Materialele folosite în industria carnii sunt: membranele, materialele de legare si

ambalare si combustibilii tehnologici.

Membranele care se folosesc la fabricarea mezelurilor pot fi clasificate în:
- membrane naturale (intestine) ob_inute de la bovine, porcine si ovine, dupa
tehnologii speciale si conservate prin sarare sau uscare;
- membrane semisintetice ob_inute pe baza de produse naturale animale (membrane
colagenice), ca atare (naturin, cutisin) sau armate cu matase;
- membrane sintetice, care pot fi pe baza de vâscoza sau poliamidice.
Membranele trebuie sa îndeplineasca anumite condi_ii precum:
- sa fie permeabile pentru vaporii de apa si gaze;
- sa fie retractabile, adica sa urmeze retrac_ia compozi_iei, în cazul salamurilor crude si
salamurilor semiafumate mai puternic deshidratate (ex: salam de vara);
- sa adere la compozi_ie, însa sa se desprinda usor de aceasta la felierea produsului;
- sa fie rezistente la umplere, legare sau clipsare;
- sa fie rezistente la tratament termic uscat si umed;
- sa aiba diametrul constant pe toata lungimea lor;

sa nu prezinte miros care poate fi preluat de compozi_ie;

- sa poata fi imprimate si colorate si sa aiba luciu caracteristic.

Funcţiile de ambalaje alimentare

Ambalajul are mai multe obiective: [1]

Protecţia fizică - alimentare inclus în pachetul de protecţie poate solicita de la, printre altele,
de şoc, vibraţii, compresie, temperatura, etc
Barieră de protecţie - O barieră de oxigen, vapori de apa, praf, etc, este adesea necesar.
Permeabilitate este un factor critic în design. Unele pachete conţin Instalatii de uscare sau de
absorbţie de oxigen pentru a ajuta la prelungirea termenului de valabilitate. Atmosfere
modificate sau atmosfere controlate sunt, de asemenea, menţinute în unele pachete cu produse
alimentare. Păstrarea conţinutul curat, proaspăt, în condiţii de siguranţă şi pentru perioada de
valabilitate este destinat o funcţie primară.
Izolare sau aglomerare - obiecte mici sunt de obicei grupate într-un singur pachet din motive
de eficienţă. pulberi şi materiale granulare, au nevoie de izolare.
Transmiterea de informaţii - Pachete şi etichete comunica modul de utilizare, transport,
reciclare, sau dispune de ambalaj sau de produs. Unele tipuri de informaţii sunt cerute de
guverne.
Marketing - ambalaje şi etichete pot fi folosite de marketing pentru a încuraja potenţialii
cumpărători să cumpere produsul. Design de ambalaj a fost un fenomen important şi în continuă
evoluţie de mai multe decenii. Comunicaţiilor de marketing şi de design grafic sunt aplicate la
suprafata a pachetului şi (în multe cazuri), punctul de vânzare de afişare.
Securitate - ambalaj poate juca un rol important în reducerea riscurilor de securitate de
transport. Pachetele pot fi făcute cu rezistenţă de tamper îmbunătăţită pentru a descuraja şi de
manipulare, de asemenea, pot avea manipuleze-evidente caracteristici pentru a ajuta indica
manipulare. Pachetele pot fi proiectate pentru a ajuta la reducerea riscurilor de furtişag pachet:
Unele constructii de pachete sunt mai rezistente la furtişag, iar unele au Pilfer indică sigilii.
Pachetele pot include sigilii de autentificare pentru a ajuta indică faptul că pachetul şi conţinutul
nu sunt contrafăcute. Pachetele pot include, de asemenea, anti-furt dispozitive, cum ar fi de
colorare de ambalaje, etichete RFID, sau tag-uri electronice de supraveghere articol, care pot fi
activate sau detectate de dispozitivele de la punctele de ieşire şi necesită instrumente specializate
pentru a dezactiva. Utilizarea de ambalare în acest fel este un mijloc de prevenire a pierderii de
vânzare cu amănuntul.
Comoditate - Pachetele pot avea caracteristici care adaugă confort în distribuţie, manipulare,
stivuire, de afişare, de vânzare, de deschidere, sistemului de închidere, utilizarea şi reutilizarea.
Controlul portiilor - ambalaje singura portie are o valoare exactă a conţinutului pentru a
controla modul de utilizare. Mărfuri vrac (cum ar fi sarea), pot fi împărţite în pachete, care sunt o
dimensiune mult mai potrivit pentru gospodăriile individuale. Ajuta, de asemenea, de control al
inventarului: de vânzare sigilate de un litru de sticle de lapte, mai degrabă decât cu oameni aduc
sticle de propriile lor de a se umple.

[Edit] tipuri de ambalaje alimentare

Cutii de băuturi, un exemplu de prelucrare aseptice

Materialele de mai sus sunt confecţionaţi în tipuri diferite de pachete cu produse alimentare şi
containere, cum ar fi:
De tipul de ambalaj de exemple de alimentare de containere
Aseptice de prelucrare primară lichide ouă întregi
Tăvi de plastic Partea primar de peşte
Saci de cartofi chips-uri primare
Cutii Cutie secundar de Cola
Cutii de primar poate de supa de rosii.
Cutii de carton de ouă primar
Ambalaj flexibil primar saci salata
Paleti terţiar O serie de cutii pe un singur palet folosit pentru a transporta de la fabrica de la un
centru de distribuţie.
Împachetatoare terţiare folosite la ambalarea în cutii de pe palet pentru transport.

Ambalajul primar este pachetul principal care deţine produsele alimentare, care este în curs de
procesare. Ambalaj secundar combină pachetele primare într-o singură cutie fiind efectuate.
Ambalaj terţiar combină toate pachetele secundare într-un singur palet.

Există, de asemenea, containere speciale, care combină diferite tehnologii pentru durabilitate
maximă:

Genti-in-box (folosit pentru siropul de băutură răcoritoare, produse de alte lichide, şi produse
din carne)
Cutii de vin (utilizat pentru vin)

[Edit] Maşini de ambalare

Palletizer automat de paine cu roboţi industriali KUKA la o brutărie din Germania
O alegere de maşini de ambalare include capabilităţi tehnice, cerinţele de muncă, de securitate,
lucrător întreţinere, intretinerea, fiabilitatea, capacitatea de a integra în linie de ambalare,
costurile de capital, podeaua, flexibilitate (schimbare de peste, materiale, etc), consumul de
energie, de calitate de pachete de ieşire, de calificare (pentru produse alimentare, phamaceuticals,
etc), de transfer, eficienţă, productivitate, ergonomie, etc

Maşini de ambalare pot fi de următoarele tipuri generale:

Blister, cutanate şi de ambalare Masini de vacuum

Plafonarea, Peste-plafonarea, metalică, de închidere, fălţuire şi de etanşare Masini
Masini de cartonare
Hotărârea şi tava de formare, ambalarea, dezambalarea, de închidere şi etanşare Masini
Maşini de cântărire
Curăţare, sterilizare, de răcire şi uscare
Transport, acumulare şi Masini similare
Alimentare, Orientarea, introducerea şi utilaje similare
Maşini de umplere: manipularea produselor lichide şi sub formă de praf
Pachetul de umplere şi închidere Masini
Formă, de umplere şi Seal Masini
Verificarea, Detectarea şi Verificare Masini
Paletizare, Masini Depalletizing, Unitizing şi aferente paleti
Identificarea produsului: etichetare, marcare, etc
Maşini de ambalare
Masini Conversia
Alte maşini de specialitate

[Edit] Reducerea Ambalaje alimentare

Ambalajele reduse şi ambalaje durabile devin tot mai frecvente. Motivaţiile pot fi
reglementărilor guvernamentale, de presiune de consum, retailerul de presiune, şi de controlul
costurilor. (Ambalaje Reducerea salvează de multe ori costurile de ambalare.) [2]

În Marea Britanie, un localnic de asociere studiu realizat de guvernul britanic Biroul de cercetare
de piata, comparativ cu o serie de puncte de vânzare pentru a cumpăra 29 de elemente comune
alimentare, a constatat că micii comercianţi cu amănuntul locali şi comercianţii de piaţă ", produs
de ambalare mai puţin şi mai mult, care ar putea fi reciclate mai mare decât supermarket-uri ".
[3]
[Edit] Tendinţe în ambalajele produselor alimentare
Articol principal: ambalaje activă

Numeroase rapoarte de asociaţii din industria de acord că utilizarea de indicatori de inteligente

va creste. Există o serie de indicatori diferite, cu diferite beneficii pentru producătorii de produse
alimentare, consumatorii şi comercianţii cu amănuntul. [4]
[Edit] de înregistrare a temperaturii
De înregistrare a temperaturii sunt folosite pentru a monitoriza produsele livrate într-un lanţ rece
şi pentru a ajuta la validarea lantul de frig. Furnizori de bustean de date digitale de temperatură
măsoară şi se înregistrează temperatura istoria transporturilor de produse alimentare. Ei au,
uneori, temperaturile afisate pe indicatorul de ieşire sau care au alte (lumini, etc): Datele de la un
transfer poate fi descarcat (cablu, RFID, etc) la un computer pentru analiză ulterioară. Acestea
ajuta la identificarea în cazul în care nu a fost abuz temperatura de produse şi poate ajuta la
determinarea perioadei de valabilitate rămasă [5]. Ele pot ajuta, de asemenea, determina
momentul de extreme de temperatură în timpul transportului, astfel de măsuri corective pot fi
luate.
[Edit] Indicatori de timp şi de temperatură

Timp şi de temperatură Indicatori integra timpul şi temperatura de experienţă şi de indicatorul de

alimentare adiacente. Unele reacţii chimice de utilizare, care duce la o schimbare de culoare în
timp ce altele folosesc migrarea de un colorant printr-un filtru mass-media. În măsura în care
aceste modificări fizice în meciul indicatorul rata de degradare a produselor alimentare, indicator
poate ajuta la degradarea alimentelor indica probabil. [6]
[Edit] RFID

Radio Frequency Identification se aplică la pachete cu alimente de control al lanţului de

aprovizionare şi a demonstrat un beneficiu semnificativ în care să permită producătorilor de
alimente şi comercianţii cu amănuntul a crea vizibilitate completă în timp real a lanţului de
aprovizionare a acestora.
[Edit] de ambalaje biodegradabile

Ambalajul de plastic folosit este, de obicei, non-biodegradabile, datorită interacţiunilor posibile

cu alimente. De asemenea, polimeri biodegradabili de multe ori necesită condiţii speciale de
compostare pentru a degrada în mod corespunzător. Condiţiile normale de depozitare a
deşeurilor închise nu promovează de biodegradare.

Materiale plastice biodegradabile include filme biodegradabile şi acoperiri sintetizate din

materiale organice şi polimeri microbiene.

Polietilenă (PE abreviat) sau polietilenă (IUPAC polietilena sau poli (metilen)) este cel mai
comun material plastic.Producţia anuală de aproximativ 80 de milioane de tone metrice [1].
Utilizarea sa principală este în ambalaj (punga de plastic, folii de plastic, geomembrane, etc).
Multe tipuri de polietilenă sunt cunoscute, dar aproape întotdeauna formula chimică (C2H2)
NH2. Astfel, PE este de obicei un amestec de compus organic similare care diferă în termeni de
valoare a lui n.
Proprietăţi fizice

Polietilena este un polimer termoplastic compus din lanţuri lungi de hidrocarburi. În funcţie de
cristalinitate şi greutatea moleculară, un punct de topire şi de tranziţie de sticlă poate sau nu poate fi
observabilă. Temperatura la care acestea apar variază puternic cu tipul de polietilenă. Pentru clasele
comerciale comune de polietilenă mediu şi de înaltă densitate punctul de topire este de obicei în
intervalul 120 - 130 ° C (248 - 266 ° F). Punctul de topire de mediu, comercial, polietilena de joasa
densitate este de obicei 105 - 115 ° C (221 - 239 ° F).
[Modifică] Proprietăţi chimice

Cele mai multe LDPE, MDPE si HDPE clasele au o rezistenta chimica excelenta, ceea ce înseamnă că
aceasta nu este atacat de acizi sau baze puternice tari. De asemenea, este rezistent la oxidanţi blânde şi
agenţi de reducere. Polietilenă arde încet, cu o flacără albastră cu un vârf de galben si da afara un miros
de parafină. Materialul continua ardere pe eliminarea sursei de flacără şi produce o perfuzie. [2] probele
cristaline nu se dizolva la temperatura camerei. Polietilenă (altele decât cross-linked polietilena), de
obicei, poate fi dizolvat la temperaturi ridicate, în hidrocarburi aromatice, cum ar fi toluen sau xilen, sau
în solvenţi cloruraţi, cum ar fi tricloretan sau triclorbenzen [3].
[Edit] Procesul de
[Edit] monomer

Ingredientul sau monomerului este etilenă (IUPAC etenei nume). Ea are formula C2H4, constând dintr-o
pereche de grupuri de CH2 conectate printr-o legătură dublă, astfel:
Ethylene.svg etilenă-3D-vdW.png

Deoarece catalizatorii sunt foarte reactive, etilenă trebuie să fie de puritate mare. Specificaţiile tipice
sunt <5 ppm de apă, oxigen, precum si alte alchene. Contaminanţi acceptabil, includ N2, etan (precursor
comun pentru etilenă), şi metan. Etilena este, de obicei, produsă din surse de petrochimie, dar, de
asemenea, este generat de deshidratare de etanol. [3]
[Edit] polimerizare

Etilena este molecula destul de stabil, care polimerizeaza numai la contactul cu catalizatoare. De
conversie este puternic exoterma, că este un proces eliberează o mulţime de căldură. Polimerizare de
coordonare este tehnologia cea mai răspândită, ceea ce înseamnă că cloruri metalice sau oxizi de metal
sunt folosite. Cele mai frecvente constau catalizatori de titan (III) clorură, aşa-numitul Ziegler-Natta
catalizatori. Un alt catalizator este comun catalizator Phillips, preparate prin depunerea de crom (VI),
oxid de siliciu pe. [3] de etilenă poate fi produs prin polimerizare radicală, dar acest traseu este doar de
utilitate limitată şi necesită de obicei, aparate de înaltă presiune.
[Modifică] Clasificarea PE

Polietilenă se clasifică în mai multe categorii diferite, bazate în principal pe densitatea şi ramificare.
Proprietăţile mecanice ale PE depind în mod semnificativ de variabile, cum ar fi gradul şi tipul de
ramificare, structura de cristal şi greutatea moleculară. În ceea ce priveşte volumul de vânzări, clasele
cele mai importante din polietilenă sunt HDPE, LLDPE şi LDPE.

Ultra-înaltă, cu greutate moleculară polietilenă (UHMWPE)

Ultra-low-greutate moleculară polietilenă (PE ULMWPE sau ceară)
De mare greutate moleculară polietilenă (HMWPE)
Polietilena de inalta densitate (HDPE)
De înaltă densitate reticulată polietilenă (HDXLPE)
Cross-linked polietilenă (PEX sau XLPE)
Polietilenă cu densitate medie (MDPE)
Linear polietilena de joasa densitate (LLDPE)
Polietilena de joasa densitate (LDPE)
Foarte-polietilena de joasa densitate (VLDPE)

UHMWPE este polietilenă cu o greutate moleculară de numerotare în milioane, de obicei, între 3.1 şi
5.67 milioane. Greutate moleculară mare face un material foarte dur, dar rezultatele în ambalaj mai
puţin eficientă a lanţurilor în structura de cristal cum reiese de densităţi de mai puţin de polietilena de
inalta densitate (de exemplu, 0.930-0.935 g/cm3). UHMWPE se poate face prin orice tehnologie de
catalizator, deşi catalizatori Ziegler sunt cele mai comune. Datorită de duritate sale deosebite şi sa tăiat,
de uzura si rezistenta chimica excelenta, UHMWPE este utilizat într-o gamă variată de aplicaţii. Acestea
includ pot şi sticla de manipulare piese de maşini, piesele în mişcare pe maşini de ţesut, rulmenti,
angrenaje, articulatii artificiale, de protecţie pe marginea patinoare si placi de măcelărie tocare. Acesta
concurează cu aramide, în veste antiglonţ, în conformitate cu Spectra mărci comerciale şi Dyneema, şi
este frecvent utilizat pentru construcţia unor porţiuni articulare de implanturi utilizate pentru inlocuiri
sold si genunchi.

HDPE este definit de o densitate mai mare sau egală cu 0.941 g/cm3. HDPE are un grad scăzut de
ramificare şi, astfel, mai puternice forţe intermoleculare şi rezistenţă la tracţiune. HDPE pot fi produse
de crom / dioxid de siliciu, catalizatori Ziegler-Natta catalizatori sau catalizatori metallocene. Lipsa de
ramificare este asigurată printr-o alegere adecvată de catalizator (de exemplu, crom sau catalizatori
Ziegler-Natta catalizatori) şi condiţiile de reacţie. HDPE este utilizat în produse şi de ambalare, cum ar fi
cani de lapte, sticle de detergent, cazi de margarina, containere de gunoi şi a conductelor de apă. O
treime din toate jucăriile sunt fabricate din HDPE. În 2007, consumul de HDPE la nivel mondial a atins un
volum de mai mult de 30 de milioane de tone. [4]

PEX este un mediu de polietilenă de înaltă densitate, care conţine cross-link obligaţiuni introduse în
structura de polimer, schimbarea termoplast într-un elastomer. Proprietăţile de înaltă temperatură de
polimer sunt îmbunătăţite, debitul este redus şi rezistenţa sa chimică este îmbunătăţită. PEX este folosit
in unele sisteme de instalatii de apa potabila, din cauza tuburi din material poate fi extins pentru a se
potrivi pe un niplu de metal şi se va reveni încet la forma sa iniţială, formând un permanent, de apă-
strans, conexiune.

MDPE este definit de o serie de densitate 0.926-0.940 g/cm3. MDPE poate fi produs de crom / dioxid de
siliciu, catalizatori Ziegler-Natta catalizatori sau catalizatori metallocene. MDPE are şoc bună şi
proprietăţi de rezistenţă picătură. Este, de asemenea, este mai sensibil decât gradaţie HDPE, rezistenta
la stres de cracare este mai bună decât HDPE. MDPE este de obicei folosit în conductele de gaze şi
accesorii, saci, folie termocontractabila, Pelicule de ambalaj, pungi de transport şi de închidere cu şurub.

LLDPE este definit de o serie de densitate 0.915-0.925 g/cm3. LLDPE este un polimer liniar substanţial cu
un număr semnificativ de ramuri scurte, de obicei făcute de copolimerizare de etilenă cu lant scurt-alfa-
olefine (de exemplu, 1-butenă, 1-hexena şi 1-octena). LLDPE are rezistenţă la tracţiune mai mare de
LDPE, se expune de impact mai mare şi rezistenţă la perforare decât LDPE. Mai mici grosime (calibru),
filmele pot fi suflate, comparativ cu LDPE, cu rezistenta mai bine la stres de mediu de cracare, dar nu
este la fel de uşor pentru a procesa. LLDPE este utilizat în ambalaje, în special de film pentru saci şi foi.
Grosime mai mică poate fi utilizat faţă de LDPE. Acoperire cablu, jucării, galeti, capace, containere şi
conducte. În timp ce alte aplicaţii sunt disponibile, LLDPE este folosit în principal în aplicaţii de film
datorita tenacitate, flexibilitate şi transparenţă relativă. Exemple de produse variază de la filme agricole,
folie Saran, si folie cu bule, la filme multistrat si compozite. În 2009, piaţa mondială LLDPE a atins un
volum de aproape 24 miliarde dolari SUA (€ 17 miliarde de euro). [5]

LDPE este definit de o serie de densitate 0.910-0.940 g/cm3. LDPE are un grad ridicat de ramificare lanţ
scurt şi lung, ceea ce înseamnă că lanţurile nu vă împachetaţi în structura de cristal, de asemenea.
Acesta a fost, prin urmare, mai puţin puternice forţe intermoleculare ar fi instantanee-dipol-dipol induse
de atracţie este mai puţin. Aceasta duce la o rezistenţă la tracţiune mai mică şi ductilitate sporită. LDPE
este creat de polimerizare radicalilor liberi. Grad ridicat de ramificare cu lanţuri lungi oferă topite LDPE
proprietăţi unice şi de dorit de debit. LDPE este folosit pentru ambele recipiente rigide şi aplicaţii folie de
plastic, cum ar fi saci de plastic şi folie de film. În 2009, piaţa globală de LDPE a avut un volum de circa
22.2 miliarde dolari SUA (15.9 miliarde €). [6]

VLDPE este definit de o serie de densitate 0.880-0.915 g/cm3. VLDPE este un polimer substanţial liniar,
cu niveluri ridicate de scurt-lant de sucursale, de obicei făcute de copolimerizare de etilenă cu lant scurt-
alfa-olefine (de exemplu, 1-butenă, 1-hexena şi 1-octena). VLDPE este cel mai frecvent produs folosind
catalizatori metallocene datorită mai mare de co-monomer încorporare expuse de aceste catalizatori.
VLDPEs sunt folosite pentru saci de alimentare furtun si tuburi, de gheaţă şi congelate, folie de ambalare
şi de produse alimentare stretch, precum şi modificatori de impact atunci când se amestecă cu alţi
polimeri.

Activitatea de cercetare recent, mai mult s-au concentrat pe natura şi distribuţia de sucursale lanţ lung
din polietilenă. Într-HDPE-un număr relativ mic de aceste ramuri, poate de 1 la 100 sau 1.000 de
sucursale pe carbon coloana vertebrală, pot afecta în mod semnificativ proprietăţile reologice ale
polimerului.
[Edit] copolimeri

În plus faţă de copolimerizare cu alfa-olefine, etilenă poate fi, de asemenea, copolymerized cu o gamă
largă de monomeri şi alte compoziţia ionică, care creează radicalii liberi ionizat. Exemple de comune
includ acetat de vinil (produsul rezultat este etilenă-acetat de vinil copolimer, sau EVA, utilizate pe scară
largă în atletic-încălţăminte spume unici), şi o varietate de acrilaţi. Cererile de copolimer acrilic includ
ambalaje şi a bunurilor sportive, şi superfluidizant, utilizate pentru producţia de ciment.
[Modifică] Istorie

Polietilenă a fost sintetizat de catre chimistul german Hans von Pechmann care a pregătit de accident în
1898, în timp ce de încălzire diazometan. Atunci când colegii lui Eugen Bamberger şi Friedrich Tschirner
caracterizat alb, substanta ceroasa, că el a creat ei au recunoscut că aceasta conţinea lung-CH2 de
lanţuri şi a calificat drept polymethylene.
O casetă de pilula a prezentat un tehnician de la ICI în 1936 a făcut din prima jumătate de kilogram de
polietilena

Prima sinteză polietilena industrial practic a fost descoperit (din nou, de accident), in 1933 de Eric
Fawcett si Reginald Gibson la lucrările ICI în Northwich, Anglia. [7] La aplicarea de presiune extrem de
mare (mai multe sute de atmosfere), la un amestec de etilenă şi benzaldehidă au produs din nou un alb,
material de ceară,. Deoarece reacţia a fost iniţiată de contaminare în aparatul de oxigen urma lor,
experimentul a fost, la început, dificil de a se reproduce. Nu a fost până în 1935 că un alt chimist ICI,
Michael Perrin, a dezvoltat acest accident într-un reproductibilă de înaltă presiune pentru sinteza de
polietilenă, care a devenit baza pentru începutul producţiei industriale LDPE în 1939. Deoarece
polietilenă a fost gasit pentru a avea foarte mică pierdere proprietăţilor de la undele radio de frecventa
foarte inalta, de distribuţie comercială în Marea Britanie a fost suspendat la izbucnirea celui de al doilea
război mondial, secretul impus şi procesul de noi au fost utilizate pentru producerea de izolare pentru
UHF şi SHF cabluri coaxiale de radar seturi. În timpul al doilea război mondial, de cercetare a fost făcut în
continuare pe procesul de ICI şi în 1944, Corporaţia bachelită la Sabine, Texas şi Pont du la Charleston,
Virginia de Vest, a început la scară mare de producţie sub licenţă comercială de la ICI. [8]

Descoperire punct de reper în producţia comercială de polietilenă a început cu dezvoltarea de

catalizator care promovează polimerizare la temperaturi blânde şi presiuni. Primul dintre acestea a fost
un trioxid de crom, pe bază de catalizator descoperit în 1951 de către Robert Banks şi J. Paul Hogan de la
Phillips Petroleum. [9] In anul 1953 chimistul german Karl Ziegler a dezvoltat un sistem catalitic bazat pe
halogenurile de titan şi compuşi organoaluminium care au lucrat la chiar condiţii mai blânde decât
catalizator Phillips. Catalizator Phillips este mai puţin costisitoare şi mai uşor de a lucra cu, cu toate
acestea, ambele metode sunt greu de utilizat industrial. Până la sfârşitul anului 1950, atât Phillips şi
Ziegler-catalizatori de tip au fost utilizate pentru producţia de HDPE. În 1970, sistemul de Ziegler a fost
îmbunătăţită prin încorporarea de clorură de magneziu. Sisteme catalitice bazate pe catalizatori solubile,
a metallocenes, au recurs în 1976 de către Walter Kaminsky şi Sinn Hansjörg. Ziegler-şi metallocene pe
bază de familii catalizatoare s-au dovedit a fi foarte flexibil la copolymerizing etilenă cu alte olefine şi au
devenit baza pentru gama larga de rasini din polietilena disponibile în prezent, inclusiv polietilenă cu
densitate foarte scăzută şi liniar polietilena de joasa densitate. Astfel de răşini, în formă de fibre, cum ar
fi Dyneema, au (ca din 2005) a început să înlocuiască aramide în multe aplicaţii de înaltă rezistenţă.
[Modifică] Aplicaţii
Polietilena este omniprezent în produsele de consum. În forma sa spumă, polietilena este utilizat în
amortizare a vibratiilor, de ambalare şi de izolare, ca o bariera sau o componentă de flotabilitate, sau ca
material pentru amortizare. Spumă de polietilenă care este cel mai frecvent văzut ca un material de
ambalare. Spumă de polietilenă este dinamică, acest site este popular pentru utilizări nautice. Multe
tipuri de spumă de polietilenă sunt aprobate pentru utilizare în industria alimentară. S-au găsit în toate
tipurile de ambalaje, spumă de polietilenă este folosit pentru a încheia mobila, componente pentru
computere, electronice, articole sportive, plante, alimente congelate, haine, bile de bowling, semne,
produse din metal, şi multe altele. Polyethelyne, în special HDPE este adesea utilizat în sistemele de
conducte sub presiune datorita inerţia, robustete si de usurinta de asamblare.
[Edit] probleme de mediu

Deşi etilenă poate fi produs din surse regenerabile, polietilena este alcătuită în principal din petrol sau
gaze naturale.
[Edit] plastice biodegradare

Una din principalele probleme ale polyethelyne este că, fără tratament special, nu este biodegradabil, şi,
astfel, se acumuleaza. În Japonia a scăpa de plastic într-un mod ecologic a fost discutată problema
majora până la dezastru Fukoshima în 2011. Acesta a fost listat ca o piaţă 90 miliarde dolari pentru
soluţii. Din 2008 aceasta a crescut rapid de reciclare a materialelor plastice, dar mai are încă o rată mare
de ambalaj din material plastic, care merge la deşeuri. [10]

În timpul anii 1980 şi 1990 a fost arătat că multe specii pe cale de dispariţie marine, inclusiv păsările care
trăiesc în mediul marin sunt la risc suplimentar, cu mii de cazuri de sufocare cu pungile de plastic de la
înghiţire sau de conţinut de plastic [11].

În mai 2008, Daniel burd, un canadian de 16 ani, a câştigat Targul Canada-Wide Science în Ottawa, dupa
ce a descoperit că Pseudomonas fluorescens, cu ajutorul a Sphingomonas, poate degrada peste 40% din
greutatea de pungi de plastic în mai puţin de de trei luni [12].

În 2009 a fost descoperit de către un rezident din Hawaii, la întoarcerea de la o cursa nava care
degradate, din material plastic sunt o cauza majora pentru distrugerea vieţii marine, fiind amestecat cu
plancton, comparabile în mărime şi greutate, dar în număr mult mai mare [13].

În 2010, un cercetator japonez, Akinori Ito a lansat prototipul de o maşină care creează biodiesel din
polietilenă cu ajutorul criogenie (degradarea la temperatura extrem de ridicată) [14].
[Edit] Bio-derivat din polietilenă
Articole principale: masele plastice biodegradabile din polietilena si din surse regenerabile

Braskem şi Toyota Tsusho Corporation a început activităţi comune de marketing pentru producerea de
polietilena de trestie de zahăr. Braskem va construi o nouă facilitate de la lor de unitate industrială
existentă în Triunfo, RS, Brazilia, cu o capacitate anuală de producţie de 200.000 de tone scurte
(180,000,000 kg), şi va produce polietilena de polietilenă de înaltă densitate (HDPE) şi joasă densitate
(LDPE), de la bioetanol derivat din trestia de zahar. [15]

Polietilenă, de asemenea, pot fi realizate din materii prime, inclusiv boabe de grâu şi sfeclă de zahăr.
[16]

Aceste evoluţii sunt folosirea resurselor regenerabile, mai degrabă decât de combustibil fosil, deşi
problema de sursa de material plastic este în prezent neglijabil în urma a deşeurilor din plastic şi deşeuri
de polietilenă, în special, după cum se arată mai sus.