Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2009-10-27 Diagnoza Şi Soluţionarea Problemelor Sociale
2009-10-27 Diagnoza Şi Soluţionarea Problemelor Sociale
Diagnoza şi soluţionarea
problemelor sociale
-2009-
1
PERSPECTIVE SOCIOLOGICE ÎN STUDIUL
PROBLEMELOR SOCIALE
2
Dicţionarul de sociologie (C. Zamfir, 1993:420) defineşte termenul
„paradigmă” drept
În cadrul unei paradigme pot fi dezvoltate mai multe teorii sociologice, care
pot avea un grad mai mare sau mai mic de convergenţă. După cum arată Doob
(1995:6) o teorie sociologică reprezintă o combinaţie de observaţii, deducţii şi
intuiţii care oferă o explicare sistematică a vieţii sociale. În timp ce oamenii în
mod general dezvoltă teorii informale asupra comportamentului social, se
aşteaptă ca sociologii să desfăşoare cercetări pentru a determina dacă sau nu
teoriile lor oferă explicaţii efective/ funcţionale asupra comportamentului social şi
să realizeze schimbări în cadrul acestor teorii atunci când rezultatele empirice
solicită acest lucru. Analizele sociologice pot fi divizate în două mari categorii –
realizate la un nivel macro sau la un nivel micro.
2 Pentru mai multe detalii vezi şi Ion Ungureanu, 1990, Paradigme ale cunoaşterii societăţii, ed.
Humanitas.
3
analiza unor structuri uriaşe care se regăsesc în întreaga societate americană/
europeană şi care implică milioane de oameni. În contrast, Analizele la nivel
micro examinează structura şi activităţile grupurilor mici. Există o relaţie directă
între cele două nivele: activităţile de la nivel macro influenţează indivizii şi
grupurile mici în viaţa de zi cu zi a acestora, şi ceea ce oamenii din aceste grupuri
fac poate afecta substanţa şi funcţionarea structurilor de la nivelul macro.
4
dimensiune obiectivă cât şi una subiectivă. În timp ce sistemul nostru de valori –
şi paradigmele pe care ne sprijinim – ghidează munca noastră de cercetare,
putem afirma că există o dimensiune obiectivă a problemelor sociale: oamenii în
mod cert sunt afectaţi negativ şi suferă în anumite condiţii particulare.
3 C. Wright Mills, 1975, Imaginaţia sociologică, ed. Politică, Colecţia Idei Contemporane, Bucureşti.
5
resocializarea sau sancţionarea acestor indivizi. Unii autori precum Allan G.
Johnson, aduc un argument extrem de puternic împotriva reducţionismului
psihologic în înţelegerea problemelor sociale si subliniază că atâta timp cât noi
facem apel la o abordare de tip individualist a vieţii sociale, ar trebui să nu fim
surprinşi că “nimic nu merge” atunci când încercăm să rezolvăm problemele
sociale. În acest sens el insistă să punem “socialul” înapoi în ceea ce definim
“probleme sociale”.
6
Explicaţii teoretice: interacţionismul simbolic,
funcţionalismul şi conflictualismul
7
Interacţionismul Simbolic
4Introducerea pe piaţă a unui medicament care administrat gravidelor provoca malformaţii congenitale
la nou-născuţi; conştientizarea şi sensibilizarea celor cu putere de decizie a dus la retragerea lui de pe
piaţă.
Contra-exemplu: războiul din Vietnam şi atitudinea pro-război a autorităţilor americane în ciuda
protestelor din ce în ce mai numeroase ale americanilor şi ale evidenţelor că acolo se produc
numeroase atrocităţi.
8
a) Cum se întâmplă ca unele condiţii specifice să fie definite ca probleme
sociale în timp ce altele nu sunt/ nu vor fi definite în acelaşi sens?
c) Ce soluţii reies/ sunt găsite şi cum sunt găsite acestea pentru probleme
sociale specifice?
9
Funcţionalismul
familii normale; copiii cresc fără tată; riscul crescut al bărbaţilor de a ajunge homeless sau de a comite
acte anti-sociale.
10
aceasta ca fiind necesar deoarece natura interdependentă a societăţii impune
cooperarea – fundamentul solidarităţii sociale. Consensul şi solidaritatea socială
(o identitate comună cu grupul) sunt părţi importante ale oricărei societăţi
efective.
8 Herbert J. Gans, 1972, The Uses of Poverty: The Poor Pay All.
11
b) Deoarece săracii sunt nevoiţi să lucreze pentru salarii mici, ei
subvenţionează în acest fel o varietate de activităţi economice de care
beneficiază cei înstăriţi.
12
Conflictualismul
13
DEFINIŢII
14
dacă o valoare este “îndreptăţită” sau “neîndreptăţită” şi nu există o modalitate
ştiinţifică pentru a dovedi că unele valori sunt “adevărate” iar altele “false”. Este
însă foarte important care valori “contează”. Multe dintre valorile “îndreptăţite”
sunt influenţate de putere, care joacă un rol important în definirea unei probleme
ca fiind socială. Unii oameni au mult mai multă influenţă asupra opiniei publice
decât alţi oameni, şi aceştia sunt cei care definesc în cea mai mare măsură o
problemă ca fiind socială, funcţie de interesele lor (Skolnick & Currie, 1985). R.H.
Lauer (1978) consideră că un rol extrem de important îl joacă şi grupurile
protestatare, care sunt tot o expresie a manifestării puterii atunci când se
constituie în grupuri de presiune.
15
au un caracter mult mai amplu şi sunt de altă natură căpătând forma unor
conflicte. “Conflictele se referă la chestiuni care transcend acele medii locale ale
individului şi zona vieţii sale lăuntrice. Ele se referă la organizarea a numeroase
asemenea medii în instituţiile unei societăţi istorice, luată în ansamblul ei, la
modul în care diferite medii se suprapun şi se întrepătrund pentru a forma
structura amplă a vieţii sociale şi istorice. Un conflict este o problemă publică;
anumite publicuri consideră că o valoare preţuită de ele este primejduită.” (Mills,
1975:37). Fiecare dintre cele trei elemente ale definiţiei sunt condiţii necesare
pentru prezenţa unei probleme sociale
16
a. “Un obiect – acel aspect, situaţie, proces care este problematic,
reprezintă, cu alte cuvinte, o sursă de dificultăţi şi asupra căruia urmează a se
acţiona pentru a fi schimbat într-un sens convenabil. Poate fi vorba de un aspect
negativ […] sau pozitiv.”
b. “Conştientizarea dificultăţii – respectivul aspect de eliminat sau de
realizat este pus ca problemă, acceptat de către membrii sistemului social
respectiv ca trebuind să fie schimbat.” Unele probleme deşi există nu sunt
conştientizate, deci nu sunt manifeste ci sunt într-o stare de latenţă. Trecerea lor
din latent în manifest este un proces care trebuie să parcurgă anumite etape şi
să îndeplinească anumite condiţii, una din cele mai importante fiind angajarea
sistemului în a lua decizia de a desfăşura o activitate de soluţionare a respectivei
probleme.
17
C. După Robert K. Merton şi Robert A. Nisbet (1971)9 principalele
caracteristici ale unei probleme sociale sunt:
9
R.K. Merton & R. Nisbet, 1971 (3rd edition), Contemporary Social Problems, New York, Harcourt Brace.
18
D. După Earl Rubington şi Matin Weinberg este considerată ca fiind o
problemă socială o anumită situaţie ce este incompatibilă cu valorile unui număr
semnificativ de oameni care consideră că este nevoie să acţioneze pentru
schimbarea acestei situaţii. Deci elementele constitutive sunt
- situaţia care există şi care este cunoscută de către oameni, ei
discutând despre ea,
- incompatibilitatea cu valorile acelor oameni10,
- faptul că această situaţie afectează un număr semnificativ de
oameni11 şi că
- ei consideră că este nevoie să (se) acţioneze pentru schimbarea
acestei situaţii.
10 Diferiţi oameni au valori diferite şi chiar aceeaşi persoană poate deţine valori conflictuale între ele.
Pentru aceste raţiuni, diferiţi oameni consideră diferite lucruri şi situaţii ca fiind probleme sociale. Acesta
este unul din aspectele cele mai controversate în studierea problemelor sociale.
11 Şi aici există controverse privind numărul semnificativ de oameni afectaţi. În orice caz, acest “număr”
îi cuprinde atât pe cei care sunt organizaţi în structuri de putere (cei în poziţii de conducere/ decizie,
care au o mare (putere de) influenţă în economie, în afacerile politice şi în societate) cât şi pe ceilalţi
oameni din societate care consideră că situaţia respectivă reprezintă o problemă socială.
19
1. Perspectiva patologiei sociale
12 Arnold Green, 1975, Social Problems: Arena of Conflict, New York, McGraw-Hill. (citat de Rubington
& Weinberg, 1989)
13 Hinckle & Hinckle, 1954, (citat de Rubington & Weinberg, 1989, p. 16)
20
societăţii de a ţine pasul în funcţionarea mecanismelor ei cu
schimbarea condiţiilor în lumea în care se află.” (p.17)
14 B. Rosenberg, I. Gerver, F.W. Howton (eds.), 1964, Mass Society in Crisis: Social Problems and
Social Pathology, New York, Macmillan. (citat de Rubington & Weinberg, 1989)
21
Condiţii. Primii susţinători ai acestei perspective considerau că unii
oamenii sunt defectivi în mod inerent. Pentru cei mai mulţi dintre ei ’era clar’ că
oamenii din acele clase sociale consideraţi „defectivi, dependenţi şi delincvenţi”
tind să se reproducă prin căsătorii între rude de acelaşi sânge (inbreeding). Mai
târziu, adepţii acestei perspective au luat în considerare mediul social ca
determinant important contribuind la patologia socială. Primii patologişti au tins
să se focalizeze pe caracteristicile imorale ale indivizilor, în timp ce următoarea
generaţie de patologişti au tins să se focalizeze pe proprietăţile imorale ale
societăţilor şi au văzut apariţia şi dezvoltarea problemelor ca rezultat al unor forţe
sociale precum dezvoltarea tehnologică şi creşterea densităţii populaţiei.
22
2. Perspectiva dezorganizării sociale
23
b) conflictul cultural;
c) colapsul/ nefuncţionalitatea/ prăbuşirea normelor (breakdown).
În cazul lipsei normelor, nu există nici un fel de reguli care să spună cum
să se acţioneze, deci să reglementeze comportamentul oamenilor. Conflictul
cultural presupune cel puţin două seturi opuse de reguli în modalităţile de
acţiune/ comportament al indivizilor. Într-o asemenea situaţie, persoanele care
acţionează în termenii unui set de aşteptări/ valori, pot fi considerate ca violând
celălalt set de aşteptări/ valori. În cazul prăbuşirii normelor, există reguli, însă
conformarea la acestea nu aduce recompensele aşteptate, ci chiar poate
determina penalizarea/ sancţionarea indivizilor. Cauza principală a
dezorganizării sociale este considerată a fi schimbarea socială, care determină
“ieşirea” din sistem a unor părţi componente, deoarece nu mai sunt în armonie
cu alte părţi ale sistemului social. Condiţiile care generează o asemenea stare
se regăsesc în schimbările tehnice, demografice sau culturale generate de
schimbarea socială şi care vor determina clătinarea echilibrului prezent (care
este însă un echilibru dinamic).
24
Clinard în Sociology of Deviant Behavior (1957) subliniind faptul că mulţi dintre
cei care utilizează conceptul de “dezorganizare socială”15 au tendinţa de a fi
confuzi, fantezişti sau părtinitori, confundând schimbarea, comportamentul
deviant, subculturile şi variaţia umană cu dezorganizarea socială.
15 Conceptul îşi are originea într-o măsură foarte mare în opera lui W.I. Thomas şi Fl. Znaniecki The
Polish Peasant in Europe and America, 1927.
16 Richard R. Myers şi Richard C. Fuller, “Some Aspects of a Theory of Social Problems”, American
Sociological Review 6 (February 1941); Richard R. Myers şi Richard C. Fuller, “The Natural History of
a Social Problems”, American Sociological Review 6 (June 1941).
25
Problemele sociale îşi trag seva din conflictele de valori şi de interese.
Diferite grupuri având interese diferite se regăsesc în opoziţie. O dată cristalizată
această opoziţie într-o stare/ situaţie de conflict, putem spune că problema
socială şi-a făcut apariţia. Condiţiile-suport care influenţează apariţia, frecvenţa,
durata şi rezultatul problemelor sociale sunt competiţia şi contactul dintre
grupurile sociale. Când două sau mai multe grupuri se află în competiţie şi în
modalităţi particulare/ specifice de contact cu un alt grup, un conflict nu poate fi
evitat. Un număr de tipuri de probleme sociale apare sub astfel de condiţii, iar o
dată apărută problema, grupurile în competiţie pot de asemenea să fie în conflict
– subiectul fiind modalitatea de rezolvare a problemei.
26
de ce unele persoane din aceste segmente se angajează în asemenea acte de
comportament deviant, în timp ce altele nu se angajează. Teoria lui Sutherland,
fiind o teorie bazată pe conceptul de interacţiune socială, este mai puţin aplecată
asupra ratei de participare la acte de comportament deviant, dar poate explica
de ce unii oameni, şi nu alţii, comit acte deviante. Ulterior, Albert Cohen 17 a
elaborat o teorie care îmbină cele două teorii ale lui Merton şi Sutherland. În 1957
a apărut cartea lui Marshall B. Clinard “Sociology of Deviant Behavior”, prima
lucrare scrisă din perspectiva comportamentului deviant.
17 Albert Cohen, 1955, Delinquent Boys: The Culture of the Gang (Glencoe, III.: Free Press.)
27
Dacă perspectiva comportamentului deviant pune accentul pe întrebarea
de ce oamenii comit acte deviante, teoria etichetării pune accent pe analiza
definirii sociale a devianţei; sociologii care au îmbrăţişat această perspectivă vor
să cunoască cum oamenii definesc situaţiile, persoanele, procesele sau
evenimentele ca fiind problematice. Tributară întucâtva perspectivei conflictului
de valori, această nouă teorie subliniază că sociologii s-au ocupat mai mult de
definirea unei probleme sociale din punctul de vedere al definirii acesteea ca o
condiţie obiectivă, şi au acordat o mică atenţie celeilalte laturi – definirea
subiectivă a unei probleme sociale.
Această perspectivă s-a manifestat în sociologie de la sfârşitul anilor ’50
şi până la inceputul anilor ’70, iar “piatra de temelie” a acestei perspective a fost
pusă îndeosebi odată cu apariţia cărţii lui Edwin Lemert (1951), Social Pathology:
A Systematic Approach to the Sociopathic Behavior. Lemert susţine că devianţa
este definită în special de către reacţiile sociale, şi este determinată în mare parte
de reacţia socială, ajungându-se la “devianţă secundară”. În acelaşi ton, Howard
S. Becker arată că “grupurile sociale creează devianţă prin stabilirea unor reguli
a căror încălcare constituie un act deviant, precum şi prin aplicarea acestor reguli
la oameni (în mod individual) şi etichetându-i ca marginali/ întruşi/ devianţi
(outsiders)”18.
Conform teoriei etichetării o problemă socială (sau deviant-socială) este
definită de reacţiile sociale la o pretinsă violare a regulilor sau aşteptărilor
sociale. Această perspectivă se focalizează asupra condiţiilor prin care
comportamentele sau situaţiile sunt definite ca problematice sau deviante.
Cauza unei probleme sociale se originează îndeosebi în atenţia pe care publicul
i-o acordă, sau mai degrabă atenţia din partea celor care exercită controlul
social, deci reacţii sociale la o presupusă cunoaştere a violării unor norme
sociale. Condiţiile în care o persoană/ situaţie este etichetată ca fiind
problematică sau deviantă, se referă în special la relaţiile de putere şi influenţă
(cel care etichetează se află în situaţia de a câştiga prin aplicarea unei asemenea
etichete, trebuind să aplice o etichetă negativă, precum şi puterea de a o “alipi”
18 Howard S. Becker, 1963, Outsiders: Studies în the Sociology of Deviance, New York: Free Press (p.
9)
28
persoanei/ situaţiei respective) dar şi la potenţialul câştig de a fi etichetat, în
special prin autoetichetare.
Consecinţele unei asemenea etichetări se reflectă atât în aşteptările
celorlalţi (de exemplu, de la o persoană etichetată ca fiind deviantă, se aşteaptă
ca ea să “continue” violarea normelor sau a comportamentului considerat
convenţional), cât şi în diminuarea şanselor celor etichetaţi de a se reintegra, dar
mai ales la elaborarea şi adoptarea unor comportamente deviante ca urmare a
reacţiilor celorlalţi (formă de devianţă denumită “devianţă secundară”). Soluţiile
oferite de această perspectivă pentru rezolvarea problemelor sociale se referă
la revizuirea definirii unei situaţii/ persoane ca fiind deviantă (o mai mare
toleranţă şi capacitate de înţelegere a unor situaţii particulare/ speciale), precum
şi eliminarea potenţialelor câştiguri rezultate din procesul etichetării ai cel al
autoetichetării.
6. Perspectiva critică
29
endemice societăţii capitaliste. Astfel, conflictul de clasă rezultă din sistemul
dominaţiei de clasă care perpetuează inegalitatea socială.
Conform acestei abordări, o problemă socială este o situaţie rezultată din
exploatarea de către cei ce deţin puterea, a celor ce nu deţin suficientă putere (a
“clasei muncitoare”). Cauza principală a manifestării celor mai multe probleme
sociale o constituie forma de organizare socială produsă de societatea
capitalistă. Drept consecinţă, dezvoltarea capitalismului aduce cu sine şi
amplificarea problemelor sociale. Soluţiile avute în vedere pentru rezolvarea
problemelor sociale sunt activismul, reforma sau revoluţia – sau cu alte cuvinte,
clasa muncitoare trebuie să câştige “lupta de clasă” şi apoi să “producă” a
societate egalitară, fără clase sociale.
Această perspectivă a fost dezvoltată de Ian Taylor, Michael Walton şi
Jock Young (The New Criminology, 1972), Richard Quinney (Class, State and
Crime, 1977), William J. Chambliss (Theory and Society: Toward a Political
Economy of Crime, 1975), Alexander Liazos (People First: An Introduction to
Social Problems, 1982) şi alţii. O evaluare a acestei perspective a fost realizată
de Marshall B. Clinard şi Robert F. Meier (Sociology of Deviant Behavior, 1985),
care au încercat să sublinieze punctele forte dar şi slăbiciunile acestei teorii.
30
BIBLIOGRAFIE
31
15. Zamfir, Cătălin, 1977, Strategii ale dezvoltării sociale, ed. Politică,
Bucureşti (vol. X din colecţia “Teorie şi metodă în ştiinţele sociale”).
16. Zamfir, Cătălin, (coord.) 1995, Dimensiuni ale sărăciei, Ed. Expert,
Bucureşti.
17. Zamfir, Cătălin, (coord.) 1999, Politici sociale in România 1990-1998, Ed.
Expert, Bucureşti.
18. Zamfir, Cătălin, (coord.) 2001, Sărăcia in România, Creative ID,
Bucureşti.
19. Zamfir, C., Vlăsceanu, L., (coord), 1993, Dicţionar de sociologie, Ed.
Babel, Bucureşti.
20. Zamfir, Cătălin, Preda Marian (coord.) 2002, Romii in România, Ed.
Expert, Bucureşti.
21. Zamfir, Elena, Statul bunăstării, în ZAMFIR, C., ZAMFIR, E., (coord),
1995, Politici sociale. România în context european., ed. Alternative,
Bucureşti.
22. Zamfir, Elena, 1975, Modelul sistemic în sociologie şi antropologia
culturală, ed. Ştiinţifică, Bucureşti. (colecţia Sinteze sociologice)
23. Zamfir, Elena, (coord.) 2002, Strategii antisărăcie şi dezvoltare
comunitară, Ed. Expert, Bucureşti.
24. Zamfir, Elena, Preda Marian (coord.) 2002, Diagnoza problemelor
sociale comunitare, Ed. Expert, Bucureşti.
32