minima a
parametrului si valoarea maxima a parametrului (capacitatea, productivitatea,
asigurarea cu resurse, informatia, personal calificat etc.).

27.Asigurarea fluxului liniar (simplu) a structurii organizatiei- consta in elaborarea

caii optime a obiectelor muncii, informatiei etc. in organizatie; contribuie la
consumul econom al resurselor, utilizate in realizarea programului de productie;
este evaluat prin: coeficientul, calculat ca raportul dintre lungimea optimala a caii
mersului obiectului muncii (cu exceptia verigilor excesive si revenirea la punctul
initial) si lungimea faptica (reala) a caii.
 63
28.Reglementarea structurii organizatiei- asigura sistematizarea parametrilor
structurii organizatiei.

29.Stimularea formarii si dezvoltarii structurii organizatiei - consta in crearea

sistemului de motivare a lucratorilor organizatiei; asigura mobilitatea si
flexibilitatea structurii si competitivitatii organizatiei; este evaluat prin: 1)
ponderea premiilor in fondul de salariu a proiectantilor; 2)numarul de forme de
stimulare morala, utilizate in organizatie.

30.Elaborarea sistemului managerial al organizatiei- managementul este definit ca

sistemul de realizare a competitivitatii obiectului gestionat; asigura sporirea calitatii
si eficientei deciziilor, competitivitatii marfurilor produse si a organizatiei in
general, sporirea nivelului de maniabilitate a organizatiei.

31.Homeostaticitatea , ce consta in proprietatea de autoreglare a sistemului.

 64
Tema 10. Principiile de organizare rationala a procesului de productie

Principiile rationalizarii proceselor cuprind intregul complex al aspectelor de

productie, conducere, drept, economice, informationale, motivationale si
psihologice ale organizarii productiei.

Principiile de organizare rationala ale procesului de productie:

1.Reglementarea de drept a proceselor de productie si conducere- consta in
asigurarea proceselor de productie si gestiune cu acte normative de diverse tipuri si
genuri: 1)internationale; 2)de drept civil, administrativ, economic, penal etc.; 3)a
puterii executive; 4) a organizatiei; realizarea principiului permite participarea
organizatiei in cooperarea internationala si implementarea realizarilor mondiale in
management.

2.Perfectionarea sistemului de management al organizatiei.

3.Aplicarea abordarilor stiintifice in studiul proceselor - permite sporirea nivelului

organizatoric si de eficienta a proceselor de productie, utilizarea econica a
resurselor si sporirea calitatii productiei executate.

4.Asigurarea caracterului inovational al dezvoltarii organizatiei- prioritatea

principiului contribuie la asigurarea competitivitatii organizatiei.

5.Orientarea proceselor spre calitate- consta in asigurarea prioritatii conceptului

calitatii oricaror obiecte: marfuri, lucrari, servicii, documente, procese etc.;
contribuie la sporirea competitivitatii obiectelor in raportul urmator: calitatea
produsului (4), pretul(3), cheltuieli de exploatare(2), calitatea deservirii(1).

6.Asigurarea adaptivitatii proceselor de productie si gestiune - permite reutilarea

rapida a proceselor de productie si de gestiune la noile cerinte ale consumatorilor la
iesirile sistemului sau subsistemelor (sectia, sector etc.).

7.Selectia echipei de profesionisti- permite sporirea spiritului organizatoric,

fiabilitatea si eficienta functionarii organizatiei.

8.Asigurarea comparabilitatii deciziilor- asigurata prin luarea in consideratie a

factorilor: calitatea obiectului, dimensiunea productiei, insusirea, metoda de
obtinere a informatiei, conditiile de utilizare a obiectului, inflatia, riscul si
indeterminarea; factorii constituie coloana vertebrala a managementului.

9.Combinarea rationala a centralizarii si universalizarii proceselor -consta in

cautarea raportului rational dintre centralizare si universalizare; centralizarea
excesiva distanteaza subiectul gestiunii de obiect, iar universalizarea excesiva
sporeste consumul de munca a lucrarilor.

10.Combinarea rationala a metodelor de conducere a personalului- consta in

determinarea corecta a raportului dintre metodele de constringere(4), stimulare(4)
si convingere(2); permite optimizarea procesele de conducere.

11.Ponderarea obiectelor de conducere- consta in determinarea importantei

obiectului dupa anumite criterii; permite directionarea resurselor financiare, munca,
informationale pentru asigurarea proceselor aferente celui mai eficient obiect.
 65

12.Personificarea conducerii si stimularea rezultatelor muncii - consta in stabilirea

sistemului de conducere cu stricta formalizare a diviziunii muncii si
responsabilitatilor; contribuie la sporirea motivarii sistemului de stimulare si
sanctiune a lucratorilor in dependenta de calitatea muncii in vederea sporirii
eficientei procesului de productie.

13.Asigurarea receptivitatii proceselor de conducere- consta in sensibilizarea

sistemului de conducere la actiunea factorilor externi si interni; contribuie la
extinderea numarului de parametri de conducere si sporirea gradului de determinare
a sistemului.

14.Asigurarea caracterului informativ a proceselor de conducere- caracterizeaza

suficienta informatiei calitative pentru decurgerea normala a proceselor de
conducere; pentribuie la intelegerea mai buna a legitatilor de dezvoltare a
sistemului si la luarea de decizii calitative.

15.Automatizarea proceselor- contribuie la extinderea numarului parametrilor de

conducere a sistemului si reducerea consumului de munca a proceselor in conditiile
sporirii volumului de investitii in automatizare.

16.Asigurarea operativitatii conducerii- consta in capacitatea subiectului sau

obiectului condus de a reactiona oprtun la incitatii stohastice sau tinta; permite
asigurarea adaptivitatii si receptivitatii proceselor de gestiune la factori externi.

17.Reglementarea proceselor - consta in stabilirea de reguli, metode, proceduri,

tehnologii, regulamente de gestiune a oricaror procese; contribuie la asisgurarea
directionarii speciale, argumentarii, perspectivitatii si eficientei proceselor.

18.Asigurarea proportionalitatii proceselor- consta in determinarea anumitor

proportii cantitative (conform legii celor mai mici cele mei eficiente sunt proportiile
echivalente) dintre compontele sistemului; permite utilizarea eficienta a resurselor
din contul solicitarii maximale a capacitatilor de productie, resurselor umane,
mijloacelor tehnice si informatie; coeficientul de proportionalitate este calculat ca
raportul dintre capacitatea minima si capacitatea maxima a locului de munca in
perioada anumita de timp.

19.Asigurarea fluxului simplu a proceselor - consta in optimizarea caii obiectului

muncii si informatiei prin operatiile tehnologice si de gestiune, ce ar exclude
revenirile inutile in punctul initial din cauza neorganizarii lucratorului sau
procesului; permite reducerea ciclului de productie si de gestiune in spatiu si timp;
presupune situarea subdiviziunilor functionale si subdiviziunilor de productie in
apropiere nemijlocita pe teritoriul intreprinderii (organizatiei); coeficientul este
calculat ca raportul dintre lungimea optimala a caii de parcurgere a obiectului
muncii la operatia data si lungimea faptica; factorii de optimizare a proceselor
conform principiului: 1)situarea subdiviziunilor organizatorice si de productie pe
mersul proceselor de productie; 2)ocncentrarea organizatorica a proceselor;
3)reducerea distantei intre componentele proceselor; 4)analiza sistemica si
optimizarea coeficentului fluxului proceselor de conducere si de productie;
5)automatizarea proceselor; 6)asigurarea proportionalitatii proceselor partiale;
7)analiza rationalitatii structurilor si proceselor.
 66
20.Asigurarea continuitatii proceselor - este caracterizata prin gradul de optimizare
a pauzelor reglementate si lipsa pauzelor nereglementate; permite reducerea duratei
ciclului de productie; coeficientul de continuitate este calculat ca raportul dintre
durata timpului de lucru si durata totala a procesului de productie, inclusiv pauzele.

21.Asigurarea paralelitatii proceselor - este caracterizat prin gradul de suprapunere

a operatiilor in timp si cu cat mai multe suprapuneri sunt, cu atat mai complicat
este procesul de organizare si mai redusa durata procesului; coeficientul de
paralelism este calculat ca raportul dintre durata ciclului de productie pentru
deplasarea paralela a obiectelor muncii pe locurile de munca si durata ciclului de
productie pentru deplasarea consecutiva a obiectelor muncii.

22.Asigurarea ritmicitatii proceselor - este caracterizat prin regularitatea

consecutivitatii aceleeasi operatii in timp, complexului de lucrari in perioada
calendaristica determinata; permite solicitarea uniforma in timp a locurilor de
munca, coordonarea interactiunii lor in timp si spatiu, reducerea rebutului de
productie si sporirea calitatii lucrarilor; coeficientul rimicitatii este calculat ca
raportul dintre volumul total al lucrarilor efectuate in anumita perioada de timp, dar
nu supra plan, si volumul planificat al lucrarilor pentru aceeasi perioada.
 67
Tema 11. Structura de productie a intreprinderii

Structura de productie a intreprinderii reprezinta totalitatea subdiviziunilor de

baza, auxiliare si de deservire, ce asigura transformarea intrarii sistemului in iesirea
sistemului - produsul finit cu parametrii determinati de bisness-planul intreprinderii;
este elementul de baza a modelului principial al organizatiei pe langa elementele:
obiectivele, sarcinile, participantii, tehnologia; este baza coordonarii functionarii
tuturor elementelor ierarhice ale organizatiei.

Clasificarea subdiviziunilor de productie ale intreprinderii:

-dupa tipul procesului de productie:
-subdiviziunile de baza, ce reprezinta sectiile si sectoarele de productie a
intreprinderii, ce asigura transformarea intrarii sistemului in iesire; la randul
sau sunt clasificate in modul urmator:
-de colectare (de conditionare a materiei prime, croire, colectare,
turnare, forjare, stantare etc. );
-de prelucrare (mecanica, termica, de acoperire etc.);
-de asamblare -incercare (de asamblare, montare, incercare etc.);
-subdiviziunile auxiliare, ce reprezinta sectiile si sectoarele de productie(de
reparatie, de instrumentar, energetica, magazie), ce executa productia
destinata pentru consumul intern sau necesitatile proprii ale
intreprinderii, in special piese de schimb si instrumentar pentru utilajul
nestandard, producerea de energie electrica, aer conditionat, abur etc. (de
reparatie, scularie, energetic etc.);
-subdiviziunile de deservire (transportul de productie, depozitele, control
tehnic) reprezinta sectiile si sectoarele, ce nu produc productie, dar asigura
functionarea normala a sectiilor de baza si auxiliare de productie (de
transport, depozite);
-dupa forma de specializare a productiei:
-subdiviziunile, organizate dupa principiul tehnologic, cand sectia sau
subdiviziunea de productie este specializata pe executarea unei anumite
operatii tehnologice sau lucrari; utilajul tehnologic de acelasi tip este plasat
conform mersului procesului tehnologic de prelucrare a unui grup de
produse neomogene; principiul tehnologic simplifica administrarea sectiei
prin transmiterea si redistribuirea volumul de lucru de la un strung la altul;
principiul nu este economic pentru nomenclatura mare de produse din cauza
reutilarii dese a utilajului si marirea duratei ciclului de productie; principiul
este utilizat pentru productie de tip unic si de serii mici;
-subdiviziunile, organizate dupa principiul de produs, cand sectia sau
subdiviziunea de productie este specializata pe executarea unui anumit tip
de productie sau unui anumit component constructiv al productiei; principiul
este utilizat pentru productia de serii mari si de masa, partial; utilajul dupa
structura sa nu este omogen si se foloseste la prelucrarea anumitor piese sau
componente ale productiei; utilajul este plasat liniar in ordinea executarii
operatiilor tehnologice; sectia este divizata pe sectoare pe produse separate;
piesele sunt prelucrate in partizi; dupara operatiilor nu este acordata intre
sectoarele de productie; transportarea pieselor pe la locurile de munca este
efectuata in partizi; sectoarele de productie pot avea configuratia
corespunzatoare ciclului inchis de productie si sunt dotate cu utilajului
diversificat necesar; principiul contribuie la implementarea metodelor
progresive de organizare a productiei si a muncii- linii in flux si linii
automate-prin ridicarea calificarii si sporirea responsabilitatii muncitorilor;
 68
sporirea productivitatii, diminuarea costurilor;
-subdiviziunile, organizate dupa principiul mixt, cand sectiile si
sectoarele intreprinderii sunt specializate pe principii diferite; astfel unele
sectii de productie sunt organizate dupa principiul tehnologic, iar altele-
dupa principiul de produs; in realitate intreprinderile cu un nivel inalt de
combinare si nivel scazut de specializare tehnologica sau de produs au o
structura tipica diversa.

Factorii de dezvoltare a structurilor de productie a intreprinderii:

-studierea sistematica a realizarilor in domeniul proiectarii si dezvoltarii structurilor
de productie in vederea adaptivitatii si mobilitatii structurii intreprinderii la inovatii
si productie noua;
-optimizarea numarului si dimensiunilor subdiviziunilor de productie a
intreprinderii;
-asigurarea proportiilor rationale a subdiviziunilor de baza, auxiliare si de deservire;
-asigurarea omogenitatii constructive a productiei;
-planificarea rationala a subdiviziunilor si a planului general al intreprinderii;
-sporirea nivelului de automatizare a productiei;
-asigurarea conformitatii componentelor structurii de productie a intreprinderii
principiilor organizatorice a productiei;
-asigurarea conformitatii structurii principiului liniaritatii organizarii proceselor
tehnologice in vederea diminuarii duratei ciclului de productie pe produse;
-asigurarea conformitatii nivelului calitatii proceselor in sistemul structurii de
productie a intreprinderii nivelului calitatii sistemului la intrare;
-crearea organizatiilor juridic independente mici cu specializarea de produs sau
tehnologica in interiorul organizatiilor mari;
-reducerea termenului normativ de exploatare a fondurilor fixe de productie;
-respectarea graficului reparatiei preventive de plan a fondurilor de productie fixe a
intreprinderii, reducerea duratei reparatiilor si sporirea calitatii reparatiilor, innoirea
la timp a fondurilor.
Structura de productie a intreprinderii de obicei corespunde structurii
tehnologice, care reprezinta totalitatea raporturilor aferente procesului tehnologic
de fabricatie a produsului, procesului de pregatire a documentatiei de constructie si
tehnologice, precum si a procesului de organizare a deservirii productiei, de
exemplu:

Biroul de constructie ------> Sectia tehnologica

In-put Out-put
-------> Sectoarele ----->Sectoarele de --------------> Sectoarele ------------------->
de colectare prelucrare de asamblare

Productia Productia
auxiliara ---------------> de deservire

Activitatile, ce determina functionarea organizatiei in cadrul ciclului factorii de

intrare- procesul de productie - iesirea productiei, factorului timp si adaptarii la
mediul exterior:
1)achizitionarea resurselor;
2)utilizarea productiva a factorilor de productie fata de volumul de iesire a
productiei gata;
 69
3)productia marfurilor si serviciilor;
4)executarea rationala / utilitara a sarcinilor tehnice si administrative;
5)investirea in organizatie;
6)subordonarea regulilor de comportament;
7)satisfacerea diverselor interese a indivizilor si grupurilor.

Directiile de perfectionare a functionarii subdiviziunilor de productie de baza:

-sporirea nivelului de specializare si concentrare a productiei a pieselor de acelasi
tip prin unificarea pieselor si unitatilor de asamblare la faza de contruire;
-utilizarea metodelor de fabricatie in grup pentru sporirea caracterului de serie a
pieselor si eficientei;
-utilizarea formei de organizare a muncii de brigada;
-utilizarea proceselor tehnologice cu consum specific redus de materiale;
-mecanizarea si automatizarea proceselor tehnologice;
-analiza si utilizarea principiilor de rationalizare a structurilor si proceselor;
-analiza si utilizarea metodelor moderne de management.
 70
Tema 12. Structura procesului de productie la intreprindere

Procesul de productie reprezinta: 1.totalitatea proceselor interdependente ale

muncii sau a proceselor naturale (care se petrec fara participarea omului: racirea
semifabricatelor, uscarea naturala a semifabricatelor dupa vopsire etc.), in rezultatul
carora materialele initiale si semifabricatele se transforma in productia gata;
2.combinarea obiectelor si mijloacelor muncii si a muncii vii in timp si spatiu, ce
functioneaza in vederea sitisfactiei necesitatilor de productie. Structura procesului
de productie reprezinta componenta procesului de productie pe elemente si
ponderea lor in ciclul de productie.

Elementele de structura ale procesului de productie:

1.munca vie- reprezinta: 1.lucratorul nemijlocit, ce influenteaza obiectul muncii
prin intermediul mijloacelor muncii; 2.activitatea constienta a omului, orientata
spre crearea bunurilor materiale;
2.mijloacele muncii- reprezinta fractia mijloacelor de productie sau a capitalului
fix al intreprinderii (masini, agregate, utilaje etc.) prin intermediul carora omul
influenteaza obiectul muncii si se realizeaza procesul de productie;
3.obiectul muncii- reprezinta materia prima si materialele, din care se fabrica
productia; sau obiectul aflat in procesul de transformare in produs intermediar sau
final;
4.spatiul- reprezinta locul, unde se desfasoara procesul de productie;
5.timpul- reprezinta durata procesului de productie;
6.satisfactia necesitatilor in conformitate cu documentele de plan sau ideea.

Organizarea procesului de productie (organizarea productiei) - este totalitatea

metodelor de combinare efectiva a elementelor de baza a procesului de productie in
timp si spatiu; elementele si notiunile principale:
-metodele tehnologice, care reprezinta modul de realizare a procesului
tehnologic in baza fenomenelor fizice, chimice sau fizico-chimice, care
determina modificarile esentiale in forma, structura si/ sau compozitia
chimica a materiilor prime;
-procesul tehnologic- este o parte a procesului de productie, ce contine
actiunile de modificare si determinare ulterioara a starii obiectului de
productie.
-procedeul tehnologic, care reprezinta modul concret de realizare a
procesului tehnologic;
-stadiul, care reprezinta definirea starii/starilor successive ale unei
transformari a materiei prime in procesul tehnologic;
-regimul de lucru, care reprezinta conditiile/parametrii in limitele carora se
desfasoara operatia/ faza tehnologica; pot fi constanti sau variabili;
-operatia tehnologica, care constituie elementul de baza al procesului
tehnologic si reprezinta: 1.o parte a procesului tehnologic limitata in timp si
spatiu, ce se desfasoara int-un utilaj, unde se produce transformarea fizico-
chimica a materiei prime (pentru industria metalurgica, chimica, alimentara)
sau, ce se executa la un loc de munca si cuprinde toate activitatile utilajului
si a muncitorului/ grup de muncitori de prelucrare/ transformare, asamblare
a piesei/grup de piese simultan, pana la obtinerea produsului finit; 2.o parte
a procesului tehnologic, executata la un loc de munca, asupra unui si
aceluiasi obiect al muncii, de un singur muncitor, grup de muncitori sau in
conditiile de productie automatizata - fara participarea muncitorului si fara
 71
reutilarea utilajului.
-faza tehnologica, care reprezinta parte unei operatii tehnologice, ce se
executa fara schimbarea regimului de lucru, utilajului sau sculei de
prelucrare;
-ciclul de fabricatie, care reprezinta timplul necesar pentru
transformarea/prelucrarea materiei prime de la prima pana la ultima etapa a
procesului tehnologic;
-fluxul tehnologic, care reprezinta succesiunea operatiilor in cadrul unui
process tehnologic de transformare/ prelucrare a materiei prime in produs
finit; permit evidentierea intrarilor si iesirilor in vederea elaborarii/
optimizarii bilanturilor (materiale, energetice), calcularii costurilor;
-schema de flux tehnologic, care reprezinta prezentarea grafica a fluxului
tehnologic;
-schema liniei/ instalatiei tehnologice, care reprezinta prezentarea grafica a
instalatiilot tehnologice conform fluxului.

Clasificarea proceselor de productie:

- dupa destinatia si natura produselor executate:
a) de baza/principale, care reprezinta procesele de transformare a materiei
prime si materialelor in productia gata, ce determina profilul si specializarea
intreprinderii si este destinata realizarii in afara intreprinderii; se clasifica in
modul urmator:
-procesele de pregatire a procesului de productie de baza -
reprezinta procesele de pregatire a muncii vii si a mijloacelor
de productie in spatiu si timp (operatiile de taiere sau croire a
materiei prime; stantarea, decuparea materialelor; pregatirea locului
de munca; pregatirea utilajului si a documentelor necesare etc.)
pentru prelucrarea obiectului muncii in obiect util;
-procesele de prelucrare a procesului de productie de baza-
reprezinta procesele de transformare (prelucrare) a obiectului
muncii prin modificarea (schimbarea) exteriorului, formelor,
dimensiunilor, proprietatilor fizice sau chimice, tipului de cuplare cu
alte obecte, caracteristicilor sau parametrilor, starii, potentialului etc.
in conformitate cu documentele de plan sau ideea initiala;
-procesele de finisare a procesului de productie de baza-
reprezinta procesele de pregatire a obiectului muncii transformat
(prelucrat) pentru preluarea formei necesare transportarii sau
predarii destinatarului (asamblarea; verificarile/ probele tehnice;
predarea obiectului gata; coordonarea si aprobarea actului normativ
etc. );
b) auxiliare, care reprezinta procesele de transformare a materiei prime si
materialelor in productie, ce este consumata de intreprindere pentru
indestularea necesitatilor proprii (productia de reparatii, energetica,
instrumentar etc.); reprezinta procesele, ce contribuie la desfasurarea
normala a proceselor de productie de baza de prelucrare a obiectului muncii
si destinat asigurarii procesului de productie de baza cu utilajul,
dispozitivele, inctrumentele de masurat, combustibil si alte resurse
energetice etc. (executarea instrumentelor si dispozitivelor pentru
necesitatile subdiviziunilor intreprinderii; lucrarile si serviciile industriale;
reparatia utilajului tehnologic; reparatia mijloacelor de transport; producerea
de aer comprimat de statia compresoare, producerea de apa calda de
cazangerie etc.);
 72
c) de deservire/ logistice, care reprezinta procesele, care nu sunt nemijlocit
legate de obiectul muncii concret si care asigura conditiile necesare pentru
desfasurarea normala a proceselor de productie de baza si auxiliare prin
prestatia serviciilor de transport, logistica la iesirea sistemului de
productie al intreprinderii: organizarea desfacerii productiei; prestatia de
servicii de transport si depozitare, control, etc.);
-dupa nivelul structural de desfasurare:
a)procesele de productie la locul de munca, care reprezinta orice tip al
proceselor de productie, desfasurat la un loc de munca concret;
b)procesele de productie la nivel de subdiviziune, care reprezinta
procesele de productie, desfasurate intre locurile de munca a subdiviziunii
sau procesele naturale;
c)procesele de productie la nivel de organizatie, care reprezinta procesele
de productie (stocarea obiectelor; serviciile de carausie etc.), desfasurate
intre subdiviziunile de productie a organizatiei (intreprinderii).
-dupa modul de desfasurare im timp:
a)procesele de productie discontinue, care se desfasoara intr-un singur
utilaj cu o singura incarcatura/ sarja, supusa transformarilor prin operatii
unitare, in regim nestationar (cu parametrii variabili ai regimului de lucru) ;
sunt caracteristice pentru producere cu mic tonaj (industria chimica,
prelucrare a lemnului, electronica, electrotehnica, constructii de masini,
etc.); avantajele: flexibilitate mai mare pentru produse dupa tipodimensiuni ;
dezavantaje: variatia caracteristicilor productiei de la o sarja la alta, uzura
sporita a utilajului; posibilitati reduse de contral a parametrilor de lucru,
costul sporit pentru muncile menuale;
b)procesele de productie continue, care se desfasoara neintrerupta a
procesului de incarcare/descarcare a materiei prime in regim stationar (cu
parametrii de lucru constanti) ; sunt caracteristice pentru producere de mare
tonaj (industria chimica, petroliera, etc.) ; avantaje : calitatea uniforma a
productiei, uzura redusa a utilajului, posibilitatea automatizarii proceselor
de baza si auxiliare/ deservire; consumuri specifice scazute ; dezavantaje :
flexibilitatea redusa pentru alte produse, eficienta economica numai pentru
productie de serie mare ;
c)procesele de productie mixte, care se desfasoara in conditii cu
caracteristici ale procesului discontinuu si continuu, de exemplu,
discontinutate la incarcare/descarcare si continuitate la captarea/ prelucrarea
produselor secundare;
d)procesele de productie ciclice, care se desfasoara conform schemei
anterioare ;
-dupa provenienta materiei prime :
a) de extractie, in rezultatul carora se obtine materia prima;
b)de prelucrare, in rezultatul carora se obtin semifabricate;
-dupa gradul de participare a fortei de munca :
a)manuale ;
b)mecanizate ;
c)automatizate ;
d)robotizate ;
e)cibernetizate ;
-dupa transformarea/prelucrarea fundamentala a materiei prime:
a)fizice ;
b)chimice ;
c)fizico-chimice ;
 73
d)biochimice ;
e)biologice ;
-dupa gradul de modificare a materiei prime :
a)tehnologii de transformare ;
b)tehnologii de asamblare;
-dupa fazele ciclului de vaita a produsului:
a)de produs, ce presupune obtinerea unui anumit produs ;
b)de proces, ce presupune organizarea fazelor de productie;
c)de metoda, ce presupune organizarea tehnologiilot de cercetare,
marketing, informatizare;
-dupa rolul in pozitia concurentiala a intreprinderii :
a)esentiale, care caracterizeaza domeniul de activitate economica, in care se
situeaza intreprinderea ;
b)de diferentiere, care diferentieaza

Tema 13. Organizarea procesului de productie in spatiu

Organizarea procesului de productie in spatiu- reprezinta modul de combinare a

proceselor de productie de baza, auxiliare si de deservire pe teritoriul organizatiei
(intreprinderii) in vederea transformarii intrarilor sistemului de productie in
iesirile sistemului conform parametrilor de competitivitate la nivelul tuturor
componentelor al sistemului de productie; este realizata in structura de productie a
organizatiei economice pe orizontala (organizatia- subdiviziunile- locurile de
munca) si verticala (locul de munca- subdiviziunea- organizatia); poate fi
reprezentata prin suprapunerea imaginara a structurilor organizatorice si de
productie si stabilirea de conexiuni spatiale (teritoriale).

Conditiile de eficienta a procesului de organizare a productiei:

-analiza pozitiilor concurentiale la intrarea sistemului de productie;
-argumentarea parametrilor iesirii sistemului de productie;
-analiza parametrilor mediului extern;
-analiza competitivitatii furnizorilor de materie prima, materiale, resurse de
productie;
-analiza parametrilor procesului de productie ca sistem.

Regulile de organizare a procesului de productie in spatiu:

1)nivelul calitatii procesului de productie in faza finala este determinat de nivelul
calitatii al procesului de productie in faza intermediara;
 74
2)asimilarea (insusirea) procesului de productie trebuie executata cu inceperea la
intrarea in sistem si cu analiza preventiva a procesului.

Conditia de eficienta ale organizarii procesului de productie consta in

diviziunea muncii intre subdiviziunile
structurale ale intreprinderii in baza:
-specializarii,
-plasamentului rational a utilajului,
-plasamentului rational a personalului,
-solicitarii eficiente a utilajului si planificarii operative.

Efectele organizarii rationale a procesului de productie in spatiu:

-diminuarea duratei ciclului de productie;
-scurtarea marsrutelor tehnologice,
-scurtarea pauzelor interoperationale si intersectoare de productie;
-utilizarea mai eficienta a mijloacelor circulante a intreprinderii;
-utilizarea eficienta a fondului de timp calendaristic si fondului de timp
nominal.
 75
Tema 14. Organizarea procesului de productie in timp

Organizarea procesului de productie in timp- reprezinta modul de combinare in

timp a proceselor de productie de baza, auxiliare si de deservire in vederea
transformarii intrarii organizatiei (intreprinderii) in iesire.

Parametrii organizarii procesului de productie in timp:

1)ciclul de productie - este intervalul de timp de la inceputul pana la finalul
executarii productiei, adica timpul, pe parcursul caruia obiectele muncii lansate in
productie se transforma in productie gata;
2)durata ciclului de productie este calculata ca suma timpului de lucru si a
pauzelor; depinde de desfasurarea procesului de asamblare a articolului fabricat si
calcularea duratei ciclurilor de productie a pieselor detasabile sau a partizilor,
inclusiv factorul executarii operatiilor simultan, paralel, coeficientul executarii
normelor supra plan;
3)structura ciclului de productie reprezinta componenta ciclului de productie pe
componente si depinde de particularitatile productiei si a proceselor tehnologice, de
tipul de productie etc. si include elementele timpului unitar de productie, si
timpului pauzelor;
3)durata perioadei de lucru- este determinata de durata executarii operatiilor
tehnologice, durata proceselor naturale, durata operatiilor de deservire
(transportare-depozitare) si operatiilor de control;
4)durata operatiilor tehnologice- este determinata de durata operatiilor de
pregatire-finisare a unei partizi de obiecte de munca pe parcursul unui schimb de
lucru (pregatirea locului de munca la inceputul schimbului; utilarea utilajului,
dispozitivelor; instalarea sculelor si ajustajelor; pregatirea locului de munca la
sfirsitul schimbului) si timpul unitar de productie;
5)timpul pauzelor - este determinat de pauzele reglementate:
a)in timpul de lucru, adica pauze nereglementate ( durata proceselor naturale, durata
pauzelor de partizi, de asteptare interoperationala, de asteptare intersectoare,
inclusiv asteptarea eliberarii locului de munca, intarzieri in livrarea obiectelor
muncii etc.);
b)in timpul de repaus, adica pauze reglementate (durata pauzei de prinz; odihna
etc.);
6)durata ciclului operational pentru o operatie depinde de modul de deplasare a
pieselor prin locurile de munca si este egal cu raportul dintre durata operatiilor de
prelucrare a tuturor pieselor (detaliilor) din partida, ce include timpul tehnologic
efectiv si pauzele de partida, si numarul locurilor de munca, solicitate pentru
executarea operatiei date;
7)coeficientul calendaristic - este raportul zilelor calendar la numarul de zile
lucratoare in perioada de exercitiiu (an, semestru, luna); caracterizeaza intensitatea
procesului de organizare a productiei.

Factorii de reducere a duratei ciclului de productie:

-simplificarea schemei cinematice a articolului (produsului), constructiei articolului,
sporirea nivelului de consolidare a pieselor pentru productia de masa si serii mari;
-simplificarea si perfectionarea proceselor tehnologice de fabricare;
-unificarea si standardizarea partilor componente si elementelor constructive ale
articolului, proceselor tehnologice, utilajului, echipamentului, organizarii
productiei;
-intensificarea specializarii pe piesa, tehnologice si functionale in baza unificarii si
 76
extinderii programului de productie;
-reducerea ponderii pieselor prelucrate mecanic;
-analiza respectarii principiilor de organizare rationala a proceselor de productie;
-mecanizarea si automatizarea evidentei timpului si operatiilor de control si
transportare-depozitare;
-reducerea duratei proceselor naturale prin substituirea lor cu operatii tehnologice;
-reducerea pauzelor interoperationale;
-sporirea ponderii normelor de timp argumentate tehnic, normelor de deservire,
normelor de consum a resurselor;
-stimularea economiei timpului si respectarii exigentelor de calitate;
-sporirea gradului de repetabilitate a proceselor si operatiilor prin unificarea si
tipizarea proceselor partiale neomogene;
-diminuarea gradului de incertitudine al sistemului de productie ca elementului
sistemului de management.

Importanta economica a micsorarii duratei ciclului de productie:

-micsorarea necesitatii de mijloace de circulatie a intreprinderii in productia
nefinita;
-accelerarea circuitului mijloacelor de circulatie;
-asigurarea utilizarii eficiente a utilajului;
-sporirea capacitatii de productie a sectoarelor, sectiilor etc. a intreprinderii;
-diminuarea productiei nefinite;
-economisirea suprafetelor de productie, ocupate neproductiv;
-diminuarea costurilor productiei-marfa;
-sporirea rentabilitatii productiei;
-accelerarea fabricatiei productiei.
 77
Tema 15. Organizarea procesului muncii si a locurilor de munca

Organizarea procesului muncii- reprezinta procesul de coordonare si conjunctie

in timp si spatiu, dupa cantitate si calitate a obiectulu muncii, uneltelor de munca si
a muncii vii in conformitate cu principiile de organizare a procesului decizional.

Procesul muncii- reprezinta totalitatea metodelor si mijloacelor de influentare a

individului asupra obiectului muncii prin intermediul uneltelor de munca sau de
influentare de catre individ prin intermediul uneltelor de munca a obiectului
muncii in vederea realizarii produsului material sau nematerial in conditii naturale
sau artificiale determinate; este faza finala (actul final) a oricarui proces de
productie, conducere sau creatie.

Componentele procesului muncii:

1)totalitatea metodelor si mijloacelor de influentare a individului, care reprezinta
suma modurilor si procedeelor interdependente a investigatiilor teoretice sau
realizarilor practice a oricaarei activitati in oricare domeniu de activitate;
2)obiectul muncii;
3)unelte de munca;
4)produsul material a activitatii;
5)conditii naturale sau artificiale determinate.

Clasificarea proceselor muncii :

-dupa caracterului muncii: fizic; intelectual; sensual; mixt;
-dupa substanta obiectului muncii: material; nematerial; virtual;
-dupa obiectivul pentru consumatori:
-de creare a bazei materiale pentru satisfacerea necesitatilor;
-de satisfacere a necesitatilor materiale ale individului;
-de satisfacere a necesitatilor spirituale si sociale ale individului;
-de satisfacere a necesitatilor publice;
-dupa ramura de productie: productie materiala; productie nemateriala;
-dupa rolul sau locul procesului muncii in procesul de productie: de baza;
auxiliare; de deservire;
-dupa periodicitatea executarii lucrarilor: continuu; ciclic; neciclic;
-dupa nivelul de automatizare: manual; mecanizat; automatizat; automat.

Fazele generale ale procesului muncii:

1)analiza situatiei (problemei, planului de lucru, programului, tehnologiei, ideei
etc.);
2)simularea procesului tehnologic, influentei factorilor, prognozarii rezultatelor
etc.;
3)pregatirea si aprovizionarea locului de munca (cu resurse materiale, forta de
munca, informatie, tehnologie etc.);
4)executarea lucrului;
5)perfectarea reaultatelor muncii;
6)predarea si implementarea lucrului;
7)stimularea rezultatelor bune ale lucrului.

Organizarea locului de munca- reprezinta complexul de masuri, orientate spre

crearea la locurile de munca a conditiilor necesare pentru efectuarea procesului
muncii productiv, sporirea consistentei muncii si protectia sanatatii lucratorului.
 78

Locul de munca- reprezinta fractia suprafetei de productie, inclusiv suprafata

ocupata de utilajul tehnologic si inventarul necesar pentru efectuarea eficienta
a sarcinii de productie determinate; este considerata veriga principala a structurii de
productie a intreprinderii.

Continutul procesului de organizare a locului de munca:

1)determinarea specializarii rationale a locului de munca;
2)dotarea tehnica a locului de munca;
3)crearea conditiilor confortabile de munca;
4)planificarea rationala;
5)deservirea functionala neintrerupta a locului de munca.

Factorii organizarii rationale a locului de munca:

-tipul productiei:
-productie unica si de serii mici- numar mare de operatii diverse pe un loc de
munca; utilaj universal; scule variate;
-productie de serie- numar limitat de operatii tehnologice pe un loc de munca; utilaj
tehnologic, scule si echipament tehnic specializat;
-productie de masa- 1-2 operatii tehnologice la un loc de munca; utilaj tehnologic si
echipament tehnic special;
-tipul muncii ;
-complexitatea muncii;
-diversitatea muncii;
-conditiile muncii etc.

Clasificarea locurilor de munca:

-dupa caracterul lucrului executat: stationare- pe locuri de munca deseori sunt
organizate zone de deservire a muncitorilor; mobile;
-dupa apartenenta profesionala: pentru muncitorii de baza; pentru muncitorii
auxiliari; pentru ingineri si functionari;
-dupa nivelul de mecanizare:
-cu predominarea procedeelor manuale in executarea operatiilor
tehnologice;
-locuri de munca mecanizate- organizarea locului de munca este orientata
spre coordonarea lucrului masinii si a muncii vii; asigurarea sincronizarii
proceselor tehnologic si de munca, confort si securitate;
-locuri de munca automatizate- organizarea locului de munca este orientata
spre eliminarea participarii nemijlocite a muncii vii; dupa muncitor este
pastrata functia de supraveghere si deservire (controlul, reglarea,
reparatia, livrarea si montarea ajustajelor, evacuarea pieselor);
implementarea robotilor industriali permite marirea numarului de locuri
de munca automatizate, inclusiv pentru productia de serie si serii mici;
-locuri de munca robotizate (LMR)- operatiile tehnologice executate in
regim automat; nivel sporit de concentrare a operatiilor tehnologice la un
loc de munca; productivitatea muncii sporita; reducerea numarului de
locuri de munca;
-dupa specializare (profil de productie rational)- este determinat de omogenitatea
pieselor dupa criteriul constructiv- tehnologic pentru fiecare operatie
tehnologica; numarul de piese sau operatii tehnologice la un loc de munca;
reducerea nomenclaturii pieselor aprofundeaza specializarea locului de munca; baza
specializarii este unificarea articolelor si a elementelor constructive si tipizarea
 79
proceselor tehnologice; efectul specializarii- sporirea nivelului de serie a
productiei si reducerea numarului de reutilari a utilajului tehnologic;
-dupa nivelul de dotare tehnica -este determinat de profilul de productie,
specializarea, nivelul de mecanizare si automatizare a proceselor tehnologice;
structura echipamentului tehnologic include:
-utilajul tehnologic de baza (strungul, pultul, masa de lucru);
-utilajul auxiliar (transportoare, stivuitoare, scaune, suporturi);
-inventarul (dulapuri, rafturi, stelaje, socluri etc.);
-tara (lazile, casete, containere, stative etc.);
-echipament tehnologic si instrument (dispozitive de fixare, chei,
instrument de taiat, instrument de masurat);
-echipament organizatoric (dispozitive de comunicatie, paza, plansete
pentru documentatie);
-dispozitive de securitate, sanitaro-igienice, comune (garduri, protectoare,
ecrane de protectie, ventilarea industriala, iluminarea industriala,
colectarea rebutului industrial, obiectele de interior si mobilier);
-dupa planificare - planificarea este determinata de plasamentul spatial al tuturor
elementelor materiale de productie la locul de munca, ce asigura utilizarea economa
a suprafetei de productie, munca productiva si protejata a muncitorului:
-externa- reprezinta plasamentul rational a utilajului de baza si auxiliar,
inventarului si echipamentului organizatoric la locul de munca, proiectat in
dependenta de zonele de baza si auxiliara; zona de lucru -reprezinta
sectorul spatiului tridimensional, conturat in planul orizontal si vertical de
zona de accesibilitate a mainilor muncitorului, cu conditia de deplasare a
muncitorului la 1-2 pasi si rotatia corpului la 180o; zona auxiliara a locului
de munca- zona locului de munca a muncitorului, ocupata de obiectele
muncii folosite mai rar in procesul muncii; cerinta principala in organizarea
interna a locului de munca- utilizarea economa a spatiului, minimizarea
numarului si traectoriei miscarilor muncitorului;

-interna- reprezinta plasamentul rational a echipamentului tehnologic si a

instrumentului in dulap, situarea corecta a pieselor si prefabricatelor la
locul de munca, ce trebuie sa asigure poza, miscarile comode a
muncitorului si executarea miscarilor cu ambele maini; conturul zonei de
lucru interne este determinat de zona de accesibilitate a mainilor
muncitorului fara deplasarea sau rotatia lui pe locul de munca;
-dupa sistemul de deservire- reprezinta masurile realizate neintrerupt, ce
reglementeaza tipurile, procedeele, periodicitatea si metodele de executare a
lucrarilor de aprovizionare auxiliare si deservire a locurilor de munca;
Functiile deservirii locurilor de munca:
-reparatia; -asigurarea instrumentului necesar; -utilarea; -aprovizionarea
materiala; -transportarea; -controlul tehnic; -organizarea etc.

Exigentele fata de sistemele de deservire a locurilor de munca:

1)caracterul planificat;
2)caracterul preventiv;
3)fiabilitatea;
4)caracterul complex;
5)economicitatea;
6)mobilitatea.
 80
PARTEA 3. ORGANIZAREA SISTEMULUI DE PRODUCTIE

Tema 16. Organizarea productiei de baza

Modul de organizare a productiei de baza este determinat de metoda de organizare

a procesului de productie si tipul productiei.

Metodele de organizare a proceselor de productie de baza - sunt modalitatile de

efectuare a procesului de productie de baza, adica totalitatea mijloacelor si
modurilor de realizare a procesului de productie de baza, ce se caracterizeaza printr-
o serie de trasaturi: interdependenta consecutivitatii operationale a executarii
procesului tehnologic, ordinii de amplasare a utilajului si gradului de continuitate a
procesului de productie.

Factorii de determinare a metodei de organizare a productiei:

-vastitatea nomenclaturii productiei executate;
-volumul (programul )anual al productiei;
-periodicitatea lansarii productiei;
-consumul de munca al productiei;
-caracterul tehnologiei de productie.

Clasificarea metodelor de organizare a productiei de baza:

a)metoda unicala (de unicat, individuala) presupune executarea
nomenclaturii vaste a productiei intr-un singur exemplar; presupune
exercitarea operatiilor tehnologice pentru piese si articole intr-un singur
exemplar sau in partizi mici, unice si irepetabile;
b)metoda de organizare a productiei non-flux (in partizi) presupune
prelucrarea obiectelor muncii la anumite locuri de munca, organizate dupa
anumite tipuri de productie, fara anumita consecutivitate a executarii
operatiilor, iar piesele se deplaseaza conform unor scheme complexe;
admite lansarea in productie si executarea de piese, ansamble, subansamble
si articole in partizi periodic repetabile, de dimensiuni determinate.

Modurile de deplasare a partizilor de piese prin operatiile

procesului tehnologic:
1)deplasare consecutiva, cand partida este transmisa in integritate
de la operatie la alta;
2)deplasare paralela, cand partida este transmisa de la o operatie la
alta indiferent de gradul de gata a partidei, piesele unei partide sunt
executate paralel la toate operatiile tehnologice;
3)deplasare paralel-consecutiva (mixta), cand executarea pieselor
la operatia tehnologica urmatoare este inceputa pana la momentul
de finalizare a prelucrarii intregii partide pe operatia premergatoare,
adica exista un oarecare paralelism in realizarea operatiilor
tehnologice.

c)metoda de organizare a productiei in flux presupune amplasarea

locurilor de munca pe directia mersului procesului tehnologic; procesul
tehnologic de executare a articolului este divizat pe operatii si la fiecare loc
de munca este realizata una sau cateva operatii inrudite; obiectele sunt
transmise de la o operatie la alta cu bucata sau partizi corespunzator ritmului
de lucru a bandei transportorului, obtinandu-se un grad ridicat de paralelism
 81
si continuitate a procesului de productie.

Parametrii liniei in flux:

1)tactul liniei - este intervalul de timp intre executarea si lansarea a
doua articole consecutive, marimea caruia depinde de programul
liniei de productie in flux si se calculeaza ca raportul dintre fondul
de timp util de lucru a liniei intr-o anumita perioada de timp (luna,
zi, schimb) si programul de productie a liniei in aceeasi perioada;
2)ritmul liniei - este timpul, ca dimensiune este invers proportionala
tactului si se caracterizeaza prin cantitatea articolelor, realizate intr-o
unitate de timp;
3)sincronizarea- este procesul de proiectare a procesului
tehnologic si de organizare a muncii in astfel de mod, incat timpul
de prelucrare sau asamblare a unui articol la fiecare loc de munca a
liniei trebuie sa fie egal sau proportional unei valori (tact sau ritm).
4)numarul de locuri de munca la o operatie este egal cu raportul
dintre durata operatiei date si tact.
5)coeficientul de solicitare a unui loc de munca la o operatie este
egal cu raportul dintre numarul de locuri de munca calculat si
numarul considerat.
6)viteza de miscare a liniei in flux continue este determinata de
raportul dintre lungimea (pasul) si tactul liniei; viteza de miscare a
liniei in flux discrete pentru partide de transmisiune este determinata
de raportul dintre pasul conveierului si ritmul lui.

d)metoda automata de organizare a procesului de productie presupune

executarea procesului tehnologic cu eliberarea totala sau partiala a
muncitorului, inclusiv cu trecerea de la o productie la alta prin
restructurizarea procesului tehnologic cu cheltuieli de timp minime in baza
inlocuirii programelor; fazele de evolutie a automatizarii: 1)automatul,
2)linia automatizata, 3)sectoarele de productie complex automatizate.

Tipul productiei reprezinta: 1.categoria de clasificare a productiei;

2.totalitatea caracteristicilor organizational-tehnice si economice si
particularitatilor de combinare a factorilor si elementelor organizarii
procesului de productie, determinata de vastitatea nomenclaturii,
regularitatea, stabilitatea si volumul productiei executate; tipul determina
nivelul de concentrare, specializare, cooperare si combinare a productiei ;
parametrii tipului de productie:
-coeficientul de fixare a operatiilor tehnologice la un loc de
munca - este caracteristica de baza a tipului de productie, care se
determina ca raportul numarului tuturor operatiilor tehnologice,
executate sau ce trebuiesc sa fie executate in perioada determinata
de timp la numarul total de locuri de munca; distributia
coeficientului de fixare pe tipuri de productie este urmatoare:
-coeficientul mai mare de 40 - tipul de productie unic; gradul
superior de calificare a muncii;
-coeficientul mai mic de 40 - tipul de productie in serii mici;
-coeficientul mai mic de 20- tipul de productie in serii medii;
utilajul special si universal;
-coeficientul mai mic de 10 - tipul de productie in serii mari;
partizi mari; utilajul special si specializat;
 82
-coeficientul egal cu 1- tipul de productie de masa; specializarea
utilajului foarte ingusta.

Clasificarea si caracteristica tipurilor productiei:

a)productia unica, ce se caracterizeaza prin nomenclatura larga si volume
mici ale produselor executate; operatiile tehnologice nu sunt fixate strict
dupa locurile de munca; solicitarea locurilor de munca este neuniforma in
timp, neomogena dupa natura productiei si consecutivitate;

b)productia de serie, ce se caracterizeaza prin specializarea intreprinderii

in executarea unei nomenclaturi mai largi de produse de cerere constanta,
dar nu de masa sau executarea unei nomenclaturi limitate in partizi repetate
periodic si volume relativ mari; operatiile tehnologice sunt fixate dupa
anumite locuri de munca si sunt executate in anumita consecutivitate;

seria de productie reprezinta:

1.cantitatea articolelor constructiv identice, lansate in productie intr-
acelasi timp si consecutiv dar fara pauze;
2.cantitatea anumita de articole de anumit gen, tip, denumire, sir
dimensional si de executie, realizate conform documentatiei tehnice-
de constructie unice;

c)productia de masa, ce se caracterizeaza prin nomenclatura ingusta si

volume mari de productie cu cerere constanta timp indelungat; la un loc de
munca sunt solicitate nu mai mult de 1-2 operatii tehnologice, aplicate
pieselor de acelasi tip.
 83
Tema 17. Organizarea asigurarii (aprovizionarii) material-tehnice a productiei

Aprovizionarea material-tehnica a productiei reprezinta un component al

logisticii si al subsistemului de asigurare a managementului de productie; consta in
asigurarea livrarilor resurselor material-tehnice la depozitele intreprinderii in
cantitate necesara si in termenul necesar in conformitate cu business-planul
intreprinderii/ organizatiei; determina calitatea procesului de transformare a intrarii
sistemului in iesirea sistemului.

Clasificarea resurselor material-tehnice ale intreprinderii:

-dupa tipuri:
-materie prima;
-materiale;
-articole de garnisire;
-utilaj tehnologic achizitionat;
-echipament tehnologic (dispozitivele, instrumentarul de taiat si masurat etc.);
-mijloace de transport noi;
-utilaj de incarcare-descarcare;
-tahnica de calcul si alt utilaj;
-combustibil achizitionat;
-energie;
-apa etc;
-dupa destinatie:
-pentru executarea/fabricarea productiei;
-pentru executarea serviciilor;
-pentru necesitatile de reparatie- exploatare;
-pentru constructie capitala, inlusiv:
-pentru constructie noua;
-pentru extinderea productiei;
-pentru reutilarea tehnica a productiei;
-pentru reconstructie.

Obiectivele aprovizionarii material-tehnice ale procesului de productie:

-asigurarea la timp a subdiviziunilor de productie ale intreprinderii cu resursele
material-tehnice in cantitatea si de calitatea necesare;
-ameliorarea utilizarii resurselor, inclusiv sporirea productivitatii muncii,
randamentului fondurilor fixe, reducerea duratei ciclului de productie, asigurarea
ritmicitatii proceselor, reducerea circulatiei a mijloacelor circulante, utilizarea totala
a resurselor secundare, sporirea eficientei investitiilor etc.;
-analiza nivelului organizational-tehnic si calitatii productiei executate de
concurenti ;
-analiza furnizorilor de resurse.

Formele aprovizionarii material-tehnice:

-prin intermediul comertului bursier;
-prin relatii directe cu producatorul;
-prin licitatii; trenduri;
-prin sponsorizare;
-productie proprie etc.

Procesele de organizare a miscarii resurselor include:

 84
1)atragerea resurselor pentru executarea lucrarilor pe toate etapele ciclului de
productie;
2)utilizarea resurselor pe una din directii;
3)reproducerea resurselor;
4)utilizarea sau decontarea resurselor.

Clasificarea necesitatilor de productie:

-dupa factorul subiectiv:
-cu predominarea intereselor subiective, personale a individului din grupul
decizional;
-cu predominarea intereselor corporative a firmei;
-dupa destinatie:
-de productie;
-de modernizare;
-de renovare;
-dupa rolul si locul in lantul :
-primare;
-de garnisire (echipare);
-agregate, pentru alte utilaje;
-pentru utilaj final si sisteme de productie;
-dupa caracterul masiv de utilizare:
-utilizarea de masa;
-utilizarea speciala;
-utilizarea unicala;
-dupa conditiile de aparitie:
-de ramura;
-de ramuri conexe (adiacente);
-de ramuri neomogene.

Procesele de aprovizionare material-tehnica a productiei:

1)executarea investigatiilor de marketing a pietei furnizorilor pe tipuri aparte de
resurse;
2)normarea necesitatii in anumite tipuri de resurse;
3)elaborarea masurilor organizational-tehnici de reducere a normelor si
normativelor de consum al resurselor;
4)alegerea canalelor si formelor de aprovizionare material-tehnica a productiei;
5)elaborarea bilantului material;
6)planificarea aprovizionarii material-tehnice a productiei;
7)organizarea livrarii, pastrarii si pregatirii resurselor de productie;
8)organizarea aprovizionarii locurilor de munca;
9)evidenta si controlul utilizarii resurselor;
10)organizarea colectarii si prelucrarii deseurilor de productie;
11)analiza eficientei utilizarii resurselor;
12)stimularea ameliorarii utilizarii resurselor.

Structura sectiei aprovizionarii material-tehnice a productiei:

1)Vice-Directorul intreprinderii pentru problemele de productie;
2)Biroul Marketing furnizorilor de resurse, inclusiv:
1.grupuri pe resurse:
-grupul Utilaj;
-grupul Echipament tehnologic;
-grupul Materia prima;
 85
-grupul Materiale;
-grupul Articole de garnisire etc.;
2.grupuri pe functii marketing:
-grupul Asigurare informationala;
-grupul Studiul imaginii furnizorilor;
-grupul Studiul competitivitatii furnizorilor;
-grupul Studiul preturilor;
-grupul PR (relatii cu publicul) etc.;
3.grupuri mixte.
3)Biroul Normarea si planificarea aprovizionarii cu resurse a productiei:
-grupul Elaborarea metodelor de optimizare a utilizarii resurselor;
-grupul Elaborareanormativelor resurse;
-grupul Analiza eficientei utilizarii resurselor;
-grupul Elaborarea bilantului material;
-grupul Elaborarea normelor si normativelor strategice si tactice;
-grupul Elaborarea planului aprovizionarii material-tehnice.
4)Biroul Gestiunea rezervelor (stocurilor):
-grupul Elaborarea normelor si normativelor rezervelor (stocurilor);
-grupul Optimizarea rezervelor (stocurilor);
-grupul Asigurarea tehnica a gestiunii rezervelor etc.
5)Biroul Aprovizionarea locurilor de munca:
-grupul Dotarea tehnica;
-grupul Organizarea asigurarii operative ;
-grupul Evidenta, control, analiza utilizarii resurselor etc.
6)Biroul Eficienta utilizarii resurselor (structura poate fi similara structurii
Biroului Marketing).
 86

Tema 18. Organizarea gospodariei energetice a intreprnderii

Gospodaria energetica -reprezinta sectorul de productie auxiliara a intreprinderii,

ce asigura aprovizionarea continua si ritmica a intreprinderii cu energie de toate
tipurile in conditiile respectarii securitatii tehnice, exigentelor de calitate si
consumului economic al resurselor.

Clasificarea tipurilor principale de energie:

-energie electrica;
-energie termica a combustibilului solid, lichid si gazos;
-energie chimica a combustibilului solid, lichid si gazos;
-energia termica a aburilor si apei calde;
-energia mecanica.

Clasificarea resurselor energetice:

-curentul electric;
-combustibil natural;
-aburul;
-aerul comprimat;
-gazele naturale;
-gazele lichefiate;
-apa calda;
-condensatul;
-apa sub presiune.

Destinatia resurselor energetice la intreprindere:

-forta de miscare;
-in procesele tehnologice;
-pentru incalzirea sectiilor si sectoarelor de productie;
-pentru iluminarea sectiilor si sectoarelor de productie;
-pentru ventilarea sectiilor si sectoarelor de productie;
-pentru necesitatile gospodaresti etc.

Sursele de aprovizionare a intreprinderii cu energie:

-functionarea sistemului de aprovizionare centralizat, ce asigura aprovizionarea
neintrerupta prin crearea de rezerve de capacitati a utilajului energetic:
intreprinderea receptioneaza energia electrica de la sistemul electric central prin
substatia transformatoare a intreprinderii; receptia aburului are loc prin reteaua
termica raionala sau centrala termica a intreprinderii; receptia gazelor are loc prin
reteaua de gaze naturale magistrala sau intreprinderea cu utilizarea energochimica a
combustibilului etc.;
-productia proprie asigurata de:
-statia electrica a intreprinderii (energia electrica);
-cazangeria (aburul, apa calda);
-statia de generatoare de gaze (gazele de generator).
-statiile de compresor stationare sau mobile (aer comprimat) etc. ;
-achizitia de la terti.

Formele aprovizionarii material-tehnice:

-prin intermediul comertului bursier;
 87
-prin relatii directe cu producatorul;
-prin licitatii; trenduri;
-prin sponsorizare;
-productie proprie etc.

Procesele de organizare a miscarii resurselor include:

1)atragerea resurselor pentru executarea lucrarilor pe toate etapele ciclului de
productie;
2)utilizarea resurselor pe una din directii;
3)reproducerea resurselor;
4)utilizarea sau decontarea resurselor.

Structura gospodariei energetice:

1)Energeticul Sef (la intreprinderi mari) sau Mecanicul Sef (la intreprinderi mici);
2)Biroul Utilizarea energiei;
3)Biroul Utilaj energetic;
4)Laboratorul electric;
5)Laboratorul termic;
6)Sectia energie electica:
-centrala electrica producatoare de forta motoare;
7)Sectia de curent electric cu tensiune joasa:
- sectia comutare:
-centrala telefonica,
-instalatii de comutare,
-instalatii de transmitere si receptie,
-acumulatoare etc.;
8)Sectia termica:
-cazangeria,
-reteaua termica a uzinei,
-sisteme de aprovizionare cu apa,
-instalatii de pompare a pacurii;
9)Sectia gaze:
-reteaua de generare a gazelor,
-centrala de oxigen, acetilena,
-instalatia frigorifica,
-ventilarea industriala;
10)Sectia electromecanica;
11)Sectia de reparatie a motoarelor ,
12)Sectia de instalatii si utilaje electrice.

Personalul gospodariei energetice:

-inginer de serviciu, activeaza pe schiimburi, raspunde de functionarea gospodariei
pe durata schimbului de lucru;
-personalul sectiilor energetice de schimb;
-personalul de reparatie-montaj.

Obiectivul principal al planificarii gospodariei energetice consta in asigurarea

organizarii rationale a producerii si consumului resurselor energetice in baza
elaborarii bilantului energetic.

Bilantul energetic reprezinta un capitol al bilantului material al intreprinderii, ce

reflecta rotatia interna a energiei de anumit tip, inclusiv a resurselor energetice
 88
secundare; este constituit dupa criteriul teritorial-de productie si obiective; articolele
bilantului sunt grupate pe sectii si sectoare de productie, dupa destinatia consumului
energiei (productiva sau neproductiva), inclusiv cu indicarea pierderilor de energie
in retea; este clasificat in modul urmator:
-dupa destinatie:
-strategic;
-tactic;
-de plan;
-de dare de seama;
-dupa nivel:
-particular (pe agregate, tipuri de resurse, tipul de prelucrare etc.);
-general (pe intreprindere/intreprinderi, sectie, sector).

Indicatorii de functionare a gospodariei energetice:

1)indicatorii de eficienta procesului de productie a energiei:
-consumul specific combustibilului in producerea energiei electrice si
caldura;
-randamentul procesului de generare a energiei electrice si termica;
-consumul specific a energiei electrice pentru 1000 m.cub. de aer
comprimat;
-costul de productie unitar pe tipuri de energie;
2)indicatorii de eficienta a utilizarii energiei:
-consumul specific pe tipuri de energie;
-consumul specific pe tipuri de lucrari;
-structura bilantului energetic al sectiilor;
-structura bilantului energetic a intreprinderii;
-indicatorii dotarii muncii cu echipament energetic.

Standardele principale de organizare si gestiune a lucrarilor de deservire

energetica a productiei :

Directiile principale de perfectionare a functionarii gospodariei energetice:

-achizitia utilajului cu consum redus de resurse energetice;
-utilizarea in procesul de productie a resurselor energetice economice;
-perfectionarea schemelor consumului de energie;
-perfectionarea proceselor tehnologice;
-automatizarea proceselor de productie, a evidentei si controlului utilizarii
resurselor energetice;
-perfectionarea constructiei utilajului energetic;
-utilizarea metodelor analitice in normarea resurselor energetice;
-simplificarea structurii gospodariei energetice a intreprinderii;
-stimularea ameliorarii utilizarii resurselor energetice etc.
 89
Tema 19. Organizarea gospodariei de intrumente

Gospodaria de instrumente reprezinta totalitatea de sectii si sectoare de productie

auxiliara a intreprinderii, ce asigura centralizarea efectuarii lucrarilor de asigurare a
procesului de productie cu instrumentariul tehnologic necesar, proiectarea, achizitia,
executarea, exploatarea, repararea si restaurarea sculelor, evidenta, pastrarea si
livrarea lor in sectii si la locurile de munca.

Clasificarea instrumentului tehnologic:

-instrumente de taiat;
-instrumente de masurat;
-matrite;
-modele;
-dispozitive pentru masini-unelte;
-dispozitive pentru lacatuserie;
-pres-forme;
-dispozitive demontabile universale;
-instrumente auxiliare etc.

Obiectivul principal de functionare a gospodariei de instrumente a

intreprinderii consta in organizarea asigurarii neintrerupte a sectiilor, sectoarelor de
productie si a locurilor de munca cu scule necesare in cantitate si asortiment
necesar, in conditiile de minimizare a costurilor de proiectare, achizitie sau
fabricare, pastrare, exploatare, reparatie, restaurare si utilizare.

Organizarea functionarii gospodariei de instrumente a intreprinderii:

1)controlul tehnologic al documentatiei de constructie privind caracteristicile
tehnologice ale constructiei articolelor, unificarii intertipuri si intratipuri a
articolelor, partilor lor componente si elementelor de constructie (dimensiunile
liniare, diametrele, razele, fileturile, tesiturile, panelurile, materialele, acoperirile
etc.);
2)simplificarea schemelor cinematice ale articolelor;
3)dezvoltarea specializarii tehnologice si pe produs, precum si a cooperarii
productiei;
4)tipizarea proceselor tehnologice;
5)unificarea sculelor tehnologice si a elementelor constructive;
6)calculul necesarului in scule si instrumente pe tipuri;
7)calculul stocurilor de rezerva a instrumentelor (fondul de exploatare de la
depozitul central);
8)proiectarea spatiilor de productie, a mijloacelor tehnice si elaborarea proiectelor
organizatorice pentru pastrarea si livrarea sculelor la locurile de munca;
9)proiectarea si fabricarea sculelor speciale;
10)realizarea investigatiilor de marketing;
11)incheierea contractelor pentru achizionarea si livrarea sculelor de la terti;
12)controlul de intrare a sculelor si materialelor achizitionate de la terti necesare
pentru fabricarea sculelor speciale si universale;
13)organizarea pastrarii sculelor si a echipamentului tehnologic;
14)organizarea livrarilor de scule la locurile de munca;
15)organizarea evidentei si controlului utilizarii sculelor;
16)organizarea reparatiei si restaurarii sculelor;
17)analiza eficientei utilizarii instrumentului;
 90
18)elaborarea si argumentarea economica a masurilor organizational-tehnice de
ameliorare a utilizarii instrumentului tehnologic in procesul de productie;
19)stimularea ameliorarii utilizarii instrumentului tehnologic;
20)stabilirea de relatii durabile cu furnizorii instrumentului tehnologic in vederea
ameliorarii in continuare a calitatii.

Structura de productie a gospodariei depinde de dimensiunea intreprinderii, tipul

de productie, natura productiei executate etc. si poate fi constituita din urmatoarele
unitati:
1)Sef Sectia Instrumente, subordonat Tehnologului Sef:
2)Loctiitorul Sefului de Sectie pentru producerea sculelor:
3)sectorul Marketing;
4)sectorul Instrumente achizitionate;
5)Depozitul central;
6)sectorul Dispecerat;
7)Loctiitorul Sefului de Sectie pentru exploatarea sculelor:
8)sectorul Supraveghere tehnica;
9)sectorul Reparatie preventiva;
10)sectorul Normative;
11)sectorul Abrazive;
12)scularia sectiilor de productie
13)Sectorul Tehnic;
14)Sectorul Economie si Planificare;
15)Ateliere de instrumente (scularie);
16)Contabilitatea sectiei.

Directiile principale de perfectionare a functionarii gospodariei de

instrumente:
-in domeniul proiectarii productiei fabricate si a procesului tehnologic -
simplificarea constructiei productiei, unificarea si standardizarea, tipizarea
proceselor tehnologice; controlul proprietatilor tehnologice a constructiei
articolelor/pieselor fabricate, utilizarea principiului abordarii stiintifice si de
optimizare a procesului de productie in faza proiectarii;
-in domeniul proiectarii si producerii instrumentului tehnologic- unificarea si
standardizarea instrumentului, a partilor componente si elementor constructiv ;,
utilizarea sistemelor de automatizare a proiectarii in baza clasificarii si codificarii
instrumentului tehnologic ; reducerea duratei procesului de elaborare si fabricare a
echipamentului tehnologic;
-in domeniul managementului- utilizarea abordarii stiintifice a sistemului de
productie si a metodelor de management ; dezvoltarea investigatiilor de marketing ;
depistarea avantajelor concurentiale ale intreprinderii ; perfectionarea evidentei,
controlului, analizei si motivarii lucrarilor;
-in domeniul exploatarii, reparatiei si restaurarii echipamentului tehnologic-
asigurarea conditiilor normale de functionare a depozitului central de instrumente,
sculariilor ; organizarea aprovizionarii ritmice si continue a locurilor de munca cu
instrumentarul de productie necesar ; organizarea ascutirii centralizate a sculelor ;
intensificarea controlului tehnic ; sistematizarea normativelor ; ameliorarea
evidentei operative ; ameliorarea limitelor de consum ; eficientizarea reparatiilor si
restaurarii instrumentului.
 91
Tema 20. Organizarea gospodariei de reparatie a intreprinderii

Gospodaria de reparatie a intreprinderii reprezinta totalitatea sectiilor si

subdiviziunilor auxiliare de productie, ce asigura analiza nivelului tehnic,
supravegherea, asistenta tehnica, reparatia utilajului tehnologic si elaborarea
masurilor de substituire a utilajului uzat prin utilaj mai progresiv si de eficientizare
a utilizarii utilajului tehnologic.

Procesul de reparatie include executarea lucrarilor de reparatie in conditiile de

stationare minima a utilajului, in termen cel mai redus si la timp in vederea
minimizarii costurilor de productie, sporirii calitatii productiei si a productivitatii
muncii la intreprindere. Reparatia reprezinta procesul de restabilire a capacitatilor
de productie initiale a uneltelor de munca, partial pierdute in rezultatul utilizarii in
procesul de productie.

Clasificarea lucrarilor de reparatie:

-de preventire a uzurii intensive :
1)deservirea tehnica reprezinta operatia sau un complex de operatii, destinate
mentinerii in regim de functionare conform destinatiei a obiectului in timpul
exploatarii, pastrarii sau transportarii in vederea prevenirii uzurii intensive a
obiectului (lucrari de ungere/lubtifiere, reglare, fixare, examinare a pieselor si
ansamblurilor/subansamblurilor);
-de recuperare partiala a uzurii fizice si morale :
2)reparatia curenta reprezinta reparatia cu volum mic de lucrari, in special,
shimbarea unor piese uzate, reglarea unor ansamble/subansamble, verificarea
preciziei tehnologice etc. ;
3)reparatia medie reprezinta reparatia cu volum mai mare de lucrari, in special,
verificarea utilajului electric, dispozitivelor de transmisiune sau de punere in
miscare, a tuturor mecanismelor cu dezasamblarea lor partiala sau totala ; reparatia
sau schimbarea unnor mecanisme si piese cu gradul de uzuura superior nivelului
admisibil ;
4)reparatia capitala reprezinta reparatia, efectuata pentru restabilirea starii bune de
functionare a articolului si a resursului sau complet sau apropiat de complet prin
inlocuirea sau restabilirea integrala, partiala a pieselor, inclusiv a pieselor de baza
(rama,carcasa etc.) sau a constructiei integrale ; asamblarea, reglarea si incercarea
utilajului in conditiile productiei reale ;
5)modernizarea reprezinta restabilirea utilajului/ obiectului in vederea sporirii
nivelului tehnic si apropierea de modelele moderne de aceeasi destinatie.

Procesele de organizare a gospodariei de reparatie:

a) economice:
1)analiza structurii organizatorice si de productie din punctul de vedere a asigurarii
proportionalitatii, fluxului simplu, continuitatii, paralelism si automatism a
proceselor de productie;
2)analiza nivelului de specializare, combinare a productiei in vederea optimizarii
parametrilor procesului de productie;
3)analiza utilajului tehnologic dupa urmatorii indicatori:
-necesitatea in utilajul dat;
-ponderea utilajului neinstalat;
-ponderea utilajului in reparatie;
-varsta medie a utilajului (pe grupuri);
 92
-ponderea utilajului uzat fizic;
-coeficientul lucrului pe schimburi a utilajului tehnologic;
-randamentului utilajului dupa productivitate;
-randamentul utilajului dupa timp;
-rentabilitatea fondurilor fixe de productie;
-analiza structurii fondurilor fixe de productie;
-analiza nivelului de mecanizare a procesului de productie;
4)elaborarea programului de perfectionare a formelor de organizare a productiei,
precum si a structurii organizatorice si de productie a intreprinderii;
b)tehnice:
5)elaborarea programului de ameliorare a utilizarii utilajului pe grupuri;
6)elaborarea normelor necesarului de utilaj pentru inlocuirea partilor uzate, reutilare
si constructie capitala;
7)elaborarea normelor de piese de schimb pentru utilajul tehnologic;
8)elaborarea normelor necesarului de materiale si energie pentru utilajul tehnologic
si de alte elemente ale fondurilor fixe de productie;
9)calculul necesarului de suprafete de productie pentru gospodaria de reparatie;
10)calculul necesarului de resurse de munca pentru gospodaria de reparatie;
11)calculul indicatorilor reparatiei preventive a utilajului pe grupuri si in special:
-analiza respectarii graficului reparatiei preventive la intreprindere;
-structura ciclului interreparatie pe grupuri de utilaje;
-durata perioadei interreparationale;
-consumul de munca a reparatiei utilajului pe grupuri de utilaje si tipuri de
lucrari de reparatie;
-necesarul de resurse pe tipuri de lucrari de reparatii;
-volumul anual a lucrarilor de reparatii;
-parametrii de organizare in timp si spatiu a reparatiei preventive a
utilajului intreprinderii;
c)organizatorice:
12)organizarea lucrarilor de reparatie;
13)organizarea deservirii tehnice a parcului tehnologic in perioada
interreparationala;
14)organizarea aprovizionarii material-tehnice a gospodariei de reparatie a
intreprinderii;
15)elaborarea, controlul realizarii si stimularea realizarii planului strategic de
sporire a eficientei functionarii gospodariei de reparatie.

Indicatorii normativi ai procesului de reparatie:

1)ciclul interreparational - este intervalul de timp intre doua reparatii capitale
consecutive sau intre momentul punerii in functiune a utilajului si prima sa reparatie
capitala.
2)perioada interreparationala - este intervalul de timp de functionare a utilajului
intre doua reparatii capitale planificate.
3)perioada interexamenationala - este intervalul de timp intre examenul tehnic si
reparatia de intretinere anterioara examenului tehnic.
4)structura ciclului interreparational este lista/ tabelul si consecutivitatea
executarii lucrarilor de reparatie si intretinere tehnica a unitatilor de utilaj in
perioada ciclului interreparational.

Factorii de organizare a gospodariei de reparatie:

1)complexitatea si nomenclatura productiei executate;
2)programul de productie;
 93
3)nivelul de specializare, combinare si cooperare a productiei de baza;
4)nivelul de specializare, combinare si cooperare a gospodariei de reparatie.

Structura gospodariei de reparatie:

1)Mecanicul Sef, subordonat Inginerului Sef sau Directorului Tehnic;
2)Sectia economica;
3)Sectia tehnica;
4)Sectia organizatorica;
5)Atelierul de reparatii mecanice;
6)Depozitul.

Functiile sectiilor gospodariei de reparatie sunt similare functiilor sectiilor si

birourilor din alte structuri ale intreprinderii.

Directiile principale de ameliorare a functionarii gospodariei de reparatie:

-in domeniul organizarii productiei- dezvoltarea specializarii si cooperarii
productiei de baza si gospodariei de reparatie;
-in domeniul planificarii reproducerii fondurilor fixe de productie- utilizarea
abordarii stiintifice in organizarea si planificarea lucrarilor de reparatie si utilizarea
metodelor de management;
-in domeniul proiectarii si executarii pieselor de schimb- unificarea si
standardizarea elementelor pieselor de schimb; utilizarea sistemelor automatizate de
proiectare in baza clasificarii si codificarii; reducerea duratei lucrarilor de
proiectare; sporirea calitatii lucrarilor de proiectare;
-in domeniul organizarii lucrarilor de reparatie- respectarea principiilor de
organizare rationala a productiei (proportionalitatii, paralelism etc.); utilizarea
metodelor de retea;
-in domeniul supravegherii tehnice, deservirii si reparatiei fondurilor fixe de
productie- dezvoltarea specializarii pe produs si functionale a lucrarilor; sporirea
nivelului tehnic a atelierului de reparatie mecanica; peerfectionarea sistemului
motivational al calitatii muncii etc.
 94
Tema 21. Organizarea gospodariei de transport a intreprinderii

Gospodaria de transport a intreprinderii reprezinta totalitatea sectiilor de

deservire, ce asigura organizarea si efectuarea deplasarii materialelor de baza si
materialelor auxiliare, semifabricatelor, productiei gata, utilajului, echipamentului
tehnologic si a altor incarcaturi intre sectii, sectoare, locuri de munca si operatii ale
procesului tehnologic in conformitate cu conditiile contractelor, rutele optimale si in
termenii stabiliti. Activitatea de transportare reprezinta parte componenta a
activitatii logistice a intreprinderii.

Criterii de functionare a gospodariei de transport:

-prestatia serviciilor de transport de calitate;
-prestatia serviciilor de transport in conditii de oportunitate;
-prestatia serviciilor de transport la preturi minime posibile.

Importanta gospodariei de transport:

-functionarea ritmica a gospodariei de transport determina stabilitatea si eficienta
functionarii intreprinderii;
-serviciile de carausie reprezinta parte componenta a procesului de productie;
-mijloacele de transport deseori servesc la reglarea mersului procesului de
productie si asigurarea ritmului productiei;
-organizarea rationala a procesului de carausie, optimizarea traficului si a
circulatiei incarcaturilor contribuie la reducerea duratei ciclului de productie,
accelerarea mijloacelor circulante, diminuarea costurilor de productie si sporirea
productivitatii muncii.

Clasificarea mijloacelor de transport:

-dupa domeniul deservirii:
-mijloacele de transport intersectii;
-mijloacele de transport de sectie;
-dupa regimul de functionare:
-mijloacelede transport cu regim de functionare continuu (sisteme de
conveier etc.);
-mijloacele de transport cu regim de functionare periodic (automobile,
carucioare cu autotractiune etc.);
-dupa directia deplasarii:
-mijloacele de transport cu deplasare orizontala (traversa, elevator etc.);
-mijloacele de transport cu deplasare verticala (lift, elevator etc.);
-mijloacele de transport cu deplasare mixta (macara);
-dupa nivelul de automatizare:
-mijloacele de transport automate;
-mijloacele de transport mecanizate;
-mijloacele de transport manuale;
-dupa tipul incarcaturilor:
-mijloacele de transport pentru deplasarea incarcaturilor pulverulente;
-mijloacele de transport pentru deplasarea incarcaturilor lichide;
-mijloacele de transport pentru deplasarea incarcaturilor cu bucata;
-dupa tipuri:
-calea ferata sau mijloacele de transport cu sine (motolocomotive,
locomotive diesel, vagoane, cisterne, vagoane speciale, vagoane
descoperite- platforme etc.);
 95
-mijloacele de transport fara sine (automobile, tractoare, remorci,
motorole, electrocaruri etc.);
-mijloacele de transport pe apa (vapoare, slepuri, vase cu remorca);
-mijloacele de transport de elevare (ridicare)- lifturi, elevatoare, macarale de
automobil, de tractor, stationare, miniere, basculante etc.);
-mijloacele de transport de cablu (cu o sina- funicular, de fringhie);
-transport de conveier (dispozitive si instalatii pe banda rulanta, de lant,
razuitoare etc.);
-altele (pneumatica, hidraulice, radiere, ulucuri etc).

Procesele de organizare a gospodariei de transport a intreprinderii:

1)planificarea strategica a innoinrii mijloacelor de transport;
2)analiza structurii de productie a intreprinderii, elaborarea si implementarea
masurilor de perfectionare pe seama rationalizarii schemelor si respectarii
principiilor organizatorice ale proceselor de productie;
3)analiza eficientei utilizarii mijloacelor de transport dupa criteriile: nivelul de
solicitare, randamentul capacitatii si randamentul in timp, productivitate etc.;
4)argumentarea economica a alternativelor de utilizare a mijloacelor de transport;
5)calcularea normelor si normativelor de consum a resurselor materiale pentru
exploatarea si reparatiea mijloacelor de transport;
6)elaborarea bilantului circulatiei incarcaturilor furnizor- destinatar ;
7)proiectarea schemelor de circulatie a incarcaturilor;
8)planificarea operativ-calendaristica a operatiilor de transport;
9)dispecerizarea lucrului mijloacelor de transport;
10)evidenta, controlul si motivarea sporirii calitatii si eficientei functionarii
gospodariei de transport a intreprinderii.

Structura gospodariei depinde de natura productiei fabricate, tipul si scara de

productie, structura de productie a intreprinderii.

Directiile de perfectionare a calitatii si eficientei functionarii gospodariei de

transport a intreprinderii:
-intensificarea cooperarii si specializarii functionale si pe produs a productiei;
-sporirea nivelului de automatizare a productiei si gestiunii gospodariei de
transport;
-reducerea vechimii medii a mijloacelor de transport si sporirea ponderii
mijloacelor de transport progresive;
-perfectionarea normarii, evidentei si controlului utilizarii mijloacelor de transport;
-perfectionarea sistemului de motivare a sporirii eficientei utilizarii mijloacelor de
ransport a intreprinderii;
-analiza respectarii principiilor organizatorice ale procesului de carausie in
productie.

Tema 22. Organizarea gaspodariei de depozite a intreprinderii

 96

Gospodaria de depozite reprezinta totalitatea de sectii de deservire sau auxiliare

ale intreprinderii, ce indeplinesc functiile de pastrare, evidenta si control al miscarii
resurselor material-tehnice si a productiei finite. Depozitele resurselor material-
tehnice ale intreprinderii se refera la gospodaria auxiliara a intreprinderii ;
depozitele productiei gata se refera la gospodaria de deservire a intreprinderii.
Activitatea de depozitare reprezinta parte componenta a activitatii logistice la
intreprindere.

Criteriile de functionare a gospodariei de depozite a intreprinderii:

-nivelul determinat de calitate;
-termenii stabiliti;
-cheltuieli minime.

Clasificarea depozitelor:
-dupa volumul lucrarilor:
-depozitele intreprinderii;
-depozitele sectiei de productie;
-dupa destinatie (tipuri):
-depozitele de materiale (materiale de baza, materiale auxiliare,
combustibil etc.);
-depozitele de semifabricate si prefabricate, destinate prelucrarii in diferite
sectii de productie;
-depozitele de deservire a productiei;
-depozitele de productie gata, ce realizeaza garnisirea, ambalarea si livrarea
marfurilor catre destinatar;
-depozitele de rebuturi de productie si a materiei prime reciclabile;
-depozitele auxiliar- tehnice, destinate pastrarii ambalajului din lemn,
materialelor pentru ambalaj, materialelor, inventarului de productie,
uniformei etc.;
-dupa constructie:
-depozitele deschise;
-depozitele semiacoperite;
-depozitele acoperite;
-depozitele speciale.
-dupa nomenclatura incaperii:
-incaperi de destinatie de productie de baza;
-incaperi auxiliare;
-dupa dimensiuni (dimensiunile depind de normativele valabile pentru diverse
ramuri si genuri de activitate economica):
-dupa suprafata;
-dupa capacitate;
-dupa caracterul operatiilor tehnologice:
-cu mecanizarea complexa a tuturor operatiilor tehnologice, inclusiv
mecanizarea gestiunii operatiilor;
-cu automatizarea tuturor operatiilor tehnologice, inclusiv automatizarea
gestiunii proceselor tehnologice;
-cu mecanizarea partiala a operatiilor tehnologice;
-dupa infrastructura de transport:
-cu debarcader;
-cu sine de acces la calea ferata etc.
 97

Clasificarea utilajului de depozit:

1)utilajul pentru pastrarea marfurilor:
-utilajul pentru stivuirea si pastrarea marfurilor impachetate sau cu bucata:
-stelaje (universale si speciale);
-suporturi;
-utilajul pentru pastrarea marfurilor in vraf si cosuri:
-dispozitive pentru cosuri;
-hambare;
-utilajul pentru pastrarea marfurilor lichide:
-rezervuare;
-containere specializate;
2)utilajul de transport basculant (dupa destinatia functionala):
-masini si mecanisme pentru ridicarea incarcaturilor:
-macarale (umblatoare, de consola, electrice piramidale, de
automobile, etalatoare, stivuitoare );
-lifturi;
-scripete;
-mufle electrice;
-masini si dispozitive de transportat:
-conveiere;
-dispozitive gravitationale;
-carucioare;
-remorchere electrice;
-masini de incarcare-descarcare:
-masini de incarcare-descarcare;
-masini de incarcat electrice;
-autostivuitoare;
-autoincarcatoare;
3)utilajul de cantarit si preambalat (dupa constructie):
-cantare;
-dozatoare;
-linii automate de cantarire si preambalare;
-dispozitive de impachetare;
-automate de cantarit si impachetat.

Procesele de organizare a functionarii gospodariei de depozite:

1)analiza structurii de productie a intreprinderii dupa criteriul de respectare a
principiilor organizarice ale procesului de productie;
2)determinarea nomenclaturii si tipului incaperii pentru depozit;
3)elaborarea schemelor de plasare a noilor incaperi pentru depozit, proiectarea si
construirea lor;
4)elaborarea planurilor operativ-calendaristice de functionare a depozitelor;
5)organizarea evidentei si controlului miscarii fluxurilor materiale;
6)organizarea executarii comenzilor si livrarii incarcaturilor de la depozit;
7)analiza eficientei functionarii gospodariei de depozite, elaborarea si
implementarea masurilor de perfectionare a depozitelor.

Structura si personalul gospodariei de depozite a intreprinderii:

1)Sef Depozit
2)Birou pe grup de marfuri
3)Contabilitatea
 98
4)Magazineri
5)Operatori

Directiile de perfectionare a calitatii si eficientei functionarii gospodariei de

depozit a intreprinderii:
-intensificarea cooperarii si specializarii functionale si pe produs a productiei;
-sporirea nivelului de automatizare a productiei si gestiunii gospodariei de depozit;
-reducerea vechimii medii a mijloacelor tehnice, utilizate in lucrarile de depozitare
si prelucrare a incarcaturilor la depozit si sporirea ponderii mijloacelor tehnice
progresive;
-perfectionarea normarii, evidentei si controlului utilizarii mijloacelor tehnice;
-perfectionarea sistemului de motivare a sporirii eficientei utilizarii mijloacelor
tehnice a intreprinderii;
-analiza respectarii principiilor organizatorice ale procesului de depozitare si
prelucrare a incarcaturilor in depozite.
 99
PARTEA 4. FORMELE DE ORGANIZARE A PRODUCTIEI

Tema 23. Concentrarea productiei

Concentrarea reprezinta: 1.procesul de centralizare a productiei de acelasi tip in

organizatiile mari si in hotarele unei regiuni; 2.procesul, directionat spre sporirea
volumului de productie sau de prestatie a serviciilor intreprinderii.

Factorii ce influenteaza concentrarea:

1)cresterea necesitatilor in anumite tipuri de productie;
2)PTS in ramura data, ce permite sporirea calitatii productiei realizate si scaderea
pretului;
3)particularitatile ramurilor de productie.

Nivelul de concentrare a productiei este determinat de costurile de productie

minime. Particularitatile de natura ramurala nu permit stabilirea dimensiunilor unice
a productiei si a intreprinderilor, in special:
-marimea intreprinderilor din ramurile extractive este determinata de conditiile
naturale si volumul de extractie a resurselor naturale, dependente de rezervele
resurselor, termenele de exploatare a utilajelor si constructiilor (carierelor, minelor
etc.)si volumul consumului;
-marimea optimala a intreprinderilor din ramurile prelucratoare cu procesul de
productie continuu (intreprinderile metalurgice, chimice, electroenergetice, de
ciment, de zahar etc.) este determinata de capacitatile unitare a agregatelor si a
utilagelor gospodariilor de deservire;
-dimensiunile optimale ale intreprinderilor din ramurile prelucratoare cu
procesul discret de productie (intreprinderile constructoare de masini, de
prelucrare a lemnului, de incaltaminte, textile etc.) sunt determinate de parcul
rational de utilaje si linii tehnologice in flux si automatizate, a gospodariilor de
deservire si alte subdiviziuni specializate, necesare realizarii programului de
productie in conditiile consumului minim de resurse de munca;
-capacitatile optime de productie a sectoarelor si sectiilor de productie a
intreprinderilor sunt determinate de capacitatile unitare a utilajului, reesind din
posibilitatile de executare a productiei finite.

Formele concentrarii productiei:

1.concentrarea productiei specializate, care asigura eficienta maxima si
centralizarea productiei omogene la intreprinderile mari; permite utilizarea
masinilor cu productivitate inalta, liniile tehnologice in flux si automatizate,
metodele moderne de organizare a procesului de productie; crearea de sectiilor si
laboratoarelor specializate functionale este intemeiata in cadrul intreprinderilor
mari, permite utilizarea personalului de calificare superioara si a sistemelor
automatizate de productie, tehnologiile informationale moderne si resursele;
2.concentrarea productiilor combinate, care la fel este destul de eficienta, asigura
consecutivitatea executarii proceselor tehnologice, prelucrarea complexa a materiei
prime si a deseurilor, diminuarea eliminarii substantelor toxice in mediul
inconjurator;
3.marirea dimensiunilor intreprinderilor universale, care este mai putin
eficienta, permite concentrarea productiilor independente, nelegate nici prin
omogenitatea sau consecutivitatea proceselor tehnologice, nici prin procesul de
prelucrare complexa a materiei prime; intreprinderile universale intrunesc
 100
productiile de tip autonom si slab dependente tehnologic, de scara mare in
subdiviziunile de productie de baza si de scara mai mica in subdiviziunile mai mici
de productie (auxiliare); supraconcentrarea nu este dorita pentru complicarea
procesului de gestiune a intreprinderii; forma (3)se poate manifesta si prin crearea
de linii tehnologice automatizate sau rotative de productivitate inalta, a sistemelor
flexibile automatizate, a centrelor de prelucrare in cadrul unei intreprinderi.
Concentrarea prin marirea dimensiunilor intreprinderilor este determinata de:
a)in industrie:
1)sporirea capacitatilor de productie unitare a masinilor si utilajelor;
2)sporirea marimilor constructiilor si cladirilor;
3)sporirea numarului de masini si utilaje de acelasi tip;
4)combinarea masinilor si utilajelor de acelasi tip.
b)in electroenergetica, metalurgie, siderurgie, industria cimentului, unele productii
din industria chimica:
1)sporirea capacitatilor de productie unitare a agregatelor si constructiilor
principale, ce asigura micsorarea costurilor unitare si a pretului de cost a
productiei realizate;
c)in industria constructoare de masini, usoara, alimentara etc. particularitatile
tehnologice exclud posibilitatea utilizarii masinilor si agregatelor cu capacitati
mari, deaceea, productia se caracterizeaza nu prin capacitatile unitare a agregatelor,
ci prin: 1)numarul de unitati de masini si utilaje,
2)organizarea rationala a productiei,
3)organizarea rationala a conducerii.

Indicatorii concentrarii productiei:

1)concentrarea absoluta, care caracterizeaza dimensiunile de productie a
intreprinderilor, in special: -volumul de productie,
-valoarea medie anuala a capitalului fix de productie,
-numarul mediu scriptic a angajatilor.
2)concentrarea relativa, care caracterizeaza nivelul de distribuire a volumului total
de productie in ramura intre intreprinderi de diferita marime, adica gradul de
monopolizare a intreprinderii, in special:
-ponderea volumului de productie a intreprinderii in volumul total al
productiei pe ramura;
-ponderea volumului de productie a intreprinderii in volumul total de
productie pe piata de desfacere etc.

3)dimensiunea optima a intreprinderii este determinata:

a) prin costurile echivalate minime:

Costurile echivalate (varianta i) = Costurile de productie + En Ii +

Costurile de transport, i ----> min, unitare, i
unde: En- coeficientul normativ al eficientei comparative a investitiilor;
Ii - investitiile capitale pentru varianta i.
b)prin costurile de productie totale minime si costurile unitare minime pe termen
lung.

4)evaluarea gradului de concentrare (monopolizare) a pietelor de desfacere:

a)prin coeficientul de concentrare (CR3), care exprima ponderea a trei celor mai
mari subiecti economici pe piata sau in ramura;
b)prin indicele Herfindal-Hirshman (HHI), care exprima influienta companiilor
mari asupra situatiei pe piata:
 101
-concentrarea normala -CR<45% si HHI <1000 (piata nu este concentrata);
-concentrarea medie -45%<CR 3< 70% si 1000< HHI < 2000 (piata este
moderat concentrata);
-concentrarea inalta - CR3>70% si 2000<HHI<10000 (mediu slab concurential ).
n
HHI= Suma Xi2, unde:
i= 1
n-numarul subiectilor economici pe piata (ramura);
Xi2- ponderea subiectului economic i in 5 in volumul productiei pe piata (ramura).

In rezultatul analizei indicatorilor cantitativi si calitativi este estimat gradul de

evaluare a concurentei, directiile, formele si metodele de interventie a organismelor
antimonopol in procesul de formare a mediului concurential pe piata de consum
data.

Efectele pozitive ale concentrarii:

-avantajele in conditiile de concurenta;
-efectul sinergetic, care se manifesta prin efectul sumar superior din asocierea
eforturilor;
-accesul la piata mondiala;
-posibilitatea utilizarii noilor metode de management;
-utilizarea eficienta a resurselor;
-aparitia interprinderilor internationale.
Efectele negative ale concentrarii:
-efectul de monopol;
-efectul de dominare a firmelor mari;
-efectul sporirii costurilor;
-problemele sociale.
 102
Tema 24. Specializarea productiei

Specializarea reprezinta: 1.procesul de concentrare a anumitor tipuri de productie

in anumite ramuri ale industriei, in cadrul unor intreprinderi si subdiviziuni, adica
este un proces de concentrare a productiei omogene sau realizarea unor operatiuni
tehnologice; 2.procesul de diviziune a muncii pe anumite tipuri (particulara si
unitara) si forme; 3.concentrarea activitatilor pe directiile de productie speciale si
relativ inguste, operatiile tehnologice aparte sau tipurile realizate de productie;
4.unitatea dialectica a proceselor diametral opuse: diferentierea ca diviziunea
muncii si concentrarea ca asocierea operatiilor omogene sau a productiei omogene.

Tipurile diviziunii muncii:

1)Diviziunea particulara a muncii in industrie, care exprima diviziunea industriei
pe ramuri si diferentierea si specializarea lor continua;
2)Diviziunea unitara a muncii, care exprima specializarea interioara in cadrul
intreprinderii.

Formele specializarii in industrie:

1)pe produs, care reprezinta concentrarea producerii anumitor tipuri de productie
de consum final; obiectul specializarii poate fi uzina de automobile sau utilaje,
fabrica de confectii etc.;
2)pe piesa (detaliu), care reprezinta concentrarea producerii anumitor piese si
agregate, semifabricate, precum si executarea proceselor tehnologice separate;
3)pe faza de productie sau tehnologica, care reprezinta transformarea fazelor
separate de productie in produceri de sine statatoare; obiectul specializarii poate fi
uzina de turnare, fabrica de filare, fabrica de finisare etc.;
4)specializarea productiilor auxiliare, de exemplu, uzinele de reparatie;
5)specializarea productiilor interramurale, de exemplu, uzinele constructoare de
masini de destinatie generala (reductoare, roti dintate, vilbrochen etc.).

Indicii specializarii:
1)coeficientul de extindere a productiei, care exprima ponderea productiei ramurii
specializate in volumul total de productie de anumit tip;
2)coeficientul de specializare, care exprima ponderea productiei de profil (de baza)
in volumul total de productie a ramurii, intreprinderii, sectiei;
3)coeficientul specializarii pe piesa (detaliu), care exprima ponderea productiei
intreprinderilor specializate pe piesa (detaliu) si sectiilor in volumul total de
productie a ramurii, intreprinderii, sectiei;
4)nomenclatura si sortimentul productiei.

Nivelul optimal de specializare este determinat in baza calculului economic a

dependentelor dintre programul de productie (scara de productie) si consumul
factorului munca (pretul de cost) a articolelor. In rezultatul specializarii apare
contradictia dintre largirea si innoirea nomenclaturii productiei, pe de o parte, si
sporirea lenta a numarului de intreprinderi specializate tehnologic sau pe piese, care
la randul sau poate fi rezolvata prin:
a)unificarea articolelor, partilor lor componente;
b)largirea aplicabilitatii pieselor de acelasi tip in cele mai diverse articole.
Contradictia dintre largirea si schimbarea frecventa a nomenclaturii produselor
executate, pe de o parte, si, pe de alta parte, sporirea nivelului de specializare,
mecanizare si automatizare a productiei in scopul obtinerii productiei la preturi
 103
concurente si in termene reduse, care la randul sau se rezolva prin: a) organizarea
productiei in masa si serii mari a articolelor sau semifabricate de acelasi tip; b)
standardizare si unificarea determina esenta Progresului Tehnic-Stiintific in
industrie.
 104
Tema 25. Cooperarea productie

Cooperarea reprezinta: 1. forma deosebita de raporturi de productie rationale si

de lunga durata, intre intreprinderi si ramuri independente in vederea realizarii
comune a productiei complexe; 2. procesul de stabilire si folosire de raporturi
relativ durabile cu caracter de productie si conducere intre intreprinderi, organizatii
si alte structuri, fiecare fiind specializata in producerea partilor componente a
produsului finit sau in executarea de lucrari (pestatia de servicii) separate; 3.poate fi
efectuata atat la etapa de intrare a structurii, cat si de iesire a structurii.

Tipurile de raporturi de cooperare:

1)interregionale (administrative, economice), cand in cooperare participa mai multe
intreprinderi, organizatii, ce apartin de diferite ramuri de productie din diferite
regiuni;
2)intraregionale, cand intreprinderile si organizatiile apartin unei regiuni;
3)interramura, cand intreprinderile si organizatiile apartin de diferite ramuri de
productie;
4)intraramura, cand intreprinderile si organizatiile apartin de o ramura de productie.

Formele de cooperare:
-pe produs sau agreate,
-pe piesa (detaliu);
-tehnologica sau pe faza de productie;

Criteriile cooperarii:
a)la intrare:
1)calitatea productiei (articolele de completare, complexele si alte
componente a produsului finit) a organizatiei-furnizor;
2)pretul acestei productii;
3)imaginea si misiunea furnizorului;
4)fiabilitatea furnizorului;
5)calitatea serviciilor postvanzare;
6)costurile de exploatare a produselor furnizorului la consumator etc.
sau competitivitatea furnizorului;
b)la iesire:
1)fiabilitatea consumatorului;
2)imaginea consumatorului;
3)misiunea consumatorului.

Indicii cooperarii:
1)ponderea valorii semifabricatelor, pieselor, detaliilor si agregatelor, achizitionate
de la intreprinderi prin cooperare , in valoarea totala a productiei intreprinderii;
2)numarul intreprinderilor in cadrul raporturilor de cooperare;
3)raza de cooperare, care exprima marimea medie ponderata a numarului de
intreprinderi in cadrul raporturilor de cooperare a intreprinderii principale.
4)structura cooperarii pe tipuri si forme (regionala, ramurala, internationala);
5)economia din extinderea productiei, care exprima sporirea negativa a costurilor de
productie in conditiile sporirii volmelor de productie:
Economia Costul de Costul Cantitatea articolelor
din extinderea = productie - ( Pretul + transport) x (pieselor, produselor),
raporturilor de unitar, an en-gros si colectare obtinute prin cooperare
cooperare
 105

6)eficienta economica a specializarii si cooperarii, care exprima parametrii calitativi

rezultatelor implementarii formelor de specializare si cooperare a productiei:
Eficienta Micsorarea Micsorarea Volumul Profitul
economica costurilor cheltuielilor productiei suplimentar
a specializarii = (de productie + specifice ) x dupa - EnI + din ameliorarea
si cooperarii: unitare de transport specializare calitatii in urma
specializarii
 106
Tema 26. Diversificarea productiei

Diversificarea (D) reprezinta forma cea mai complicata a concentrarii, care

exprima dezvoltarea simultana a genurilor independente de productie, extinderea
nomenclaturii si sortimentului productiei in cadrul unei companii, concern,
intreprindere, firma, si poate fi determinata in modul urmator:
D= 1- HHI
sau
numarul echivalent n = 1 / 1- K, care exprima numarul de ramuri in raporturi de
dependenta.
 107
Tema 27. Combinarea productiei

Combinarea reprezinta: 1. forma organizarii productiei, bazata pe imbinarea

diverselor ramuri de productie intr-o organizatie mare in vederea simplificarii
raporturilor de productie pe toata axa tehnologica; 2.procesul de realizare a
productiei neomogene in cadrul unei intreprinderi in baza consecutivitatii
executarii fazelor tehnologice de prelucrare a materiei prime si a rebuturilor de
productie.

Caracteristicile combinarii:
1)posibilitatea tehnica de reunire a productiilor neomogene in lantul tehnologic
unic;
2)proportionalitatea productiilor dupa productivitate sau capacitate;
3)unitatea teritoriala a productiilor reunite;
4)oportunitatea organizational-economica a reuniunii productiilor;
5)existenta comunicatiilor calitative dintre diverse productii de baza, auxiliare si de
deservire.

Formele combinarii:
-dupa specificul tehnologic:
1)in baza executarii consecutive a fazelor tehnologice de prelucrare a materiei
prime (semifabricatele obtinute pot fi utilizate ca produs intermediar pentru
consumul industrial sau ca produs final);
2)in baza utilizarii complexe a rebuturilor de productie:
-in forma combinarii tehnologiilor din ramuri industriale diverse, ce permite:
-micsorarea consumului specific de materiale;
-largirea bazei de materie prima a industriei;
-diminuarea poluarii mediului ambiant;
3)in baza utilizarii complexe a materiei prime, materialelor, energiei si rebuturilor:
-in forma prelucrarii consecutive a materiei prime pana la obtinerea
produsului finit;
-in forma utilizarii rebuturilor de productie pentru executarea productiei de
alt tip;
-in forma prelucrarii complexe a materiei prime (producerea mai multor
produse finite din acelasi tip a materiei prime);
-dupa modul de organizare:
1)combinarea verticala, cand prelucrarea este realizata consecutiv de la materia
prima la semifabricat sau productie gata;
2)combinarea orizontala, cand materia prima este prelucrata complex;
3)mixta, cand din aceeasi materie prima sunt realizate semifabricatele de baza sau
produsele finite, iar din rebuturile create sunt obtinute semifabricatele auxiliare sau
produsele finite.

Indicii combinarii:
1)ponderea productiei, obtinute prin combinarea productiei in volumul total al
intreprinderii;
2)gradul de extractie a substantelor utile din materia prima;
3)gradul de utilizare a rebuturilor de productie la intreprindere, care se determina ca
raportul cantitatii rebuturilor utilizate la cantitatea lor totala;
4)numarul de tipuri de productie secundara, realizata de intreprindere prin
combinarea productiei, etc.
 108
5)eficienta economica a specializarii si combinarii productiei, care exprima
beneficiul obtinut din aplicarea formelor de specializare si cooperare:
Eficienta economica
a specializarii si = [( Csp- Cc ) + ( TR1 - TR2) + ( Isp- Ic) En] Vc + En^I ,
combinarii productiei
unde:
Csp, Cc - costuri de productie unitare in baza specializarii si combinarii productiei;
TR1, TR2- cheltuieli de transport specifice pana si dupa combinarea productiei;
Isp, Ic- investitiile capitale specifice in conditiile de specializare si combinare a productiei;
Vc- volumul productiei in baza combinarii;
En- coeficientul normativ al eficientei comparative;
^I - economia investitiilor capitale, necesare pentru dezvoltarea ramurilor extractive.
6)termenul de recuperare a investitiilor capitale, care exprima eficienta economica
a costurilor formelor de organizare a productiei:
Isp totale - Valoarea capitalului fix
Termenul de recuperare a investitiilor capitale = -------------------------------------
Economia anuala conventionala din
micsorarea costurilor de productie
Efectele combinarii:
1)reciclarea complexa a rebuturilor de productie;
2)randamentul maximal al proceselor de extractie de substante utile;
3)sporirea potentialului tehnico-stiintific si de personal;
4)manevrarea resurselor intreprinderii;
5)utilizarea eficienta a resurselor;
6)executarea productiei competitive.

Criteriile de eficienta economica a formelor de organizare sociala a productiei:

-eficienta la nivelul economiei nationale,
-economia conventionala de consum de materiale si materie prima,
-sporul randamentului capitalului fix de productie,
-sporul rentaabilitatii (profitabilitatii),
-micsorarea duratei ciclului tehnologic,
-accelerarea vitezei de rotatie a capitalului circulant,
-numarul conventional de lucratori disponibilizati.

PARTEA 5. PLANIFICAREA SISTEMULUI DE PRODUCTIE

 109
Tema 28. Continutul sistemului de planificare a productiei

Planificarea reprezinta o functie a managementului , ce include un complex de

lucrari: 1.analiza situatiilor si factorilor mediului exterior; 2.prognozarea, evaluarea
si optimizarea variantelor alternative de realizare a obiectivelor determinate in faza
marketingului strategic; 3.elaborarea planului; 4.realizarea planului.

Sarcinile planificarii in domeniul organizarii activitatii sistemului de productie

:
-asigurarea proportiilor progresive in dezvoltarea productiei sociale, realizarea
cresterii stabile si a plasamentului rational;
-orientarea subdiviziunilor spre realizarea rezultatelor superioare finale la costuri
minime;
-dezvoltarea formelor progresive de organizare a productiei;
-accelerarea implementarii realizarilor PTS;
-perfectionarea structurii de ramura si structurii resurselor energetice si combustibil;
-ameliorarea utilizarii capacitatilor de productie, precum si a resurselor materiale si
de munca;
-diminuarea costurilor si sporirea profitului si a rentabilitatii;
-dezvoltarea sociala a colectivului;
-crearea posibilitatilor de perfectionare a diviziunii internationale a muncii in baza
integrarii statelor;
-alegerea strategiei optimale a firmei (intreprinderii) pentru perspectiva in baza
prognozelor variantelor de alternativa a marketingului strategic;
-asigurarea fiabilitatii functionarii si dezvoltarii firmei (intreprinderii);
-formarea nomenclaturii si asortimentului optim de inovatii si inventii in baza
aplicarii adordarii stiintifice;
-asigurarea complexa a realizarii si stimularea realizarii planurilor;
-coordonarea realizarii planurilor pe sarcini, executanti, resurse, termeni, loc de
munca si calitatea lucrarilor.

Principiile planificarii:
-centralismul democratic;
-abordarea stiintifica;
-proportionalitatea;
-unitatea organica a planurilor intreprinderii, planurilor ramurale si a economiei
nationale;
-complexitatea.

Principiile planificarii in domeniul organizarii productiei:

-succesiunea dintre planurile strategice si tactice;
-orientarea sociala a planului;
-ponderarea obiectelor de planificare;
-asigurarea caracterului adecvat al indicatorilor de plan;
-integrarea planurilor in parametrii mediului extern al sistemului de productie;
-asigurarea seriei de variante a planului;
-asigurarea echilibrarii planului dupa resurse;
-argumentarea economica a planului;
-automatizarea sistemului de planificare;
-asigrarea relatiei inverse a sistemului de planificare.
 110
Componentele sistemului de planificare:
1)intrarea- reprezinta: 1. normativele de competitivitate a obiectului de planificare,
elaborate la etapa marketingului strategic in conformitate cu misiunea si obiectivele
organizatiei; 2. informatia suplimentara utilizata in elaborarea planurilor;
3.resursele necesare; 4.documentele necesare;
2)iesirea- reprezinta planurile, elaborate in conformitate cu exigentele
consumatorilor si in vederea realizarii normativelor, inclusiv de competitivitate;
3)mediul extern -reprezinta: 1. factorii macromediului si micromediului al
organizatiei (cu actiune directa- politica antimonopol, sistemul fiscal, sistemul
vamal, puterea concurentiala in ramura si ramurile adiacente, spiritul activ al
intermediarilor, calitatea bazei normative a sistemului de management; cu actiune
indirecta- macromediul si infrastructura regiunii); 2.factorii de infrastructura ale
regiunii; 3.parametrii infrastructurii regiunii; 4.parametrii intrarii si iesirii
sistemului;
4)relatia inversa - reprezinta: 1.fluxul de informatie de la executantul planului la
elaboratorul planului; 2.fluxul de informatia de la executantul planului la furnizorii
intrarii sistemului de planificare; fluxurile sunt determinate de calitatea insuficienta
a planurilor sau exigentele sporite ale consumatorilor etc.
5)sistemul de planificare - reprezinta procesul de elaborare si luare a deciziilor in
domeniul planificarii, ce constituie structura interna a sistemului de planificare.

Componentele structurii interne a sistemului de planificare:

1)baza stiintifica- constituita din: 1. 14 abordari stiintifice ale planificarii;
2.principii stiintifice; 3.metode de planificare;
2)planurile conforme obiectivelor organizarii- reprezinta sistemul planurilor
strategice, tactice si operativ-calendaristice in diverse domenii ale activitatii
economice si de productie ale organizatiei;
3)asigurarea elaborarii planurilor- include aprovizionarea informationala, metodica,
juridica, de personal si resurse a procesului de planificare;
4)subsistemul condus- reprezinta: totalitatea obiectelor de planificare: 1.pentru
manageri- specialistii, ce elaboreaza planurile; 2.pentru specialisti- sarcinile de plan
si parametrii, ce necesita prognozare, argumentare, coordonare, ajustare, perfectare
etc.;
5)subsistemul conducator - reprezinta managerii, ce realizeaza conducerea
procesului de elaborare a planurilor si organizarea realizarii planurilor.
 111
Tema 29. Organizarea planificarii sistemului de productie

Planificarea executarii productiei - este un proces decizional despre modul de

exploatare al sistemului operational in conditiile cererii agregate; cerere agregata -
este volumul total al cererii la toate marfurile si serviciile, realizate de sistemul
operational dat.

Organizarea activitatii de planificare -reprezinta procesul de transformare a

intrarii sistemului de planificare in iesire in vederea realizarii obiectivelor
organizatiei (firmei).

Continutul procesului de planificare (etapele):

1)studierea problemei;
2)formarea sistemului de planificare;
3)precizarea normativelor, inclusiv de competitivitate a obiectului de planificare;
4)elaborarea deciziei de plan;
5)perfectarea, coordonarea si aprobarea planului;
6)difuzarea sarcinilor de plan executantilor;
7)coordonarea realizarii planului;
8)evidenta si controlul realizarii sarcinilor si parametrilor de plan;
9)stimularea realizarii planului.

Continutul etapei de planificare (operatiile):

1)analiza situatiei sau obiectului dupa indicatori calitativi si cantitativi (resurse);
2)comparatia eficientei obiectului cu realizari mondiale superioare;
3)cuantificarea devierilor indicatorilor obiectului de planificare;
4)analiza surselor bibliografice, a fondului de brevete, a rapoartelor stiintifice,
reclamatiilor si pretentiilor consumatorilor;
5)formarea directiilor de dezvoltare a obiectului etc.

Clasificarea planurilor:
-dupa perioada de planificare:
-de perspectiva pe perioade de timp lungi;
-curente;
-dupa continut:
-pe probleme;
-complexe;
-locale;
-dupa obiective:
-strategice;
-tactice;
-operative.

Capitolele planurilor:
1)productia si realizarea productiei;
2)dezvoltarea tehnica si organizarea procesului de productie;
3)indicii de sporire a eficientei economice a productiei;
4)normele si normativele;
5)investitiile si constructiile capitale;
6)asigurarea material-tehnica;
7)munca si personalul;
 112
8)costurile de productie, profitul si rentabilitatea productiei;
9)fondurile de stimulare economica;
10)finantele;
11)dezvoltarea sociala a colectivului;
12)protectia naturii si utilizarea rationala a resurselor minerale, spatiului aerian si a
pamantului;
13)activitatea economica externa.

Elementele planurilor:
1)codul si denumirea obiectului (capitol, subcapitol);
2)cifrele de control si unitatea de masura;
3)realizarile mondiale in domeniul dat;
4)termenul de executie (inceputul, sfarsitul);
5)executantii (responsabil, coexecutantii);
6)locul executarii (subdiviziunea, locul de munca);
7)necesarul de resurse (in expresie naturala, in expresie valorica);
8)rezultatul scontat (in expresie naturala, in expresie valorica);
9)note.

Calitatea planului -reprezinta totalitatea parameetrilor planului, ce corespund

principiilor si abordarilor stiintifice ale planificarii si asigura devieri minime de la
valorile de plan a parametrilor faptici, obtinuti in rezultatul realizarii planului;
pragul de admisibilitate a devierilor depinde de durata perioadei planificate, nivelul
de incertitudine, conditiile de elaborare si realizare a planului.

Criteriile calitatii planului

1)gradul de adecvare a modelului teoretic a indicatorului planificat datelor faptice -
reprezentat prin coeficientul, calculat ca raportul dintre cresterea absoluta a
indicatorului real si valoarea absoluta a indicatorului faptic;
2)gradul de intensitate a realizarii planului -reprezentat prin coeficientul (1);
3)indicatorul de realitate a realizarii planului;
4)indicatorul optimalitatii planului;
5)indicatorul echilibrarii planului;
6)nivelul de argumentare a planului;
7)nivelul de risc al planului.

Conditiile sporirii calitatii planului:

-abordarea stiintifica a gestiunii (sistemica, structurala, de marketing, functionala,
evolutie- reproductie, normativa, integrationista, dinamica, procesuala,
optimizationala, directiva, comportamentala, situationala );
-aplicarea principiilor de planificare;
-sporirea calitatii asigurarii informationale si metodice a planificarii;
-stimularea calitatii planurilor.
 113
Tema 30. Planificarea operativa a productiei

Planificarea operativa presupune elaborarea detaliata a planurilor intreprinderii si

a subdiviziunilor ei (sectiilor de productie, brigazilor si locurilor de munca) pentru
intervale scurte de timp (o luna, o decada, 5 zile, o zi de lucru, un schimb), este
strans legata de planificarea tehnic-economica.
Gestiunea operativa a productiei este realizata in baza urmaririi neintrerupte a
mersului procesului de productie prin exercitarea influentei concentrate asupra
colectivelor sectiilor de productie, sectoarelor, muncitorilor (lucratorilor) in vederea
asigurarii neconditionate a realizarii programelor de productie aprobate.

Conditiile de realizare a gestiunii operative ale productiei:

-diviziunea exacta a lucrarilor pe perioade scurte de timp pentru sectoarele de
productie- in structura pe piese si noduri de piese, pentru locurile de munca - in
stractura pe piese-operatii;
-organizarea exacta a tehnologiilor prelucrarii fluxurilor informationale privind
mersul procesului de productie si procesul decizional;
-monitorizarea parametrilor procesului de productie;
-oportunitatea deciziilor si organizarea activitatii de prevenire a dereglarii
procesului de productie sau de revenire la parametrii de productie stabiliti.

Continutul activitatii de planificare operativa:

1)organizarea elaborarii si executarii planurilor operativ-calendaristice de productie
si a sarcinilor de productie la nivel de sectii, sectoare si locuri de munca;
2)organizarea aprovizionarii locurilor de munca;
3)organizarea evidentei si controlului mersului procesului de productie;
4)reglarea mersului procesului de productie.

Obiectivele planificarii operative:

-solutionarea problemelor principiale de scoatere, substitutie a produselor lansate in
productie;
-includerea in programul de productie a produselor noi;
-asigurarea livrarilor externe a articolelor (materialelor) de echipament;
-utilizarea resurselor interne materiale, financiare, de munca.

Sarcinile planificarii operative:

1)asigurarea realizarii uniforme a procesului de productie pe locuri de munca,
sectoare, sectii si intreprindere in general, ce presupune executarea lucrarilor de
productie si a productiei in nomenclatura si volume determinate de planul-
grafic;planificarea operativa la nivel de sectii si sectoare de productie se efectueaza
in baza coordonarii lucrarilor de executare a planului de productie, asigurarii
proportiilor in productie si a controlului general a executarii planului de productie.
Volumul productiei total pe intervale de timp (faptic)
Coeficientul realizarii uniforme = 1 - -----------------------------------------------------------------------------
a productiei (lucrului): Volumul productiei total pe intervale de timp (plan) sau mediu

2)utilizarea eficienta a resurselor de productie si a fortei de munca;

3)minimizarea duratei ciclului de productie si a volumului productiei nefinite.

Fazele planificarii operative:

1)planificarea calendaristica, care reprezinta procesul de elaborare a planurilor
operative si graficelor de executare si realizare a productiei;
2)dispecerizarea, ce reprezinta evidenta operativa, controlul si reglementarea
 114
executarii planurilor operative sau a mersului procesului de productie.

Planificarea operativ-calendaristica este a doua faza de planificare, realizata dupa

determinarea programului de productie, iar gradul de precizare depinde de tipul de
productie:
-pentru procesul de productie in flux cu asamblarea pe conveier si nomenclatura
limitata a productiei se elaboreaza planul-grafic a conveierului pe volumul total a
productiei;
-pentru pentru procesul de productie individual sau in serii mici se elaboreaza
planul-grafic pe operatii si fiecare piesa, subansamblu, ansamblu si articol sau pe
fiecare masina sau grup de masini.

Sistemele de planificare operativa a productiei - reprezinta baza metodologica,

metodica si tehnica a lucrarilor de planificare a productiei, determinate de gradul de
centralizare, unitatilor de evidenta-plan a productiei, componenta si precizia
normativelor plan-calendar, precum si lista, ordinea perfectarii, organizarea
circuitului documentatiei de plan si de evidenta la intreprindere.

Tipurile de sisteme de planificare operativa a productiei:

1)Sisteme pe unitate de piesa, cand unitatea de planificare-evidenta este piesa de
fiecare denumire; sunt cunoscute urmatoarele modificari:
a)sistemul de depozit, care consta in organizarea executarii pieselor
unificate si normalizate in partizi in ordinea formarii si completarii
rezervelor de depozit pentru asigurarea asamblarii uniforme si realizarii
cantitatilor uniforme in timp a nomenclaturii variabile a produselor; unitatea
de planificare-evidenta este partida; este utilizat pentru serii mari si serii de
masa a productiei sau pentru nomenclaturi mari de productie;
b)sistemul de planificare pe norma gradului de finisare a productiei, care
consta in crearea starii de saturatie in semifabricate, piese, subansamble,
ansamble de diferit grad de finisare (de gata) pentru fiecare sectie, sector de
productie sau loc de munca; este utilizat pentru serii de productie mijlocii si
mari;
c)sistemul de planificare pe termenul de livrare intersectii, care
complementeaza sistemul b); este utilizat in cazurile ciclurilor mari de
productie;
d)sistem pe termen standard, care consta in stabilirea si respectarea
permanenta a anumitei periodicitati in executarea partizilor de piese
conform graficului standard a productiei in flux si de masa;
e)sistem de planificare pe tactul fluxului de productie, care consta in
uniformizarea productivitatii tuturor verigilor de productie aferente tactului
unic de realizare a productiei gata; este utilizat in conditiile productiei de
masa.

2)Sisteme pe unitate de complet, cand unitatea de planificare-evidenta este setul

(garnitura) de piese, selectate conform unui anumit criteriu:
a)sistemul pe subansamblu-complet, care consta in organizarea lucrarilor
de planificare a productiei pe subansamble de piese ca unitatea de plan-
evidenta; sistemul este dezavantajat de dificultatile, cauzate de caile diferite
parcurse de piesele din componenta ansamblului- complet in procesul de
productie;
b)sistemul pe grup-complet, care consta in organizarea lucrarilor de
planificare a procesului de productie pentru grupuri de subansamble de
 115
piese cu procesul tehnologic comun, periodicitatea unica de lansare in
productie si termen unic de intrare in urmatoarea faza tehnologica;
c)sistemul pe masina-complet (conventionala), unitatea de planificare-
evidenta este masina-garnitura, componenta careia include piesele de
completare a anumitei masini; dezavantajul sistemului constituie cantitatile
egale si consumul diferit a pieselor cu diferit grad de finisare, ce sporeste
volumul productiei nefinite si durata circulatiei mijloacelor circulante;
d)sistem pe brigada-complet, unitatea de planificare-evidenta este brigada-
complet; este utilizat pentru toate articolele, piesele carora sunt prelucrate
sau asamblate la utilajul aferent brigazii.

3)Sisteme pe unitate de comanda, cand unitatea de planificare-evidenta este

comanda; consta in planificarea calendaristica a lansarii-executarii productiei pentru
fiecare comanda, incepand cu procesul elaborarii documentatiei tehnice; sunt
utilizate pentru productia unica sau serii mici.

Metodele de planificare:
1metodele economico-matematice de planificare operativ-calendaristica a
productiei ;
2.metodele de programare liniara ;
3.metodele de planificare de retea ;
4.metodele de bilant;
5.metodele normative;
6.metodele de analiza si sinteza.

1.Metodele economico-matematice de planificare operativ-calendaristica a

productiei:
a)Metoda Jonson
Sarcina principala a planificarii operativ-calendaristice consta in
determinarea consecutivitatii si momentelor de timp de inceput de
prelucrare a pieselor pe masini: in cazul a doua masini se presupune ca
planul-grafic optimal asigura minimizarea timpului total de pauze pe masina
A si masina B (algoritmul Jonson, 1954: pasul a)determinarea timpului
minim de prelucrare a piesei: daca pe masina A, atunci in plan se include
pozitia 1 sau daca pe masina B, atunci se include pozitia n; pasul
b)excluderea piesei din orizontul de examinare si intoarcerea la pasul a):
daca consecutivitatea prelucrarii pieselor este determi nata, atunci planul-
grafic este considerat optim; daca timpul de prelucrare a ambelor piese la o
masina coincide dar nu este egal, atunci consecutivitatea prelucrarii poate fi
voluntara). In cazul a mai multor masini problema determinarii
consecutivitatii operatiilor de prelucrare este solutionata prin aplicarea
metodei de clasare totala a operatiilor.

b)Metoda indicativa
Metoda este utilizata in cazul productiei cu nomenclatura complexa si
repartizarea de matrice a plasamentului comenzilor pe masini; functia de
baza consta in minimizarea costurilor totale in baza determinarii
dependentei costurilor si timpului de prelucrare a pieselor si a criteriului de
eficienta relativa pe fiecare masina sau grup de masini; informatiile de
baza sunt normativele in ore de prelucrare a obiectelor la masina si pe
comenzi.
 116
c)Metoda L.Gantt
Metoda este utilizata in cazul necesitatii de a asigura comenzile speciale,
precum si solicitarile constante de utilaj in conditiile proceselor de productie
continuu si discret; reprezinta scheme-grafice in forma de diagrame pentru
fiecare tip de activitate productiva; permite monitorizarea permanenta a
procesului de executare a lucrarilor sau situatiilor de risc pe etape si anumite
perioade de timp, in special saptamana, pe de o parte, si determinarea
perativa a posibilitatilor alternative de solicitare totala a capacitatilor de
productie a intreprinderii, pe de alta parte; graficele Gantt utilizate in
planificarea procesului de executare a comenzilor contin semne
conventionale, ce reflecta timpul efectiv pentru efectuarea comenzii date,
volumul efectiv realizat la momentul dat de timp, timpul-rezerva in caz de
risc, timpul necesar deservirii tehnice a utilajului, durata pauzelor cauzate de
lipsa sau calitatea necorespunzatoare a materialelor si instrumentarului
necesar, deficitul resurselor energetice sau productivitatea insuficienta sau
greselile personalului; sunt aplicabile in conditii de planificare simple,
penetru ca nu permit efectuarea calculelor analitice si efectuarea unui
control complex.

2.Metodele de programare liniara se aplica pentru solutionarea problemelor de

repartizare a resurselor deficitare pentru tipurile de activitate concurentiale, in
conditiile:
-existentei dependentelor liniare intre variabile;
-formularii concrete si precise a obiectivului de calcul;
-existentei alternativelor de comportament;
-limitarii resurselor.
Problemele solutionate prin programarea liniara:
a)determinarea combinarii optime a doua articole;
b)planificarea volumului de productie in conditiile cand:
-numarul personalului si a volumul productiei sunt variabile;
-deficitul este admisibil;
-este determinata sarcina de minimizare a:
1)salariului de baza;
2)suplimentelor pentru ore supra plan;
3)costurilor stocurilor;
4)pierderilor cauzate de deficit;
5)cheltuielilor cauzate de angajari;
6)cheltuielilor cauzate de disponibilizarea personalului;

c)planificarea volumului de productie prin monitorizarea si compararea

capacitatilor de productie, cererii si a stocurilor in doua perioade de timp.
d)problema de transport, ce se utilizeaza in determinarea traseelor optime
de transportare a materialelor de la producator la consumator in forma de
solutionare de matrice, inclusiv determinarea:
-dimensiunii cererii si ofertei; situarea producatorului si consumatorului;
-costurilor sau profiturilor, legate de deplasarea unui articol de la
producator la consumator; numarul de producatori si consumatori inclus
in matrice nu este limitat;
Fazele de solutionare a problemei:
1)elaborarea solutiei preliminare;
2)executarea controlului, verificarea, ameliorarea solutiei preliminare si
elaborarea solutiei ulterioare pana la momentul cand optimizarea in
 117
continuare a solutiei sau cautarea alternativelor este imposibila;
3)aproximarea prin metoda Foghel; se utilizeaza ca concept de penalizare
pentru alegerea traseului in varianta nu cea mai optima din punctul de
vedere al costurilor de transport; consta in cautarea conditiilor admisibile
ale solutiei conform urmatoarelor exigente:
-respectarea conditiilor de limitare a matricei;
-numarul celulelor din matrice trebuie sa fie cu 1 mai putin decat numarul
producatorilor;
-celulele trebuie sa corespunda independentei punctelor.
4)optimizarea problemei de transport prin metoda treptelor:
-solutia optimala reprezinta cea mai buna din posibile metoda de
actionare in conditiile anumitor limite;
-verificarea optimumului costurilor celor mai convenabile trasee de
distributie a productiei prin compararea costurilor de transport dupa criteriul
de asigurare a schemei mai convenabile de distribuire; permite depistarea
locurilor de implementare a modificarilor necesare si dimensiunile
profiturilor din acestea;
5)costurile de deplasare (metoda distribuirii modificate modi-metoda), ce
reprezinta metoda de calcul rapid al costurilor de transportare indiferent de
durata si structura ciclului de deplasare.

Unele aspecte nereglate ale problemei de transport:

-caracterul dependent al plasamentului in schema initiala, ce se rezolva prin
regruparea in sistemul existent de distribuire a productiei;
-degenerarea solutiei, ce se rezolva ca dependenta;
-existenta mai multor variante ale solutiilor optime, ce reprezinta existenta
variantelor de deplasarecu acelasi nivel de costuri, varianta preferentiala va
depinde de convenabilitatea incarcarilor la producator, fiabilitatea
mijloacelor de transport sau a deservirii la producator; sunt valoroase prin
flexibilitatea procesului de luare a deciziilor;
-problemele de maximizare, ce consta in problema utilizarii functiei
profitului prin reprezentarea indicatorului profitului de indicatorul costurilor
relative;
-necorcondanta cererii si ofertei, ce consta in necorespunderea frecventa a
capacitatilor de productie nivelului cererii, reprezentata prin indicatorul
volumului cererii fictive si calculata ca diferenta dintre oferta existenta si
volumul ofertei necesare, presupunandu-se nule costurile de transport ale
productiei de la orice producator la consumatorul fictiv.

3.Metodele de planificare de retea includ metodele de determinare a cailor critice

in baza modelelor de retea a duratei operatiilor tehnologice prin evaluari
determinate si evaluari probabiliste si se aplica in planificarea proiectelor in
domeniile stiintific, de constructie etc.

Modelul de retea- reprezinta prezentarea grafica a consecutivitatii si

interdependentei tuturor lucrarilor executate si a rezultatelor obtinute in
procesul realizarii complexului de operatii, inclusiv pana la momentul
realizarii obiectivului sau obiectivelor stabilite; poate fi reprezentata cu
orientarea:
-pe lucrari,
-pe evenimente;
-cu interpretare mixta;
 118
-in forma de matrice.

Tipuri de retea:
-structurata, care este elaborata in dependenta de gradul de detalizare si
natura complexului de masuri si sarcinile concrete de planificare;
-determinata, care stabileste interdependenta tipologica a lucrarilor si
caracteristica lor cantitativa exacta;
-stohastica, care stabileste caracteristicile probabiliste ale conditiilor si
timpului de executare a lucrarilor;
-multicriteriala, care stabileste caracteristicile probabiliste numai pentru
totalitatea lucrarilor interdependente.

Notiunile de baza a retelei:

-evenimentul, ce reprezinta rezultatul executarii a unei sau mai multor
lucrari anterioare conceput univoc; nu este proces si nu are durata;
poate fi :
-simplu;
-compus;
-initial, care reprezinta punctul de inceput a retelei si formularea
conditiei pentru inceputul complexului de lucrari sau operatii;
-final, care reprezinta formularea obiectivului intregului complex de
lucrari; nu este conditie de inceput a lucrarilor retelei; pentru
retele cu multe obiective pot fi mai multe evenimente finale;
-lucrul, ce reprezinta procedeu, actiune, proces natural, dependenta logica,
executate in conditii constante si ce aduc la rezultate interpretate univoc;
poate fi cifrat si interpretat grafic in forma de linie de legatura intre
evenimentele initial si final; poate avea urmatorul inteles:
-lucrul efectiv, ce reprezinta procesul, ce necesita consum de timp,
munca si alte resurse in conditiile invariabile si stabile de executare
(numarul de executori, locul si caracterul executarii lucrarilor) in limitele
admisibile; de exemplu, realizarea unui stend, realizarea unui plan tematic
de participare la expozitie; este reprezentat pe grafic prin linie continua;
-asteptarea, ce reprezinta procesul, ce necesita consum de timp si nu
necesita consum munca si/sau alte resurse, dar este necesar pentru
continuarea realizarii lucrarilor ulterioare, precum si supravegherea si
executarea functiilor de control; de exemplu, asteptarea unui document
elaborat de organizatia exterioara sau de alta subdiviziune; pe grafic
este reprezentat prin linia continua;
-dependenta sau lucrul fictiv, ce reprezinta dependenta logica a doua-
trei evenimente, ce nu necesita consum de timp, munca si resurse materiale,
dar ce demonstreaza existenta dependentei intre posibilitatea executarii
lucrarii posterioare si rezultatele evenimentelor anterioare; durata lucrului
fictiv este zero; pe grafic este reprezentat prin linie punctata;
-calea, care reprezinta consecutivitatea tehnologica continua a lucrarilor in
retea; evenimentul final pentru fiecare lucrare coincide cu evenimentul
initial pentru fiecare lucrare posterioara; poate fi determinata prin
nominalizarea consecutiva a evenimentelor; poate fi:
-deplina, cand lantul consecutiv a lucrarilor leaga evenimentele
initial si final;
-scurta, cand lantul consecutiv a lucrarilor leaga orice doua
evenimente a graficului de retea sau orice eveniment din retea si
evenimentul initial sau final;
 119
-critica, cand lantul consecutiv al lucrarilor din retea are durata
sumativa maxima; este considerat criteriu de optimizare al
modelului de retea; lucrarile situate in afara caii critice se
caracterizeaza prin existenta rezervelor de timp;
-subcritica, cand lantul consecutiv al lucrarilor din retea are durata
egala sau mai mica decat cea maxima; caile subcritice sunt cele mai
importante in procesul planificarii.

Caracteristicile principale ale retelei:

1)durata probabila a lucrarilor, care este determinata in baza a doua
evaluari de experti:
3 x durata lucrarilor in conditii favorabile + 2x durata lucrarilor in conditii rele
Durata = ----------------------------------------------------------------------------------------------------
5

2)primul termen de realizare a evenimentului, care este egal cu durata

sumativa a lucrarilor situate pe calea maxima de la evenimentul initial;
3)termenul final de realizare a evenimentului, care este egal cu diferenta
dintre durata caii critice si durata sumativa a lucrarilor caii maxime de la
evenimantul dat pana la evenimentul final;
4)rezerva de timp totala, care este determinata ca timpul marginal, ce
permite marirea sau substituirea in timp a duratei de executare a lucrarii fara
afectarea termenului de realizare a evenimentului final, adica a caii critice;
5)rezerva de timp particulara, care este determinata ca timpul marginal, ce
permite marirea sau substituirea in timp fara schimbarea primilor termeni de
inceput de realizare a lucrarilor posterioare.

Lucrarile, situate pe aceeasi cale pot avea diverse valori ale rezervelor totale
de timp, dar rezerva maxima nu poate depasi rezerva de timp a caii date.

Indicatorii plan-calendaristici ai procesului de productie (sunt calculati in

dependenta de tipul liniei in flux):
1)tactul liniei in flux;
2)ritmul liniei in flux;
3)numarul locurilor de munca;
4)solicitarea locurilor de munca;
5)marimea stocurilor peste plan, care se clasifica in modul urmator:
-stocurile ciclice:
a)tehnologice, ce reprezinta numarul total a obiectelor muncii (piese,
subansamble, articole, aflate in prelucrare sau asamblare la locurile de
munca a liniei in flux continuu:
Stocul tehnologic = Numarul obiectelor x Numarul locurilor + Numarul obiectelor muncii
la o operatie muncii la 1 loc de munca de munca la control

Stocul tehnologic = Suma stocurilor tehnologice la toate operatiile

b)de rulment, ce reprezinta obiectele muncii, aflate in stoc peste norma

intre operatiile tehnologice pe linia in flux si cauzate de productivitate
diferita a locurilor de munca megiese;
c)de transport, ce reprezinta obiectele muncii, aflate in procesul de
transportare interoperational:
Stocul = Numarul de piese x ( Numarul operatii - 1 )
 120
de transport la o transmitere pe linie (pentru linii in flux continue)

d)de siguranta (de rezerva), care se formeaza pentru compensarea

functionarii neregulate sau abaterilor de la tactul liniei in flux;
Timpul functionarii neregulate a liniei la o operatie
Stocul = ( --------------------------------------------------- ) x Numarul operatiilor
de rezerva Tactul liniei asigurate

Stocul ciclic total = Stocul + Stocul + Stocul

tehnologic de transport de rezerva

-stocurile interciclice:
a)de transport, care sunt constituite din piese si subansamble, transportate
de la o linie la alta;
b)de rulment, care sunt formate pentru neutralizarea neuniformitatii
productivitatii liniilor de productie interdependente sau neconcordantei
dintre tactul liniei discrete si graficul livrarilor si graficul consumului
pieselor, subansamblelor, ansamblelor sau articolelor; cu cat stocul de
rulment este mai mic cu atat eficienta productiei este mai mare:

Numarul operatiilor precedente Numarul operatiilor urmatoare

Stocul = Durata fazei perioadei x [( ------------------------------------- ) - ( -----------------------------------)
de rulment de deservire pt operatii Durata operatiilor precedente Durata operatiilor urmatoare
perechi

Faza - este perioada de timp, in care nu se petrec schimbari in ordinea de

efectuare a operatiilor -perechi; orice schimbare, de exemplu,
trecerea muncitorului la alta operatie, cumularea unitatii suplimentare de
utilaj etc., inseamna inceputul unei noi faze.

c)de siguranta (de rezerva), care sunt formate pentru asigurarea

functionarii ritmice a liniei de productie 2 in conditiile functionarii
neregulate a liniei de productie 1.

Criteriile de eficienta a planificarii operativ-calendaristice a productiei:

1.asigurarea perioadelor uniforme de timp intre lansarea partizilor omogene de
piese;
2.minimizarea cheltuielilor de timp pentru reutilare;
3.asigurarea solicitarii totale a capacitatilor de productie si fortei de munca;
4.asigurarea prioritatii productiei de baza cu durata mare a ciclului tehnologic in
organizarea proceselor de productie;
5.asigurarea bazei logistice a procesului de productie;
6.clasarea corecta productiei, lucrarilor si operatiilor tehnologica in procesul de
organizare a lucrarilor de planificare a productiei;
7.asigurarea planurilor cu resursele necesare;
8.elaborarea preventiva a planurilor operativ-calendaristice cu luarea in consideratie
a stocurilor formate de productie nefinita.

Dispecerizarea ca faza finala a planificarii operative a productiei - reprezinta

controlul centralizat si gestionarea operativa continua a mersului procesului de
productie in cadrul intreprinderii sau a subdiviziunilor structurale.
Sarcinile principale ale dispecerizarii:
-controlul sistematic a planurilor-grafice de executare a productiei;
 121
-coordonarea functionarii subdiviziunilor intreprinderii;
-luarea de masuri operative in vederea prevenirii dereglarilor in procesul
de productie;
-lichidarea consecintelor dereglarilor procesului de productie.
Directiile activitatii de dispecerat:
-controlul realizarii nomenclaturii productiei;
-controlul articolelor de garnisire;
-controlul stocurilor la nivelul sectiilor de productie;
-controlul pregatirii si aprovizionarii procesului de productie;
-supravegherea functionarii subdiviziunilor de productie codase etc.
Obiectele de dispecerizare:
-pentru intreprinderile cu productia unica si de serii mici:
1.termenii de efectuare a lucrarilor pe anumite comenzi;
2.pregatirea operativa pentru realizarea sarcinilor curente;
-pentru intreprinderile cu productia de serie:
1.termenii de lansare-realizare a partizilor obiectelor muncii;
2.starea stocurilor de depozit;
3.nivelul de asigurare completa a lucrarilor de asamblare in baza
planurilor-grafic;
4.nivelul de asigurare a normelor de devansare;
-pentru intreprinderile cu productia de serii mari si de masa:
1.respectarea tactului liniilor in flux;
2. starea stocurilor pe si intre linii in flux;
-pentru toate tipurile de productie:
1.realizarea productiei-marfa conform planurilor pentru volum si
termen;
2.starea productiei nefinite;
3.gradul de aprovizionare material-tehnica a procesului de
productie.

Eficienta functionarii serviciului de dispecerat este bazata pe asigurarea

procesului de productie cu mijloacele tehnice de comunicatie, semnalizare
si prelucrare a informatiei:
1)comunicatiile de dispecerat administrative-de productie (telefonice
speciale, telegraf, teletape, fototelegraf, radio);
2)semnalizarea de recunoastere-apel;
3)semnalizarea de productie, ce asigura controlul automatizat a procesului
de productie prin intermediul dispozitivelor de evidenta si inregistrare;
4)comunicatiile televizate si bioteleviziunea.
Metodele si continutul dispecerizarii sunt determinate de tipul de
productie.

Cerintele fata de sistemele reglarii de dispecerat:

-bazarea pe organizarea planificarii operative a productiei;
-asigurarea controlului neintrerupt si a supravegherii mersului procesului
de productie;
-executarea rapida si exacta a dispozitiilor conducerii;
-bazarea pe responsabilitatea clara si succesivitatea conducerii operative a
productiei.

Functiile Serviciului Dispecerului-Sef:

-controlul mersului realizaarii programului de productie pe tipuri de
 122
productie si fazele procesului de productie;
-elaborarea masurilor de prevenire a dereglarilor procesului de productie;
-evidenta si analiza stationarii utilajului pe parcursul schimbului de lucru;
-evidenta si controlul aprovizionarii locurilor de munca.

Structura Serviciului de Dispecerat (in componenta Sectiei Planificare-

Dispecerat, subordonat Vice-Directorului pe productie a intreprinderii):
-Dispecerul-Sef;
-Biroul central;
-grupuri de dispeceri pe tipuri de productie; pa fazele procesului de
productie;
-dispeceri de schimb;
-operatori.

Tema 31. Prognozarea sistemului de productie

Prognoza- reprezinta documentul anterior planului, ce asigura elaborarea planului

argumentat stiintific si optimal de sporire a calitatii si eficientei productiei in baza
utilizarii variantelor de prognoza a indicatorilor calitatii si cheltuielilor, necesare
 123
realizarii planului. Prognoza comerciala - reprezinta evaluarea nivelelor cererii
pentru productia realizata in anumita perioada de timp de perspectiva; este
presupunerea bazata pe cunostinte; principala exigenta consta in minimizarea
erorilor evaluarilor date; perioada de prognozare trebuie sa fie destul de indepartata,
perioadele de timp apropiate sunt inutile din punctul de vedere al eficientei nule ale
masurilor organizational-de gestiune.

Prognozarea - reprezinta determinarea dezvoltarii a productiei in baza definirii

tendintelor si legitatilor de modificare a productiei in trecut si considerarea
modificarilor posibile viitoare sub influenta PTS.

Organizarea activitatii de prognozare - reprezinta complexul de masuri

interdependente, concentrate spre crearea conditiilor pentru prognozarea efectului
util si elementelor cheltuielilor de productie agregate in vederea pregatirii
informatiei, utilizate in luarea deciziilor operative si strategice; organizarea
rationala a procesului de prognozare trebuie sa asigure obtinerea operativa a
variantelor de dezvoltare a: 1.caracteristicilor calitativi a obiectului; 2.conditiilor de
productie a obiectului; 3.conditiilor de consum a obiectului; 4.tendintei de
modificare a efectului util al obiectului; 5.tendintei de modificare a elementelor de
cheltuieli pe fiecare faza a ciclului de viata a obiectului; 6.posibilitatilor de
diminuare a consumului de resurse si timp pentru desfasurarea procesului de
prognozare.

Sarcinile organizarii activitatii de prognozare:

-colectarea si sistematizarea informatiei necesare;
-formarea specialistilor in metode si procedee de prognozare;
-formarea si organizarea functionarii organelor de lucru, integrate in structura
organizatorica a intreprinderii.

Principiile organizarii activitatii de prognozare:

-adresarea - consta in realizarea prognozelor pentru organizatia concreta;
-paralelismul - utilizat in scopul reducerii timpului necesar realizarii prognozelor;
-continuitatea -consta in colectarea permanenta a informatiei suplimentare dupa
realizarea prognozelor si ajustarea permanenta a prognozelor;
-fluxul simplu -consta in organizarea transmiterii informatiei pe calea cea mai
scurta;
-automatismul -utilizat in vederea reducerii timpului si consumului de munca in
colectarea si prelucrarea informatiei primare si realizarea prognozelor;
-caracterul adecvat- utilizat in vederea obtinuerii evaluarii cat mai precise a
probabilitatii de realizare a tendintei de modificare a efectului util si a efortului
pentru obtinerea lui;
-maniabilitatea - consta in utilizarea indicatorilor cantitativi a calitatii si
cheltuielilor, metodelor matematice si modelelor de gestionare ;
-alternativitatea- determinat de caracterul probabilistic al dezvoltarii obiectului,
componentelor obiectului si a tehnologiilor utilizate;
-adaptivitatea etc.- consta in: 1. studierea si utilizarea maxima a factorilor mediului
extern si internal obiectului ca sistem; 2.adaptarea metodelor si parametrilor de
prognozare la factorii dati, situatia concreta.

Continutul procesului de prognozare:

1)colectarea materialelor de prognozare;
Metodele de obtinere a informatiei pentru prognozare:
 124
-obtinerea informatiei oficiale verbale;
-obtinerea informatiei oficiela scrise;
-spionajul industrial (economic).
2)analiza materialelor de prognozare;
3)ajustarea materialelor de prognozare;
4)analiza tendintelor stabilite;
5)analiza problemelor sporirii calitatii productiei;
6)elaborarea prognozelor in cadrul programului complex.

Problemele de gestionare solutionate prin metodele si modele de prognozare:

-administrarea fluxurilor de transport in orase;
-optimizarea programelor de circulatie a avioanelor;
-optimizarea programelor de lucru a salilor de studii si laboratoare in institutiile de
invatamant;
-gestionarea stocurilor de productie;
-repartizarea cheltuielilor pentru publicitate si reclama;
-distribuirea instrumentarului, utilajului, resurselor materiale si umane la
intreprindere etc.

Metodele de prognozare:
1)metode cantitative (calimetrice), ce presupun efectuarea prognozelor in baza
analizei numerice:

a)analiza seriilor cronologice:

-prognoze in baza mediei retrospective (media dinamica, media
ponderata);
-prognoze in baza analizei statistice;

Analiza tehnica-economica preventiva (anticipata) - este un examen , la

care se recurg in procesul elaborarii planurilor si argumentarii
obligatiunilor suplimentare a colectivelor intreprinderii: complexa; locala
(cu obiective speciale).
Analiza operativa - permite estimarea activitatii economice a intreprinderii,
sectiei, etc. pentru perioade scurte de timp.
Analiza ulterioara a planurilor curente si de perspectiva- permite
estimarea corecta a rezultatelor activitatii economice in perioada
planificata, determinarea cadrului de participare a intreprinderii in
rezultatele activitatii ramurii si economiei nationale, in general.

Analiza economice - este totalitatea procedeelor si metodelor, utilizate la

efectuarea studiului activitatii economice si de productie a intreprinderii.
-procedee: de comparare, substitutie in lant (de eliminare, detalizare si
descompunere a indicatorilor, evidentierea elementelor de baza a lantului
etc.);
-metode: de bilant, grafoanalitica, statistica, economica etc.

b)modele multifactoriale;

2)metode calitative, ce presupun efectuarea prognozelor in baza colectarii si

prelucrarii opiniilor subiective a grupurilor de indivizi selectati conform anumitor
exigente si criterii in dependenta de tendintele asteptate aferente indicelui analizat:
a)de expertiza;
 125
b)juriu (brainstorming);
c)opinia agregata a comerciantilor;
d)modelul asteptat al consumatorului.

Tipurile de modele:
1)modele fizice, care reprezinta copii marite sau micsorate de obiecte sau
sisteme;
2)modele-analog, ce reprezinta interpretarea grafica sau tabelara a
obiectului (sistemului) reprodus, de exemplu scheme organizationale,
productie-costuri;
3)modele matematice (simbolice), ce reprezinta interpretarea
proprietatilor sau a caracteristicilor obiectului reprodus prin
intermediul propozitiilor matematice si simboluri.

Procesul de construire a modelelor:

1)stabilirea sarcinii (diagnostigarea problemei);
2)construirea modelelor (obiectivul modelului, informatia de intrare,
algoritmul de actiune, datele de iesire si variantele de aplicare a
datelor);
3)verificarea modelului;
4)utilizarea modelului;
5)innoirea modelului.

Problemele modelarii:
1)erorile si datele de intrare incorecte;
2)limitarile informationale (mediul turbulent, inaccesibilitatea
informatiei);
3)frica utilizatorului;
4)costuri excesive.

Situatiile de aplicare:
-lipsa datelor statistice pentru perioada precedenta;
-dificultatea determinarii cantitative a factorilor de influenta a indicelui
analizat si a interdependentei incatorilor;
-limitarea in timp sau pe costuri de colectare si prelucrare a informatiei;
-mediul inconjurator turbulent;
-aparitia de noi factori de influenta a functionarii intreprinderii (firmei).
 126
PARTEA 6. GESTIUNEA SISTEMULUI DE PRODUCTIE

Tema 32. Gestiunea sistemului de productie

Sistemul de productie functioneaza intr-un mediu determinat de totalitatea tuturor

elementelor, modificarea proprietatilor carora influenteaza sistemul integral si
obiectele, proprietatile carora variaza in rezultatul modificarilor comportamentului
sistemului. Din punctul de vedere al abordarii sistemice intrarile sistemului in
intregime si a fiecarui element al sistemului caracterizeaza actiunea mediului
asupra sistemului, iar iesirile caracterizeaza influenta lor asupra mediului.
Mediul extern al sistemului de productie sau operational include furnizorii,
cumparatorii, organele puterii locale si de stat, organele fiscale etc. Ipoteza lui
Ansoff problemele companiei sunt determinate de mediul extern si conditioneaza
modelul optimal al comportamentului acesteia- rezulta din teoria gestiunii
automate, conform careia pentru asigurarea stabilitatii sistemului dinamic, adica a
sistemului de productie, astfel, incat sistemul sa realizeze functiile sale timp
indelungat, este necesara realizarea anumitor conditii.

Partile componente ale algoritmului gestiunii sistemului de productie sunt:

evaluarea, diagnosticul si prognozarea. Schema generala a gestiunii sistemelor de
productie, orientate spre obiectivul: obtinerea normei de profitabilitate, optimizate
pe perioada lunga de timp, cuprinde relatiile dintre urmatoarele blocuri (dupa
Luibusin):
1. modelul cunoasterii legilor de constituire, functionare si dezvoltare a sistemelor,
bazate pe teoria proiectarii sistemelor (metodele, regulile si normele de proiectare)
si teoria proiectarii economice a sistemelor (metodele, regulile, modurile
procedurilor de optimizare a alegerii deciziilor competitive: analiza functional-
valorica, metoda analizei de proiect, analiza factoriala etc.);
2. indicatorii competitivitatii productiei (pretul, cheltuielile de exploatare,
productivitatea, fiabilitatea, indicatorii ecologici, caracteristicile ergonomice si
estetice ale sistemului, posibilitatile tehnice ale sistemului dupa destinatia de baza,
rezultivitatea economica etc.);
3. sistemul de productie/sistemul operational (parametrii de gestiune; dimensiunile,
inclusiv capacitatea de productie; forma organizational-juridica; resursele, inclusiv
rezervele de productie; tehnologia).
 127

Tema 32. Gestiunea capacitatii de productie

Capacitatea de productie a intreprinderii reprezinta: 1. volumul maxim posibil

anual de productie a intreprinderii aferent nomenclaturii si sortimentului produselor
stabilite, precum si randamentului maxim de utilizare a resurselor existente;
2.fondul maxim posibil de timp de functionare a utilajului intreprinderii aferent
conditiilor specifice a procesului de productie continuu sau discret.

Gestiunea capacitatii de productie a intreprinderii depinde de factorii:

-cantitatea si calitatea utilajului in functiune ;
-productivitatea maxima posibila a fiecarei unitati de utilaj ;
-productivitatea (randamentul) suprafetelor de productie ;
-regimul de lucru acceptat (stabilit) - durata unui schimb, numarul de schimburi ;
-nomenclatura si sortimentul produselor ;
-nomenclatura productiei cu volum mare de munca ;
-proportionalitatea suprafetelor lucrative a sectoarelor, sectiilor, agregatelor,
grupurilor de utilaj tehnic;
-nivelul specializarii si cooperarii productiei ;
-nivelul organizarii muncii si a procesului de productie.

Metodele de gestionare a capacitatilor de productie :

1.elaborarea si controllingul periodic al bilantului capacitatilor de productie a
intreprinderii ;

Indicatorii bilantului capacitatii de productie, utilizati in gestiunea

capacitatii de productie:
1)capacitatea de intrare (pentru inceputul perioadei de exercitiu);
2)sporul capacitatilor de productie;
3)diminuarea capacitatii de productie;
4)capacitatea de productie de iesire (pentru sfarsitul perioadei de exercitiu);
5)capacitatea de productie medie anuala;
6)coeficientul de utilizare a capacitatii de productie, care este calculat ca
raportul dintre volumul productiei anuale si capacitatea de productie medie
anuala (plan sau efectiv) ; important: daca volumul de productie este mai
mic decat capacitatea de productie medie anuala, atunci programul de
productie al intreprinderii este considerat neasigurat cu capacitati de
productie necesare.

2.modernizarea capacitatilor de productie a intreprinderii ;

Modernizarea reprezinta procesul de renovare tehnica a capitalului fix al
intreprinderii, ce are ca obiectiv excluderea uzurii morale si ridicarea
caracteristicilor tehnici-economici ai utilajului/echipamentului pana la
nivelul modelelor cele mai moderne. Modernizarea de tip reprezinta
executarea modificarilor tipice de caracter largit pentru consructiile de serie.
Modernizarea concentrata reprezinta imbunatatirea obiectului, legata de
necesitatile procesului de productie dat.

Indicatorii utilizati in analiza capacitatii de productie a intreprinderii sunt

grupati in trei categorii :
a)indicatorii, ce caracterizeaza nivelul de asimilare/ insusire a capacitatilor de
 128
productie de proiect si a capacitatii medii de productie a intreprinderii ;
b)indicatorii, ce caracterizeaza utilizarea utilajului in timp si dupa capacitate
(pp.12,14);
c)indicatorii, ce caracterizeaza utilizarea utilajului si a suprafetelor in expresie
naturala sau valorica ;
1)economia conventionala sau profitul suplimentar din efectuarea modernizarii
obtinut din scaderea costului de productie, care poate fi calculat ca produsul dintre
variatia costului specific de productie pana si dupa modernizare si volumul
productiei executate dupa modernizare ; important: toate intreprinderile indiferent
de forma de proprietate si dependenta departamentala includ cheltuielile pentru
reparatia fondurilor fixe de productie in componenta costurilor de productie si
realizare a productiei ; reparatia si intretinerea fondurilor fixe neproductive se
efectueaza din contul profitului net a intreprinderii ;

2)capacitatea de productie, care poate fi calculata ca raportul produsului dintre

numarul unitatilor de utilaje pe un sector de productie si fondul efectiv de timp a
fiecarei unitati de utilaj la norma consumului de munca la o unitate de productie sau
piesa-operatie, ora/un. ;

3)fondul efectiv de timp a unitatii de utilaj, care poate fi calculat ca produsul

dintre fondul nominal de timp a unitatii de utilaj si ponderea (randamentul) dupa
timp a utilajului ; randamentul dupa timp a utilajului este calculat ca diferenta
( 1 pierderi pentru reparatia utilajului din timpul lucrat, % / 100 )
4)fondul nominal de timp a unitatii de utilaj care poate fi calculat in modul
urmator:
Fond nominal timp=[Fond - (Numarul zile + Numarul zile ) x Durata ] x Numarul schimburilor
unit. utilaj calendaristic odihna sarbatori schimbului

5)fondul calendaristic de timp, care poate fi calculat in modul urmator :

Fond calendaristic de timp = 24 ore x 365 zile = 8760 ore (pentru intreprinderi cu procesul de productie continuu)

6)solicitarea utilajului, care poate fi calculat ca raportul dintre programul de

productie in norma-ore pentru utilajul dat si coeficicnetul executarii normelor de
productie ;
7)randamentul utilajului, care determina nivelul capacitatii de productie a
utilajului dupa ajustarea la conditiile concrete de productie si normele progresive in
ramura data ;

8)coeficientul de solicitare a utilajului (C), care poate fi calculat ca raportul dintre

solicitarea utilajului sau grupului de utilaje si randamentul respectiv ; important :
daca: C= 1, atunci utilajul este utilizat deplin; C> 1, atunci utilajul este suprasolicitat; C< 1, atunci utilajul este subsolicitat.

9)capacitatea de productie (dupa suprafata de productie), care poate fi calculata

in modul urmator:
Suprafata utila totala a sectiei de productie,m.p. x Fond nominal timp,ore
Capacitatea = --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
de productie Suprafata utila pentru 1 unitate de productie, m.p. x Durata calendaristica a ciclului de productie
pentru o unitate de productie, ore

10)coeficientul de insusire a capacitatii de proiect in limitele termenului

normativ, care poate fi calculat ca raportul dintre volumul de productie realizat
conform normativelor de proiect si capacitatea de proiect a utilajului ;
 129
11)coeficientul de utilizare a capacitatii medii anuale de productie, care poate fi
calculat ca raportul dintre volumul de productie (plan sau fapt) si capacitatea de
productie medie anuala ;

12)coeficientul solicitarii extensive a utilajului, care poate fi calculat ca raportul

dintre fondul efectiv de timp si fondul de timp planificat ;

13)coeficientul utilizarii pe schimburi a utilajului, care poate fi calculat ca

raportul dintre numarul de utilaaj-schimburi pe zi si numarul unitatilor de utilaj in
parcul intreprinderii ;

14)coeficientul solicitarii intensive a utilajului, care poate fi calculat ca raportul

dintre volumul de productie faptic si volumul de productie maximal posibil ;

15)coeficientul utilizarii utilajului dupa puterea nominala (pentru productia

multinomenclatura), care poate fi calculat ca raportul dintre consumul de energie
electrica a utilajului pentru perioada data si produsul dintre timpul de functionare a
utilajului si puterea dispozitivului de actionare ;

16)coeficientul integral de solicitare a utilajului, care poate fi calculat ca

produsul dintre coeficientul solicitarii extensive si coeficientul utilizarii utilajului
dupa putere ;

17)coeficientul de cojugare a capacitatilor de productie dintre agregatele,

sectiile, sectoarele de baza si agregatele, sectiile, sectoarele auxiliare care poate fi
calculata ca raportul dintre capacitatea de productie pe sectie, sector, agregat de
baza si produsul dintre capacitatea agregatelor, sectiilor, sectoarelor auxiliare si
ponderea consumului productiei primului agregat (sectie, sector) pentru executarea
productiei agregatului (sectiei, sectorului) auxiliar ;

18)randamentul mijloacelor fixe productive, care poate fi calculat ca raportul

dintre volumul productiei-marfa anuale a intreprinderii(sectiei, sectorului) si
valoarea medie anuala de bilant a mijloacelor fixe productive respective

19)randamentul utilizarii suprafetelor de productie (sau volumul productiei la

1 m.p. suprafata productiva, care este utilizat pentru analiza nivelului de utilizare
a capacitatilor de productie si este calculat ca raportul dintre volumul productiei-
marfa in perioada anumita si suprafata totala sau suprafata productiva (suprafata
ocupata sub utilaje) a intreprinderii (sectiei, sectorului de productie).
 130
Tema 33. Gestiunea rezervelor de productie

Rezervele de productie reprezinta: 1.posibilitatile noi de eficientizare a utilizarii

resurselor nevalorificate a intreprinderii in perioada planificata sub influienta PT,
de implementare a metodelor progresive de organizare a procesului de productie si
de munca si de difuzare a experientei avansate cu scopul de a diminua sau lichida
pierderile de productie; 2.stocurile de productie (de materie prima si materiale),
prezenta carora este necesara pentru dezvoltarea planificata a intreprinderii
industriale; 3. forma de stocare a resurselor materiale de productie pana la lansarea
lor in procesul de productie.

Resursele de productie reprezinta: 1.rezerva de eficientizare a productiei

industriale; 2.totalitatea mijloacelor materiale, tehnice, energetice si financiare,
precum si de munca, aflate in dispozitia interprinderii.

Clasificarea rezervelor de productie:

-dupa locul de formare:
1) rezervele de asociere a intreprinderii;
2)rezervele de asociere a subdiviziunilor;
-dupa tipul de utilizare a resurselor:
1)de utilizare a obiectelor muncii (selectarea rationala a materialelor si a rebutului,
diminuarea rezervelor supra norma, implementarea tehnologiilor cu consum redus
de resurse, utilizarea complexa a materiei prime, substituirea materialelor naturale
prin sintetice, utilizarea rationala a resurselor secundare);
2)de utilizare a mijloacelor de munca (perfectionarea tehnica si modernizarea
utilajului, implementarea automatizarii complexe a productiei, ridicarea gradului de
utilizare intensiva si extensiva a utilajelor, tracerea la regim in mai multe schimburi
de lucru, micsorarea numarului utilajului nemontat etc.);
3)de utilizare a resurselor de munca (micsorarea pierderilor timpului efectiv de
munca, micsorarea consumului de munca vie in procesul de productie, ameliorarea
componentei personalului prin micsorarea cheltuielilor de munca a personalului
auxiliar si management etc.);
-dupa modul de utilizare a rezervelor:
1)perfectionarea tehnicii,
2)perfectionarea proceselor de productie,
3)perfectionarea organizarii muncii si organizarii a productiei,
4)lichidarea pierderilor de tot genul si a cheltuielilor nerationale;
-dupa termenul de utilizare a rezervelor de productie:
1)curente,
2)de prespectiva.

Metodele de depistare a rezervelor de productie:

1)analiza preventiva;
2)analiza operativa;
3)analiza ulterioara;
4)analiza complexa;
5)analiza locala.

Tehnicile de analiza tehnica-economica a activitatii economice a intreprinderii:

-comparatiile;
-eliminarile;
-detalizarea;
 131
-decompozitia;
-evidentierea verigilor principale;
-de bilant;
-grafoanalitice;
-statistice;
-economice-matematice (gruparile, corelarea, mediile, metodele de modelare etc.).

Sistemul de gestionare a rezervelor de productie reprezinta decizia privind

timpul si volumul de livrare. Obiectivul crearii rezervelor de productie- este
formarea unui anumit amortizor intre livrarile consecutive de materiale, determinate
de consumul lor in procesul de productie, excluderea necesitatii in livrari continue,
pe de o parte, si asigurarea flexibilitatii operationale a sistemului de productie, pe de
alta parte.

Tipurile de rezerve, determinate de sistemul de gestionare a rezervelor:

1)rezerve de materia prima, piese achizitionate si materiale, ce formeaza un anumit
tampon intre livrari si consum in productie;
2)rezerve de productie nefinita, ce formeaza un anumit tampon intre operatiile de
productie consecutive;
3)rezerve de productie gata, care formeaza un anumit tampon intre productivitatea
sistemului operational si viteza de livrare sau realizare a productiei.

Tipurile de costuri de productie, determinate de sistemul de gestionare a

rezervelor:
1)costurile de achizitie a obiectelor, care depind de marimea reducerilor pentru;
a)volumul comenzii;
b)valoarea totala a comenzii;
c)sezonului comenzii;
2)costurile de perfectare a comenzilor, care includ:
a)cheltuielile de birou;
b)cheltuielile de transport;
c)cheltuielile de receptionare;
d)cheltuielile de reutilare a utilajului;
3)costurile de depozitare a rezervelor material-tehnice:
a)valoarea capitalului investit in rezerve;
b)cheltuielile de depozit (suprafetele de depozit, alimentarea cu energie
electrica, personalul);
c)impozitele si taxele de asigurare, ce depind de valoarea rezervelor;
d)devalorizarea rezervelor din cauza uzurii morale, uzurii fizice,
delapidarilor;
4)costurile determinate de absenta rezervelor:
a)timp de productie neutilizat, timp lucrat supra plan de productie, deficit
de materiale sau materie prima;
b)costul monitorizarii sublivrarilor de productie gata la adresa clientelei
cauzate de absenta rezervelor de productie gata;
c)costul livrarilor partiale sau urgente la adresa clientelei;
d)pierderi de volume de livrare sau pierderi de clientela.

Tipul cererii pentru rezervele material-tehnice:

-cererea dependenta, cand utilizarea obiectului este legata direct de planurile de
productie ale altor obiecte (in special, materiale, piese de rezerva etc.);
-cererea independenta, cand utilizarea obiectului nu este conditionata de planurile
 132
de productie ale altor obiecte (in special, productia gata).

Sisteme de gestionare a rezervelor:

A. Sistemele de gestionare a rezervelor cu cererea independenta:

1)sistemul cu volumul fixat, reprezinta sistemul de control permanent al

nivelului de rezerve; este utilizat in urmatoarele cazuri:
a)costurile specifice mari a obiectelor de aprovizionare;
b)costurile mari de depozitare a rezervelor material-tehnice;
c)nivelul ridicat a prejudiciului cauzat de absenta rezervelor;
d)reducerile de pret pentru volumul comenzii;
e)caracterul imprevizibil sau stohastic al cererii;

2)sistemul cu timpul fixat, reprezinta sistemul de control periodic al

nivelului de rezerve; si se utilizeaza in urmatoarele cazuri:
a)obiecte de valoare mica;
b)costuri mici de depozitare a rezervelor material-tehnice;
c)costuri mici a lipsei de rezerve;
d)acelasi furnizor pentru mai multe livrari;
e)cerere relativ constanta;
j)materiale sau obiecte de consum de productie curent.

B. Sisteme de gestionare a rezervelor cu cererea dependenta (MRP - sistemul

de planificare a resurselor materiale):
Fazele MRP:
1)determinarea cifrei totale de resurse necesare in baza planului de
productie si a specificarii materialelor;
2)determinarea cifrei nete de resurse necesare in baza datelor de
inventariere privind rezervele existente si comandate pentru livrare;
3)planificarea timpului de plasament a comenzii pentru satisfacerea 2) la
data plan de incepere a producerii.

C. Sistemul japonez de gestionare a stocurilor:

1)minimizarea rezervelor de productie din cauza costurilor mari a
capitalului si a suprafetelor de productie;
2)conceptul livrarilor exact la moment(just in time );
3)integrarea sistemului de gestionare a rezervelor (stocurilor) de productie
si a filisofiei business-ului, calitatii si automatizarii productiei.
 133
Tema 34. Gestiunea programului de productie

Gestiunea programului de productie este realizata prin monitorizarea si controlul

permanent al executarii planului de productie si realizare/vanzare. Planul de
productie si realizare reprezinta parte componenta a planului anual al
intreprinderii. Sarcina principala a planului de productie si realizare - satisfacerea
maximala a necesitatilor economiei nationale in productie de inalta calitate si in
conditiile de utilizare rationala a resurselor intreprinderii. Exigentele fata de planul
de productie si realizare a productiei-marfa:
-determinarea precisa a necesitatii in productia fabricata si argumentarea volumelor
de productie;
-racordarea complexa a volumelor de productie si realizare in expresie valorica si
cantitativa;
-argumentarea planului de productie din punct de vedere al resurselor si
capacitatilor de productie.

Programul de productie trebuie sa asigure volumul necesar al productiei in

termenul respectiv, in conditiile de cheltuieli minime si cadrul necesar de calitate;
constituie baza pentru elaborarea devizelor de cheltuieli, calcularea numarului
necesar de personal si timpului necesar de baza si peste norma; determina
capacitatile de productie necesare si nivelul asteptat de rezerve de productie. Fazele
de elaborare a planului de productie si realizare:
1)determinarea nomenclaturii si asortimentului productiei fabricate, volumului
cererii si a volumelor de livrare; nomenclatura productiei reprezinta componenta
productiei executate la intreprindere pe tipuri sau denumiri. Asortimentul
(sortimentul) productiei caraceterizeaza compponenta unui anumit tip de productie
pe genuri, marci, profiluri, nivele de calitate, sorturi ;
2)determinarea volumelor de productie in baza volumelor de livrare;
3)determinarea capacitatilor de productie pentru volumele necesare de productie;
4)determinarea volumului total al productiei realizate, productiei-marfa (productia-
bruta), productiei nete.
In conditiile de deficit cererea curenta poate fi satisfacuta peste un anumit interval
de timp, iar situatia de productie constituie o stare intermediara intre procesul de
productie discret si procesul de productie continuu. Programele de productie anuale,
semestriale, lunare pe sectii de productie, care contin sarcina privitor la
nomenclatura si volumul total de productie, pozitiile de nomenclatura (unitatile de
evidenta si planificare) fiind detalizate pe sectii si tipuri de productie, precum si
calculate in dependenta de capacitatea de productie a grupurilor de utilaje; se
folosesc in planificarea activitatii sectiilor si sectoarelor de productie auxiliare si de
deservire, brigazilor si locurilor de munca nemijlocit.

Sursele de asigurare a programului de productie:

1)productia fabricata in perioada data;
2)rezervele existente in perioada data;
3)combinarea surselor 1) si 2) de satisfacere a cererii.

Factorii elaborarii programului de productie:

1)cererea (constanta, variabila, ciclica);
2)strategia intreprinderii (firmei);
3)factorii eficientei economice (utilizarea fortei de munca, utilizarea
mijloacelor fixe de productie, rezervele si stocurile de productie etc.).
 134

Planul de executare a productiei influienteaza urmatoarele costuri de

productie:
-de depozitare a productiei gata;
-de deservire a portofoliului de comenzi rezervate;
-legate de munca suplimentara sau stationare neproductiva;
-legate de transmiterea unor lucrari in antrepriza;
-legate de angajarea si disponibilizarea muncitorilor.

Strategiile de planificare a volumului agregat de productie:

-volumul de productie constant la numarul constant al fortei de munca;
-volumul de productie variabil la numarul constant al fortei de munca;
-volumul de productie variabil la numarul variabil al fortei de munca.

Sisteme de dirijare a stocurilor de productie reprezinta complexe de decizii

privitor termenul de realizare a comenzilor si dimensionarea lor ; sistemele pot fi
grupate in modul urmator :
-sisteme cu cerere independenta, cand cererea la obiectele de
aprovizionare nu este conditionata de planurile de productie a altor
articole:
-sistem cu cantitate fixata;
-sistem cu timp fixat;
-sisteme cu cerere dependenta (planificarea necesitatilor de productie),
cand utilizarea obiectului de aprovizionare este determinata de planurile
de productie ale altor articole.

Indicatorii planului de productie si realizare:

1)volumul de plan a productiei (de anumit tip), care poate fi calculat ca suma dintre
volumul livrarilor, determinate conform contractelor incheiate, si soldul stocului productie in depozit ;
soldul stocului se calculeaza ca diferenta dintre volumul stoclui la sfarsit si inceput de perioada ;

2)volumul livrarilor, care se calculeaza ca suma dintre volumul productiei si soldul stocului
productiei la depozit;

3)volumul stocului de depozit pentru inceput de moment, care se determina ca

suma dintre soldul productiei la depozit la moment si diferenta dintre volumul asteptat al productiei fabricate si
livrate in perioada ramasa curenta;

4)soldul productiei la depozit la momentul de sfarsit al perioadei, care se

determina ca produsul dintre volumul de productie mediu pe zi pentru sfarsitul perioadei planificate si timpul
normativ de depozitare a produselor, necesare pentru pragatireaproductiei pentru livrare (formarea partizilor,
stocarea, ambalarea, asteptarea livrarii etc.) ;

Programul de productie optimal - programul, care corespunde cel mai bine

structurii resurselor intreprinderii si asigura cele mai bune rezultate de functionare a
intreprinderii dupa anumite criterii (profitul, costurile de productie, volumul de
productie etc.); este determinat prin metodele programarii liniare, folosind modelul
urmator al problemei:
n n
P = S xj pj, in conditia S xjaij <Ai (i= 1,2,.....m); Nmin j< xj<Nmax j,
j=1
j=1

unde: P- valoarea sumara a indicatorului-criteriu de optimizare;

n- numarul de denumiri (marci) a productiei;
xj- cantitatea productiei j in planul de productie optimal;
pj- evaluarea productiei j dupa criteriul de optimizare;
aij- cheltuielile resursului i pentru fabricarea productiei j;
 135
Ai- cheltuielile totale a resursului i;
Nmin j, Nmax j- volumul de productie a produsului j minimal necesar si maximal, limitat de posibilitatile
intreprinderii.

Repartizarea volumelor de productie pentru fiecare tip de produse pe perioade

calendaristice ale anului (semestru, luna) eate realizata conform urmatoarelor
cerinte:
a)respectarea termenelor de livrare a productiei conform contractelor;
b)utilizarea si solicitarea eficienta si uniforma a capacitatilor de productie;
c)sporirea caracterului de masa a productiei in anumite perioade calendaristice prin
marirea seriilor si limitarea nomenclaturii produselor.

Indicatorii planului productiei in expresie valorica:

1)productia marfa, care reflecta volumul productiei fabricate; include valoarea
productiei intreprinderii fabricate si pregatite pentru realizare in perioada
planificata pentru fiecare tip de productie:
-productia unitatilor de productie a intreprinderii;
-productia livrata intreprinderii de unitatile sibordonate; inclusiv urmatoarele tipuri
de productie:
a)productie gata;
b)piese de schimb;
c)semifabricate de productie proprie;
d)productia sectoarelor auxiliare, livrata tertilor;
e)lucrari cu caracter industrial, executate tertilor si gospodariilor
neindustriale proprii (constructia capitala, gospodaria locativa,
gospodaria agricola auxiliara etc.);
j)reparatia capitala si modernizarea utilajului, executate de muncitorii
intreprinderii;
i)ambalajul, neinclus in pretul en-gross a productiei;
k)lucrari cu caracter industrial, legate de insusirea si implementarea tehnicii
noi, finantate din contul fondului de dezvoltare a productiei, stiintei si
tehnicii.
Important: nu se includ in productia marfa lucrarile (serviciile) cu caracter
neindustrial:
-reparatia capitala a cladirilor si constructiilor;
-serviciile transportului de uzina;
- lucrarile de investigatie stiintifica si proiectare tertilor;
-livrarea si vanzarea tertilor energiei electrice si a productiei gospodariilor
neindustriale;
-comercializarea rebutului si a surplusului de valori etc. ;

2)productia realizata, care reflecta volumul productiei intrate in consum; serveste

la efectuarea calculelor privind obligatiunile de livrare si a profitului; include
productia livrata si achitata de client; este calculata in preturi angro sau preturi de
contract in cazul exporturilor; componenta este identica productiei-marfa; volumul
este corectat in dependenta de marimea stocurilor productiei nerealizate in modul
urmator: volumul productiei marfa plus soldul stocului productie in depozit plus
diferenta dintre volumul productiei livrate dar neachitate la inceputul si sfarsitul
perioadei ;

3)nivelul executarii obligatiilor de livrare, care se determina ca raportul dintre

volumul productiei realizate minus soldul productiei sublivrate si volumul
productiei realizate;
 136

4)productia bruta, care include valoarea productiei indiferent de gradul ei de

finisare in preturi comparabile; se foloseste in calculele pentru cazurile productiei
cu durata mare a ciclurilor de productie, in special:
a)productia marfa;
b)soldul productiei nefinite;
c)soldul echipamentului tehnologic special de productie proprie ;
se calculeaza ca suma dintre volumul productiei marfa, soldul productiei nefinite
inperioada planificata si soldul echipamentului tehnologic de productie proprie in
perioada planificata ;

5)productia neta (normata), care reflecta volumul lucrarilor si productiei proprii;

serveste la efectuarea calculelor privind productivitatea muncii, randamentul
fondului de salarizare; reflecta valoarea nou creata; normativul include salariul
personalului inclusiv varsamintele in asigurarea sociala si profitul pe unitate de
produs ; se determina ca diferenta dintre valoarea productiei marfa si costurile
materiale minus amortizarea ;

a)normativele productiei nete pentru pozitiile de nomenclatura (piesa, ansambluri,

etc.) sunt calculate prin repartizarea normativului productiei nete la productia gata
proportional salariului de baza a muncitorilor in modul urmator: normativul
productiei nete revenite la unitate de productie gata inmultit la raportul dintre
salariul de baza a muncitorilor de baza pentru piesa sau ansamblu si salariul de
baza a muncitorilor pentru articol ;
b)volumul productiei nete normative pentru sectie, sector de productie se calculeaza
ca produsul dintre volumul productiei executate in expresie naturala si normativele
calculate anterior ;

6)productia nefinita, care include:

-piese, ansamble, semifabricate de diferit grad de finisare, destinate prelucrarii sau
asamblarii ulterioare;
-produsele (articolele) in asamblare si in incercare, inclusiv aflate in perfectare ca
productia gata ;
se calculeaza ca produsul dintre gradul de finisare a productiei conform graficului
ciclului de productie si costul planificat al productiei ;

7)soldul productiei nefinite pentru inceput de perioada de plan, care este

considerat ca valoare asteptata (faptica), iar pentru sfarsit de perioada se calculeaza
prin doua metode in dependenta de datele necesare si tipul productiei:
-directa prin adunarea elementelor respective (adica, volumul fabricat de piese si
ansamble in expresie naturala inmultit la costul lor de plan) pe sectii, sectoare,
depozite de sectii etc.;
-indirecta prin utilizarea coeficientului intensificarii costurilor in modul urmator :
volumul productiei mediu pe zi a articolului, un. inmultit la costul de productie al
articolului, u.m. inmultit la durata ciclului de productie, zile inmultit la coeficientul
intensificarii cheltuielilor de productie pentru articolul dat ; cifrele totale pe
intreprindere se calculeaza ca suma simpla a volumului productiei nefinite pentru
fiecare articol ;

8)coeficientul intensificarii cheltuielilor pe produs, care este calculat ca raportul

dintre cheltuielile materiale de productie plus costul de productie al obiectului si
 137
costul lui de productie dublu, adica raportul dintre costul mediu de productie a
articolului in ciclul de productie neterminat si costul de productie a produsului
finit ;
-pentru produsele complexe cu durata mare a ciclului de productie intensificarea
cheltuielilor are un caracter neuniform, deaceea durata ciclului de productie este
segmentata pe intervale de timp (zile, saptamana, luna) cand intensificarea are loc
uniform ; formula coeficientului de intensificare a cheltuielilor : 0,5 (1+ cota
cheltuielilor materiale initiale in costul de productie a produsului) se transforma in
formula : cota + media ponderata a cheltuielilor materiale a produsului ; media
ponderata se calculeaza ca raportul dintre suma pe intervale de timp a cheltuielilor
si costul de productie a produsului finit ;
-pentru calculul coeficientului in cazurile de nomenclatura mare a productiei se
aplica formula : costul de productie a productiei marfa pentru trimestrul IY al anului
plan impartit la durata in zile a trimestrului IY, totul inmultit la durata ciclului de
productie si coeficientul intensificarii cheltuielilor materiale mediu pe grupuri de
produse sau productia totala a intreprinderii ;
-pentru articolele de gabarite mari marimea productie nefinite se calculeaza pe
anumit moment/ data conform nivelului de realizare a lucrarilor dupa graficul
ciclului de productie al produsului prin determinarea produsului dintre gradul de
finisare a produsului si costul de productie planificat pentru fiecare produs sau
comanda ;

9)soldul productiei nefinite in preturi angro se calculeaza ca produsul dintre costul

de productie respectiv si coeficientul de ajustare ; coeficientul de ajustare se
determina ca raportul dintre valoarea productiei marfa in preturi angro fixe si costul
de productie mediu in ultimele trimestre respectiv in anul de referinta si de plan .
 138
PARTEA 7. PREGATIREA SI CONTROLUL PRODUCTIEI

Tema 35. Pregatirea organizational-tehnologica a productiei (POTP)

Procesul de pregatire organizational-tehnologica a productiei (POTP)

reprezinta: 1. faza ciclului de viata a productiei; 2. totalitatea proceselor de pregatire
tehnologica (PTP) si organizatorica (POP) a productiei, inclusiv a proceselor de
cercetare stiintifica, incercare si construire a productiei noi.
Obiectivul principal al procesului de pregatire tehnologica a productiei este
pregatirea documentatiei tehnologice si organizatorice pentru desfasurarea
procesului de productie.
Sarcinile POTP:
-analiza proprietatilor tehnologice ale productiei noi;
-analiza tehnologiilor, utilajului si a capacitatilor de productie ale
intreprinderii;
-elaborarea proceselor tehnologice pentru productia noua, utilajului si
ajustajelor necesare nestandarde pentru productia originala; executarea
utilajului nestandard;
-normarea necesarului de resurse material-tehnice;
-contractarea resurselor material-tehnice necesare;
-calculul normativelor de organizare ale proceselor de productie;
-elaborarea planurilor operativ-calendaristice de lansare si livrare a
productiei;
-gestionarea operativa a proceselor de pregatire organizational-tehnologice a
productiei.
Problemele POTP:
-actualitatea programelor tehnice-stiintifice de pregatire a productiei noi
creste in conditiile de sporire a nomenclaturii productiei de serie;
-actualitatea programelor tehnice-stiintifice si planificare a complexului de
lucrari de productie creste pentru organizarea productiei de serii mari sau
masa la nivelul exigentelor de competitivitate.

Pregatirea tehnologica a productiei (PTP)- reprezinta totalitatea proceselor

stiintifice-tehnice interdependente, ce asigura nivelul de pregatire tehnologica a
intreprinderii pentru executarea planificata a productiei la nivelul de calitate
determinat.
Sarcinile PTP:
1. in domeniul functiei de asigurare a proprietatilor tehnologice ale
constructiilor produselor;
2. in domeniul functiei de elaborare a proceselor tehnologice;
3. in domeniul functiei de proiectare si fabricare a echipamentului
tehnologic;
4. in domeniul functiei de organizare si gestionare a PTP.
Elementele proiectului de lucru al PTP:
-tehnologiile informationale;
-clasificatoarele informatiei tehnice-economice;
-procesele tehnologice;
-documentatia pentru fiecare sector si loc de munca;
-metodele de productie;
-actele normative organizatorice;
-fisele de post etc.
 139

Sistemul unic de pregatire tehnologica a productiei (SUPTP) - reprezinta

sistemul de organizare si gestionare a procesului tehnologic de productie la toate
nivelele, determinat de standardele de stat si aflat in procesul continuu de
perfectionare in baza realizarilor stiintei si tehnicii in vederea asigurarii: 1.
abordarii sistemice unice pentru intreprindere in alegerea si aplicarea metodelor si
mijloacelor PTP la nivelul realizarilor progresive ale stiintei, tehnicii si productiei;
2.adaptibilitatii productiei la insusirea tehnicii si productiei noi; 3. organizarii
rationale a mecanizarii si automatizarii lucrarilor ingineresti de construire a
obiectelor si mijloacelor de productie, de elaborare a proceselor tehnologice si de
gestiune a PTP; 4.interdependentei dintre PTP si sistemele si subsistemele de
automatizare a gestionarii productiei; 5.eficientei PTP.
Obiectivul principal al SUPTP -este asigurarea conditiilor necesare pentru
realizarea nivelului determinat de pregatire tehnologica a productiei de orice
tip si la nivelul stabilit de calitate, in termenii stabiliti si cheltuieli optime de
resurse.
Baza SUPTP:
-analiza structurala si sistemica a ciclului PTP;
-tipizarea si standardizarea proceselor tehnologice si control al productiei;
-standardizarea echipamentului tehnologic si a instrumentarului;
-agregarea utilajului in baza utilizarii elementelor standarde.
Fazele SUPTP:
1.analiza sistemelor PTP existente;
2.elaborarea proiectului tehnic al PTP;
3.elaborarea proiectului de lucru al PTP.
Structura SUPTP- este determinata de doi factori: 1.componenta
functionala a PTP si 2. nivelele decizionale a solutionarii sarcinilor PTP.
Efectele SUPTP:
-sporirea nivelului de utilizare a proceselor tehnologice tipizate si
standardizate;
-sporirea nivelului de utilizare a echipamentului tehnologic standardizat;
-concentrarea efortului organizatoric, tehnologic, constructor la solutionarea
problemelor principale de dezvoltare a tehnicii, tehnologiei si orgaizarii
productiei;
-sporirea flexibilitatii proceselor tehnologice;
-reducerea duratei ciclului de pregatire tehnologica a productiei (PTP);
-reducerea cheltuielilor pentru realizarea PTP;
-sporirea productivitatii muncii in procesul productiei de serie si masa;
-sporirea nivelului tehnic al productiei;
-sporirea calitatii productiei.

Sistemul unic de documentatie tehnologica (SUDT) - reprezinta sistemul de

determinare a normelor, regulilor si regulamente unice privind perfectarea,
completarea si circulatia, unificarea si standardizarea documentatiei tehnologice, si,
care presupune: 1.tipizarea proceselor tehnologice; 2.unificarea formelor si modului
de perfectare a documentelor; 3.stabilirea modului de elaborare a normelor si
normativelor etc.; 4.utilizarea in calitate de masive primare de informatie in
sistemele automatizate de gestionare a productiei.

Codificarea tehnologiilor permite automatizarea procesului de evidenta, sesizare,

identificare si brevetare.
Tipizarea proceselor tehnologice - reprezinta un complex de lucrari, ce include: 1.
 140
sistematizarea si analiza solutiilot tehnologice posibile pentru fiecare grup de
clasificare a productiei; 2.elaborarea procesului tehnologic optimal pentru conditiile
concrete de productie si fiecare grup clasificational, si, care este destinat optimizarii
numarului proceselor tehnologice originale si reducerii consumului de munca a
proceselor ; caile de elaborare ale procesului tehnologic tipizat:
1)optimizarea procesului tehnologic in functiune;
2)elaborarea procesului tehnologic nou.

Procesele de cercetare stiintifica, incercare si construire a productiei noi -

reprezinta parte componenta a POTP, bazat pe utilizarea realizarilor progresului
tehnic-stiintific (PTS), caracterizat actual prin revolutia stiintifica, manifestata in
domeniul tehnologiilor industriale prin trecerea de la procesele tehnologice
mecanice la complexe fizice, chimice si biologice. Tehnologia determina nu numai
ordinea executarii operatiilor, dar si alegerea obiectelor muncii, mijloacelor muncii,
utilarea tehnica complexa a procesului de productie, mijloacelor de control,
modului de combinare a elementelor procesului de productie in timp si spatiu.
Procesul de invechire a tehnologiei noi decurge mult mai lent decat procesul de
invechire a utilajului, ceea ce determina caracterul lent al uzurii morale a productiei.
Sarcinile activitatii de cercetare-dezvoltare la intreprindere:
1.verificarea posibilitatilor de materializare a normativelor de
competitivitate a productiei, elaborate la etapa marketingului strategic;
2.realizarea practica a portofoliului de inovatii si inventii.
Principiile activitatii de cercetare-dezvoltare la intreprindere:
1.realizarea abordarilor stiintifice, principiilor, functiilor, metodelor de
management aprobate anterior in solutionarea problemelor si elaborarea
deciziilor rationale in conformitate cu complexitatea, valoarea obiectului
condus si alti factori; 2.orientarea activitatii inovationale spre dezvoltarea
capitalului uman.

Clasificarea lucrarilor de cercetare-dezvoltare:

-investigatii fundamentale -rezultatele teoretice se materializeza in
descoperiri, inventii, fundamentari ale aparatului de notiuni, teorii si viziuni
noi; rezultatele cercetarilor se materializeaza in crearea de produse si
tehnologii noi; descoperirea de noi proprietati ale materialelor si compusilor
noi; descoperirea noilor metode de management;
-investigatii cu caracter aplicativ -rezultatele sunt directionate spre
studierea si aplicarea practica a investigatiilor teoretice;
-lucrari de cercetare si constructie -rezultatele reprezinta produsul
intermediar intre productia experimentala si productia industriala; se
clasifica in lucrari: 1.de constructie (a obiectelor ingineresti si sistemelor
tehnice); 2.de proiectare (a ideilor si variantelor a obiectului nou in forma
de scheme si desene); 3.tehnologice ; 4.de creare a modelelor; 5.de
incercare; 6.de sintetizare a rezutatelor investigatiilor ulterioare; obiectivul
principal- crearea sau modernizarea modelelor de tehnica noua, transmise
ulterior in productia de serie sau nemijlocit consumatorului;
-cercetari experimentale, realizabile la orice etapa -rezultatele sunt
orientate spre verificarea investigatiilor stiintifice.
-insusirea industriala a productiei noi la nivelele: 1.aplicarea in cadrul
altor investigatii stiintifice sau probleme; 2. aplicarea in modele
experimentale sau de laborator; 3.aplicarea in productie experimentala; 4.
insusirea si incercarea modelelor experimentale in productia de serie;
5.extenderea aplicarii industriale si saturatia pietei cu produse noi. Insusirea
 141
(valorificarea) productiei - este parte componenta a punerii (lansarii) in
procesul de productie a produsului, ce include elaborarea si pregatirea,
perfectionarea si verificarea procesului tehnologic, deprinderea procedeelor
si modurilor practice de executare a productiei cu caracteristice tehnice
stabile si in volum stabilit. Tipurile de lucrari, efectuate in procesul
pregatirii stiintifice-tehnice a procesului de productie s produsului nou:
-de investigatie stiintifica,
-de constructie,
-tehnologice,
-de organizare-planificare,
-material-tehnice,
-economice,
-social-psihologice.

Tema 36. Controlul productiei

Sistemul de control al calitatii productiei -reprezinta totalitatea metodelor si

mijloacelor de control si reglare a componentelor mediului extern (rezultatele
investigatiilor de marketing, lucrarile de cercetare-dezvoltare, materia prima,
materialele, articolele de garnisire, parametrii nivelului organizational-tehnici si
sistemul de management al intreprinderii), ce determina nivelul calitatii productiei
la fazele marketingului strategic, de cercetare-dezvoltare si productie, precum
controlului tehnic la toate fazele procesului de productie.
Controlul tehnic - se numeste: 1. verificarea respectarii cerintelor tehnice de
calitate pentru productia executata la toate fazele ale procesului de productie,
verificarea conditiilor de productie si a factorilor, ce asigura nivelul necesar de
calitate; 2. complexul operatiilor interdependente de control, efectuate in
conformitate cu ordinea stabilita).

Clasificarea operatiilor de control:

-dupa sarcinile stabilite:
-controlul profilactic;
-controlul de receptie;
-controlul complex;
-controlul special;
-dupa faza ciclului de viata a obiectului controlului:
-controlul la faza marketingului strategic;
-controlul la faza cercetare-dezvoltare;
-controlul la faza pregatirii organizational-tehnologice a productiei;
-controlul proceselor de productie;
-controlul la faza pregatirii obiectului pentru functionare, exploatare,
deservire tehnica si reparatie;
-dupa obiectul controlului:
-controlul obiectului muncii;
-controlul mijloacelor de productie;
-controlul tehnologiei;
-controlul organizarii proceselor;
-controlul conditiilor de munca;
-controlul muncii;
-controlul mediului exterior;
 142
-controlul parametrilor de infrastructura a regiunii;
-controlul documentelor;
-controlul informatiei;
-dupa faza procesului de productie:
-controlul de intrare (preventiv);
-controlul operational (intermediar);
-controlul productiei gata (final);
-controlul procesului de transportare;
-controlul procesului de pastrare;
-dupa executantul operatiilor de control:
-autocontrol;
-controlul managerului;
-controlul maistrului;
-controlul Sectiei controlului tehnic;
-controlul de inspectie;
-controlul de stat;
-controlul international;
-dupa posibilitatea utilizarii ulterioare a obiectului de control:
-controlul distructiv;
-controlul indestructibil;
-dupa caracterul deciziei:
-controlul activ (preventiv);
-controlul pasiv (de inregistrare);
-dupa vastitatea controlului:
-controlul total;
-controlul selectiv;
-dupa regimul de control:
-controlul intensiv;
-controlul normal;
-dupa gradul de mecanizare a operatiilor de control:
-controlul manual;
-controlul mecanizat;
-controlul automatizat;
-controlul automat;
-dupa momentul controlului:
-controlul preliminar;
-controlul curent;
-controlul final;
-dupa modul de obtinere si prelucrare a informatiei:
-controlul analitic;
-controlul statistic;
-controlul de inregistrare;
-dupa periodicitatea executarii operatiilor de control:
-controlul continuu;
-controlul periodic.
-dupa modul de executare a operatiilor de control:
-controlul stationar;
-controlul mobil.
-dupa metodele controlului calitatii:
-controlul utilarii;
-controlul-grila;
-controlul prin metode statistice;
 143
-metoda controlului total sau selectiv;
-metoda analizei statistice a procesului tehnologic;
-metoda analizei statistice a utilajului;
-metoda analizei statistice a calitatii productiei.
-dupa particularitatile parametrilor de control:
-controlul formelor geometrice si a dimensiunilor;
-controlul exteriorului productiei si a documentatiei;
-controlul proprietatilor fizico-mecanice, chimice etc. a materialelor si
semifabricatelor;
-controlul defectelor interne a productiei;
-controlul proprietatilor tehnologice a materialelor;
-controlul incercarilor;
-controlul respectarii disciplinei tehnologice.

Sectia controlului calitatii productei la intreprindere reprezinta un organ de sine

statator al intreprinderii, obligatiunile si drepturile, structura si componenta careia
sunt determinate de Regulament, aprobat de catre directorul intreprinderii. Functiile
Sectiei controlului calitatii productiei sunt determinate de functionarea sistemului
de management al intreprinderii:
-in domeniul evidentei (dupa criteriile: cantitate, calitate, cheltuieli,
executori, termeni, tipul de resurse, pe tipuri de marfuri, pe fazele de
productie, pe fazele ciclului de viata, pe subdiviziunile intreprinderii, piete
de desfacere, capacitatea de piata a marfurilor produse, statistica refuzurilor,
cheltuielilor de exploatare, deservire tehnica si reparatie etc.):
-asigurarea vastitatii evidentei;
-asigurarea dinamicii evidentei;
-asigurarea caracterului sistemic al evidentei;
-automatizarea evidentei;
-asigurarea succesiunii, utilitatii si perspectivitatii evidentei;
-utilizarea rezultatelor evidentei in sistemul de stimulare a calitatii muncii;
- in domeniul controlului tehnic:
-asigurarea principiilor efectuarii operatiilor de control;
-asigurarea vastitatii operatiilor de control (obiectul controlului: materiale,
semifabricate, productia finita a intreprinderii sau productia nefinita,
procese tehnologice, mijloace de productie, disciplina de productie, cultura
generala de productie);
-asigurarea realizarii productiei in corespundere cu exigentele documentatiei
tehnologice si de constructie;
-contribuirea la minimizarea duratei ciclului de productie, consumului de
mijloace de productie;
-asigurarea datelor si informatiei, necesare pentru elaborarea masurilor de
sporire a nivelului calitatii productiei si costurilor de productie.

Principiile de organizare rationala a controlului tehnic:

1)vastitatea controlului tehnic dupa obiectele de control (toate elementele si fazele
procesului de productie sunt obiectele controlului tehnic);
2)conformitatea tehnicii, metodelor si formelor organizatorice a controlului tehnic
particularitatilor tehnicii, tehnologiei si organizarii procesului de productie;
3)argumentarea eficientei organizarii rationale ale controlului tehnic si a
elementelor controlului tehnic prin calcule economice precise;
4)asigurarea diviziunii precise a obligatiunilor si raspunderii executantilor si
subdiviziunilor intreprinderii;
 144
5)utilizarea metodelor statistice eficiente de control a motivatiei.
 145
PARTEA 8. TEHNOLOGIILE MODERNE DE MANAGEMENT DE
PRODUCTIE SI A OPERATIILOR

Tema 37. Tehnologiile logistice, inginiring, sistematizare a proceselor si

operatiilor de productie/ business-ului

Tehnologiile logistice
Unul din principiile de baza a intreprinderii moderne este principiul de
organizare a structurii de gestiune orientate pe proces, gestiunea resurselor
in a informatiei reprezintind procesul central. Intreprinderea moderna (ISO
9000) reprezinta obiectul cu fluxuri de intrare (materia prima,
semifabricate, piese de schimb etc.), fluxuri de iesire (produse. servicii) si
sistemul intern al proceselor, in care procesul de coordonare a gestiunii
tuturor resurselor materiale, umane, informationale, mijloace de productie,
energetice este asigurat de logistica.
Logistica este definita ca organizarea proceselor de diferite tipuri; in sens
ingust poate fi definita ca organizarea busines-proceselor companiei.; in
management este definia ca arta de creare a conveierului, ce sistematizeaza
si structureaza intreaga activitate a companiei/firnei/intreprinderii in baza
unei imagini/ unui model ideal al organizatiei sau afacerii nemijlocit; in sens
larg reprezinta punctul de vedere general (strategic, tactic, operational)
asupra companiei/firmei/intreprinderii si partenerii sai de afaceri cu
fluxurile materiale si informationale in calitate de integrator. Obiectivele
logisticii in domeniul resurselor materiale sunt determinate de sase
reguli ale logisticii : 1.marfa necesara 2. de calitate necesara si 3.in
cantitati necesare trebuie livrata 4.in termenul necesar 5. la destinatia
necesara si 6.cu cheltuieli minime.
Costurile operatiilor logistice unitare sunt caracterizare printr-o strinsa
interactiune, deaceea integrarea intr-un singur flux a diverselor functii de
productie si determiinarea raportului optimal dintre interesele diverselor
verigi ai lantului logistic permite obtinerea unui rezultat comun superior
sumei efectelor unitare, adica sistematizarea lantului tehnologic de miscare
a fluxurilor poate fi echivalata efectului organizational sinergetic.
Obiectul logisticii reprezinta un sir de evenimente, care reprezinta o
actiune directa, care strabate toate procesele/ activitatile intreprinderii
de la un capat la altul, ceea ce presupune necesitatea elaborarii si utilizarii
unui astfel de conveier, cand in locurile de jonctiune sa fie cat mai putine
intreruperi, defecte si actiuni necontrolate.
Componentele logisticii dupa ciclul tehnologic:
-logistica achizitiilor, care reprezinta procesul de asigurare/aprovizionare
optimala si oportuna a firmei/intreprinderii cu resursele materiale
necesare;
-logistica distributiei, care reprezinta procesul de asigurare a rationalizarii
procesului de promovare fizica a produselor de la producator la consumator
si de formare a sistemului eficient de deservire logistica;
-logistica productiei, care reprezinta procesul de asigurare oportuna si
complexa a productiei in conformitate cu contractele economice, de
reducere a ciclului de productie si de optimizare a costurilor de productie;
-logistica depozitarii, care reprezinta procesul de optimizare a operatiilor,
legate nemijlocit de prelucrarea si perfectarea partizilor de livrare, de
optimizare a numarului de depozite necesare si amplasarii lor teritoriale;
 146
-logistica transportarii, care reprezinta procesul de optimizare a sistemelor
de transport, alegerea tipurilor magistrale si a mijloacelor de transport. De
determinare a rutelor si canalelor de transportare, de asigurare a unitatii
tehnologice a procesului de depozitare-transportare.
La randul lor componentele (functiile) logisticii pot fi reprezentate ca proces
in conformitate cu clasificatorul etapelor procesului decizional pe fazele
ciclului managerial. Operatiile logistice saut realizate in baza principiilor
de diviziune a muncii: unele gestioneaza miscarea
marfurilor/banilor/informatiei pe conveier, altele- asigura posibilitatea
acestei miscari; unele operatii sunt considerate principale, altele-
auxiliare/asiguratoare. Lantul tehnologic este divizat pe pasi, pasii- pe
componentele intrarii/iesirii, care si reprezinta punctul de control al
lantului. Ulterior sunt determinate si punctele de evidenta al lantului, care
reprezinta etapele miscarii, unde pot avea loc modificarile
cantitative/calitative ale fluxurilor marfare, banesti, materiale,
informationale, umane etc. si pe care vor fi efectuate operatiile de colectare,
prelucrare si redistribuire a informatiei. Specialistii considera, ca: 1. este
rationala efectuarea controlului numai a abaterilor de la programul stabilit
al lanturilor fluxurilor pe fietace directie a business-ului; 2. este rationala
simplificarea lanturilor prin perfectionarea fiecarei etape si excluderii unor
portiuni/erigi ai lantului; 3. dificultatile in utilizarea instrumentelor de
rganizare a business-proceselor reflecta problemele generale de gestiune a
firmei/intreprinderii, inclusiv problemele culturii.

Mai jos sunt prezentate ca exemplu unele elemente ale logisticii depozitarii
sub aspectul metodologiei IDEF. Baza informationala de control a
sistemelor logistice depozitarii cuprinde noua elemente (1. tipul valorilor
materiale; 2.originea valorilor materiale; 3. caracteristicile cantitative;
4.caracteristicile valorice; 5.plasamentul; 6.momentul receptiei si locul
plasamentului; 7. momentul livrarii din locul plasamentului; 8.modul de
transportare; 9.durata transportarii), anumite forme de evidenta manageriala
si elemente, ce reflecta specificul activitatii, ceea ce permite depistarea si
descrierea veridica si precisa a fluxurilor sistemului logistic prin aplicarea
metodologiei modelarii fluxurilor informationale, interactiunea cu functiile
IDEF 1 in baza ER-diagramelor (Entity Relationchip) si metodologia
modelarii functionale IDEF 0. Modelele obtinute pot fi transpuse in cadrul
sistemelor de programare proiectate si astfel reprezinta baza de utilizare
larga a proacticilor BRP (business proces reengineering). Sistemul logistic
informational permite descrierea a trei clase de obiecte: 1.documente
(contracte, acte, facturi, dispozitii de plata etc.), care grupeaza obiectele de
intrare sau iesire a business-proceselor de baza si continutul/contentul
informational al carora este determinata prin nivel inferior de descriere-
campuri; 2. ghiduri, care sunt utilizate pentru colectarea si acumularea
datelor in forma de registre pe grupuri de marfuri, tipuri de materi prima,
contragenti, depozite, subdiviziuni, colaboratori si alte obiecte importante;
3.darile de seama, care servesc ca mijloc de deducere a informatiei
manageriale si sunt utilizate ca intrari in organizarea proceselor de
gestiune, sarcina carei consta in preluicrarea informatiei in vederea
formularii actiunilor de ajustare a business-proceselor de baza. Misiunea
metodologiei IDEF 0 este formulata ca definitia sarcinilor in baza
obiectivului madelarii si punctul de vedere asupra modelului. Elementele
principale de vizualizare a metodologiei IDEF 0: 1. blocul, ce reprezinta o
 147
oarecare functie de business, caracterizata prin patru laturi (gestiune, intrare,
iesire, mecanism); 2.fluxul (curba interface), ce descrie datele , gestiunea
neformala s.a. ce exercita influenta asupra functiei descrise de bloc;
fluxurile pot fi de intrare, iesire, de gestiune; fluxul poate fi interpretat ca
imaginea reala sau informationala a obiectului; 3. sursa si receptorul
fluxurilor, reprezentate de bloc: sursa-latura de iesire a blocului, receptorul-
oriare din trei laturi, fluxurile externe pot fi subliniate prin metoda tunel,
adica de ascundere sau ivire a curbei din tunel. Principiile utilizate in
metodologia IDEF 0:
1.principiul decompozitiei functionale, care reprezinta interpretarea prin
modelare a situatiei practice, conform careia orice business-proces poate fi
divizat/descompus in mai multe operatii/ actiuni/business-functii simple, iar
functia poate fi prezentata ca totalitatea de functii elementare;
2.principiul programului contextual, car reprezinta interpretarea grafica a
obiectului modelat printr-un singur bloc, iar toate fluxurile sunt interpretate
ca intrate din exterior fata de obiectul modelat; diagrama contextuala si
diagramele ei obtinute prin descompunere formeaza mapa;
3.principiul de limitare a complexitatii, care consta in alegerea si utilizarea
metodelor si masurilor speciale de sporire a lizibilitatii diagramelor prin
limitarea numarului blocurilor pentru o diagrama si a numarului de curbe
interface intrate /iesite la o latura a blocului. Ideea tehnologiei IDEF 0
consta in reprezentarea functiilor business-proceselor in forma de oarecare
transformari a fluxurilor de intrare in fluxul de iesire in onditiile de control
a fluxurilor de gestiune prin aplicarea unui mecanism transformational.
Sistematizarea busness-functiilor se prezinta ca o procedura simpla,
fireasca, cotidiana (intrarea- marfa livrata, mecanismul- dispecerul,
gestiunea- instructiunea/ regulamentul).

Metoda IDEF 1 reprezinta metodologia modelarii informationale,

misiunea carei consta in determinarea caracterului informatiei necesare
pentru realizarea functiilor descrise prin diagrama IDEF 0. Particularitatile
metodei: 1.din punctul de vedere a potentialului de vizualizare reprezinta o
variatie ER-diagramelor; 2.caracterul dubla, care se manifesta prin
detalierea blocurilor fluxuri, ce interactioneaza cu blocurile functii (in
IDEF 0 sunt detaliate blocurile functionale).

Sunt cunoscute mai multe programe ce sustin mijloacele de modelare din

familia IDEF:
-Design / IDEF (MetaSoftware), care permit vizulizarea procesului de
organizare a business-ului;
-BPwin / ERwin (Logic Works), care propune un set de mijloace orientate
pe proiectarea sistemelor informationale corporative prin integrarea cu
mijloacele de elaborare si estiune a bazelor de date.

Tehnologiile de inginiring a busines-proceselor (business-modelarea)

In practica firmelor/companiilor se introduce tot mai frecvent notiunile noi
de modelare a structurii si a busines-proceselor, busines-inginiring,
reinginiring, busines-modelare. Utilizarea tehnicilor de business-modelare
permite transformarea procesului de perfectionare a afacerilor ca sistem de
activitati economice/ operatii/ procese tehnologice si de gestiune intr-un
proces tehnologic cu minimizarea riscurilor, legate de implementare a
business-proceselor noi prin posibilitatile de optimizare a acestora. Busines-
 148
modelarea ca parte componenta a business-inginiringului reprezinta
elaborarea modelului de functionare a organizatiei economice in vederea
solutionarii sarcinilor determinate in conditiile de dinamizare a mediului
exterior, saturatia pietelor de consum, intensificarea concurentei,
modificarea preferintelor consumatorilor si reducerea ciclului de viata a
produselor/marfurilor/serviciilor; in esenta modelele reprezinta
regulamentele de functionare a intreprinderii/ organizatiei economice
ingeneral sau a srtucturilor organizatorice si coordonarea activitatii lor ;
totalitatea modelelor descrise executate in format anumit constituie
repozitariul companiei, care asigura la randul sau continuitatea procesului
de coordonare a activitatilor diverse in baza moderna tehnologica de
gestiune. Sunt cunoscute trei variante de descriere a business-proceselor:
1. verbala in forma voluntara de instructiune sau ghid; 2.descrierea formala
prin sistemul de documente particulare (tabele, formulare etc.); 3.descrierea
grafica prin diagramele proceselor, arborilor de structura a indicatorilor etc.
in anumit standard international sau de intreprindere, ceea ce permite
aplicarea tehnicilor standardizate de analiza si optimizare a proceselor si
constituirea sistemului informational unic.

Tipurile business-modelelor:
-modelul organizational-functional, care este constituit din modelul
structurii organizatorice, modelul functional si modelul de repartizare a
raspunderii; permite realizarea analizei suficientei si necesitatii functiilor,
verigilor structurale, efectului dublarii sau lipsei functiilor; modelul nu
pune in evidenta conexiunile functionale, fluxurile materiale si
informationale; este utilizata in analiza ulterioara a activitatii;
-modelul business-procesului de nivel superior conform standardului SADT
/ IDEF0, care pune in evidenta conexiunile functionale, consecutivitatea
executarii functiilor, fluxurile materiale si informationale; permite
depppistarea portiunilor slabe sau neoptimale ale busines-procesului,
inclusiv discrepantele posibile;
-modelele analizei strategice;
-modelele strategice;
-modelele structurii financiare;
-modelele bugetare;
-modelele informationale.
Obiectivele modelarii business-proceselor:
-construirea modelului organizational-functional;
-analiza strategica a organizarii business-proceselor
companiei/firmei/intreprinderii in vederea modelarii interactiunii
functionale intre subdiviziunile structurale;
-constituirea sistemului calitatii la intreprindere, exigenta ISO 9000, ce
determina recomandarile de descrierea a activitatii/activitatilor companiei/
firmei/intreprinderii in vederea asigurarii unei mai bune tranparente si
nivelului garantat de calitate a elaborarilor, proceselor de productie si
livrarilor productiei gata;
-organizarea si optimizarea verigilor logistice, orientate pe sporirea
indicatorilor de eficienta in baza determinarii proceselor-cheie de asigurare
a competitivitatii companiei/firmei/intreprinderii;
-tranzitia la computerizare in baza elementelor de descriere a proceselor
(resurse, documente, executori, actiuni, conditii de structurizare/ierarhizare).
 149
Modelele de planificare de retea, elaborate prin anii 70-80 sec.XX,
reprezinta procesele in forma unei consecutivitatii determinate de
lucrari/actiuni/activitati si de interactiuni; in prezent modelele sunt incluse
in componenta blocului tip al programelor de masa a office-sistemelor, ce
permite organizarea lucrului intr-o baza tehnologica superioara si in
conditiile de economisire a resurselor financiare si fara ridicarea principiala
a a culturii manageriale. Pentru schemele complicate, lungi, stratificate ale
business-proceselor este utilizata familia programelor Project
management, ce permite aplicarea unui sir larg de instrumente manageriale
in baza principiilor de planificare de retea, familia IDEF (IcamDEFinition
methodology, unde ICAM este programul intergrat de computerizare a
industriei elaborata de specialistii militari din SUA) si case-tehnologiile,
fundamentate pe ideile de proiectare, organizare si legare simultana a mai
multor tipuri de procese dupa tipul conveierului/conveierelor in baza
standardelor de descriere a proceselor si suprapunere a descrierilor in baza
medii- programelor. Astfel, este conditionata calitatea noua a
managementului proceselor/operatiilor pe tot lantul tehnologic indiferent de
structura teritoriala a business-ului si numarul verigilor tehnologice,
determinata pe posibilitatea citirii schemelor stratificate de descriere a
proceselor complicate tehnologice si de productie.
Cauzele culturii scazute in domeniul project-managementului: 1.costurile de
implementare si asistenta a programului este de 5 ori mai mare decat
programul IDEF; 2.riscul nerecuperarii destul de mare in conditiile absentei
culturii activitatii in regulamentele rigide functionale, informationale si de
timp; 3. inconformitatea vitezei de modificare a mediului extern si vitezei
de reactie a firmei la tehnologiile noi.

Tehnologiile de sistematizare a prosesului/ business-ului

Metodologiile moderne de studiere/ analiza a organizatiilor economice
cuprind metodele, ce e bazeaza pe depistarea, separarea obiectelor ca
sistem. Notiunea de sistem cuprinde o serie de notiuni filozofice si generale:
proprietatem relatie, raport, subsistem, element, mediu, parte, intreg, unitate,
caracter integrant, structura, ce formeaza sistemul conceptual unic,
componentele caruia, la randul lor, sunt interdependente si determinate prin
proprietati si caracteristici, si in particular, prin proprietatile ce formeaza
sistemul: caracterul legat si integrant.
Sistemele contituite din subistme tehnice si umane se refera la clasa
organizationale (organizatii), studiul carora este bazat pe utilizarea
metodelor de decompozitie si sinteza. Descrierea organizatiei se prezinta ca
rezultatul sintezei desrierilor nepotrivite sau intercomplementare,
separate prin decompozitie, vizualizarea carora este realizata cu ajutorul
schemelor structurale.
Structurizarea sistemelor organizationale este determinata de caracterul
obiectului, obiectivele si sarcinile de analiza a obiectului si consta in fixarea
legitatilor relativ invariabile si statice de functionare a sistemului.
Variantele posibile de structurizare a sistmelor organizationale aunt bazate
pe descrierea lor grafica dupa mai multe criterii: criteriul tipurilor de relatii-
administrative, informationale, fluxurilor materiale etc.; plasarea
administrativ-teritoriala; domeniul de activitate- de productie, de munca,
de dezvoltare sociala; finante; constructie capitala; implementare a tehnicii
noi; aprovizionare material-tehnica etc.
Fiecare element al sistemului este determinat de un set de variabile, ce
 150
caraacterizeaza starea sistemului. Starea sistemului este definita ca
totalitatea starilor elementelor si relatiilor sistemului. Descrierea centrului
ca organilui administrativ este efectuata prin descrierea actiunilor de
organizare a functionarii sistemului, adica a mecanismului de functionare a
sistemului organizational si posibilitatilor de modificare.
Sunt cunoscute mai multe modele de descriere de diferit nivel de
detaliere, pentru elementele economice de diferit nivel (sector, sectie,
intreprindere, ramura) si destinatie functionala (elementele de productie
elementele de transport, elementele de constructie etc.).

Producerea/ productia in teoria economica este definita ca transformarea

productiei chltuite /costuri in productie realizata/fabricata in corespundere
cu tehnologia data. Interesul economistilor consta in determinarea raportului
dintre costuri si productie, conditionate de anumita tehnologie. In cazul
general, starea fiecarui element este reprezenat printr-o pereche de vectori
(vectorul costurilor-vectorul productiei), insa procesele de
productie/elementele sunt obiecte de gestiune complicate si tipice. Aceeasi
tehnologie de productie permite realizarea diverselor procese. Descrierea
generala a tehnologiei de productie din punctul de vedere economic este
determinata prin numirea tuturor proceselor de productie posibile, adica
prin determinarea totalitatii starilor posibile, adica totalitatii tehnologice-de
productie, totalitatii tehnice sau totalitatii posibilitatilor de productie a
elementului, care constituie baza modelarii in domeniul planificarii
productiei, planificarii in conditiilele limitarii resurselor, construirea
bugeteloe operationale. Daca este valabila admiterea precum ca totalitatea
tehnologica a elementului de productie est inchis, concav si contine
elementul nul, atunci este posibila:
1. asigurarea existentei regimelor tehnologice optime la hotarul totalitatii
posibilitatilor de productie a elementului; 2. amestecul tehnologiilor cu
mentinerea eficientei productiei; 3.abordarea tehnologica a neexecutarii
productie si neproducerii costurilor.

Sistematizarea procesului de productie/ business-ului incepe de la

structurizarea fluxurilor de intrare si iesire prin utilizarea tehnicilor de
analiza logistica (metodele ABC- si XYZ-analizei).

Metoda ABC-analizei (analiza functional-valorica Activity Based

Costing)este bazata pe regula 20-80 ( 20% din toate eforturile determina
80% din rezultat), adica 80% din costul de productie este determinat de
20% din componente; 80% din voluml zilnic al productie este realizat in
20% de timp de lucru; 80% din costul stocurilor este determinat de 20% de
denumiri de stocuri depozitate; 80% din bere este consumat de 20% de
consumatori permanenti. Astfel, clasificarea fluxurilor materiale intrate
dupa volumul achizitiilor anule efectuate se face pe grupuri in ordinea
micsorarii costurilor consumului lor anual: grupul A cuprinde denumirile
de materie prima si materiale cu valoarea aproximativ 75-80% din costul
anual total de materiale consumate, grupul B- 1/3 de denumiri de materiale
si 10-15% din valoarea anuala a consumului de materiale, grupul C cuprinde
alte denumiri de materiale cu ponderea dde 5-10% din valoarea anuala de
materaile consumate.
Analiza permite evaluarea costurilor functiilor sau operatiilor si elaborarea
in aceasta baza a structurii optimale a business-procesului/proceselor dupa
 151
criteriile de optimizare a parametrilor timp si costuri, determinate de
obiectivele strategice ale firmei/intreprinderii; metoda permite efectuarea
urmatoarelor tipuri de analiza:
-analiza distributiei costurilor pe functii in vederea depistarii functiilor
scumpe si perfectionarii lor;
-determinarea celor mai rationale forme de organizare a activitatii
(specializarea, cooperarea etc.) pe directii functionale;
-efectuarea modelarii business-proceselor dupa criteriul costurilor prin
determinarea structurii business-procesului cu costurile optime;
-analiza functional-valorica in baza costurilor de timp;
-analiza costurilor operationale, ca permite efectuarea distibuirii precise a
cheltuielilor pentru productia finita si nefinita, grupurile diverse de clienti si
segmente de piata in vederea alegerii strategiilor de productie si de piata a
firmei/intreprinderii; ceea ce permite evaluarea corecta a rentabilitatii
produselor si eliminarea din sortimente a tipurilor de produse nerentabile;
cele mai corecte scheme de distribuire a cheltuielilor de circulatie pot fi
bazate pe descrierea precisa a business-proceselor (activitatilor functionale)
ale organizatiei si studiul resurselor si timpului necesare pentru executarea
functiei date, precum si determinarea contributiei fiecarei functii in crearea
fiecarui produs sau serviciu/ deservire; in rezultat devine posibila
determinarea costurilor producselor, pieselor, clientilor;
-analiza dinamica, care este bazata pe business-modelarea dinamica, cand
sunt cuantificate functiile, fluxurile materiale si informationale, pe functiile
distributiei probabilitatilor, functiile de transformare etc., ce permite
urmarirea modificarilor starilor functiilor, fluxurilor materiale si
informationale in timp, adica urmarirea caracteristicilor dinamice ale
business-procesului; analiza permite depistarea portiunilor nestabile,
amortizate, suprasolicitate, subsolicitate sau neoptimale ale business-
procesului in vederea schimbarii structurii business-procesului si distribuirii
optimale a resurselor;
-analiza comparativa (benchmarking), care consta in studierea modurilor
de realizare a anumitor rezultate ale business-activitatii ale altor
firme/intreprinderi si a deosebirilor existente ale mediului intern si extern al
organizatiilor; benchmarking-ul intern presupune comparatia executarii
operatiilor si eficientei lor dupa urmatoarele criterii cantitative si calitative:
-indicatorii productivitatii, profitabilitatii, rentabilitatii, eficientei;
-indicatorii costurilor;
-caracteristicile de timp;
indicatorii calitatii (cota rebutului, cota productiei cu defecte,
ponderea returnarilor etc.).

Metoda XYZ permite efectuarea clasificarii resurselor firmei/

intreprinderii pe categorii in dependenta de caracterul consumului lor si
preciziei prognozarii modificarilor in consumul lor inordinea cresterii
coeficientului de variatie; la categoria X se refera resursele cu volumul
stabil al consumului, modificarile neconsiderabile ale cheltuielilor si
precizia inalta a prognozelor; la categoria Y se refera resursele cu tendinte
cunoscute de consum/cheltuieli si precizie mica de prognozare; la categoria
Z se refera resursele cu consum neregulat si posibilitati de scazute de
prognozare.

Suprapunerea metodelor ABC si XYZ permite clasificarea resurselor

 152
firmei/intreprinderii in noua grupuri cu tehnici de gestiune speciale. Analiza
produselor realizate de firma/intreprindere (fluxurile de iesire) dupa
ponderea lor in volumul vanzarilor, masa profitului si venitul marginal
permite formarea a trei liste a produselor de grupa A si depistarea tipurilor
de produse prezente in toate trei liste cu scopul analizei detaliate a
proceselor de productie a acestora.

Astfel, abodarea logistica a problemelor de organizare, gestiune a business-

ului si optimizare a solutiilor interfunctionale consta in examinarea totalitatii
proceselor firmei/intreprinderii de pe pozitiile lantului material unic, in care
integrarea verigilor este efectuata la nivelul tehnic, tehnologic, economic,
metodologic in baza coordonarii obiectivelor locale a subdiviziunilor
structurale si obiectivul general/global al organizatiei economice, iar
minimizarea cheltuielilor de timp si resurse este realizata prin gestiunea
directa a fluxurilor materiale si informationale in baza aplicarii metodelor
moderne de analiza.
 153
Tema 38. Tehnologiile de reorganizare a structurilor de productie

Criteriul unic de eficienta comparata a structurilor organizationale este realizarea

complexa, stabila si deplina a obiectivelor in domeniul productiei, economiei,
progresului tehnic si dezvoltarii sociale prin intermediul urmatorilor indici de
functionare a aparatului de conducere:
-productivitatea aparatului privind prelucrarea informatiei;
-operativitatea procesului decizional;
-fiabilitatea aparatului de conducere, exprimata prin calitatea deciziilor
luate in cadrul termenilor si resurselor stabilite;
-adaptabilitatea si flexibilitatea, exprimate prin capacitatea definirii
problemelor organizationale si reformelor aferente a proceselor de
productie.
-economicitatea aparatului de conducere ca criteriu de eficienta economica
(costuri/rezultate maximale, caracteristicile cantitative, numarul
personalului administrativ etc.)

Eficienta proiectelor organizationale- reprezinta elementul elaborarii solutiilor de

proiect si solutiilor de plan, ce permit determinarea nivelului de progresivitate a
structurii in functiune si a variantei rationale a structurii sau modului de
perfectionare a acesteia; estimarea se realizeaza la etapa de proiectare si analiza
structurilor manageriale dupa criteriul posibilitatii mai depline si mai stabile de
realizare a obiectivelor determinate sau de diminuare a costurilor de regie, efectul
de la realizarea carora trebuie sa depaseasca costurile de productie in termenul
normativ.

Modurile de determinare a eficientei organizationale:

-de comparare cu etalonul;
-de expertiza.

Indicii de evaluare a eficientei organizationale:

a)a sistemului managerial- sunt exprimati prin rezultatele finale ale activitatii
organizatiei (volumul de productie, profitul, costul de productie, volumul
investitiilor, calitatea productiei, lagul de insusire a productiei noi etc.)si costurile
de regie;
b)a procesului managerial- sunt exprimati prin rezultatele concrete si consumul
muncii de administrare (cheltuielile de regie, exploatare a mjloacelor tehnice,
cladirilor si spatiilor, formarea si reciclarea personalului administrativ, cheltuielile
pentru lucrari de investigatie in domeniul sistemelor manageriale, pentru
achizitionarea tehnicii de calcul si alte mijloace tehnice, utilizate in regie,
cheltuielile de constructie; indicii normati a aparatului de conducere sunt:
-productivitatea;
-economicitatea;
-adaptibilitatea;
-flexibilitatea;
-operativitatea;
-fiabilitatea;
c)a nivelului tehnico-organizational si gradului de rationalitate a structurii-
sunt exprimati prin numarul verigilor a sistemului managerial, nivelul de
centralizare a functiilor administrative, normele de maniabilitate aprobate,
proportionalitatea repartizarii drepturilor si responsabilitatilor, nivelul de
 154
specializare si izolare functionala a subsistemelor etc.;
d)a concordantei dintre sistemul managerial, structura organizationala si
obiectul conducerii- exprimata in proportionalitatea componentei functiilor si
obiectivelor manageriale, complexitatea si integritatea proceselor manageriale,
corespunderea numarului si componentei lucratorilor volumului si gradului de
complexitate a lucrarilor, complexitatea asigurarii informationale a procesului
tehnologic de productie, asigurarea procesului managerial cu mijloacele tehnologice
etc.;
e)a asigurarii conformitatii structurii ierarhice caracteristicilor sistemului de
obiective a organizatiei si a gradului de reflectare a efectului realizat.

Procesul de ajustare a structurii organizationale de conducere a intreprinderii

prevede:
-analiza sistematica a functionarii organizatiei si a mediului pentru definirea zonelor
problemice in baza compararii organizatiilor concurente sau inrudite din alte
domenii de activitate economica;
-elaborarea planului general de perfectionare a structurii organizationale;
-garantarea simplitatii si preciziei recomandarilor planului de ajustari;
-realizarea consecventa a ajustarilor planificate (modificarile marunte asigura
efectul mai mare);
-ridicarea nivelului de informare a colaboratorilor, ce sporeste spiritul
responsabilitatii lor.

Ajustarea structurilor organizationale poate fi conditionata numai de cauzele

justificate din punctul de vedere a costurilor ajustarilor structurii sau elaborarea
proiectului nou:
1)functionarea insuficienta a intreprinderii;
2)suprasolicitarea conducerii de varf a intreprinderii;
3)lipsa orientarii spre perspectiva a intreprinderii;
4)divergentele pe problemele organizationale;
5)cresterea dimensiunilor intreprinderii (scalei de productie);

Influenta dimensiunilor intreprinderii asupra caracterului problemelor

organizationale:

Numarul Problema organizationala Actiunile sau deciziile posibile

lucratorilor
Orice formularea obiectivelor definirea decizia diviziune a muncii repartizarea
10 responsabilitatilor delegarea functiilor de personalului determinarea orizontului de control
50-100 conducere diminuarea solicitarii conducatorilor si a limitarilor numirea ajutorilor marirea
determinarea functiilor noi coordonarea functiilor numarului de specialisti formalizarea procesului
50-300 de de conducere proportia controlul- delegarea decizional de grup elaborarea procedurii
100-400 competentelor descentralizarii manageriale
100-500
peste 500

6)sporirea diversificarii productiei;

7)asocierea unitatilor economice;
8)modificarea tehnologiei de productie;
9)influenta tehnologiei proceselor de productie;
10)conjunctura economica externa:

Incapacitatea intreprinderii de a functiona eficient sau supravietui poate aparea in

rezultatul:
a)deciziilor strategice nejustificate;
Fazele procesului analitic de cercetare a strategiei intreprinderii:
 155
I-definirea sarcinilor intreprinderii (ceea ce determina structura
intreprinderii), domeniilor de incertitudine, alternativelor posibile de
dezvoltare prin stabilirea parametrilor de proiect;
II-analiza structurii organizationale in baza determinarii variabilelor de
influentare a realizarii sarcinii intreprinderii (componentele structurii
economice si de productie a intreprinderii; analiza mediului exterior);
III-studierea obiectivelor si planurilor curente intreprinderii;
IY-estimarea concordantei structurii organizatiei si sarcinilor, planurilor,
factorilor de functionare, pentru ce se studieaza structura formala existenta, laturile slabe
si puternice, precizarea factorilor negativi a structurii ce compenseaza
elementele neformale si eficienta acestora, precum si evaluarea resurselor
umane a intreprinderii, procesele manageriale de baza (planificarea,
repartizarea resurselor, controlul operativ) ;
b)dimensiunilor neeficiente a productiei;
c)invechirii sortimentului productiei sau delocalizarii desfacerii;
d)incapacitatii difersificarii productiei si unei singure piate de desfacere.
Influenta inovatiilor asupra modificarii structurii organizationale:

Intensitatea si scala inovatiilor Modificarile organizationale

1.Productia, tehnologia, piata insusite
2.Productia noua, tehnologia si piata insusite
3.Productia, tehnologia insusite, piata noua
4.Productia noua, piata noua, tehnologia insusita
5.Productia si tehnologia noi, piata insusita
6.Productia, tehnologia, piata noi
modificari in cadrul structurii existente
elaborarea produsului in cadrul structurii
existente sau crearea grupului nou studierea pietei de
serviciul marketing sau crearea noului grup de desfacere
crearea grupului productiei noi crearea grupului productiei
noi in combi-nare cu serviciile marketing si desfacere
organizarea noua a organizatiei in forma subdiviziunii noi sau
de venchur, ce
completeaza structura existenta

Tendintele in modificarea structurilor organizationale:

-structura unificata -----> pluritatea structurilor in organizatia unitara;
-stabilitatea --------> dinamism;
-reactivitatea --------> planificarea;
-optimizarea structurala --------> optimizarea potentialului organizational;
-adaptarea structurilor ---------> constituirea deplina a structurilor;

Algoritmul reformarii intreprinderilor si adaptarii lor la conditiile de piata:

-planificarea strategica;
-analiza preturilor pe piata;
-analiza capacitatii potentiale si gradului de saturatie a pietei;
-cercetarea concurentilor;
-analiza eficientei sistemelor de desfacere si aprovizionare prin definirea si
realizarea algoritmului urmator de definire a partenerilor solvabili si a
comercializarii rapide a productiei:
-contactarea structurilor comerciale de intermediere;
-crearea retelei proprii de intreprinderi comerciale cu functii de desfacere si
aprovizionare;
-formarea subdiviziunii de marketing la intreprindere.
-gestionarea financiara;
-analiza costurilor intreprinderii, dinamicii si structurii lor ;
- determinarea urmatoarelor directii a eforturilor de adaptare a intreprinderii la
conditiile concurentiale:
-reorganizarea structurii de gestionare a intreprinderii:
-definirea sarcinilor si obiectivelor la nivelul subdiviziunilor;
-organizarea activitatii subdiviziunii;
 156
-gestionarea activitatii de productie, stimularea calitatii muncii a
colaboratorilor, coordonarea procesului de productie si a
conexiunilor aferente.

Functiile organizatorice a verigilor ierarhice:

-de varf :
1)formarea structurii organizationale conforme strategiei activitatii
intreprinderii;
2)gestionarea;
3)control;
4)coordonarea;
-de mijloc:
1)automatizarea complexa a procesului de productie;
2)perfectionarea formelor si metodelor de gestionare, inclusiv organizarea
productiei si dezvoltarea bazei tehnice-tehnologice;
3)dezvoltarea potentialului personalului odata cu ridicarea gradului de
calificare si spiritului activ a angajatilor.

Caracteristicile profesional-calificative a personalului de administrare

potential:
-conducatorii nivelului inferior de conducere, ce poseda cunostinte si
experienta necesare pentru gestiunea productiei si personalului;
-conducatorii nivelului mediu, ce poseda cunostintele si deprinderile
necesare pentru gestionarea liniara a subdiviziunilor de productie (sectiile,
sectoarele, filiere, filiale) si a personalui functional (financiar, de
marketing, juridic);
-conducatorii nivelului superior, ce poseda potentialul profesional si
personal pentru realizarea conducerii strategice si a procesului decizional;
-corpul deosebit de conducatori, capabili sa exercite functiile de gestionare
externa in timpul desfasurarii procedurilor de sanare si faliment a
intreprinderilor.

Reorganizarea intreprinderii reprezinta un proces organizational-tehnic si social,

ce lezeaza interesele grupurilor diverse- proprietari, conducatori, lucratori de diferit
nivel ierarhic.

Fazele reorganizarii intreprinderii:

I -pregatirea;
II-culegerea informatiei;
III-determinarea directiilor de activitate;
IY-proiectareaorganizational-tehnica;
Y-proiectarea sociala;
YI-modificarile.

I- PREGATIREA, ce cuprinde urmatoarele probleme:

1)determinarea sarcinilor si rezultatelor asteptate ale activitatii conducatorilor de
varf a organizatiei asupra proiectului dat; gradului de implicare a conducatorilor in
elaborarea proiectului dat;
2)definirea obiectivelor proiectului dat; modurilor de realizare a proiectului dat fara
cauzarea de prejudicii organizatiei;
3)determinarea componentei grupului de reorganizare dupa nivelul si continutul
cunostintelor, deprinderilor si experientei profesionale;
 157
4)definirea calitatilor membrilor grupului de reorganizare absente la colaboratorii
organizatiei, dar necesare;
5)definirea deprinderilor necesare membrilor grupului pentru desfasurarea
reorganizarii;
6)determinarea problemelorce necesita sustinerea si increderea lucratorilor
organizatiei.

Masurile de asigurare a sustinerii modificarilor organizationale:

Masurile Premisele aplicarii Avantajele Deazavantajele
Instruirea si informarea insuficienta, interpretarea participarea activa prin dureaza daca sunt implicati
incorecta a informatiei convingere toti colaboratorii
Atragerea in proiect deficit de informatii despre participarea activa dureaza daca interpretarea
modificari si rezistenta obiectivelor este incorecta
lainitiatorii proiectului
Stimularea si rezistenta ca consecinta a simpla la asistenta in dureaza, costuri ridicate
sustinerea adaptarii individuale dificile adaptare
Tratative si acorduri rezinstenta conducerii din schimbul stimulentelor pe costuri ridicate, noi rezistente
frica de pierdere a sustinere
privilegiilor
Numiri si regrupari a insuficienta si costurile infruntarea rapida a amenuntarea proiectelor in
personalului ridicate a altor rezistentei la costuri mici viitor din cauza neincrederii
tactici si lezarii intereselor
Masuri implicite deficit de timp sau putere la Pericolul sanctiunilor risc inalt, indirjire fata de
si explicite de initiatorii modificarilor opreste rezistenta si initiatori, rezistenta pasiva
fortare apropierea realizarii reorientarii posibile a
proiectului proiectului

Metodele manageriale la faza I:

Sarcina
Determinarea necesitatii reorganizarii
Asigurarea acordului in verigile superioare
Instruirea grupului de reorganizare
Planificarea modificarilor
Metodele utilizate
analiza modificarilor (de piata, tehnologice, a mediului)
discutarile, dezbaterile pentru elaborarea abordarii unice determinarea
obiectivelor
formarea grupului crearea sistemului de motivare si cointeresare
crearea sistemului gestionar a modificarilor
gestiunea de proiect

II- CULEGEREA DE INFORMATII SI DETERMINAREA PROBLEMEI,

care consta in determinarea produselor si serviciilor, orientate spre consumator, in
special, cererea curenta si pe termen lung de timp; directiile necesare pentru
realizarea obiectivului; determinarea genurilor de activitate; elaborarea schemelor
structurale ale organizatiei, precizarea resurselor necesare, a volumului si
periodicitatii productiei si prestarii de servicii; sistematizarea proceselor de
reorganizare, si cuprinde urmatoarele probleme:
1)determinarea proceselor principale in activitatea organizatiei;
2)determinarea concordantei proceselor de reorganizare si a proceselor
consumatorilor si furnizorilor;
3)determinarea proceselor strategice a organizatiei;
4)determinarea consecutivitatii de reorganizare a proceselor in timp.

Metodele manageriale la faza II:

Sarcina Metodele utilizate

Definirea intereselor curente si de perspectiva a modelarea comportamentului consumatorilor

consumatorilor
Planificarea si dimensionarea masurilor metoda de dimensionare si evaluare
analiza ciclurilor de timp
Determinarea obiectelor si subiectelor modelarea proceselor
Elaborarea modelului a starii curente a organizatiei modelarea proceselor
Modelul de extindere a orizontului de dezvoltare cu modelarea proceselor integrarea cu furnizorii programarea
orientarea spre firmele-consumatoare parteneriatului
 158
modelarea proceselor analiza proceselor de productie
Elaborarea schemei structurale a organizatiei elaborarea schemei organizationale
Carta resurselor evidenta consumurilor dupa genurile de activitate
Determinarea proceselor prioritare analiza eficientei proceselor

III - ELABORAREA DIRECTIILOR DE ACTIVITATE, care consta in

elaborarea viziunii problemei, ce poate contribui la realizarea rapida a obiectivelor,
si cuprind urmatoarele problemele:
1)determinarea genurilor de activitate de baza si auxiliare, cuprinse de procesul
reorganizarii si ordinea executarii lor;
2)determinarea deplasarii resurselor, informatiei si fluxului operational in procesul
de productie;
3)determinarea motivatiei esentei modificarilor organizationale;
4)determinarea modurilor de realizare a buisness-planurilor si cererii
consumatorilor imposibile la moment, dar fiind realizate in viitor pot schimba
radical activitatea organizatiei;
5)determinarea si redeterminarea orizontului interactiunii cu pertenerii de afaceri,
consumatorii, furnizorii, aliatii strategici pentru ameliorarea mersul lucrurilor;
6)determinarea laturilor pozitive si defavorizate ale proceselor de reorganizare in
parte;
7)determinarea altor companii de acelasi nivel ce desfasoara procesele de
reorganizare si infrunta dificultatile;
8) determinarea masurilor necesare, luind in consideratie p.7.
9)determinarea cauzelor ramanerii in urma a companiei in activitatea
organizationala si a concluziilor;
10) determinarea posibilitatilor de aplicare a rezultatelor fazei II in proiectarea
proceselor proiectate de reorganizare;
11)determinarea sarcinilor specifice de perfectionare a proceselor noi;
12)determinarea modului de informare a colaboratorilor organizatiei despre
conceptul si strategia modificarilor.

Metodele manageriale la faza III:

Sarcina Metodele manageriale
Intelegerea structurii procesului analiza procesului muncii
Intelegerea dezvoltarii procesului analiza procesului muncii
Determinarea operatiunilor importante analiza evaluativa a procesului
analiza ciclurilor temporale
Comparare nivelurilor de dezvoltare a companiilor-analoge compararea realizarilor si neajunsurilor companiei cu cele
ale companiilor-analoge
Determinare factorilor de stimulare analiza procesului muncii
Estimarea posibilitatilor de perfectionare a procesului analiza ciclurilor temporale
Optimizarea schemei procesului cu luarea
in consideratie a intereselor consumatorilor viziune conceptuala
si clientilor intergarea cu furnizorii programele de parteneriat
Functionarea ideala cu luarea in consideratie viziune conceptuala
a intereselor tuturor participantilor procesului
Integrarea intereselor participantilor interni si externi a viziune conceptuala
procesului
Prognozarea pe etape a reorganizarii viziune conceptuala

IY. PPROIECTAREA TEHNIC-ORGANIZATIONALA, care consta in

caracterizarea tehnica a procesului de reorganizare si cuprinde urmatoarele
probleme:
1)determinarea resurselor tehnice si tehnologiilor necesare in perioada de
reorganizare;
2)determinarea modurilor efective de achizitionare a resurselor si tehnologiilor
necesare;
3)determinarea caracterului interactionarii elementelor tehnice si sociale ale
 159
sistemului.

Metodele manageriale la faza IY:

Sarcina Metodele manageriale

Modelul interactiunii subiectelor si obiectelor proiectarea informationala
Verificarea conexiunilor procesului analiza procesului muncii
Instrumentele si informatica proiectarea informationala
Asocierea interfeis-urilor si informatiei proiectarea informationala
Evaluarea variantelor proiectarea informationala
Eficientizarea regimului de control proiectarea informationala
Modularea proiectarea informationala
Plasamentul modulelor selectate proiectarea informationala
Utilizarea tehnologiilor proiectarea informationala
automatizarea strategica
Realizarea planului automatizarea strategica managementul procesului

Y.PROIECTAREA SOCIALA, care consta in determinarea aspectelor sociale a

procesului de reorganizare prin descrierea companiei si a personalului, caracterului
lucrarilor, stimulentelor, utilizate in perioada de reorganizare, elaborarea planului
interactiunii elementelor sociale si tehnice, precum si planurile preventive privind
politica de personal, si cuprinde urmatoarele probleme:
1)determinarea resurselor tehnice si umane necesare in perioada reorganizarii;
2)determinarea posibilitatilor existente pentru realizarea urgenta a programului
integral si pe etape;
3)determinarea obiectivelor si masurilor in sfera sociala;
4)determinarea gradului de modificare a obligatiilor si programelor de instruire
necesare;
5)determinarea elementelor si directiilor de rezistenta sau a obstacolelor realizarii
reorganizarilor;
6)determinarea imaginii organizatiei noi.

Metodele manageriale la faza Y:

Metodele manageriale Sarcina

Posibilitatea contactelor consumatorului personalului imputernicirea personalului metricea calificativa

Caracterizarea tipurilor de lucrari matricea calificativa
Atestarea noilor locuri/ grupuri de munca formarea brigazilor
brigazile de autogestiune
Determinarea calificarilor si exigentelor fata de personal matricea calificativa
Caracteristica structurii manageriale reorganizarea
brigazile de autogestiune
Conturarea granitelor organizatiei reorganizarea
crearea schemei structurale a organizatiei
Modificarea caracterului lucrarilor matricea calificativa
Modelul organizational a perioadei de tranzitie reorganizarea
Modelul modificarii programului managerial modificari in sistemul managerial
Modelul stimularii personalului remunerarea personalului si stimularea
Realizarea planului managementul proiectului

YI.MODIFICARILE, care consta in elaborarea versiunii experimentale si a

proiectului finit de reorganizare a productiei si cuprinde urmatoarele probleme:
1)determinarea momentului de inceput a procesului de control si nivelului de
exactitate a alegerii strategiei;
2)determinarea mecanismelor necesare pentru solutionarea problemelor posibile;
3)aprecierea modurilor de garantare a lipsei erorilor;
4)determinarea modurilor de asigurare si mentinere a contiinuitatii procesului de
modificari;
5)determinarea mijloacelor posibile pentru reorganizarea integra a intreprinderii.
 160
Metodele manageriale la faza YI:
Sarcina Metodele manageriale
Finalizarea elaborarii modelului de activitate modelarea procesului
a organizatiei
Elaborarea proiectului tehnic proiectarea informationala
Elaborarea planurilor de verificare a mijloacelor planificare calendar
tehnice in regim de avarie
Atestarea personalului matricea calificativa
Proiectarea sistemului proiectarea informationala
Instruirea personalului formarea brigazilor
instruire moderna
Experimentarea procesului nou sistemul conexiunilor inverse
Perfectionari si modificari crearea sistemului de control
Perfectionarea permanenta ajustarea permanenta a procesului
dimensionarea lucrarilor
managementul proiectului

Evaluarea modificarilor si ajustarilor la fiecare faza si pupa finalizarea lucrarilor

in cadrul reorganizarii este bazata pe un sistem determinat de indici cantitativi si
calitativi.

Eficienta ca categorie reprezinta:

a)din punctul de vedere social - gradul de realizare a obiectivelor
intreprinderii in conditiile de utilizare a resurselor limitate.
b)din punctul de vedere al obiectivelor si resurselor - conditia necesara a
activitatii productive a organizatiei, iar utilizarea productiva a resurselor
este conditia necesara dar nu suficienta a eficentei, si reflecta cointeresarea
materiala a societatii ( in special, a grupurilor sociale ce presteaza
organizatiei resursele date) in rezultatele activitatii organizatiei si
raspunderea conducatorilor pentru aceasta; productivitatea reprezinta
maximizarea obiectivelor organizatiei in conditiile consumului minimizat
de resurse;
c)din punctul de vedere al teoriei sistemelor - indicele plurivalent,
determinat si dimensionat in limitele acceptate de conducatorii
organizatiilor atat private, cat si de stat, si trebuie definit prin proportiile
dintre diverse genuri de activitati de achizitionare si utilizare a resurselor, pe
de o parte, si asigurarea interdependentei dintre criteriile de eficienta in
cadrul unei perioade de timp determinate.

Criteriile eficientei organizatiei:

-dupa factorul timp:
1) pe termen scurt,
2)intermediare,
3)pe termen lung;
-dupa tipuri:
1)productia, care reflecta capacitatea organizatiei de a produce asa
cantitate de productie si de asa calitate, ce este ceruta de piata de
consum, si include urmatorii indici: profitul, volumul vanzarilor,
ponderea pe piata etc.;
2)productivitatea, care reflecta raportul dintre volumul productiei si
resursele utilizate, si include urmatorii indici: randamentul
capitalului si a fondurilor, unitatii valorice, rebutului, pauzelor
neproductive etc.;
3)satisfactia, care reflecta beneficiile membrilor organizatiei, a
cumparatorilor si clientilor;
4)adaptabilitatea, care reflecta gradul de reactie a organizatiei la
 161
modificarile mediului interior si exterior, si este un criteriu
intermediar si mai abstract;
5)dezvoltarea, care reflecta capacitatea organizatiei de a
supravietui in perspectiva lunga de timp in baza reorganizarii
tehnice si organizationale, inclusiv favtorilor psihologici si
sociologici.
 162
Tema 39. Tehnologiile de remunerare a muncii

Evaluarea muncii reprezinta procesul de grupare a lucrarilor dupa rangul lor

valoric in vederea remunerarii echitabile a muncii salariatilor; este efectuata in doua
etape: 1) stabilirea consecutivitatii lucrarilor; 2) determinarea valorii banesti a
lucrarilor.

Tehnologiile de evaluare a muncii:

1) de grupare a lucrarilor/muncilor pe ranguri conform importantei, obligatiilor,
raspunderii, calificarii, gradului de complexitate sau valoare;
2) de clasificare a lucrarilor dupa categoria tarifara si nivelul de remunerare;
3) de puncte pentru fiecare factor a sistemului de evaluare a lucrarilor;
4) dupa durata lucrarilor fara supraveghere.

Tehnologiile de salarizare sunt bazate pe criteriile urmatoare:

1)timpul ( in combinare cu alternativele maririi zilei de lucru):
1)micsorarea zilei de lucru + supliment pentru timpul lucrat peste norma;
2)marirea numarului de zile nelucratoare si duratei concediilor (concediu
platit de o saptamana este echivalent cu marirea salariului pe unitate de
timp cu 2,7%);
3)saptamana lucratoare de 4 zile + accentuarea motivatiei muncii;
4)programul flexibil de lucru cu determinarea perioadei obligatorii de
aflare a personalului la locul de munca.
2)cantitatea (volumul);
3)combinarea timpului si a volumului (suplimentele si platile suplimentare):
-pentru timpul lucrat supra norma;
-pentru munca in zile de odihna;
-pentru lucrul in schimbul doi sau trei;
-suplimentele regionale;
-suplimentele speciale;
-premii pentru productivitate.

Inlesnirile financiare (contin elemente de stimulare morala dupa A.Maslow

si F.Hertberg):
1)suplimentele la salariul de baza in forma de premii, indexare, participare
in profit;
2)salariile tarifare in acord sau diferentiate;
3)premiile pentru anumite lucrari sau operatii cu caracter auxiliar;
4)inlesnirile cu destinatie speciala;
5)salariul tarifar hi-day.

Factorii de determinare a salariului:

1)factorii mediului (cererea si oferta fortei de munca, costul cosului minim de
consum, costul amestecului statului);
2)factorii determinati de caracterul muncilor (conditiile de munca, gradul de
complexitate, gradul de raspundere, deprinderile necesare);
3)factorii firmei (productivitatea, profitabilitatea, sindicatele etc.);
4)factorul personal (dimensiunile si/ sau durata angajarii).

Obiectivele politicii intreprinderii privind salarizarea:

-asigurarea regimului de angajare a fortei de munca;
 163
-asigurarea structurii optime a angajatilor;
-stimularea carierei lucratorilor.

Politica firmei pentru salarii:

1)determinarea marimii salariilor aferente contractelor tarifare pentru diverse
categorii de angajati, normelor legale si conditiilor pe piata muncii (masa absoluta
a salariului);
2)diferentierea salariilor in cadrul firmei (marimea relativa a salariului);
3)determinarea formei de salarizare.

Pentru determinarea posibilitatilor de participare a individului in procesele

economice si de conducere sunt folosite notiunile urmatoare:
-potentialul omului- reprezinta totalitatea capacitatilor native, educationale,
instruire si experienta;
-potentialul de munca a omului- reprezinta totalitatea caracteristicilor
individului (sanatatea, morala, comunicabilitatea, spiritul creativ, disciplina,
studiile, profesionalismul, resursele timpului de lucru), ce se manifesta in
procesul muncii;
-capitalul uman- reprezinta totalitatea caracteristicilor individului
(sanatatea, aptitudinile native, studiile, profesionalismul, mobilitatea), ce
determina productivitatea (eficacitatea) si pot servi drept sursa de venituri
(beneficii) ale individului, familiei lui, intreprinderii si societatii;
-forta de munca- reprezinta capacitatea omului de a munci, totalitatea
caracteristicilor fizice si intelectuale ale omului, ce pot fi utilizate in
procesul de productie.

Clasificarea personalului pe categorii dupa functii:

-personalul productiv: muncitori ; personalul tehnic superior ; functionari si
personal contabil ; personalul auxiliar inferior ; paza ; stagieri si ucenici ;
-personalul neproductiv: personalul regiei comunale ; personalul institutiilor social-
culturale ; personalul medical etc.

Planul intreprinderii pentru munca si salariu reprezinta un capitol din planul

anual al intreprinderii; este legat logistic de planul dezvoltarii organizationale si
tehnice a intreprinderii, destinate asigurarii diminuarii consumului de munca vie si
cresterii productivitatii muncii.
Sursele de date pentru plan:
-cifrele de control;
-normativele economice;
-programul de productie a intreprinderii;
-planul de dezvoltare tehnica si organizationala a intreprinderii;
-normele progresive (de ramura) a consumului muncii si a remunerarii
muncii;
-datele darilor de seama din perioadele anterioare privitor munca si salariile;
-bilantul fortei de munca, care reprezinta tabelul general al starii
intreprinderii privind utililzarea, angajarea, formarea personalului pe an
calendaristic sau semestre si este legat de planul pentru munca.

Structura planului intreprinderii pentru munca si salariu:

capitolul 1- sporirea productivitatii muncii;
capitolul 2- numarul personalului;
capitolul 3- fondul de salariu;
 164
capitolul 4- necesitatile suplimentare in personal si sursele de asigurare.

Exigentele fata de planul intreprinderii pentru munca si salariu:

-asigurarea sporului constant al productivitatii muncii si ritmurilor de
devansare a productivitatii fata de ritmurile de sporire a salariilor;
-respectarea raporturilor echitabile si corecte intre salariile aferente
diverselor categorii de lucratori in corespundere cu cantitatea (volumul) si
calitatea muncii in cadrul fondului general de salarizare pentru 1 leu
productie sau 1% crestere a productiei;
-asigurarea raportului optimal dintre numarul de personal, antrenat in
productie, deservire si management.

Indicatorii principali pentru capitolul 1 al planului:

1)numarul total al personalului ;
2)productivitatea muncii;
3)cresterea relativa a productivitatii muncii;
4)cresterea probabila a productivitatii muncii sub influenta factorilor tehnici-de
productie:
-modificari structurale in productie;
-ridicarea nivelului tehnic a productiei;
-perfectionarea managementului, organizatiei productiei si a muncii;
-modificarea volumului de productie;
-factorii de ramura;
-punerea in functiune a noilor intreprinderi.

Important: Actiunea factorilor este determinata de modificarea numarului

personalului pe fiecare factor si total:
a)modificarea structurii programului de productie influenteaza productivitatea
muncii prin:

-modificarea volumelor de productie (Ms):

Consum munca Consum munca
(la 1 leu productie in perioada de baza - la 1 leu productie plan ) x Volum productie plan
Modificarea numarului = -------------------------------------------------------------------------------------------------------------
personalului Fondul efectiv de timp la 1 muncitor x Coeficientul executarii normelor

-modificarea cotelor livrarilor pe linia relatiilor de cooperare in volumul total

al productiei, daca productivitatea muncii este calculata in baza productiei
brute (Mc):
100 - Cota livrarilor cooperare perioada plan
Micsorarea numarului personalului = ( 1- ------------------------------------------------- ------ ) x Numarul personalului in
100 Cota livrarilor prin cooperare in perioada de baza
perioada baza

b)ridicarea nivelului tehnic al productiei prin ridicarea perfectionarea

constructiei produselor, mecanizarii si automatizarii proceselor de productie,
implementarea tehnologiilor avansate etc., ce determina diminuarea consumului
munca a productiei conform planului de dezvoltare tehnica si organizare a
productiei (Mt):

(Consum munca perioada Consum munca perioada Programul Timp

pana masurile b) - dupa masurile b) x productia plan actiune masurilor
 165
Modificarea = ----------------------------------------------------------------------------------- ---------- x ---------------------
numarului Fondul efectiv timp x Coef.executarea normelor 12
personalului
pe factori

Suma modificarilor numarului de personal pe factori b)

Modificarea = ------------------------------------------------------------------
numarului personalului total Fondul efectiv timp x Coeficientul executari normelor

Modificarea numarului personalului determinata de renovarea si modernizarea

utilajelor (Mu):
Numarul total unit.utilaj.per.plan
Modificarea = [ 1- ------------------------------------------------------------------------------] x Num. x Cota .
numarului pers. Num. + Num. x (1+Spor.productiv. x Coef.) + Num..x (1+ S x C) pers. pers.pe
utilaj. utilaj.nou timp utilaj. initial utilaj
nemodernizat funct. modernizat ajustat
la Ms

c)perfectionarea managementului, organizatiei productiei si a muncii se

manifesta prin: 1.diminuarea pierderilor timpului de lucru, cauzate de lipse la locul
de munca, disciplina si conditii de munca insuficiente, organizarea rea a inzestrarii
tehnice a locului de munca etc.(Mp); 2.perfectionarea managementului productiei,
ameliorarea structurii managementului; 3.diminuarea numarului personalului de
calificare joasa; 4.extinderea normelor si zonelor de deservire; 5. implementarea
sistemului de organizare stiintifica a muncii.

Num.zile per.plan - Num.zile per.baza Num. Num.pers.la utilaj

Modificarea = -------------------------------------------------- x personal x ------------------
numarului pers.1) Num.zile per.baza initial Num.pers.total
ajustat la Ms

d)modificarea volumului de productie (Mv):

Num.pers.per.baza x ( % spor.volum.prod. - % spor.pers.fara muncitori)
Modificarea = -------------------------------------------------------------------------------------
numarului pers. 100

e)factorii de ramura, care influenteaza productivitatea muncii prin determinarea

numarului personalului disponibilzat, pot fi: 1.insusirea de productie noua;
2.modificarea conditiilor climaterice, geologice; 3.modificarea metodelor de
extragere a resurselor naturale etc. (Mr):
Modificarea pers. (total sau pe factor)
Sporul productivitatii = -------------------------------------------------------- x 100
muncii per.plan Num.pers.initial - Modificarea pers.

Cota sporului volumului productie determinata de sporul productivitatii muncii

(Cv):
Sporul pers.fara muncitori
Cv = 100 - ------------------------------------------------------ x 100
Sporul volumului prod.(pentru valori <100%)

Indicatorii principali pentru capitolul 2 al planului:

1)Numarul personalului industrial, necesar pentru executarea volumului de
productie plan in conditiile ridicarii productivitatii muncii:
 166
Numarul pers. Sporul volum.
per.baza x prod.plan
Numarul personalului = --------------------------------------------- - Modificarea numarului pers.(Mv)
initial 100

2)Numarul personalului productiv include muncitorii, ce nemijlocit participa in

procesul tehnologic de productie:
Consum munca a programului de prod.
Numarul muncitorilor = -------------------------------------------------------
de baza Fondul efectiv timp x Coef.execut.normelor
(sistemul in acord, pe profesii, pe calificari)

Volumul lucrarilor plan

Numarul = -------------------------------------
muncitori de baza Productivitatea muncii plan
(pentru planificarea pe norme de productie)

Numarul loc. munca x Numarul schimburilor

Numarul = ------------------------------------------------------------------ , unde:
muncitori de baza Norma deservire x Coef. lipselor reglementate
(sistemul la loc.munca
pe unitate
de timp, linii flux)

Num.lipselor
Coef.= 1+ --------------
100

Volumul lucrarilor
Numarul = analog p.b)1) sau ----------------------------------------------
muncitori auxiliari Norma de deservire la 1 lucrator
(pentru lucrari normate)

(pentru lucrari nenormate se utilizeaza calculul pe locuri de munca, numarul de schimburi, numarul
lipselor reglementate);

3)Numarul si componenta personalului managerial si tehnic superior este

determinat de statele (schema) de personal a intreprinderii, bazat pe functiile si
factorii ce conditioneaza volumul muncilor pe fiecare functie dupa consumul
muncii (pentru solicitare uniforma a lucratorului) sau locuri de munca (pentru
solicitare neuniforma a lucratorului).
4)Numarul personalului neproductiv este determinat in baza schemelor de personal,
normelor de deservire sau productivitate.
Caracteristicile efectivului intreprinderii:
-componenta efectiva, care reprezinta numarul personalului prezent zilnic la
locurile de munca pentru asigurarea mersului normal a procesului de
productie;
-componenta scriptica, care reprezinta numarul personalului permanent,
temporar si sezonier, inclusiv personalul aflat in concedii legale, concedii
medicale etc.;
-componenta medie scriptica, care reprezinta media ponderata a
componentei scriptice a personalului;
-componenta nescriptica, care include personalul angajat pentru executarea
lucrarilor de volume mici si caracter variabil si neinclus pe lista personalului
permanent; numarul nu se planifica si este reglementat de marimea fondului
special de salarizare.

Organizarea remunerarii muncii la intreprindere reprezinta modul de

 167
combinare a metodelor de evaluare a procesului muncii si rezultatelor muncii si a
sistemelor de remunerare a muncii lucratorilor. Salariul reprezinta suma
remunerarilor banesti si valoarea remunerarilor in forma naturala pentru lucrari
(munci), efectuate conform contractelor. Salariul nominal reprezinta masa
salariului (venitului) neajustata la modificarea preturilor la marfuri si servicii,
exprimata in forma baneasca. Salariul real (puterea de cumparare) reprezinta
volumul bunurilor materiale si servicii, care pot fi procurate pe salariul nominal la
un anumit nivel de preturi la marfuri si servicii; se calculeaza ca raportul salariului
nominal la indicele de inflatie a preturilor. Structura salariului reprezinta
coraportul elementelor salariului: a)salariul tarifar (de baza); b)premiile si
recompensele; c)suplimentele, adaosurile nedeterminate de rezultatele sau
contributia muncii; d)alte plati. Salariul de baza (tarifar) reprezinta remunerarea
muncii conform tarifelor salariale aplicate la intreprindere, ce include fractia fixa
(constanta), aferenta normei stabilite a muncii, si fractia variabila, determinata de
importanta social-economica, gradul de calificare si complexitate a activitatii date.
Salariul suplimentar reprezinta diverse (b,c,d) tipuri de plati supra salariul de
baza, dar nedeterminate de executarea functiilor de baza, in special premii,
remunerari pentru ore suplimentare, plati la tarife progresive pentru conditii de
munca deosebite de conditii normale, suplimente pentru functia de brigadier,
suplimente pentru maestrie profesionala, adaosuri regionale etc.

Indicatorii principali pentru capitolul 3 al planului :

1)Minimumul de existenta - reprezinta indicatorul componentei si a structurii
minime de consum a bunurilor materiale si servicii, necesare mentinerii sanatatii si
asigurarii vitalitatii omului.
2)Structura minimumului de existenta - determina elementele de cheltuieli a
bugetului minimumului de existenta (pentru alimentatie, marfuri nealimentare,
servicii, impozite si altele).
3)Bugetul minimumului de existenta- reprezinta baza de calcul a minimumului de
existenta, ce corespunde standardului de trai scazut.
4)Bugetul minim de consum - reprezinta standardul minimumului de trai standard
mai inalt decat bugetul minim de existenta.
5)Salariul minim reprezinta granita de jos a valorii fortei de munca necalificate,
exprimate in forma remunerarilor banesti lunare pentru executarea lucrarilor simple
si in conditii normale de munca (este stabilit de stat).
6)Salariul tarifar minim nu include suplimentele si adaosurile, premiile si alte plati
si este bazat pe salariul minim pentru executarea in plin volum a normelor de timp
de lucru si a obligatiilor functionale.
Baza de salarizare a functionarilor din sistemul bugetar:
1)tabelul tarifar unic - reprezinta scala de tarificare si remunerare a muncii tuturor
categoriilor de lucratori, bazata pe urmatoarele principii:
-determinarea bazei initiale la nivelul salariului minim, stabilit legislativ;
-cresterea tarifelor salariale pe categorii in baza coeficientilor tarifari ca factor de
motivare si stimulare a muncii;
2)sistemul tarifar - reprezinta totalitatea normativelor (tabelul tarifar, salariile
tarifare, indrumarele tarifare-calificationale) privind diferentierea si reglarea
nivelului de salarizare a diverselor categorii si grupuri de lucratori in dependenta de
calificarea lor;
3)indrumarele tarifare-calificationale- reprezinta ghiduri pentru tarificarea
lucrarilor si atribuirea categoriilor tarifar-calificationale in baza caracteristicilor
tarifar-calificationale: exigentele pe calificari si profesii, deprinderile si cunostintele
 168
teoretice necesare, nivelul de formare profesionala; descrierea lucrarilor sau
obligatiunilor functionale tipice pe profesii si categorii calificationale.
Caracteristicile tabelelor tarifare:
-diapazonul, ce reprezinta raportarea coeficientilor tarifari categoriilor-limita;
-cresterea absoluta a coeficientilor tarifari, ce reprezinta diferenta intre
coeficientii tarifari megiesi;
-cresterea relativa a coeficientilor tarifari, ce reprezinta raportul cresterii
absolute a coeficientilor tarifari la coeficientul inferior, exprimat in procente;
-numarul categoriilor tabelului tarifar;
-salariul tarifar, ce se calculeaza ca produsul dintre salariul tarifar pentru categoria 1
si coeficientul tarifar respectiv.

Sistemele de salarizare:
A.Sistemele formei de salarizare in acord:
1)directa:
a)in baza normelor de productivitate si salariul tarifar:
Salariul tarifar in acord pe categorie
Salariul in acord = -------------------------------------------------------
(pe unitatea muncii) Norma productivitatii muncii
(sau salariul in acord de baza)

b) in baza normelor de timp si salariului tarifar pe categorie:

Salariul in acord = Salariul tarifar x Norma de timp
(salariul de baza) in acord pe categorie pe unitate de prod.

2)premiala:
Premii Premii Nivelul
pt lucru pt lucru x supraplan
de baza - supra norma
Salariul = Salariile + Salariile x -----------------------------------
de baza a),b) de baza a),b) 100

3)progresiva, care se foloseste pe portiunile inguste, ce franeaza procesul de

productie sau pentru sporirea productivitatii muncii fara desfasurarea reinzestrarii
sectiei de productie si atragerea de muncitori suplimentari:
Coef.executare Baza salariului Coef.
normelor - progresiv in% sporire
Salariul = Salariul + Salariul x ------------------------------------ x a salariului
de baza de baza Coef.execut.a normelor tarifar

4)indirecta, care se foloseste pentru salarizarea muncitorilor auxiliari:

Salariul = Salariul tarifar x Coeficientul executarii normelor

muncitorilor muncitorilor de baza
auxiliari

Salariul tarifar a muncit.auxiliari

Salariul = ------------------------------------------------------
Norma productivitatii muncitorilor de baza

5)in acord la ordin, care se foloseste in cazuri de avarie, pe portiuni inguste,

in conditii slab reglementate, in conditiile efectuarii muncilor mecanizate partial.

B.Sisteme de salarizare pe unitate de timp:

1)simpla:
-pe ora: Salariul = Salariul tarifar pe ora x Timpul lucrat
 169
-pe zi: Salariul = Salariul tarifar pe zi x Timpul lucrat

Salariul tarifar lunar

-pe luna (tarifar): Salariul = ------------------------- x Timpul lucrat
Timpul nominal

2)premiala, care se constituie din partea fixa (salariul de baza in acord sau pe luna)
si partea premiala pentru rezultatele muncii si se foloseste in situatiile, cand este
necesar de a asigura nivelul ridicat al calitatii muncii sau in situatiile, cand
dimensionarea muncii si a valorii lucrarilor este dificila:
arimea premiului conform regulamentului in %
Premiul = Salariul de baza x ----------------------------------------------------------------
100

Pentru salarizarea functionarilor si a personalului tehnic superior pot fi folosite

sistemele premiale si in acord pe ordin. Formele si sistemele de salarizare a
lucratorilor se stabilesc de conducatorii intreprinderii cu sau fara consultatii cu
sindicatele, reesind din obiectivele, sarcinile si conditiile organizational-de
productie a intreprinderii in general si pe anumite sectoare, sectii, portiuni de
productie.

Salarizarea angajatilor sferei nebugetare (municipale, private individuale, pe

actiuni etc.) este determinata de proprietarul intreprinderii (organizatiei) in baza
marimii salariului minim stabilit legislativ, acorduri de ramura si speciale, contracte
colective si individuale.

Particularitatile remunerarii muncii in brigazi (munca colectiva):

Salariul tarifar pe categorie si operatie
a) individuale in acord: Salariul = ------------------------------------------------
tarifar Norma de productivitate pe brigada

Salariul = Salariul tarifar x Volumul productiei pe brigada

b)colectiva in acord: Suma salariilor tarifare a membrilor brigazii

1)Salariul = ------------------------------------------------------------
Norma productivitatii utilajului (agregatului)

2)Salariul = Suma salariilor tarifare pe operatii ajustate la consum munca pe operatie

3)Fondul salariu pe brigada = Salariul tarifar x Volumul productiei pe brigada

sau

Fondul salarizare pe brigada

4)Salariul = --------------------------------- x Salariul tarifar
pe membru Suma salariilor tarifare
brigada

5)colectiva in baza coeficientului de participare:

Fondul salarizare brigada

Salariul = --------------------------------- x Salariul tarifar x Coeficientul
pe membru Suma salariilor tarifare de participare
brigada ajustate la coef.de participare

6) colectiva in baza coeficientului valorii muncii:

Fondul de salarizare
Salariul = --------------------------------- x Coef.valorii muncii x Numarul
 170
pe membru Suma coef.valorii muncii pe membru zile lucrate
a colectivului a membrilor colectivului
pe timpul lucrat

7) colectiva in baza coeficientului reitingului muncii conform urmatoarelor componente:

Reiting lucrarilor= Ks x Kp x Kc

Reitingul muncitorului
Coeficientul reitingului muncii = ------------------------------------
Suma reitingurilor colectivului

-nivelul de studii (0,8< Ks <2);

-experienta profesionala (2< Kp<4,5) cu cresterea anuala de 0,05 iar in primii 6 ani de 0,3;

-abilitatile lucratorului de realizare a propriilor cunostinte si experiente (Kc corespunde

categoriei de calificare, determinate de colectiv si nu dupa ghid).

Salariul = Fondul de salariu / Suma reitingurilor

Salariul tarifar = Salariul x Coeficientul reitingului muncitorului

Salariul muncitolului = Salariul tarifar x Reitingul muncitorului x Coef.

calitatii muncii x Coef. Inzestrare a muncii x Coef. de baza muncitorului
plan , unde coef.plan, coef.calitatii muncii, coef.asigurare se folosesc pentru
corectarea reitingului muncii lucratorului in dependenta de contributia lui in
rezultatele activitatii intreprinderii.

8) modelul netarifar de salarizare constituit in determinarea pozitiei lucratorului in

dependenta de categorie, calitatile personale profesionale, continutul obligatiilor
functionale si a functiilor de productie, abilitatile fizice si intelectuale etc. in cadrul
diapazonului nominal a nivelelor de calificare si in baza elementelor sistemelor de
salarizare cunoscute (ghiduri tarifare-de calificare, tabelele tarifare, chemele salariilor
tarifare) si specificului intrepindrerii;

9)salarizarea conducatorilor intreprinderilor si subdiviziunilor in sfera bugetara este

determinata conform Hotararilor Guvernului si depind de dimensiunile intreprinderii si
coeficientul de depasire a salariului tarifar a muncitorului de categoria 1 plus plata
suplimentara pentru rezultatele anuale financiare a intreprinderii.

Planificarea salariului trebuie sa asigure cointeresarea crescanda a fiecarui lucrator

in ameliorarea rezultatelor muncii individuale si colective. Sarcinile principale ale
planificarii -1.stabilirea dependentei directe a marimii fondului de salarizare de
rezultatele finale si sporirea productivitatii muncii; 2.asigurarea ritmurilor
devansatoare a cresterii productivitatii muncii fata de cresterea salariului mediu.
Metoda principala de planificare: metoda normativa, bazata pe normativele
economice stabile de formare a fondului de salarizare conform indicatorilor
financiar-economici a activitatii intreprinderii: Fondul de salariu plan = Fondul de
salariu de baza +/-Normativul salariului pe unitate de crestere a productiei x
Cresterea productiei plan, unde fondul de salarizare baza este egal cu marimea
fondului de salarizare a perioadei precedente ; fondul plan de salariu include
platile banesti ale lucratorilor conform salariilor tarifare si premiilor din fondul de
salariu, precum si suplimentele la salariile de baza. Sursele de date pentru
planificarea fondului de salarizare:
-programul de productie; datele privind consumul muncii si costurile salariale pe
unitate de productie; numarul lucratorilor pe categorii; sistemul tarifar; schema de
personal.

Fondul de salariu a muncitorilor include salariul de baza si salariul suplimentar.

Poate fi calculat fondul de salariu in acord pe ora, zi, luna in baza fondului de
salarizare directa, constituit din salariul in acord si pe unitate de timp:
-fondul de salariu a muncitorilor in acord pe ora include fondul de salarizare
conform salariile tarifare, platile suplimentare pentru orele lucrate in timpul
schimbului;
 171
-fondul zilnic de salariu include fondul de salarizare pe ore, platile pentru ore-pauze
reglementate in timpul orelor de lucru si suplimentele pentru orele supra timpul de
munca;
-fondul lunar de salariu include fondul zilnic de salarizare si platile pentru zile-
pauze reglementate, executarea functiilor de stat, deplasari de studii.

Metodele de calcul a fondului de salarizare directa in acord pentru muncitori:

1)in baza de tarife si volum de executare a productiei plan:

Fondul = Tariful pe unitate x Numarul de produse
de salarizare de produs de acelasi tip (pentru toate tipurile de produse, pentru toate operatiile procesului
de productie)

2)in baza consumului munca pentru volumul plan de productie in ore-narma si

salariului mediu ponderat tarifar pe ora:
Fondul = Salariul mediu x Consum munca
de salarizare pe ora pe ora (pentru volumul plan de productie)

Salariul mediu pe ora = Tariful pe ora x Ponderea muncitorilor de fiecare categorie.

Metoda de calcul a fondului de salarizare pe unitate de timp pentru muncitori:

Fondul = Tariful x Numarul de muncitori x Fondul de timp efectiv
de salarizare pe ora de baza sau auxiliari pentru volumul total de productie

Fondul de salarizare = Salariul tarifar x Numarul x Numarul lunilor-luncru

anual lunar muncitori cu in perioada
acelasi salariu

Recompensarea = Fondul total de salarizare x Ponderea concediilor

concediilor pe zi in fondul efectiv de timp

Recompensarea = Fondul total de salarizare x Ponderea absentarilor

pentru executarea pe zi in fondul efectiv de timp
functiilor de stat

Metodele de calculul a fondului de salarizare a personalului pe categorii:

tehnic superior, functionarilor, personalului tehnic inferior, paza si ucenici se
bazeaza pe schemei de personal a intreprinderii:

Fondul de salarizare pe categoria data = Solda de functie x Numarul de functionari

de categoria data x Numarul de luni in perioada plan.

Important: Fondul de salarizare nu include primele din fondul de stimulare

materiala, dar este considerat in calcularea salariului mediu. Fondul de salarizare al
personalului neproductiv este calculat in baza schemei de personal pentru categoria
data. Fondul de salarizare al personalului nescriptic este calculat, de regula, in
limitele mijloacelor alocate.

Componenetele planului pentru munca:

1)fondurile de salariu;
2)raportul ritmurilor de crestere a productivitatii muncii si a salariului; este
calculat prin metoda indicilor;
-cresterea medie a salariului la 1% de crestere a productivitatii muncii la nivel de
intreprindere depinde de raportul masurilor, determinate de ambii factori:
 172
-cresterea salariului la 1% de crestere a productivitatii muncii pe grupul de factori
determinati de cresterea nivelului tehnic de productie este de 0,1- 0,3%;
-cresterea salariului la 1% de crestere a productivitatii muncii pe grupul de factori
determinati de nivelul de calificare a muncitrorilor, este de 0,6 - 0,9%;

Important: Fondurile de salariu calculate pe elemente este comparat cu planul

stabilit in baza normativelor de formare a fondului de salarizare si poate fi corectat
(ajustat) in vederea inadmisibilitatii depasirii cheltuielilor planificate.

Planificarea salariului mediu

Salariul mediu este calculat pentru fiecare categorie a angajatilor si total pe
intreprindere in baza fondului stabilit de salarizare si numarului mediu scriptic a
angajatilor. Salariul mediu anual (sau lunar, pe zi, ora) este calculat ca raportul
fondului anual (lunar, zi, ora) de salarizare si suma plan a premiilor din fondul de
stimulare materiala la numarul mediu scriptic a lucratorilor.
Salariul mediu al personalului tehnic-ingineresc, a functionarilor, personalului
auxiliar, paza si ucenici este calculat ca media anuala sau media lunara.

Important: Se disting diverse abordari a raportului salariu - eficienta sau

eficienta-salariu:
-filozofia clasica si experienta afirma primatul eficientei;
-experienta managerilor moderni confirma primatul salariului in realizarea
eficientei sporite; experienta companiei Ford confirma relatia directa cresterea
salariului - cresterea eficientei productiei - diminuarea costurilor de productie -
diminuarea pretului - cresterea volumului vanzarilor - cresterea profiturilor -
cresterea salariului cu specificarea raportului cresterea salariului - cresterea
salariului real (puterii de cumparare a salariului) - cresterea vanzarilor; precum si
relatia inversa slariul mic - eficienta joasa - cresterea costurilor de productie -
cresterea preturilor - diminuarea volumului de productie - diminuarea veniturilor -
salariul mic cu specificarea dependentei salariul mic - diminuarea salariului real
- diminuarea volumului de productie;
-notiunea intreprindere armonica presupune remunerare echitabila; munca este
totdeauna individuala si depinde de calificare profesionala, vechimea in munca,
cenzul de instruire profesionala, calitatea muncii, spiritul de initiativa si
inventivitate, loialitate, sarguinta, abilitati etc.
 173
PARTEA 9. ORGANIZAREA PROCESULUI DECIZIONAL IN DOMENIUL
MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC SI OPERATIONAL

Tema 40. Deciziile manageriale in domeniul productiei

Decizia manageriala -reprezinta: 1. determinarea variantei concrete de actiune;

2.procesul de activitate nemijlocit; 3.rezultatul final al procesului.

Aspectele deciziei manageriale:

1)gen de activitate, desfasurat in sistemul conducator si legat de pregatirea,
cautarea, alegerea si acceptarea variantei /variantelor de actionare;
2)formula sau varianta de actionare a sistemului conducator asupra
sistemului condus;
3)activitate oranizational-practica a conducatorului in cadrul sistemului
condus.

Formularea problemelor manageriale este bazata pe formularea raspunsurilor la

intrebarile: pentru ce? ce anume? cum? pentru cine? cu ce cheltuieli? in ca cantitati?
in ce termeni? unde? cui de livrat? la ce pret si cand? care sunt efectele pentru
investor si societate? Problemele complexe trebuiesc formalizate si ponderate dupa
actualitate, dimensiune si nivelul de risc.

Calitatea deciziilor reprezinta totalitatea parametrilor deciziei, ce satisfac clientul

concret si asigura realitatea realizarii deciziei.

Factorii calitatii deciziilor manageriale in domeniiul productiei:

-aplicarea abordarilor stiintifice si a principiilor;
-aplicarea metodelor de modelare;
-automatizarea gestiunii;
-motivarea deciziilor calitative etc.

Clasificarea deciziilor in domeniul productiei:

-dupa faza ciclului de viata a produsului: marketingul strategic; cercetare-
dezvoltare; pregatirea organizational-tehnologica a productiei etc.;
-dupa subsistemul sistemului de management: tinta; de asigurare etc.;
-dupa domeniul de activitate: tehnice; economice etc.;
-dupa obiectiv: comerciale; necomerciale;
-dupa rangul de gestiune: de varf; de nivelul de mijloc; de nivelul de jos;
-dupa dimensiune: complexe; particulare;
-dupa organizare: colective; personale;
-dupa durata actiunii: strategice; tactice; operative;
-dupa obiectul de actionare: externe; interne;
-dupa metodele de formalizare: verbale (text); grafice; matematice;
-dupa forma: plan; program; ordin; dispozitie; indicatie; solicitare;
-dupa complexitate: standarde; nestandarde;
-dupa modul de comunicatie: verbale; scrise; electronice;
-dupa complexitatea factorilor :
-decizii intuitive stohastice, caracteristice situatiilor simple cu un numar
redus de factori si pe termen scurt;
-decizii rationale stohastice, caracteristice situatiilor cu un numar mai mare
de factori, de acelasi nivel de incertitudine, si, ce necesita decizii
 174
operative;
-decizii optimale stohastice, ce se deosebesc de precedentele prin
complexitatea sporita a obiectului;
-decizii intuitive probabiliste, caracteristice situatiilor cu un numar redus de
factori, cu un nivel sporit de incertitudine si durata considerabila a realizarii
deciziei;
-decizii rationale probabiliste, ce se deosebesc prin numarul sporit de
factori;
-decizii optimale probabiliste, se caracterizeaza printr-un grad inalt de
incertitudine si numarul mare de factori.

Componentele sistemului decizional:

1.intrarea - se caracterizeaza prin parametrii problemei, ce necesita solutionarea
conform exigentelor pietei (cerintele cientelei, rezultatele segmentarii, calitatea
marfurilor, volumul vanzarilor, termenul de livrare, preturile etc.);
2.iesirea -reprezinta decizia, exprimata cantitativ sau calitativ si caracterizata prin
anumit nivel adecvare, probabilitate a realizarii, grad de risc a realizarii rezultatului
scontat;
3.mediul extern - exprimat in urmatoarele componente: 1.factorii macromediului;
2.factorii micromediului firmei (intreprinderii); 3.factorii de infrastructura a regiunii
ce definesc calitatea deciziilor in doemniul organizarii productiei;
4.realitia inversa- caracterizeaza informatia de la consumator la persoana de decizie
(intrarea sau procesul sistemului), determinata de calitatea insuficicenta a deciziei
sau cerintele sporite ale clientele pentru decizia data;
5.procesul luarii deciziei- presupune aplicarea necesara a abordarii sistemice in
vederea determinarii structurii problemei, sistemului de luare a deciziei,
interdependetele componentelor sistemului si ordinea perfectionarii componentelor;
include urmatoarle operatii:
-pregatirea;
-depistarea problemei;
-formularea obiectivelor;
-cautarea informatiei;
-prelucrarea informatiei;
-asigurarea resurselor necesare;
-ponderarea obiectivelor;
-formularea sarcinilor;
-perfectarea actelor necesare;
-realizarea sarcinilor.

Ordinea perfectionarii componentelor sistemului decizional:

1)reglementarea parametrilor calitatii deciziei:
-indicatorul entropiei, ce caracterizeaza prin indeterminarea cantitativa a
problemei; este aproape de zero, atunci cand problema nu poate fi
cuantificata si este determinata doar calitativ; este aproape de 1, atunci cand
problema in totalitate este exprimata prin indicatori cantitativi;
-nivelul de risc a investitiilor;
-probabilitatea realizarii deciziei dupa indicatorii de calitate, cheltuieli si
termeni;
-nivelul de adecvare a modelului teoretic datelor reale, utilizate in procesul
de elaborare;
2)reglementarea indicatorilor eficientei deciziei:
-limitele eficientei deciziei;
 175
-pragul minim admisibil al eficientei;
3)analiza factorilor mediului extern;
4)analiza parametrilor intrarii sistemului;
5)elaborarea si realizarea masurilor sporirii calitatii informatiei la intrare in sistem;
6)precizarea exigentelor fata de iesirea sistemului, factorii mediului extern,
parametrii factorilor de intrare a sislemului;
7)modelarea tehnologiei procesului de luare a deciziei;
8)analiza parametrilor procesului decizional;
9)elaborarea masurilor de ameliorare a parametrilor procesului decizional;
10)elaborarea deciziei.

Conditiile de asigurare a calitatii si eficientei deciziilor:

-aplicarea celor 14 abordari stiintifice in elaborarea deciziilor:
1)sistemica,
2)structurala,
3) de marketing,
4)functionala (pe produs),
5)de reproductie a produsului,
6)normativa,
7)complexa,
8)integrationala,
9)dinamica,
10)procesuala,
11)de optimizare,
12)directiva,
13)comportamentala,
14)situationala;
-studierea influentei legilor economice asupra eficientei deciziilor in domeniul
organizarii proceselor tehnologice;
-asigurarea persoanei de decizie cu informatia necesara pentru caracteristica
tuturor componentelor sistemului decizional;
-utilizarea metodelor analizei functional-valorice, de prognozare, modelare si
argumentare economica a deciziilor;
-structurarea problemei si elaborarea arborelui obiectivelor;
-asigurarea comparabilitatii variantelor deciziilor; sarcina specialistilor consta in
efectuarea analizei complexe a situatiilor concrete; precizia prognozei depinde de
numarul factorilor luati in consideratie; comparabilitatea este asigurata prin:
1.argumentarea masurilor tehnice, organizatorice si/ sau economice de
ameliorare a indicatorilor particulari a subsistemului-tinta de management
(indicatorii calitatii, indicatorii consumului specific a resurselor, indicatorii
organizational-tehnici ai productiei, nivelul dezvoltarii sociale a
colectivului, problemele ecologice);
2.dezvoltarea subsistemului de asigurare;
3.dezvoltarea subsistemului condus;
4.dezvoltarea subsistemului conducator;
5.ameliorarea relatiilor cu mediul extern.

Factorii comparabilitatii variantelor deciziilor:

1)timpul, care este luat in consideratie pentru actualizarea cheltuielilor,
costurilor, profiturilor etc. prin metoda discontarii la momentul de inceput
sau sfarsit de perioada;
2)calitatea obiectului, care se manifesta in diminuarea productivitatii
 176
obiectului, sporirea costurilor de exploatare si reparatie; este luata in
consideratie conform formulei: valoarea nominala a functiei inmultita la
coeficientul calitatii obiectului;
3)factorul calitatii obiectului, care se calculeaza ca raportul dintre
indicatorul calitatii obiectului in varianta veche si indicatorul calitatii
in varianta noua ;
4)efectul de scara a productiei, care se manifesta prin dependenta dintre
cresterea volumului de productie si micsorarea costurilor de productie din
contul cresterii cheltuielilor la consumator; este luat in consideratie conform
formulei:

Valoarea functiei obiectului = Valoarea nominala a functiei x Coeficientul

factorului (functia obiectului-investitii, pret, cost de productie, consum de munca, cheltuieli de exploatare
etc.; coeficientul factorului dimensiunea productiei este determinat individual pentru fiecare tip al productiei);

4)insusirea obiectului in productie, care este determinat numai pentru

calcularea costurilor de productie sau consumului de munca a primelor
exemplare sau partizi a productiei in serie pana la insusirea (asimilarea) ei
totala; coeficientul insusirii productiei este determinat individual pentru
fiecare tip de productie;
5)calitatea informatiei, care este determinata de metodele de obtinere a
informnatiei; se utilizeaza extrapolarea, expertiza, prognozarea
parametrica in dependenta de precizia necesara;
6)conditiile de utilizare (exploatare) a obiectului, la care se refera :
-regimul de lucru (utilizare a obiectului);
-tipul productiei;
-particularitatile productiei (dimensiunile, masa, complexitatea,
cantitatea, calitatea etc.);
-nivelul organizational-tehnic si social al productiei (nivelul de
automatizare a productiei, nivelul de progresivitate a tehnologiei,
conditiile de munca a lucratorilor etc.);
-imaginea consumatorului si cultura de productie, amplasarea
geografica etc.;
7)inflatia- este luat in consideratie conform formulei urmatoare:
Valoarea functiei = Valoarea nominala a functiei x Rata inflatiei; unde valoarea functiei poate fi pretul,
investitiile etc.; rata inflatiei este stabilita dupa datele oficiale ale BN);

8)riscul si incertitudinea, care sunt luate in consideratie pentru calculele

eficientei proiectelor realizate in conditii diferite; sunt calculate in baza ratei
individuale de scontare pe proiecte concrete; metodele de calcul: verificarea
stabilitatii dupa pragul rentabilitatii sau efectul integral, ajustarea
parametrilor poiectului si normativelor economice, descrierea formalizata a
incertitudinii; tipurile de riscuri posibile: juridic-legislativ; economic
exterior; politic; asimetriei informationale; conjunctural; evenimentelor
de forta-majora; de productie (tehnologic); incertitudinii comportamentale;
insolvabilitatii partenerilor.

Regulile de asigurare a comparabilitatii variantelor deciziilor:

1)varianta de baza este ultima varianta in timp;
2)formarea variantelor de alternativa este efectuata in conditiile asigurarii
calitatii si efificientei inalte a deciziei;
3)reducerea timpului de elaborare a variantelor si sporirea calitatii deciziei
este asigurata prin aplicarea tehnologiilor moderne informationale;
 177
4)asigurarea a deciziilor multivariante (nu mai putin de trei variante
pentru a decizie);
5)baza juridica a deciziilor;
6)automatizarea procesului de colectare si prelucrare a informatiei,
elaborare si realizare a deciziilor;
7)elaborarea si functionarea sistemului de responsabilitati si motivare a
luarii deciziilor eficiente;
8)existenta mecanismului de realizare a deciziilor.

Tema 41. Argumentarea economica a deciziilor in domeniul organizarii

 178
productiei

Argumentarea tehnic-economica complexa a deciziilor in domeniul productiei

reprezinta faza finala a procesului de elaborare a deciziei; efectul economic al
realizarii deciziei se manifesta dupa actul vanzarii (la producator) si dupa actul
cumpararii in procesul consumului/ exploatarii marfurilor (la consumator).

Principiile argumentarii economice:

1)evidenta factorului timp;
2)evidenta cheltuielilor si rezultatelor de-a lungul ciclului de viata al produsului;
3)aplicarea principiului abordarii sistemice in calcule;
4)aplicarea principiului abordarii complexe in calcule manifestat in efecte directe si
indirecte din procesul de realizare a inovatiilor;
5)asigurarea deciziilor tehnice si organizatorice multivariante;
6)asigurarea comparabilitatii variantelor dupa informatia initiala realizata prin
echivalarea variantelor la acelasi moment de timp, nivel de calitate, conditii de
utilizare.

Metodele de calcul ale efectului economic al masurilor de perfectionare ale

sistemului de management al productiei:
1)efectul economic al masurilor de sporire a calitatii intrarii sistemului (calitatea
materiei prime, materialelor, obiectelor de echipament achizitionate), care se
manifesta prin: 1.sporirea calitatii procesului cu diminuarea costului de productie a
produsului in rezultatul reducerii numarului de stationari a procesului de productie
si rebutului de productie (la producator); 2.sporirea calitatii procesului de productie,
ce permite ridicarea pretului produsului (la consumator); este calculat ca efectul net
sumar din: a) sporirea costurilor unitare in rezultatul utilizarii materiei prime de
calitate sporita; b)diminuarea costurilor unitare in rezultatul sporirii calitatii
procesului si parametrilor de intrare a sistemului; c)sporul pretului de prognoza fata
de pretul vechi (efectul net este efectul sumar minus costul masurilor de sporire a
calitatii intrarii sistemului); calculele sunt efectuate in conformitate cu principiile de
asigurare a comparabilitatii variantelor;

2)efectul economic al masurilor de sporire a calitatii procesului in sistem, care

presupun perfectionarea tehnologiei, organizarii productiei, gestionarii operative,
sporirii nivelului de automatizare; se exprinma prin sporirea calitatii marfurilor si
satisfactiei maxime a exigentelor / necesitatilor consumatorului; se manifesta prin
transferul calitatii de la intrare in sistem spre proces si iesire, in final (la
consumator si producator in mod egal); este calculat ca diferenta scontata sumara
dintre venitul (prognoza) si costul masurilor respective;

3)efectul economic asteptat al elaborarii si implementarii masurilor de sporire a

calitatii marfurilor (sporirea productivitatii, fiabilitatii, proprietatilor ecologice etc.)
si a dezvoltarii organizational, tehnice a productiei, care este calculat ca suma
scontata dintre profitul prognozat din vanzari si efectul ecologic sau social al
utilizarii marfurilor de calitate sporita minus costul masurilor respective;

4)efectul economic asteptat al achizitiei marfurilor noi (mijloacelor de productie) de

catre consumator, care este calculat ca diferenta scontata dintre profitul prognozat
specific si suma investitiilor in achizitia unei unitati de productie, transportarea,
asisitenta tehnica, montaj, punerea in exploatare, formarea profesionala a
 179
personalului, crearea fondului de rulment a pieselor de schimb etc.; la fel poate fi
luat in consideratie efectul social sau ecologic.
 180
Tema 42. Organizarea procesului decizional in domeniul productiei

Numarul si importanta deciziilor luate (decizii bune sau decizii rele) pot servi ca
baza la estimarea efortului managerial si a posibilitatior organizatiei de a realiza
obiectivele sale de productie si a functiona eficient. Criteriile de estimare a
deciziilor: 1)conformitatea cu exigentele obiective aferente deciziiei pozitive
pentru momentul dat; 2)corectitudinea deciziei, determinata sau confirmata ulterior
momentului luarii acesteia.

Caracteristicile deciziei:
1)activa si pragmatica, determina precis ce,cand si cum trebuie de facut;
2)elaborata in interesul realizarii obiectivelor de productie a organizatiei;
3)eficienta, adica aduce anumite beneficii economice sau organizational
-economice.

Clasificarea deciziilor
-dupa gradul de structurare: neprogramate (slab structurate); programate
(programate);
-dupa continut: economice; sociale; organizationale; tehnice; stiintifice;
-dupa numarul de obiective: cu un obiectiv ; cu obiective multiple ;
-dupa durata de actiune: strategice (pe termen lung ); tactice (pe termen mediu);
operative (pe termen scurt);
-dupa numarul de participanti in procesul decizional: individuale ; de grup;
-dupa nivelul decizional: organizatia in intregime; subdiviziunile structurale;
serviciile functionale ; functionari aparte ;
-dupa profunzimea de influentare: de un singur nivel ; de mai multe nivele ;
-dupa directia de influentare: interne (in interiorul organizatiei ca sistem); externe
(cu actiunea exteriorizata).

Fazele procesului decizional:

1.depistarea si definirea problemei (eficienta activitatii scade fata de perioadele
precedente; rezultatele nu corespund obiectivelor scontate; analiza comparata fata
de alte unitati este neavantajoasa);
2.cautarea, selectia informatiei si alternativelor de solutionare;
3.alegerea intre alternative ( prin metodele: de suficienta si de maximizare);
4.luarea deciziei;
5.transmiterea deciziei spre realizare, organizarea sistinerii deciziei, asignarea de
resurse necesare, crearea de conexiuni inverse.
Procedurile de organizare ale procesului decizional:
Faza I. Formularea sarcinii de solutionare a problemei:
-aparitia situatii noi;
-determinarea problemelor;
-selectarea informatiei necesare;
-descrierea situatiei-probleme;
Faza II. Elaborarea variantelor solutiilor:
-formularea exigentelor si limitelor;
-selectarea informatiei necesare;
-elaborarea variantelor posibile de decizie;
Faza III. Alegerea deciziei:
-determinarea criteriilor de alegere;
-alegerea deciziilor aferente criteriilor necesare;
 181
-estimarea consecintelor posibile;
-alegerea deciziei prioritare;
Faza IY.Organizarea realizarii deciziei si estimarea ei:
-plan de realizare a deciziei alese;
-controlul mersului realizarii deciziei;
-estimarea deciziei si aparitia situatii noi.

Conditiile starii de necesitate in luarea de decizii:

-existenta de discrepante intre nivelul de dezvoltare dorit si cel realizat, ce
determina inconformitatea intre functionarea organizatiei si obiective;
-discrepantele trebuie sa fie considerabile si evidente;
-persoana de decizie urmareste sa diminueze discrepantele;
-persoana de decizie este increzuta in posibilitatea diminuarii discrepantelor.

Factorii starii de necesitate in luarea de decizii:

-externi;
-interni;
-importanta deciziei pentru organizatie (neconsiderabila, medie, grava);
-presiunea timpului (lipsa de timp pentru luarea deciziei determina conducatorii sa
atraga atentia mai mult consecintelor negative decat celor pozitive, alegand un
numar limitat de factori);
-circumstantele situatiei (necesita importanta pentru persoana de decizie a
calificarii: decizie determinanta- decizie indeterminanta ).

Factorii de risc a procesului decizional: capitalul; delimitarea factorilor

decizionali; timp; modificarile legislative; nivelul de lichiditate; creditarea; inflatia;
dobanda.

Rangurile conditiilor de luare a deciziilor:

1)starea statica:
-conditiile simple, indeterminanta usoara:
a)numar limitat de factori si componente ale conditiilor inconjuratoare;
b)factorii si componentele sunt asemanatoare;
c)factorii si componentele sunt la fel si invariabile;
-conditiile dificile, indeterminanta moderata:
a)numar mare de factori si conditii de mediu;
b)factorii si componentele nu sunt asemanatoare;
c)factorii si componentele raman in general precedente;
2)starea dinamica:
-conditiile simple, indeterminanta moderata:
a)numar mic de factori si componente ale mediului;
b)factorii si componentele sunt asemanatoare;
c)factorii si componentele mediului sunt in permanenta modificare;
-conditiile dificile, indeterminanta considerabila:
a)numar mare de factori a mediului;
b)factorii si componentele sunt asemanatoare;
c)factorii si componentele mediului sunt in modofocare permanenta.

Important. In conditiile de: a) certitudine sunt utilizate metodele si procedeele

standarde de luare a deciziilor; b) incertitudine sunt aplicate experienta, intuitia,
abilitatile creative a conducatorilor.
 182
Strategiile de luare a deciziilor:
1)ocolirea incertitudinilor (ocolirea surselor de incertitudine si mizarea pe varianta
cea mai buna);
2)transformarea incertitudinii in factor bine determinat (analogia cu perioada
precedenta perioadei de incertitudine);
3)diminuarea indeterminantei mediului extern (prin tratative cu sursele de
indeterminare etc.).

Modurile de luare a deciziilor in dependenta de orientarea persoanei de decizie:

1)rational- rezultatul asteptat este maximal; sunt examinate toate alternativele,
rezultatele si consecintele fiecarui caz; pentru aceasta subiectul trebuie:
-sa cunoasca obiectivele sale si sa le rangeze dupa importanta;
-sa cunoasca toate alternativele posibile;
-sa cunoasca toate avantajele si dezavantajele tuturor alternativelor;
-sa aleaga alternativa ce asigura maximizarea obiectivului scontat;
2)administrativ- exigentele pentru decizii sunt minimale; conducatorul trebuie sa
analizeze alternativele pana la gasirea deciziei suficiente pentru solutionarea
problemei la nivel minimal;
3)intuitiv- procesul decizional este bazat pe analogie, asociatii conceptuale,
previziune; lipseste modul sistemic de alegere a alternativelor.

Metodele decizionale in grup:

1)asalt, care reprezinta proces de generare in grup a ideilor si critica posibilelor
alternative;
2)metoda grupului nominal, care reprezinta procesul limitat de discutie sau
comunicare in grup conform algoritmului urmator:
-fixarea ideilor fiecarui membru al grupului;
-fixarea tuturor ideilor grupului;
-examinarea fiecarei idei;
-determinarea de fiecare membru al grupului a reiting-ului fiecarei idei;
decizia definitiva se determina ca ideia cu reiting-ul total obtinut maximal.
3)metoda Delfi, care reprezinta o varietate a metodei grupului nominal; nu necesita
prezenta fizica a tuturor membrilor grupului; dureaza mai mult; are urmatorul
algoritm:
-definirea problemei si a posibilelor solutii prin anchetarea fiecarui
membru al grupului;
-completarea anonima si independenta a anchetei;
-prelucrarea rezultatelor anchetei, desifrarea si totalizarea;
-familiarizarea fiecarui membru cu rezultatele anchetei;
-inaintarea noilor decizii de fiecare membru al grupului si repetarea
algoritmului pana la obtinerea de consensus.

Schemele de luare a deciziei:

1)conducatorul poate lua decizia singur;
2)conducatorul poate lua decizia dupa consultatia cu altii;
3)conducatorul poate fi membrul grupului de decizie.

Eficienta deciziei:
a)deciziile individuale sunt eficiente in cazurile cand este nevoie de operativitate;
b)deciziile in grup sunt eficiente in cazurile cand este nevoie de precizie inalta.
 183
PARTEA 10. CULTURA SI NIVELUL ORGANIZATIONAL-TEHNIC AL
SISTEMELOR DE PRODUCTIE SI OPERATIONALE

Tema 43. Cultura organizational de productie

Cultura organizationala reprezinta un sistem de idei si viziuni acceptate in

organizatie asupra modurilor de organizare a productiei, operatiilor sau afacerii in
general, formelor de relatii si realizarii rezultatelor activitatii, ce deosebesc
organizatia data. Cultura dominanta in organizatie- exprima valorile centrale,
acceptate de majoritatea membrilor organizatiei.

Subcultura exprima valorile unui grup sau departament functional/ geografic al

organizatiei economice. Cultura puternica se caracterizeaza prin valorile
principale ale organizatiei, care sunt puternic mentinute, difuzate si cultivate.
Cultura slaba se caracterizeaza prin absenta valorilor stabile, experientei colective,
rotatia puternica a opiniilor.

Procesele tehnologice formalizate asigura stabilitatea si eficienta organizatiei,

cultura accentuand atentia supra centralizarii procesului decizional.
Procesele tehnologice nereglate devin eficiente in conditiile de cultura inalta a
organizatiei, ce mentine initiativa individuala, dar atenueaza controlul.

Cultura organizatiei este derivata a doua componente:

a)admiteri si prioritati ale celor ce o creeaza;
b)experienta, adusa de succesori.

Caracteristicile culturii organizationale:

-autonomitatea individuala- gradul responsabilitatii, independentei si posibilitatilor
de exprimare a initiativei in organizatie;
-structura- interactiunea organelor si persoanelor, regulilor in functiune,conducerii
directe si controlului;
-directia- gradul de formare a obiectivelor si perspectivelor activitatii organizatiei;
-integratia- gradul pana la care subiectii organizatiei se bucura de sustinere in
interesul realizarii activitatilor coordonate;
-asigurarea manageriala- gradul, fata de care managementul asigura conexiunile de
comunicare, asistenta si sustinerea angajatilor sai;
-asistenta- nivelul ajutorului din partea conducatorilor angajatilor;
-stimularea- gradul dependentei remunerarii de rezultatele muncii;
-identificitatea- gradul de identificare a lucratorilor cu organizatia in general;
-dirijarea conflictelor- gradul de solutionare/aplanare a conflictelor;
-dirijarea riscurilor- gradul de asumare a riscurilor si stimulare a inovatiilor de catre
lucratorii organizatiei.

Factorii organizationali ce influenteaza nivelul culturii organizationale:

-postul- pozitia in sistemul structural organizational;
-diviziunea muncii;
-stilul de conducere.

Metodele de transmisie a culturii:

-informatia, care contine descrierea evenimentelor, legate de crearea organizatiei
si/sau descrierea deciziilor importante, ce determina strategia organizatiei
 184
etc.; aparatul de conducere este fabrica informatiei, ce receptioneaza
informatia in urmatoarele forme:
-electronica, ce reprezinta date computerizate;
-cifrica sau numerica, reprezinta date din documente;
-orala, transmisa pe telefon etc. si utilizeaza aceasta informatie in calitate
de baza pentru realizarea altei productii- deciziilor; astfel, aparatul de
conducere este fabrica de producere a doua tipuri de produse:
-informatia (structurile producatoare: subdiviziunile de inginerie tehnica,
financiare, contabiltatea, public relations etc.);
-deciziile (structurile producatoare: subdiviziunile de administrare a
productiei, desfacerii, nivelul superior de conducere); nivelurile ierarhice
cu functii mixte sunt:
-oficiile personal,
-subdiviziunile de marketing;
tendintele moderne in asigurarea informationala a organizatiei:
-schimbarile radicale in organizarea si tehnica asigurarii informationale a
conducatorului (micro- si minicomputerile, computerile personale ca
componenta a sistemului legat cu bazele de date; sisteme automatizate de
receptionare, sistematizare, pastrare si transmitere a informatiei cu noi
caracteristici privind puritatea canalelor informationale, inadmisibilitatea
datelor incomplete, dublarea, input-ul informatiei destinate altor nivele
ierarhice de conducere etc;
-automatizarea procesului de executare a functiilor conducatorului; evolutia
metodelor de functionare a organizatiei de la baroul contopistului,
oficiu mecanizat, oficiu electificat la oficiu electronizat;
-modificarea mijloacelor de comunicare, inclusiv comunicarea prin reteaua
de microprocesoare;
-implementarea sistemelor corporative, ce reprezinta sisteme complexe
informationale de administrare a intreprinderii.

-traditiile, de care sunt legate valorile principale ale organizatiei si sunt

conditionate in mare masura de stilul conducerii ;
a)autoritar- caracterizat prin formalizare, standardizare impunatoare si
divizionare dupa tipul de tehnologie si functii; structuri ierarhice inalte, zone
inguste de administrare si centralizare considerabila; coordonarea efectuata
ierarhic in baza statutului, procedurilor si strategiei organizatiei;
b)liberal- caracterizat prin coordonare neformala, coordonatori de grup,
descentralizare, zone mari de administrare, ierarhie mai joasa, spirit creativ,
grad de formalizare si standardizare minimal, structurizarea intreprindeii
dupa obiective;
c)intermediar - caracterizat de combinari multiple a stilurilor.

-simbolurile materiale, promovate prin design-ul, planificarea teritoriilor si

cladirilor, mobilierului, stilului conducerii, vestimentatia etc.;
-limbajul, care este mijlocul de identificare a membrilor organizatiei cu cultura sa
sau subcultura ; formele comunicarii depind de natura informatiei despre
destinatarul (destinatarii) informatiei, aceasta presupune accentuarea
importantei destinatarului informatiei si nu a sursei de informare, precum
si capacitatea de estimare corecta de conducator a procesului de codare,
desifrare si destinare a informatiei intr-o directie si alta. Comunicarile sunt
eficiente atunci cand procesele de codare si desifrare a informatiei sunt
uniforme, in caz contrar tendinta de neuniformizare a proceselor creaza
 185
problema entropiei, ce se exprima in aparitia barierelor de comunicare
eficienta.

Schimbarea culturii organizatiei este posibila sub influenta externalitatilor, legate

de concurenta, reglarea de stat, evolutia factorilor economici, tehnologici etc., in
special: criza organizationala; schimbarea conducerii; fazele ciclului de viata a
organizatiei; varsta organizatiei; dimensiunile organizatiei; nivelul culturii; prezenta
subculturilor.

Coordonarea culturii organizationale presupune:

a)analiza culturii, ce include auditul culturii;
b)elaborarea propunerilor si masurilor speciale preventive, eliminative, de reglare,
de stimulare.

Mecanismele de coordonare a nivelului de cultura organizationala :

-coordonarea neformala si neprogramata (voluntara), bazata pe intelegere, definiri
generale, stereotipuri psihologice etc.; este eficienta in urmatoarele conditii:
1)lucratorul trebuie sa stie sarcinile sale si a subdiviziunii;
2)lucratorul trebuie sa stie exigentele fata de munca sa;
3)lucratorul trebuie sa se perceapa parte componenta a organizatiei.
-coordonarea programata impersonala, bazata pe metodele si regulile de lucru
standardizate in forma de proceduri, planuri sau programe de actiuni;
-coordonarea individuala, abordata in doua moduri: 1)coordonarea este
efectuata de conducator, care are in subordonare cel putin doua subdiviziuni; este
aplizata pentru a unifica intelegerea sarcinilor generale; 2)coordonarea este
efectuata de un conducator numit special: conducator pe produs, conducator de
proiect, reprezentant al clientului, birou special; este insotita de costuri suplimentare
ignorate numai in cazuri de urgenta.
-coordonarea de grup, efectuata in cadrul consfatuirilor de productie, unde se tine
cont de prioritatile individuale si interesele de grup ; functiile comunicativitatii in
grup sau organizatie: control, motivare, exprimarea emotionala, transmiterea
informatiei ; directiile fluxurilor comunicative: orizontala, verticala: ascendenta si
descendenta.
 186
Tema 44. Nivelul organizational-tehnic al productiei si modelele de evaluare

Nivelul organizational-tehnic (NOT) reprezinta nivelul realizat al dezvoltarii

mijloacelor de productie, metodelor de organizare si gestiune.
Nivelul organizational-tehnic al productiei (NOTP)- reprezinta gradul de
corespundere a tehnologiei si organizarii proceselor de productie exigentelor intrarii
sistemului si exprima eficienta politicii inovationale.
Nivelului tehnic al productiei (NTP)- reprezinta treapta dezvoltarii mijloacelor de
productiei si nivelul de progresivitate a tehnologiei.
Nivelul organizational al productiei (NOP)- reprezinta nivelul de dezvoltare a
organizarii procesului de productie, muncii, gestiunii si nivelul de organizare a
proceselor.
Dezvoltarea organizational-tehnica a productiei la nivel de intreprindere - este
bazata pe realizarea proiectelor investitionale si inovationale de perfectionare a
tehnologiei, organizarii productiei, muncii si gestiunii.

Pentru caracteristica NOT pot fi utilizate:

a) cartoteca Institutului de Economie a Academiei de Stiinte USSR, care include
peste 200 de indicatori ai nivelului tehnic-economic al productiei;
b) metodici ramurale, care cuprind indicatorii organizational-tehnici si volumul
investitiilor necesare pentru sporirea nivelului OT sau micsorarea consumului de
munca (altfel, sporirea productivitatii muncii) cu o marime determinata la tranzitia
de la un nivel OT la altul; cresterea NOT este legata de scaderea consumului de
munca a procesului de executare a productiei;

Valoarea indicatorilor NOT a proceselor tehnologice de executare a productiei

specializate dup Carlic-Gradov,%

Nivelul de Tipul Nivelul de mecanizare pe Dezvoltarea Micorarea

specializare produciei operaii metodelor in consumului de munc
flux pe unitatea
de mecanice de producie
asamblare
Pe clase serii mici 25-50 30-65 25-30 5
Pe genuri serii medii 25-50 45-50 45-50 20
Pe varietati serii mari 25-50 70-100 55-65 40
Pe tipuri de masa 50-60 70-100 75-85 50

c) urmatorul sistem de indicatori Bacanov- Seremet:

1.indicatorii nivelului tehnic-stiintific al productiei:

-indicatorii activitatii de cercetare-dezvoltare, integrare a stiintei si prouctiei;
-indicatorii progresivitatii si calitatii productiei;
-indicatorii progresivitatii tehnicii utilizate;
-indicatorii progresivitatii ptroceselor tehnologice utilizate;
-indicatoriinivelului de mecanizare, automatizare si robotizare a productiei,
implementarii productiilor flexibile automatizate;
-indicatorii dotarii tehnice si energetice a muncii;
-indicatorii implementarii tehnicii noi, executarii programelor tehnic-stiintifice si a
planului de dezvoltare tehnica;
-indicatorii eficientei economice a masurilor de implementare a tehnicii noi;
 187
2.indicatorii nivelului de organizare a productiei si muncii:
-indicatorii nivelului de concentrare, specializare, cooperare si plasare a productiei:
-indicatorii duratei ciclului de productie;
indicatorii ritmicitatii si altor principii de organizare rationala a productiei,
paralelitatii, consecutivitatii (continuitatii, liniaritatii);
-indicatorii organizarii muncii;
-indicatorii starii esteticii industriale si culturii de productie;

3.indicatorii nivelului de gestiune a activitatii economice si a infrastructurii

neproductive:
-indicatorii structurii de productie a intreprinderii;
-indicatorii structurii organelor de gestiune a intreprinderii;
-indicatorii utilizarii metodelor economice, organizational-administrative si sociale
de gestiune;
-indicatorii activitatii de normare, planificare, evidenta si control;
-indicatorii conditiilor si relatiilor economice externe;
-indicatorii conditiilor sociale a colectivului de munca;
-indicatorii rationalizarii utilizarii resurselor naturale si protectiei mediului.
__________________________________________________________________

d)in conditiile de realizare a paradigmei dezvoltarii contemporane efectul de scara

plus efectul debordarii/cuprinderii definita mai simplu ca productia de masa la
comanda cu eficienta determinata de continuitatea acesteia:
- nivelul organizational poate fi determinat de indicatorii de solicitare a utilajului
(coeficicentul de solicitare, coeficientul schimburilor de functionare a utilajului
etc.);
- nivelul tehnic al tehnologiilor utilizate poate fi determinat prin raportarea la
modul respectiv al sistemului tehnologic sau etapa de dezvoltare;

e) nivelul organizational-tehnic al productiei la comanda poate fi determinat de

indicatorii:
Y(T) = f (X continuu, X mod de organizare, X flexibilitate), unde: X continuu reprezinta totalitatea
indicatorilor ce caracterizeaza continuitatea procesului de productie; X mod de
organizare reprezinta totalitatea indicatorilor ce caracterizeaza modul de organizare
tehnologica; X flexibilitate reprezinta totalitatea indicatorilor, ce caracterizeaza
flexibilitatea productiei; pentru evaluarea flexibilitatii productiei pot fi utilizate
criteriile:

-rezultatele activitatii intreprinderii in perioada curenta, ce permit realizarea

rezultatelor, ce satisfac necesitatile interne si a pietei;
-capacitatea intreprinderii de a planifica si prognoza procesul dezvoltarii
sale in vederea innoirii;
flexibilitatea productiei poate fi determinata prin urmatoarea relatie:
X flex = f(S stabilitatea la innoire, C capacitatea de innoire) = f {(A, MP, Vr, Pn, Cp), (Pm i, Ppr, n} A- activele intreprinderii
dupa bilant, MP-mijloacele proprii, Vr- volumul realizarii, Pn profitul net, Cp- cota profitului destinata innoirii/ insusirii
productiei noi; P mi- perioada medie de pregatire si insusire a productiei noi, P pr- durata medie a perioadei medie de
productie si realizare a productiei, n- nomenclatura productiei.

Clasificarea indicatorilor NOTP:

-dupa nivel:
-complecsi, care corespund nivelului zero a arborelui indicatorilor; este
determinat dupa una din formulele:
1)suma indicatorilor sintetici ponderati;
 188
2)K= ao + a3KNTP + a4K NOP;

3)K=a5Ka1NTP Ka2NOP ,
unde: a0, a1, a2, a3, a4,,a5-coeficientii de regresie.

-sintetici, care corespund nivelului unu al arborelui indicatorilor; sunt

determinati ca functie a indicatorilor particulari;
-particulari, care corespund nivelului doi al arborelui indicatorilor; sunt
determinati ca raportul dintre indicatorii faptici la indicatorii normativi
(sau de plan) in conditiile cand influenta indicatorului faptic (real) asupra
NOTP este pozitiva; si ca raportul invers, cand influenta este negativa;
-dupa caracterul procesului formalizat:
-nivelului tehnic;
-nivelului organizatoric;
Factorii nivelului tehnic al productiei:
-nivelul de mecanizare si automatizare a productiei, care este determinat ca raportul
dintre numarul muncitorilor de baza si auxiliari cu functii de deservire a masinilor
si supraveghere a automatelor si numarul total a muncitorilor de baza si auxiliari;
-nivelul de progresivitate a proceselor tehnologice, care este determinat ca raportul
dintre numarul de procese progresive si numarul total de procese in corespundere cu
metodica intreprinderii;
-varsta medie a proceselor tehnologice;
-varsta medie a utilajului tehnologic;
-dotarea tehnica a muncii, care este determinata ca raportul dintre valoarea fractiei
active a mijloacelor de productie fixe si numarul total al lucratorilor intreprinderii.

Factorii nivelului organizatoric al productiei:

-nivelul de specializare a productiei;
-nivelul de cooperare a productiei;
-coeficientul lucrului in schimburi a utilajului tehnologic;
-nivelul de completare a statului de personal;
-ponderea muncitorilor de productie in numarul total al lucratorilor intreprinderii;
-indicatorul de fluctuatie a cadrelor intreprinderii;
-ponderea pierderilor de timp in fondul nominal sa fondul efectiv de timp;
-coeficientul frecventei traumatismelor la intreprindere;
-coeficientul proportionalitatii proceselor de productie partiale dupa capacitate;
-coeficientul continuitatii proceselor de productie;
-coeficientul paralelitatii proceselor de productie;
-coeficientul proceselor de productie in flux simplu;
-coeficientul ritmicitatii proceselor de productie.
Domeniile de aplicare a valorilor indicatorilor NOTP:
-analiza nivelului de progresivitate productiei;
-depistarea trasaturilor slabe ale organizarii productiei la intreprindere;
-elaborarea cailor de ameliorare a NOTP;
-prognozarea strategica ( profitul optim pe peroade lungi de planificare etc.).
 189
Tema 45. Directiile dezvoltarii managementului productiei ai operatiilor

Directiile modificarilor structurilor organizationale, a formelor si metodelor de

conducere a operatiilor de productie si desfacere:
1)realizarea descentralizarii operatiilor de productie si comercializare;
2)expansiunea inovationala, cautarea pietelor de desfacere si diversificarea
operariilor;
3)debirocratizarea, ridicarea permanenta a spiritului creativ si a randamentului
productiv a personalului.

Tendintele moderne de dezvoltare a organizatiei economice ca sistem

operational si de producere:
1)dezvoltarea sistemelor operationale integrate (procese de productie flexibile,
reingeneering, stocuri minime, diminuarea dimensiunilor intreprinderii);
2)dezvoltarea structurilor organizationale (structuri divizionale, structuri de retea,
grupuri mici, piete interne, centre strategice de profit);
3)dezvoltarea sistemelor managementului calitatii (munca fara defecte, activizarea
personalului, parteneriatul cu furnizorii, autocontrol);
4)dezvoltarea sistemelor de stimulare (participarea in profituri, dezvoltarea
stimularii nemateriale);
5)stabilizarea componentei lucratorilor (reciclarea, reorientarea profesionala,etc.);
6)antrenarea lucratorilor in gestiune (grupurile de muncitori si comitetele,
democratizarea conducerii). In special:
-orientarea spre previziune;
-integrarea si intersectia functiilor;
-globalizarea;
-extinderea tehnologiilor informationale;
-orientarea spre actionar;
-flexibilitatea si adaptabilitatea;
-rolul de frunte a clientului;
-orientarea spre crearea valorii adaugate si calitatea muncii;
-accelerarea productiei;
-ridicarea rolului inovatiilor si antreprenoriatului.

Directiile principale de modificare a elementelor modelelor manageriale:

Obiectul modificarilor Modelul modern Modelul de viitor
organizatia ierarhia retea
structura autosuficienta interdependenta
asteptarile lucratorilor satisfacerea necesitatilor cresterea calitativa a personalului
conducerea curente orientarea concentrata
forta de munca autocratismul aparteneta la culturi diferite
munca omogenitatea de grup
pietele individuala globale
beneficiile interne timpul
orientarea valorile consumatorii
resursele profitul combinari ale organelor
conducerea capitalul informatia de conducere
calitatea consiliul directoral realizarea nivelului posibil fara
realizarile nivelului dat compromise

Fazele evolutiei tendintelor managementului organizatiei:

1)delimitarea functiilor de conducere de proprietate;
2)organizarea administrativa-de comanda cu ierarhie verticala;
3)tranzitia la organizatia informationala.
 190
Posibilitatile noi de extindere geografica a pietelor intreprinderii si marirea liniilor
de productie, obtinute in rezultatul valorificarii proprietatilor de flexibilitate si
adaptabilitate sunt factori mai puternici decat tendinta permanenta de a realiza
rezultatele dorite cu orice pret.

Proprietatile organizatiilor economice moderne:

1)utilizarea potentialului antreprenorial in interiorul intreprinderii, ce presupune
transformarea organizatiei in organizatia cu piata interna bazata pe caracterul
autonom a functionarii structurilor liniare, functionale, de marketing, inclusiv,
verigile superioare ale aparatului de conducere, ce se transforma la randul lor in
intreprinderi autonome; Pietele organizationale diminueaza costurile pentru
evidenta, costurile asociate si alte costuri prin simplificarea operatiilor, creeaza baza
fiabila pentru relatii de parteneriat;
2)adaptarea permanenta la dinamica mediului exterior, ce se manifesta prin
flexibilitate, atasarea fata de individ, utilizarea prioritara a echipelor,
competitivitatea interna sporita, tendinta spre diversificare;
3)managementul cunostintelor (abilitati profesionale, experienta), ce presupune
intelegerea factorilor si mecanismelor de acumulare si aplicare a cunostintelor de
fiecare individ si organizatie.
Sarcinile organizatiilor in ceea ce priveste lichidarea deficitului de
cunostinte (repartizarea neuniforma a cunostintelor tehnologice intre
lucratori si organizatii):
-obtinerea de cunostinte;
-insusirea cunostintelor;
-transmiterea cunostintelor.
Managementul cunostintelor:
1)ca functie cuprinde:
-depistarea resurselor organizatiei;
-utilizarea suplimentara a resurselor organizatiei;
-cautarea permanenta a experientei de varf;
2)ca gen de activitate manageriala cuprinde:
-practica atribuirii valorii suplimentare informatiei existente prin
depistarea, selectarea (filtrarea), sintetizarea, depozitarea,
restabilirea si difuzarea cunostintelor reale in forma aplicabila;
-atribuirea cunostintelor cu caracter aplicabil , consumerist;
-crearea mediului educational interactiv.
4) managementul schimbarilor prin flexibilitatea modificarilor organizationale
ale sistemelor operationale si de productie; cele mai frecente sunt urmatoarele
forme:
ORGANIZATIILE DE RETEA
Organizatiile de retea- organizatii, in care consecutivitatea comenzilor
ierarhice este substituita prin comenzi in lant provind livrarea
productiei si dezvoltarea relatiilor cu alte firme. Retelele - prezinta
totalitatea firmelor sau a unitatilor specializate, activitatea carora este
coordonata prin mecanismele de piata si nu metode de comanda.
Tipurile organizatiilor de retea:
1)organizatia de retea pentru realizarea proiectelor mari;
2)organizatia de retea in zone cu firme de productie mici;
3)firmele de productie mari, dispersate geografic si asociate in sistem unic;
4)uniunile strategice.
Trasaturile specifice ale organizatiilor de retea:
1)dispunerea tuturor resurselor, necesare pentru productia sau serviciile
 191
stabilite;
2)fundamentarea preferentiala pe mecanismele de piata decat pe formele
administrative de conducere;
3)comportamentul activ in realizarea proiectelor comune, ce asigura
eficienta superioara organizatiilor de antrepriza;
4)asocierea, bazata pe cooperare, a organizatiilor si coordonarea reciproca
a actiunilor participantilor grupului de retea (furnizori, producatori,
companiile comerciale, companiile financiare);
5)pastrarea trasaturilor, caracteristice formelor de baza a structurilor, in
conditiile organizatiilor de retea stabile, dinamice.
Caracteristica proprietatilor organizatiilor
Factorii Modelul
ierarhic de retea
Baza normativa relatii de servici raporturi contractuale
Mijloacele de comunicare standarde in baza tehnologiilor moderne
Modelul de solutionare a litigiilor control, ordin administrative normele reciprocitatii
Gradul de flexibilitate mic mare
Obligatiile partilor nivel mijlociu nivel inalt
Climatul in organizatie formal, birocratic deschidere, beneficii reciproce
Prioritatile sau alegerea subordonarea interdependenta
participantilor

Greselile tipice in dezvoltarea formelor organizationale:

1)extinderea formei peste posibilitatile sale interne;
2)aparitia modificarilor ce nu corespund logisticii interne a entitatii
organizationale.
Formele organizatiilor de retea:
1) retea stabila, care este utilizata pentru deservirea pietei previzibile prin
asocierea resurselor specializate a partenerilor (subdiviziunilor firmei)
in corespundere cu lantul valoric pe produs; componentele legate prin
acorduri concrete de nucleul firmei verticale sunt substituite prin reteaua
stabila; fiecare component mentine competitivitatea sa prin deservirea
clientilor in afara retelei; pericol prezinta tendinta de utilizare deplina a
resurselor in favoarea centrului, ce conditioneaza necesitatea controlului
gradul de interdependenta a partenerilor permanenti, si modificarile
nejustificate sau negandite, ce pot transforma reteaua in organizatia
verticala;
2)retea interna (piata interna), care conditioneaza crearea relatiilor de
piata in interiorul firmei; obiectivul principal consta in obtinerea
avantajelor concurentiale prin oferirea libertatii antreprenoriale
subdiviziunilor firmelor, concentrate spre rezultatul final; pericol prezinta
atat factorii ce suprasolicita mecanismele de piata, extinderea
extraordinara a retelei, orientarea incorecta a modificarii retelei, cat si
modificarile ce provoaca disbalantarea relatiilor dintre cumparatori si
vanzatori;
3)retea dinamica, legata de forma divizionala a organizatiei, ce
accentueaza capacitatea sistemului de adaptare prin orientarea
subdiviziunilor independente spre piete interdependente; eforturile fiecarei
firme urmareste oferirea structurilor noi avantajelor concurentiale
noi (iesirea la piete noi, implementarea inovatiilor tehnologice, insusirea
si stemului de standarde), aceasta poate frana dezvoltarea retelei dinamice
si capacitatea sa de repartizare eficienta a resurselor si a personalului;
deaceea fiecare firma (subdiviziune) trebuie sa mentina
competitivitatea proprie si sa reziste factorilor de pericol.
 192
Conexiunile organizatiei de retea- sunt conditionate de doua particularitati
ale retelei (caracterul interdependentei intre componentele retelei si relatii
de piata voluntare bazate pe raporturi contractuale); relatiile de piata sunt
structurate adecuat conditiilor de functionare a organizatiei si nu sunt
limitate de norme administrative sau de o anumita parte; comportamentul
este gestionat nu de o veriga structurala sau conducator dar de rezultatele
activitatii; la inceputul realizarii unui proiect sunt determinate strict
obligatiunile si create mecanismele raporturilor de productie eficiente si de
solutionare a litigiilor; sunt in stare de innoire, ajustare constanta si
permanenta in dependenta de inovatii tehnologice, de piata sau alti factori
a mediului extern.

ORGANIZATIILE VIRTUALE
Organizatiile virtuale pot fi urmatoarele tipuri:
1.corporatiile de productie a produselor virtuale;
2. prezinta organizatii cu granitele formale;
3.organizatii de tip umbrela, puternic dispersate in spatiu si timp
datorita multitudinii de contracte si subcontracte cu externalitatea.
Particularitatile corporatiilor virtuale:
-caracterul diversificat de functionare; posibilitatea de a refuza
activitatile neprofitabile sau neefective prin transmiterea acestora altor
companii si axarea pe intrebarile si problemele de competente de baza si
avantajele competitive;
-realizarea relatiilor si activitatilor manageriale in baza sistemelor
informationale integrale si locale, precum si telecomunicatiilor;
-raporturile de parteneriat si relatiile, bazate pe o serie de acorduri,
contracte si posedarea comuna si reciproca a proprietatii, cu
organizatiile cointeresate;
-formarea aliantelor provizorii cu organizatiile din domeniile de
activitate inrudite ;
-integrarea partiala cu compania materna si pastrarea relatiilor de
posedare comuna a proprietatii atat timp cat aceasta este convenabila;
-raporturi contractuale a angajatilor cu administratia la nivelul tuturor
verigilor structurale;
-mentalitatea noua a conducatorilor: refuzul controlului total, tranzitia de
la subordonare la coordonare, increderea reciproca, prioritatea spiritului de
afaceri in loc de aspiratiile carieriste etc;
-crearea premiselor pentru formarea organizatiei educationale: utilizarea
cunostintelor acumulate si asigurarea furnizarii de informatii noi;
-posibilitatea livrarilor globale, speciale prin formarea unui sistem unic
informational despre consumatori si piata de consum, aplicarea metodelor
de design si computerizare a proceselor de productie, care antreneaza
lucratorii de inalta calificare a companiei, furnizorii, distribuitorii,
vanzatorii detailisti si cumparatorii.

ORGANIZATIILE MULTIDIMENSIONALE
Organizatia multidimensionala - reprezinta organizatia adaptabila la
modificari, conditionate de mediul extern, fara a necesita reorganizare;
reorganizarea nu este strict necesara in cazul cand toate trei tipuri de unitati
organizationale bazate pe trei directii de diviziune a muncii (functionale, pe
produs, pe piata) sunt prezente la fiecare nivel de organizare, iar structura
organizationala a companiei ramane neschimbata. Organizatia
 193
multidimensionala arhitectural poate fi reprezentata prin cub, muchiile
caruia prezinta intersectia a trei subdiviziuni ale structurii organizationale cu
directii diferite, deaceea interactiunile dintre acestea poarta caracter
neregulat; fiecare subdiviziune poate actiona ca organizatie
multidimensionala sau in conditii de autonomie la orice nivel structural;
daca numarul subdiviziunilor este mare pot fi numiti coordonatori (de
exemplu, pentru grupul operational si service sau grupul serviciilor
administrative si serviciu personal).
Tipurile unitatilor organizationale:
1)structurile determinate functional, produsul carora se consuma in
interiorul organizatiei (sectiile de aprovizionare, financiare, juridice,
personal, investigatii, constructie, de productie); pot beneficia de resurse
financiare din partea subdiviziunilor superioare, ce vor fi considerate credite
externe obligatoriu rambursabile; sunt considerate centre de profit in
organizatii cu piata interna, sumele profiturilor vor fi obiectul impozitarii
corporative; sunt libere in alegerea partenerilor si cumparatorilor; decizia
privind cresterea productiei si marirea dimensiunilor subdiviziunii va
depinde numai de garantiile de vanzare a productie; structura
organizationala interna nu trebuie sa suporte modificari esentiale;
2)structurile determinate pe produs sau servicii, produsul carora se
consuma in afara organizatiei (uzinele si sectiile corporatiilor mari);
folosesc personalul special, nu au nevoie de investitii; pot beneficia de
fondurile (in forma de credite) subdiviziunilor ierarhic superioare; obtin
profituri din vanzari; asa profituri sunt impozabile in cazul organizatiilor cu
piata interna in marimea necesara acoperirii costurilor operationale, iar
surplusul lor neutilizat este transmis subdiviziunilor superioare; sunt mobile
in ceea ce priveste includerea sau excluderea din structura;
3)structurile de piata, determinate de clasificarea clientilor externi ai
organizatiei (filiale delocalizate geografic sau sectii pentru deservirea
consumatorilor mari, engrossistilor) au doua functii: vanzarea productiei
altor subdiviziuni ale organiatiei si realizeaza serviciile sale clientilor
externi; 2. protejarea utilizatorilor pietelor unde activeaza, reprezentand
compania pe piata si piata in companie; componenta lor este determinata de
dimensiunile si caracterul pietelor de desfacere; functioneaza ca centre de
profit, care poate fi utilizat pentru ameliorarea productiei proprii si
elaborarea produselor noi; activitatea altor subdiviziuni este considerata
externa; pot aferi servicii organizatiilor din exterior dar nu concurentilor si
atunci cand acceasta nu cintravine obiectivelor organizatiei.
Particularitatile structurii multidimensionale fata de structurile de
matrice:
-conducatorul subdiviziunii vinde serviciile sale altor subdiviziuni;
-conducatorul subdiviziunii, clientii careia sunt din exterior nu este
considerat conducatorul subdiviziunii nivelului inferior;
-in organizatia de matrice lucratorii au doi conducatori: unul- conducatorul
sectiei de intrare (resurse materiale), al doilea- conducatorul sectiei de
iesire (productie);
-orice subdiviziune din organizatiile de matrice au doua dimensiuni: de
intrare si de iesire, nu au subdiviziuni de piata; subdiviziunile de
marketing pot fi organizate ca a treia dimensiune;
-conducatorii organizatiilor multidimensionale au un grad ridicati de
autonomie in executarea functiilor control si de conducere generala;
poarta raspundere totala pentru deciziile luate la nivelul centrelor de profit
 194
cu care conduc;
-conducatorii fiecarei subdiviziuni la orice nivel al organizatiiei cu piata
interna sunt considerati conducatori generali in cazul cand
subdiviziunea aferenta este considerata organizatie fractionara (organizatie
structura careia repeta structura subdiviziunilor la fiecare nivel
organizational).

ORGANIZATIILE CIRCULARE
Organizatia circulara reprezinta organizatia cu ierarhia democratica,
caracterizata prin:
-lipsa autoritatii absolute a unui individ;
-posibilitatea participarii fiecarui individ la procesul decizional;
-fiecare conducator este obiectul puterii colective a lucratorilor;
-pe langa fiecare conducator este creat un consiliu;
-fiecare conducator are doi subordonati, ce formeaza consiliul respectiv;
-fiecare consiliu poate coopta reprezentanti din alte subdiviziuni
functionale cu participarea la vot a subordonatilor etc.;
-participarea la consiliu este obligatorie numai pentru conducator;
-leaderii de grup sau subgrup sunt alesi in cazurile de reprezentanta a
subdiviziunilor numeroase.
Obiectivul principal al organizatiilor circulare este considerata
posibilitatea de sporire considerabila a calitatii si eficientei
managementului, ce depinde de gradul de autonomie a unitatilor
structurale, volumul de autocontrol; gradul de cooperare intre
subdiviziunile relativ autonome a organizatiei.

ORGANIZATIILE INTELIGENTE
Organizatiile intelectuale - reprezinta organizatii formate din numar mare
de intreprinderi mici, ce interactioneaza in baza principiilor: 1.mai mult a
comunitatii libere, decat a statului totalitar; 2.mai mult pluraliste, decat
control administrativ; 3.organizarii structurale pentru inceput ierarhice, mai
tarziu de autogestiune cu arhitectura flexibila si mobila; 4. relatii noi de
disciplina, coordonare orizontala, raspundere directa si controlul
executorilor; 5. procese strusturale si principii de structuri informationale
deschise.

Conditiile constituirii organizatiei intelectuale:

Libertatea alegerii Raspunderea comuna
-accesul liber la informatie echitatea si pluritate
-libertatea antreprenoriala sistemul educational voluntar
-liberalizarea grupurilor de lucru autogestiune democratica
Managementul corporativ limitat

Conditiile de eficienta a functionarii organizatiilor intelectuale:

-utilizarea drepturilor si avantajelor libertatii antreprenoriale in
interiorul organizatiei in combinare cu comunitatea stabila si gestionarea
rationala;
-grupul de lucru are reputatie si pondere mai mare decat indivizii din
componenta grupului (efectul sinergetic);
-posibilitatile pietei codimensionate cu dimensiunile posibilitatilor
organizatiei ca comunitate;
-organizatia trebuie sa asigure managementul centralizat a problemelor,
 195
pe care piata nu le poate rezolva;
-atitudinea lucratorilor fata de consumatori reflecta atitudinea organizatiei
fata de lucratori;
-dreptul libertatii comunicarii si a personalitatii asigura dezvoltarea
relatiilor neformale in interiorul organizatiei;
-crearea lantului de cunostinte prin utilizarea potentialului intelectual a
tuturor lucratorilor si formarea aliantelor economice;
-functiile manageriale a organizatiei mijlocii constau in crearea normelor
si regulilor de lucru, elaborarea si implementarea standardelor de
evidenta contabila, supravegherea si asigurarea calitatii asteptate de
consumatorii externi.

ORGANIZATIILE AUTOEDUCATIONALE
Educatia organizationala prezinta: 1.sursa continua de formare a
avantajelor concurentiale a companiilor; 2.strategia modernizarii
permanente a metodelor si ridicarea eficientei tuturor activitatilor; 3.poate
fi interpretata simbolic: Instruire = Instruire conform programului (carti,
lectii) + Instruire interactiva ; Modurile perfecte de instruire =
Initiativa + Spiritul novator.
Trasaturile corporatiilor cu vechime mare de activitate:
-adaptibilitate la mediul extern si modificari, ce presupune capabilitatea de
instruire;
-grad inalt de atasare, consolidare a personalului si identitatea culturii
organizationale, ce presupune crearea sistemului de valori proprii;
-toleranta fata de idei noi sau adverse si genuri de activitate, ce
conditioneaza decentralizarea conducerii;
-finantarea conservativa ca factor de franare a investitiilor riscante a
corporatiei;
-instruirea ca proces curent;
-instruirea ca proces de sustinere;
-instruirea ca proces de prevenire.
Principiile organizatiilor autoeducationale:
1)a invata mai repede decat concurentii;
2)a invata in interiorul organizatiei;
3)a invata dupa granitele organizatiei (de la furnizori si clienti);
4)a invata pe verticala;
5)a da intrebari corecte si a invata in actiune;
6)a prognoza viitorul, a crea scenarii si a invata de pe scenarii;
7)a folosi in practica tot ce s-a invatat si a invata in practica;
8)a invata mai repede decat se schimba mediul exterior;
9)a invata in domeniile noi.
 196
BIBLIOGRAFIA:
BIBLIOGRAFIA:
BIBLIOGRAFIA:
BIBLIOGRAFIA:
BIBLIOGRAFIA:
BIBLIOGRAFIA:
BIBLIOGRAFIA:
BIBLIOGRAFIA:

. . , 1999.
: /
.., .., .. .; ..
... .:..,1996.
.., .. \ . .:
, 1997.
.., .. - . .
-- , , 2003.
.., .., .. - :
.-.:, 2000.
. .:.
./ ....- .:, 1997.
.. .-.:-,1996.
.., ..
. //
. -.:, 1993.
., ., .
.//, 8 25 2002, .24-28.
Larry Grayner. The evolution and the revolution in growing organizations.
//Harvard Business Review, 1972.
Liz Clarke. Managementul schimbarii. Bucuresti, Teora, 1994.
.. ,
..:-, 1994.
.., .., .. -
. ., , 2000.
.., ..
. //
. / . ...-.: , 1996
. :10
: . .-.,, 1996.
. . .:-, 2000.
.. .., , 2000.
,
/ . ... , 1989.
. ..,1995.
Probleme ale sistemelor economice nationale. Ed.Spirit romanesc. Craiova, 2002.-
300P.
. : , .
. . .,1972.
.. - .
. .,1996.
.. . .-
 197
.:, 1998.
Samuel C.Certo. Managementul modern. Diversitatea, calitatea, etica si mediul
global. Planificarea strategica. Organizarea si conducerea. Motivarea salariatilor.
Managementul si Internetul. Bucuresti, Teora, 2002.
. : , , : . .
/ . ...- .: , 1985.
7 . . 5- ..,
, 2002.
.. . ., , 1999.
.. . .:-, 2002.
,
./ . ... , 1990.
Badita M.,Baron T., Korka M. Statistica pentru afaceri. Bucuresti, Eficient, 1998.
. . . .,1973.
.. ..1-2.-.:, 1989.
.. : ...,
1995.
.. : .-.,1989.
.. ..,1995.
.. ..,1995.
.. .
. ,1995. 4.
.
- .
,1994. 10.
., . :
..1-2.-.:,1981.
.., ..
//
/ ....-. : , 1996.
.. . . -. 1999.
,
. ...., 1989.
Paun M.Analiza sistemelor economice.Bucuresti,ALL, 1997.
..
. , 1995.4.
.. . .,1995.
. .
,1995.2.
. : , :
. ..,1972.
.. .
, 1996.4.
.. - .
: ..,1996.
.. .
, 1996.4.
. .....,1996.
., .. .- . .,-, 2004
..,... - : .
--, , 2003
.., .. . ..,-
 198
,2004
. .... ., , 2004
.. -
..,1996.
, .
.... ,1990.
.. (
).-: ,1996.
. ...., 1995.
Vergil Voineagu, F.Furtuna, M.E.Voineagu, C.Stefanescu Analiza factoriala a
fenomenelor social-economice in profil regional, Bucuresti, Aramis, 2002.
Vergil Voineagu, F.Furtuna, M.Voineagu, S.Stefanescu. Analiza factoriala a
fenomenelor social-economice in profil regional. Bucuresti, Aramis, 2002.
Samuel C.Certo Managementul modern. Diversitatea, calitatea, etica si mediul
global. Planificarea strategica. Organizarea si conducerea. Motivarea salariatilor.
Controlul. Competitivitatea. Managementul si Internetul. Bucuresti, Teora, 2002.
F.Kotler. Managementul marketingului. Editia III-a. Bucuresti, Teora, 2002.
Liz Clarke. Managementul schimbarii. Buc.,Teora, 1994.
A.Cotelnic. Managementul activitatii de productie. Chisinau, Evrica, 2003.
G.Stanculescu. Managementul operatiunilor de turism. Ed.ALL BECK, Bucuresti,
2002
V.Radu, D.Curteanu. Managementul proiectelor de constructii. Bucuresti,
Ed.Economica, 2002
Gh.Basanu, D.Fundatura. Management-Marketing (activitatea comerciala a
agentilor economici). Ed.Diacon Corescu, Bucuresti, 1993.
199

Aurelia DUCA- GRIBINCEA

MANAGEMENT
TEHNOLOGIC
SI
OPERATIONAL
GHID
METODIC
 200
CONTINUTUL

Partea 1. Lucrari practice....................................................................................................

Lucrarea practica 1. Bazele organizarii sistelor de productie.......................................

Sarcina 1. Studierea functionarii legilor organizarii...................................................................

Sarcina 2. Elaborarea sructurii brigazii de productie................................................................
Sarcina 3. Elaborarea structurii tehnologice a intreprinderii industriale...................................
Sarcina 4. Studierea problemei sporirii calitatii productiei......................................................
Sarcina 5. Elaborarea structurii ierarhice a companiilor multifunctionale...............................
Sarcina 6. Elaborarea misiunii organizatiei...............................................................................
Sarcina 7. Elaborarea structurii de productie a intreprinderii..................................................

Lucrarea practica 2. Abordarea sistemica a gestiunii produciei................................

Sarcina 1. Analiza structurii organizatorice prin abordarea sistemica.....................................

Sarcina2. Determinarea ordinii analizei componentelor structurii si a mediului
intreprinderii...........................................................................................................................
Sarcina 3. Verificarea respectarii regulilor abordarii sistemice a structurilor de producie...........................
Sarcina 4. Determinarea elementelor inutile a sistemelor de producie.........................................................
Sarcina 5. Determinarea coeficientului de siguranta a sistemului de producie...........................................
Sarcina 6. Determinarea coeficientului sinergiei si a nivelului de organizare a sistemului de producie ........
Sarcina 7. Determinarea gradului de progresivitate a caii de dezvoltare a sistemului de producie.............

Lucrarea practica 3. Argumentarea economica a deciziilor in organizarea procesului

de productie...........................................................................................................................

Sarcina 1. Determinarea volumului necesar de investitii .........................................................

Sarcina 2. Determinarea rentabilitatii investitiilor...................................................................
Sarcina 3. Evaluarea factorului calitatii obiectului ..................................................................
Sarcina 4. Evaluarea factorului dimensiunii productiei...........................................................
Sarcina 5. Evaluarea nivelului de insusire a productiei............................................................
Sarcina 6. Evaluarea conditiilor de utilizare a obiectului.........................................................
Sarcina 7. Evaluarea factorului inflatie....................................................................................
Sarcina8. Evaluarea proiectului organizatoric(determinarea pragului de rentabilitate)...........
Sarcina 9. Evaluarea masurilor de sporire a calitatii intrarilor firmei...................................
Sarcina 10.Evaluarea rentabilitatii proiectului inovational.......................................................

Lucrarea practica 4.Organizarea proceselor de productie auxiliare si de deservire.......

Sarcina 1. Elaborarea bilantului energetic al intreprinderii........................................................

Sarcina2. Determinarea necesarului de energie electrica a sectiei mecanice
a intreprinderii...........................................................................................................................
Sarcina 3. Determinarea necesarului de energie electica pentru iluminarea sculariei
intreprinderii............................................................................................................................
Sarcina 4. Determinarea necesarului de abur pentru incalzirea cladirii halei industriale.............
Sarcina 5. Determinarea necesarului de aer comprimat pentru sectorul de productie...............
Sarcina 6. Determinarea necesarului de apa pentru prepararea emulsiei refrigerente...............
Sarcina 7. Determinarea marimii circulatiei sculelor si a normelor stocurilor de
siguranta....................................................................................................................................
Sarcina 8. Determinarea duratei ciclului interreparational, perioadei .......................................
interreparationale si a perioadei intre examene tehnice, a volumului lucrarilor
de reparatie, numarului muncitorilor auxiliari , numarului necesar de utilaje si a
necesarului anual a seectorului de productie in materiale de reparatie.....................................
Sarcina 9. Determinarea numarului necesar de autocare si automobile, numarului
de rute pe zi, masei incarcaturilor pe zi, productivitatii mijlozcelor de transport..................
Sarcina 10.Determinarea numarului necesar de mijloace de transport, randamentul
mijloacelor de transport si numarul de rute pe zi.....................................................................
Sarcina 11.Determinarea duratei operatiilor de incarcare-descarcare, numarul
necesar de macarale si productivitatea lor pe ora......................................................................
Sarcina 12.Determinarea numarului necesar de conveiere si calculul randamentului lor...........
Sarcina 13.Determinarea suprafetei totale a depozitului ..........................................................
Sarcina 14.Elaborarea graficului deservirii complexe a locurilor de munca pe sectorului
de productie............................................................................................................................

Lucrarea practica 5. Organizarea proceselor de productie de baza.....................................

Sarcina 1. Elaborarea graficului deplasarii obiectelor pe conveier in partizi si calculul

duratei ciclului tehnologic pentru deplasare consecutiva, paralela si mixta...............................
Sarcina 2. Determinarea tactului liniei in flux, numarului de locuri de munca si
nivelului lor de solicitare, numarului de muncitori-operatori...................................................
Sarcina 3. Organizarea deservirii simultane a mai multor strunguri..........................................
Sarcina 4. Determinarea nivelului de combinare a productiei...................................................
Sarcina 5. Determinarea nivelului de cooperare a productiei...................................................

Lucrarea practica 6.Organizarea planificarii productiei....................................................

 201
Sarcina 1. Elaborarea si optimizarea graficului de retea a pregatirii tehnice a productiei
noi de automobile.....................................................................................................................
Sarcina 2. Planificarea operativa a productiei in serie..............................................................

Lucrarea practica 7. Bazele organizarii muncii................................................................

Sarcina 1. Elaborarea si analiza structurii timpului de munca a muncitorului .......................

Sarcina 2. Analiza structurii venitului lucratorilor.................................................................

Lucrarea practica 8. Evaluarea nivelului organizational-tehnic a productiei................

Sarcina 1. Evaluarea si analiza nivelului organizational-tehnic al productiei..........................

Sarcina 2. Prognozarea nivelului organizational-tehnic al productiei.....................................

Partea 2. Probleme .......................................................................................................

Tema1. Formele de organizare a productiei.......................................................................
Tema2. Eficienta economica a masurilor de sporire a calitatii sistemului de productie..........
Tema 3.Planificarea productiei........................................................................................
Tema 4.Organizarea muncii si salarizarii.........................................................................
Tema 5.Organizarea procesului de productie .................................................................

Partea 3. Lucrare de control.......................................................................................

Sarcina 1.Calculul programului de productie ..............................
Sarcina 2.Planificarea fortei de munca (numarului salariatilor)...........................................
Sarcina 3.Planificarea fondului de salariu...... ...................................................................
Sarcina 4.Planificarea costurilor de productie.....................................................................
Sarcina 5.Determinarea combinatiei optime a grupului de produse pentru procesul
de productie cu utilaj de diferit tip prin metoda simplex de programare liniara...............
Sarcina 6.Calculul parametrilor liniei in flux cu conveier de distributie si
plasamentul liniar al locurilor de munca.................................................................

* In lucrarea data au fost folosite materialele P.Rosca, R.A.Fathutdinov, L.A.Sivcova, N.I.Novitchii, S.G.Ribchina,
V.K.Scerbacov.
 202
Lucrarea practica 1. Bazele organizarii sistemelor de productie

Sarcina 1. Studierea functionarii legilor organizarii.

In baza analizei functionarii unei organizatii:

a) urmariti actiunea legilor organizarii;
b)stabiliti modurile de manifestare a legilor organizarii;
c)stabiliti daca managerii organizatiei in activitatea lor practica folosesc
actiunea legilor organizatiei

Sarcina 2. Elaborarea sructurii brigazii de productie

In baza urmatoarelor date:

a)elaborati structura brigazii de productie din sase oameni cu substuibilitate
totala a lucratorilor si a brigadierului -coordonator in frunte;
b)determinati tipul structurii elaborate;

Sarcina 3. Elaborarea structurii tehnologice a intreprinderii industriale.

In baza urmatoarelor date:

a)elaborati structura rehnologica a intreprinderii constructoare de masini,
care constituie totalitatea de raporturi a procesului tehnologic de executare
a productiei, pregatirii tehnologice si de constructie a procesului de
productie, precum si sectiilor productiei de baza si de deservire;
b)determinati configuratiile principale ale structurii elaborate.

Sarcina 4. Studierea problemei sporirii calitatii productiei

In baza datelor formularului:

a)stabiliti daca corespunde cultura organizationala a colectivului uzinei
obiectivelor propuse;
b)stabiliti daca este nevoie de schimbat sau de modificat cultura
organizationala;
c)definiti tipul culturii organizationale a colectivului:
1)ce accepta ideea necesitatii modificarilor organizationale (sporirea
calitatii
productiei);
2)ce accepta posibilitatea realizarii modificarilor;
3)ce neaga posibilitatea realizarii modificarilor.
d)definiti tipul culturii organizationale a uzinei din punctul de vedere a
eficientei utilizarii potentialului organizatiei:
1)cultura utilizarii nefunctionale;
2)cultura utilizarii extensive totale;
3)cultura utilizarii intensive nerationale;
4)cultura utilizarii rationale neintensive;
5)cultura utilizarii intensive rationale.
 203

Formular

Aspectele culturii organizationale a colectivului uzinei

(vis--vis de problema calitatii)
1.Ipotezele importante:
*produsele noastre corespund standardelor;
*sporirea calitatii produselor este proces scump, cumparatorii sunt satisfacuti de pretul productiei noastre,
cumparatorii sunt satisfacuti de proprietatile productiei noastre, deaceea la moment nu este nevoie de nici o
schimbare;

2.Valorile distincte materiale:

*sporirea calitatii productiei este rezultatul optimizarii procesului de productie;
*productia, ce corespunde exigentelor internnationale, este competitiva;
*este necesar crearea sistemului de conducere eficient.

3.Expresii distincte:
*pentru calitatea materialelor si pieselor de garnisire livrate noi nu purtam raspundere;
*conducerea decide, noi executam; noi nu avem divergente privind calitatea lucrarilor.

4.Normele comportamentului organizational:

*executam lucrarile conform tehnologiei, instructiilor; in anumite conditii putem informa conducerea despre
imposibilitatea executarii;
*ne staruim sa executam lucrul bine, executam autocontrolul; dereglarile apar la fazele si operatiile anterioare.

5.Posibilitatile potentiale a organizatiei (componenta materiala a culturii organizationale):

*avem baza tehnica nu rea, deaceea productia noastra este cea mai buna in regiune;
*sistemul calitatii ar fi putut implementa la uzina, insa problema calitatii depaseste cadrul uzinei, noi
depindem de furnizori si consumatori.

Sarcina 5. Elaborarea structurii ierarhice a companiilor multifunctionale

1.Elaborati structurile unei companii, folosind urmatoarele date:

a)structura tehnologica;
b)structura de productie, ce ar cuprinde sistemul de productie, inclusiv
organizatiile stiintifice si intreprinderile de constructie-incercare.
2.Explicati rationalitatea structurilor.
3.Determinati avantajele integrarii verticale a intreprinderilor.
4.Definiti aspectele juridice ale crearii astfel de asociatii.
5.Determinati relatia dintre strategia si structura companiile integrate
 204
vertical.
6.Caracterizati adaptibilitatea si flexibilitatea structurilor ierarhice.

Sarcina 6. Elaborarea misiunii organizatiei

a)Comentati misiunea declarata a companiei X, determinati daaca misiunea

companiei este functionala in conditii complicate, daca: obiectivele
companiei X- servirea intereselor societatii, prestatia clientelei a productiei
si serviciilor de calitate superioara la preturi aaccesibile, ce ar permite
crearea de profituri, necesare cresterii companiei, precum si oferirea
lucratorilor si actionarilor companiei posibilitatilor de realizare a scopurilor
personale.
b)Formulati misiunea unei organizatii.

Sarcina 7. Elaborarea structurii de productie a intreprinderii

Elaborati structura de productie a intreprinderii dupa urmatoarele trasaturi:

1) intreprinderea este specializata in domeniul producerii utilajului
tehnologic pentru industria metalurgica si industria ceramica. Intreprinderea
realizeaza patru tipuri de agregate (prese mecanice si hidraulice, masini
pentru dispersare si melanjare, dispozitive ultrasunet pentru purificare);
2) intreprinderea nu elaboreaza documentatia de proiectare si constructie
pentru utilajul tehnologic utilizat si executa doar lucrari de pregatire
tehnologiica a productiei;
3) ponderea instrumentelor si echipamentelor achizitionate constituie
aproape 50%;
4) intreprinderea produce de sine statator aer comprimat si apa calda,
celelalte tipuri de resurse energetice si combustibil intreprinderea cumpara;
5) intreprinderea vinde tertilor deseurile metalice si fierul vechi.
 205
Lucrarea practica 2. Abordarea sistemica a gestiunii produciei

Sarcina 1. Analiza structurii organizatorice prin abordarea sistemica

a)Analizati respectarea regulii a 3-a a abordarii sistemice (numarul

componentelor sistemului, ce determina dimensiunea sistemului, trebuie sa
fie minimal dar suficient pentru realizarea obiectivelor sistemului) in
baza structurii organizatorice a conducerii unei intreprinderi (des. 1).
b)Determinati avantajele structurii date.
c)Comentati structura data din punctul de vedere a abordarilor sistemice, de
marketing, procesuale, functionale, structurale, complexe.

Adunarea actionarilor

Consiliul Directorilor

Conducerea - Directorul General

Primul Vice-Director -Inginerul Sef Sectia Planificare Dezvoltare Strategica

Loctiitorii Directorului general:
pe economie si finante; pe resursele umane;
pe securitate si relatii cu pblicul; Sectia Gestiune, Economie, Finante
pe probleme sociale
Contabilul Sef Serviciul Gestiunea Personalului

Firma de comert exterior Sectia service

Sectia Productie A Sectia Productia D

Sectia Productie B Sectia Productia E

Sectia Productie C Sectia Productia marfurilor

70 intreprinderi si complexe financiar autonome

Des.1. Structura organizatorica a conducerii __________

Recomandari de rezolvare:
*Abordarea sistemica presupune descrierea mediului extern al organizatiei
(input-ul, output-ul, relatiile cu mediul extern, legaturile inverse), precum
si componenta si interdependentele subsistemelor structurii interne,
respectarea principiilor sistemice etc.
*Abordarea de marketing presupune introducerea postului de Vice-Director
pe marketing- prim loctiitorul Directorului General, in functiile caruia face
parte elaborarea strategiei organizatiei, si carui sunt subordonati sefii
sectiilor de cercetare a pietei, marketing strategic, marketing tactic, centrul
informational al organizatiei.
*Abordarea procesuala presupune includerea in functia de gestiune a
functiilor marketingului strategic, planificare, organizare a proceselor,
evidenta si control, motivare, reglare si coordonare.
*Abordarea functionala presupune elaborarea structurilor cu luarea in
consideratie a exigentelor (obiective, functii) la output-ul sistemului, si nu
prin adaptarea structurilor noi la componentele existente ale sistemului.
*Abordarea structurala presupune determinarea unui tot intreg, a
componentelor lui structurale dupa obiective, functii, metode, finante etc.
si ponderarea acestora pentru proiectarea structurii.
*Abordarea complexa a proiectarii structurilor presupune luarea in
consideratie in masura egala a aspectelor tehnice, economice (inclusiv
 206
financiare), manageriale.

Sarcina 2. Determinarea ordinii analizei componentelor structurii si a mediului

intreprinderii

Determinati consecutivitatea analizei componentelor structurii si mediului

extern a firmei prin numerotarea cerculetelor din des.2.

Des.2. Schema consecutivitatii analizei componentelor sistemului

Sarcina 3. Verificarea respectarii regulii a 14-a a abordarii sistemice a structurilor

Verificati gradul de respectarea regulii a 14-a a abordarii sistemice a

structurilor, folosind datele din des.3.

1 2 3 4

1.1 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. 2.1. 2.2. 2.3. 3.1. 3.2. 3.3. 3.4. 4.1. 4.2. 4.3. 4.4.

Des.3. Arborele competitivitatii produsului (incorect)

Recomandari de rezolvare:
Pentru rezolvare trebuie de tinut cont de faptul, ca cifrele din des.3 indica
urmatoarele: 1-calitatea produsului (masinii); 1.1-termenul de exploatare a
produsului;1.2-resursul interior; 1.3-productivitatea; 1.4-nivelul galagiei
produse in timpul functionarii produsului; 1.5-fiabilitatea produsului; 2-
pretul; 2.1-costurile de productie; 2.2- volumul vanzarilor in perioada de
resort; 2.3-profitul; 3-cheltuielile totale in domeniul exploatarii produsului
in perioada termenului normativ; 3.1-cheltuielile de livrare; 3.2-cheltuielile
pentru constructia garajului; 3.3- costul unei reparatii capitale a masinii;
3.4-cheltuielile medii pentru piese de schimb; 4-calitatea deservirii
maasinii; 4.1-termenul de garantie; 4.2- imaginea comerciantului-
intermediatorului; 4.3- indicele calitatii deservirii tehnice; 4.4- nivelul
organizational-tehnic a productiei si a organizatiei de reparatie.

Sarcina 4. Determinarea elementelor inutile a sistemelor

Determinati componenta inutila, abuziva al sistemului din des.4.

 207
2

1 3 5

Des. 4. Structura cu componenta inutila

Sarcina 5. Determinarea coeficientului de siguranta a sistemului

Calculati coeficientul de siguranta a sistemului, daca securitatea

componentelor lui sunt agale cu: 0,99; 0,98; 0,97.

Sarcina 6. Determinarea coeficientului sinergiei si a nivelului de organizare a

sistemului

Determinati efectul sinergetic si nivelul de organizare a sistemului, daca

eficienta functionarii sistemului este egala cu 15, iar a celor 5 subsisteme-2,
4, 3, 5 si 3.

Sarcina 7. Determinarea gradului de progresivitate a caii de dezvoltare a

organizatiei

Determinati daca calea de dezvoltare a organizatiei este progresiva din

punctul de vedere a regulii 30 a abordarii sistemice, folosind urmatoarele
date: cheltuielile pentru activitatea inovationala in anul de resort -2,5
mil.u.m. pentru elaborarea inovatiei; 550mii u.m.pentru elaborarea marcii
comerciale; 1,5 mil.u.m. pentru elaborarea know how-ului a sistemului
managerial; 1,2 mil.u.m. pentru implementarea tehnologiilor de licentiate de
prelucrare a pieselor; 700 mii u.m. pentru perfectionarea sistemului
managerial; volumul vanzarilor in anul de resort -800 mil.u.m.
 208
Lucrarea practica 3. Argumentarea economica a deciziilor in organizarea
procesului de productie

Sarcina 1. Determinarea volumului necesar de investitii (a)

Determinati marimea investitiilor peste 2 ani, daca in anul t1 suma nominala

a investitiilor- 100 un.mon. si rata dobanzii anuale - 12%.
Recomandari de rezolvare
Pentru calcule folositi formula scontarii pentru sfarsit de perioada:
Iscon=Inom(1+r)t, unde r -rata dobanzii anuale.

Sarcina 2. Determinarea volumului necesar de investitii (b)

Determinati suma necesara a investitiilor in anul t1, rata dobanzii anuale-

12%, daca suma plan a investitiilor pentru anul t3 -100 un.mon.
Recomandari de rezolvare
Pentru calcule folositi formula scontarii pentru inceput de perioada: I =I [1/ scon nom

(1+r)t]

Sarcina 3. Determinarea rentabilitatii investitiilor

Determinati rentabilitatea investitiilor firmei in modernizarea parcului

tehnologic, daca firma a achizitionat utilaj electrotehnic in suma de 200 mii
un.mon., termenul de exploatare a utilajului - 5 ani, rata dobanzii anuale-
10%, suma economiilor anuale a costurilor curente din exploatarea
utilajului nou- 60 mii un.mon. in conditiile:
a) celelalte conditii sunt invariabile;
b) in rezultatul inflatiei la inceputul anului 4 rata dobanzii a crescut pana la
15%.
Recomandari de rezolvare
Pentru calcule folositi metoda scontarii pentru inceput de periada a sumei
economiilor pe termenul de exploatare a utilajului. Investitia va fi rentabila
daca suma economiilor scontate va depasi costurile de achizitie. Completati
tabelul:
Tabelul______

Anii Economia Coeficientul Economia Anii Economia Coeficientul Economia

nominala scontarii a) scontata nominala scontarii b) scontata

Total

Sarcina 4. Evaluarea factorului calitatii obiectului

 209
Determinati:
a)cheltuielile medii anuale pentru exploatarea si reparatia strungului in anul
t8;
b)productivitatea anuala a strungului in anul t8( celelalte conditii sunt
invariabile), daca:

Tabelul_______
Indicatorii Valoarea

2500
1.Cheltuielile medii anuale pentru exploatarea si reparatia
strungului in anul t4, un.mon.
5000
2.Productivitatea anuala a strungului in anul t4, un.piese
0,04
3.Coeficientul sporirii anuale a cheltuielilor medii anuale pentru
exploatarea si reparatia strungului in perioada t1- t8,
0,03
4.Coeficientul csaderii anuale a productivitatii strungului in
perioada t1-t8

Sarcina 5. Evaluarea factorului dimensiunii productiei

Determinati costurile de productie a articolului conform variantei noi de

fabricatie si analizati factorii ce au influentat consturile, daca:

Tabelul_______
Indicatorii Valoarea

1500
1.Costurile de productie conform variantei vechi, un.mon.
4500
2.Programul anual de productie conform variantei vechi, un.
7000
3.Programul anual de productie conform variantei noi, un.
0,85
4.Coeficientul de influenta a factorului sporirii productiei

Recomandari de rezolvare
Pentru calcule folositi rata cresterii volumului de productie.

Sarcina 6. Evaluarea nivelului de insusire a productiei

Determinati:
a)costurile de productie pentru articolul cu numarul de ordine N2000;
b)costurile pentru productia insusita in serie;
c)programul anual a fabricarii in serie a productiei A, daca:

Tabelul_______
Indicatorii Valoarea

0,5
1.Durata insusirii productiei A in serie, ani
2,2
2.Coeficientul de insusire a articolului N 2000
1,5
3.Item N 5000
1,1
4.Item N 10000
 210
1,02
5.Item N 15000
200
6.Costurile de productie a articolului N 3000, un.mon.

Programul de productie pentru prima jumatate de an este de 15 mii un.

In a doua jumatate de an volumul productiei va creste de 4,3 ori.

Recomandari de rezolvare:
Pentru calcule nu este determinata dependenta matematica dintre costurile
de productie a articolului si numarul lui de ordine in serie. Deaceea trebuie
de construit graficul dependentei costurilor de numarul de ordine in serie a
produsului dupa datele randurilor 2-6 a tabelului, incepand cu coordonatele
articolului cu numarul de ordine N3000.
Coeficientul de insusire a productiei cu numarul de ordine N3000 poate fi
gasit in rezultatul diferentei dintre coeficientul de insusire a produsului cu
numarul N2000 si ponderea micsorarii costurilor de productie dupa prima
mie de exemplare, iar ponderea poate fi determinata ca raportul dintre
diferentele coeficientilor de insusire a productiei si numerele de ordine in
serie a productiei. De exemplu, coeficientul de insusire a productiei cu
N3000 in serie se calculeaza in modul urmator:
2,2-0,23=1,97, unde 0,23(ponderea scaderii costurilor pentru
articolele cu numarul de ordine dupa 1000) = 2,2 - 1,5 / 5-2.
Costul de productie a articolului cu numarul de ordine N15000
insusit in serie va fi:
200 : 1,97= 102 (un.mon.).
Astfel poate fi calculat costul productiei cu numarul de ordine N5000 (102
x1,5), N2000 (102 x 2,2).

Sarcina 7. Evaluarea conditiilor de utilizare a obiectului

Comparati eficienta utilizarii strungurilor, daca productivitatea anuala a

strungului, utilizat in conditiile productiei 1 este de 2500 piese, iar in
conditiile productiei 2 -1600. Regimul de functionare in conditiile
productiei 1 este de trei schimburi, iar in conditiile productiei 2 - doua
schimburi.

Recomandari de rezolvare:
In calcule comparatia poate fi realizata in conditiile producitiei 2.

Sarcina 8. Evaluarea factorului inflatie

Determinati:
a) preturile la productia A si B pentru sfarsitul anului 2;
b)volumul vanzarilor in anul 1 in preturile de la sfarsitul anului 2;
c)rata medie a inflatiei pentru productia firmei, folosind urmatoarele date:

Tabelul_______
Recomandari de rezolvare:
Pentru calcule pot fi folosite formulele mediei aritmetice ponderate si
 211
indicilor statistici.

Tab.______.
Indicatorii Valoarea

1200
1.Volumul productiei A realizate in anul 1, un.
150
2.Volumul productiei B realizate in anul 1, un.
100
3.Pretul mediu unitar a productiei A in anul 1, un.mon.
400
4.Pretul mediu unitar a productiei B in anul 1, un.mon
1,25
5.Rata inflatiei pentru productia A in anul 2
1,18
6.Rata inflatiei pentru productia B in anul 2

Sarcina 9. Evaluarea proiectului organizatoric(determinarea pragului de

rentabilitate)

Determinati pragul de rentabilitate a proiectului, folosind datele urmatoare:

Tabelul______
Indicatorii Valoarea

450
1.Pretul unitar pentru productia noua, un.mon.
55
2.Costurile anuale totale de productie, mil.un.mon.
13
3.Costurile totale fixe, mil.un.mon.
140
4.Volumul anual de productie, mii un.

Recomandari de rezolvare:
Pragul de rentabilitate reprezinta cantitatea de productie pentru care
profitul firmei este egal cu zero sau veniturile sunt egale cu costurile.
Pentru calcule folositi formula pragului de rentabilitate determinat ca
raportul dintre costurile totale fixe si costurile unitare variabile.
Rezultatele calculelor reprezentati grafic. Dati explicatii.

Sarcina 10. Evaluarea masurilor de sporire a calitatii intrarilor firmei

Analiza vanzarilor firmei a demonstrat scaderea in ultimul an a volumului

productiei realizate.
La prima etapa a analizei firma a studiat factorii interni si externi, ce au
influentat nivelul avantajelor concurentiale, reclamatiile clientelei si
opiniile privind ameliorarea produsului. Analiza procesului in sistem a
demonstrat, ca tehnologia, organizarea productiei si a muncii corespund
parametrilor de competitivitate. Analiza calitatii materiei prime,
materialelor, garniturii, informatiei a depistat unele lacune la intrarea
sistemului, componentul slab al intrarii fiind electromotorul ca articol
de garnisire a produsului firmei.
La a doua etapa a analizei firma a studiat piata electromotoarelor de
aceeasi clasa si a determinat trei cele mai bune variante de electromotoare,
produse de alte firme. Firma nu poseda potential si timp pentru producerea
de sine statatoare a electromotoarelor.
Argumentati economic necesitatea si eficienta masurilor de sporire a
 212
calitatii intrarilor firmei, folosind urmatoarele date:

Tabelul ______

Indicatorii Valoarea pe variantele de alternativa

I II III

1.Programul anual de productie in anul1, un. 1200 1200 1200

2.Durata producerii modelului, ani 3 3 3

3.Pretul articolului in anul 1, un.mon. 1500 1500 1500

4.Pretul electromotorului pentru modelul nou in anul 1, 360 380 340

un.mon.

5.Coeficientul de insusire in serie a productiei 1,0 1,07 1,0

electromotoarelor in anul 1

6.Cheltuieli pentru investigatiilor de marketing, realizarea 35000 50000 45000

proiectului organizational, un.mon.

7.Cheltuieli de transportare si pastrare a partidei de 3500 4000 3000

electromotoare din 100 un. in anul 1, un.mon.

8.Capacitatea prognoza pe anii 2 - 4 a pietei pentru modelul 1300 1500 1350

nou, un./an

9.Pierderi prognoza din rebuturi de asamblare a modelului nou 5000 3500 6000
pentru programul anual de productie, un.mon.

10.Anul lansarii modelului nou 2 2 1

11.Indicele sporirii calitatii electromotorului (modelul mou 1,20 1,15 1,05

fata modelul vechi)

12.Factorul de risc al proiectului (R), un 0,05 0,05 0,07

13.Rata inflatiei pe piata data (i), un 0,15 0,15 0,15

14.Rata dobanzii bancare (r), un 0,1 0,1 0,1

Alegeti cea mai buna varianta din trei de alternativa.

Recomandari de rezolvare:
Pentru calculele variantelor alternative costurile curente trebuiesc scontate
pentru momentul de inceput la rata scontului: d = R + i + r pentru anii 2,
3 si 4. Pretul motorului vechi este de 300 un.mon. Costurile de transportare
si pastrare pentru motorul vechi este de 3800 un.mon.la 100 un.

Varianta 1.
(1)Sporul costurilor unitare de productie din instalarea modelului nou a
electromotorului se calculeaza ca suma dintre diferenta scontata a
preturilor la modelul nou si vechi si cheltuielile unitare scontate pentru
transportare si pastrare.
(2)Micsorarea costurilor unitare de productie din sporirea calitatii
procesului, adica micsorarea rebutului de productie, se calculeaza ca
diferenta scontata la momentul de inceput dintre pierderile unitare din
rebuturile de productie pentru modelul vechi si nou.
(3)Sporirea profitului pe seama cresterii pretului la produsul nou se
calculeaza ca diferenta scontata dintre pretul nou si pretul vechi, cand
pretul nou se calculeaza ca produsul dintre pretul vechi si indicele sporirii
calitatii produsului.
(4)Efectul economic total pe toata perioada realizarii masurilor se
 213
calculeaza ca suma dintre efectele totale (1 )+ (2) +(3) pe perioada 2, 3 si 4
(colonita 2 din tabel) minus randul 6 din tabel.

Varianta 2.
In varianta 2 suplimentar la varianta 1 se va tine cont de coeficientul
insusirii in serie a produsului prin diminuarea pretului la produsul nou la
marimea coeficientului respectiv pentru anul 2, 3 si 4 (colonita 3 din tabel).
(1)Sporirea costurilor unitare a produsului pe seama utilizarii
electromotorului nou se calculeaza ca suma dintre diferenta scontata a
pretului nou micsorat la marimea coeficientului de insusire a motorului si
diferenta scontata a cheltuielilor de transport si pastrare pentru o unitate de
produs.
(2)Micsorarea costurilor unitare de productie, obtinuta din sporirea calitatii
procesului se calculeaza ca in varianta (1).
(3)Sporirea profitului din cresterea pretului la produsul nou se calculeaza
ca in varianta 1.
(4)Efectul economic total se calculeaza ca suma efectelor pentru anul 2, 3
si 4 minus randul 6 din tabel.
Varianta 3.
In varianta 3 spre deosebire de variantele 1 si 2 de calcul factorul riscului
proiectului este mai mare. Rata scontului d= 0,32 (colonita 4 din tabel).
(1)Sporirea costurilor unitare de productie din utilizarea motorului nou se
calculeaza ca in varianta 1.
(2)Micsorarea costurilor unitare a produsului, obtinuta din sporirea calitatii
procesului se caluleaza ca in varianta 1.
(3)Sporirea profitului din cresterea pretului la produsul nou se calculeaza
ca in varianta 1.
(4) Efectul economic total se calculeaza ca in varianta 1 si 2.

Astfel din trei variante alternative cea mai buna va fi considerata varianta
mai ieftina.

Sarcina 11. Evaluarea rentabilitatii proiectului inovational

Firma decide sa lanseze un produs nou pentru ce a fost elaborat proiectul

organizational, business-planul, realizat planul de achizitii de utilaj nou si
echipament de productie.
Determinati:
1)venitul net scontat al proiectului;
2)costurile totale nete pe anii realizarii proiectului;
3)rata rentabilitatii economice si rentabilitatea medie anuala a proiectului;
4)rata rentabilitatii interne;
5)termenul de recuperare al proiectului,
folosind urmatoarele date: costurile totale in anul unu (de baza ) au
constituit 17 mil.un.mon., in anul 2 - 3 mil. un.mon.; lansarea proiectului a
avut loc in anul 2; termenul de exploatare a utilejului dupa lansare - 4 ani;
venitul asteptat din realizarea proiectului (fara impozite) in perioada 2-5
este de 10,2 mil.un.mon.; rata dobanzii bancare- 12% anual; rata inflatiei pe
piata data - 10%; rata riscului pentru proiectul dat - 8%.

Recomandari de rezolvare:
 214
1) Determinarea ratei scontului (vezi sarcina 10).
2)Determinarea venitului scontat net ca suma diferentelor scontate pentru
inceput de perioada dintre veniturile si cheltuielile respective. Proiectul este
considerat eficient daca venitul scontat net este pozitiv.
Completati tabelul:

Tabelul_____
Anii Venituri Costuri Coeficientul Venituri Costuri Venitul net Costuri
scontarii scontate scontate scontat scontate

Total

3)Rata rentabilitatii proiectului se calculeaza ca raportul dintre venituri si

cheltuieli scontate pentru moment de inceput de perioada. Daca venitul net
scontat este pozitiv, atunci si rata rentabilitatii este mai mare de 1 si
proiectul poate fi considerat eficient.
4)Rentabilitatea medie anuala (in %) a proiectului se calculeaza ca raportul
dintre rata rentabilitatii (3) si termenul de exploatare a utilajului.
5)Rata rentabilitatii interne reprezinta rata scontului, pentru care marimea
veniturilor scontate este egala cu costurile scontate, si care poate fi calculata
ca suma dintre marimea ratei scontului pentru ultimul venit net scontat
pozitiv si raportul dintre ultima marime pozitiva a venitului net scontat si
diferenta dintre ultima marime pozitiva si prima marime negativa a venitului
net scontat. Rata rentabilitatii interne poate fi reprezentata gragic ( pe
verticala -venitul net scontat,un.mon.; pe orizontala - rata,%).
6)Termenul de recuperare a proiectului se calculeaza ca raportul dintre
venituri si costuri scontate pe perioada realizarii proiectului.
 215
Lucrarea 4. Organizarea proceselor de productie auxiliare si de deservire

Sarcina 1. Elaborarea bilantului energetic al intreprinderii

Elaborati bilantul energetic a intreprinderii din ramura constructoare de

masini in baza urmatoarelor date:

Tabelul______
Bilantul anual al necesarului de energie electrica a intreprinderii
Articolul si obiectul bilantului Livrare Consum
mii kW.ora % mii kW.ora %

Achizitionat de la terti: 18100 100,0 - -

Productia: - -
sectia de colectare - - 3445 19,0
sectia de stantare - - 1025
sectia mecanica - - 1863
sectia termica - - 3181
sectia de acoperire - - 862
sectia de asamblare - - 527
sectia de incercari - - 418
sectia instrumentala - - 1720
sectia de reparatie mecanica - - 439
blocul administrativ - - 160
Total 75,8
Statia de compresoare 1600 8,8
Cazangeria 870 4,8
Consum neproductiv: 70
iluminare externa 400
cantina
Total 2,6
Pierderi de energie in retea si transformatoare 8,0
Bilantul 100,0 100,0

Recomandari de rezolvare:
Pentru a completata tabelul trebuie calculata ponderea articolelor bilantului
in consumul total al energiei electrice pe intreprindere (col.5) si consumul
unor articole a bilantului, ce pipsesc in col.4.

Sarcina 2. Determinarea necesarului de energie electrica a sectiei mecanice a

intreprinderii

Determinati necesarul anual de energie electrica pentru sectia mecanica,

folosind urmatoarele date: puterea utilajului instalat in sectia mecanica -
470,5 kW; randamentul mediu a electromotoarelor -0,9; coeficientul mediu
de solicitare a utilajului -0,85; coeficientul de actiune simultana a utilajului
-0,75; randamentul retelei electrice -0,96; regimul de lucru al sectiei - 2
schimburi, durata schimbului - 8 ore; fondul de timp nominal (numarul de
zile de lucru in an) -254; pierderi de timp pentru reparatia de plan - 5%.

Recomandari de rezolvare:
1)determinarea fondului de timp efectiv de lucru a utilajului pentru doua
schimburi:
F = Fondul nominal x Durata schimbului x Numarul de schimburi x Timpul util (100,0 - 5)
 216
2)Determinarea necesarului anual in energie electrica a sectiei macanice:
Puterea sumara a utilajului x Fondul efectiv de timp x Coef.solicitare x Coef.actiune simultana
P= ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Randamentul retelei x Randamentul motorului

Sarcina 3. Determinarea necesarului de energie electica pentru iluminarea

sculariei intreprinderii

Determinati necesarul de energie electrica pentru iluminarea sectiei

instrumentale, folosind uramatoarele date: corpuri de iluminat - 10; puterea
medie nominala a unui corp de iluminat - 100 W; durata lucrului corpurilor
de iluminat - 17 ore; coeficientul actiunii simultane a corpurilor de iluminat
- 0,75; numarul de zile-lucru in luna -22.
Recomandari de rezolvare:
1)determinarea fondului de timp efectiv de functionare a corpurilor de
iluminat;
2)determinarea necesarului de energie electrica pentru sectia instrumentala.

Sarcina 4. Determinarea necesarului de abur pentru incalzirea cladirii halei

industriale

Determinati consumul de aburi necesar pentru incalzirea cladirii sectiei de

colectare, folosind urmatoarele date: capacitatea utila a cladirii - 8700
m.cub.; norma consumului de aburi - 0,5 kkal / ora . oC . m3; temperatura
medie a aerului pe intregul termen de incalzire -7oC; temperatura din
interiorul cladirii +150C; durata perioadei de incalzire - 200 zile.
Recomandari de rezolvare:
1)determinarea duratei perioadei de incalzire;
2)determinarea diferentei de temperatura pentru perioada de incalzire;
3)consumul de aburi necesar pentru perioada de incalzire:
Consum = (Norma consumului x Capacitatea cladirii x Diferenta de temperatura x Durata perioadei de
incalzire) / 1000 x Caldura specifica a aburului (540 kkal/kg)

Sarcina 5. Determinarea necesarului de aer comprimat pentru sectorul de

productie

Determinati necesarul de aer comprimat pentru sectorul de productie,

folosind urmatoarele date: numarul de strunguri - 12; consumul mediu pe
ora a aerului comprimat pentru un strung -10m3; randamentul strungului
dupa timp -0,8; dupa putere -0,75; regimul functionarii strungului- 2
schimburi; durata schimbului de lucru -8 ore; numarul de zile lucratoare
-21; pierderi de timp pentru reparatia plan -6%; coeficientul pierderilor de
aer comprimat- 1,5
Recomandari de rezolvare:
1)determinarea fondului de timp efectiv a utilajului;
2)determinarea necesarului de aer comprimat pentru o luna.

Sarcina 6. Determinarea necesarului de apa pentru prepararea emulsiei

refrigerente
 217

Determinati consumul anual de apa pentru prepararea emulsiei refrigerente

pentru racirea sculelor pentru sectia mecanica, folosind urmatoarele date:
numarul de strunguri -35; consumul mediu pe ora a unui strung- 1,3 l;
randamentul mediu a strungurilor - 0,85; regimul de lucru - 2 schimburi;
durata schimbului -8 ore; numarul de zile lucratoare in an - 254; pierderi de
timp pentru reparatia plan -4%.
Recomandari de rezolvare:
1)determinarea fondului de timp efectiv;
2)determinarea consumului anual de apa.

Sarcina 7. Determinarea marimii circulatiei sculelor si a normelor stocurilor de

siguranta

Determinati:
a)numarul necesar de scule din otel cu marimea 16x25 mm si scoabe de
masurare 87-0,5 pentru programul anual de productie;
b)marimea fondului de rulment a sculelor pentru sectia de productie;
c)normele de siguranta a sculelor pentru depozitul central dupa sistemul
minimum-maximum, folosind urmatoarele date: programul anual de
piese prelucrate cu scule din otel -180 mii un.; timpul mecanizat pentru
prelucrarea unei piese -0,2 ore; marimea uzurii admisibile a sculelor- 4
mm; marimea stratului indepartat la fiecare ascutire- 0,4 mm; timpul de
lucru a instrumenttului intre doua ascutiri -2 ore; numarul de masurari
pentru o piesa -5; coeficientul de verificare prin sondaj- 0,3; coeficientul
admisibil de uzura a masuratorului -0,7; marimea uzurii admisibile a
scoabei- 10 mkm; norma de rezistenta a scoabei- 2630; numarul admisibil
de reparatii a masuratorului pana la uzura totala- 2. Numarul de scule de
taiat la locurile de munca in sectia de productie -115 un.; numarul descule
de taiat in ascutire si restaurare -70 un.; numarul sculelor de taiat in
magaziile sectorului de productie- 201 un.; norma stocului de rezerva a
sculelor de taiat la depozitul central - consumul dublu a sculelor pentru
toata perioada de executare a comenzii; perioada intre momentul de
ridicare a comenzii si livrare a sculelor la depozit -10 zile; consumul mediu
pe zi pe perioada de executare a comenzii -35 un.; timpul intre doua partide
livrate de scule -20 zile.
Recomandari de rezolvare:
1)determinarea normei de uzura a taietorului:
Norma = (Marimea uzurii admisibile a sculelor/ Marimea stratului indepartat + 1)x 2

2)determinare numarului necesar de scule de taiere pentru programul de

productie:
Numarul = (Programul de productie x Timpul prelucrarii mecanizate unei piese) / Norma de uzura a
taietorului x( 1-Coeficientul scazamintului inainte de vreme a sculelor 0,5)

3)determinarea normei de uzura a scoabei 87-0,5:

Norma= Coeficientul uzurii admisibile a masuratorului x Marimea uzurii admisibile a scoabei x Norma de
rezistenta a scoabei x Numarul admisibil de reparatii a masuratorului pana la uzura totala

4)determinarea numarului necesar de scoabe de masurare pentru

programul de productie:
 218

Numarul= Programul anual xNumarul de masurari pentru o piesa x Coeficientul de verificare prin sondaj /
Norma de uzura a scoabei (1- Coeficientul scazamintului sculelor)

5)determinarea fondului de rulment a sculelor de taiere la depozitul central:

Fondul de rulment= Stocul de scule la locurile de munca + Storul de scule in ascutire si restaurare + Stocul de
scule in magaziile sectiei de productie

6)determinarea normei minime de rezerva a sculelor de taiere la depozitul

central:
Norma min= Norma stocului de securitate = 2 x Consumul zilnic de scule

7)determinarea normei stocului de rezerva de scule la depozit pentru

comanda totala:
Norma = Norma min rezerva + Perioada intre eliberarea comenzii si livrarea sculelor x Consumul mediu zilnic
de scule

8)determinarea normei maxime de rezerve:

Norma max = Norma min + Timpul intre doua livrari de scule x Consumul mediu pe zi de scule

Sarcina 8. Determinarea duratei ciclului interreparational, perioadei

interreparationale si a perioadei intre examene tehnice, a volumului lucrarilor de
reparatie, numarului muncitorilor auxiliari , numarului necesar de utilaje si a
necesarului anual a sectorului de productie in materiale de reparatie

Determinati:
a)durata ciclului interreparational, perioadei interreparationale si intre doua
examene tehnice;
b)volumul lucrarilor de reparatie si lucrarilor intre reparatii, numarul
muncitorilor de ingrijire pe anumite tipuri de lucrari (lacatuserie, masinarie
etc.) pentru nivelul de executare a normelor de productivitate de 120%
pentru lacatusi, 110%-operatori;
c)numarul necesar de strunguri pentru executarea lucrarilor de reparatie si
asistenta tehnica a utilajului;
d)necesarul anual a sectiei de productie in materiale pentru reparatie,
folosind urmatoarele date: in sectia de prelucrare mecanica sunt instalate
40 strunguri pentru prelucrarea metalelor; nivelul mediu de complexitate a
reparatiei unui strung - 11,3 un.; norma de timp pentru executarea
lucrarilor de reparatie sunt indicate mai jos in tabel; conditiile de exploatare
a utilajului -normale; tipul productiei- in serie; tipul materialului in
prelucrare - otelul de constructie; timpul normativ de lucru a strungului in
perioada interreparationala A=20000 ore (cu tendinta de minimizare a
normativelor ciclului intereparational); structura ciclului interreparational a
utilajului instalat:
RC1(Reparatia capitala)-E 1(Examen tehnic)- C1 (Reparatia curenta)- E2-
C2-E3-M1(Reparatia de complexitate medie)- E4-C3-E5-C4-E6-RC2;
fondul anual efectiv de timp de lucru a unui muncitor de ingrijire - 1835
ore; fondul anual efectiv de timp de lucru a strungului- 2000 ore; regimul
de lucru- 2 schimburi; norma de deservire pe schimb pentru un muncitor de
ingrijire: N(lucrari de operare)=1650un.; N(lucrari de lacatuserie)=500 un.;
N(alte lucrari )=3000 un.; coeficientul consumului de materiale pentru
examene tehnice si deservirea tehnica -1,12; norma consumului de
 219
materiale pentru reparatia capitala a unei unitati de reparatie -14 kg de otel;
coeficientul consumului mediu de materiale pentru reparatii de
complexitate medie si capitale- 0,6; coeficientul consumului de materiale
pentru reparatia curenta si capitala- 0,2; structura lucrarilor de reparatie a
utilajului: 5%din utilaj-reparatia capitala, 15%din utilaj- reparatie de
complexitate medie, 100%din utilaj- reparatie curenta.
Recomandari de rezolvare:
1)determinarea ciclului interreparational pentru strunguri dupa formula:
C=Ciclul interreparational normativ (=24000),strung-ore x Factorul tipul productiei (1-pentru productia in masa
si serii mari; 1,3-productia in serii mijlocii; 1,5-productia in serii mici si de unicat) x Factorul calitatea obiectului
(1-pentru oteluri de constructie; 0,8-fonta si aliaje neferoase; 0,7-oteluri de rezistenta) x Factorul conditii de
exploatare a utilajului (1-pentru conditii normale in sectiile mecanice; 0,7-sectii de productie cu prafuire si
umiditate inalta) x Factorul grupul de utilaje (1-pentru strunguri usoare);

2)determinarea perioadei interreparationale dupa formula:

P=Ciclul intereparational, ore (luni,ani)/ (Numarul de reparatii medii +Numarul de reparatii curente +1);

3)determinarea duratei perioadei intre doua examene tehnice dupa formula:

D=Ciclul interreparational, ore/ (Numarul reparatii medii +Numarul reparatii curente +Numarul examenelor
tehnice +1);

4)determinarea volumului anual total a lucrarilor de reparatii dupa formula:

V= [( Consumul munca reparatie capitala,ore-norma xNumarul reparatii capitale + CxN reparatii medii +CxN
reparatii curente +CxN examene tehnice) / Ciclul interreparational] x Numarul unitati de complexitate
reparationala a utilajului de categorie data, un.rep. x n (numarul de unitati de utilaje de categorie data),un.;

5) determinarea dupa aceeasi formula a consumului de munca pe anumite

tipuri de lucrari (de lacatuserie, operare si alte lucrari);
6)determinarea volumului anual de lucrari de asistenta tehnica pentru
perioada interreparationala pentru lucrari de lacatuserie, operare ai alte si
in total dupa formula:
Va= (Fondul anual efectiv de timp a unui muncitor,ore xNumarul de schimburi / Norma lucrarilor de deservire
tehnica a unitatilor de reparatie pentru un muncitor pe schimb) x (Numarul unitati compl.rep.x numarul unitati
utilaj de categorie data);

7)determinarea numarului necesar de muncitori pentru executarea lucrarilor

de reparatie a utilajului in total si pe tipuri de lucrari dupa formula:
Nmun=Volumul total de lucrari de reparatie (din formula p.4) / Fondul anual efectiv de timp x Coeficientul
executarii normelor de timp;

8)determinarea numarului necesar de muncitori pentru executarea lucrarilor

de deservire tehnica a utilajului in perioada interreparationala in total si pe
tipul de lucrari dupa formula p.7;

9)determinarea numarului necesar de unitati de utilaj pentru executarea

lucrarilor de operare in perioada de reparatie si interreparatie dupa formula:
Nstrung=(Consum munca lucrari reparatie + Consum munca lucrari deservire) / Fondul efectiv timp a unitatii
utilaj pe schimb x Numarul schimburi x Coeficientul executarii normalor in timp;

10)determinarea consumului de materiale pentru executarea lucrarilor de

reparatie pe tipuri de reparatie dupa formula:
M= Coeficientul consumului de materiale x Norma consumul de materiale pentru o reparatie capitala pe unitate
reparationala (0,05Numarul unitatilor de agregate cu rep.cap. +0,15N unitati agregate cu rep.medii + 1,0
 220
Numarul unitati agregate cu rep.curente),kg;

11)in acelasi mod poate fi calculat consumul de alte materiale.

Sarcina 9. Determinarea numarului necesar de autocare si automobile, numarului

de rute pe zi, masei incarcaturilor pe zi, productivitatii mijloacelor de transport

Determinati numarul necesar de masini si autocare, numarul de rute pe zi si

masa incarcaturilor, transportate timp de o zi cu fiecare tip de mijloace de
transport, productivitatea mijloacelor de transport, folosind urmatoarele
date: traficul lunar al intreprinderii este organizat conform listei (tabelului)
de sah; incarcaturile sunt transportate de la sectia de productie nr. 1 la 2 si
de la sectia nr.2 la 3 cu ajutorul autocarelor; capacitatea autocarelor- 2
tone; randamentul autocarelor dupa capacitate- 0,8; durata medie a unei
rute - 28 min.; transportarea altor incarcaturi se efectueaza cu automobilele;
capacitatea automobilelor -5 tone; randamentul automobilelor- 0,9; durata
medie a unei rute -23 min.; numarul de zile lucratoare in luna -22; regimul
de lucru -2 schimburi; durata unui schimb- 8 ore; lista/tabel de sah a
fluxurilor de transport in cadrul intreprinderii pentru luna in tone este
prezentat mai jos:

Tabelul____

Punctul Punctul de destinatie

de plecare
Depozit Depozit Sectia Sectia Sectia Depozit Total
nr.1 nr.2 nr.1 nr.2 nr.3 rebuturi
Depozit - - 5100 6000 1300 - 12400
nr.1
Depozit - - - - - - -
nr.2
Sectia - - - 4000 - 1000 5000
nr.1
Sectia - 10000 - - 9000 500 9500
nr.2
Sectia 300 10300
nr.3
Depozit - - - - - - -
rebuturi
Total - 10000 5100 10000 10300 1800 37200

Recomandari de rezolvare:
1)determinarea masei incarcaturilor, transportate cu autocarele pentru o
luna;
2)determinarea fondului efectiv de timp de lucru a unei unitati de transport;
3)determinarea numarului necesar de autocare dupa formula:
N= Traficul lunar pe ruta,t / (Capacitatea unei unitati de transport,t x Randamentul unitatii de transport x Fondul
efectiv de timp a unei unitati de transport pentru un schimb,ore x Numarul de schimburi x 60 x Durata unei
rute,ore)

4)determinarea numarului de rute pe zi, efectuate de un autocar dupa

formula:
N= Durata unui schimb,ore x Numarul de schimburi x Randamentul autocarului dupa timp x 60 / Durata unei
rute,min

5)determinarea masei incarcaturilor(t), transportate de autocare pe zi dupa

formula:
 221
M= Traficul lunar pe ruta,t / (Numarul de zile lucratoare pe luna x Coeficientul neuniformitatii traficului)

6)determinarea productivitatii (t/ruta)autocarului dupa formula:

P= Traficul lunar pe ruta,t / Numarul rute pe zi / Numarul neecesar de autocare

7)determinarea masei incarcaturilor, transportate cu automobilele pe luna;

8)determinarea numarului necesar de automobile;
9)determinarea numarului de rute, efectuate de un automobil pe zi;
10)determinarea masei incarcaturilor, transportate de automobile pe zi;
11)determinarea productivitatii automobilului.

Sarcina 10. Determinarea numarului necesar de mijloace de transport,

randamentul mijloacelor de transport si numarul de rute pe zi

Determinati numarul necesar de mijloace de transport, coeficientul de

solicitare a mijlocului de transport; numarului de rute pe zi, folosind
urmatoarele date: incarcaturile din sectiile de productie in sectia de
asamblare sunt transportate cu electrocarul; capacitatea nominala a
electrocarului -1t; traficul pe zi -12t; ruta inelara; lungimea rutei inelare cu
traficul crescator - 1000m; viteza electrocarului -40m/min; durata operatiei
de incarcare -5 min; numarul operatiilor de incarcare -3; operatia de
descarcare in sectia de asamblare; numarul de operatii de descarcare -1;
durata operatiei de descarcare- 15 min; regimul de functionare a sectiilor de
productie- 2 schimburi; randamentul electrocarelor dupa capacitate- 0,9;
randamentul electrocarelor dupa timp - 0,9.
Recomandari de rezolvare:
1)determinarea numarului necesar de electrocare;
2)determinarea coeficientului de solicitare a electrocarului;
3) determinarea numarului de rute pe zi.

Sarcina 11. Determinarea duratei operatiilor de incarcare-descarcare, numarul

necesar de macarale si productivitatea lor pe ora

Determinati durata unei rute a macaralei, numarul necesar de

elecromacarale si productivitatea pe ora a electromacaralelor, folosind
urmatoarele date: volumul zilnic a productiei executate in sectia mecanica
-80 un.; distanta transportarii cu electromacaraua a unei unitati de productie
-75m; viteza macaralei -40m/min; numarul de operatii de
incarcare/descarcare pentru fiecare unitate de productie -4; durata unei
operatii- 3 min; regimul de functionare a sectorului de productie- 2
schimburi; durata unui schiimb - 8 ore; durata reparatiei plan a macaralei-
15% din timpul de lucru.
Recomandari de rezolvare:
1)determinarea duratei unei rute dupa formula:
D= 2 x Distanta transportarii,m / Viteza macaralei,m/min + Durata totala a operatiilor de
incarcare/descarcare,min

2)determinarea numarului necesar de electromacarale dupa formula:

N= (Durata unei rute,min x Volumul productiei,un.) / (Durata schimb,ore x 60 x numarul schimb x Factorul
timp efectiv)
 222
3)determinarea productivitatii pe ora a macaralei (numarul de rute este egal
cu numarul unitatilor de productie transportate pe ora) dupa formula:
P= 60 / Durata unei rute

Sarcina 12. Determinarea numarului necesar de conveiere si calculul

randamentului conveierului

Determinati numarul necesar de conveiere si capacitatea de tranzit a

conveierului, folosind urmatoarele date: piesele se misca pe conveier spre
asamblare; fluxul zilnic de incarcaturi -38t; masa medie a unei piese - 2 kg;
pasul conveierului- 0,85m; viteza de miscare a conveierului- 0,3m/sec;
regimul de lucru a sectorului de productie- 2 schimburi; durata unui
schimb- 8 ore; pierderile timpului de lucru pentru reparatie -5%.
Recomandari de rezolvare:
1)determinarea numarului necesar de conveiere:
N= (Masa zizlznica a incarcaturilor,kg x Pasul conveierului,m) / (Masa unei piese,kg x Viteza,m/sec x Durata
schimb,ore x 60 x 60 x Numarul schimb x Factorul timp efectiv)

2)determinarea capacitatii de tranzit (t/ora) a conveierului dupa formula:

C= 3600 x Masa unei piese,kg x Marimea partidei de transport (=1) x Viteza /Pasul conveierului,m

Sarcina 13.Determinarea suprafetei totale a depozitului

Determinati suprafata totala a depozitului, folosind urmatoarele date:

programul lunar a sectorului de productie -8000 articole; pentru fabricarea
unui articol este folosita o piesa, executata pe fiecare linie in flux a sectiei
mecanice; inainte de asamblare productia a trei linii este predata la
depozitul intermediar automatizat; marimea stocului de rezerva la depozit
este egal necesarului de zi a sectiei de asamblare; stocul maximal este cu
50% mai mare decat stocul de rezerva; piesele primei linii sunt pastrate in
cutii a cite 10 buc.; dimensiunea cutiei 0,8 x0,5 m; cutiile pot fi aranjate
sub stelaje; piesele liniei a doua sunt pastrate in carucioare in celule
speciale a cate 10 buc. in fiecare carucior; suprafata ocupata de un carucior
-1,2 m.p.; piesele liniei a treia sunt pastrate pe stelaje in celule; numarul de
celule pe un stelaj -16; suprafata unui stelaj- 2 m.p.; suprafata
suplimentara-30% din suprafata de baza; numarul de zile lucratoare pe luna
-25; regimul de lucru a sectorului- 2 schimburi cu durata 8 ore.
Recomandari de rezolvare:
1)determinarea necesarului de piese a sectorului de asamblare pentru un
schimb (stocul de rezerva) dupa formula:
N= Programul lunar de productie, un./ (Numarul de zile lucratoare x Numarul schimb)

2)determinarea stocului maximal pe fiecare tip de piese dupa formula:

Smax= 1,5 Stoc rezerva

3)determinarea numarului de cutii si suprafetei utile pentru piesele primei

linii dupa formulele:
N= Smax :10
S= N x Dimensiunile cutiei
 223
4)determinarea numarului de carucioare si suprafetei utile pentru piesele
liniei a doua;
5)determinarea numarului de stelaje si suprafetei utile pentru piesele liniei
a treia;
6)determinarea suprafetei totale a depozitului, luand in consideratie, ca
cutiile cu piesele primei linii nu ocupa suprafata suplimentara:
Stotala = 1,3 Sutila

Sarcina 14. Elaborarea graficului deservirii complexe a locurilor de munca

pe sectorului de productie

Elaborati graficul-regulament pentru deservirea complexa a locurilor de

munca a sectorului de productie cu strungurile dotate cu programe de
operare numerica, folosind urmatoarele date: numarul de operatori pe
sector- 8 pers.pe schimb; durata schimbului -de la 800 pana la 1630; timpul de
pregatire/finisare- 15 min.; durata pranzului -de la 1130 pana la 1200; pauzele
reglementate- doua pauze de 15 min. si o pauza de 10 min pentru odihna si
necesitati personale; numarul personalului de deservire: reglori-1, instalatori
electrici-1, controlori -2, muncitori de transport- 1, magazineri-2, lacatusi-1,
ingrijitori -1.
Recomandari de rezolvare:
1)regulamentul muncii reglatorului si instalatorului electric: utilarea,
reglarea strungurilor si schimbul sculelor, examinarea utilajului electric si
controlul strungurilor au loc in timpul puzei de prinz si odihna a
operatorilor; schimbul de lucru dureaza de la 730 pana la 1600. Timpul de
pregatire/finisare -8 min. Restul timpului muncitorii sunt ocupati in
operatiile de pregatire. Pauza de prinz- 30 min, pauzele reglementate- doua
de 5 min.

2)Schimbul de lucru a muncitorului de transport dureaza de la 800 pana la

1630. Intre 815 si 1145 muncitorul cara productia gata si deseurile de productie
a schimbului precedent. Pauza de prinz- de la 1145 pana la 1215. De la 1215
pana la 1630 muncitorul primeste si preda materialul de sters si aduce
semifabricatele. In timpul schimbului muncitorul este ocupat de 4 ori a cate
15 min. pe alte sectoare de productie. Pauze reglementate- 3 a cate 5 min.

3)Munca controlorilor este prevazuta pentru intervalul 800- 1630. Pauza de

prinz- 1135-1205. Pauzele reglementate - 3 a cate 5 min.

4)Graficul de lucru a magazinerilor- 730- 1600. Pauza de prinz coincide cu

pauza de prinz a muncitorilor de intretinere. Livrarea uneltelor dde la
depozit si lucrarile de pregatire se executa intre 845-945 si 1500 -1555.

5)In baza datelor initiale si recomandarilor poate fi elaborat graficul-

regulament de deservire complexa a locurilor de munca a sectorului de
productie.
 224
Lucrarea 5. Organizarea proceselor de productie de baza

Sarcina 1. Elaborarea graficului deplasarii obiectelor pe conveier in partizi si

calculul duratei ciclului tehnologic pentru deplasare consecutiva, paralela si mixta.

Elaborati graficele deplasarii partidei de piese si calculati durata ciclului

tehnologic pentru diverse tipuri de deplasare, folosind urmatoarele date:
marimea partidei-5 piese; numarul de operatii tehnologice-5; durata
operatiilor: 1-2 min., 2-9 min., 3-5 min., 4-8 min., 5-3 min.
Recomandari de rezolvare:
1)Calcularea duratei ciclului tehnologic de prelucrare a partidei de piese
pentru deplasarea consecutiva a obiectelor pe linia conveierului dupa
formula:
durata operatiei
Durata ciclului = Numarul pieselor x Suma duratelor operatiilor (sau ---------------------- )
consecutiv, min. in partida in procesul tehnologic, numarul loc.munca
min.

2)Elaborarea graficului duratei ciclului tehnologic pentru deplasarea

consecutiva a partidei de piese dupa forma din tabelul urmator:
Tabelul______
Nr. Durata Numarul Durata ciclului tehnolgic, min.
operatiei operatiei, loc.munca 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130
min. pe
operatie

3)Calcularea duratei ciclului tehnologic de prelucrare a partidei de piese

pentru deplasarea paralel-consecutiva (mixta) a obiectelor muncii pe linia
conveierului dupa formula:
Durata ciclului = Durata ciclului - (Numarul - Numarul )x Suma normei minime
mixt, min. consecutiv, piese in piese partida de timp pentru perechi
min. partida transport de operatii, min.

4)Elaborarea graficului pentru p.3 conform formei p.2

5)Calcularea duratei ciclului tehnologic a ciclului tehnologic de prelucrare

a pieselor pentru deplasarea paralela a obiectelor pe linia conveierului dupa
formula:
Durata = (Numarul - Numarul) x Durata maxima +Numarul x Durata ciclului piese in piese partida a operatiei,
min. piese partida totala
paralel partida de transport transport operatiilor

6)Elaborarea graficului pentru p.5 conform formei p.2.

Sarcina 2. Determinarea tactului liniei in flux, numarului de locuri de munca si

nivelului lor de solicitare, numarului de muncitori-operatori

a)Determinati tactul liniei, numarul locurilor de munca si solicitarea lor,

numarul muncitorilor- operatori;
b)Elaborati graficul reglementarii locurilor de munca, muncitorilor-
operatori si standard-planul de functionare a liniei de conveier;
c)Determinati marimea stocului de rulment interoperational de _______ si
elaborati graficul miscarii lor;
d)Determinati marimea medie a stocului de rulment pe linie, marimea
 225
productiei nefinite si durata ciclului de productie de prelucrare a pertidei de
piese, folosind urmatoarele date:
procesul tehnologic de prelucrare a unui brat pe linia in flux cu miscare
liniar-discreta si cu un obiect este constituit din 4 operatii: de strungarie,
sfredelire, frezare si slefuire; durata operatiilor-1,9 min., 1,1min., 2,1 min.
si 1,3 min. respectiv; programul anual-12600 un.; numarul de zile
lucratoare in luna- 21; regimul de functionare a liniei- 2 schimburi cu
durata de 8 ore; perioada de rotatie a liniei- 0,5 schimburi; rebutul
operational lipseste.
Recomandari de rezolvare:
1)Calcularea programului de productie pentru perioada unei rotatii a liniei
egal cu 0,5 schiimburi dupa formula:
Programul de productie la 1 rotatie = Programul de productie lunar / Durata unei rotatii

2)Determinarea tactului liniei dupa formula:

Tactul = Fondul efectiv de timp /Programul de productie lunar

3)Determinarea numarului de locuri de munca pentru fiecare operatie dupa

formula:
N= Durata operatiei, min./ Tactul liniei

4)Calcularea coeficientului de solicitare a a locurilor de munca

Ksol=Numarul loc.munca calculat / Numarul loc.munca stabilit

5)Elaborarea standart-planului in forma de tabel:

Tabelul_______
Numarul loc.munca calcul stab

Numarul muncitori pe operatie

operatieiNr.

Operatia

Tactul,min/un.

Nr.locuri munca

min.Coeficient solicitare loc.munca %

Sifrul muncitor

Graficul functionarii utilajului deservirii si transferului

muncitorilor pe perioada rotatiei 240min
Ordinea loc.munca
Norma timp, min.

30 60 90 120 150 180 210 240

Important:
Graficul functionarii utilajului trebuie elaborat pentru fiecare operatie in
concordanta cu nivelul de solicitare:
*Linia continua indica perioada de functionare a utilajului;
*Linia punctata indica perioada de stationare a utilajului;
*Sageata indica trancferul muncitorilor de la un loc de munca la altul.

6)Calcularea numarului scriptic a muncitorilor-operatori pentru lucrul in

doua schimburi dupa formula:
Numarul = Numarul muncitori x Numarul x 1,1 ?????????????????????
scriptic necesar schimburi

7)Calcularea stocurilor interoperationale de rulment conform standard-

 226
planului liniei intre fiecare pereche de operatii adiacente dupa formula:
Stocul = Durata perioadei x Numarul utilaje /Norma timp - Durata perioadei x Numarul utilaje /Norma timp
interoperational (pe 1-a operatie) (pe a 2-a operatie)
de rulment

8)Completarea tabelului:
Tabelul_
Durata perioadei Calculul stocurilor, un. Suprafata epurei, un./min.
interoperationale,min.
Intre operatia 1 si 2 Total
Intre operatia 2 si 3 Total
Intre operatia 3 si 4 Total

9)Determinarea marimii medii a stocurilor interoperationale intre fiecare

pereche de operatii si in total pe linie si completarea tabelului:
operatieiNr.

minSolicitaarea locuri de munc, %

Stocul rulment max nceput

Numarul loc.munca calcul stab
Operatia

Tactul,min/un.

Nr.locuri munca Graficul functionarii utilajului si transferului muncitorilor pe

perioada, min
Norma timp, min.

30 60 90 120 150 180 210 240

10)Determinarea marimii medii a stocului interoperational de rulment pe

linie dupa formula:
Stoc mediu = Stoc total (din p.8) / Durata perioadei de rotatie (240 min.)

11)Determinarea volumului productiei nefinite dupa consumul de timp si

fara luarea in consideratie a consumului de munca in subdiviziunile
precedente:
Productie = Stoc mediu [Norma timp / 2 ] + Consumul timp
nefinita, total pe operatii in subdiviziunile precedente
normo-ore

12)Determinarea duratei ciclului de productie dupa formula:

Durata ciclului productie, = Stoc mediu, x Tactul liniei,
min. un. min./un.

Sarcina 3. Organizarea deservirii simultane a mai multor strunguri

Determinati in baza criteriului de maximizare a costurilor unitare a

productiei numarul oprimal posibil de strunguri, aflate simultan in
deservirea complexa a unui muncitor si construiti graficul deservirii,
folosind urmatoarele date:
operatia (i) este executata la strungurile- dublaj, timpul de lucru a
strungului -7 min.; timpul de lucru a muncitorului la strung- 3 min; durata
si structura operatiilor executate
Recomandari de rezolvare:
1)Calcularea numarului de strunguri, aflate simultan in deservirea unui
 227
muncitor:
Numarul strunguri = Timpul lucru strung/ Timp lucru muncitor la strung + 1

2)Determinarea timpului de lucru a muncitorului la strung dupa formula:

Timp lucru = Durata lucrarilor +Durata operatiilor + Timp de transfer
muncitor efectuate manual de supraveghere de la strung la altul

3)Determinarea pierderilor de timp alternative a muncitorului dupa

formula:
Pierderi timp = Timp lucru strung - (Numarul de strunguri - 1) x Timp lucru muncitor la strung

4)Determinare duratei ciclului de deservire simultana a strungurilor pentru

fiecare varianta alternativa a pierderilor:
Durata ciclului= Durata totala a deservirii strungurilor de muncitor + Pierderi timp a muncitorului

5)Calcularea coeficientului de solicitare a utilajului pentru fiecare varianta

alternativa:
Coeficient = Timp sumar lucru strung / Numarul x Durata ciclului
solicitare strung strunguri de deservire

6)Calcularea coeficientului de solicitare a muncitorului pentru variantele

alternative:
Coeficient = Timp sumar lucru muncitor la strung / Durata ciclului
solicitare muncitor

7)Elaborarea graficelor deservirii simultane a strungurilor pentru

variantele alternative:
Tabelul_
Nr. strung Timp, min Ciclul de lucru al
muncitorului
Timp lucru strung Timp lucru Timp total
muncitor
1
2
3
...

Muncitorul
Numarul strunguri
ocupate

8)Determinarea numarului optimal de strunguri, aflate in deservirea

simultana dupa criteriul minimizarii cheltuielilor unitare si valorile
coeficientului costurilor pierderilor de timp 1; 0,5; 0,1:
Numar
optim de = (Numarul strunguri x Coeficientul + 1 ) / Numarul mediu
strunguri costului pirderilor de strunguri in
de timp functie

Sarcina 4. Determinarea nivelului de combinare a productiei

Determinati modul prin care s-a modificat nivelul de combinare a

productiei, folosind urmatoarele date: uzina de prelucrare a petrolului
 228
realizeaza anual productie de baza (combustibil) in valoare de 600 mil.u.m.
si productie secundara (pacura etc.) in valoare de 120 mil.u.m.; instalarea
tehnicii noi a contribuit la optimizarea procesului de utilizare a produselor
de distilare a petrolului; valoarea anuala a productiei secundare a crescut la
250 mil.u.m.
Recomandari de rezolvare:
Pentru determinarea modificarii nivelului de combinare trebuie de calculat
nivelul de combinare a productiei pana si dupa momentul instalarii tehnicii
noi la intreprindere.

Sarcina 5. Determinarea nivelului de cooperare a productiei

Determinati:
1)nivelul de cooperare a productiei;
2)sporirea relativa volumului vanzarilor in anul 1 fata de anul precedent;
3)sporirea absoluta a profitului in anul 1 fata de anul precedent, folosind
urmatoarele date: ponderea in productia proprie a uzinei constructoare de
automobile a articolelor de echipament si garnisire -din Germania -27%;
Anglia-16%; Spania- 12%; Belgia-13%; volumul vanzarilor pana la
implementarea masurilor de specializare si cooperare a productiei
automobilelor la toate etapele ciclului reproductiv (cercetare-dezvoltare -
desfacere) -137mil.u.m.; volumul vanzarilor dupa implementarea masurilor
date -147mil.u.m.; nivelul de rentabilitate constant -5% din volumul
vanzarilor.
Recomandari de rezolvare:
Nivelul de cooperare a productiei poate fi determinat ca raportul dintre
valoarea productiei achizitionate prin relatiile de cooperare si volumul total
a productie intreprinderii.
 229
Lucrarea 6. Organizarea planificarii productiei

Sarcina 1. Elaborarea si optimizarea graficului de retea a pregatirii tehnice a

productiei noi de automobile

Elaborati si optimizati graficul de retea dupa parametrul timp-resurse.

Evenimentele anterioare: efectuarea investigatiilor de marketing; decizia
privind crearea automobilului nou, ce ar corespunde exigentelor ecologice
internationale; lista lucrarilor de pregatire tehnologica a productie (PTP)
este indicata in tabel:
Tabelul_
Nr. Codul Denumirea lucrarilor Durata, saptamini
lucrarilor
1 0-1 Elaborarea sarcinii tehnice si proiectului schitei 8
2 1-2 Elaborarea proiectului tehnic a motorului 18
3 1-3 Elaborarea proiectului tehnic a carburatorului 8
4 1-4 Elaborarea proiectului tehnic al sistemului de esapament 10
5 2-5 Elaborarea proiectului de lucru a motorului 10
6 3-6 Elaborarea proiectului de lucru a carburatorului 8
7 4-7 Elaborarea proiectului de lucru al sistemului de esapament 8
8 2-8 Elaborarea proiectului de echipament a motorului 18
9 3-9 Elaborarea proiectului de echipament a carburatorului 6
10 4-10 Elaborarea proiectului de echipament al sistemului de esapament 8
11 8-11 Executarea echipamentului pentru motor 20
12 9-12 Executarea echipamentului pentru carburator 8
13 10-13 Executarea echipamentului pentru sistemul de esapament 10
14 5-14 Executarea mostrei motorului 16
15 6-15 Executarea mostrei carburatorului 6
16 7-16 Executarea mostrei sistemului de esapament 8
17 14-17, Asamblarea mostrei automobilului 4
15-17,
16-17
18 Incercarea mostrei automobilului 8
19 Modificarea parametrilor conform rezultatelor incercarilor 8
20 Insusirea productiei in masa 16

5 14

2 8 11 18

0 1 3 6 15 17 19 20

9 12

4 7 16

10 13

Des. _____. Graficul de retea pana la optimizare

Recomandari de rezolvare:
1)Elaborarea graficului de retea dupa datele din tabel; evenimentele 11 si
14, 12 si 15, 13 si 16 sunt legate prin linie punctata (lucru fictiv); pot fi
elaborate 6 cai;
2)Optimizarea graficului de retea prin redistribuirea resurselor materiale,
umane, financiare, tehnice de pa caile netensionate pe mai tensionate.
3)Completarea tabelului:
 230

Tabelul_
Nr. Durata initiala, saptamini Rezultatul optimizarii I Rezultatul optimizarii II
caii
1
2
3
4
5

4)Elaborarea graficului de retea dupa optimizare.

Sarcina 2. Planificarea operativa a productiei in serie

a)Calculati marimea minima a partidei de piese si periodicitatea lansarii-

executarii partidei in prelucrare.
b)Determinati marimea optima a partidei si numarul necesar de strunguri
pentru prelucrarea pieselor a,b,c,d,e,j a produsului A cu volumul lunar de
productie in sectia de asamblare -1000un.; numarul de zile-lucru in luna-
20; regimul de lucru a sectiei de prelucrare mecanica- un schimb; durata
schimbului- 8 ore; timpul pentru reparatie planificata si reutilare -6% din
fondul nominal al timpului de lucru.
c)Calculati durata ciclului de productie a prelucrarii partidei de piese in
sectia de prelucrare mecanica, daca durata pauzei interoperationale este de
1 schimb.
d)Calculati durata ciclului operational, devansarea lansarii-executarii
partidei intre sectiile adiacente si devansarea tehnologica intre operatiile
adiacente in sectia de prelucrare mecanica.
e)Determinati marimea stocului ciclic in sectia de prelucrare mecanica si
stocului de depozit intre sectiile de prelucrare mecanica si de asamblare.
j)Determinati planul-grafic calendaristic de functionare a sectiei de
prelucrare mecanica; stocul de siguranta intre sectii este egal cu necesarul
de o zi in piesele pentru asamblarea produsului A.
Date suplimentare:

Tabelul ____
Componenta operatiilor si normele timpului unitar
pentru prelucrarea pieselor

Operatia Norma timp unitar, min. Timp Pierderi finisare,min. Reglementate

a b c d e f pregatire- de timp pentru
reutilare, %
Frezare F 6 10 25 2 6 6 20 4
Gaurire G 10 3 6 2 4 4 20 4
Slefuire SL 4 2 6 3 2 2 20 4
Geluire Ge - 4 10 - 2 2 20 4
Taierea T - 9 9 - - - 60 5
rotilor
dintate

Strungarie St - - - 8 4 2 20 4

Tabelul ___
Gruparea setului de piese dupa omogenitatea rutei tehnologice
pe sectorul de productie
 231

Denumirea pieselor Ruta deplasarii pieselor pe sectorul mecanic de prelucrare

cu aceeasi ruta
tehnologica
A G(2,6) - F(1,6) -Sl(1,1)

F(2,6) - G(0,8) - Ge(1,1) -T(2,5) - Sl(0,6)

B
F(6,6) - G(1,6) - Ge(2,6) - T(2,5) - Sl(1,6)
C
F(3,2) - G(2,1) - St(2,1) -Ge(1,1) - Sl(1,1)
D
F(3,2) - G(2,1) - St(1,1) - Ge (1,1) - Sl(1,1)
E
St(4,2) - G(1,1) - F(1,1) - Sl (1,6)
F

Nota: Literele arata tipul strungului, in paranteze este indicata durata prelucrarii partidei de piese in timpul schimbului.

Recomandari de rezolvare:
1)Calcularea marimii minimale a partidei de piese prin doua metode de
selectie treptata, conform careia initial este determinata marimea minima
acceptata a partidei, dupa ce marimea partidei trebuie ajustata la conditiile
concrete de productie.
Metoda 1, cand pentru prelucrarea pieselor este utilizat utilajul cu timp
indelungat de reutilare, in special in conditiile problemei date - operatia de
taiere a rotilot dintate cu 60 min durata a operatiilor de pregatire-finisare:
Marimea minima a partidei = Durata operatiilor/Norma timp, x Coeficient pierderi
pregatire-finisare, unitar, min reglementate timp min

Metoda 2, cand pentru prelucrarea pieselor este utilizat utilajul cu durata

reutilarii neinsemnata, in special in conditiile problemei date restul de
operatii a procesului tehnologic cu durata operatiilor regatire-finisare 20
min.:
Marimea minima a partidei = Durata schimbului, min / Norma minima de timp unitar, min

2) Calcularea periodicitatii lansarii partidei pieselor dupa formula:

Periodicitatea= Marimea minima a partidei / Necesarul zilnic mediu de piese,un., unde:
Necesarul zilnic mediu de piese, un. = Programul lunar, un./ Numarul zile-lucru in luna

3) Determinarea marimii optimale a partidei de piese dupa formula:

Marimea optimala a partidei, un. = Periodicitatea plan x Necesarul zilnic mediu de piese, un.

4) Completarea tabelului:
Piesa Marimea minima calculata a Coeficientul Periodicitatea lansarii Marimea
partidei, unitati coraportarii pieselor, zile-lucru partidei
Metoda1 Metoda 2 marimii partidei calculata determinata determinata
sarcinii lunare (plan) (optimala)
2,4 2,5 125
A - 480:4=120 1000:120=8,3
... ... ...
B 60:9x0,05=133 - 1000:133=7,5
... ... ...
C 60:9 x0,05=133 - 1000:133=7,5
... ... ...
D - 480:2=240 1000:240=4,2
... ... ...
E - 480:2=240 ...

... ... ... ...

F - 480:2=240
 232
5) Determinarea numarului de partizi de piese pe luna dupa formula:
Numarul de partizi = Programul lunar, un. / Marimea optimala a partidei, un.

6)Determinarea numarului necesar de strunguri pentru realizarea

programului lunar de piese dupa formula:
Numarul = Programul x Timpul unitar total + Durata operatiilor x Numarul / 60 x Fondul efectiv timp
x Coeficientul
strunguri lunar piese,un. pentru numarul total pregatire-finisare, total lansari lunar pentru 1 strung,
(solicitarea de lansari, min. min. min strungurilor)
unde
Fondul lunar = Coeficientul x Durata x Numarul zile-lucru (1- Coef.durata plan )
efectiv de timp, schimb schimb, pe luna,zile reutilare si reparatii
min min

7) Completarea tabelului:
Tabelul_____

Tipul Norma timp unitar, min Durata Numarul Numarul strunguri Coeficientul
strung a b c d e f operatii de lansari calculat plan solicitarea a
pregatire- pe luna utilajului
finisare,
min
frezare 6 10 25 2 6 6 20 6 3,05 3 1,02
gaurire ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
slefuire
geluire
taierea
rotilor
dintate
strungarie

Total
8) Determinarea duratei ciclului de productie de prelucrare a partidei de
piese dupa formula:
Durata = [Marimea optima x Durata totala / Numarul + Durata + (Numarul operatii - 1) x Durata ] x Coeficientul
ciclului a partidei a operatiilor de determinat operatiilor de prelucrare pauzei paralelism
de productie prelucrare strunguri preg-fin interoperationale (=0,6)

9) Calcularea devansarii totale si particulare a lansarii partidei de piese.

*Devansare totala se numeste durata perioadei din ziua lansarii in productie
a partidei de piese in prima sectie (sector) de productie pana in momentul
finisarii operatiilor de asamblare a productiei gata, completate din piesele
partidei date.
*Devansarea finisarii este mai mica decat devansarea lansarii cu marimea
duratei ciclului de productie in sectia (sectorul) de productie data.
*Devansarea particulara se numeste timpul dintre momentul lansarii-
finisarii partidei in sectia (sectorul) de productie premergator si momentul
lansarii-finisarii aceleeasi partide in sectia (sectorul) urmator.
*Durata devansarii este compusa din doua elemente: timpul devansarii
tehnologice, determinat de durata ciclului de productie de prelucrare a
partidei in sectia de productie data sau pe operatii, si timpul devansarii de
rezerva, determinat de posibilele intarzieri de finisari (iesiri) a partizilor de
piese intre sectiile (sectoarele) de productie megiese si este aproximativ
stabilita la 3-5 zile calendaristice.
10) Elaborarea gaficului procesului de productie si de devansare a lansarii-
finisarii partidei de articole

Sectia
Finisare
Mecanica
 233
Colectare

_________________________________________________________________________________________
Sectia
_________________________________________________________________________________________

Finisare _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _____5______
____4_____<-----5------>
Mecanica _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ______3_______ <--------------4------------>
______2_______<------------------------3----------------------->
Colectare ___1___ <------------------------2------------------------------------------>

<----------------------------------1------------------------------------------->
_________________________________________________________________________________________

* Liniile continue 1,3,5 indica durata ciclului de productie pentru lucrarile de colectare, prelucrare mecanica si
asmblare, iar 2,4 indica timpul de rezerva dintrelucrarile respective. Liniile discrete 3,5 indica durata devansarii
lansarii partidei in sectiile respective, iar 2,4 - devansarii iesirii partidei din sectiile respective. Linia 1 indica
durata totala a ciclului de productie si de devansare a lansarii.

11) Calcularea devansarii tehnologice pe operatii dupa formula:

Durata ciclului = (Marimea optima x Timp unitar, + Timp total) / 60
a partidei,un. min preg-fin,min

12) Prezentarea grafica a devansarii tehnologice a partidei de un tip de

piese;
1 __________ ___________ __________

2 ___ _____ ____

3 _____ ____ ____

Nota:
13) Prezentarea grafica a devansarii tehnologice a partidelor pentru fiecare
tip de piese.
14) Completarea tabelului:

Tabelul_______
Operatia Durata ciclului de prelucrare a partidei de piese pe operatii, schimburi
a b c d e f
Geluire 1.6 2.6 6.6 1.1 3.2 3.2
Taierea ... ... ... ... ... ...
rotilor
dintate

Strungarie

Frezare

Gaurire

Slefuire

Total

15) Determinarea marimii normative a stocurilor ciclice si de depozit.

*Stocuri ciclice se numesc stocurile interne ale sectiei de productie, in
special tehnologice, de transport, de rulment si de asigurare.
*Stocurile de depozit se numesc stocurile, ce se formeaza intre sectiile de
productie.
*Marimea stocurilor tehnologice poate fi determinata dupa formula:
 234

Stoc = Marimea optima x Durata ciclului prelucrare / Periodicitatea

tehnologic a partidei, un. partidei piese tip la locul lansare-fin. (plan ),
de munca, schimb schimb

Stoc = Timp devansarii x Program prod. / Durata perioadei

de asigurare de rezerva, schimb (perioada plan),un. plan, schimb

16) Completarea tabelului:

Tabelul_______
Operatia Stocul tehnologic Stocul de asigurare
a b c d e f a b c d e f
Frezare 40 65 165 28 80 80 25 25 25 25 25 25
Gaurire ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
Sefuire
Geluire
Taierea
rotilor
dintate
Strungarie

Total

17) Determinarea stocului interoperational, in cazul cand partidele

transmise de la un loc de munca la altul sunt de marime diferita.
18) Determinarea stocului de transport in dependenta de tipul mijloacelor
de transport.
19) Determinarea stocului de depozit, constituit din stocul de asigurare si
de rulment.
20) Determinarea marimii stocului mediu de rulment dupa formula:
Stocul mediu = (Marimea optima a partidei - Marimea optima a partidei)
de rulment sectia 1, un. sectia 2, un.

21) Formarea si deplasarea stocului (stocurilor) de rulment si prezentarea

lor grafica:

Des. 16

22)Completarea tabelului
Tabelul_____

Piesa Stocul de depozit Total

De asigurare De rulment
A 50 37 87
B
C
D
E
F

23) Elaborarea plan-graficului al sectiei mecanice de productie in baza

datelor tabelului__.
Tabelul______
Operatia Strungul Loc. Zile, schimburi
munc 1 2 3 4 5 6 7 8
 235
2 2 2 2 2 2 2 2
1 Frezat 1 D 3,2 E 3,2
2 C 6,6
3
2 Sfredelit
...
...
...

Des. 17._______________
 236
Lucrarea practica 7. Studiu de caz. Management tehnologic pentru promovarea"
produciei curate n industria de pielrie (dup V.Bratulescu i L.Albu, Institutul
Naional de Cercetri Pielrie nclminte, Bucureti)

a)Analizai situaia descris n articol.

b)Formulai sarcinile de producie pentru subdiviziunile ntreprinderii.
c)Comparai diagramele proncipalelor operaii tehnologice ale procesului de
prelucrare a pieilor de bovine dup mai multe criterii.
d)Analizai bilanul de mas pentru tehnologia de obinere a pieilor pentru
nclminte.
e)Determinai operaiile "de risc" cu impact ambiental puternic.
j)Analizai schemele din fig.3 i 4 din punctul de vedere al sarcinilor de producie
formulate anterior.
 237
Lucrarea practica 8. Organizariea proceselor de munc

Sarcina 1. Elaborarea si analiza structurii timpului de munca a

muncitorului

Elaborati structura timpului de lucru a muncitorului, folosind urmatoarele

date si analizati-le:
1)durata zilei de lucru- 8 ore (fara pauza);
2)numarul pieselor executate pe parcursul schimbului- 40 un.;
3)marimea partidei de piese- 10 un.;
4)durata pauzelor pentru odihna si necesitati personale- 5%din timpul de
lucru;
5)timpul pentru executarea altor sarcini de productie- 30 min,;
6)timpul de pregatire-finisare- 20 min.;
7)timpul pentru schimbul de instrument -5 min,;
8)numarul de schimbari de instrument -4;
9)timpul suplimentar pentru deservirea locului de munca a muncitorului-
25 min.;
10)timpul de lucru de baza -7 min./un.;
11)timp suplimentar- 55 min. pentru programul de productie;
12)timpul pauzelor organizational-tehnice ale muncitorului (incarcarea
partizilor in mijloacele de transport intern) - 5 min. pentru o partida de
piese;
13)timpul pentru schimbarea nodului strungului in refuz - 5 min.
Recomandari de rezolvare:
Structura timpului de munca se calculeaza ca ponderea fiecarui element al
zilei de lucru a muncitorului in durata totala a zilei de lucru.

Sarcina 2. Analiza structurii venitului lucratorilor

a)Argumentati structura venitului fiecarui lucrator, luind in consideratie

caracterul specific a procesului de productie si caracterul lucrarilor
(muncilor)
b)Analizati structura venitului lucratorilor dupa criteriul rationalitatii,
folosint urmatoarele date:

Tabelul_______
Categoria Structura venitului,%
lucratorului Partea normata, Premii Dividende Plati sociale
inclusiv suplimente
si adaosuri
1 20 70 10 -
2 10 90 - -
3 50 20 - 30
4 35 40 5 20
5 90 5 - 5

Lucrarea practica 9. Evaluarea nivelului organizational-tehnic a productiei

(NOTP)

Sarcina 1. Evaluarea si analiza nivelului organizational-tehnic al productiei

 238
Executati evaluarea si analiza nivelului organizational-tehnic a productiei,
utilizand urmatoarele date:

Factorul Ponderea Valoarea factorilor

factorului Normativa Faptica
Anul 1 Anul 2 Anul 3
1.Nivelul de mecanizare si automatizare a
productiei
2.Nivelul de proresivitate a proceselor tehnologice
3.Varsta medie a proceselor tehnologice,ani
4.Varsta medie a utilajului tehnologic, ani
5.Inzestrarea muncii cu fonduri, mil.u.m./om
6.Nivelul de cooperare a productiei
7.Nivelul de specializare a productiei
8.Coeficientul functionarii pe schimburi a
utilajului tehnologic
9.Nivelul de completare a statelor de personal, %
10.Ponderea muncitorilor de productie de baza in
numarul total a personalului, %
11.Coeficientul de fluctuatie a personalului, %
12.Pierderi de timp de lucru, %
13.Coeficientul frecventei traumatismelor
14.Coeficientul proportiona-litatii dupa capacitate
a proceselor
15.Coeficientul continuitatii proceselor de
productie
16.Coeficientul de ritmicitate a proceselor de
productie

Recomandari de rezolvare:
1)Determinarea nivelului tehnic a productiei in anul 1.
2)Determinarea nivelului organizational a productiei in anul 1.
3)Determinarea nivelului organizational-tehnic a productiei firmei in anul
3.
4)Compararea nivelului organizational-tehnic la iesirea sistemului nivelului
organizational-tehnic la intrare.
5)Definirea cailor de sporire a nivelului organizational-tehnic a productiei.

Sarcina 2. Prognozarea nivelului organizational-tehnic al productiei

Stabiliti continutul si ordinea lucrarilor de prognozare a productiei

intreprinderii, utilizand datele sarcinii 1.
Recomandari de rezolvare:
1)Stabilirea continutului lucrarilor de prognozare a parametrilor de intrare
a sistemului, in special, parametrii competitivitate a marfurilor pentru
perioada, determinata de strategia intreprinderii si executate de sectiile de
marketing si cercetare-dezvoltare.
2)Stabilirea continutului lucrarilor de prognozare a parametrilor
subsistemului de asigurare.
3)Stabilirea continutului lucrarilor de prognozare a indicatorilor particulari
a NOTP, indicati in tabelul _____, si care asigura corespunderea
parametrilor procesului (NOTP ) exigentelor intrarii sistemului.
4)Evaluarea NOTP conform normativelor de prognoza.
5)Elaborarea si concordarea masurilor de asigurare pe perioadele de
prognoza a sporirii NOTP pana la nivelul stabilit.
6)Elaborarea si concordarea proiectelor organizationale de realizare a
proiectelor investitionale.
 239
Partea 2. Probleme

Tema: Formele de organizare a productiei

1.Determinati coeficientul de cooperare, daca valoarea productiei realizate de

intreprindere intr-o perioada data este de 600 mii lei, dar volumul productiei,
primite de intreprindere pe linia de cooperare- 150 mii lei.

2.Calculati eficienta economica a specializarii productiei de ambalaje in tara,

efectul economic a masurilor de specializare si termenul de recuperare a
investitiilor, daca se presupune a concentra productia la intreprinderile specializate
de prelucrare a lemnului si a ridica volumul anual de productie la nivelul de 50
mln. u.c. Costul unitar a productiei este de 0,86 lei la intreprinderile
consumatorilor si de 0,64 lei la intreprinderile specializate. Costul mediu unitar de
transport - 0,05 lei, investitiile in capitalul fix- 0,3 lei. Coeficientul normativ al
eficientei comparative in ramura- 0,15.

3.Determinati oportunitatea realizarii masurilor de specializare, daca costul de

productie pana la specializare este de 980 lei pentru o tona de productie si dupa
specializare- 978 lei, iar costurile de transport -8,5 si 9,6 lei respectiv. Volumul
productiei pana la specializare este de 4000 t, dupa specializare- 4200 t. Pretul en-
gross pentru o tona de productie este de 1050 lei.

4.Determinati eficienta economica a concentrarii productiei, obtinuta din

diminuarea costurilor echivalate unitare si din sporirea volumului productiei de
2,4 si 8 ori , cand: En=0,20, investitiile pentru constructia uzinei cu capacitatea de
productie de 50 mii unitati de productie sunt de 2000 mii lei, costul anual de
productie- 1000 mii lei. Ponderea costurilor fixe in investitii -30%, in costuri
totale- 20%.

5.Calculati eficicienta economica a aprofundarii specializarii intreprinderii, daca

din productie se scoate productia A, B si C cu valoarea de 4500 mii lei in
preturile en-gross pa 01.01.1995.

6.Costul de productie anual este de 4000 mii lei. Volumul productiei B creste de la
1600 la 3600 mii lei, iar costul de productie de la 1200 la 2700 mii lei respectiv.
Costul productiei ramase fara schimbare este de 3000 mii lei, iar valoarea ei
totala de 2800 mii lei. Volumul investitiilor pentru realizarea masurilor de
specializare este de 210 mii lei.
 240
Tema: Eficienta economica a masurilor de sporire a calitatii sistemului de
productie

7.La intreprindere se implementeaza tehnica noua. Volumul proiectat de productie

este de 800 unitati. Costul unitar a productiei pana la implementare este de 15,9
mii lei, iar dupa implementare - la nivelul de 15,6 mii lei, nivelul faptic al
productiei este de 15,5 mii lei. Investitiile specifice pana la implementarea tehnicii
noi este de 0,08 mii lei, iar dupa implementare- 0,06 mii lei. Coeficientul normativ
al eficientei comparative in ramura data- 0,2. Calculati eficienta masurilor de
implementare a tehnicii noi dupa proiect si eficienta economica faptica.

8. Sunt elaborate doua proiecte de organizare a constructiei uzinei. Termenul de

constructie- 5 ani. Proiectele se disting prin repartizarea cheltuielilor de deviz pe
toata perioada de realizare a constructiei:
Anii de constructie / sume de cheltuieli, mii Variante
lei 1 2
1 an 4100 8200
2 an 5800 9000
3 an 8100 10100
4 an 10500 7200
5 an 11500 5500
Total: 40000 40000

9.Determinati marimea efectului economic obtinut in rezultatul repartizarii

investitiilor in capital fix dupa ani de constructie in varianta 1 prin metoda
scontarii la moment de inceput de perioada de calcul.

10.Calculati efectul economic anual, obtinut din producerea si utilizarea modelului

nou al masinii, utilizand urmatoarele date: la intreprindere este realizata si utilizata
masina de model nou, care se caracterizeaza prin nivel considerabil a cheltuielilor
suplimentare, si nivel redus a cheltuielilor de exploatare si investitii aditionale la
consumator. Indicatorii tehnici- economici a modelului de baza si modelului nou a
masinii:

Indicatorii Model baza Model nou

Volumul anual al productiei, un. 1200
Costul de productie, lei 520 780
Investitii specifice,lei 440 620
Productivitatea masinii, mii m.cub. 30 50
Termenul de exploatare, lei 5 10
Cheltuieli de exploatare, lei 4960 3180
Investitii aditionale la consumator, lei 270 210
En=0,15

11.Calculati efectul economic anual obtinut din realizarea variantei optime in

comparatie cu varianta de baza si alegeti varianta cea mai buna din trei variante
propuse de reutilare tehnica dupa indicatorul costurilor echivalate:

Indicatorii Baza Varianta

1 2 3
Costul de productie, lei 2400 1920 1680 1620
Investitii specifice unitare, lei 3000 3600 4200 4800
Volumul productiei, mii lei 5,4 7,2 7,2 7,2
En=0,20

12.In rezultatul realizarii masurilor de sporire a eficientei productiei si a

ameliorarii calitatii serviciilor prestate profitul intreprinderii este de 25 lei la o
 241
comanda, costul de productie a scazut cu 5 lei la un produs, iar pretul mediu a
prestatiei a crescut cu 4 lei. Cu cat a crescut masa profitului intreprinderii din
comercializarea serviciilor populatiei, daca pana si dupa implementarea masurilor
se executau 867 si 1050 comenzi?

13.Utilizarea in constructia modelului nou a televizorului a pieselor din mase

plastice in locul pieselor, executate in lemn de specii pretioase, a permis
diminuarea costului de productie a ssetului de piese de la 56 la 42 lei. Investitiile
suplimentare, legate de fabricarea pieselor, sunt de 2 mil.lei. Volumul anuala a
productiei de televizoare se planifica pana la 100 mii lei. Determinati economia
conventionala anuala , obtinuta din folosirea materialelor noi; eficienta economica
comparativa a investitiilor suplimentare; efectul economic anual din
implementarea metodei noi.

14.Determinati eficienta economica a micsorarii rebutului de productie, influienta

rebutului asupra productiei si rezervele de diminuare a pierderilor prin lichidarea
rebutului, daca: in anul de exercitiu pentru fabricarea si corectarea rebutului s-au
consumat 632 ore contra 1758 ore-norma in anul precedent. Suma cheltuielilor
pentru rebutul definitiv s-u micsorat de la 4,2 mii lei la 2 mii lei, iar pentru
lichidarea defectelor - de la 1,2 pana la 1,0 mii lei. Incasarile din realizarea
rebutilui corectat in preturile posibile s-au micsorat de la 1,5 mii lei pana la 0,8 mii
lei si sumele retinute de la vinovati s-au micsorat de la 1,1 mii lei pana la 1,4 mii
lei. Norma consumului muncii -6,6 ore-norma la o echipa.

15. Determinati indicele calitatii productiei intreprinderii dupa rezultatele atestarii

de stat, daca:

Categoria calitatii Volumul productiei, mii lei Puncte

Superioara 90 1,0
Intii 500 0,5
Doua 10 0

16.Determinati indicele integral a calitatii si nivelul calitatii a masinii de sfredelit,

daca capacitatea de productie a masinii pentru perioada totala de exploatare este
de 7,3 mil. gauri cu cheltuielile totale de 360 mii lei. Indicele integral de calitate
de baza pentru masina-etalon este de 22 gauri/ leu.

17.Determinati indicele integral a calitatii unui bec in difetite conditii de

exploatare. Timpul mediu total de iluminare a becului- 1000 ore, costul de
productie unitar- 0,4 lei, cheltuielile de exploatare a becului in incapere sunt
aproape nule, iar pe varful turnului unei cladiri- 1 leu.

18.Determinati coeficientul valoric a utilizarii a pieselor standartizate si unificate

pe produs, daca valoarea produsului este de 1540 lei, valoarea pieselor si
ansamblelor unificate - 900 lei, si celor standardizate - 150 lei.

19.Determinati eficienta economica a producerii masinii noi cu nivel ridicat a

calitatii, cu nivel mai inalt al productivitatii si termenul mai lung de exploatare.
Volumul anual a productiei - 500 un., pretul- 1000 lei, rentabilitatea- 20% dupa
costul de productie. Costul de productie a masinii de baza- 6000 lei,
productivitatea este de 2 ori mai inalta. Termenul de exploatare a masinii noi-20
ani, a masinii vechi- 10 ani. Investitiile specifice pentru masina noua- 500 lei,
pentru masina veche- 300 lei. Cheltuielile anuale de exploatare fara cheltuieli
 242
pentru renovarea masinii noi- 4500 lei, pentru masina veche- 3200. Investitiile
aditionale la consumator pentru masina noua- 300 lei, masina veche- 250 lei.
 243
Tema: Planificarea productiei

20.Determinati volumul plan a productiei nete, daca volumul total al productiei in

expresie naturala este de 100 unitati- productia A, 200 un.- productia B, 300 un.-
productia C. Normativul productiei nete este de 10800 lei /buc. pentru productia A,
7000 lei pentru productia B si coeficientul productiei nete pentru productia C- 1,8.
Marimea plan a salariului muncitorilor de baza pentru unitate de productie B- 500
lei.

21.Determinati structura capitalului fix de productie, indicatorul randamentului

capitalului fix si suma amortizarii, daca: valoarea medie anuala a mijloacelor fixe
de productie- 35,5, inclisiv: cladiri-12,9 (norma de amortizare-2,8%), constructii-
2,25 (norma de amorrtizare- 6%), dispozitive de transmisiune- 2,3 (norma de
amortizare 8%), masini de putere si utilaje- 1,9 (norma de amortizare 10%), alte-
2,15 (norma de amortizare 12%). Volumul anual al programului de productie este
de 40,5.

22.Determinati amortizarea totala anuala a mijloacelor fixe de productie si suma

cheltuielilor pentru reparatie capitala, ce constituie 53% din suma amortizarii totale
anuale in urmatoarele conditii:
valoarea initiala a capitalului fix pentru inceput de an- 40 mln.lei, valoarea
utilajului nou, pus in productie din 15 iulie - 6 mln.lei , valoarea utilajului scos din
uz din 1 august - 1mln.lei. Norma medie de amortizare a capitalului fix- 8%.

23.Determinati valoarea medie anuala a mijloacelor fixe si suma varsamintelor la

fondul de amortizare, daca valoarea initiala a intreprinderii pentru 01.01 este de
7500, din 01.07 se pune in productie utilajul nou ci valoarea de 1700,iar din 15.07
se scot din uz utilaje cu valoarea de 1200. Norma amortizarii totale a utilajului-
12,5%.

24.Determinati valoarea totala a capitalului fix de productie a firmei, daca norma

medie de amortizare este de 9% si suma amortizarii anuale- 248,6 mii lei.

25.Determinati indicatorii de utilizare a capitalului fix si de dotare a muncii cu

capita fix, daca valoarea initiala a capitalului fix pentru inceput de an este de 10
mln.lei, iar pentru asarsit de an- 12,1 mln.lei. Volumul productiei, realizate pe
parcursul anului de exercitiu este de 25 mln.lei. Numarul muncitorilor in schimb-
3200.

26.In anul precedent intreprinderea a realizat o productie in valoare de 780 mln.lei,

valoarea medie anuala a capitalului fix de productie fiind de 270 mln.lei, iar in
anul curent 810 si 320 mln.lei respectiv. Cum s-a schimbat randamentul
capitalului fix?

27.In sectia de productie sunt montate 16 unitati de utilaje cu valoarea initiala de

140 mii lei fiecare si termenul de exploatare de 15 ani. Cheltuielile pentru
reparatie capitala si modernizare sunt de 1250 mii lei. Valoarea de lichidare a
utilajului uzat este de 1300 mii lei. Determinati norma amortizarii.

28.Pentru fabricarea a 50 de articole tip A se consuma 5 t otel cu pretul de 160

lei/t, 1250 m.p. de tesatura cu pretul de 22 lei/m.p., 500 m sarma de filetare cu
 244
pretul de 170 lei/m, 700 kg de compozitie adeziva cu pretul de 65 lei/kg.
Determinati indicatorul consumului specific de materiale a produsului.

29.Utilajul de prelucrare a lemnului a fost folosit pe parcursul anului la 75%.

Fondul anual efectiv a timpului de lucru a utilajului este de 5120 ore in conditiile
zilei de lucru in 2 schimburi. Pentru fabricarea unui articol se cer 3,5 ore, nivelul
mediu de executare a normelor de productie este de 7%. Determinati
productivitatea anuala.

30.Determinati capacitatea medie anuala a uzinei, daca capacitatea de productie

initiala este de 1200 mii tone de ciment, din 1 aprilie se da in exploatare un cutor
nou cu capacitatea de 250 mii tone, din 1 iulie se scoate din uz un cuptor cu
capacitatea de productie de 200 mii tone.

31.Alcatuiti balanta capacitatii de productie a ramurii. Determinati, daca este

posibila marirea programului de productie si in dimensiuni in conditiiile cand:
capacitatea de productie a ramurii la inceput de an este de 2100 mln.lei, se
planifica darea in exploatare a capacitatilor noi in marimea de 120 mln.lei, inclisiv
din 1 ianuarie- 20%, din 1 mai- 30%, din 1 septembrie- 40%, din 1 octombrie
-10%, se presupune scoaterea din uz a capacitatilor de productie in marime de 24
mln.lei din 1 noiembrie si de 15 mln.lei incepand cu 1 noiembrie. Programul de
productie a ramurii este de 2060 mln.lei.

32.Determinati volumul plan a productiei nete, daca volumul total al productiei in

expresie naturala este de 100 unitati- productia A, 200 un.- productia B, 300 un.-
productia C. Normativul productiei nete este de 10800 lei /buc. pentru productia A,
7000 lei pentru productia B si coeficientul productiei nete pentru productia C- 1,8.
Marimea plan a salariului muncitorilor de baza pentru unitate de productie B- 500
lei.

33.Determinati volumul anual- prognoza a productiei realizate, daca:

Volumul prognoza a productiei-marfa, mii lei.. 14273

Soldul productiei gata la depozit, mii lei:
pentru inceput de an. 265,9
pentru sfarsit de an 188,8
Soldul productiei livrate, dar neachitate, mii lei:
pentru inceput de an. 119,2
pentru sfarsit de an 206,6

34.Determinati coeficientul utilizarii capacitatii de productie a intreprinderii in

total si pe profil de productie-plan. Capacitatea de productie a intreprinderii pentru
inceput de an este de 19,2 mln.lei si in expresie naturala pe productie: A-63, B-
1340, C-15000 un. In perioada plan se presupune darea in exploatare a
capacitatilor de productie noi in total de 0,6 mln.lei si pe productie: A-5, B-50, C-
500un. Termenii de dare in exploatare a capacitatilor pe tipuri de productie sunt:
A-31 iulie, B- 1 martie, C- 4 octombrie. Nomenclatura plan este: A- 60, B- 1300,
C-12000 un. Valoarea anuala totala a productiei - 17,2 mln.lei.

35.Determinati capacitatea de productie a sectiei de asamblare pentru inceput si

sfarsit de an si capacitatea de productie disponibilizata catre sfarsit de an. Durata
ciclului de asamblare a unei unitati de productie la inceput de an- 35 zile, la sfarsit
de an- 30 zile. Suprafata specifica de productie pentru asamblarea unei unitati de
productie -40 m.p., suprafata totala a sectiei- 800 m.p. Fondul efectiv de timp
 245
lucrativ a sectiei- 300 zile in regim de doua schimburi.

36.Determinati normativul mijloacelor circulante in productia nefinita, daca costul

de productie unitar dupa plan sunt de 200 lei, inclusiv cheltuielile pentru materie
prima, materiale de baza si semifabricate achizitionate- 120 lei, durata ciclului de
productie 20 zile-lucru, planul anual de productie- 8,4 mii un.

37.Volumul productiei realizate in anul de exercitiu este de 1560 mii lei, cand
normativul mijloacelor circulante proprii este de 958 mii lei. In anul de plan se
presupune o crestere a volumului realizarii cu 15%, iar normatiivul mijloacelor
circulante - numai cu 10%. Cu cate zile trebuie micsorata durata rotatiei
mijloacelor circulante?

38.Determinati marimea medie anuala a mijloacelor circulante, coeficientul de

circulatie si durata unui circuit, daca volumul anual al vanzarilor este de 100, iar
soldul mijloacelor circulante normate -pentru inceput de trimestru 1 -20, trimestru
2 - 25, trimestru 3- 23, trimestru 4- 20 si inceputul trimestrului 1 a anului urmator -
20.

39.Determinati disponibilizarea absoluta si relativa a mijloacelor circulante

normate in urma accelerarii rotatiei lor, daca:
Indicatorii Perioada
de baza de exercitiu
Volumul productiei realizate in preturi en- 4800 5040
gross, mii lei
Soldul mediu a mijloacelor circulante 200 140
normate,mii lei

40.Determinati suma mijloacelor circulante normate disponibilizate, daca valoarea

plan a productiei realizate pe parcursul unui an este de 20 mln.lei, iar valoarea
faptica- 24 mln. lei. Durata de plan a unui circuit este de 30 zile, iar durata reala-
22 zile.

41.Conform datelor de productie pe sector sunt executate: articole tip A- 1500 un.,
B- 2350 un., C- 850 un. Salariul de baza pentru fabricarea unui articol A este de
3,65 lei, B- 2,50 lei, C- 1,75 lei. Determinati suma cheltuielilor de sector, ce
trebuiesc incluse in costurile de productie a fiecarei piese, daca cheltuielile totale
sunt de 20135 lei.

42.In perioada de exercitiu cheltuielile pentru productia-marfa sunt de 22300 lei.,

iar in anul curent sunt planificate la nivelul de 19500 mii lei. Productia -marfa in
preturile en-gross era de 23100 si 20300 mii lei respectiv. Calculati diminuarea
planificata a costului de productie la 1 leu de productie-marfa.

43.Determinati profitul din realizarea productiei de intreprindere, daca: volumul

anual a productiei realizate in pretul en-gross este de 52985 mii lei, volumul
productiei -marfa in preturi de cost total de uzina - 50000 mii lei, soldul productiei
gata la depozit in preturi de cost total pentru inceput de an - 1250 mii lei, iar pentru
sfarsit de an - 950 mii lei, modificarea soldurilor productiei livrate, dar neachitate
la timp de cumparatori - 250 mii lei.

44.Volumul productiei intreprinderii - 35 mil.un. Costul unitar al productiei- 0,5

mii lei, pretul- 0,63 mii lei. Valoarea mijloacelor fixe de productie - 2200 mil. lei,
volumul mijloacelor circulante- 470 mil.lei. Determinati norma rentabilitatii.
 246

45.Volumul productiei anuale este de 236 unitati. Costul unitar de productie este
de 3,6 mil.lei, pretul- 4,4 mil. lei. Volumul mijloacelor circulante- 250 mil.lei.
Calculati valoarea mijloacelor fixe de productie , daca norma de rentabilitate este
de 8%.

46.Cheltuielile pentru producerea a 100 unitati de productie au constituit: materie

prima si materiale- 100 mii lei, carburanti si energia electrica- 100 mii lei, arenda-
5 mii lei, salarii - 95 mii lei, alte- 10 mii lei. Valoarea mijloacelor fixe- 5 mil.lei.
Amortizarea, inclusa in costul de productie- 10% din costul mijloacelor fixe.
Rentabilitatea productiei dupa costul de productie- 20% . Determinati: costul de
productie total, costul de productie mediu unitar, profitul pe unitate de productie,
profitul total din comercializarea productiei, pretul de comercializare a unitatii de
productiei.

47.Volumul realizarii serviciilor cu plata populatiei de catre intreprindere

specializata este de 856 mii lei, iar rentabilitatea activitatii intreprinderii este de
27,8%. Calculati costul de productie si profitul de bilant din comercializarea
serviciilor.

48.Volumul productiei realizate, inclusiv TVA cu rata de 20% este de 180 mii lei.
Pentru executarea acestui volum intreprinderea a achizitionat de la furnizori marfa
in suma de 120 mii lei, inclusiv TVA. Determinati suma TVA.

49.Pretul angro a unui litru de benzina este de 0,60 lei. Rata accizului- 70% din
pretul de vanzare fara TVA. Rata TVA- 20%. Gasiti pretul de vanzare a benzinei.

50.Pretul en-gross pentru 1 g de aur este de 90 lei. Rata accizului - 40% din pretul
de vanzare fare TVA. Rata TVA- 20%. Gasiti pretul de realizare a 1 g de aur in
comertul cu amanuntul.

51.Marfa a fost cumparata la pretul de 200 lei fara TVA, iar s-a vandut la pretul de
280 lei fara TVA. Determinati suma impozitului rutier, daca rata impozitului este
de 2,5% din venitul brut, si suma impozitului pentru intretinerea fondului locativ,
daca rata impozitului este de 1,5% din venitul brut.

52.Profitul brut al intreprinderii este de 2500 mii lei, inclusiv venituri de 300 mii
lei in forma de dividende pe actiunile altor firme, ce apartin organizatiei date.
Capitalul social este determinat in marimea de 1 mil.lei, iar de rezerva - 200 mii
lei. Pentru crearea capitalului fix de productie intreprinderea a cheltuit 1000 mii
lei , iar in scopuri de protectie a mediului- 15 mii lei. Determinati suma posibila a
defalcarilor in fondul de rezerva si suma impozitului pe profit (rata impozitului pe
profit- 28%).

53.Marfa a fost cumparata la pretul de 200 lei fara TVA, iar s-a vandut la pretul de
280 lei fara TVA. Determinati suma impozitului rutier, daca rata impozitului este
de 2,5% din venitul brut, si suma impozitului pentru intretinerea fondului locativ,
daca rata impozitului este de 1,5% din venitul brut.

54.Profitul brut al intreprinderii este de 2500 mii lei, inclusiv venituri de 300 mii
lei in forma de dividende pe actiunile altor firme, ce apartin organizatiei date.
Capitalul social este determinat in marimea de 1 mil.lei, iar de rezerva - 200 mii
 247
lei. Pentru crearea capitalului fix de productie intreprinderea a cheltuit 1000 mii
lei , iar in scopuri de protectie a mediului- 15 mii lei. Determinati suma posibila a
defalcarilor in fondul de rezerva si suma impozitului pe profit (rata impozitului pe
profit- 28%).

55.Intreprinderea mica de prelucrare a productiei agricole (are inlesniri la rata

impozitullui pe profit) a obtinut un profit brut de 2 mil.lei pentru rezultatele in
anul 3 de activitate< care a fost repartizat in felul urmator: 300 mii lei- pentru
crearea fondurilor fixe de productie, 100 mii lei- pentru protectia mediului, 15 mii
lei- pentru fondul de rezerva. Capitalul social este de 60 mii lei. Calculati suma
impozitului, tinand cont de inlesnirile respective.
 248
Tema: Organizarea proceselor muncii si sreminerrii munalarizarii

56.Determinati indicele sporirii productivitatii muncii si a diminuarii costului de

productie realizat prin implementarea tehnologiei noi de prelucrare a pieselor,
daca:
Indicatorii Pana la implementare Dupa implementare
Volumul productiei, un. 440000 460000
Costuri de productie unitare, lei 10,0 9,0
Numarul lucratorilor, pers 1500 1300

57.Determinati economia numarului muncitorilor la uzina de zahar si cresterea

productivitatii muncii, daca numarul muncitorilor a productiei de baza in perioada
de exercitiu este de 600 oameni, inclusiv 480 pers. ocupate in lucrari, volumul
carora depinde de cantitatea materiei prime prelucrate, gradul de iesire a zaharului
va creste de la 11 la 12%.

58.Ce salariu trebuie sa ceara muncitorii intreprinderii in ianuarie, cand cresterea

generala a preturilor de consum este de 15%, si salariul nominal in decembrie era
de 10000 lei?

59.Calculati marimea salariului real, daca la sfirsitul anului salariul real constituia
90% din salariul nominal de 25000 lei pe luna.

60.Pe parcursul anului preturile de consum au crescut cu 20%, iar salariul

nominal- cu 10% in comparatie cu anul precedent, cand era de 10000 lei. Calculati
salariul nominal si salariul real in anul curent. Determinati marimea salariului
nominal pentru ca salariul real sa nu se schimbe?

61.Un muncitor- stivuitor de categoria a 6 acopera 1,5 m.p. de suprafata cu gresie.

Salariul tarifar pe ore este de 25 lei. Deteerminati salariul tarifar in acord a
muncitorului pentru asezarea 1 m.p. de suprafata.

62.Sectia de torcatorie cu 36 masini este deservita de 9 muncitori -reglori, salariul

tarifar a carora este de 14 lei pe ora. Masina produce 70 kg de fire toarse pe ora.
Determinati salariul tarifar in acord indirect a unui muncitor.

63.Salariul tarifar pe ora a unui muncitor- reglor, transferat la forma de salarizare

in acord indirec este de 7,0 lei. Muncitorul a lucrat 25 zile cu 8 ore pe schimb si
randamentul mediu lunar a realizarii normelor de productie de 25%. Calculati
salariul muncitorului.

64.Conform datelor de cronometrare si fotografiere a zilei de lucru a muncitorilor

de deplasare, ocupati in executarea comenzilor la domiciliul clientului, s-a stabilit,
ca pe parcursul zilei de 8 ore fiecare pierde 30 minute pentru munca in
intreprindere, 25 minute -in drum spre zona sa de deservire, 10 minute - pentru
deplasare de la un client la altul si 40 minute - pentru executarea comenzii.
Calculati cate comenzi poate executa un muncitor pe parcursul zilei.

65.Determinati cu cat trebuie marit salariul nominal pentru ca salariul real sa

creasca cu 20%, cunoscand ca preturile au crescut cu 40%, iar in perioada de baza
salariul nominal era de 20000 de lei?
 249
66.Determinati cu cat au crescut preturile cand salariul nominal a sporit cu 10%,
iar salariul real a scazut cu 15%?

67.Completati tabelul:
Indicatori t0 t1
Salariul nominal 10000 60000
Indicele preturilor 150%
Salariul real
Indicele salariului real

68.Calculati salariul mediu lunar la firma X, utilizand urmatoarele date:

Categoria salariatilor Numarul, Salariu nominal lunar, lei

persoane
Ingineri 10 500000
Tehnicieni 20 400000
Muncitori 1000 300000

69.Determinati salariul nominal in perioada curenta, daca productia creste cu 50%,

iar numarul de lucratori cu 25%. Cresterea salariului nominal reprezinta 80% din
cresterea productivitatii muncii. In perioada de baza, salariul nominal era de
100000 lei.

70.Calculati salariul de baza al studentului, daca bursa lui constituie 680 lei.
Studentul munceste in calitate de laborant cu salariul tarifar de 850 lei, pe
jumatate de salariu de 230 lei in calitate de frate medical la un spital, pe un sfert
de salariu de 180 lei in calitate de zootehnician intr-o gradina zoologica.

71.Calculati salariul suplimentar, salariul nominal si salariul de baza a

colaboratorului in luna decembrie. Un colaborator primeste in luna decembrie la
primul loc de angajare un salariu de 2300 lei, un supliment pentru alimentatie de
200 lei din partea intreprinderii, indexarea inflatiei de 10% din salariu de baza din
partea primariei; cel de-al 13 salariu pentru rezultatele activitatii intreprinderii
pentru un an in marime de 2500 lei, iar la cel de-al doilea loc de angajare
colaboratorul, fiind angajat prin cumul, primeste o treime din salariu de baza de
1800 lei si indexarea inflatiei -20% din salariul de baza.

72.Calculati salariul real a studentului prin pretul unei piini de 3 rub., daca salariul
lui in calitate de paznic este de 200 rub, premiul pentru vigilenta -10 lei, cistigul
ocazional in calitate de barmen de 614 rub, bursa- de 68 rub.

73.Conform datelor de productie pe sector sunt executate: articole tip A- 1500 un.,
B- 2350 un., C- 850 un. Salariul de baza pentru fabricarea unui articol A este de
3,65 lei, B- 2,50 lei, C- 1,75 lei. Determinati suma cheltuielilor de sector, ce
trebuiesc incluse in costurile de productie a fiecarei piese, daca cheltuielile totale
sunt de 20135 lei.

74.In perioada de exercitiu cheltuielile pentru productia-marfa sunt de 22300 lei.,

iar in anul curent sunt planificate la nivelul de 19500 mii lei. Productia -marfa in
preturile en-gross era de 23100 si 20300 mii lei respectiv. Calculati diminuarea
planificata a costului de productie la 1 leu de productie-marfa.

75.Calculati salariul tarifar a profesorului de categoria a 12, daca salariul tarifar a

 250
profesorului de categoria a 11 este de 417 lei si cresterea relativa a coeficientului
tarifar dintre categoriile 11 si 12 este de 13%.

76.Salariul tarifar a unui portar de categoria 1 este de 177 rub. Calculati salariul,
daca portarul indeplineste functii de brigadir, care sunt remunerate dupa categoria
a 3 si coeficientul tarifar are o crestere absoluta fata de coeficientul pentru
categoria 2 de 0,39 unitati, iar coeficientul tarifar pentru categoria 2 fata de
coeficientul pentru categoria 1- de 0,30 unitati.

77.Determinati pana la al doua cifra dupa virgula cresterea relativa a coeficientului

tarifar dintre categoriile 16 si 17, daca coeficientii sunt 9,07 si 10,07 respectiv.

78.Intreprinderea de cofetarie cu statele de personal 15 persoane realizeaza pe zi

cate 5 denumiri de torte, cu numarul total de 150 buc., masa 1 kg fiecare, la pretul
de 30 lei kilogramul, si 35 kg buscuiti Jubileu cu pretul de 21 lei kilogramul.
Calculati productivitatea unui lucrator al cofetariei.

79.Firma din 80 de colaboratori realizeaza un profit de 192 mii dolari USA pe an.
Determinati productivitatea unui colaborator.

80.Un functionar cara pe zi aproximativ 5 kg hartie, mape etc. Un muncitor in

mediu pe zi cara aproximativ 60 kg incarcaturi. Calculati productivitatea medie a
unui lucrator pentru firma din 30 functionari si 10 muncitori.

81.Planul de productie al muncitorului este de 106 unitati de productie.

Productivitatea muncitorului pe schimb este de 92 unitati de productie. Calculati
cresterea absoluta si cresterea relativa a indicatorului productivitatii muncii.

82.Instalarea unei noi piese pe automobilul de curse a permis sporirea vitezei de la

256 km/ora la 258 km/ora. Calculati sporul absolut a indicatorului productivitatii
automobilului.

83.Pierderea din productivitatea agregatului pe parcursul a 6 luni a constituit 5% din

capacitate. Calculati productivitatea medie ponderata a agregatului, daca
productivitatea initiala este de 1500 piese pe luna, iar coeficientul productivitatii
pentru fiecare luna incepand cu valoarea de 0,1 a crescut fiecare luna cu 0,01.

84.Planul productiei intreprinderii auto presupune sporirea volumului serviciilor

prestate de carausie pana la 2000 mii tone in anul 5. In anul 1 volumul serviciilor
prestate constituia 1200 mii tone. Calculati volumul prastatiilor in anul 4, folosind
metoda interpolarii.

85.Casa editoriala a realizat 230 denumiri de titluri de carte in anul 1, iar pentru
anul 5 intentiona sa realizeze 500 de denumiri de titluri. Calculati numarul de
denumiri de titluri realizate in anul 3.

86.Sporul lunar al cererii pentru automobile constituie 120 unitati. Calculati cererea
cumulativa pentru automobile in a doua jumatate a anului, daca cererea la inceputul
anului a constituit 1500 automobile.

87.Fermierul trebuie sa stranga roada. Daca vor fi ploi durata lucrarilor de colectare
va constitui 9 zile, daca va fi timp bun- 6 zile. Calculati durata probabila a lucrarilor
 251
de colectare, folosind metoda de expertiza.

88.Calculati durata probabila a reparatiei agregatului. In circumstante nefavorabile,

inclusiv deficitul pieselor de schimb, imbolnavirea muncitorilor etc.) reparatia
agregatului va constitui 14 zile. In conditii favorabile lucrarile de reparatie vor
necesita 8 zile.

89.Folosind datele din tabelul de mai jos:

a)elaborati si calculati graficul de retea a expozitiei a doua exponate ale productiei
firmei;
b)determinati ordinea (consecutivitatea) executarii lucrarilor, numarul cailor
complete si calea critica.
Nr./o Denumirea lucrarilor Durata lucrarilor, Consecutivitatea lucrarilor
zile (date initiale) (date calculate)
1.Determinarea locului de exponare la expozitie 1 1-a lucrare
2.regatirea locului de prezentare 2 dupa 1-a lucrare
3.Electrificarea locului de expozitie 1 dupa 1-a lucrare
4.Aducerea exponatului 1 1 dupa a 2-a si a 3-a lucrare
5.Aducerea exponatului 2 dupa a 2-a si a 3-a lucrare
6.Montajul exponatului 1 dupa lucrarea a 4-a
7.Montajul exponatului 2 1 dupa a 5-a lucrare
8.Conectarea la reteaua electrica si incercarea 1 dupa a 6-a lucrare
exponatului 1
9.Conectarea la reteaua electrica si incercarea 2 dupa lucrarea a7-a
exponatului 2
10.Lucrarile de finisare pentru exponatul 1 1 dupa lucrarea a 8-a
11.Lucrarile de finisare pentru exponatul 2 1 dupa lucrarea a 9-a
12.Elaborarea comunicatului si publicatiilor 4 dupa 1-a lucrare
13.Deschiderea expozitiei 1 dupa lucrarea a 10-a, 11,12-a

90.Elaborati si calculati graficul de retea a constructiei. Lista si consecutivitatea

lucrarilor sunt indicate in tabelul de mai jos. Determinati ordinea executarii
lucrarilor, numarul cailor complete si calea critica.
N/o Denumirea lucrarilor Durata Consecutivitatea lucrarilor
lucrarilor, lucrarilor
zile
1. Aprobarea proiectului pentru constructie 7
2. Pregatirea santierului de constructie 2
3. Transportarea materialelor 3
4. Ridicarea fundamentului 5
5. Ridicarea peretilor 8
6. Racordare la reteaua de comunicatii 4
7. Racordare la electricitate 2
8. Punerea acoperisului 4
9. Instalarea usilor si ferestrelor 3
10 Finisarea interna 10
.
11 Conectarea la retelele de comunicatii si electica 3
.
12 Darea in exploatare a constructiei 1
.
 252
Tema: Organizarea procesului de productie

91.Prima piesa necesita 2 operatii executate de 5 muncitori, a 2-a piesa necesita 4

operatii executate de 7 muncitori, a 3-a piesa necesita 6 operatii executate de 2
muncitori. Calculati coeficientul de fixare a operatiilor pe luna, daca programul de
productie lunar include realizarea a 10 piese nr.1, 20 piese nr.2 si 30 un.- piesee
nr.3.

92.In frizerie lucreaza 3 specialisti. Statistica demonstreaza, ca din 15 clienti 2 fac

manichiura, 5 - pedichiura si 8 -frezura. Numarul mediu de clienti pe zi este de 45.
Calculati coeficientul de fixare a operatiilor in 5 si 30 zile.

93.In februarie intreprinderea a functionat 20 de zile. Calculati coeficientul

calendaristic pentru luna februarie.

94.In iunie si iulie tipografia a functionat toate zilele fara zile de odihna, iar luna
august a stationat din cauza concediilor planificate a personalului. Calculati
coeficientul calendaristic:
1)pentru luna august;
2)pentru primele 2 luni;
3)pentru ultimele doua luni;
4)pentru toate trei luni a peioadei de vara.

95.Viteza (productivitatea) liniei in flux a uzinei constructoare de automobile este

astfel, incat timp de 14 min. pe conveierul sectiei de asamblare sunt plasate exact 4
motoare de automobil. Calculati tactul liniei.

96.Distanta dintre axele a doua motoare, transmise pe linia in flux cu tactul constant
este de 27 m. Durata parcurgerii unui motor dupa momentul ridicarii motorului
precedent este de 6 min. Calculati viteza conveierului.

97.Metropolitenul transporteaza timp de o zi de lucru aproximatv 8,5 mil.pasageri.

Programul zilei de lucru este: 5.30 dimineata - 01.00 noaptea. Calculati ritmul
fluxurilor de pasageri a metropolitenului.

98.Examenul tehnic din 20 mai 1997 a aratat, ca ultima reparatie capitala executata,
inceputa la 3 ianuarie cu examinare tehnica si terminata la 6 martie nu a asigurat
fiabilitate necesara pentru urmatorii 2 ani calendaristici dupa momentul reparatiei.
Trebuie numita corectarea axelor pentru 3 iunie si spalarea reductorului pentru 30
iunie. Elaborati:
a) structura si calculati durata ciclului interreparational;
b)structura si calculati durata perioadei interreparationale;
c)structura si calculati durata perioadei intre examenele tehnice.

99.La statiunea montana de ski dupa fiecare sezon de iarna se efectueaza reparatia
obligatorie a schiurilor si pregatirea lor pentru pastrare.Reparatia plan incepe la 1
aprilie. In anul curent in legatura cu gerurile indelungate perioada de reparatie va
fi deplasata cu o luna calendaristica. Calculati ciclul interreparational pentru anul
precedent si anul curent.

100.Utilajul nou, ce functioneaza in trei schimburi necesita executarea reparatiei

capitale peste 200 de zile calendaristice cu conditia, ca fiecare reparatie capitala
 253
trebuie realizata cu 20 zile mai devreme dacat reparatia capitala precedenta.
Calculati perioada interreparationala a utilajului dat.

101.Conform instructiunii primul examen tehnic a utilajului trebuie efectuat la 62

de zile de exploatare dupa executarea reparatiei capitale, iaar al doilea examen -
inca peste 30 de zile. In realitate momentul inceperii primului examen a intarziat cu
5 zile, iar a celui de-al doilea- cu 2 zile. Calculati perioada intre cele doua examene
tehnice.

102.Data livrarii partidei de in la fabrica textila este de 12 ianuarie. Prima faza de

prelucrare a inului a inceput la 1 februarie, iar la 1 martie la depozit a intrat
productia gata. Durata pastrarii productiei gata in depozit - 2 zile. Calculati ciclul de
productie.

103.La construirea unui bloc locativ lucrarile au inceput de la ciclul zero la 1 mai si
au continuat 3 luni calendaristice. Lucrarile de constructie vor dura un an constituit
din 12 luni de resort cu 4 saptamani fiecare. Calculati durata ciclului de productie.

104.Strungul de stantat rotile dintate pentru ceasurile macanice functioneaza 17 luni

in regimul de exploatare de 2 schimburi cu durata de 8 ore intre reparatiile capitale.
Calculati fondul efectiv de timp a strungului pentru perioada de 4 luni de
exploatare, incepand cu 1 august si prima luna ulterioara reparatiei capitale.

105.Termenul de exploatare fara pauze a cuptorului Marten este de 10 ani (sau

3500 zile). Calculati fondul calendaristic a cuptorului.

106.Pe parcursul a 32 de saptamani troleibuzul cu numarul de bord 1429 nu a fost

exploatat numai 8 ore pe zi, a fost supus a doua reparatii plan cu desfacerea
motorului si durata totala de 20 ore. Calculati fondul efectiv de timp a troleibuzului
in perioada indicata.

107.Calculati fondul saptamanal efectiv de timp a muncitorului pe conveier, care

are dreptul la 2 zile de odihna si zilnic la 3 pauze a cate 3 min., daca durata zilei de
lucru este de 6 ore

108.In anul 1956 muncitorii uzinei constructoare de tractoare au supraimplinit

planul de productie cu 56%, executand suplimentar 616 tractoare. Calculati
coeficientul de insusire a capacitatii de proiect a uzinei.

109.Dupa cel de-al dooilea razboi mondial specialistii occidentali au presupus, ca

de sine statator URSS va topi primul otel nu mai devreme de 3 ani. Calculati
coeficientul de insusire a capacitatii de proiect conform prognozelor specialistilor.

110.O spalatorie auto automatizata poate deservi 5 masini pe ora. Solicitarea

completa a spalatoriei revine pe intervalul de timp intre orele 11 si 15. In intervalele
9-11 si 15-19 solicitarea spalatoriei este la 1/3. Calculati solicitarea extensiva a
spalatoriei.

111.Troleibuzul se afla aproximativ 5 ore pe zi in parc si inca 2 ore pe zi stationeaza

din motive tehnice. Calculati coeficientul de solicitare extensiva a mransportului.

112.Capacitatea nominala a macaralei este de 6 tone. In ultima saptamana macaraua

 254
a fost folosita numai pentru ridicarea la etajul 5 a 2,5 tone caracmida si 0,5 tone
butoaie. Calculati coeficientul solicitarii intensive a macaralei pentru saptamana
data.

113.O brutarie foloseste la maxima capacitate numai 5 din cele 7 cuptoare din
cauza inritmicitatii livrarii fainei. Calculati coeficientul solicitarii intensive a
utilajului rutariei.
 255
Partea 3. LUCRAREA DE CONTROL

Lucrarea de control reprezinta forma

de evaluare a cunostintelor studentilor
la disciplina, va fi executata de
student independent, va fi echivalata
cu a 2-a testare curenta.
Lucrarea va fi finisata cu concluzii
aferente fiecarei sarcini efectuate.
SARCINA 1.Calculul programului de productie pentru uzina de reparatii

Operatia 1. Determinarea volumului brut de lucrari in ore-norma, folosind

datele tabelului 1.
Tabelul 3.1
Varianta Programul de Consum Ciclul Cota Soldul Coef. gradului
productie, munca, reparatie zile serviciilor si prod.nefinite de finisare
unitati ore-norma lucrarilor ind. pentru inc. an, prod.,% la
ore-om in volumul % la volumul
prod. de baza, volumul prod.gata
% prod.gata pentru sfarsit
(faptic) an
1 50 50000 48 10 4 0.6
2 60 45000 40 8 3 0.7
3 100 45000 42 15 4 0.6
4 80 50000 40 5 6 0.6
5 70 50000 45 8 5 0.5
6 90 45000 42 10 4 0.7
7 110 50000 40 11 6 0.6
8 120 45000 35 14 3 0.5
9 55 45000 25 12 4 0.6
10 85 50000 20 10 3 0.5

*Fiecare student alege o singura varianta de date din tabelul de mai sus conform listei grupului academic, astfel incat varianta
0 va fi executata de studentii cu numarul de ordine 10, 20, 30 etc.; varianta 1 va fi executata de studentii cu numarul de
ordine 1,11,21,31 etc.

Operatia 2. Calculul volumului planificat al productiei brute in ore-norma (ore-

om) va fi executat dupa formula urmatoare:
Prod.bruta= Prod.gata + Servicii si + Soldul prod. + Soldul serviciilor
de baza,an lucrari ind. baza nefinite baza nefinite

In continuare vor fi executate calculele pentru fiecare componenta a productiei

brute. Calculele respective pentru servicii industriale vor fi definite de cota
serviciilor in volumul productiei gata.

Operatia 3. Calculul soldului productiei (serviciilor) de baza nefinite dupa formula:

Soldul = Volumul - Volumul
sfarsit an inceput an

Operatia 4. Calcului productiei nefinite pentru sfarsit de an dupa formula:

Volumul prod.,un. x Durata ciclului reparatie,zile
Prod.nefinita = ----------------------------------------------------------------------- x Consum x Coef.
sf.an Durata perioadei (an), zile munca la grad.
o un.prod. finisare

Operatia 5. Calculul productiei nefinite pentru inceput de an dupa formula:

Prod.nefinita = Soldul prod.nefinite (faptic) + Sporul prod.nefinite pana
Inceput de an la momentul dat la momentul dat, poate fi 0
 256
Operatia 6. Calculul volumului productiei gata de baza dupa formula:
Prod.baza = Volumul prod., x Consumul munca la o un.prod.,
unitati ore-norma (ore-om)
 257
SARCINA 2. Planificarea fortei de munca (numarului salariatilor)

Operatia 1.Determinarea categoriilor de salariati conform legislatiei in vigoare si

conditiilor concrete ale productiei. Pot fi deosebite urmatoarele categorii de
angajati:
a)muncitori de baza
b)muncitori auxiliari
c)personal tehnic superior (ingineresc)
d)functionari
e)personal tehnic inferior (de deservire)

Operatia 2. Calculul numarului muncitorilor de baza ale intreprinderii dupa

formula:
Consumul munca total
a program.prod.,ore-om
Muncitori = ------------------------------------- x Coef.executarii normelor,
de baza Fondul de timp efectiv,ore poate fi 1--> 1,15

Pentru calcule vor fi folosite rezultatele calculelor din sarcina 1. Valorile

coeficientului executarii normelor pot fi alese in intervalul indicat mai sus.
Operatia 3. Analiza structurii statelor personalului unitatii in baza datelor tab.2.

Tabelul 3.2
Personalul Personalul a) Personalul b) Personalul c Personalul d) Personalul e)
total,%
100 74 6 18,5 0,75 0,75

*Datele privind structura statelor de personal sunt prezentate in procente. Tabelul 3.2 poate fi complementat prin datele
structurii statelor in expresie naturala.

Operatia 4. Calculul fondului de timp efectiv in perioada data dupa formula:

a)Fondul = (Numarul -Numarul -Numarul - Numarul ) x Durata medie
efectiv timp zile an zile sarb. zile-odihna zile-pierderi an zilei- lucru

Calcularea fondului efectiv de timp poate fi anticipata de calculele fondului nominal

de timp si a duratei zilei de lucru (operatia 5) si a duratei medii a zilei de lucru
(operatia 6):
b)Fondul = ( Numarul - Numarul zile - Numarul zile ) x Durata zilei-lucru
nominal de timp zile an sarbatori odihna

Operatia 5. Calculul duratei zilei de lucru

Durata saptamanii de lucru (40 ore)
Durata zilei-lucru = --------------------------------------------------------
Numarul de zile lucratoare pe saptamana

Operatia 6. Calculul duratei medii a zilei de lucru

Durata medie a zilei de lucru = Durata zilei-lucru x ( 1- Coef. pierderilor timp efectiv)

Operatia 7. Analiza datelor privitor la timpul neutilizat

Pentru analiza datelor va fi completat tabelul de mai jos.

Tabelul 3.3
Tipul pierderilor de Variantele
timp efectiv 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0
 258
Timp neutilizat (% zile din fondul nominal de timp):
-concedii medicale 1,70 1,25 1,60 1,13 1,23 1,70 1,25 1,60 ,13 1,20
-concedii legale 10,10 9,89 9,98 9,95 9,90 9,90 9,99 9,90 9,95 9,50
-concedii de 0,20 0,30 0,35 0,33 0,20 0,20 0,30 0,35 0,33 0,20
maternitate
-executarea 0,55 0,60 0,74 0,65 0,67 0,70 ,45 0,65 0,56 0,60
functiilor
de stat
-alte obligatii 2,00 1,99 2,10 1,80 1,85 2,00 1,99 2,00 2,10 1,80
-alte 0,20 0,15 0,17 0,12 0,21 0,20 0,15 0,17 0,12 0,00

Pierderi in timpul schimbului (% din durata zilei de lucru):

-pauze 1,41 1,45 1,50 1,40 1,37 1,41 1,45 1,50 1,40 1,10
-stagieri si instruiri 2,70 2,66 2,80 2,52 2,60 2,66 2,66 2,52 2,60 2,60
tehnice

Operatia 8. Completarea tabelului privind utilizarea timpului de munca (fondul

efectiv de timp)
Datele executarii sarcinii 2 vor fi folosite la completarea tabelului 3.4, dupa ce va fi
determinat indicele de utilizare a zilei de lucru.
Tabel 3.4

Indicatorul Fondul de %
timp

1.Fondul calendaristic de timp, zile 365 100

2.Fondul nominal de timp, zile

3.Pierderile de timp, zile, inclusiv:

-concedii medicale
-concedii de maternitate
-concedii legale, concedii de studii
-obligatii de stat
-alte obligatii
-alte
Total, zile-lucru

4.Timpul utilizat, zile

5.Durata zilei de lucru, ore 100

6.Pierderile in timpul schimbului de lucru, ore,

inclusiv:
-pauzele tehnice
-reciclari
alte
Total, ore-lucru

7.Durata medie a zilei de lucru, ore

8.Fondul efectiv de timp, ore

Operatia 9. Calculul indicelui de folosire a zilei de lucru

Durata medie a zilei de lucru
Indicele de folosire = ------------------------------------------------------
a zilei de lucru Durata normala (legala) a zilei de lucru
 259
SARCINA 3. Planificarea fondului de salariu

Fondul de salariu va fi calculat ca suma masei salariilor nominale anuale pentru

toate categoriile de personal.

Operatia 1. Determinarea masei salariului nominal pentru muncitorii de baza dupa

formula:
Salariul nominal = Salariul de baza + Salariul suplimentar

Operatia 2.Calculul salariului de baza a muncitorilor de productie conform

sistemului in acord -premial dupa formula:
Salariul de baza = Salariul tarifar x Volumul productiei x Indicele
mediu pe ora brute inflatiei

Operatia 3.Analiza datelor privitor la salariul tarifar pe ora a muncitorilor de baza

Tabelul 3.5
Conditiile de munca Categoria
III IV V VI

Normale:

-pentru sistemul in acord 57,6 63,7 71,7 82,1

-pentru sistemul pe unitate de timp 53,9 59,6 67,0 76,7

Grele si toxice:

-pentru sistemul in acrd 64,8 71,7 80,7 92,4

-pentru sistemul pe unitate de timp 60,6 67,0 75,4 86,3

Foarte grele si deosebit de grele:

-pentru sistemul in acord 69,3 76,7 86,3 98,8

-pentru sistemul pe unitate de timp 64,8 71,7 80,7 92,4

Datele din tabelul 3.5 vor fi utilizate in executarea operatiei 7.

Operatia 4. Calculul salariului tarifar mediu

Suma (Salariul tarifar x Numarul muncitorilor )pentru fiecare categorie
Salariul tarifar = --------------------------------------------------------------------------------------------
mediu Numarul muncitorilor de baza

Operatia 5.Analiza datelor privitor la suplimentele la fondul salariului de baza a

muncitorilor
Tabelul 3.6

Fondul Tipul suplimentelor Marimea suplimentelor, % din sal.baza

a) pe unitate de timp -pentru executarea normei 30-40%

-pentru functia de brigadier 5-7%
-pentru munca in timp de noapte 5-7%

b)de zi -adolescentilor 1-2%

c) anual -pentru plata concediilor de baza si 10-15%

suplimentare
-pentru executarea obligatiilor de stat si 1-2%
publice
-pentru efectuarea studiilor si serviciilor 1-2%
-de zona 20-100%
 260
Datele din tabelul 3.6 vor fi utilizate in operatia 6.

Operatia 6. Salariul suplimentar a muncitorilor de baza

Suma (Suplimentul la fondul de timp de baza x Salariul de baza) pentru toate categoriile
Salariul suplimentar = -------------------------------------------- ------------------------------------------------------------------
100

Operatia 7.Completarea tabelului

Pentru executarea operatiei 7 vor fi utilizate datele calculelor anterioare. Col.3
reprezinta rezultatele calculul numarului de angajati pe anumite categorii in baza
tab.3.8. Col.5 reprezinta datele operatiei 3. Col.6 si col.7 reprezinta datele sintetice
privind salariul tarifar pe categorii si conditii de munca.

Tabelul 3.7
Categoria/ Numarul muncitorilor Salariul tarifar Col.5 x Col.3 Col.6: Col.3
conditiile
de munca
1 2 3 4 5 6 7
om % Lei/or Lei/or Lei/or

III normale
grele si toxice
deosebit de grele

IV normale
grele si toxice
deosebit de grele

V normale
grele si toxice
deosebit de grele

VI normale
grele si toxice
deosebit de grele

Total 100

Pentru completarea tabelului folositi date din tab.3.8.

Tabelul 3.8
Categoria Conditiile muncii Variantele
muncilor 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0

III normale 13 14 15 17 10 13 11 9 10 10
grele si toxice 15 15 10 13 14 11 18 7 9 9
deosebit de grele 10 9 10 7 9 10 11 6 15 15

IV normale 22 20 21 19 24 17 19 24 11 11
grele si toxice 9 7 9 9 11 14 7 15 11 11
deosebit de grele 7 8 6 5 10 7 9 16 14 14

V normale 8 8 9 11 9 17 7 6 16 16
grele si toxice 6 5 7 9 6 5 5 6 4 4
deosebit de grele 2 2 1 1 2 1 4 3 1 1

VI normale 5 5 6 5 4 - 3 4 5 4
grele si toxice 2 4 4 3 1 3 3 2 4 4
deosebit de grele 1 3 2 1 - 2 3 2 2 2
Total 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100
 261
Operatia 8. Calculul fondului anual de salariu

Fondul anual = Suma ( 12 x Salariul mediu lunar x Numarul )

de salarizare a muncitorilor muncitorilor
pentru de categoria i de categoria i
categoria i

Operatia 9. Analiza datelor privitor la raportul salariului mediu a lucratorilor fata

de salariul mediu a muncitorilor de baza

Tabelul 3.9
Categoria Raportul
Muncitorii de baza 1
Muncitorii auxiliari 0,9
Personalul tehnic superior 1,25
Functionari 0,80
Personalul tehnic inferior 0,40

Operatia 10. Calculul fondului lunar de salariu a lucratorilor

Fondul anual de salarizare a muncitorilor de baza
Fondul lunar de = ---------------------------------------------------------------------
salariu 12 x Numarul muncitorilor de baza

Operatia 11.Calculul fondului anual de salarizare a salariatilor intreprinderii

Fondul anual de = Fondul anual de salarizare + Fondul anual de salarizare
salariu a muncitorilor de baza a lucratorilor

Operatia 12.Completarea tabelului

Tabelul 3.10
Indicele Unitatea de Valoarea
masura
1 Numarul personalului necesar, inclusiv pers.
-muncitori de baza
-muncitori auxiliari
-personal tehnic superior
-functionari
-personal tehnic inferior
2 Salariul mediu lunar pe categorii de lei
personal:
-muncitori de baza
-muncitori auxiliari
-personal tehnic superior
-functionari
-personal tehnic inferior
3 Fondul anual de salariu, total lei
 262
SARCINA 4. Planificarea costurilor de productie

Operatia 1. Determinarea elementelor costurilor de productie

Costurile de productie includ urmatoarele elemente:
-costuri materiale;
-costuri salariale, inclusiv suplimentele de plata;
-amortizarea mijloacelor fixe;
-costuri de regie la nivel de sectie;
-alte costuri.

Operatia 2. Calcularea costurilor materiale

Costurile materiale includ cheltuielile pentru materia prima si piese de schimb,
prestarea serviciilor cu caracter industrial.

Operatia 3. Calcularea costurilor salariale

Costurile salariale includ remunerarea muncii salariatilor intreprinderii si
varsamintele in fondul social (39% din fondul de salarizare).

Operatia 4. Calcularea amortizarii mijloacelor fixe

Suma de amortizare a mijloacelor fixe include cheltuieli pentru restabilirea valorii
initiale a cladirilor, constructiilor si utilajelor, aflate la bilantul intreprinderii.

Operatia 5. Calcularea costurilor de regie la nivel de sectie

Costurile de regie includ cheltuielile pentru:
-reparatia curenta a cladirilor si a constructiilor;
-reparatia curenta a utilajelor de productie si a mijloacelor de transport;
-cheltuuielile de transportare;
-plata pentru apa, energia electrica etc.

Operatia 6. Calcularea altor costuri

Alte costuri unclud:
-impozitul pe patrimoniu,
-asigurarea patrimoniului,
-plata dobinzilor pe credite etc.
Operatia 7. Calcularea costurilor de productie pe ora-norma sau om-ora
Suma elementelor costurilor de productie
Costul de productie = -----------------------------------------------------
Volumul productiei brute

Operatia 8. Calculuarea costurilor de productie a productiei-marfa

Costurile de productie = Costul de productie pe ora-norma x Consumul munca

Operatia 9. Completarea tabelului privitor la costurile de productie

Tabelul 3.11
 263
Nivelul de cheltuieli
Elementele costurilor de productie fata de fondul de Marimea cheltuielilor,lei
salarizare, %

Cheltuieli total, inclusiv:

-costuri materiale 250
-costuri salariale 100
-suplimentele de plata 39
-amortizarea mijloacelor fixe 81
-cheltuieli de regie 115
-alte costuri 95
Costurile de productie unitare

SARCINA 5. Determinarea combinatiei optime a grupului de produse pentru

procesul de productie cu utilaj de diferit tip prin metoda simplex de
programare liniara.

Operatia 1. Alegerea variantelor de date din tabelul de jos

Tabelul 3.12
Variantele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 0
Resursele:
A1 16 18 22 18 18 12 16 22 18 16
A2 22 16 10 16 16 20 22 22 12 12
A3 18 22 16 18 16 16 20 16 16 18
A4 20 12 12 20 22 18 12 18 14 20
Tipul productiei:
A1 4 4 2 2 4 1 4 0 2 2
A2 1 2 4 4 2 2 2 1 2 1
A3 2 2 1 1 4 4 2 2 1 4
A4 4 1 2 2 4 4 4 4 1 1
Profitul pe unitate 6 8 4 8 6 6 4 9 6 4
de productie:

Operatia 2.Alcatuirea matricei initiale

Matricea initiala va fi alcatuita dupa modelul de mai jos.
Tabelul 3.13
Tipul utilajului Timpul utilizat pentru executarea 1unitati productie Resursele de timp
B1 B2 B3 B4 a utilajului
A1 a1 b1 c1 d1 t1
A2 a2 b2 c2 d2 t2
A3 a3 b3 c3 d3 t3
A4 a4 b4 c4 d4 t4
Profitul p1 p2 p3 p4

Operatia 3.Descrierea formularii matematice a problemei, a sistemului de limite si

a functiei
a)Consideram, ca planul optimal al volumul de productie B este X , B =X , B =X , B =X . 1 1 2 2 3 3 4 4

b)Consideram, ca chieltuielile totale pentru fiecare tip de utilaj nu poate fi mai mare
decat fondul de timp.
c)Consideram functia:
F = p1X1 + p2X2 + p3X3 + p4X4 ------> max

Operatia 4.Alcatuirea sistemului de ecuatii simplex:

a1X1 + b1X2 + c1X3 + d1X4 < t1
a2X1 + b2X2 + c2X3 + d2 X4 < t2
a3X1 + b3X2 + c3X3 + d3 X4 < t3
 264
a4X1 + b4X2 + c4X3 + d4X4 < t4

Operatia 5.Completarea tabelului simplex initial, transformand functia

F = p1X1 + p2X2 + p3X3 + p4X4 +0X5 + 0X6 + 0X7 + 0X8 ------> max si resriind sistemul urmtor:
a1X1 + b1X2 + c1X3 + d1X4 + 1X5 +0X6 + 0X7 + 0X8 < t1
a2X1 + b2X2 + c2X3 + d2X4 + 0X5 +1X6 + 0X7 + 0X8 < t2
a3X1 + b3X2 + c3X3 + d3X4 + 0X5 +0X6 + 1X7 + 0X8< t3
a4X1 + b4X2 + c4X3 + d4X4 + 0X5 + 0X6 + 0X7 + 1X8< t4

Operaia 6. Efectuarea calculelor necesare si a primei iteratii:

P1 P2 P3 P4 0 0 0 A B
Ci Po Xo X1 X2 X3 X4 X5 X6 X7 X8 suma 0 X5 t1 a1 b1 c1 d1
1 0 0 0 t1/a,b,c,d t2/a,b,c,d
0 X6 t2 a2 b2 c2 d2 0 1 0 0 t3/a,b,c,d
0 X7 t3 a3 b3 c3 d3 0 0 1 0 t4/a,b,c,d
0 X8 t4 a4 b4 c4 d4 0 0 0 1
0 -p1 -p2 -p3 -p4 0 0 0 0

De asupra cciulii matricei se indica valorile din ecuaia functiei. Elementele

fiecarei colonite-cheie arata marimea micsorarii volumului productiei de plan in
conditiile includerii in plan a productiei j. Cea mai mare valoare negativa va arata
tipul productiei incluse in plan, ce va permite sporirea valorii functiei si va fi
limitata de timpul efectiv de functionare a utilajului disponibilizat odata cu
excluderea din plan a productiei neconvenabile.La fiecare iteratie poate fi exclus
numai un tip de productie. Pentru fiecare rand-cheie valoarea A poate fi determinata
prin raportarea valorii X0 la valoarea respectiva a productiei X. Volumul maximal a
productiei este limitat de resursele de timp a tipului de utilaj pentru care valoarea A
este mininala si ce determina excluderea productiei din plan. Valoarea B se afla ca
raportul dintre valorile din colonita-cheie si elementul-cheie respectiv, iar pentru
randul-cheie nu se calculeaza.

Operatia 7.Alcatuirea noului tabel simplex, excluzand randul-cheie.

Expresia pentru calculul elementelor noului tabel este: A = A- A B. nou cheie

Operatia 8. Calculul marimii F dupa datele de plan.

Planul este considerat optimal daca toate elementele randului -cheie sunt
nenegative, iar cel putin o inecuatia trebuie sa se transforme in egalitate. Coloniele
cu productie exclusa din plan arata micsorarea profitului unitar, iar in colonitele
suplimentare- marirea profitului in conditiile sporirii fondului de timp utilizat
(lucrat) de utilaj.
 265
SARCINA 6. Calculul parametrilor liniei in flux cu conveier de distributie si
plasamentul locurilor de munca intr-un rand.

Operatia 1. Analiza datelor privitor la durata operatiilor tehnologice in sectii

Tabelul 3.14
Durata operatiilor,tbuc/ ora
Sectiile
1 2 3 4 5 6 7 8 9 0
1 de forja 2 1.5 1.2 1 1.5 2.2 3 1.4 4 2.5
2 mecanic N1 1 6 8 7 3 4 2 3 6 1.5
3 termic 2 1 4 3 2 5 6 2 3 2
4 mecanic N2 0,5 2 3 4 5 5 1 3 0,7 1,5
5 de asamblare 1,5 3 2 2 2 3 4 1,8 2 2,2
6 de acoperire 2 3 1,5 1,5 3 2 1,2 1,3 2 3
7 de incercare 1 2 1 1 2 1 2,1 3 1,5 4

Operatia 2. Determinarea dimensiunii minime a partidei

Determinarea dimensiunii minime a partidei, daca timpul pentru operatiile de
pregatire-finisare este de 20% (coeficientul admisibil a cheltuielilor de timp pentru
utilare C=0,05) din timpul maximal pentru confectionarea unui articol, si aplicand
principiul utilizarii celei mai bune a utilajului:
t oper.preg-fin. partida t oper.preg-fin partida
Partida min = ------------------------; C=---------------------
C x t oper.baza t lucrat utilaj partida

Operatia 3. Determinarea duratei ciclului operational de prelucrare a partidei

pentru fiecare tip de deplasare a obiectelor pe linie
Durata ciclului operational in forma generala poate fi determinata in modul
urmator:
Numarul t prelucrare un articol.
Durata ciclului operational = articolelor x ------------------------------
in partida Numarul loc.munca la operatie

a) deplasare consecutiva:
t
Durata ciclului operational = N x Suma ----------------------- ---
pt fiecare oper. n

b)deplasare paralela:
t t
Durata ciclului operational = Suma ----------------------------------- + (N-1) (---)max
la transmiterea pt fiecare oper. n n
articolelor cu bucata

sau
t t
Durata ciclului operational = p x Suma --------------------------- --- + (N-p) (----)max
la transmiterea articolelor pentru fiecare operatie n n
cu partida
(p=numarul articolelor in partida)

c) deplasare paralela-consecutiva (mixta):

Durata ciclului operational= Durata a) - Suma cumularii timpului operatiilor megiese

sau
t
Durata = Durata a) - (N-1) (---)
N

Operatia 4. Construirea graficului deplasarii partidei pentru fiecare tip de trafic.

 266
Vor fi construite trei grafice pentru fiecare tip de deplasare dupa modelul descris in
sarcina 1 lucrarea practica 5.

Operatia 5. Determinarea periodicitatii lansarii partidei

Partida norma
Periodicitatea = --------------------------
partidei Partida necesitatea pe zi (necesitatea zi = 8 buc.)

Operatia 6. Determinarea devansarii in receptia productiei:

Devansarea = Suma duratei ciclului de productie pe sectii pana la momentul finisarii productiei gata.

Tabelul 3.15
Sectiile Durata ciclului de productie zile Devansarea

1.de forja
2.mecanic N1
3.termic
4.mecanic N2
5.de asamblare
6.de acoperire
7.de incercare

Programul lunar de productie (buc.) va fi ales conform variantelor din tabelul 3.16.

Tabelul 3.16
Variantele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 0
80 90 100 70 60 50 110 120 125 130

Durata ciclului de productie este de 20% mai mare decat ciclul operational.
Durata lunii este de 21 zile.
Durata schimbului este de 8 ore.
Numarul schimburilor in sectie este 2.

Operatia 7. Determinarea gradului de finisare (de ciclu si de depozit) a productiei

pentru fiecare faza de productie
Gradul de finisare = Productivitatea pentru perioada data x Durata ciclului

Operatia 8. Calcularea parametrilor liniei in flux

Pentru calcularea parametrilor (tactului. ritmului, vitezei) liniei in flux vor fi
utilizate urmatoarele date:
Volumul productiei este de 180 piese zi.
Pierderile tehnologice sunt de 1%.
Numarul schimburilor este 2.
Durata pauzelor legale pentru fiecare schimb este de 5 min.
Numarul pauzelor este 4.
Numarul operatiilor pe linie este 5.
Viteza miscarii conveierului este 0,5m/min.
Durata operatiilor va fi determinata conform variantei, indicate in tabelul 3.17:

Tabelul 3.17
Numarul Variantele
operatiei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0
1 10,1 9,4 5, 5 6,5 7,5 4,7 8,4 11,5 12 5
2 18,9 8 4,9 5,3 6,3 19,7 17 15,6 16,4 12,5
3 5,4 6,4 9,5 8 11 10 5 9 7,7 8,7
4 4,8 5,8 5,1 7,1 8,2 18,8 10,8 12,9 13,5 5,5
5 15,2 12,2 14,1 12 13,1 5,3 11,1 17 16,3 12,8

a)Determinarea tactului liniei

 267

Fondul efectiv de timp pentru perioada data

Tact = -----------------------------------------------------------
Programul de productie pentru perioada data

b)Determinarea ritmului liniei

Ritm= 1/ Tact

c)Determinarea vitezei conveierului

Distanta dintre axele a doua articole vecine (pasul)
Viteza= -----------------------------------------------------------------------------
Tactul liniei sau Ritmul liniei (pentru transmisie cu partida)

Operatia 9. Determinarea numarului de locuri de munca

Numarul locurilor de munca = Durata operatiei / Tactul liniei

Operatia 10. Determinarea coeficientului de solicitare a locurilor de munca (K)

Numarul locurilor de munca la operatie calculat
K = ------------------------------------------------------------
Numarul locurilor de munca faptic

Operatia 11.Determinarea lungimii totale a zonei de lucru a conveierului

Determinarea lungimii totale a zonei de lucru a liniei in flux se efectueaza dupa
formula (1), cand muncitorul dupa executarea operatiei tehnologice revine la
punctul initial al zonei de lucru a conveierului si dupa formula (2), cand muncitorul
nu se deplaseaza in limita zonei de lucru a conveierului
Distanta
Lungimea = dintre x (Numarul locurilor de munca total - 1) (1)
zonei centrele
2 loc.munca
sau
Durata operatiei
Lungimea = Distanta x ------------------------------ (2)
zonei 2 loc.munca Tactul

BIBLIOGRAFIA:

Rosca P. Culegere didactico-metodica. Teste si probleme la Economia generala.Chisinau, 1997.

.. - . .
., 1997.
.., .. . , 1999.
.., .. . , 2000.
.. . .:-, 2002.