BOALA HODGKIN

Definitie: Boala Hodgkin este un limfom caracterizat prin prezenta celulelor

maligne tip Sternberg-Reed si a unui granulom specific.

Incidenta-1% din cazurile noi de procese proliferative maligne inregistrate anual;

incidenta e mai mare in Europa si SUA (aprox.3 la 100.000 de persoane ),
comparativ cu Japonia (0,3) si China (0,2 la 100.000 de persoane) ;

 Distributie bimodala in raport cu varsta: un peak major intre 20-29

ani si unul minor, peste varsta de 60 ani;
 Incidenta generala :predomina la ♂;
 Predominanta tipului histologic : SN la adultii tineri in tarile
dezvoltate; in rest : tipul cu celularitate mixta si depletie limfocitara;

Supravietuire:

 Pentru std.I si II : 90% la 5 ani;

 std.III: 84%;
 std.IV: 65 % (netratat: in std.IV supravietuirea este intre 2 – 6 luni)

Factori de risc :

 Genetic: agregare familiala: riscul ca geamanul identic sa dezvolte

BH este de 99 de ori mai mare comparativ cu restul populatiei; risc
crescut de 7 ori pentru fratele unui adult tanar cu BH, dar nu si
pentru fratii unui adult in varsta; de asemenea risc crescut in caz de
consaguinitate, in populatii inchise (posibil: defect genetic); alelele
HLA-DP predomina la bolnavii cu BH; in general, se considera ca
1% din bolnavii cu BH prezinta in AHC afectiunea;
 Infectios: Virusul Ebstein-Barr: 26-50% din cazurile de BH sunt
pozitive pentru EBV; reciproc, se constata risc crescut pentru BH
in primii doi ani dupa Mononucleoza infectioasa; riscul diminua
pana la 10 ani dupa MI si este (probabil) nul ulterior; in sangele
persoanelor de ingrijire al bolnavilor cu BH s-au decelat Ac anti-
EBV. In cazul infectiei HIV se constata o incidenta crescuta a BH
comparativ cu populatia normala, dar BH nu este considerata un
neoplasm asociat prin definitie cu HIV
 Socio-economic (posibil): prevalenta formei cu SN in tarile
dezvoltate, la copii si adultii tineri;

Aspecte Histologice si Clasificare

Cf. clasificarii OMS, exista 2 mari grupuri in care se incadreaza cele 5 tipuri
histologice de BH si anume: 1.- grupul 1= tipul cu predominanta limfocitara
nodulara (“nodular lymphocyte predominant Hodgkin’s disease”=NLPHD sau
“NLPHL”,dupa cum se agreeaza denumirea de “Hodgkin’s Disease” sau
“Hodgkin’s Lymphoma”) si grupul 2= forma clasica a BH, care cuprinde patru
tipuri si anume : tipul cu scleroza nodulara, tipul cu celularitate mixta, tipul cu
depletie limfocitara si tipul cu predominanta limfocitara.

1.-forma nodulara cu predominanta limfocitara a BH (NLPHL)se intalneste in

5 % din cazurile de BH: contine limfocite B mari, atipice si celule limfocitice si
histiocitice tip ‘popcorn” (L&H), care sunt: CD30-, CD15-, dar CD20+, CD 45+,
CD 75+, CD79a+ (exact opusul markerilor celulelor SR clasice): e mai frecventa
la ♂, varsta medie : 35 ani, de obicei localizata in momentul prezentarii,
implicand aria cervicala sau inghinala; fenomene de tip “B” apar rareori;
prognostic favorabil: supravietuire 80-90% din cazuri la 5 ani; recadere tardiva;
risc crescut de transformare in LMNH difuz cu celule B mari

2.-forma “clasica” de BH : se caracterizeaza prin prezenta unei celule

neoplazice speciale: celula Sternberg-Reed si un granulom inflamator compus
din diferite celule normale: limfocite, plasmocite, monocite, neutrofile, eozinofile,
histiocite si un grad variabil de fibroza. Celula Sternberg-Reed ocupa numai 1-2
% din masa tumorala totala, restul fiind reprezentat de granulomul inflamator
care contine celule normale. In majoritatea cazurilor, celula S-R este de origine
B-limfocitara. Exista totusi si cazuri la care celulele SR sunt de origine T-
limfocitara (sub 2 % din totalitatea cazurilor de BH forma clasica). Celulele SR
exprima markerii CD30(Ki-1) si CD15(Leu-M1): CD30 este un marker al activarii
limfocitare care este exprimat de celulele limfoide reactive si de cele maligne si
care a fost initial considerat drept antigenul de suprafata al celulelor SR;
antigenul CD15 este un marker al esalonului inferior de aparare ( granulocite,
monocite) si al celulelor T activate, care nu se exprima in mod normal pe
limfocitele de linie B.; celulele SR sunt negative pentru urmatorii markeri : CD
20-, CD 45-, CD 75-, CD 79a-. In cadrul tipului ‘clasic” se descriu urmatoarele
forme:

-BH forma cu scleroza nodulara (60-80% din cazurile de BH): aspect

morfologic nodular: benzi de fibroza segmenteaza ganglionul in noduli.
Capsula este ingrosata. Caracteristic : celule cu nucleul monolobat sau
multilobat (respectiv: Hodgkin sau SR) de tip lacunar , nucleol mic,
citoplasma abundenta, palida. Aceasta forma e mai frecventa la
adolescenti si la adultii tineri (varsta medie : 26 ani), implica in general
mediastinul si zona supradiafragmatica; prognostic bun daca se afla in
std.I/II;

-forma cu celularitate mixta (15-30% din cazuri): Infiltratul este in general

difuz. Celulele SR sunt de tip clasic (mari, bilobate, cu nuclei dubli sau
multipli, cu nucleol mare, eozinofil). Forma cu celularitate mixta afecteaza
 de obicei zona subdiafragmatica (ggl.,splina), pacientii se prezinta intr-un
stadiu tardiv, cu simptome sistemice si febra inalta. Este forma cea mai
frecvent intalnita la pacientii cu infectie HIV. Afecteaza grupele de varsta
de decada a III-a. Prognostic intermediar;

-forma cu depletie limfocitara (<1% din cazuri). Infiltratul celular este difuz
si adeseori hipocelular. Se constata un numar mare de celule SR, cu
aspect bizar,sarcomatos. Forma cu depletie limfocitara se intalneste in
special la varstnici , HIV-pozitiv. Pacientii ajung la medic intr-un stadiu
avansat. Adeseori se constata prezenta proteinelor virusului Ebstein-Barr
in tumori. Apare in special la adultii in varsta; prognostic rezervat

- Boala Hodgkin cu predominanta limfocitara (forma clasica): reprezinta 5

% din totalul BH: se constata celule SR de tip clasic sau lacunar, pe fond
de limfocite. Uneori se constata aspect nodular. Se intalneste la
♂>♀.Tendinta la evolutie localizata timp indelungat. Prognostic favorabil.

Particularitate: ocazional, BH se poate prezenta ca un sindrom de

hemofagocitoza (“hemofagocitoza limfohistiocitara”), situatie in care se asociaza
cu exprimarea antigenului EBV pe celulele SR. se caracterizeaza prin : febra;
hepatosplenomegalie; pancitopenie; alterarea testelor functionale hepatice,
cresterea nivelului feritinei si al trigliceridelor serice; hemofagocitoza exercitata
de macrofagele benigne.

Aspect clinic:

-afectare ganglionara : unica sau multipla, de o singura parte a diafragmaului sau

de ambele parti ale diafragmului; in cazul prezentei unui grup unic ganglionar,
extinderea este previzibila, prin contiguitate; daca exista afectare
subdiafragmatica, splina este de obicei implicata; absenta implicarii splinei in
aceste conditii este extrem de rara si in general sugereaza un alt diagnostic;
inelul lui Waldeyer nu este in general prins (afectarea acestuia sugereaza mai
degraba un LMNH) si nici ariile epitrohleene; in decursul timpului se pot observa
variatii mari de volum ganglionar, cu disparitia si reaparitia acestora; clasic,
ganmglionii sunt durerosi in aczul consumului de alcool;

-adenopatiile au consistenta elastica, sunt individualizati, neaderenti de planurile

superficiale, nedurerosi la palpare;

-exista eventualitatea aspectului tumoral mediastinal (“bulky disease”), cu

fenomene de compresiune si sindrom de cava superioara;
-afectarea extraganglionara se produce pe cale sanguina si survine tardiv:
afectare hepatica, pulmonara, uneori cutanata;

-la >40 % din cazuri aparitia si dezvoltarea adenopatiilor este complet

asimptomatica

-in 33 % din cazuri, pacientii prezinta >= 1 din simptomele de tip “B”, constand
in : scadere in greutate >10% din greutatea corporala in ultimile 6 luni, astenie,
adinamie, inapetenta, transpiratii profuze, in special nocturne. Uneori febra
imbraca un aspect particular : febra de tip Pel-Ebstein: timp de 1-2 saptamani :
febra inalta, rezistenta la antibiotice, apoi remisiune spontana pentru alte 2
saptamani, dupa care febra reapare;

- pruritul si durerea la nivelul ariilor ganglionare in cazul ingestiei de alcool,

durerile osoase, nu constituie simptome de tip B;

-uneori : afectarea SNC (paraneoplazica): fenomene de polineuropatie,

degenerescenta cerebeloasa, sindromul Guillan-Barre, leucoencefalopatia
multifocala.

Investigatii de laborator:

 Teste inflamatorii :
o VSH crescut (marker general, nespecific);
o Lactic Dehidrogenaza (LDH) : crescuta – se coreleaza cu gradul
implicarii tumorale;
o Fibrinogen: crescut;
o Alfa2-globulina, eventual gamma-globulinele, Proteina C reactiva :
nespecific crescute
o Experimental : citokinele (vide infra !)
 Hemoleucograma : aspect sugestiv pentru BH: anermie + leucocitoza
(uneori peste 20,000/mmc) cu neutrofilie si limfopenie; uneori, eozinofilie ;
hiperplachetoza. Anemia poate fi generata de un complex de factori: de
obicei este de tip inflamator (“anemia din bolile cronice”), dar se poate
asocia invazia tumorala medulara si prezenta autoanticorpilor la cald. In
cazul invaziei tumorale masive medulare, se pot constata diverse
citopenii;
 Functia renala: poate fi alterata in cadrul unui sindrom nefrotic. Uneori :
sindrom de liza tumorala cu acidul uric crescut si insuficienta renala
progresiva in absenta tratamentului;
 Testele de hepatocitoliza: (ASAT, ALAT,GGT crescute), pot sugera
existenta infiltratiei tumorale; efect tumoral indirect (“la distanta”) prin
mediatori chimici; hepatopatie autoimuna; sindromul de colestaza :
infiltratie tumorala locala; ALP (fosfataza alcalina serica) crescuta poate
sugera eventualitatea infiltratiei tumorale hepatice sau osoase;
  Alte date biologice: hipernatremie, hipercalcemie,
hipoglicemie/hiperglicemie (prin inflitratie pancreatica; autoanticorpi
antiinsulina ; mediatori chimici);
 Determinarea HIV este necesara: in cazurile HIV pozitive, evolutia
pacientului se amelioreaza sub tratament antiviral;
 Determinarea nivelului citokinelor : IL-6,IL-10 si antigenul CD25 solubil
(=receptor pentru IL-2): se coreleaza cu nivelul masei tumorale generale,
simptomele sistemice si implicit, prognosticul.

Aspect imagistic

Se recomanda:

-radiografia toracica(F+P), echografia abdomino-pelvina si a partilor moi (arii

ganglionare periferice) ; echografie de organ, daca exista simptome si semne
sugestive (glanda mamara, testicol);

-examen CT cervico-toraco-abdomino-pelvin;

-pentru determinarile osoase : scintigrafie oasoasa sau MRI whole-body;

-tomografia cu emisie de pozitroni (PET scan) este considerata esentiala pentru

decelarea bolii reziduale;

-limfografia: nu se mai practica .

Diagnostic:

1.-diagnosticul de existenta a bolii:

-biopsia ganglionara: examen histopatologic si imunohistochimie;

-la nevoie : biopsie dintr-o leziune superficiala accesibila (de ex., cutanata) sau
profunda;uneori poate fi necesara mediastinoscopia cu biopsie, mediastinotomia
cu biopsie, biopsia cu ghidare imagistica, laparotomia pentru diagnostic;

2.-diagnosticul de extindere a afectiunii:

-examen clinic;

-examen imagistic ( vide supra !)

-biopsie medulo-osoasa pentru aprecierea infiltratiei tumorale medulare in std.

III/IV sau atunci cand exista simptomatologie de tip B; daca rezultatul este
negativ, se recomanda repetarea biopsiei in zona controlaterala (infiltratul
tumoral nu este difuz, ci “patat”) sau biopsie ghidata imagistic; biopsia osoasa
“nu este esentiala” (Oxford ) in stadiile I si II daca nu sunt simptome de tip B;

-biopsie la nivelul altor sedii (pentru diagnosticul diferential std.III-std.IV clinic):

leziuni cutanate, osoase, hepatice suspecte;

-alte teste : determinarea aspectului unui eventual epansament pleural;

determinarea eventualei afectari a SNC (se intalneste foarte rara in BH): se
efectueaza daca sunt simptome sugestive : punctie lombara si examinarea LCR,
MRI;

S-a renuntat la urmatoarele proceduri :

-limfografia cu substanta de contrast ( laborioasa si incerta);

-laparotomia cu splenectomie in scop de stadializare a afectiunii (recomandare

data inca din 1972, dar dificil intrata in practica ) – splenectomia scade durata de
supravietuire.

Stadializare

Clasificarea de la Ann Arbor (1971) prezinta importanta deosebita in privinta

tratamentului si prognosticului. Pentru stadializare este necesara aprecierea
extinderii afectiunii sub aspect clinic, anamnestic, imagistic- situatie in care
stadializarea se noteaza “CS” (“clinical stage”=stadiu clinic) . Daca a fost
necesara si s-a efectuat laparotomie cu biopsie tisulara, stadializarea este notata
“PS”(=”pathological stage”=stadiu patologic)

 Stadiul I :prinderea unei singure arii ganglionare sau sediu

extraganglionar;
 Stadiul II: doua sau mai multe arii ganglionare de aceeasi parte a
diafragmului (numarul ariilor extraganglionare afectate se indica printr-un
subscript, de ex.: std.II3 (cifra mica, jos)
 Stadiul III: adenopatii de ambele parti ale diafragmului:
o III indice 1: implicarea splinei, hilului splenic, ganglionilor celiaci,
portali;
o III indice 2: implicarea ganglionilor paraaortici, iliaci sau
mezenterici;
 Stadiul IV: implicarea unuia sau mai multor sedii extraganglionare : ficat,
maduva hematopoietica - sedii non-contigui cu adenopatiile (vide infra,
punctul “E”);

La aceasta se adauga urmatoarele indicative:

 A= absenta semnelor generale;

 B=prezenta a >=1 din urmatoarele semne generale:
 o Febra (>38 ºC)
o Transpiratii profuze nocturne
o Pierdere in greutate neexplicata cu >10% din greutatea
corporala in ultimile 6 luni;
 X= indica tumora masiva mediastinala (largirea mediastinului cu >33% sau
masa tumorala>10 cm);
 S= splina este considerata drept “arie ganglionara” si are valoare ca atare
in stabilirea stadializarii, dar se poate nota cu sufixul “S” (de ex.: IIB indice
S);
 E=implicarea unui singur sediu extraganglionar contiguu sau proximal
fatza de un sediu ganglionar afectat; de ex., afectarea pulmonara prin
extinderea directa a procesului tumoral de la o afectare ganglionara
masiva mediastinala nu reprezinta Std.IV , ci Std.II indice E
 CS= stadiu clinic
 PS=stadiu patologic

Factorii de Prognostic in BH:

1.- Factorii de prognostic defavorabil in stadiile limitate ale BH (std.I si II):

 Afectare masiva tumorala (“bulky”), definita ca masa tumorala

mediastinala >1/3 din diametrul intratoracic (la rdgr.toracica) sau >35% din
diametrul intratoracic la nivelul D5-D6. Se defineste de asemenea ca
“bulky” orice tumora >10 cm in diametru la examenul CT;
 VSH>=50 mm/1 h, la un pacient asimptomatic ;
 Mai mult de 3 sedii implicate;
 Prezenta semnelor B
 Prezenta afectarii extraganglionare.

2.-Scorul Proiectului International pentru Factorii de Prognostic in BH

avansata (IPFP= The International Prognostic Factors Project ).
Se refera la caracteristicile bolii in momentul diagnosticului in corelatie cu
evolutia a 5141 pacienti cu BH cu boala avansata ( std.III sau IV) sau cu boala
aflata in stadiile precoce , cu simptome sistemice si tumora masiva (“bulky”). In
felul acesta s-au remarcat urmatoarele caracteristici care, in mod independent,
contribuie cresterea riscului de progresie a bolii in ciuda tratamentului:
 Albumina serica < 4 g/dl;
 Hb < 10, 5 g/dl;
 Sex ♂
 Stadiul IV
 Varsta >=45 ani
 GA>15.000/mmc
 Limfocite in valoare absoluta in sangele periferic < 600/mmc sau <8% din
numarul total de leucocite .
 Pe baza acestor 7 elemente de mai sus se poate aprecia Scorul
International de Prognostic (IPS). Acest scor se coreleaza cu durata totala
de supravietuire si cu intervalul liber de boala. Astfel, pacientii cu scor 0-
1(adica, la diagnostic au un singur element sau nici unul): 90% din ei
supravietuiesc; pacientii cu >=4 : numai 59 % din ei supravietuiesc; ceea ce
limiteaza eficienta acestui scor este imposibilitatea identificarii subgrupului cu
risc major, care ar beneficia de tratament agresiv de prima intentie.
Determinarea citokinelor si a altor markeri serici ar putea, eventual, sa
amelioreze incadrarea.

Diagnosticul diferential :

-clinic: diagnosticul adenopatiilor sau/si al splenomegaliei insotite sau nu de

simptomatologie B;

-HP: diagnosticul diferential cu afectiunile care prezinta aspectul de granulom +

celule gigante. Confuzie posibila: in special cu Limfomul Lennert . Spre
deosebire de BH, unde granulomul este alcatuit din celule normale, iar prezenta
celulelor epitelioide in granulomul hodgkinian este un factor de prognostic
favorabil, in Limfomul Lennert granulomul este malign iar celule epitelioide fac
parte intrinseca din criteriile de diagnostic ale acestui tip de limfom. Evolutia
Limfomului Lennert este in general rapid letala.

TRATAMENT

Principii de tratament in BH

Cf.consensului intre NCCN (National Comprehensive Cancer Network), ESMO

(European Society of Medical Oncology), IHP (International Harmonization
Project) se considera urmatoarele:

 BH este o neoplazie curabila, dar tratamentul aplicat poate genera la

distanta toxicitate semnificativa . In consecinta, protocolul terapeutic
aplicat trebuie: 1.-sa minimalizeze terapia aplicata la pacientii in stadiile
precoce cu risc scazut si 2.-sa maximalizeze tratamentul in cazul
pacientilor cu prognostic defavorabil, despre care se presupune ca sunt
refractari la terapia standard.
 Terapia combinata (radio- si chimioterapia) este de preferat in majoritatea
cazurilor. In stadiile precoce, radio-si chimioterapia au efect sinergic :
consecutiv, efectul terapeutic se obtine limitandu-se expunerea la fiecare
din modalitatile terapeutice cunoscute. In stadiile avansate, se utilizeaza
radioterapia “Involved-field” la nivelul sediilor restante dupa
chimioterapie.Se aplica de asemenea radioterapia pe sediile care au
 prezentat la diagnostic determinare tumorala masiva (“bulky”) cf.
protocolului Stanford V (vide infra !).
 Tomografia cu emisie de pozitroni (PET scan) este esentiala pentru
aprecierea evolutiei. PET pozitiv dupa tratament= risc major de recadere.
PET negativ precoce in cursul tratamentului = indicator de prognostic
pozitiv – dar pana in momentul actual nu exista studii care sa sustina
intreruperea precoce a tratamentului, in aceste conditii.
 Studiul imagistic PET/CT trebuie efectuat la cel putzin 3 saptamani –
preferabil la 6-8 saptamani dupa ultimul tratament , pentru evitarea
imginilor fals-pozitive secundare raspunsului inflamator non-malign. Din
leziunile PET-pozitive este oricum necesar sa se efectueze biopsie pentru
confirmarea evolutiei.
 Scopul tratamentului este obtinerea remisiunii complete (RC) care se
defineste ca “disparitia oricarui semn de boala” la examenul PET/CT,
examen clinic, punctie-biopsie osoasa (in raport de constatarile
preterapeutice) . Remisiunea partiala (RP) se defineste ca “regresiunea
masurabila – obiectiva - a afectiunii in absenta aporitiei unor sedii noi de
invazie tumorala” .
 In cazurile de reecadere se aplica tratament “de salvare”, constand in
chimioterapie in doze mari, cu sustinere de celule stem hematopoietice
autologe .
 Rolul transplantului de celule stem hematopoietice allogenice in BH este
in studiu. Se presupune ca reactia de grefa-contra-gazda dezvoltata
contra limfomului ar putea sa aiba efect favorabil , dar mortalitatea
secundara procedurilor de transplant este inacceptabil de ridicata.
Protocoalele mai noi, care utilizeaza chimioterapie mai ‘blanda” pentru
conditionarea pretransplant ofera efecte favorabile, cu mortalitate relativ
redusa. In momentul actual, tranmsplantul allogenmic de celule stem
hematopoietice se efectueaz in BH numai in conditii de trial.
 NLPHD este o entitate nosologica distincta fata de forma “clasica” a BH .
se afirma ca, diagnosticata intr-un stadiu precoce, se poate aplica
tratament strict local (chirurgie, radioterapie) sau expectativa terapeutica.
Uneori, aceasta forma (“grup 1” ) se poate transforma in LMNH agresive,
care sunt tratate cf. standardului.

Radioterapia

In tratamentul formei “clasice” (BH grup 2) , radioterapia se administreaza in

general in asociere cu chimioterapia. Delimitarea campurilor si dozelor de
iradiere se efectueaza in asa fel incat sa se minimalizeze efectele secundare , cu
maximalizarea intervalului de supravietuire “liber de boala “. Tratamentul
“involved field” se aplica numai la nivelul ariilor implicate. Spre deosebire de
aceasta, tratamentul “regional” se extinde, cuprinzand nu numai ariile implicate,
dar si regiunile limfatice adiacente.
Modalitatile “ISTORICE ”de iradiere se folosesc in prezent numai in conditii cu
totul exceptionale: iradierea “IN MANTA”, care cuprinde ariile ganglionare
mediastinale, cervicale si axilare, sau iradierea “IN Y INVERSAT” , care cuprinde
ariile ganglionare para-aortice, pelvine si inghinale. Iradierea ganglionara
subtotala cuprinde “iradierea in manta” + ariile ganglionare para-aortice. Iradierea
“in manta” este astfel configurata incat sa reduca expunerea la radiatii a cordului
si plamanilor. Evitarea stricta a iradierii coloanei vertebrale poate sa reduca riscul
aparitiei mielitei. Protejarea testicolelor si respectiv ooforopexia (suspensia
chirurgicala temporara a ovarelor in afara campului de iradiere), eventual
prezervarea spermei sunt proceduri recomandate la varsta fertila.

Doza de radiatii: in asociere cu chimioterapia: 30-36 Gy pe sediile “bulky” sau 20-

30 Gy pe sediile “non-bulky”. Cand se utilizeaza radioterapia ca unica modalitate
de tratament , doza este 30-44 Gy.

In cazul BH grup 1 (NLPHD), se poate aplica radioterapie “involved-field” in

stadiile IA si IIA .

Chimioterapia

Exista urmatoarele tipuri de chimioterapie :

1.-de inductie= tratamentul de prima intentie:

-MOPP (Mechloretamina, Vincristina, Procarbazina, Prednison): interes

istoric (Vincent deVita, 1960, NCI);

-ABVD (Adriblastina, Bleomicina, Vinblastina, Dacarbazina): chimioterapia

standard de inductie pentru forma ‘clasica’ de BH (Gianni Bonadonna,
1970). Avantaj fatza de MOPP: prelungeste durata de supravietuire si
intervalul ‘liber de boala”, reduce riscul leucemiei acute mieloide
secundare, reduce riscul sterilitatii;

 -Stanford V (doxorubicin, vinblastine, mustard, bleomycin, vincristine,

etoposide, prednisone) , + radioterapie “involved-field” la sfarsitul celor 12
saptamani (schema a fost introdusa la Universitatea Standford, de Sandra
Horning si col.) Avantaj :limitand expunerea la un singur citostatic,
limiteaza implicit efectele secundare;
 - BEACOPP (bleomycin, etoposide, doxorubicin, cyclophosphamide,
vincristine, procarbazine, prednisone) creat in Germania, de Volker Diehl
si col. Exista si un hiper-BEACOPP, cu doze mai mari de Etoposide,
Adriamycin si Ciclofosfamida si asocierea cu un factor de stimulare al
coloniilor granulocitare (G-CSF) – util pentru cazurile avansate . Riscul
schemei hiper-BEACOPP este marea toxicitate hematologica si incidenta
crescuta a celei de a doua neoplazii, inclusiv leucemia acuta
mieloblastica.
2.-de salvare: se administreaza in cazurile la care chimioterapia de inductie a
esuat. Se utilizeaza chimioterapice complementare cu acelea care au fost
utilizate in tratamentul de inductie. Scheme recomandate:

ICE (ifosfamide, carboplatin, etoposide),

DHAP (cisplatin, cytarabine, prednisone),

ESHAP (etoposide, methylprednisolone, cytarabine, cisplatin).

3.-chimioterapie in doze mari urmata de transplant de celule stem (fie autologe,

care au fost colectate preterapeutic si purjate de celulele patologice –fie
allogenice. Istoric, celulele stem au fost obtinute din maduva hematopoietica, dar
in prezent se obtin prin citafereza din populatia celulara cu aspect limfocitar din
sangele periferic. Schema validata si relativ sigura de conditionare pentru
transplant autolog este BEAM (carmustine [BCNU], etoposide, cytarabine,
melphalan).17

Scheme terapeutice specifice:

Medicatia se administreaza intravenos, cu exceptia Prednisonului si

procarbazinei, care se administreaza oral

Tratament de inductie :

MOPP :
Se aplica la fiecare 28 de zile.

Numar de cicluri >=6

 Mechlorethamine: 6 mg/m2, in zilele 1 si 8

 Vincristine: 1.4 mg/m2, fara a depasi 2 mg in administrare unica, in zilele 1
si 8 ;
 Procarbazine (Natulan): 100 mg/m2, in zilele 1-14
 Prednison: 40 mg/m2, in zilele 1-14, dar numai in ciclurile1 si 4 .

ABVD
Se aplica la fiecare 28 de zile;

Numar de cicluri: >=6.

  Adriamycin: 25 mg/m2, in zilele1, 15
 Bleomycin: 10 mg/m2, in zilele 1, 15
 Vinblastine: 6 mg/m2, in zilele 1, 15
 Dacarbazine: 375 mg/m2, in zilele 1, 15


Stanford V
se efectueaza radioterapie pe sediile cu invazie tumorala masiva ( “bulky”)la 2-4
saptamani dupa sfarsitul chimioterapiei :

 Vinblastine: 6 mg/m2,in saptamanile 1, 3, 5, 7, 9, 11

 Doxorubicin: 25 mg/m2, in saptamanile 1, 3, 5, 9, 11
 Vincristine: 1.4 mg/m2, in saptamanile 2, 4, 6, 8, 10, 12
 Bleomycin: 5 mg/m2, in saptamanile 2, 4, 8, 10, 12
 Mechlorethamine: 6 mg/m2, in saptamanile 1, 5, 9
 Etoposide: 60 mg/m2 de doua ori pe zi, in saptamanile 3, 7, 11
 Prednisone: 40 mg/m2, o data la doua zile (adica o zi da si una nu), in
saptamanile 1-10, cu scadere progresiva in saptamanile 11, 12

BEACOPP escaladat

Se aplica la fiecare 3 saptamani;

Numar de cicluri: 8

 Bleomycin: 10 mg/m2, in ziua 8

 Etoposide: 200 mg/m2, in zilele1-3
 Doxorubicin: 35 mg/m2, in ziua 1
 Cyclophosphamide: 1,250 mg/m2, in ziua 1
 Vincristine: 1.4 mg/m2, in ziua 8
 Procarbazine: 100 mg/m2, in zilele 1-7
 Prednisone: 40 mg/m2, in zilele 1-14

Chimioterapia de salvare (pentru boala primitv-refractara sau in recadere) :

ICE

 Ifosfamide: 5 g/m2, in ziua 2

 Mesna: 5 g/m2, in ziua 2

 Carboplatin: 5 AUC1(adica: de 5 ori AUC) in ziua 2

 Etoposide: 100 mg/m2, in zilele 1-3

1
DHAP

 Cisplatin: 100 mg/m2, in ziua 1

 Cytarabine: 2 g/m2 x 2 la 12 ore interval, in ziua 2
 Dexamethasone: 40 mg/zi , in zilele 1-4

EPOCH : etoposide, vincristine si doxorubicin se administreaza impreuna pe o

durata de 96 ore in perfuzie continua i.v.

 Etoposide: 50 mg/m2, in zilele 1-4

 Vincristine: 0.4 mg/m2, in zilele 1-4
 Doxorubicin: 10 mg/m2, in zilele 1-4
 Cyclophosphamide: 750 mg/m2, in ziua 5
 Prednisone: 60 mg/m2, in zilele 1-6