CARACTERIZAREA FARMACOLOGICĂ, FIZICO-CHIMICĂ ȘI ANALITICĂ

A FENOBARBITALULUI

Maria Bledea

Adrian-Marian Blidar

Adela-Diana Borzan

Anca-Gabriela Buliga

Medeea Chit-Stânean

Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”

Facultatea de Farmacie

Cluj-Napoca 2015
Cuprins

2
 1. Introducere
Barbituricele au fost inventate la începutul anilor 1990 și sunt printre cele mai vechi sedative
folosite. Acestea sunt sedative prescrise pacienților cu tulburări de somn sau alte boli mentale, pentru
a-i calma și a-i ajuta să doarmă. Ele acționează asupra sistemului nervos central la fel ca depresivele.
Popularitatea acestora a crescut abia in anii 1960, cand acestea au devenit un tratament foarte raspandit
pentru anxietate, insomnie si epilepsie.
Reprezentantul luat în discuție în acest articol este fenobarbitalul, scos pe piață în anul 1912,
sub denumirea de Luminal. În present, fenobarbitalul este tratamentul de primă linie a convulsiilor
epileptic.
Epilepsia este o tulburare neurologică comună care se datorează unor factori care interferează
cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descărcări electrice bruște,
excesive și dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Epilepsia nu este o forma de retardare
intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa. Insomnia este o tulburare a somnului frecvent
întâlnită.
Fenobarbitalul este un medicament antiepileptic care face parte din grupul barbituricelor.
Efectul său se datorează facilitării acţiunii inhibitoare a GABA. În doze mici produce sedare (efect de
calmare, de reducere a excitaţiei), la doze mari produce succesiv: hipnoză, anestezie, comă, moarte.
Astfel, gradul de deprimare a activităţii sistemului nervos central depinde de doză.

Scopul lucrării este de a evidenţia proprietăţile farmacologice, fizico-chimice şi analitice ale

fenobarbitalului.

Necesitatea determinării calitative și, mai ales, cantitative a fenobarbitalului reiese din
utilizarea sa pe scară largă în tratamentul insomniilor și stărilor convulsivante date de diverse afecțiuni.
Aici trebuie să completeze Adi !!!

Încadrarea în clasa de substanțe medicamentoase

Fenobarbitalul face parte din clasa barbituricelor hipnotice (Figura 1). Acestea deprimă
sistemul nervos central și au acțiune anxiolitică, antiepileptică, sedative și hipnotice prin favorizarea
acțiunii mediatorului GABA. Deoarece barbituricele au tendința de a da toleranță și dependență fizică
și psihică, acestea rareori sunt folosite ca anxiolitice. Acum acestea sunt folosite majoritar pentru
acțiunea antiepileptică și sedativă, care poate ajunge până la anestezie totală.

3
 Figura 1. Structura chimică a fenobarbitalului

Barbituricele sunt derivați ai acidului barbituric (2,4,6-tricetohexahidropirimidina) care pot fi:

 Subtituiți la C5 (barbiturice hipnotice)

 N-alchilați (barbiturice narcotice)
 Derivați ai acidului tiobarbituric (barbiturice narcotice)

Se prezintă sub formele următoare:

 Cationică
 Enolică, cu caracter slab acid.
Cu hidroxizii alcalini, formează săruri solubile. Liposolubilitatea este foarte ridicată la
barbituricele narcotice, care difuzează rapid prin bariera hemato-encefalică, au distribuire bifazică, cu
latență și durată de acțiune narcotică ultrascurte.
Barbituricele hipnotice au doi substituenți la C5 :

 Identici, la compușii simetrici; exemplu: barbital

 Diferiți, la compușii asimetrici (majoritatea)
Acțiunea hipnotică este crescută în intensitate de substituenții asimetrici și grupările hipnofore
(substituenți ramificați, dublă și triplă legătură, halogeni).
Durata acțiunii hipnotice este scăzută prin biotransformarea înaltă, la compușii cu substituenți
ramificați, duble și triple legături.

În funcție de timpul de înjumătățire, și implicit durata de acțiune, sunt clasificate în următoarele

categorii:
1. Cu durata ultrascurtă (10 - 20 de minute) și latență ultrascurtă (<1 minut) - barbituricele narcotice
(tiopental, hexabarbital, tiobutabarbital, metohexital) ;
2. Cu durată scurtă (2 - 4 h) și latență scurtă (15 – 20 de minute) – barbituricele hipnotice
biotransformate în procent ridicat (ciclobarbital, pentobarbital, secobarbital) ;
3. Cu durată medie (5 – 7 h) și latență medie (20 – 30 de minute) – barbiturice hipnotice
biotransformate în procent mediu (amobarbital) ;
4. Cu durată lungă (8 – 10 h) și latență lungă (1 h) - barbiturice hipnotice biotransformate puțin și
reabsorbție tubulară în proporție ridicată (fenobarbital, barbital).
Barbituricele cu durată lungă nu se mai utilizează ca hipnotice, datorită duratei lungi de somn
provocat și somnolenței reziduale (posthipnotice).
Fenobarbitalul este utilizat ca : sedativ (la doze mici, subhipnotice) și antiepileptic.
Din clasa barbituricelor mai fac parte și următoarele substanțe medicamentoase reprezentate în Tabelul I
însoțite de principalele lor indicații :

Tabel I. Reprezentanți ai clasei barbituricelor

Substanța Indicații principale

Secobarbital  Insomnia – tratament de scurtă durată
 Sedative pre-operator

4
 Mefobarbital  Epilepsie
 Anxietate
Pentobarbital  Insomnia
 Epilepsie
 Anestezie generală
Fenobarbital  Epilepsie
 Insomnia – tratament de scurtă durată

Amobarbital  Insomnia – tratament de scurtă durată

 Pre-anestezie

Butabarbital  Sedare, hipnoză

Ciclobarbital  Insomnia
 Hiperexcitație nervoasă
Tiopental  Anestezie generală de scurtă durată

Farmacopeile în care fenobarbitalul este oficinal

Fenobarbitalul este officinal în Farmacopeea Română Ediția a X-a (fenobarbital, fenobarbital

sodic), în Farmacopeea Europeană Ediția a III-a, Farmacopeea Britanică, Farmacopeea Japoneză,
Farmacopeea Statelor Unite

2. Proprietăți fizico-chimice

Proprietăți chimice
Barbituricele se obțin prin reacția de condensare dintre un derivat de malonat de dietil și uree,
în prezența unei baze tari. Pentru sinteza fenobarbitalului se folosește această abordare comună, dar
diferă modul de obținere al derivatului de malonat.
Această diferență se datorează faptului că halogenurile aromatice nu acționează de obicei ca
nucleofili în sinteza esterului malonic așa cum o fac oganosulfații sau hidrocarburile. Pentru a evita
această lipsă a reactivității au fost dezvoltate două abordări pentru sinteză, utilizând cianura de benzil
ca materie primă.
1. Prima metodă constă într-o reacție de tip Pinner a cianurii de benzil cu formarea
esterului etilic al acidului fenilacetic. Ulterior acest ester trece printr-o condensare Claisen cu oxalatul
de dietil formând esterul dietilic al acidului feniloxobutandioic. La încălzire acest intermediar pierde
cu ușurință monoxid de carbon, obținându-se fenilmalonatul de dietil. Sinteza esterului malonic cu
ajutorul bromurii de etil duce la formarea esterului α-fenil-α-etilmalonic. În cele din urmă, condensarea
cu ureea formează fenobarbitalul.

5
 Figura 2. Obținerea fenobarbitalului din cianura de benzil și uree

2. A doua abordare utilizează carbonatul de dietil în prezența unei baze tari pentru a obține
un ester α-fenil-cianoacetic. Alchilarea acestui ester folosind bromura de etil are loc printr-un anion
nitril intermediar și se obține esterul α-fenil-α-etil cianoacetic. Acest compus este condensat cu ureea
pentru a obține un derivat 4- iminic, care în final, după o hidroliză acidă formează fenobarbitalul.

Figura 3. Obținerea fenobarbitalului prin hidroliză acidă

Proprietăți fizico-chimice
Fenobarbitalul este o pulbere albă cristalină, inodoră sau sub forma unor cristale incolore și
gust ușor amar. Celelalte caracteristici fizice și chimice sunt prezentate în Tabelul II :

Tabel II. Proprietățile fizico-chimice ale fenobarbitalului

PROPRIETATEA VALOAREA
Greutate moleculară 232.23528 g/mol
Folmula moleculară C12H12N2O3
Punct de topire 174°C
Solubilitate în apă 1110 mg/L (la 25 °C)
Temeperatura de depozitare 2-8°C
LogP 1.47
logS -2.9
pH 5
Constante de disociere pK1 7.3
pK2 11.8

6
 Polarizabilitate 22.61 Â2
Refractivitate molară 59.75 m3*mol-1
Legături cu capacitate de rotație 2

Observații referitoare la solubilitatea fenobarbitalului:

 insolubil în benzen;
 solubil în alcool, eter, cloroform, hidroxizi alcalini, soluții de carbonat bazic.

Stabilitate:
 Soluțiile apoase de fenobarbital sodic nu sunt stabile. Molecula este mai stabilă în
polietilenglicol sau propilenglicol.
 Sensibilitate la lumină (fenobabritalul sodic).
 Forma cristalină este stabilă în atmosferă.
 Căldura grăbește descompunerea sării sodice.
 În atmosferă umedă absoarbe dioxid de carbon eliberând fenobarbitalul bază.

3. Proprietăți farmacologice

Mecanism de acțiune
Fenobarbitalul acţionează atât printr-un mecanism specific: potenţarea neurotransmisiei
inhibitoare mediate de GABA, prin activarea unui situs specific de pe complexul receptor GABA-A
postsinaptic efector, cu creşterea timpului de deschidere a canalelor de clor, hiperpolarizare şi inhibiţie
neuronală, precum şi favorizarea eliberării de GABA, cât şi printr-un mecanism nespecific: deprimarea
formaţiei reticulate ascendente activatoare (SAA), şi deschiderea canalelor de clor.

Fenobarbital

Legarea de receptorul GABA A în diferite situsuri alosterice

Facilitarea acțiunii GABA

Creșterea duratei de deschidere a canalelor de Cl-

Hiperpolarizarea membranei

Deprimarea sistemului nervos central

Figura 4. Mecanismul de acțiune al fenobarbitalului

Farmacocinetică
A. Biodisponibilitatea

Fenobarbitalul este absorbit în diferite grade următoarele: orală, rectală sau parenterală.
Sărurile sunt absorbite mai rapid decât acizii. Rata de absorbție este mai mare dacă sarea de sodiu este
ingerată ca o soluție diluată sau dacă este administrat pe stomacul gol. Fenobarbitalul este un acid slab
7
care se absoarbe rapid și este distribuit în toate țesuturile și lichidele cu concentrații mari în creier, ficat
și rinichi. Cu cât este mai solubil în lipide, cu atât mai repede pătrunde în toate țesuturile din corp.

Absorbţie lentă din tractul gastro-intestinal după administrarea pe cale orală, cu concentrații
plasmatice maxime, atinse, de obicei, în termen de 8-12 ore și cu concentrații cerebrale de vârf
obţinute în 10-15 ore.

După administrarea orală, debutul are loc în decurs de 30 minute, iar după administrarea
intramusculară este mai lent.

B. Concentrațiile plasmatice

 Concentrațiile plasmatice 10-25 mcg / ml asociate cu activitatea anticonvulsivantă la

majoritatea pacienților;

 Concentrațiile> 50 mcg / ml pot produce comă;

 Concentrațiile> 80 mcg / ml sunt potențial letale.

C. Distribuție

Distribuit rapid în toate țesuturile și fluidele, cu concentrații mari în creier, ficat şi rinichi.

Traversează placenta și este distribuit în lapte.

D. Transport în sânge

Se realizează prin legături ionice în formă legată de proteinele plasmatice, în procente diferite,
între 0-65%.

E. Metabolizare

Fenobarbitalul este metabolizat în principal de către enzimele microzomale hepatice, fiind

hidroxilat de către acestea pentru a forma p-hidroxifenobarbitalul, un metabolit inactiv. Fenobarbitalul
este un inductor puternic al enzimelor implicate în metabolizarea altor medicamente, dar nu există
dovezi concludente că fenobarbitalul îşi accelerează propriul metabolism.

Metaboliții inactivi ale barbituricelor sunt excretați ca și conjugați de acid glucuronic.

Metabolitul principal este derivatul para-hidroxi, care se excretă în urină, parțial sub formă de conjugat
sulfat. Fenobarbital-N-glucozid (PNG) a fost recent identificat ca fiind un metabolit semnificativ al
fenobarbitalului (PB).

F. Eliminare

Excretat în principal în urină sub formă nemodificată (25-50%) sau sub formă de metaboliţi.
Forma nemodificată este filtrată glomerular şi se reabsoarbe tubular pasiv.

G. Timp de înjumătăţire
8
Adulți: 53-118 ore.

Copii și nou-născuți: 60-180 ore.

Indicaţii

A. Sedativ – hipnotic

Se utilizează în tratamentul pe termen scurt al insomniei, deoarece acesta pare să-și piardă
eficacitatea atât în inducerea cât şi în întreţinerea acestuia după 2 săptămâni. Somnul indus de
fenobarbital diferă de somnul fiziologic. Studiile de laborator au demonstrat că somnul produs de
acesta reduce cantitatea de timp petrecut în faza REM (de mişcare rapidă a ochilor) sau în stadiu de
vis.

Se mai utilizează şi ca sedativ înainte de o intervenție chirurgicală. Acesta, scade activitatea

motorie, alterează funcția cerebeloasă, și produce somnolență, sedare și hipnoză.

B. Anticonvulsivant

Se utilizează pe termen lung în tratamentul convulsiilor locale corticale şi tonico-clonice

generalizate precum şi în controlul de urgență a unor episoade convulsive acute, de exemplu, cele
asociate cu status epilepticus, holeră, eclampsie, meningită, tetanosul și reacții toxice la stricnină sau
anestezice locale.

C. Inductor enzimatic

Se utilzează în tratamentul icterului neonatal şi icterului congenital cronic cu bilirubină

neconjugată. Fenobarbitalul este ocazional prescris în doze mici pentru a ajuta la conjugarea
bilirubinemiei la persoanele cu sindrom Crigler-Najjar (tip II), sau la pacienţii cu sindrom Gilbert.
Fenobarbitalul nu afectează funcția hepatică normală, dar induce enzimele microzomale hepatice,
crescând astfel și / sau alterând metabolismulul barbituricelor şi a altor medicamente.

D. Alte indicaţii

Fenobarbitalul este folosit ca un agent secundar pentru tratarea nou-născuţilor cu sindrom de

abstinenţă neonatală (simptome de sevraj la expunerea la medicamente opioide în uter).

Mod de administrare
Fenobarbitalul se administrează pe cale orală sau injectabil (intramuscular sau intravenos lent).
Injecţiile subcutanate nu sunt recomandate, iar injectarea intra-arterială trebuie evitată.

 Administrarea orală

Administrat frecvent în 2 sau 3 prize. Cu toate acestea, nu există nici un avantaj în divizarea
dozei zilnice (din cauza timpului lung de înjumătățire).

 Administrare intravenoasă

9
 Administrarea intravenoasă se pretează pentru tratament de urgență a stărilor convulsivante
acute. Însă, utilizarea în aceste condiții este limitată, iar pacienţii trebuie să fie spitalizaţi şi atent
monitorizaţi. Pentru a reduce riscul de iritație și tromboză, nu se utilizează vene mici (de exemplu, cele
de pe paorțiunea dorsală a mâinilor sau încheietura mâinii). Viteza de administrare trebuie să fie ≤60
mg / minut.

 Administrare intramusculară

Volumul maxim de injecţii unice este de 5 ml; se recomandă administrarea profundă într-un mușchi
mare, pentru a evita iritarea ţesutului.

Tabel III. Modul de administrare al fenobarbitalului

Copii / Nou-născuţi Adulţi

Afecţiuni
Oral IV IM Oral IV IM
6 mg/kg
zilnic sau
180 30–120
Anxietate - - - -
mg/m2/zi, mg/zi
divizat în 3
doze egale
100–320 100–320
Insomnie - - - -
mg/zi mg/zi
16–100 mg
100–200 mg
administrat
administrate
1–3 mg/kg 60–90 de
Chirurgie - - - cu 60–90
preoperator minute sau
minute
1–3 mg/kg
preoperator
preoperator
15–50 mg,
4–6 mg/kg zilnic timp
de 2-3
de 7–10 zile pentru 100–300
ori/zi sau
atingerea mg zilnic,
Tulburări convulsive 3–5 mg/kg - -
concentraţiilor înainte de
sau125
plasmatice sau 10–15 culcare
mg/m2
mg/kg
zilnic
15–20 mg/kg IV timp
Profilaxia 3–4 mg/kg
de 10–15 minute sau - - -
convulsiilor febrile zilnic
100–400 mg IM sau IV
20–320 mg din 6 în 6
Status epilepticus - - - -
ore (dacă este necesar)
7 mg/kg/zi
în primele 5 5 mg/kg în
Hiperbilirubinemie -
zile de la prima zi
naştere
3–12 90–180
mg/kg/zi mg zilnic,
Colestază - - - -
divizat în 2- divizat în
3 doze 2-3 doze

Observaţii

10
 Se ajustează doza pe parcursul tratamentului în funcție de cerințele individuale și răspunsul
pacientului la tratament.

Interacţiuni medicamentoase
Marea majoritate a interacţiunilor fenobarbitalului cu alte substanţe medicamentoase se
datorează induceri enzimelor implicate în metabolizarea medicamentelor.

Tabel IV. Principalele interacțiuni medicamentoase

Medicamente Interacţiuni
Anticoagulante orale (ex. Scăderea concentraţiilor plasmatice ale warfarinei
Warfarina)
Antidepresive triciclice Antidepresivele pot declanşa convulsiile şi potenţează
deprimarea respiratorie ca urmare a dozelor toxice
Deprimante SNC (ex. sedative, Posibile efecte sinergice
hipnotice, antihistaminice,
tranchilizante, alcool)
Contraceptive orale Potenţează metabolismul componentelor estrogenice și
progesteronice; scade eficacitatea contraceptivelor orale și
creşte riscul de sarcină
Corticosteroizi Creşterea metabolismului corticosteroizilor
Doxiciclina Posibilă scăderea timpului de înjumătăţire a doxiciclinei,
efectul putând persista până la 2 săptămâni după
întreruperea tratamentului cu fenobarbital
Griseofulvina Este posibilă reducerea absorbţiei griseofulvinei, care
traduce prin scăderea concentraţiilor plasmatice
I-MAO Prelungirea efectelor fenobarbitalului
Fenitoina Concentraţiile plasmatice ale fenitoinei pot creşte,
descreşte sau să rămână nemodificate
Acid valproic valproaţii, valpromidă Cresc concentraţiile plasmatice ale fenobarbitalului
Ifosfamida Posibilă agravare a neurotoxicităţii, prin creşterea
metabolizării hepatice a ifosfamidei de către fenobarbital
Digitoxină, digoxină Scăderea concentraţiilor plasmatice şi a eficacităţii
digitoxinei cauzate prin metabolizare hepatică crescută
Disopiramidă Scad concentraţia plasmatică şi eficacitatea antiaritmică
(prin creşterea metabolizării hepatice)
Folați Scad concentraţia plasmatică a fenobarbitalului, din cauza
creşterii metabolizării fenobarbitalului, la care folaţii sunt
unul dintre co-factori
Hidrochinidină, chinidină Scad concentraţia plasmatică şi eficacitatea antiaritmică a
chinidinelor
Montelukast Posibilă scădere a eficacităţii montelukastului, provocată
de metabolizarea hepatică crescută a montelukastului
Itraconazol Scad concentraţia plasmatică şi eficacitatea
itraconazolului
Teofilină (baze şi săruri) şi Scad concentraţia plasmatică şi activitatea teofilinei
aminofilină
Zidovudină (prin extrapolarea Scade eficacitatea zidovudinei
datelor pentru rifampicină)
Alprenolol, metoprolol, propranolol Scade concentraţia plasmatică a beta-blocantelor, cu
(beta-blocante) reducerea eficacităţii clinice, prin creşterea metabolizării
11

Inhibitori de proteaze (amprenavir,
indinavir, nelfinavir)
Hormoni tiroidieni
hepatice (acestea se elimină mail ales prin biotransformare
hepatică)
Poate reduce eficacitatea inhibitorilor de proteaze, din
cauza metabolizării hepatice crescute
Risc de hipotiroidie clinică la pacienţii cu hipotiroidie, din
cauza creşterii catabolizării T3 şi T4

Reacţii adverse
Reacțiile adverse estimate să aibă loc la o rată mai mică de 1 din 100 de pacienți , grupate în
funcție de sisteme și organe, sunt enumerate in tabelul V.

Tabel V. Reacțiile adverse date de fenobarbital

SISTEME REACTI ADVERSE

SISTEM NERVOS CENTRAL somnolență, sedare, letargie, tulburări de memorie, de
somn, dureri de cap, tremor, scăderea performanţelor
perceptive motorii și afectarea sarcinilor care necesită
performanță susținută, stimulare paradoxală și
iritabilitate, probleme de comportament, tulburări de
cunoaştere, ticuri, diskinezii, nistagmus alternat, crize
oculogire, reacţii distonice și ataxie
RESPIRATOR depresie respiratorie, în special în timpul intoxicaţiei
acute
MUSCULO-SCHELETIC distrofie simpatică reflexă a extremităților superioare, "
sindromul umăr-mână", dureri musculo-scheletale,
articulare și osteomalacie
HEPATIC hepatită, colestază și insuficiență hepatică fulminantă.
DERMATOLOGIC necroliză, epidermică toxică, pemfigus vulgar,
fotosensibilitate, erupții cutanate acneiforme și purpură.
HEMATOLOGIC macrocitoză și mai rar anemie megaloblastică
ENDOCRIN modificări ale metabolismului vitamina D, hipocalcemie
și osteomalacie
METABOLIC creșterea metabolizării hepatice a tiroxinei (T4) și
triiodotironinei (T3)
GENITO-URINAR boala Peyronie
ALTELE erupții cutanate generalizate, febră, nefrită, frecvență
crescută de tumori maligne (în special tumori cerebrale,
cancer pulmonar şi cancer la ficat)
transpirații, insomnie, halucinații, hipertensiune
arterială, căderea părului, dependență fizică și psihică

Contraindicaţii
Datorită faptului că fenobarbitalul trece în laptele matern, este contraindicat femeilor care
alăptează prezentând semne de toxicitate. Administrarea de fenobarbital în perioada sarcinii se va face
numai dacă nu există alternative terapeutice şi numai după evaluarea raportului beneficiu terapeutic
matern / risc potenţial fetal.

Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje, deoarece fenobarbitalul vă poate provoca tulburări

incompatibile cu abilitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Consumul de băuturi alcoolice
este interzis în timpul tratamentului (din cauza potenţării reciproce a efectelor neurologice centrale).
12
 Barbituricele sunt contraindicate la pacienții cu bronhopneumonie sau alte insuficiențe
pulmonare severe, precum și la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la oricare dintre barbiturice.
Medicamentele pot exacerba porfiria acută intermitentă sau tardivă și sunt contraindicate la pacienții
cu antecedente de porfirie.

Precauţii
Extremă prudență la pacienții cu insuficiență renală sau nefrită.

Hemoleucograma trebuie determinată înainte și periodic în timpul tratamentului pe termen lung

cu barbiturice. În plus, pacienții trebuie instruiți să raporteze imediat simptome cum ar fi durere în gât,
febră, vânătăi ușoare, peteșii, epistaxi sau alte semne de infecție sau tendințe de sângerare, care pot fi
indicii de toxicitate hematologică. Tratamentul cu barbiturice trebuie întrerupt dacă apar discrazii
sanguine.

Barbituricele trebuie administrate parenteral numai cu prudență la pacienții cu hipertensiune

arterială, hipotensiune arterială, boli pulmonare sau cardiovasculare. Comprimatele, de asemenea, ar
trebui să fie administrate cu precauție la pacienții la care efectul hipnotic poate fi prelungit sau
intensificat cum ar fi cele cu şoc sau uremie sau care au primit recent un alt deprimant respirator.

În timpul tratamentului cu fenobarbital pacienţii trebuie să fie monitorizaţi pentru depistarea

semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar. De asemenea, este necesară luarea în
considerare a unui tratament adecvat. Dacă pacientul sau persoana care îl îngrijeşte observă că acesta
are gânduri de autovătămare sau de sinucidere, trebuie anunţat imediat medicul.

Alte semne de urmărit includ ulceraţii la nivelul gurii, gâtului, nasului, organelor genitale şi
conjunctivită (ochi roşii şi umflaţi).

4. Forme farmaceutice cu fenobarbital

Tabel VI. Forme farmaceutice

Forma farmaceutică Concentraţie(mg) Denumire comercială

Fenobarbital Arena
Fenobarbital Zentiva
Comprimate Phenobarbital Activis Tablets
100,200,30,60
BP
Phenobarbital
Gardenal Sanofi
Soluţie injectabilă 100,200 Fenobarbital Zetiva
Soluţie orală 20 Phenobarbital Elixir,USP

Regimul legal de eliberare din farmacie al preparatelor farmaceutice care conțin fenobarbital
este pe bază de prescipție medicală care se reține în farmacie.

13
Asocieri
Fenobarbitalul se asociază cu :

 Atropina, hiosciamina şi scopolamina (BELLATAL,DONNATAL,D-TAL)

 Extract uscat de Valeriană officinalis L. (EXTRAVERAL)

 Fenitona (Phenobarbita/Phenitoin)

5. Caracterizarea analitică

14