Organizatii Internationale Suport de Curs PDF

UNIVERSITATEA “PETRE ANDREI” DIN IAŞI
FACULTATEA DE DREPT
ORGANIZAłII INTERNAłIONALE
Suport de curs pentru studenŃii anului II
Lect. univ. drd. Roxana Alina Petraru
2012
Cuprins
Capitolul 1 ......................................................................................................................3
Introducere în studiul organizaŃiilor internaŃionale...........................................................3
Definirea principalelor concepte ..................................................................................3
Personalitatea juridică a organizaŃiilor internaŃionale ...................................................6
CompetenŃele şi răspunderea internaŃională a organizaŃiilor internaŃionale...................6
Structura organizaŃiilor internaŃionale ..........................................................................6
OrganizaŃiile internaŃionale- subiecte de drept internaŃional public ............................15
Drepturile organizaŃiilor internaŃionale ......................................................................16
Privilegii şi imunităŃi .................................................................................................16
Bibliografie: ..............................................................................................................17
Întrebări:....................................................................................................................17
Capitolul 2 ....................................................................................................................18
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite (United Nations)...............................................................18
InstituŃii specializate ONU.........................................................................................25
Bibliografie: ..............................................................................................................26
Întrebări/Teme de referat: ..........................................................................................26
Capitlul III OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)...................................27
Conducerea politică a alianŃei ....................................................................................28
Conducerea militară a alianŃei....................................................................................29
Conceptul strategic ....................................................................................................31
Scopul şi sarcinile alianŃei .........................................................................................34
De la apărarea naŃională la apărarea comună şi apărarea colectivă. Scurtă incursiune.34
Abordarea securităŃii pentru secolul al XXI-lea..........................................................43
Principalele direcŃii de acŃiune ale NATO..................................................................44
Bibliografie: ..............................................................................................................49
Întrebări/Teme de referat: ..............................................................................................49
Capitolul IV ..................................................................................................................50
Consiliul EUROPEI ......................................................................................................50
Structura Consiliului Europei.....................................................................................51
Bibliografie: ..............................................................................................................58
Capitolul V....................................................................................................................59
OSCE (The Organization for Security and Co-operation in Europe) ..............................59
Bibliografie ...............................................................................................................63
Capitolul VI ..................................................................................................................64
Uniunea Europeană .......................................................................................................64
Bibliografie ...............................................................................................................70
2
Capitolul 1
Introducere în studiul organizaŃiilor internaŃionale
Definirea principalelor concepte
OrganizaŃiile internaŃionale sunt subiectele derivate ale dreptului

international, titulare de drepturi si obligatii in conformitate cu normele
internationale, instituite de state prin acorduri incheiate intre ele. OrganizaŃia
internaŃională este o asociaŃie de state, stabilită prin şi bazată pe un tratat, care urmăreşte
scopuri comune şi care are organe speciale proprii, îndeplinind funcŃii particulare în
interiorul organizaŃei.
Conform ConvenŃiei internaŃionale asupra reprezentării statelor în relaŃiile lor cu
organizaŃiile internaŃionale cu caracter universal (14 martie 1975) prin organizaŃie
internaŃională se înŃelege „o asociaŃie de state constituită printr-un tratat, dotată cu o
constituŃie şi organe comune şi având personalitate juridică distinctă de cea a statelor
membre.”1
OrganizaŃiile internaŃionale2 reprezintă un ansamblu structurat de participanŃi,
constituit pe baza unui acord, având o funcŃionare continuă în vederea atingerii unor
obiective comune, prin coordonarea resurselor şi acŃiunilor. Din definiŃia dată se pot
deduce elementele principale ale unei organizaŃii3:
♦ În primul rând, organizaŃia este un cadru organizat ce reuneşte mai mulŃi
participanŃi, care pot fi state (în cazul organizaŃiilor guvernamentale), asociaŃii private sau
particulare (în cazul organizaŃiilor neguvernamentale de tipul Amnesty International, de
exemplu).
1
MarŃian, Niciu, OrganizaŃii internaŃionale (guvernamentale), editura FundaŃiei Chemarea, Iaşi, 1994
2
Bonciu, F., Economie mondială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 143
3
Bal, A., Dumitrescu, S., Economie mondială, Editura ASE, Bucureşti, 2006, p. 167
3
♦ În al doilea rând, organizaŃia rezultă dintr-un act de voinŃă al participanŃilor,
manifestat într-un acord care îmbracă forma actului constitutiv, care poartă diferite
denumiri - Statut, Pact, Cartă, ConvenŃie etc .
♦ OrganizaŃia reprezintă un mecanism de coordonare a resurselor şi acŃiunilor în
vederea atingerii unor obiective.
♦ OrganizaŃia are o materialitate distinctă de cea a membrilor care o compun: un
sediu permanent, o structură organizatorică şi o autonomie funcŃională proprie.
OrganizaŃiile guvernamentale sunt asociaŃii de state, constituite printr-un tratat,
dotate cu un statut şi organe proprii, având o personalitate juridică distinctă de cea a
statelor care le compun. Există şi un drept al organizaŃiilor internaŃionale format din
normele cuprinse în actele lor constitutive, din cele cuprinse în tratatele încheiate de
statele membre, din normele proprii incluse în rezoluŃiile emise de organele organizaŃiei
şi din norme cutumiare .
O organizaŃie internaŃională este o „asociaŃie”, care poate fi statală (reunind mai
multe state) sau nestatală (reunind persoane fizice sau juridice cu naŃionalităŃi diferite).
Prima categorie poartă numele de organizaŃii internaŃionale inteerguvernamentale, iar
cealaltă de organizaŃii internaŃionale neguvernamentale.
OrganizaŃiilor internaŃionale li se recunoaşte calitatea de subiect de drept
internaŃional, dar aceasta nu este comparabilă cu aceea recunoscută statelor (ele nu
posedă nici supremaŃie teritorială), având personalitate limitată, necesară îndeplinirii
mandatului încredinŃat prin voinŃa statului.
Membrii organizaŃiilor internaŃionale se pot clasifica în două categorii: cei
originali şi cei admişi.
Cel mai adesea, organizaŃiile adoptă hotărâri cu drept de recomandare, care nu
creează obligaŃii directe din partea statelor. Unele din ele pot adopta şi hotărâri cu
caracter obligatoriu, recurgându-se şi la o serie de sancŃiuni pentru nerespectatrea
acestora. Pe de altă parte, dispoziŃiile conŃinute în reglementările interioare ale
organizaŃiilor (adoptate în virtutea dreptului lor de a se autoorganiza) au forŃă obligatorie
pentru statele membre, valoarea lor juridică fiind recunoscută de Curtea InternaŃională de
JustiŃie.
4
Congresele şi conferinŃele internaŃionale sunt reuniuni de delegaŃi ai diferitelor
state, convocate în scopul examinării unor probleme de interes comun, reuniuni la care
sunt puse faŃă în faŃă poziŃiile diplomatice ale statelor participante şi unde se organizează
discuŃiile necesare în vederea ajungerii la o înŃelegere prin care să se realizeze cooperarea
internaŃională.
Statul este un subiect de drept internaŃional care posedă următoarele
caracteristici: populaŃie, un teritoriu, un guvern, capacitatea de a intra în relaŃii cu alte
state4.
1. Caracteristicile organizaŃiilor internaŃionale
a. sunt fondate de către state şi funcŃionează prin voinŃa acestora. OrganizaŃiile

internaŃionale sunt subiecte de drept internaŃional, aceasta însemnând că au o
personalitate juridică (internă şi internaŃională) distinctă de cea a statelor
membre. Statele sunt considerate subiecte primare de drept internaŃional, cu
capacitate deplină, în timp ce organizaŃiile internaŃionale sunt subiecte derivate,
întrucât sunt create de către state iar capacitatea lor este limitată prin actul
constitutiv, la obiectul şi scopul pentru care au fost înfiinŃate.
b. actul constitutiv al organizaŃiei trebuie să reflecte acordul de voinŃă al statelor
membre fondatoare. De regulă, acest acord îmbracă forma unui tratat care în
majoritatea cazurilor este un tratat multilateral. Tratatul de constituire conŃine
angajamente mutuale şi impune statelor o anumită cooperare în cadrul
organizaŃiei şi cu organizaŃia însăşi. Prin tratatele constitutive se creează drepturi
şi obligaŃii reciproce, opozabile tuturor membrilor.
c. asocierea statelor în organizaŃii internaŃionale presupune urmărirea unor obiective
şi scopuri comune.
d. organizaŃia internaŃională trebuie să aibă o structură instituŃională proprie. Ea
trebuie să dispună de un număr de organe, cu funcŃionare periodică sau
permanentă, prin intermediul cărora să îşi poată desfăşura activitatea, conform
statutului.
4
Tratatul de la Montevideo, din 1933, încheiat între SUA şi statele latino – americane cu privire la
drepturile şi obligaŃiile statelor
5
e. asocierea dintre statele membre trebuie să se stabilească şi să se desfăşoare în
baza normelor de drept internaŃional.
Principiile organizaŃiilor internaŃionale
În activitatea lor, organizaŃiile internaŃionale:

• Nu trebuie să încalce suveranitatea statelor membre
• Capacitatea juridică a organizaŃiilor internaŃionale este dependetă de voinŃa
statelor şi este limitată de prevederile tratatelor prin care au luat naştere
• Deciziile şi recomandările lor devin obligatorii numai în măsura în care sunt
acceptate de statele membre
Personalitatea juridică a organizaŃiilor internaŃionale
• personalitate juridică internă în ordinea statelor care le-au creat
• personalitate juridică internaŃională
CompetenŃele şi răspunderea internaŃională a organizaŃiilor internaŃionale
• competenŃă normativă
• competenŃă operaŃională- se referă la acŃiunile menite a acorda asistenŃă

economică, financiară, administrativă şi chiar militară
• CompetenŃa de control şi sancŃiune
Structura organizaŃiilor internaŃionale
Schema obişnuită a sistemului de organe al acestor organizaŃii cuprinde:

a) Un organ plenar sau o adunare plenară, ca organ suprem al organizaŃiei, în care
sunt reprezentate toate statele membre, prin delegaŃi ai parlamentelor naŃionale.
b) Un organ cu compunere restrânsă, ca entitate executivă, format din reprezentanŃi ai
guvernelor naŃionale
c) Un secretariat având sarcini executorii şi administrative.
6
Actul constitutiv al unei organizaŃii reprezintă un tratat multilateral la elaborarea
căruia participă toate statele fondatoare ale organizaŃiei. Regimul său juridic este supus
regulilor prevăzute în ConvenŃia de la Viena privind dreptul tratatelor (1969), ConvenŃia
privind dreptul tratatelor încheiate între state şi organizaŃii internaŃionale sau între
organizaŃii internaŃionale (1986). Orice tratat şi, implicit, orice act constitutiv al unei
organizaŃii conŃine o structură tripartită:
a. Preambul – este partea introductivă a tratatului, în care sunt menŃionate statele
părŃi la tratat, considerentele pentru care a fost încheiat tratatul, principiile de bază
ale organizaŃiei, scopul pentru care a fost înfiinŃată.
b. Dispozitivul – reprezintă conŃinutul efectiv al tratatului, redactat pe articole, ce
conŃin obiectivele concrete ale organizaŃiei şi mijloacele prin care acestea se vor
realiza, angajamentele asumate de statele membre, structura organizatorică,
atribuŃiile organelor principale, modul lor de funcŃionare, procesul decizional,
modalităŃi de soluŃionare a diferendelor, posibilitatea aplicării de sancŃiuni în
cazul nerespectării angajamentelor, organismele abilitate să controleze aplicarea
tratatului.
c. Clauze finale, în care se prevăd data sau modalităŃile de intrare în vigoare a
tratatului, posibilitatea de aderare a altor state la tratat, posibilitatea de denunŃare a
tratatului şi de ieşire din organizaŃie, aplicarea geografică a tratatului, data, locul
semnării tratatului, limbile în care a fost adoptat, etc.
d. Semnăturile
Statutele organizaŃiilor internaŃionale cuprind în general următoarele prevederi:

• Obiectul şi scopul organizaŃiei
• Principiile care guvernează activitatea organizaŃiei
• Procedura de primire a noilor membri şi statutul acestora
• Drepturile şi obligaŃiile decurgând din calitatea de membru
• Sistemul organelor şi funcŃiile lor
• ModalităŃi de modificare ale statutului
7
Clasificări
A. Temporare
a. Prima generaŃie (sec.XIX) include formele incipiente de organizaŃii apărute în

contextul expansiunii unor sectoare ale vieŃii economice, al progresului ştiinŃific
şi tehnic, şi al dezvoltării comerŃului şi telecomunicaŃiilor, ce au determinat
impulsionarea şi diversificarea cooperării dintre state în cadrul relaŃiilor
internaŃionale. Exemple: Uniunea Telegrafiei InternaŃionale (1865), Uniunea
InternaŃională a Poştelor (1878) - devenite ulterior instituŃii specializate ale
O.N.U.- , sau comisiile create de către state pentru a reglementa un regim
internaŃional pentru folosirea fluviilor (de exemplu, Comisia pentru navigaŃia pe
Rin -1815 – sau pe Dunăre - 1856).
b. A doua generaŃie de organizaŃii internaŃionale este reprezentată de cele create în
perioada interbelică: Societatea NaŃiunilor, OrganizaŃia InternaŃională a Muncii.
Societatea NaŃiunilor a fost prima organizaŃie cu caracter general şi permanent.
Instituită în anul 1919, prin Pactul adoptat la ConferinŃa de pace de la Versailles,
ea a avut ca scop promovarea cooperării, realizarea păcii şi securităŃii prin
rezolvarea pe cale paşnică a diferendelor, reducerea armamentelor, dezvoltarea
unor relaŃii juste între naŃiuni, respectarea dreptului internaŃional, menŃinerea
justiŃiei. ContradicŃiile din perioada premergătoare celui de–al doilea război
mondial, aplicarea discreŃionară a regimului internaŃional stabilit, în defavoarea
statelor mici, au dus la încetarea activităŃii organizaŃiei, desfiinŃată expres în anul
1946. In aceeaşi epocă au fost create OrganizaŃia InternaŃională a Muncii,
Comisia InternaŃională de NavigaŃie Aeriană (devenite ulterior instituŃii
specializate ale O.N.U.).
c. A treia generaŃie de organizaŃii s-a instituit după cel de–al doilea război mondial
o dată cu crearea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, prin Carta adoptată în anul 1945,
la San Francisco. In anii următori apar noi organizaŃii, la nivel universal sau
regional, cu activităŃi şi funcŃii diverse: alte instituŃii specializate ale ONU,
8
Uniunea Europei Occidentale, Consiliul Europei, iar mai târziu, OrganizaŃia
Statelor Americane, OrganizaŃia UnităŃii Africane etc
B. După alte criterii
a. După compoziŃia lor: organizaŃii universale - deschise aderării tuturor statelor

comunităŃii internaŃionale: exemple, O.N.U. şi instituŃiile sale specializate şi
organizaŃii regionale – în care participarea statelor e limitată la state dintr-un
anumit spaŃiu geografic: Consiliul Europei, OrganizaŃia Statelor Americane,
OrganizaŃia UnităŃii Africane, Liga Arabă etc.
b. După calitatea membrilor lor: organizaŃii guvernamentale, în care calitatea de
membru este deŃinută de către state şi organizaŃii neguvernamentale, formate
din persoane fizice, grupuri de particulari, asociaŃii naŃionale iar statutul
organizaŃiei e determinat de dreptul naŃional al statului unde îşi au sediul.
c. După specificul raporturilor dintre state, în cadrul organizaŃiei/instituŃiei, se
disting: organizaŃii de cooperare interguvernamentală (forma de cooperare
clasică), în care statele relaŃionează de pe poziŃii de egalitate, păstrând integritatea
suveranităŃii lor naŃionale (O.N.U., Consiliul Europei, O.S.C.E. etc) sau de
integrare, în care statele renunŃă la o parte din competenŃele suveranităŃii lor în
favoarea instituŃiilor comune, dotate cu puteri proprii şi ale căror decizii au
aplicare directă şi imediată în ordinea internă a statelor membre ( instituŃiile
Uniunii Europene)
d. După întinderea activităŃii lor: organizaŃii generale, cu competenŃă nespecializată
(ex. Consiliul Europei etc), şi organizaŃii sectoriale, cu vocaŃia de a facilita
cooperarea într-un sector tehnic particular (ex. instituŃiile specializate ale O.N.U.)
e. După natura obiectului lor de activitate: organizaŃii politice (ex. Consiliul
Europei), organizaŃii economico-financiare şi politice (instituŃiile Uniunii
Europene), organizaŃii de securitate, cooperare, apărare( N.A.T.O, U.E.O.,
O.S.C.E.)., organizaŃii ştiinŃifice, tehnice (instituŃii specializate ale ONU) etc
f. După posibilitatea de participare la organizaŃiile internaŃionale: organizaŃii
internaŃionale deschise şi organizaŃii internaŃionale închise
9
O clasificare a organizaŃiilor internaŃionale încadrează organizaŃiile regionale în
categoria criteriului geografic. Astfel, aceste organizaŃii s-au contituit în Europa, Africa,
Asia, America, Orientul Mijlociu.
1. În Europa funcŃionează un număr impunător de organizaŃii regionale, fiind
semnificative prin potenŃa şi complexitatea obiectivelor următoarele:
- Consiliul Europei;
- Uniunea Europeană;
- OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa;
- Uniunea Europei Occidentale;
- OrganizaŃia Atlanticului de Nord.
2. ComunităŃile regionale din Africa au membrii care fac parte din diferite
organizaŃii, cum ar fi:
- Uniunea Africană (AU);
- Grupul łărilor din Africa, Pacific şi Caraibe (ACP);
- Comunitatea Economică a łărilor din Africa de Vest (ECOWAS);
- Comunitatea Monetară şi Economică a Africii Centrale (CEMAC);
- Comunitatea de Dezvoltare Sud-Africană;
- Comunitatea Est-Africană;
- Comisia Oceanului Indian.
3. Asia şi Pacific:
- AsociaŃia Statelor din Asia de Sud;
- Forumul Insulelor din Pacific;
- AsociaŃia Sud-Asiatică pentru Cooperare Regională.
4. America:
- Comunitatea Andină (Pactul Andin);
- CARICOM;
- MERCOSUR;
- OrganizaŃia Statelor Americane;
- OrganizaŃia Statelor Est-Caraibiene;
- Grupul de la Rio.
5. Orientul Mijlociu: Liga Statelor Arabe.
10
În principiu, organizaŃiile internaŃionale sunt compuse din state suverane5.
Subiecte de drept internaŃional public, organizaŃiile internaŃionale nu sunt subiecte ale
ordinii internaŃionale dotate cu depline competenŃe politice şi juridice. Ele sunt o creaŃie a
statelor, iar înfiinŃarea lor răspunde necesităŃii realizării unor obiective.
1. Dobândirea calităŃii de membru într-o organizaŃie internaŃională
Această calitate se poate obŃine fie prin participarea la actul constitutiv, fie prin
aderarea ulterioară sau prin apariŃia de noi state.
Statele care au participat la conferinŃa care a elaborat şi adoptat actul constitutiv al
organizaŃiei internaŃionale poartă denumirea de membri „fondatori” sau „originari”.
Dobândirea calităŃii de membru prin aderare se face ulterior înfiinŃării organizaŃiei
şi presupune îndeplinirea de către statul candidat a unor anumite condiŃii care, în general,
diferă de la o organizaŃie la alta. Astfel, potrivit art.4 din Carta ONU pot deveni Membri
ai NaŃiunilor Unite toate celelalte state iubitoare de pace care acceptă obligaŃiile Cartei şi
care, după aprecierea OrganizaŃiei, sunt capabile şi dispuse să le îndeplinească.
Admiterea ca Membru al NaŃiunilor Unite a oricărui stat care îndeplineşte aceste condiŃii
se va face printr-o hotărâre a Adunării Generale, la recomandarea Consiliului de
Securitate.
2. Pierderea calităŃi de membru poate să apară prin retragerea
voluntară, excludere, dispariŃia unui stat membru sau dizolvarea
unei organizaŃii.
Actele constitutive ale organizaŃiilor internaŃionale prevăd expres posibilitatea
încetării calităŃii de membru pri retragere voluntară, termenul în care are loc şi efectele
acestui act.
Excluderea unui stat din cadrul unei organizaŃii internaŃionale poate fi efectul
aplicării unei sancŃiuni sau a unei decizii a organizaŃiei prin care acesta se pune la adăpost
de eventualele situaŃii care o defavorizeză în planul relaŃiilor internaŃionale.
În cadrul discuŃiei despre membrii organizaŃiilor internaŃionale este util să
amintim şi:
5
Miga-Beşteliu, Raluca, OrganizaŃii internationale interguvernamantale, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006, p.
53
11
- membrii asociaŃi – calitate care este obŃinută de către un stat suveran în situaŃia
în acre îndeplineşte toate condiŃiile cerute pentru a deveni membru cu drepturi depline al
unei organizaŃii internaŃionale. Este cazul statelor dintr-o anumită zonă geografică care
sunt interesate în activitatea desfăşurată de o organizaŃie regională din altă zonă
geografică, şi al statelor care doresc participarea la o organizaŃie care impune condiŃii
speciale de admitere;
- observatorii – statut care se acordă de către organizaŃiile internaŃionale statelor
membre ale acesteia, dar care nu sunt membre ale unuia dintre organele cu compoziŃie
restrânsă ale acesteia, pentru a participa la lucrările respectivului organ; mişcărilor de
eliberare naŃională şi altor organizaŃii internaŃionale;
- participanŃii cu statut consultativ – statutul se acordă unor organizaŃii
neguvernamentale a căror activitate are tangenŃă cu cea a organizaŃiei
interguvernamentale ce acordă acest statut.
FuncŃionarea organizaŃiilor internaŃionale
1. Sesiunile
Marea majoritate a organelor organizaŃiilor internaŃionale nu îşi desfăşoară

activitatea în mod permanent, ci se întrunesc periodic. Aceste reuniuni poartă, în general,
numele de sesiuni. OrganizaŃiile internaŃionale îşi desfăşoară activitatea în sesiuni –
ordinare sau extraordinare - după o anumită procedură, iar deciziile şi hotărârile se iau în
conformitate cu normele înscrise în actul constitutiv aplicându-se regula consensului ,
unanimităŃii , votului ponderat ori majorităŃii.
O sesiune are o dată oficială de deschidere şi una de închidere şi se compune
dintr-o serie de şedinŃe care se pot Ńine de două sau de trei ori pe zi. Între două şedinŃe,
sesiunea se consideră a fi “adjourned”. În cazul în care lucrările unei sesiuni nu pot fi
reluate decât după o perioadă de timp mai lungă, se foloseşte formula închiderii şi apoi a
redeschiderii sesiunii.
Organele cu compunere restrânsă se reunesc de obicei la intervale mai scurte de
timp.
12
Cheltuielile prilejuite de organizarea acestor sesiuni se împart în două categorii:
administrative şi legate de participarea la lucrări a delegaŃiilor din Ńările membre. Dacă
primele sunt suportate din bugetul organizaŃiei, tratamentul celor din a doua categorie
este diferit. Astfel, unele organizaŃii plătesc costul transportului pentru cinci delegaŃie din
fiecare Ńară membră (ONU), alele suportă atât cheltuielile de transport cât şi diurna (FMI
şi BIRD), altele nu suportă nici transportul nici diurna pentru delegaŃiile participante la
lucrările organelor plenare, dar le suportă pe ambele pentru delegaŃii în organele
executive (UNESCO).
2. Conducerea reuniunilor
La fiecare sesiune se alege conducătorul lucrărilor. În situaŃia în care se convoacă

sesiuni speciale nu se mai procedează la alegerea unui nou preşedinte. Această funcŃie va
fi împlinită de şeful delegaŃiei statului a cărui cetăŃenie o avea ultimul preşedinte. Din
raŃiuni de timp, de multe ori, pentru funcŃia de preşedinte al diferitelor organe nu se mai
organizează alegeri. Astfel, reprezentanŃi ai Ńărilor membre prezidează lucrările prin
rotaŃie Ńinându-se cont de ordinea alfabetică a Ńărilor membre (Consiliul Europei,
Consiliul UE), de data intrării în organizaŃie (OPEC) sau de alte criterii.
Preşedintele conduce dezbaterile sesiunii, numeşte membri unor organe
subordonate (comisii, grupe de lucru), este mediator de dispute. De asemenea, de multe
ori, în cazul în care numărul voturilor pro şi contra sunt egale, votul preşedintelui este
decisiv. Preşedintele este ajutat de unul sau mai mulşi vicepreşedinŃi. În plus, la sesiunile
organelor subordonate, se alege sau se numeşte câte un raportor a cărui misiune este
aceea de a informa organele superioare asupra stadiului lucrărilor.
3. Ordinea de zi şi procedura
Proiectul ordinii de zi trebuie comunicat membrilor organizaŃiei înaintea

deschiderii oficiale a sesiunii pentru că pe această bază statele stabilesc delegaŃiile şi
mandatul lor. După alegerea biroului şi aprobarea ordinii de zi se trece la dezbaterile
generale care constau în declaraŃii ale şefilor de delegaŃii care au astfel ocazia de a
13
prezenta punctul oficial de vedere al statului pe care-l reprezintă cu privire la activitatea
organizaŃiei şi problemele de pe ordinea de zi. De obicei, timpul alocat pentru aceste
discursuri este limitat. Preşedintele sesiunii poate să închidă lista vorbitorilor sau să
închidă dezbaterea pe unul din punctele de pe ordinea de zi.
MoŃiunile de procedură se introduc prin aşa-numitele “chemări la ordine” care pot
fi ridicate de orice delegaŃie, în orice moment al dezbaterilor, cu condiŃia ca ele să se
refere la procedură şi nu la fond.
Actele organizaŃiilor internaŃionale pot purta diferite denumiri: rezoluŃii, decizii,
declaraŃii, hotărâri, recomandări, etc. Procesul de adoptare al acestor acte cuprinde
următoarele etape: iniŃiativa, negocierea şi redactarea textului hotărârii şi mecanismul
adoptării.
4. Bugetul organizaŃiilor internaŃionale
Bugetul reprezintă temeiul juridic în baza căruia vor fi colectate, respectiv plătite,
contribuŃiile statelor la cheltuielile organizaŃiei. Sursele de venit ale organizaŃiilor
internaŃionale provin din contribuŃiile statelor membre6, donaŃii (pot fi primite fie din
partea statelor, fie din partea particularilor ori chiar a altor organizaŃii internaŃionale şi pot
îmbrăca diferite forme - terenuri pentru sedii ori birouri, obiecte de artă, fonduri de carte,
chirii simbolice, împrumuturi fără dobândă şi chiar sprijin financiar nerambursabil etc. ),
plăŃi pentru servicii, taxe, contribuŃii voluntare (pentru finanŃarea diferitelor programe
internaŃionale sub egida NaŃiunilor Unite şi care pot proveni de la state membre,
nemembre şi alte surse), împrumuturi.
6
ContribuŃiile statelor membre reprezintă aproximativ 90 % din veniturile organizaŃiilor internaŃionale. In
acest domeniu se operează potrivit unuia dintre cele trei sisteme: al cotelor egale, al opŃiunii claselor de
contribuŃii şi al scării de evaluare sau repartizare. Cel mai răspândit principiu dintre cele enunŃate este cel
al scării de evaluare. Potrivit acestui sistem, introdus şi folosit de ONU şi unele instituŃii specializate,
fiecărui stat membru îi revine un anumit procent din cheltuielile organizaŃiei.
14
OrganizaŃiile internaŃionale- subiecte de drept internaŃional
public
ApariŃia şi dezvoltarea organizaŃiilor internaŃionale a fost determinată de factori

istorici determinanŃi pentru dezvoltarea socială. Cei mai importanŃi factori sunt:
1. necesitatea de a fi prevenite conflictele generalizate sau regionale care să afecteze
populaŃia şi relaŃiile interstatale, precum şi prevenirea conflictelor şi rezolvarea pe
cale paşnică a diferendelor inetrnaŃionale
2. interdependenŃele care apar în procesul de dezvoltare al societăŃilor
3. noile probleme care afectează societatea nu pot fi rezolvate la nivel statal, soluŃiile
fiind posibile doar prin politici internaŃionale globale (Ispas, (2011), : 91). Statele
au suferit schimbări fundamentale în ce priveşte abordarea conflictelor,
negocierilor şi diplomaŃiei care reprezintă acum principalele valenŃe ale
organizaŃiilor internaŃionale.
Termenul de „organizaŃii internaŃionale” este relativ recent. Sintagma a apărut în
1867, fiind introdusă de James Lorimer ca înlocuitor pentru concepte precum „sindicatul
public internaŃional”, „biroul internaŃional” sau „comisia internaŃională”. Consacrarea
definitivă a termenului este datorată lucrării lui Walter Schücking „OrganizaŃiile lumii”,
publicată în anul 1908, şi a volumului „Uniunile internaŃionale publice” de Paul S.
Reinsch, din 1911.
ConvenŃia Ligii NaŃiunilor, semnată în anul 1924, recunoaşte indirect existenŃa
organizaŃiilor internaŃionale. Astfel, articolul 23 sugerează crearea unor organizaŃii
internaŃionale specializate, pentru promovarea cooperării internaŃionale, iar articolul 24
foloseşte concepte precum „birou internaŃional” sau „comisie internaŃională” pentru
organizaŃiile existente la acel moment, subliniind astfel, voluntar sau nu, importanŃa
creării unor noi organizaŃii internaŃionale. Ambele articole definesc vocaŃia de organizaŃie
universală a Ligii NaŃiunilor. După cel de-al Doilea Război Mondial, în Preambulul
Cartei NaŃiunilor Unite, este recunoscută existenŃa unei organizaŃii internaŃionale propriu-
zise: semnatarii „stabilesc în acest fel o organizaŃie internaŃională numită NaŃiunile
Unite”
15
Dezvoltarea organizaŃiilor internaŃionale cunoaşte o explozie semnificativă
începând cu sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor ’80. Dacă în 1978 existau 9810 de
organizaŃii internaŃionale, dintre care 280 organizaŃii interguvernamentale, în 1985
numărul acestora depăşeşte 24180 de organizaŃii, dintre care peste 3500 sunt organizaŃii
interguvernametale, iar în 1999 numărul acestora depăşeşte 50.000, organizaŃiile
interguvernamentale ajungând la peste 6400 de organizaŃi (Baloi, (2003), : 34). În aceste
condiŃii, statele se văd nevoite să renunŃe la hegemonia lor asupra spaŃiului internaŃional
şi să accepte apariŃia acestor noi subiecte de drept internaŃional public.
Deşi statele rămân în continuare entităŃile dominate ale sistemului de relaŃii
internaŃionale, organizaŃiile internaŃionale, create prin voinŃa statelor, joacă un rol
important în cadrul acestui sistem. FuncŃia cea mai importantă a acestora este de a furniza
mijloacele de cooperare între state în domenii în care acestea au interese comune (Ispas,
(2011), : 96). Cu toate acestea, realităŃile internaŃionale contemporane relevă necesitatea
de restructurare a organizaŃiilor internaŃionale. Rolul lor ca subiecte de drept internaŃional
public este, însă, clar conturat şi de necontestat.
Drepturile organizaŃiilor internaŃionale
• Dreptul de a încheia tatate internaŃionale

• Dreptul de legaŃie pasivă şi activă
• Dreptul de a prezenta reclamaŃii internaŃionale
• Dreptul de a avea un buget propriu şi o autonomie financiară
Privilegii şi imunităŃi
• Inviolabilitatea localurilor organizaŃiei
• Imunitatea de jurisdicŃie
• Privilegii financiare şi fiscale
16
Bibliografie:
• Miga-Beşteliu, Raluca, OrganizaŃii internationale interguvernamantale, Ed.

C.H.Beck, Bucureşti, 2006
• Geamănu, Grigore, Dreptul internaŃional contemporan, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975
• Rusu, Ioan, OrganizaŃii şi relaŃii internaŃionale, editura Lumina Lex, Bucureşti,
2002
• Anghel, Ion M., Dreptul diplomatic şi consular, Editura Lumina Lex,
Bucureşti,1996
• Ionescu, Nicolae, OrganizaŃii internaŃionale, Editura Lumina Lex, 2000
• Popescu, Andrei, Jinga, Ion, OrganizaŃii europene şi euroatlantice, Lumina Lex,
2001
• Scăunaş, Stelian, Uniunea Europenă. ConstrucŃie. InstituŃii. Drept., editura All
Beck, 2005
Întrebări:
1. PrecizaŃi conŃinutul noŃiunilor de stat, organizaŃii internaŃionale şi conferinŃe

internaŃionale
2. Care sunt principalele caracteristici ale organizaŃiilor internaŃionale?
3. RealizaŃi o clasificare a organizaŃiilor internaŃionale, precizând şi criteriile avute
în vedere.
4. Care este structura organizaŃiilor internaŃionale?
5. Care sunt subiectele dreptului internaŃional public?
17
Capitolul 2
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite (United Nations)7
Numele de „NaŃiunile Unite” a fost adoptat în timpul

războiului, semnificând angajamentul a 26 de naŃiuni de a acŃiona împreună contra
puterilor Axei (Germania, Italia şi Japonia), mai târziu fiind reŃinut ca denumire a
organizaŃiei mondiale postbelice. Este vorba de DeclaraŃia NaŃiunilor Unite, semnată la 1
ianuarie 1942 la Washington D.C.Fondată în 1945 după Al Doilea Război Mondial, are
192 de state membre8. ONU are misiunea de a asigura pacea mondială, respectarea
7
http://www.un.org/en/ sau http://www.onuinfo.ro/
8
Membrii fondatori: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belgia, Belarus, Bolivia,
Brazilia, Cehoslovacia, Chile, China, Danemarca, Ecuador, Egipt, El Salvador, Etiopia, Filipine, FranŃa,
Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Irak, Iran, Iugoslavia, Canada, Columbia, Costa Rica, Cuba,
Liban, Liberia, Luxemburg, Regatul Unit, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Panama,
Paraguay, Peru, Polonia, Republica Dominicană, Siria, SUA, Turcia, Ucraina, Uniunea Sovietică (mai
târziu Rusia), Uruguay, Venezuela.
1946: Liga NaŃiunilor este desfiinŃată oficial. Afganistan, Islanda, Suedia si Thailanda aderă la ONU.
1947: Pakistan si Yemen devin membri.
1948: Birmania devine membră.
1949: Israel aderă.
1950: Indonezia aderă.
1955: 16 noi membri: Albania, Austria, Bulgaria, Cambodgia, Finlanda, Spania, Ungaria, Iordania, Irlanda,
Italia, Laos, Libia, Nepal, Portugalia, România, Sri Lanka.
1956: Japonia, Maroc, Sudan si Tunisia aderă.
1957: Ghana si Malaezia aderă.
1958: Guineea aderă.
1960: 17 noi membri: Benin, Burkina Faso, Republica Centrafricană, Ciad, Coasta de fildes, Gabon,
Camerun, Cipru, Republica Congo, Madagascar, Mali, Nigeria, Niger, Senegal, Somalia si Togo.
1961: Noi membri: Mauritania, Mongolia, Sierra Leone si Tanzania.
1962: Noi membri: Algeria, Burundi, Jamaica, Ruanda, Trinidad-Tobago si Uganda.
1963: Kenia si Kuweit aderă.
1964: Malawi, Malta si Zambia aderă.
1965: Gambia, Maldivele si Singapore aderă.
1966: Barbados, Botswana, Guyana si Lesotho aderă.
1967: Yemen aderă.
1968: Guineea Ecuatorială, Mauritius si Swaziland aderă.
1970: Fiji aderă.
18
drepturilor omului, cooperarea internaŃională şi respectarea dreptului internaŃional. Sediul
central al organizaŃiei este situat în New York. Carta ONU a fost semnată la 26 iunie
1945 de reprezentanŃii celor 50 de Ńări. ONU a început să existe oficial la 24 octombrie
1945, când Carta a fost ratificată de China, FranŃa, Uniunea Sovietică, Marea Britanie,
Statele Unite ale Americii şi de o majoritate a celorlalŃi semnatari. Ziua ONU este
sărbătorită la 24 octombrie a fiecărui an.
Deşi dorinŃa României de a face parte din ONU a fost exprimată oficial încă din
1946, aderarea Ńării noastre a fost blocată până în 1955. La 14 decembrie 1955, Adunarea
generală a decis, prin rezoluŃia nr. 995 (X), primirea României în ONU, alături de alte 15
state.
Sediul principal al ONU se află la New York (United Nations Headquarters). Alte
două sedii majore se află la Geneva (United Nations Office at Geneva), în clădirea fostei
SocietăŃi a NaŃiunilor (Palais des Nations) şi la Viena (United Nations Office at Vienna),
în cadrul Vienna International Centre.
1971: Bahrain, Bhutan, Qatar, Oman si Emiratele Arabe Unite aderă.

1972: Republica Populară Chineză aderă la ONU, aceasta înlocuind Taiwanul.
1973: Bahamas si Germania (atât de est cât si de vest) aderă.
1974: Bangladesh, Grenada si Guineea-Bissau aderă.
1975: 6 noi membri: Capul Verde, Comore, Mozambic, Papua Noua Guinee, São Tomé si Príncipe si
Suriname.
1976: Angola, Samoa si Seychelles aderă.
1977: Djibouti si Vietnam aderă.
1978: Dominica si Insulele Solomon aderă.
1979: Sfânta Lucia aderă.
1980: Sfântul Vincent si Grenadine si Zimbabwe aderă.
1981: Antigua si Barbuda, Belize si Vanuatu aderă.
1983: Sfântul Kitts si Nevis aderă.
1984: Brunei aderă.
1990: Liechtenstein si Namibia aderă. Se unesc Republica Federală a Germaniei cu Republica Democrată
Germană, devenind un singur membru.
1991: URSS dispare, Rusia mosteneste locul de membru permanent în Consiliul de Securitate. Sapte noi
state aderă: Estonia, Letonia, Lituania, Insulele Marshall, Micronezia, Coreea de Nord si Coreea de Sud.
1992: 13 noi membri: Armenia, Azerbaidjan, Bosnia si HerŃegovina, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan,
CroaŃia, Republica Moldova, San Marino, Slovenia, Tadjikistan, Turkmenistan si Uzbekistan.
1993: 6 noi membri: Andorra, Republica Cehă, Eritreea, Macedonia, Monaco si Slovacia.
1994: Palau aderă.
1999: Kiribati, Nauru si Togo aderă.
2000: Tuvalu aderă.
2002: ONU se extinde prin aderarea Timorului de Est. ElveŃia aderă de asemenea.
2006: Muntenegru aderă.
19
Carta9 prezintă drepturile şi obligaŃiile statelor membre şi stabileşte organele
principale şi procedurile ONU. Obiectivele ONU, conform Cartei, sunt următoarele :
Articolul 1
Scopurile Natiunilor Unite sunt urmatoarele:
• sa mentina pacea si securitatea internationala si, în acest scop: sa ia masuri

colective eficace pentru prevenirea si înlaturarea amenintarilor împotriva
pacii si pentru reprimarea oricaror acte de agresiune sau altor încalcari ale
pacii si sa înfaptuiasca, prin mijloace pasnice si în conformitate cu
principiile justitiei si dreptului international, aplanarea ori rezolvarea
diferendelor sau situatiilor cu caracter international care ar putea duce la o
încalcare a pacii;
• sa dezvolte relatii prietenesti între natiuni, întemeiate pe respectarea
principiului egalitatii în drepturi a popoarelor si dreptului lor de a dispune
de ele însele si sa ia oricare alte masuri potrivite pentru consolidarea pacii
mondiale;
• sa realizeze cooperarea internationala în revolvarea problemelor
internationale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, în
promovarea si încurajarea respectarii drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie;
• sa fie un centru în care sa se armonizeze eforturile natiunilor catre
atingerea acestor scopuri comune.
În realizarea obiectivelor de mai sus, ONU şi membrii săi trebuie să acŃioneze în
conformitate cu următoarele principii:
• egalitatea suverană a tuturor statelor membre;
• îndeplinirea cu bună credinŃă a obligaŃiilor asumate conform Cartei;
• soluŃionarea diferendele internaŃionale prin mijloace paşnice;
9
Acest act constitutiv al organizaŃiei se compune din 111 articole dispuse în 19 capitole, act semnat de 51
de membri.
20
• abŃinerea de a recurge la ameninŃarea cu forŃa sau folosirea ei împotriva
integrităŃii teritoriale ori independenŃei politice a vreunui stat sau în orice alt mod
incompatibil cu scopurile ONU;
• statele membre trebuie să acorde OrganizaŃiei asistenŃă în orice acŃiune pe care
aceasta o întreprinde în conformitate cu Carta ONU şi să se abŃină de a da ajutor
vreunui stat împotriva căruia ONU întreprinde o acŃiune preventivă sau de
constrângere;
• nici o prevedere a Cartei nu autorizează OrganizaŃia să intervină în chestiuni care
aparŃin esenŃial competenŃei interne a fiecărui stat.
Sistemul ONU este format din şase organe principale: Adunarea Generală,
Consiliul de Securitate, Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelă, Curtea
InternaŃională de JustiŃie, Secretariatul, precum şi agenŃii specializate, programe şi
fonduri de dezvoltare.
Adunarea Generală este organul principal deliberativ al ONU cu cele mai
importante atribuŃii fiind reglementată în Cartă în capitolul IV. Adunarea Generală a
ONU are următoarele atribuŃii:
• face recomandări în orice chestiune care intră în cadrul Cartei sau care se referă la
puterile şi funcŃiile vreunuia din organele prevăzute în Cartă;
• iniŃiază studii şi face recomandări pentru promovarea cooperării politice
internaŃionale, dezvoltarea şi codificarea dreptului internaŃional, respectarea
drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului şi colaborarea internaŃională în
domeniile economic, social, cultural, educaŃional şi al sănătăŃii;
• face recomandări pentru menŃinerea păcii în orice situaŃie care ar fi de natură să
pericliteze relaŃiile dintre state; cere şi analizează rapoartele Consiliului de
Securitate şi celorlalte organe ale ONU;
• adoptă bugetul NaŃiunilor Unite şi contribuŃia anuală a statelor membre; membrii
nepermanenŃi ai Consiliului de Securitate, membrii Consiliului Economic şi social
şi acei membrii ai Consiliului de Tutelă eligibili;
• alege împreună cu Consiliul de Securitate judecătorii CurŃii InternaŃionale de
JustiŃie;
• la recomandarea Consiliului de Securitate numeşte Secretarul general.
21
Adunarea generală ONU are următoarele comitete10:
• Comitetul pentru Dezarmare şi Securitate InternaŃională
• Comitetul pentru Probleme Economice şi Financiare
• Comitetul Social, Umanitar şi Cultural
• Comitetul Politic Special şi de Tutelă
• Comitetul pentru Probleme Administrative şi de Buget
• Comitetul Juridic
• Comitetul General, compus din Preşedinte, cei 21 de VicepreşedinŃi ai Adunării şi
liderii celor şase comitete procedurale, la care se mai adaugă şi Comisia pentru
depline puteri.
Adunarea Generală este formată din reprezenanŃii tuturor statelor membre ale
organizaŃiei. DelegaŃiile sunt formate din cel mult 5 membri şi 5 supleanŃi, dar fiecare stat
membru are un singur vot. Adunarea se întruneşte în sesiuni ordinare şi extraordinare şi
adoptă, în general, otărâri cu caracter de recomandare. Hotărârile obligatorii sunt cele
care se referă la buget, la alegerea Secretarului General, la primirea de noi membri sau la
sancŃionarea statelor membre.
Procedura de vot în Adunarea Generală se realizează pe de o parte, pentru
problemele importante cu votul a 2/3 din membrii votanŃi şi prezenŃi (art.18 pct.3 din
Cartă), iar pe de altă parte pentru alte domenii cu majoritatea simplă. Din punct de vedere
juridic aceste hotărâri sunt simple recomandări.
Consiliul de Securitate este organ principal, deliberativ restrâns al ONU căruia
Carta i-a conferit responsabilitatea principală în menŃinerea păcii şi securităŃii
internaŃionale, prima sa întrunire având loc la 16 ianuarie 1946. Consiliul a fost creat
pentru a promova pacea şi securitatea internaŃională. Consiliul de Securitate se compune
din 15 membri dintre care 5 sunt membri permanenŃi – China, FranŃa, FederaŃia Rusă,
Regatul Unit şi Statele Unite ale Americii şi 10 sunt membri nepermanenŃi aleşi de
Adunarea Generală, pentru mandate de 2 ani, astfel: 5 locuri pentru statele din Africa şi
Asia, 2 pentru America Latină, 1 pentru Europa de Est şi 2 pentru Europa de Vest şi
celelalte. Aşadar, menŃinerea păcii trebuie asigurată de înŃelegerea şi concertarea între cei
cinci membri permanenŃi, în special între SUA şi Rusia.
10
Primele şase sunt comitete procedurale
22
Hotărârile sale în probleme de fond se adoptă cu votul afirmativ a cel puŃin 9
membri, printre care trebuie să se afle şi voturile celor 5 membri permanenŃi. Hotărârile
în chestiuni de procedură sunt adoptate tot cu votul afirmativ a 9 membri, indiferent de
votanŃi.
Consiliul Economic şi Social (ECOSOC) este organul principal al ONU care are
responsabilitatea principală în promovarea cooperării internaŃionale în domeniile social,
cultural şi umanitar.
Consiliul este compus din 54 de membri aleşi de Adunarea Generală pentru un
mandat de 3 ani, 18 dintre ei fiind aleşi în fiecare an. Mandatele sunt alocate pe regiuni
astfel: 14 pentru Africa, 11 pentru Asia,13 pentru Europa de Vest şi altele, 10 pentru
America Latină şi Caraibe şi 6 pentru Europa de Est. Îşi desfăşoară activitatea în sesiuni
ordinare care se Ńin de 2 ori pe an.
Consiliul de Tutelă se preocupă de regimul internaŃional al tutelei. Ca urmare a
obŃinerii independenŃei de către statele membre ONU, această instituŃie şi-a pierdut
utilitatea.
Curtea InternaŃională de JustiŃie are sediul la Haga şi aplică, în realizarea
misiunilor sale:
• ConvenŃiile internaŃionale recunoscute în mod expres de statele în litigiu
• Cutuma
• Principiile generale de drept
• JurisprudenŃa
• Doctrina
Curtea este compusa dintr-un corp de judecatori independenti, alesi indiferent de
cetatenia lor dintre persoane cu înalte calitati morale care îndeplinesc conditiile cerute în
tara lor pentru numirea în cele mai înalte functii judiciare sau care sunt juristi cu o
competenta recunoscuta în materie de drept international. Curtea este alcatuita din
cincisprezece membri, printre care nu pot fi doi cetateni ai aceluiasi stat. Persoana care,
în legatura cu alcatuirea Curtii, ar putea fi considerata ca cetatean al mai mult decât unui
singur stat va fi socotita ca cetatean al statului în care îsi exercita în mod obisnuit
drepturile civile si politice.
23
Numai statele pot fi parti în cauzele supuse Curtii. În competenta Curtii intra toate
cauzele pe care i le supun partile, precum si toate chestiunile prevazute în mod special în
Carta Natiunilor Unite sau în tratatele si conventiile în vigoare. Toate deciziile Curtii se
iau cu majoritatea de voturi a judecatorilor prezenti. Decizia Curtii nu are forta
obligatorie decât între partile în litigiu si numai pentru cauza pe care o solutioneaza.
O cerere de revizuire a hotarârii poate fi înaintata Curtii numai daca se întemeiaza
pe descoperirea unui fapt de natura sa exercite o influenta decisiva si care pâna la
pronuntarea hotarîrii era necunoscut atât Curtii, cât si partii care cere revizuirea, fara ca
aceasta necunoastere sa se fi datorat neglijentei partii. Procedura de revizuire se va
deschide printr-o hotarâre a Curtii care sa constate expres existenta noului fapt,
recunoscând ca prin caracterul sau acesta deschide calea revizuirii si declarând cererea
admisibila pentru acest motiv. Curtea poate sa conditioneze deschiderea procedurii de
revizuire de executare în prealabil a hotarârii. Cererea de revizuire trebuie facuta în
termen de sase luni de la descoperirea noului fapt. Nici o cerere de revizuire nu va putea
fi facuta dupa expirarea unui termen de zece ani de la data hotarîrii.
Curtea poate da un aviz consultativ asupra oricarei chestiuni juridice, la cererea
oricarei institutii autorizate prin Carta Natiunilor Unite sau în conformitate cu dispozitiile
Cartei sa faca o asemenea cerere. Chestiunile asupra carora se solicita avizul consultativ
al Curtii vor fi expuse Curtii într-o cerere scrisa cuprinzând o formulare precisa a
chestiunii asupra careia se cere avizul, însotita de toate documentele care ar putea sluji la
elucidarea chestiunii.
Secretariatul este ultimul organ principal al ONU, aşa cum rezultă din
prevederile art.7 din Cartă şi este alcătuit din Secretarul General şi personalul necesar
organizaŃiei.
Secretariatul ONU este compus din funcŃionari internaŃionali care îşi desfăşoară
activitatea fie la sediul central al organizaŃiei în New York, fie la birourile regionale ale
organizaŃiei.
Secretariatul are atribuŃii de la administrarea operaŃiunilor de menŃinere a păcii
până la medierea disputelor internaŃionale, pregăteşte studii asupra problemelor care fac
obiectul ONU, organizează conferinŃe internaŃionale sau urmăreşte măsura în care
deciziile organelor ONU sunt puse în aplicare.
24
Secretari Generali ai ONU
1946-1953 Trygve Lie (Norvegia)

1953-1961 Dag Hammarskjöld (Suedia)
1961-1971 U Thant (Birmania)
1972-1981 Kurt Waldheim (Austria)
1982-1991 Javier Perez de Cuellar (Peru)
1992-1997 Boutros Boutros-Ghali (Egipt)
1997-2006 Kofi Annan (Ghana)- laureat al Premiului Nobel pentru Pace
2007 Ban Ki-moon (Coreea de Sud)
InstituŃii specializate ONU
InstituŃiile specializate reprezintă organizaŃii internaŃionale, constituite de state

prin tratat („acord interguvernamental”), cu personalitate juridică distinctă de a ONU,
având atribuŃii şi competenŃe circumscrise unor domenii specifice. - instituŃiile
specializate au personalitatea juridică distinctă. Unele instituŃii au fost înfiinŃate anterior
creării OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, legătura cu aceasta stabilindu-se prin acorduri între
instituŃie şi ECOSOC. Membrii instituŃiilor specializate pot fi state membre sau
nemembre ONU.
Într-o încercare de enumerare a acestor instituŃii, amintim: Uniunea Poştală
Universală (UPU), Uniunea InternaŃională a TelecomunicaŃiilor (UIT), OrganizaŃia
AviaŃiei Civile InternaŃionale (OACI), OrganizaŃia Meteorologică Mondială (OMM),
OrganizaŃia Maritimă InternaŃională (OMI), OrganizaŃia InternaŃională a Muncii (OIM),
OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS), Fondul Monetar InternaŃional (FMI), Banca
InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD), AsociaŃia InternaŃională pentru
Dezvoltare (AID), Societatea Financiară InternaŃională (SFI), AgenŃia de Garantare a
InvestiŃiilor Multilaterale (MIGA), Fondul InternaŃional pentru Dezvoltare Agricolă
(FIDA), OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, Cultură şi ŞtiinŃă (UNESCO),
OrganizaŃia Mondială a ProprietăŃii Intelectuale (OMPI), OrganizaŃia NaŃiunilor Unite
25
pentru Dezvoltare Industrială (ONUDI), OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru AlimentaŃie
şi Agricultură (FAO)
Bibliografie:

2002
Bucureşti,1996
2001
Beck, 2005
Întrebări/Teme de referat:
• AnalizaŃi scopurile şi principiile ONU, aşa cum reies din Carta ONU
• MenŃionaŃi care sunt principalele caracteristici ale reformei ONU începută în 1997
• Organizarea şi funcŃionarea ONU
• ONU şi securitatea în perioada globalizării
• Banca mondială, instituŃie specializată ONU
• FMI, instituŃie specializată ONU
• OrganizaŃia internaŃională a muncii, instituŃie specializată ONU
• OrganizaŃia mondială a sănătăŃii, instituŃie specializată ONU
• OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, ŞtiinŃă şi Cultură (UNESCO)
• OrganizaŃia mondială a proprietăŃii intelectuale, instituŃie specializată ONU
26
Capitlul III OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)
OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord a fost înfiinŃată

prin Tratatul Atlanticului de Nord din 1949, la care se face referire în mod obişnuit ca
Tratatul de la Washington.
Conducerea AlianŃei se realizează printr-o structură complexă, cuprinzând
organisme civile şi militare care au rolul de a asigura coordonarea activităŃilor, elaborarea
planurilor de apărare colectivă, realizarea infrastructurii necesare aplicării acestora şi
încheierea acordurilor privind programele de pregătire şi exerciŃii comune.
Cartierul General al NATO se găseşte la Bruxelles şi este atât sediul politic al
AlianŃei, cât şi locul de dislocare permanentă a Consiliului Atlanticului de Nord. Aici se
află birourile următoarelor structuri:
• ale reprezentanŃilor permanenŃi şi ale delegaŃiilor naŃionale – fiecare stat membru
este reprezentat la Consiliul Atlanticului de Nord de un ambasador (reprezentant
permanent), care este asistat de o delegaŃie naŃională;
• Secretariatul internaŃional – personalul acestuia, provenind din statele membre ale
AlianŃei, depind de Secretarul General şi se subordonează exclusiv intereselor
organizaŃiei, pe toată durata mandatului (care, în general, se întinde de la trei la
patru ani);
• Secretarul General;
• reprezentanŃii militari naŃionali – ofiŃeri superiori, reprezentanŃi direcŃi ai şefilor
de Stat Major; aceştia formează Comitetul Militar în sesiune permanentă;
• Preşedintele Comitetului Militar;
• Statul Major InternaŃional;
• alte agenŃii ale NATO.
Obiectivul principal este şi rămâne garanŃia colectivă contra oricărei agresiuni
armate. De-a lungul timpului de la cei 12 membri originari, organizaŃia a crescut numeric
27
la 2811.
Summit-ul NATO de la Madrid, din iulie 1997, a dus procesul de extindere şi
reformă la un stadiu crucial. Astfel, şefii de stat şi de guvern au invitat Republica Cehă,
Ungaria şi Polonia să înceapă discuŃiile de aderare la NATO. De asemenea, s-a aprobat
promovarea unei politici a “uşilor deschise” în ceea ce priveşte aderările viitoare. Cu
prilejul Summit-ului de la Madrid s-a semnat Carta care a stabilit principiile pentru
dezvoltarea relaŃiilor NATO-Ucraina. În domeniul adaptării interne summit-ul de la
Madrid a evidenŃiat progresul realizat în clădirea IdentităŃii Europene de Securitate şi
Apărare în interiorul AlianŃei.
A urmat summit-ul NATO de la Washington din 1999. Cu acest prilej s-a hotărât
întărirea Programului de Parteneriat pentru Pace (PpP), dezvoltarea IdentităŃii de
Securitate şi Apărare Europeană (ESDI) în cadrul AlianŃei. O dată cu admiterea Cehiei,
Ungariei şi Poloniei s-a hotărât iniŃierea unui Plan de AcŃiune pentru Aderare, care
constituie manifestarea practică a politicii “uşilor deschise” şi angajarea unui parteneriat
cu Rusia prin Actul fondator NATO-Rusia.
Summit-ului istoric de la Praga a marcat aderarea României, Bulgariei, Sloveniei,
Slovaciei şi łărilor Baltice. Ambele extinderi, prilejuite de summitul de la Madrid (1997)
şi Praga (2002), au înlăturat definitiv divizarea artificială a Europei şi au creat un nou
spaŃiu strategic de apărare şi securitate.
În prezent NATO are 28 de membri. Noii membri NATO realizează o consolidare
a centrului Europei (Slovenia, Slovacia), precum şi a flancului nordic (łările Baltice),
respectiv sudic (România, Bulgaria).12
Conducerea politică a alianŃei
Consiliul Atlanticului de Nord este cea mai înaltă autoritate politico-militară a

AlianŃei, care dispune de puteri politice efective, având dreptul de luare a deciziilor. Este
compus din reprezentanŃii permanenŃi (ambasadori) ai statelor membre, dar de două ori
pe an se întruneşte la nivel de miniştri ai afacerilor externe. Preşedintele Consiliului este
11
http://www.nato.int/cps/en/natolive/nato_countries.htm
12
http://www.nato.int/cps/en/SID-E8E41921-B0517BF3/natolive/nato_countries.htm
28
Secretarul General. Conducerea militară aliată este reprezentată de către Preşedintele
Comitetului Militar. În cadrul Consiliului, hotărârile sunt adoptate prin consens.
Secretarul General are obligaŃia de a promova şi de a conduce procesul de
consultări şi de luare a deciziilor în cadrul AlianŃei. Având în subordinea sa Secretariatul
internaŃional şi fiind principalul purtător de cuvânt al AlianŃei, Secretarul General este,
aşa cum arătam, Preşedintele Consiliului Atlanticului de Nord, dar şi al Comitetului
pentru planificarea apărării şi al Comitetului pentru planificarea nucleară (printre altele).
Departamentul pentru probleme politice se află în subordinea Secretarului
General adjunct pentru probleme politice şi cuprinde două direcŃii13:
• DirecŃia politică, care are drept activitate pregătirea dezbaterilor politice ale
Consiliului, redactarea de note şi rapoarte asupra problemelor politice (care sunt
supuse atenŃiei Secretarului General şi Consiliului), menŃinerea legăturii cu
delegaŃiile Ńărilor membre şi cu reprezentanŃii partenerilor de cooperare, precum şi
cu alte organizaŃii internaŃionale (guvernamentale şi neguvernamentale),
elaborarea de poziŃii şi/sau propuneri comune în domeniul dezarmării şi al
controlului armamentelor;
• DirecŃia economică, care are un rol consultativ în privinŃa chestiunilor economice
care prezintă pentru NATO consecinŃe politice sau legate de domeniul apărării.
Departamentul planificare şi politica de apărare se află în subordinea Secretarului
General adjunct pentru planificare şi politică de apărare. Şi el este alcătuit din două
direcŃii:
• DirecŃia pentru planificarea forŃelor armate, care răspunde de politica de apărare;
• DirecŃia pentru planificare nucleară, care are ca obiectiv coordonarea elaborării
politicii de apărare în domeniul nuclear, precum şi a lucrărilor Grupului pentru
planificarea nucleară.
Conducerea militară a alianŃei
Comitetul Militar este cea mai înaltă autoritate militară din cadrul AlianŃei, fiind
răspunzător în faŃa Consiliului Atlanticului de Nord, a Comitetului pentru planificarea
13 www.nato.int
29
apărării şi a Grupului de planificare nucleară. PreşedinŃia de onoare a Comitetului Militar
revine, pe rând, fiecărei Ńări, anual, în ordinea alfabetului englez. Preşedintele prezidează
reuniunile şefilor de Stat Major şi ale Comitetului Militar în sesiune permanentă. De
asemenea, el reprezintă Comitetul la reuniunile Consiliului Atlanticului de Nord, ale
Comitetului pentru planificarea apărării şi ale Grupului pentru planificarea nucleară. Are
şi un important rol public, fiind principalul purtător de cuvânt pe probleme militare.
Comitetul Militar este ajutat în activitatea sa de Statul Major militar internaŃional
integrat, alcătuit din personalul militar detaşat de state şi din personal administrativ civil.
În fruntea Statului Major se află un director cu rangul de general cu trei stele. Propunerile
pentru ocuparea funcŃiei vin din partea Ńărilor membre, dar numirea se face de către
Comitetul Militar. Directorul poate fi cetăŃean al oricărui stat aliat, mai puŃin din Ńara din
care provine Preşedintele Comitetului Militar. Fiind organul executiv al Comitetului
Militar, Statul Major internaŃional are ca misiune vegherea asupra executării în bune
condiŃii a directivelor şi hotărârilor Comitetului Militar. În plus, trebuie să întocmească
planuri, să execute studii şi să recomande politica de urmat în probleme de natură
militară.
ForŃele militare ale NATO se află sub comanda Consiliului Atlanticului de Nord
şi sunt astfel structurate încât să asigure apărarea eficientă a teritoriului statelor membre
în cazul unor ameninŃări şi să-şi aducă o contribuŃie sporită la gestionarea crizelor14.
În funcŃie de zona de plasare geografică, aceste forŃe se află în subordinea a două
comandamente strategice:
• Comandamentul Suprem Aliat al Atlanticului;
• Comandamentul Suprem Aliat al Europei, care, începând cu 1994, a preluat şi
responsabilităŃile Comandamentului Aliat al Canalului Mânecii.
În mare, forŃele aliate se împart în trei categorii:
• forŃe de reacŃie imediată şi rapidă – forŃele de reacŃie sunt acele forŃe terestre,
aeriene şi navale polivalente şi extrem de mobile, menŃinute la un înalt nivel de
pregătire şi disponibile în termen scurt pentru a asigura o reacŃie militară în caz de
criză;
14 idem
30
• principalele forŃe de apărare – au în compunere forŃe terestre, aeriene şi navale din
armata activă mobilizabilă, apte să asigure apărarea în caz de ameninŃare cu forŃa
sau în caz de agresiune; sunt alcătuite din unităŃi multinaŃionale şi naŃionale cu
niveluri diferite de pregătire; cele aflate la nivelul superior de pregătire pot fi
folosite în gestionarea crizelor;
• forŃele de întărire – forŃele aliate trebuie astfel organizate încât potenŃialul lor
militar să poată fi mărit în caz de nevoie, prin întărirea, reconstituirea forŃelor sau
mobilizarea rezerviştilor; prin urmare, forŃele întărite sunt menŃinute la diferite
niveluri de pregătire şi de disponibilitate.
Conceptul strategic
În 1989 a început în Europa un proces de schimbare politică fundamentală, care

avea să ducă la terminarea divizării ideologice şi militare a continentului. OrganizaŃia
Tratatului de la Varşovia s-a dizolvat în 1990, pentru ca în anul următor însăşi Uniunea
Sovietică să sufere un proces de implozie.
Repercusiunile internaŃionale ale acestor evenimente şi implicaŃiile lor pentru
viitoarele aranjamente de securitate de pe continentul nostru au avut un impact profund
asupra AlianŃei, dându-i posibilitatea să-şi ajusteze structurile şi politicile la noile
condiŃii, dar să-şi menŃină funcŃia de bază de a asigura securitatea statelor membre.
Transformarea structurilor şi politicilor NATO a fost iniŃiată de şefii de stat şi de
guvern la reuniunile la nivel înalt de la Londra, în iulie 1990, şi întărite prin hotărârile
luate la Roma, în noiembrie 1991, şi Bruxelles, în ianuarie 1994.
Conceptul strategic adoptat la Reuniunea la vârf din 1991, de la Roma, combina o
abordare extinsă a securităŃii, bazată pe dialog şi cooperare, cu menŃinerea capacităŃii de
apărare colectivă a NATO. El stabilea cooperarea cu noi parteneri din Europa Centrală şi
de Est şi din fosta URSS, ca parte integrantă a strategiei AlianŃei.
Conceptul prevedea, de asemenea, reducerea dependenŃei faŃă de armele nucleare
şi introducea schimbări majore la nivelul forŃelor integrate ale NATO, folosirea sporită a
forŃelor multinaŃionale, crearea unui Corp de ReacŃie Rapidă multinaŃional şi adaptarea
31
aranjamentelor şi procedurilor de planificare a apărării (în concordanŃă cu cerinŃele
privind gestionarea crizelor şi menŃinerea păcii).
Conceptul strategic a fost actualizat cu ocazia Summit-ului de la Washington, din
1999. Noul concept strategic formulează ca obiective generale:
• confirmarea principiilor fundamentale ale AlianŃei (indivizibilitatea apărării,
apărarea colectivă, capabilitatea nucleară etc.) şi a importanŃei relaŃiei
transatlantice;
• reflectarea evoluŃiei şi a experienŃelor AlianŃei din 1991 până în 1999 şi
„legitimizarea“ lor conceptuală (adaptarea internă şi externă a AlianŃei, relaŃiile
speciale cu Rusia si Ucraina, participarea la misiunile de menŃinere a păcii etc.);
• stabilirea orientărilor strategice adecvate pentru începutul secolului al XXI-lea
(conceptul strategic trebuie să fie valabil cel puŃin 15-20 de ani) şi a
instrucŃiunilor corespunzătoare ForŃelor AlianŃei;
• întărirea capacităŃii de reacŃie a AlianŃei cu privire la noile ameninŃări şi riscuri de
securitate, inclusiv terorismul, extinderea ariei de interes strategic şi
fundamentarea conceptuală a unor noi sarcini (de securitate) şi a unor noi tipuri de
misiuni şi obiective care derivă din ele.
La sarcinile fundamentale ale organizaŃiei se adaugă apărarea securităŃii şi
stabilităŃii membrilor săi şi, implicit, a întregii regiuni euroatlantice. Se introduce
conceptul de „equal security“ (securitate egală) pentru membrii AlianŃei. Acest concept
permite aliaŃilor ca, indiferent de deosebirile circumstanŃiale sau de capacitatea militară,
să-şi atingă prin efort colectiv interesele naŃionale de securitate legate de regiunea
euroatlantică. Astfel, sarcinile fundamentale ale AlianŃei sunt: securitatea, consultarea
trans-atlantică în probleme de securitate, apărarea, gestionarea crizelor şi parteneriatul.
Documentul reafirmă caracterul defensiv al AlianŃei.
Dacă în a doua jumătate a secolului XX conceptul de securitate a fost privit ca
referindu-se în mod exclusiv la relaŃiile de securitate militară, astăzi asocierea
tradiŃională a securităŃii cu apărarea militară se pare că nu mai corespunde noilor
indicatori ai mediului de securitate naŃionali şi internaŃionali. Acest lucru s-a datorat,
îndeosebi, schimbărilor ce au intervenit determinând o modificare a reprezentărilor
32
sociale asupra securităŃii, sfera de cuprindere a conceptului ajungând să se extindă mult
dicolo de problemele militare, spre aspecte non-militare.
Mai mult, în ultimii 20 de ani s-a ajuns la concluzia că securitatea naŃională nu
poate fi asigurată numai prin mijloace militare, ci şi prin elemente non-militare, prin
respectarea democraŃiei, a statului de drept şi a drepturilor omului şi prin implemenatrea
economiei de piaŃă. În plus, s-a mai demonstrat15 că orice încercare de impunere a
statului în sistemul relaŃiilor internaŃionale doar prin putere militară, în ultimă instanŃă, îl
destabilizează.
Astfel, atât adepŃii pozitivismului împarŃiŃi în două tabere (cei care abordau
securitatea din prisma relaŃiei dintre stat şi dimensiunea militară a acesteia şi cei care
doreau să lărgească agenda de securitate prin analiza atât a aspectelor militare, cât şi a
celor non-militare) cât şi constructiviştii (care optau pentru ideea că lumea este un produs
al interacŃiunilor sociale şi poate fi măsurată şi analizată cu mijloace ştiinŃifice) au
îcercat, fără a reuşi, să găseacă o metodologie pertinentă de analiză a securităŃii. ApariŃia
postmodernismului a adus o nouă pespectivă în studiile de securitate considerând ca, de
fapt, lumea este rezulatul interacŃiunilor sociale. Studiile contemporane au fost cele care
au adus în prim plan dihotomia militar-nonmilitar, Barry Buzan remarcându-se în acest
sens, el facând o distincŃie clară între dimensiunile militară şi cele nonmilitare.
Până de curând, ameninŃările militare erau percepute ca fiind principalul tip de
ameninŃare la adresa securităŃii şi asta datorită faptului că acŃiunea de forŃă determină
pierderi ireparabile pentru baza organizaŃională a statelor atacate, dar şi pentru existenŃa
populaŃiei acestora. Din această cauză, ameninŃările militare s-au situat în centrul
preocupărilor specialiştilor în securitate. Deasemenea, ameninŃarea militară afectează nu
numai dimensiunea militară a securităŃii, dar şi celelalte dimensiuni politice, economice,
sociale şi de mediu.
15
Moştoflei, Constantin, Dolghin, Nicolae, Studii de securitate şi apărare, vol. 1, Editura UniversităŃii
NaŃionale de Apărare, Bucureşti, 2003, p. 201
33
Scopul şi sarcinile alianŃei
Scopul esenŃial al NATO stabilit prin Tratatul de la Washington din 1949 este de
a apăra libertatea şi securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace politice şi militare.
Realizarea acestui Ńel poate fi pusă în primejdie de riscurile unor crize şi conflicte care ar
putea afecta securitatea spaŃiului euroatlantic. De aceea, AlianŃa nu asigură numai
apărarea membrilor săi, dar contribuie şi la pacea şi stabilitatea în regiune. Sarcinile
fundamentale de securitate ale AlianŃei:
• asigurarea unui mediu de securitate euroatlantic stabil, bazat pe instituŃii
democratice şi soluŃionarea paşnică a diferendelor;
• transformarea organizaŃiei într-un forum de consultări între aliaŃi pe orice
problemă care ar afecta interesele lor vitale;
• descurajarea şi apărarea împotriva oricărei ameninŃări de agresiune la adresa
oricărui stat membru NATO.
În vederea întăririi securităŃii şi stabilităŃii spaŃiului euroatlantic, AlianŃa este
pregătită să contribuie, de la caz la caz şi prin consens, la prevenirea eficientă a
conflictelor şi la angajarea activă în managementul crizelor, inclusiv prin operaŃiuni de
răspuns la crize, să promoveze pe scară extinsă parteneriatul, cooperarea şi dialogul cu
alte Ńări din spaŃiul euroatlantic, în scopul creşterii transparenŃei, încrederii reciproce şi a
capacităŃii de acŃiune comune cu AlianŃa.
De la apărarea naŃională la apărarea comună şi apărarea colectivă.

Scurtă incursiune
Apărarea reprezintă o activitate umană complexă. Din punct de vedere

conceptual, se poate constata că a avut o evoluŃie constantă de-a lungul timpului. În
prezent, ea acoperă domenii diverse. În sens larg, termenul apărare desemnează
„ansamblul măsurilor şi dispoziŃiilor de orice natură care are drept obiect asigurarea, în
orice moment, în orice împrejurare şi împotriva oricărei forme de agresiune, a securităŃii
34
şi integrităŃii teritoriului, cât şi viaŃa populaŃiei”16. Cu alte cuvinte, această noŃiune se
referă la acŃiunile şi măsurile pe care le adoptă fiecare stat în parte, pentru protejarea
vieŃii cetăŃenilor săi, a bunurilor şi teritoriului naŃional, pentru garantarea independenŃei şi
unităŃii statale.
În general, apărarea presupune posibilitatea ca ceea ce aparŃine cuiva (viaŃă,
bunuri, teritoriu, atribute etc.) să fie ameninŃat cu schimbarea statutului de până atunci. În
afara existenŃei unui risc sau ameninŃări la adresa a ceva sau a cuiva nu se poate vorbi de
apărarea celor puse în pericol, iar riscurile şi ameninŃările, posibile şi probabile, privind
drepturile şi libertăŃile cuiva (individ, grup, comunitate, stat) se află într-o continuă
transformare sub acŃiunea complexă a unei palete largi de factori sociali, economici,
militari, culturali etc. Deci, se poate afirma că apărarea este un termen cu o evoluŃie
dinamică, ca urmare a nevoii de adaptare continuă a sa la realitatea cotidiană aflată, la
rândul său, într-o permanentă schimbare. În acelaşi timp, mutaŃiile produse atât în plan
intern (schimbarea de regim politic în unele state europene, renunŃarea de către acestea la
apartenenŃa la o alianŃă politico-militarăşi orientarea către alta şi demersurile de aderare
la UE), cât şi extern (încetarea Războiului Rece, dispariŃia Pactului de la Varşovia,
destrămarea URSS, lărgirea NATO şi a UE) vor amplifica şi intensifica căutările statelor
de a-şi construi şi dezvolta un sistem adecvat de apărare şi securitate naŃională prin
integrarea voluntară într-un sistem validat de apărare colectivă.
Apărarea comună şi apărarea colectivă sunt două concepte care apar tot mai
frecvent în dezbaterile referitoare la prevenirea riscurilor şi ameninŃărilor la adresa
securităŃii individului uman, dar şi a comunităŃilor cărora acesta aparŃine. Utilizarea lor,
atât în vorbirea curentă, cât şi în lucrări specifice domeniului, face dovada acordării unor
înŃelesuri câteodată apropiate, alteori uşor diferite.
În literatura de specialitate, deşi nu se face o delimitare tranşantă între apărarea
comună şi apărarea colectivă, analiza conŃinutului diferitelor texte referitoare la această
temă lasă însă să se întrevadă existenŃa unor diferenŃe semnificative17. Astfel, apărarea
16
Cf. Glosar de termeni şi expresii prvind angajarea operaŃională a forŃelor, Bucureşti, Editura AISM,
2002, p. 21, Agresiune-folosirea forŃei armate de către un stat împotriva suveranităŃii, integrităŃii teritoriale
sau independenŃei politice a altui stat sau orice alt mod incopatibil cu Carta NaŃiunilor Unite (art. 1).
17
Bulletin d’Information de l’Observatoire Europeen de Securite, nr. 6 (iunie) 2003 şi nr. 8 (ianuarie)
2004; Sanjose Roca, Monica, L’identite europeenne de securite et de defense în
http://www.nato.int/acad/felow/97-99/sanjose.pdf, 30 martie 2008.
35
comună înseamnă constituirea unor structuri adecvate (civile şi militare) de către mai
multe state sau de o uniune de state, încadrarea lor cu personal calificat pentru tipul de
sarcini ce li se poate încredinŃa, instrumente potrivite scopului propus (de la computere la
armament), acte normative care să reglementeze activitatea specifică, toate prin efortul
uman, material şi financiar al tuturor membrilor organizaŃiei respective. De asemenea,
conducerea acestei structuri revine în totalitate organizaŃiei interstatale care a constituit-o.
Altfel spus, apărarea comună implică constituirea (cu aportul şi prin voinŃa tuturor
statelor participante) a instrumentelor - instituŃii, resurse umane, materiale, financiare şi
informaŃionale, acte normative juridice - destinate să le protejeze interesele fundamentale,
să le apere teritoriul, independenŃa şi suveranitatea.
Specific apărării comune este şi faptul că structura militară constituită în acest
scop se află sub comanda organelor Uniunii şi nu a fiecărui stat membru. În plus,
structura destinată apărării comune este permanentă, ea fiind gata oricând să-şi exercite
rolul pentru care a fost creată. Un exemplu în acest sens îl poate constitui Uniunea
Europeană, care vrea să-şi constituie şi o structură militară proprie pe care să o
întrebuinŃeze atunci când este necesar să se implice consistent şi sistematic în activităŃi
cum ar fi: apărarea teritoriului său, a independenŃei şi a intereselor sale fundamentale;
gestionarea unor crize din zonele sale de interes strategic; soluŃionarea unor conflicte de
pe continentul european şi din alte regiuni ale lumii18.
Într-un anume fel, apărarea comună, prin conŃinut, sarcini, modalităŃi de
soluŃionare a problemelor ivite datorită provocărilor mediului de securitate intern şi
internaŃional, se substituie apărării naŃionale al cărei rol, în timp, îl preia integral. De fapt,
acest concept derivă din voinŃa şi acordul statelor ce doresc să organizeze în comun
sistemul securităŃii şi apărării intereselor naŃionale fundamentale. Practic, în acest
context, tendinŃa este ca, în timp, uniunea statelor care îşi constituie structuri destinate
apărării comune să dobândească tot mai mult caracteristicile definitorii ale unei naŃiuni şi
să se comporte ca atare atât pe plan intern, cât şi ca actor internaŃional. Desigur, apărarea
comună, cel puŃin deocamdată, nu pune în discuŃie existenŃa armatelor naŃionale, ca
instituŃii fundamentale ale statului de drept în Ńările care alcătuiesc uniunea statală
respectivă şi nici apartenenŃa lor la o alianŃă politico-militară credibilă. În acest context,
18
L’Union Europeenne et la prevention de conflits, în http://www.grip.org/, 3 mai 2008.
36
se pot da drept exemplu raporturile dintre NATO şi UE care, cel puŃin în domeniul
securităŃii şi apărării colective, se completează reciproc. O Uniune Europeană capabilă să
acŃioneze pe scena internaŃională, inclusiv prin mijloace militare, nu face astfel
concurenŃă AlianŃei Nord-Atlantice, ci, dimpotrivă, întăreşte credibilitatea şi eficacitatea
contribuŃiei europenilor la această organizaŃie.
„Apărarea colectivă reprezintă angajamentul tuturor organizaŃiilor în vederea
promovării intereselor fundamentale ale statelor de a se apăra reciproc de o agresiune
exterioară. OrganizaŃia de apărare colectivă are ca principal scop apărarea tuturor
membrilor de orice acŃiune externă”19. AlianŃa Nord-Atlantică, ex-Tratatul de la
Varşovia, OrganizaŃia Tratatului din Sud-Estul Asiei (SEATO) sunt exemple de
asemenea organizaŃii. Ele au la bază o convenŃie în care este stipulată apărarea reciprocă
în cazul în care un stat membru este ameninŃat sau este deja subiect al unui atac militar
din partea altui stat sau grup de state din afara tratatului. De exemplu, AlianŃa Nord-
Atlantică constituie fundamentul apărării colective a membrilor săi şi, totodată, şi-a
demonstrat şi capacitatea de a se adapta pentru a juca un rol util în serviciul menŃinerii
păcii, în domeniul gestionării crizelor. Această capacitate este reflectată în noul concept
strategic al NATO adoptat la întâlnirea la nivel înalt de la Washington (mai 1999) care,
menŃinând locul central al misiunilor numite „articolul 5” (apărare colectivă),
integreazăşi misiuni „în afara articolului 5”, de tipul menŃinerea sau restabilirea păcii.
În acest cadru, se impune făcută observaŃia că tensiunile şi conflictele dintre statele
membre ale aceleiaşi alianŃe politico-militare nu se rezolvă prin sprijin militar acordat
uneia sau alteia dintre părŃile implicate, ci prin utilizarea altor modalităŃi, de regulă
nonmilitare.
Sintetic, apărarea colectivă presupune, în mod cumulativ, următoarele norme20:
-reciprocitate între statele membre în ceea ce priveşte susŃinerea militară în caz de atac de
către un alt stat sau uniune de state, schimb de informaŃii despre o eventuală agresiune
militară asupra unuia din statele membre ale organizaŃiei politico-militare;
-contribuŃia fiecărui stat membru cu resurse umane, materiale şi financiare pentru
susŃinerea unei misiuni
19
Analiza securităŃii internaŃionale, în http://www.studiidesecuritate.ro, 4 aprilie 2008
20
Moştoflei, Constantin, DuŃu, Petre, “Apărare colectivă şi apărare naŃională”, în Studii de securitate, nr. 2,
p. 85.
37
-constituirea de forŃe militare naŃionale care intră în subordinea unei conduceri militare a
organizaŃiei doar pe timpul îndeplinirii misiunii respective; în restul timpului, structura
militară se întoarce la „bază”, adică în Ńara de origine;
-negocierea nivelului, mărimii şi naturii efortului de apărare. După adoptarea deciziei în
acest domeniu se trece la transpunerea ei în practică prin metode proprii de către fiecare
Ńară;
-obligativitatea tuturor statelor membre de a participa la apărarea colectivă. Această
participare este dimensionată în raport cu puterea economică şi militară, cu populaŃia şi
suprafaŃa Ńării respective;
-consens în adoptarea hotărârilor. Odată adoptate, acestea devin obligatorii pentru toŃi
membrii organizaŃiei. De fapt, utilizarea acestei tehnici în luarea deciziilor presupune
asumarea voluntară şi conştientă de către fiecare stat membru a responsabilităŃii ce derivă
din statutul şi rolul său în cadrul respectivei organizaŃii politico-militare.
Într-un fel, apărarea colectivă reprezintă o traducere în mediul militar a
principiului „toŃi pentru unul şi unul pentru toŃi”, adică se acordă sprijinul militar şi de
altă natură oricărui membru necondiŃionat, indiferent de rolul şi contribuŃia sa la
activitatea organizaŃiei politico-militare.
Totodată, apărarea colectivă exprimă atitudinea responsabilă a statelor respective
faŃă de protejarea şi promovarea intereselor lor naŃionale. Raportarea realistă la
posibilităŃile individuale de apărare a teritoriului naŃional, a independenŃei, a populaŃiei
determină căutarea unor soluŃii viabile, iar apărarea colectivă este una dintre acestea. De
altfel, practica socială a probat suficient acest lucru. De asemenea, apărarea colectivă
poate fi percepută ca o activitate umană conştientă, voluntară şi cu o dinamică specifică,
proiectată şi realizată cu sprijinul cetăŃenilor, atât în calitatea lor de contribuabili, cât şi de
participanŃi direcŃi în structurile civile şi militare cu competenŃe în domeniu.
Apărarea colectivă presupune existenŃa posibilităŃii evoluŃiei sale în timp, în
sensul perfecŃionării, a adaptării flexibile la modificările mediului de securitate, atât sub
aspectul organizării, cât şi al strategiei de urmat.
În acelaşi timp, apărarea colectivă presupune constituirea unor structuri militare
adecvate provocării căreia trebuie să i se răspundă la un moment dat, dar şi a unor
mecanisme de decizie eficace. La rândul său, aceasta implică o atitudine similară a
38
statelor implicate faŃă de pericolele şi ameninŃările cărora trebuie să le răspundă adecvat,
fie că este vorba de ameninŃarea teroristă, fie de soluŃionarea unui conflict în zona sau
regiunea lor de responsabilitate.
Totodată, apărarea colectivă semnifică conştientizarea de către cei interesaŃi a
rolului de garant al integrităŃii lor teritoriale, a independenŃei pe care şi-l asumă
organizaŃia cu o asemenea misiune. În plus, acceptarea statutului de membru al unei
organizaŃii politico-militare cu astfel de competenŃe presupune renunŃarea la unele
atribute ale suveranităŃii naŃionale şi transferul lor către instituŃia transnaŃională care şi-a
asumat responsabilitatea apărării colective21. De altfel, astăzi, când fenomenul
globalizării se extinde asupra tuturor domeniilor de activitate umană, această renunŃare nu
mai pare de neacceptat, aşa cum era percepută cu câteva decenii în urmă.
În concluzie, se poate afirma că cele două noŃiuni -apărare comună şi apărare
colectivă -sunt diferite ca natură, conŃinut, dimensiuni, angajament şi consecinŃe politice,
sociale, psihosociale, militare, economice etc. pentru statele implicate.
Starea actuală şi tendinŃele de evoluŃie ale mediului de securitate regional şi
internaŃional impun tot mai mult statelor lumii să se orienteze către organizarea unei
apărări colective în faŃa riscurilor şi ameninŃărilor tot mai diverse, ca natură, conŃinut,
frecvenŃă şi intensitate, îndeosebi din partea unor actori nonstatali.
Apărarea colectivă se poate considera un sistem, având în vedere trăsăturile
definitorii, structura, obiectivele urmărite, modalităŃile utilizate pentru atingerea eficace a
scopurilor stabilite. Ea este definită de un ansamblu coerent de caracteristici esenŃiale.
Printre acestea se numără:
-caracterul voluntar. Acesta semnifică faptul că opŃiunea statelor pentru acest sistem de
apărare a intereselor naŃionale fundamentale este una liber consimŃită. Fiecare stat
participant la o asemenea modalitate de apărare a ales, în mod conştient şi liber, o astfel
de variantă. Aderarea unui stat la o asemenea organizaŃie este benevolă, nu obligatorie
sau forŃată. Ea se face prin metode şi mijloace cunoscute de toŃi cei interesaŃi;
-selectivitatea. OpŃiunea unui stat pentru apărarea colectivă devine realitate dacă şi
numai dacă sunt îndeplinite o serie de norme şi criterii stabilite de organizaŃia care şi-a
asumat responsabilitatea unui astfel de demers de interes general şi benefic total, în egală
21
Ibidem, p. 88.
39
măsură, pentru toŃi participanŃii. Altfel spus, accesul la sistemul apărării colective este
condiŃionat de satisfacerea cumulativă de către solicitant a unui set de criterii - politice,
sociale, militare, economice - riguros definite în statutul respectivei organizaŃii;
-caracterul deschis. Sistemul apărării colective este unul deschis, adică acceptă integrarea
în rândurile sale şi a altor state care îndeplinesc criteriile de aderare şi se angajează să le
respecte. Este cazul organizaŃiei politico-militare NATO care, după terminarea
Războiului Rece, a acceptat să se lărgească prin primirea de noi membri, fapt ce a permis
şi altor state, printre care şi România, să beneficieze de avantajele apărării colective în
domeniul prezervării intereselor naŃionale;
-permisivitatea. Dobândirea de către un stat a calităŃii de participant la un sistem de
apărare colectivă nu este restrictivă în ceea ce priveşte posibilitatea acestuia de a stabili
relaŃii în domeniul apărării naŃionale, atât cu un alt membru al organizaŃiei respective, cât
şi cu oricare stat independent şi suveran. Un exemplu în acest sens îl constituie relaŃiile
franco-germane în ceea ce priveşte securitatea şi apărarea. Ambele state sunt membre ale
AlianŃei Nord-Atlantice, care are printre scopurile sale şi apărarea colectivă a Ńărilor ce o
compun, dar această calitate nu a constituit un obstacol în calea stabilirii unor relaŃii
preferenŃiale între ele privind apărarea şi susŃinerea intereselor lor;
-caracterul organizat. Această trăsătură se referă la faptul că apărarea colectivă este
întotdeauna rezultanta activităŃii unei organizaŃii politico-militare constituită tocmai în
acest scop. În acest sens, un exemplu edificator şi convingător îl reprezintă AlianŃa Nord-
Atlantică, constituită în 1949 prin semnarea Tratatului de la Washington de către unele
state democratice pentru a răspunde corespunzător ameninŃării militare sovietice.
Articolul 5 al Tratatului menŃionat stipulează obligaŃia statelor semnatare de a-şi acorda
asistenŃă în cazul unui atac extern. Deci, se poate afirma că aceste state au optat pentru o
apărare colectivă ce revine unei alianŃe politico-militare, care are capacitatea de a
organiza activităŃile specifice prezervării intereselor lor fundamentale;
-temeiul juridic. Apărarea colectivă are o puternică justificare juridică. Pe de o parte, ea
este un tratat între două sau mai multe state întocmit în strictă conformitate cu normele
dreptului internaŃional. Pe de altă parte, fiecare stat, înainte de a adera la acest sistem de
apărare, supune dezbaterii şi aprobării parlamentului Ńării documentul de aderare. Deci, şi
40
din punctul de vedere al normelor juridice interne, participarea la apărarea colectivă este
aprobată legal;
-legitimitatea. Această trăsătură porneşte de la prevederile articolului 51 al Cartei
NaŃiunilor Unite, care stabileşte dreptul naŃional la apărare individuală sau colectivă a
tuturor statelor membre ONU22. Prin urmare, alegerea oricărei forme de apărare a unui
stat împotriva unei agresiuni externe este legitimă. OpŃiunea unui stat pentru apărarea
individuală (naŃională) sau apărarea colectivă depinde de o serie de factori interni şi
internaŃionali, dar în ambele cazuri este o activitate legitimă;
-descurajarea. ExistenŃa unui sistem de apărare colectivă are şi rolul de a descuraja
potenŃialii atacatori (un stat sau un grup de state, o organizaŃie politico-militară). Cel care
ar dori să atace cu forŃe militare un alt stat va avea suficiente reŃineri dacă „victima” este
parte componentă a unui sistem de apărare colectivă. Agresorul ştie că riposta va fi dată
de sistem şi nu doar de statul atacat. Acest lucru îl va determina să renunŃe la intenŃia sa
războinică şi să caute alte căi pentru atingerea scopurilor sale.
Aceste caracteristici ale apărării colective produc o serie de efecte (economice,
politice, sociale, militare, culturale) pentru statele care sunt parte ale acestui sistem de
promovare şi prezervare a intereselor naŃionale. Desigur, nu toate au urmări benefice, în
egală măsură, pentru toŃi cei implicaŃi în sistem.
În plan economic, apărarea colectivă poate contribui la ridicarea ratingului unui
stat, la sporirea încrederii investitorilor străini strategici în stabilitatea mediului de afaceri
din Ńara respectivă, la îmbunătăŃirea schimburilor de bunuri şi servicii cu parteneri
externi. Aceasta este posibil întrucât participarea statului la un sistem de apărare colectivă
este percepută atât în Ńară, cât şi în afara sa, ca o garanŃie a seriozităŃii şi existenŃei unor
rezultate economice pozitive, a stabilităŃii politice şi sociale, a climatului psihosocial
destins în comunităŃile umane, a bunelor relaŃii de vecinătate.
Sub aspect politic, apărarea colectivă exercită o influenŃă pozitivă semnificativă în
respectarea principiilor statului de drept şi ale economiei de piaŃă, a drepturilor omului, a
libertăŃilor democratice. Un stat care nu dovedeşte, în mod constant, prin tot ceea ce
întreprinde, în interior şi în afara sa, că este promotor al valorilor democratice, al
22
Office of Information and Press, Manualul NATO, Bruxelles, 2001, p. 353.
41
libertăŃilor umane, în general, nu poate spera ca cererea sa de aderare la un sistem de
apărare colectivă să fie acceptată.
Social, calitatea de participant la un sistem de apărare colectivă se reflectă în
îmbunătăŃirea coeziunii şi solidarităŃii umane, atât la nivelul comunităŃilor locale, cât şi al
grupurilor profesionale, politice, de muncă, al optimizării consensului naŃional, al sporirii
solidarităŃii naŃionale.
Din punct de vedere militar, participarea unui stat la un sistem de apărare
colectivă generează o serie de avantaje. În primul rând, se rezolvă optim problemele
referitoare la apărarea naŃională. Practic, cu eforturi umane, financiare şi materiale, la fel
sau mai mici ca în cazul organizării apărării naŃionale în mod individual, se obŃin
rezultate superioare pe toate planurile - de la formarea şi instruirea personalului la dotarea
cu mijloace de luptă moderne. În al doilea rând, armata naŃională se reorganizează,
derulând un proces multilateral, complex şi continuu de reformă, care astfel o face
compatibilă şi interoperabilă cu armatele celorlalte state cuprinse în sistemul de apărare
colectivă. În al treilea rând, prezervarea şi promovarea intereselor naŃionale se realizează
în condiŃii mult mai bune decât în cazul organizării apărării naŃionale în mod individual.
Aceasta pentru că răspunderile privind apărarea revin unei organizaŃii mai puternice din
punct de vedere militar decât exclusiv statului respectiv. În fine, armata naŃională îşi
poate crea acele structuri specializate de care apărarea colectivă are nevoie. De exemplu,
România are ca forŃe destinate pentru apărarea colectivă, potrivit „ForŃei Obiectiv 2007
revizuită fundamental”23, următoarele: forŃe sub comanda NATO; forŃe destinate NATO
şi UE; forŃe nominalizate pentru NATO şi alte forŃe pentru NATO. În acest fel, costurile
pentru apărare se menŃin la un nivel acceptabil pentru contribuabili, fapt ce se va reflecta
în atitudinile favorabile exprimate de opinia publică şi de mass-media faŃă de instituŃia
militarăşi activitatea specifică acesteia.
În plan cultural, participarea Ńării la sistemul de apărare colectivă oferă
posibilitatea ca unii cetăŃeni civili şi militari, care vor lucra în diferite structuri ale
23
După primirea invitaŃiei de aderare la NATO, România a parcurs un intens proces de reevaluare şi
adaptare a forŃelor sale Armate. Având la bază Directiva Ministerială a AlianŃei „NATO Ministerial
Directive” şi Angajamentele de la Praga privind capabilităŃile (Prague Capabilities Commitments-PCC),
Statul Major General a decis demararea unei ample reevaluări a Programului “ForŃa Obiectiv 2007”.
CerinŃele acestuia sunt impuse de misiunile ForŃelor Armate din România; contribuŃia la securitatea
României pet imp de pace; apărarea României şi a aliaŃilor săi; promovarea stabilităŃii şi securităŃii
regionale şi globale; sprijinirea autorităŃilor locale şi centrale în situaŃii de urgenŃă.
42
sistemului de apărare colectivă, să vină în contact direct cu alte culturi şi civilizaŃii.
Astfel, este posibil să se producă un schimb de valori şi cunoştinŃe între reprezentanŃi
statelor membre care se întâlnesc pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice apărării
colective. În plus, toŃi participanŃii vor folosi o limbă de circulaŃie internaŃională pentru a
comunica. Şi acesta este un bun prilej de cunoaştere reciprocă şi interinfluenŃare între
culturi şi psihologii naŃionale diferite24.
Desigur, este posibil ca apărarea colectivă, în afara efectelor menŃionate anterior,
toate cu valoare pozitivă, să aibă şi unele consecinŃe mai puŃin favorabile unuia sau altuia
dintre statele membre. Un exemplu l-ar putea constitui transferul către instituŃii
transnaŃionale a unor atribute proprii suveranităŃii naŃionale. La fel, nu este exclus ca
percepŃia populaŃiei privind necesitatea eforturilor pentru apărare să fie una negativă,
dacă se are în vedere aparenta lipsă a ameninŃărilor, mai ales a celei de tip militar la
adresa securităŃii naŃionale. De asemenea, este posibil ca utilitatea participării unor
structuri militare româneşti la misiuni de apărare colectivă, în alte spaŃii decât cel
naŃional, să nu fie înŃeleasă de către toŃi contribuabilii. În plus, sistemul apărării colective
poate adopta, pe plan intern şi extern, măsuri diverse ca natură şi conŃinut pe care, în mod
normal, statul respectiv nu le-ar fi luat.
Abordarea securităŃii pentru secolul al XXI-lea
AlianŃa este angajată într-o abordare extinsă a securităŃii, recunoscând importanŃa

factorilor politic, economic, social şi de mediu, suplimentar dimensiunii indispensabile a
apărării.
łelul colectiv al NATO este de a edifica o arhitectură de securitate europeană
pentru care contribuŃiile AlianŃei, la securitatea şi stabilitatea spaŃiului euroatlantic, şi a
celorlalte organizaŃii internaŃionale sunt complementare şi se consolidează reciproc, atât
prin adâncirea relaŃiilor între Ńările euroatlantice, cât şi prin gestionarea crizelor.
AlianŃa încearcă să întărească securitatea şi stabilitatea euroatlantică prin:
• păstrarea legăturii transatlantice;
24
Moştoflei, Constantin, DuŃu, Petre, op. cit., p. 89.
43
• menŃinerea unor capabilităŃi militare eficace şi suficiente pentru descurajare şi
apărare, pentru îndeplinirea întregului spectru de misiuni ale NATO;
• dezvoltarea IdentităŃii Europene de Securitate şi Apărare în cadrul AlianŃei, o
capacitate completă pentru gestionarea cu succes a crizelor;
• continuarea procesului de deschidere faŃă de noi membri şi urmărirea constantă a
relaŃiilor de parteneriat, cooperare şi dialog cu celelalte Ńări ca parte a abordării
problemelor de securitate euroatlantică prin cooperare, inclusiv în domeniul
controlului armamentelor şi dezarmării.
Principalele direcŃii de acŃiune ale NATO
Ataşamentul NATO faŃă de legătura transatlantică este indispensabil. AlianŃa este

angajată într-un parteneriat puternic şi dinamic între Europa şi America de Nord în
sprijinul valorilor şi intereselor pe care le au în comun. Securitatea Europei şi a Americii
de Nord este indivizibilă.
MenŃinerea unei capabilităŃi militare adecvate în vederea acŃiunii colective pentru
apărarea comună rămâne punctul central al obiectivelor de securitate ale AlianŃei. O
astfel de capabilitate, împreună cu solidaritatea politică, rămâne esenŃa capacităŃii
AlianŃei de a preveni orice încercare de a face uz de forŃă sau de intimidare şi garantează
faptul că o agresiune militară directă împotriva AlianŃei nu ar putea avea sorŃi de izbândă.
Summituri Nato
În 2008 a avut loc summitul NATO de la Bucureşti25. Din declaraŃia summitului

cităm26:
“1. Noi, şefii de stat şi de guvern ai Ńărilor membre ale AlianŃei Nord-Atlantice, ne-am
întâlnit astăzi pentru a extinde AlianŃa şi pentru a întări în continuare capacitatea noastră
de a răspunde actualelor şi noilor ameninŃări de securitate specifice secolului XXI. Am
evaluat progresele semnificative pe care le-am făcut în ultimii ani pentru transformarea
25
Vezi şi cronologia relaŃiilor România Nato http://www.mae.ro/node/5346
26
Pentru textul integral al declaratiei vezi şi http://www.summitbucharest.ro/ro/doc_201.html
44
NATO, convenind că acesta este un proces care trebuie să continue. Recunoscând
valoarea durabilă a legăturii transatlantice şi a NATO ca for esenŃial de consultări pe
tema securităŃii între Europa şi America de Nord, ne-am reafirmat solidaritatea şi
coeziunea, precum şi angajamentul asupra viziunii comune şi valorilor democratice pe
care le împărtăşim, cuprinse în Tratatul de la Washington. Principiul indivizibilităŃii
securităŃii aliate este fundamental. O apărare colectivă solidă a populaŃiilor, teritoriului şi
forŃelor noastre este scopul central al AlianŃei şi rămâne sarcina de securitate cea mai
importantă pe care o avem. Ne reiterăm încrederea în obiectivele şi principiile Cartei
NaŃiunilor Unite.
2. Astăzi am decis să invităm Albania şi CroaŃia să înceapă discuŃiile de aderare pentru a
se alătura AlianŃei. Felicităm aceste Ńări pentru istorica lor realizare, obŃinută prin ani de
muncă asiduă şi prin angajamentul demonstrat faŃă de securitatea noastră comună şi
valorile NATO. Aderarea acestor noi membri va întări securitatea tuturor din spaŃiul
euro-atlantic şi ne va aduce mai aproape de Ńelul nostru comun al unei Europe întregite,
libere şi paşnice. Securitatea euro-atlantică şi internaŃională este strâns legată de viitorul
Afganistanului ca stat paşnic, democratic, care respectă drepturile omului şi este lipsit de
ameninŃarea terorismului. Din acest motiv, ForŃa InternaŃională de AsistenŃă pentru
Securitate (ISAF), mandatată de NaŃiunile Unite, incluzând actualmente 40 de naŃiuni,
reprezintă principala noastră prioritate. Conlucrând cu afganii, am realizat progrese
semnificative, însă recunoaştem că provocările rămase necesită eforturi suplimentare.
Nici noi şi nici partenerii noştri afgani nu vom permite extremiştilor şi teroriştilor să
recâştige controlul asupra Afganistanului sau să-l utilizeze ca bază a terorismului care ne
ameninŃă pe toŃi. împreună cu partenerii noştri din ISAF şi cu implicarea directă a
preşedintelui Karzai, vom emite o declaraŃie privind Afganistanul. Această declaraŃie
stabileşte o viziune clară bazată pe patru principii: angajamentul comun şi ferm, pe
termen lung; sprijinul pentru întărirea conducerii şi responsabilităŃii afgane; abordarea
cuprinzătoare din partea comunităŃii internaŃionale, care să unească eforturile civile şi
militare, precum şi participarea şi cooperarea sporită cu vecinii Afganistanului, în special
cu Pakistanul. Ne exprimăm satisfacŃia faŃă de anunŃurile făcute de aliaŃi şi parteneri
privind contribuŃiile cu noi forŃe şi alte forme de sprijin, care demonstrează o dată în plus
hotărârea noastră; orice alte contribuŃii suplimentare vor fi binevenite. Salutăm, totodată,
45
numirea ambasadorului Kai Eide ca reprezentant special al secretarului general al
NaŃiunilor Unite pentru Afganistan şi şef al Misiunii de AsistenŃă a NaŃiunilor Unite în
Afganistan (UNAMA), care va aduce un plus de dinamism şi coerenŃă eforturilor
comunităŃii internaŃionale. Salutăm apropiata ConferinŃă de la Paris care va evalua
progresele înregistrate şi va întări eforturile internaŃionale în vederea continuării
implementării Strategiei - cadru pentru Afganistan ("Afganistan Compact").
11. Aşa cum ne demonstrează experienŃele din Afganistan şi Balcani, comunitatea
internaŃională are nevoie să conlucreze mai strâns şi să aibă o abordare cuprinzătoare
pentru a răspunde cu succes provocărilor de azi şi de mâine la adresa securităŃii. O
implementare eficientă a abordării cuprinzătoare necesită cooperarea şi contribuŃia
tuturor actorilor importanŃi, inclusiv a organizaŃiilor neguvernamentale şi organismelor
locale relevante. în acest sens, este important ca toŃi actorii internaŃionali majori să
acŃioneze într-un mod coordonat, aplicând un larg spectru de instrumente civile şi
militare printr-un efort concertat, care Ńine cont de mandatele şi atuurile fiecăruia. Am
aprobat un Plan de acŃiune care cuprinde un set de propuneri pragmatice de dezvoltare şi
implementare a contribuŃiei NATO la abordarea cuprinzătoare. Aceste propuneri au
scopul de a îmbunătăŃi aplicarea coerentă a instrumentelor NATO de gestionare a crizelor
şi de a întări cooperarea practică la toate nivelurile, cu alŃi actori, după caz, inclusiv
propuneri privind sprijinul pentru stabilizare şi reconstrucŃie. Acestea se referă la domenii
precum planificarea şi conducerea operaŃiilor; instruire şi educaŃie; amplificarea
cooperării cu actori externi. însărcinăm Consiliul în Sesiune Permanentă să implementeze
acest Plan de AcŃiune cu prioritate şi să îl menŃină permanent în atenŃie, Ńinând seama de
toate evoluŃiile relevante şi de lecŃiile învăŃate.
14. RelaŃiile NATO-UE acoperă o gamă largă de probleme de interes comun privind
securitatea, apărarea şi managementul crizelor, inclusiv lupta împotriva terorismului,
dezvoltarea de capabilităŃi militare coerente şi care se susŃin reciproc, precum şi
planificarea urgenŃelor civile. Cooperarea noastră de succes în Balcanii de Vest, inclusiv
în operaŃiunea UE Althea prin aranjamentele Berlin plus, contribuie la pacea şi
securitatea din regiune. în spiritul aceloraşi valori comune şi interese strategice, NATO şi
UE cooperează şi vor continua să conlucreze în operaŃiuni-cheie de gestionare a crizelor.
Recunoaştem valoarea pe care o aduce o apărare europeană mai puternică şi mai capabilă,
46
în măsură să furnizeze capabilităŃi cu care să răspundă provocărilor cu care atât NATO,
cât şi UE se confruntă. De aceea, sprijinim eforturi care să se susŃină reciproc pentru
atingerea acestui scop. Succesul unor astfel de eforturi prezente şi viitoare, necesită un
angajament sporit pentru a asigura metode eficiente de conlucrare. Prin urmare, suntem
hotărâŃi să îmbunătăŃim parteneriatul strategic NATO-UE, conform celor agreate de
ambele noastre organizaŃii, pentru o cooperare mai strânsă şi o eficienŃă sporită, precum
şi pentru a evita duplicări inutile, într-un spirit de transparenŃă şi cu respectarea
autonomiei celor două organizaŃii. O Uniune Europeană mai puternică va contribui în
continuare la securitatea noastră comună.
28. Reamintim că parteneriatul NATO-Rusia a fost conceput ca un element strategic
pentru întărirea securităŃii în spaŃiul euro-atlantic, întemeiat pe principii, valori şi
angajamente fundamentale, inclusiv democraŃia, libertăŃile civile şi pluralismul politic.
Privind în urmă, la istoria de peste un deceniu, am dezvoltat un dialog politic şi proiecte
concrete pe o gamă largă de subiecte de securitate internaŃională, unde avem obiective şi
interese comune. Deşi suntem preocupaŃi de recentele declaraŃii şi acŃiuni ruseşti, pe
subiecte cheie de securitate şi de interes comun, precum Tratatul privind ForŃele
ConvenŃionale din Europa (CFE), suntem pregătiŃi să continuăm să lucrăm cu Rusia, ca
parteneri egali în domenii de interes comun, aşa cum este prevăzut în DeclaraŃia de la
Roma şi în Actul Fondator. Trebuie să ne continuăm eforturile comune în lupta împotriva
terorismului şi în domeniul neproliferării armelor de distrugere în masă şi a mijloacelor
de transport al acestora. îndemnăm Rusia să se angajeze activ în ofertele importante de
cooperare care i-au fost prezentate. Considerăm că discuŃiile bilaterale Statele Unite -
Rusia cu privire la apărarea antirachetă şi CFE, printre alte teme, pot aduce o contribuŃie
importantă în acest domeniu. Considerăm că potenŃialul Consiliului NATO-Rusia (NRC)
nu este pe deplin realizat şi rămânem pregătiŃi să identificăm şi să urmărim oportunităŃi
pentru acŃiuni comune în format 27, reamintind principiul independenŃei deciziilor şi
acŃiunilor NATO sau ale Rusiei. Reafirmăm Rusiei că politica uşilor deschise a NATO şi
eforturile prezente, precum şi cele viitoare privind apărarea antirachetă a NATO sunt
menite să ofere un răspuns mai bun faŃă de provocările de securitate cu care toŃi ne
confruntăm şi reiterăm faptul că, departe de a reprezenta o ameninŃare pentru relaŃia
noastră, acestea oferă oportunităŃi de a aprofunda cooperarea şi stabilitatea.
47
37. Proliferarea rachetelor balistice reprezintă o ameninŃare crescândă pentru populaŃia,
teritoriul şi forŃele AlianŃei. Apărarea antirachetă este parte a unui răspuns mai amplu de
contracarare a acestei ameninŃări. De aceea, recunoaştem contribuŃia substanŃială pe care
planificata dislocare în Europa a capabilităŃilor de apărare antirachetă ale SUA o aduce
protecŃiei AliaŃilor împotriva rachetelor balistice cu rază lungă de acŃiune. Explorăm
modalităŃi de conectare a acestor capabilităŃi cu eforturile curente ale NATO în domeniul
apărării antirachetă, ca o cale de a ne asigura că ele vor constitui parte integrantă a
oricărei arhitecturi viitoare a sistemului NATO de apărare antirachetă. Având în vedere
principiul indivizibilităŃii securităŃii AliaŃilor, precum şi pe cel al solidarităŃii NATO,
însărcinăm Consiliul Nord-Atlantic în Sesiune Permanentă să dezvolte opŃiuni pentru o
arhitectură cuprinzătoare a sistemului de apărare antirachetă care să asigure acoperirea
tuturor teritoriilor şi populaŃiilor aliate care nu sunt acoperite altfel de sistemul american,
în scopul reevaluării lor la summit-ul NATO din 2009, în vederea fundamentării oricărei
decizii politice viitoare.”
În 2009, summitul a avut loc la Baden-Baden şi Kehl, Germania, şi în Strasbourg,
FranŃa.
MenŃionăm şi summitul din 2010, care a avut loc la Lisabona. Summitul NATO-
Rusia a dus la un nou concept de securitate- scutul antirachetă. Sistemele terestre de
rachete urmează a fi instalate pana in 2015 în Polonia, Romania sau în ambele Ńări. In
2018 vor fi aduse drone capabile sa elimine amenintari aeriene, iar pana in 2020 ar urma
sa fie instalate sisteme cu raza mai lunga de actiune, care sa contracareze eventuale
rachete intercontinentale. Acestea vor fi sustinute de sisteme radar puternice, precum cel
din Fylingdales din North YorkshireRusia s-a declarat de accord cu instalarea unor astfel
de dispozitive în Europa. În cadrul aceleiaşi întâlniri membrii NATO au decis retragerea
trupelor din Afganistan. Având la bază respectarea universală a articolului 5 din Tratat,
care precizează că: „PărŃile convin ca un atac armat împotriva uneia sau a mai multora
dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat ca un atac împotriva
tuturor”, NATO a declarat ca apărarea anti-rachetă reprezintă o bază de competenŃă a
AlianŃei, în perioada imediat următoare adoptării noului plan strategic.
48
Bibliografie:

2002
Bucureşti,1996
2001
Beck, 2005
• NATO şi securitatea
• România şi NATO
• Obiectivele NATO
• Noul concept de securitate în viziunea NATO. Lisabona 2010
49
Capitolul IV
Consiliul EUROPEI27
Consiliul Europei este o organizaŃie internaŃională cu sediul la

Strasbourg, creată la 5 mai 1949 de 10 state: Belgia, Danemarca, FranŃa, Irlanda Italia,
Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda şi Suedia. În prezent are 47 de state
membre. România a devenit membră a Consiliului Europei la data de 7 octombrie 1993,
odată cu depunerea instrumentului de aderare la Statutul OrganizaŃiei. În prealabil,
Parlamentul României dobândise statutul de invitat special la Adunarea Parlamentara (1
februarie 1991), un statut similar fiind obtinut şi de Guvernul României ca urmare a
aderării la ConvenŃia culturală europeana (19 decembrie 1991).
România este reprezentata în Comitetul Miniştrilor de ministrul afacerilor externe,
iar în Adunarea Parlamentară de o delegaŃie formată din 10 reprezentanti şi 10 supleanŃi.
DelegaŃia română la Congresul AutorităŃilor Locale şi Regionale din Europa are o
compoziŃie similară. De asemenea, România este reprezentată de un judecător la Curtea
Europeană a Drepturilor Omului.
Limbile oficiale ale Consiliului Europei sunt engleza şi franceza. Germana,
italiana şi rusa sunt utilizate ca limbi de lucru.
27
http://www.coe.int/
50
Obiectivele Consiliului Europei
Conform Statutului Consiliului Europei28, scopul Consiliului Europei este de a realiza o

mai mare unitate între membrii săi pentru salvgardarea şi realizarea idealurilor şi
principiilor care sunt moştenirea lor comună şi pentru facilitarea progresului lor
economic şi social. Acest scop va fi promovat prin organele consiliului, prin discutarea
chestiunilor de interes comun şi prin încheierea de acorduri şi adoptarea unor acŃiuni
comune în domeniile economic, social, cultural, ştiinŃific, juridic şi administrativ, precum
şi prin salvgardarea şi respectarea pe mai departe a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale
ale omului. Participarea membrilor la lucrările Consiliului Europei nu va afecta
activitatea acestora în cadrul O.N.U. şi a altor organizaŃii sau uniuni internaŃionale la care
ele sunt părŃi. Chestiunile referitoare la apărarea naŃională nu Ńin de competenŃa
Consiliului Europei.
Principalele obiective ale acestei organizaŃii internaŃionale sunt:
• Protejarea drepturilor omului, a democratiei pluraliste si a suprematiei dreptului;
• Favorizarea constientizarii si incurajarea dezvoltarii identitatii si diversitatii
culturale ale Europei;
• Cautarea solutiilor pentru problemele cu care se confrunta societatea europeana:
discriminarea minoritatilor, xenofobia, intoleranta, bioetica si clonarea umana,
terorismul, traficul de fiinte umane, crima organizata si coruptia,
cibercriminalitatea, violenta contra copiilor etc.;
• Dezvoltarea stabilitatii democratice in Europa prin sustinerea reformelor politice,
legislative si constitutionale.
Structura Consiliului Europei

a) Comitetul Miniştrilor
Comitetul Miniştrilor este principala instanŃă de decizie. Fiecare stat membru este
reprezentat în Comitet de ministrul de externe sau de reprezentantul permanent al
guvernului (delegaŃii miniştrilor). Comitetul studiază urmările care se dau recomandărilor
Adunării parlamentare şi Congresului puterilor locale şi regionale ale Europei, ale
28
Disponibil la http://www.irdo.ro/file.php?fisiere_id=4&inline=
51
propunerilor diverselor comitete interguvernamentale şi ale conferinŃelor miniştrilor
specializaŃi. Adoptă programul de activităŃi şi bugetul Consiliului Europei.
DiscuŃiile în cadrul Comitetului Miniştrilor privesc toate subiectele politice de
interes comun, cu excepŃia problemelor de apărare: aspectele politice ale integrării
europene, dezvoltarea cooperării, apărarea instituŃiilor democratice şi protecŃia drepturilor
omului, altfel spus toate problemele care necesită identificarea unor soluŃii de nivel
european.
Miniştrii exercită preşedinŃia Comitetului pe rând, pe o durată de şase luni.
Schimbările de preşedinŃie se efectuează în mod tradiŃional în mai şi în noiembrie.
Miniştrii de externe ai statelor membre se reunesc cel puŃin de două ori pe an pentru a
trage concluzii asupra cooperării europene şi actualităŃii politice, şi pentru a impulsiona
politica necesară activităŃilor OrganizaŃiei.
Deciziile Comitetului Miniştrilor sunt transmise guvernelor sub formă de
recomandări sau fac obiectul unor convenŃii şi acorduri europene obligatorii din punct de
vedere juridic pentru statele care le-au ratificat. Comitetul Miniştrilor adoptă de asemenea
declaraŃii sau rezoluŃii privind probleme politice de actualitate.
În caz de încălcare gravă a obligaŃiilor sale statutare, Comitetul Miniştrilor poate
suspenda dreptul de reprezentare al unui stat membru, să-l invite să se retragă, şi chiar să
decidă că acesta a încetat să aibă calitatea de membru al OrganizaŃiei.
Comitetul Miniştrilor veghează, de asemenea, la punerea în practică efectivă a
convenŃiilor şi acordurilor încheiate între statele membre. Această responsabilitate
priveşte în special convenŃiile esenŃiale cum sunt cele ce privesc drepturile omului,
(ConvenŃia europeană a Drepturilor Omului, Carta socială europeană, ConvenŃia
europeană pentru prevenirea torturii, ConvenŃia-cadru pentru protecŃia minorităŃilor
naŃionale) şi care au prevăzut existenŃa unor mecanisme de control.
b) Adunarea parlamentară
Adunarea parlamentară a Consiliului Europei a fost prima adunare europeană
creată în istoria continentului nostru. Constituită din delegaŃiile a 40 de parlamente
naŃionale, ea rămâne una dintre cele mai importante adunări europene.
Adunarea abordează subiecte de actualitate şi teme cu caracter prospectiv care au
legătură îndeosebi cu problemele societăŃii şi chestiunile de politică internaŃională.
52
Deliberările sale joacă un rol important în orientarea activităŃilor Comitetului Miniştrilor.
În plus, ele se repercutează prin intermediul parlamentarilor pe lângă parlamentele
naŃionale şi exercită astfel o influenŃă asupra guvernelor naŃionale.
Textele adoptate de Adunare oferă orientări Comitetului Miniştrilor, guvernelor,
parlamentelor şi partidelor politice naŃionale. În genere, Adunarea se reuneşte de patru ori
pe an, la Strasbourg, oraş desemnat în acest sens în mod simbolic ca reprezentând
"reconcilierea postbelică între popoare şi naŃiuni", cunoscut fiind faptul că se află situat la
zona de frontieră a FranŃei cu Germania, în regiunea Alsacia, teritoriu disputat de-a
lungul secolelor de cele două state.
c) Congresul AutorităŃilor Locale şi Regionale ale Europei
Congresul AutorităŃilor Locale şi Regionale ale Europei este compus din
reprezentanŃi ai tuturor statelor membre şi care formează Camera autorităŃilor locale şi,
respectiv, Camera regiunilor. El îşi desfăşoară lucrările într-o singură sesiune plenară
anuală la Strasbourg. RaŃiunea constituirii sale a fost de a consolida, în acest mod,
structurile democratice de bază, îndeosebi în noile democraŃii.
d) Secretariatul general
Secretariatul general este alcătuit din circa 1300 de funcŃionari europeni şi are
menirea de a asista tehnic toate organele şi organismele ce se reunesc sub egida
Consiliului Europei.
În 2009, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a ales în funcŃia de
Secretar General pe Thorbjørn Jagland (Norvegia) pentru un mandat de cinci ani.
Conform declaraŃiei secretarului general, planul strategic de acŃiune al Consiliului
Europei are următoarele priorităŃi29:
• definirea cu statele membre a rolului şi responsabilităŃilor Consiliului Europei şi
stabilirea unui mandat clar al OrganizaŃiei;
• întărirea normelor democratice şi asigurarea că statele membre le respectă;
• examinarea securităŃii şi criminalităŃii în statele membre, în special corupŃia,
spalarea de bani, cybercriminalitatea, traficul de fiinŃe umane, traficul cu droguri;
• avansarea de programe specifice privind drepturile omului, democraŃia, refugiaŃii,
coeziunea socială, cultura şi problemele de mediu;
29
Vezi şi http://www.coe.int/T/SECRETARYGENERAL/SG/
53
• elaborarea de noi iniŃiative vizând lupta contra terorismului internaŃional;
• lupta contra torturii şi tratamentelor degradante;
• combaterea rasismului, antisemitismului şi islamofobiei;
• promovarea egalităŃii şi tratamentelor echitabile fără deosebire de sex, etnie,
convingeri religioase sau politice;
• tratarea de o manieră justă şi echitabilă a tuturor Ńărilor, indiferent de mărime,
bogaŃie sau locaŃie geografică;
• construirea unor relaŃii mai eficace cu Uniunea Europeană, NaŃiunile Unite,
OSCE şi organizaŃiile regionale şi neguvernamentale; evaluarea rezultatelor
acŃiunilor întreprinse pentru îmbunatăŃirea eficacităŃii şi vizibilităŃii Consiliului
Europei.
ConvenŃia europeană a drepturilor omului
ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului a fost precedată de DeclaraŃia

Universală a Drepturilor Omului şi de DeclaraŃia Americană a Drepturilor şi Îndatoririlor
Omului.
ConvenŃia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a LibertăŃilor Fundamentale,
elaborată în cadrul Consiliului Europei30, deschisă pentru semnare la Roma la 4
noiembrie 1950, a intrat în vigoare în septembrie 1953. De la intrarea în vigoare a
ConvenŃiei, dezvoltări importante au intervenit ca urmare a adoptării unui număr de
treisprezece protocoale adiŃionale. Protocoalele 1, 4, 6, 7, 12 şi 13 au adăugat drepturi şi
libertăŃi celor consacrate de convenŃie. Protocolul 2 a conferit CurŃii puterea de a emite
avize consultative. Protocolul 9 a deschis petiŃionarilor individuali posibilitatea de a-şi
prezenta cauza în faŃa CurŃii, sub rezerva ratificării instrumentului respective de către
statul acuzat şi a acceptării de către un Comitet de filtrare. Protocolul 11 a restructurat
mecanismul de control. DispoziŃiile acestui Protocol au asigurat creşterea noului sistem,
în special prin aceea că a permis accesul direct în faŃa CurŃii al persoanelor fizice şi
juridice aflate sub jurisdicŃia statelor contractante. Celelalte Protocoale se refereau la
organizarea instituŃiilor înfiinŃate de ConvenŃie şi la procedura de urmat în faŃa acestora.
30
Primul act major al Consiliului Europei
54
La 1 octombrie 2009 a intrat în vigoare Protocolul nr. 14bis cu privire la ConvenŃia
Europeană a Drepturilor Omului. Protocolul nr. 14bis urmăreşte eficientizarea activităŃii
Curtii Europene a Drepturilor Omului, în contextul cresterii numărului de cauze pe rolul
acesteia. Acest Protocol, care include două proceduri specifice31 privind numărul de
judecători care examineaza cererile şi decide cu privire la admisibilitatea lor în fond, a
fost aplicat ca o măsură temporară până la intrarea în vigoare a Protocolului nr. 14.
Alexander Konovalov, ministrul rus al Justitiei, a ratificat Protocolul nr. 14 la ConvenŃia
europeană a drepturilor omului cu ocazia conferinŃei privind viitorul CEDO, care a avut
loc la Interlaken, ElveŃia, în 18-19 februarie 2010. La aceasta au participat ministrii
responsabili pentru drepturile omului din cele 47 de state membre ale Consiliului
Europei. De altfel, prima cauză în care a fost analizată admisibilitatea în raport cu acest
protocol a fost cauza Adrian Mihai Ionescu vs. Romania din data de 1 iunie 201032.
Astfel, de la intrarea în vigoare a Protocolului numărul 14, a apărut un nou criteriu de
admisibilitate a cererilor formulate la CEDO: „Curtea declară inadmisibilă orice cerere
individuală introdusă în aplicarea articolului 34 dacă consideră că:
a. cererea este incompatibilă cu prevederile ConvenŃiei sau Protocoalelor sale, în
mod vădit nefondată sau abuzivă; sau
b. reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu important, cu excepŃia faptului dacă
respectarea drepturilor omului garantate de ConvenŃie şi Protocoalele sale nu cer în mod
obligatoriu examinarea fondului cererii şi cu condiŃia de a nu respinge din acest motiv
nici o cauză care nu a fost examinată în modul cuvenit de către o instanŃă judecătorească
internă”.33
Pe plan intern, CEDO a fost ratificată prin legea nr. 30/1994, publicată în
Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994. Textul ConvenŃiei, modificat prin Protocolul
31
- completul judecătorului unic, care are competenŃa să respingă o cerere ca inadmisibilă (până acum
această competenŃă revenea unui complet alcătuit din trei judecători);
- completul format din trei judecători poate să admita şi să soluŃioneze cauza cu privire la cereri vădit
întemeiate precum şi în cele în care exista o jurisprudenŃă clară, aşa numitele cauze repetitive (aceste cazuri
erau de competenŃa camerele cu şapte judecători sau Marii Camere)
32
Comunicatul CEDO poate fi citit la
http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?action=html&documentId=870659&portal=hbkm&source=exte
rnalbydocnumber&table=F69A27FD8FB86142BF01C1166DEA398649
33
Protocolul numărul 14
55
11 la CEDO, încheiat la Strasbourg la 11 mai 1994, a fost ratificat de România prin legea
nr. 79/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 147 din 13 iulie 1995.
JurisprudenŃa este ansamblul hotărârilor definitive pronunŃate de către un organ
jurisdicŃional (european sau naŃional), iar justiŃiabilitatea reprezintă capacitatea normelor
de garantare a drepturilor persoanei de a fi suficient de concrete pentru a putea da
efectivitate enunŃului normativ în cazul unor împrejurări specifice prin care a trecut
persoana care se consideră victimă a violării drepturilor omului. Hotărârile CEDO
constituie un model de interpretare şi aplicare a legii prin claritatea şi coerenŃa
raŃionamentelor, prin consecvenŃa şi predictibilitatea interpretării normelor ce consacră
drepturile şi libertăŃile fundamentale pe care le are fiecare cetăŃean34. Pevederile
ConvenŃiei şi ale protocoalelor sale adiŃionale nu pot fi interpretate şi aplicate corect
decât prin raportare la jurisprudenŃa CurŃii. Din această cauză, Corneliu Bîrsan35 afirmă
că normele cuprinse în ConvenŃie şi în protocoalele sale adiŃionale alcătuiesc, împreună
cu jurisprudenŃa organelor sale, un bloc de convenŃionalitate.
ConvenŃia vizează asigurarea de către state a respectării Drepturilor Omului,
Statului de drept şi principiilor DemocraŃiei pluraliste. Acceptarea sa, inclusiv jurisdicŃia
obligatorie a CurŃii şi caracterul obligatoriu al hotărârilor sale, este în prezent o condiŃie
de a fi membru al Consiliului Europei. În prezent, ConvenŃia este parte integrantă a
sistemului juridic intern al Statelor membre. Respectarea sa este asigurată şi de Uniunea
europeană, cu toate că problema aderării Uniunii la sistemul de protecŃie stabilit de către
Consiliul Europei rămâne a fi deschisă. Din punct de vedere practic, succesul ConvenŃiei
se explică în mare parte prin mecanismul său de control dezvoltat, care a făcut posibilă o
garantare concretă şi eficientă a drepturilor şi libertăŃilor pe care le enunŃă.
Executarea hotărârilor CurŃii este un aspect al mecanismului instaurat de
ConvenŃie încă destul de puŃin cunoscut publicului, dar care este de o importanŃă capitală.
Dacă ConvenŃia se prezentă ca unul din elementele cheie ale arhitecturii politice
europene, oare aceasta nu se datorează chiar faptului că executarea fiecărei hotărâri
34
Cazurile României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (SelecŃiuni 2005-2006), Bucureşti, 2006,
p. 5
35
Bîrsan, Corneliu, ConvenŃia europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole, vol. I, Drepturi şi
libertăŃi, editura CH. BECK, 2005, p. 103
56
individuale ce constată că un Stat a încălcat ConvenŃia constituie obiectul unui control
atent şi sistematic din partea altor State reunite în cadrul Comitetului Miniştrilor?36
Articolul 1 al ConvenŃiei consacră obligaŃia de a respecta drepturile omului de
către părŃilor contractante. În general, ConvenŃia se aplică, deci, cetăŃenilor statelor
contractante, dar nu este necesar de a stabili o legătura juridică stabilă precum
“cetăŃenie”, “reşedinŃa” sau “domiciliul”; este suficient ca statul să poată exercita o
anumită putere asupra celui interesat. Aceasta explică faptul că deşi 45 de State sunt
membre ale ConvenŃiei Europene, până astăzi cetăŃeni din peste 150 de Ńări au depus
cereri la Comisia Europeană a Drepturilor Omului sau la Curtea europeană a Drepturilor
Omului.
Exercitarea drepturilor şi libertăŃilor recunoscute de ConvenŃie37 trebuie să fie
asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie,
opinii politice sau orice alte opinii, origine naŃională sau socială, apartenenŃa la o
minoritate naŃională, avere, naştere sau orice altă situaŃie.
În caz de război sau de alt pericol public ce ameninŃă viaŃa naŃiunii, orice înaltă
parte contractantă poate lua măsuri care derogă38 de la obligaŃiile prevăzute de ConvenŃie,
în masura strictă în care situaŃia o cere şi cu condiŃia ca aceste măsuri să nu fie în
contradicŃie cu alte obligaŃii care decurg din dreptul internaŃional39. Orice înaltă parte
contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe secretarul
general al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au
determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze pe secretarul general al
Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi de la
care dispoziŃiile convenŃiei devin din nou aplicabile.
Drepturile şi libertăŃile definite de ConvenŃie şi de protocoalele sale determină
competenŃa materială.
36
Vezi rezoluŃia Adunarii Parlamentare (2000)1226 din 28 septembrie 2000
37
Articolul 14 al ConvenŃiei. Vezi şi Principiul egalităŃii, consacrat în art. 16 alin. (1) ConstituŃia
României: „CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, se
înfăŃisează ca o regulă esenŃială pentru toate societăŃile moderne şi democratice şi art. 10 al DeclaraŃiei
Universale a Drepturilor Omului precizează că: „orice persoană are dreptul în deplină egalitate, ca litigiul
său să fie examinat în mod echitabil şi în mod public de un tribunal independent şi imparŃial.
38
DispoziŃia nu îngăduie nicio derogare de la articolul 2, cu excepŃia cazului de deces rezultând din acte
licite de război, şi nici de la articolul 3, articolul 4 paragraful 1 si articolul 7.
39
Articolul 15 al ConvenŃiei
57
Bibliografie:

2002
Bucureşti,1996
2001
Beck, 2005
• Humă, Ioan, Drept comunitar. Partea generală, editura Didactică şi Pedagogică,
2007
• Manolache, Octavian, Drept comunitar. InstituŃii comunitare, All Beck, 1999
• Structurile principale ale Consiliului Europei

• AtribuŃiile Consiliului Europei
• CEDO şi importanŃa sa în protecŃia drepturilor omului
• Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Structură şi atribuŃii
• AtribuŃiile comisarului pentru drepturilor omului
58
Capitolul V
OSCE (The Organization for Security and Co-operation in Europe)40
OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa41 (OSCE) a apărut în

anul 1973, iniŃial sub numele de ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa.
Cunoscută ulterior drept "procesul de la Helsinki", CSCE a constituit un forum de dialog
şi negocieri multilaterale între Est şi Vest.
Istoria CSCE se împarte în două perioade:
- Între anii 1975-1990 (semnarea Actului Final de la Helsinki şi, respectiv, a
Cartei de la Paris pentru o nouă Europă), în care CSCE a funcŃionat ca un proces de
conferinŃe şi reuniuni periodice.
- EvoluŃiile pe planul securităŃii europene apărute în anii ‘90 au impus
schimbări fundamentale atât în ceea ce priveşte structura şi caracterul instituŃional al
procesului început la Helsinki, cât şi rolul acestuia. ConferinŃa la nivel înalt de la
Budapesta, 1994, a hotărât adoptarea denumirii de OrganizaŃie pentru Securitate şi
Cooperare în Europa (OSCE).
OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (O.S.C.E.), forumul în care
se regăsesc toate Ńările Europei, alături de Canada şi Statele Unite, reprezintă un element
cheie al arhitecturii europene de securitate.
La 3 iulie 1973 s-au deschis lucrările ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în
Europa, cu participarea a 35 de state europene (fără Albania, dar cu SUA şi Canada). La
început a fost un proces de consultare politică, un forum multilateral de dialog şi
negociere, fără structuri permanente, care încercă să organizeze destinderea pe continent.
Statele membre au semnat la 30 iulie 1975 în capitala Finlandei, "Actul final de la
Helsinki", document prin care sunt stabilite: principii fundamentale, destinate să stea la
baza relaŃiilor, dintre state; măsuri de creştere a încrederii în domeniul militar; hotărârea
statelor membre de a continua examinarea şi elaborarea unei metode general acceptabile
pentru reglementarea paşnică a disputelor; măsuri în privinŃa respectării drepturilor
40
http://www.osce.org/
41
Popescu, A., Jinga, I., OrganizaŃii europene şi euroaltantice, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p.
156
59
omului şi a libertăŃilor fundamentale; o bază de cooperare în domeniul economic,
cultural, al ştiinŃei şi al tehnologiei.
Conform Actului final de la Helsinki, s-a hotarât continuarea şi aprofundarea
procesului CSCE. În acest scop, a funcŃionat până în 1990 sub forma unor reuniuni şi
conferinŃe, stabilind o serie de norme şi angajamente şi analizând periodic felul cum sunt
implementate acestea: Belgrad (‘77-’78), Madrid (‘80-’83), Viena (‘86-’89). Dupa 1990
CSCE este forumul în care se stabilesc primele negocieri în materie de securitate
europeană.
La întâlnirea la vârf de la Paris, din noiembrie 1990, se adoptă „Carta pentru o
noua Europa", care marchează sfârşitul formal al razboiului rece şi începutul
instituŃionalizării CSCE42. Tot acum, statele membre în cele doua alianŃe militare
semnează "Tratatul asupra forŃelor armate convenŃionale in Europa" (CFE) care limitează
forŃele convenŃionale în Europa, de la Atlantic la Urali.
Şefii de stat şi de guvern din Ńările participante la CSCE au adoptat la finalul
reuniunii de analiză din iulie 1992 la Helsinki, DeclaraŃia intitulata "Provocările
schimbării". Documentul precizeaza că CSCE este un acord regional în spiritul cap.8 al
Cartei ONU şi reflectă acordul la care se ajunsese asupra întăririi instituŃiilor CSCE,
asupra elaborării unei structuri de alarmare rapidă, de prevenire a conflictelor şi de
gestionare a crizelor (cuprinzând misiuni de anchetă şi misiuni de raportori). Cu acelaşi
prilej se hotărăşte crearea, la Viena, a unui forum CSCE pentru cooperarea în domeniul
securităŃii, Forum care, în noiembrie 1993, a adoptat 4 documente importante privind
măsurile de stabilizare a situaŃiilor de criză localizate, principiile pe care să se bazeze
transferurile de arme convenŃionale, planificarea apărării, precum şi contactele şi
cooperarea pe plan militar.
La finalul conferinŃei de analiză a CSCE din 1994 de la Budapesta este adoptat
documentul intitulat "Spre un parteneriat real într-o era noua" care cuprinde: schimbarea
de nume a CSCE, devenită de la 1 ianuarie 1995, Organizatia pentru Securitate şi
Cooperare în Europa (OSCE); continuarea dezvoltării mijloacelor CSCE în materie de
42
Carta nu are caracterul unui act cu valoare constituŃională, ci reprezintă un program de perspectivă în
construirea Europei pe doi piloni principali: revenirea la valorile democraŃiei occidentale şi dezvoltarea
instituŃională. Transformarea CSCE în OSCE, care a avut loc în 1994, a determinat şi importante mutaŃii
calitative.
60
prevenire a conflictelor şi de gestionare a crizelor; un cod de conduită asupra aspectelor
politico-militare ale securităŃii.
Summitul de la Lisabona din 1996, prin documentul "Un model de securitate
comun şi cuprinzător pentru Europa sec. XXI" prezintă provocarile la adresa securităŃii
statelor membre şi posibilităŃile de cooperare pentru preintâmpinarea lor.
La Istambul, în ianuarie 1999 au fost adoptate "Carta pentru securitatea europeană" şi
alte documente referitoare la măsurile de încredere şi securitate, precum şi la reducerea
forŃelor armate convenŃionale in Europa.
Astazi OSCE este o organizaŃie paneuropeană de securitate, care în rândul celor
55 de state membre (54 + Iugoslavia suspendată în 1992) include toate statele europene,
SUA, Canada şi fostele republici sovietice din Asia Centrala. Este concepută pentru a
servi drept instrument de primă instanŃă pentru avertizarea din timp şi prevenirea
conflictelor, gestionarea conflictelor şi reconstrucŃia post-conflict în Europa43. Regulile
de bază sunt egalitatea membrilor şi consensul în adoptarea deciziilor.
OSCE este structurată astfel:
• Consiliul Permanent, alcătuit din reprezentanŃii statelor membre ale organizaŃiei;

se reuneşte săptămânal la Viena, pentru a dezbate şi lua decizii în toate domeniile
aferente OSCE;
• Consiliul Superior; dezbate periodic aspectele de natură politică;
• Consiliul Ministerial, reunirea miniştrilor de externe;
• Preşedintele în exercitiu al OSCE, respectiv ministrul de externe al Ńării
desemnate, asistat de precedentul şi urmatorul; deŃine întreaga responsabilitate a
activităŃii executive a organizaŃiei;
• Secretarul general al OSCE actioneaza in calitate de reprezentant al presedintelui
in exercitiu, pe care il sprijina in toate activitatile destinate sa duca la indeplinirea
obiectivelor OSCE. Secretariatul mai include: Centrul de Prevenire a Conflictelor,
Departamentul de Administratie si Operatiuni si Coordonatorul activitatilor OSCE
in domeniul economic si cel al mediului.
43 Nicolae Paun, Istoria constructiei europene, Editura Fundatia pentru Studii Europene, 1999, p.53
61
• Biroul pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului; joaca un rol important
in monitorizarea alegerilor si dezvoltarea de institutii nationale electorale sau de
aparare a drepturilor mentionate.
• Inaltul Comisar pentru Minoritatile Nationale (functie ocupata acum de olandezul
Max van der Stoel); are un rol important in semnalarea din timp si prevenirea
conflictelor, prin recomandari si rapoarte incurajeaza mentinerea unei politici a
nonconfruntarii.
• Reprezentantul OSCE pentru Libertatea Media; urmareste indeaproape
evenimentele din aceasta sfera de activitate si reactioneaza promt fata de orice
incarcare a principiilor organizatiei si angajamentelor statelor participante, in ce
priveste libertatea de opinie si cea a presei.
• Adunarea Parlamentara; alcatuita din 300 de reprezentanti ai tuturor tarilor
membre; isi desfasoara sesiunea anuala in luna iulie; dezbate teme de larg interes
si adopta rezolutii si recomandari specifice profilului OSCE.
• Curtea de Conciliere si Arbitraj prin care statele semnatare ale Conventiei pot
supune atentiei o problema in divergenta, urmând ca aceasta sa fie reglementata
de Tribunalul de Arbitraj sau de Comisia de Conciliere.
OSCE si-a stabilit urmatoarele prioritati:
• consolidarea valorilor comune ale statelor membre si ajutarea lor in construirea

societatii civile democratice, bazate pe suprematia legii;
• prevenirea conflictelor locale, restaurarea stabilitatii si readucerea pacii in zonele
de conflict;
• surmontarea unor deficite, ori numai presupuse, ale starii de securitate a statelor
membre si prevenirea unor noi destructurari ale acestora, prin promovarea unui
sistem regional de securitate bazat pe cooperare.
Instrumentele la dispozitia organizatiei sunt:
• misiunile de informare a raportorilor OSCE;
62
• misiunile sau alte activitati similare in teren, ca instrument principal pentru
prevenirea pe termen lung a conflictelor , managementul crizelor, rezolvarea
conflictelor si revenirea la normalitate;
• reprezentantii personali ai presedintelui executiv, desemnati a-l asista in
rezolvarea unor situatii survenite in diverse regiuni;
• grupurile de conducere, pentru indeplinirea unor misiuni sau sarcini concrete in
domeniul prevenirii conflictelor, managementului crizelor si rezolvarii disputelor;
• mecanismele pentru rezolvarea pasnica a conflictelor;
• actiunile de mentinere a pacii
Bibliografie

2002
Bucureşti,1996
2001
Beck, 2005
• OSCE şi problema securităŃii

• Organele de conducere OSCE
• România şi OSCE
63
Capitolul VI
Uniunea Europeană
Scurt istoric al Uniunii Europene
19 septembrie 1946- Churchill lansează un apel la reconciliere franco-germană şi la

unitatea continentului
5 iunie 1947- Planul Marshall (propune Europei ajutorul Statelor Unite, declarând
război foamei, sărăciei, disperării, haosului)
7-11 mai 1948- se defăşoară la Haga Congresul Europei care propune crearea unei
Adunări Europene Constituante
27 iunie 1947- ConferinŃa de la Paris- înfiinŃarea OrganizaŃiei Europene de
Cooperare Economică (OECE)
9 mai 1950- Planul Schumann
18 aprilie 1951- înfiinŃarea ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului- CECO
(sunt considerate incompatibile cu piaŃa comună a cărbunelui şi oŃelului şi vor fi abolite
următoarele taxe: 1. taxa la import şi la export, ori axele având efect echivalent şi
restricŃiile cantitaive privind circulaŃia produselor, 2. măsurile şi practicile discriminatorii
între producători, între cumpărători şi între consumatori, în special în privinŃa preŃurilor şi
condiŃiilor de livrare, ori a tarifelor şi condiŃiilor de transport, 3. ajutoarele acordate de
către stat ori taxele speciale impuse de către stat, în orice formă ar fi ele, 4. practicile
restrictive care tind spre împărŃirea şi exploatarea pieŃei.). Tratatul desemnează o Înaltă
Autoritate care să asigure realizarea obiectivelor. Sunt înfiinŃate: Comitetul Special de
Miniştri, o Adunare comună şi o Curte de JustiŃie. CECO a fost creat pentru o perioadă de
50 de ani şi şi-a încetat efectele în 2002.
64
Membrii CECO- Belgia, FranŃa, Italia, Luxemburg şi Olanda44
1955- CoferinŃa de la Messina- se hotărăşte înfiinŃarea unei comisii care să propnă
soluŃiile integrării progresive. Urmarea- ConferinŃa de la Roma.
25 martie 1957- ConferinŃa de la Roma- se semnează Tratatul ComunităŃii Economice
Europene (CEE) şi Tratatul ComunităŃii Europene a Energei Atomice (EUROATOM)
CEE si-a stabilit ca obiectiv, "instituind o piata comuna si apropierea progresiva a
politicilor economice ale statelor membre", crearea fundamentelor "unei Uniuni din ce in
ce mai stranse intre popoarele europene". In acest scop, s-a prevazut libera circulatie a
marfurilor si protectia acestora fata de exteriorul Comunitatii prin tarife vamale comune,
libera circulatie a persoanelor si capitalului, protectia liberei concurente. De asemenea, s-
a urmarit armonizarea politicilor economice ale statelor membre, stabilirea unor politici
sectoriale comune in domeniul agriculturii, transporturilor, relatiilor comerciale externe;
apoi, progresiv CEE a primit noi competente in domeniul apararii mediului inconjurator,
al politicii sociale si regionale, in domeniile educatiei, cercetarii si tehnologiei. Asadar, in
conceptia tratatului din 1957, CEE se sprijina pe doi piloni: piata comuna si apropierea
progresiva a politicilor economice.
Membrii CEE- Belgia, FranŃa, Italia, Luxemburg şi Olanda
Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom) dispune de un drept de
optiune asupra mineralelor, materiilor brute si materialelor fisionabile speciale produse
pe teritoriul statelor membre, precum si de posibilitatea de a exercita un control de
securitate asupra destinatiei finale a produselor, astfel incat acestea sa nu fie folosite in
scopuri militare. In acest sens, orice intreprindere care manipuleaza materiale nucleare
este obligata sa prezinte Comisiei informatii asupra activitatii desfasurate, cu exceptia
materialelor destinate nevoilor de aparare. Euratom urmareste promovarea utilizarii
energiei atomice in scopuri pasnice si dezvoltarea industriei nucleare.
Membrii EUROATOM- Belgia, FranŃa, Italia, Luxemburg şi Olanda
1965- Bruxelles- Tratatul pentru instituira unei Comisii unice şi a unui
Consiliu unic (reunirea instituŃiilor comunitare)
Celor şase state fondatoare s-au alăturat: Marea Britanie, Irlanda şi
Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Austria, Finlanda şi
44
BENELUX- uniune economică compusă din Belgia, Olanda şi Luxemburg
65
Suedia (1995), Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă,
Slovacia, Slovenia, Ungaria (2004), Bulgaria şi România (2007)45.
7 februarie 1992- Tratatul de la Maastricht privind instituirea Uniunii
Europene (intră în vigoare la 1 noiembrie 1993)- semnat de Belgia, Danemarca,
FranŃa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia
şi Spania, la care au aderat apoi încă 15 state (în 1995: Austria, Finlanda şi Suedia, în
2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia,
Slovenia şi Ungaria, în 2007: Bulgaria şi România).
Conform Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeană are la bază trei piloni:
Pilonul I: ComunităŃile Europene, înglobând cele trei comunităŃi existente:
Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (CECO), Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice (CEEA sau Euratom) şi Comunitatea Economică Europeană (CEE), a
cărei denumire este schimbată în Comunitatea Europeană;
Pilonul II: Politica externă şi de securitate comună
Pilonul III: Cooperarea în domeniul JustiŃiei şi al afacerilor interne.
Nivelurile de cooperare sunt diferite. Dacă în primul pilon, instituŃiile jucau un rol
important în luarea deciziilor, în foarte multe domenii fiind luate prin majoritate
calificată, în cadrul pilonilor al doilea şi al treilea, cooperarea instaurată este de tip
interguvernamental, rolul instituŃiilor UE rămânând limitat.
Documentul include un preambul, urmat de şapte titluri:
- Titlul I include prevederi comune referitoare la ComunităŃi, politica externă şi
de securitate comună şi cooperarea judiciară;
- Titlul II conŃine amendamente la Tratatul de instituire a ComunităŃii Economice
Europene (Tratatul CEE);
- Titlul III – amendamente la Tratatul CECO;
- Titlul IV – amendamente la Tratatul CEEA;
- Titlul V introduce prevederi referitoare la politica externă şi de securitate
comună (PESC);
- Titlul VI include prevederi despre cooperarea în domeniul justiŃiei şi afacerilor
interne (JAI);
45
27 de membri
66
- Titlul VII conŃine prevederi finale.
Prin Tratatul de la Maastricht, Comunitatea Europeană poate adopta acŃiuni în
şase noi domenii: educaŃie şi pregătire profesională; cultură; tineret; protecŃia
consumatorilor; reŃele transeuropene; politica industrială.
De asemenea, sunt extinse competenŃele comunitare în domeniul social.
Protocolul social, cu toate că nu a fost semnat de către Marea Britanie, este anexat la
Tratat. Astfel, Statele Membre (cu excepŃia Marii Britanii) au adoptat dispoziŃii comune
privind promovarea ocupării forŃei de muncă, îmbunătăŃirea condiŃiilor de muncă şi viaŃă,
protecŃie socială, dialog social, dezvoltarea resurselor umane, combaterea excluderii pe
piaŃa muncii.
Tratatul de la Maastricht extinde rolul Parlamentului European. Este creată o nouă
procedură decizională: procedura de codecizie, în cadrul căreia legătura dintre
Parlamentul European şi Consiliul de Miniştri este mai strânsă, iar raporturile între cele
două instituŃii mai echilibrate. De asemenea, Parlamentul European are un rol în
procedura de confirmare a Comisiei Europene. Durata mandatului Comisiei Europene a
fost extinsă de la patru la cinci ani. În cadrul Consiliului de Miniştri, este extinsă
folosirea votului în majoritate calificată la majoritatea deciziilor adoptate prin procedura
de codecizie şi la toate deciziile adoptate prin procedura de cooperare. Articolul 17 al
Tratatului instituind Comunitatea Europeană (fostul articol 8) stipulează că este cetăŃean
al Uniunii Europene orice persoană având naŃionalitatea unuia dintre Statele Membre,
conform legilor în vigoare în statul respectiv. CetăŃenia europeană nu înlocuieşte
cetăŃenia naŃională, ci vine în completarea acesteia, adaugând noi drepturi:
- dreptul de liberă circulaŃie şi de stabilire în Statele Membre;
- dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat terŃ (stat care nu este membru al Uniunii
Europene) de protecŃie consulară din partea autorităŃilor diplomatice ale unui alt Stat
Membru, în cazul în care statul din care provine nu are reprezentanŃă diplomatică sau
consulară în statul terŃ respectiv;
- dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European şi în cadrul alegerilor locale în
statul de rezidenŃă;
- dreptul de petiŃionare în Parlamentul European;
67
- dreptul de a depune, la Ombudsmanul European, o reclamaŃie cu privire la funcŃionarea
defectuoasă a instituŃiilor comunitare.
Tratatul de la Maastricht prevede crearea Uniunii economice şi monetare în trei
etape:
- prima etapă – până la 31 decembrie 1993 – liberalizarea circulaŃiei capitalurilor;
- etapa a doua – începând de la 1 ianuarie 1994 – o mai largă coordonare a politicilor
economice, în scopul de a reduce inflaŃia, rata dobânzilor şi fluctuaŃiile schimburilor
valutare, precum şi de a limita deficitele şi datoria publică a statelor. Aceste criterii
trebuie să asigure convergenŃa economiilor statelor membre necesară trecerii la moneda
unică. Trecerea este pregătită de Institutul Monetar European.
- etapa a treia – crearea unei monede unice la 1 ianuarie 1999 şi înfiinŃarea Băncii
Centrale Europene.
În baza mecanismului de cooperare politică stabilit prin Actul Unic European, al
doilea pilon al Tratatului de la Maastricht instaurează o politică externă şi de securitate
comună care permite adoptarea unor acŃiuni comune în politica externă. Deciziile trebuie
luate în unanimitate, iar măsurile însoŃitoare prin vot în majoritate calificată.
În domeniul securităŃii, Tratatul defineşte o politică al cărei obiectiv final este
apărarea comună, cu sprijinul Uniunii Europei Occidentale (UEO). Statele Membre pot
totuşi continua acŃiunea la nivel naŃional, cu condiŃia ca aceasta să nu contravină
deciziilor luate în comun. Două tipuri de acte pot fi folosite în domeniul PESC: poziŃii
comune (Statele Membre sunt obligate să aplice politici naŃionale conforme cu poziŃia
Uniunii referitor la un anumit aspect) şi acŃiuni comune (activităŃi operaŃionale ale
Statelor Membre).
Al treilea pilon a fost conceput pentru a facilita şi a face mai sigură libera
circulaŃie a persoanelor pe teritoriul Uniunii Europene. Deciziile sunt luate în unanimitate
şi fac referire la următoarele domenii:
- politica de azil;
- reguli de trecere a frontierei externe a ComunităŃii şi întărirea controlului;
- imigrarea;
- combaterea traficului de droguri;
- combaterea fraudei la nivel internaŃional;
68
- cooperarea judiciară în materie civilă;
- cooperarea judiciară în materie penală;
- cooperarea vamală;
- cooperarea poliŃienească.
Trei tipuri de acte pot fi adoptate în cadrul acestui pilon: poziŃii comune (poziŃia
UE referitoare la anumite aspecte), acŃiuni comune (instrument care decide o acŃiune
coordonată) şi convenŃii (de exemplu, Europol a fost înfiinŃat printr-o convenŃie, semnată
în 1995).
2 octombrie 1997- a fost semnat Tratatul de la Amsterdam (a intrat în vigoare la 1
mai 1999)46
Tratatul a extins drepturile Parlamentului European în sensul coparticipării
acestuia la procesul decizional. Procesul codecizional fusese deja specificat în Tratatul de
la Maastricht, aducând parlamentul la acelaşi nivel cu Consiliul de Miniştri. Prin Tratatul
de la Amsterdam dreptul parlamentului de participare la luarea deciziilor a fost extins în
toate domeniile în care Consiliul de Miniştri hotărăşte cu o majoritate calificată. ExcepŃie
face de la această regulă politica agrară – domeniul cel mai costisitor al UE.
Drepturile Parlamentului European au fost extinse şi în procesul de desemnare a
membrilor Comisiei Europene: Parlamentul nu numai că trebuie să fie de acord cu
numirea membrilor acesteia, ci şi cu numirea preşedintelui comisiei.
11 decembrie 2000- a fost semnat Tratatul de la Nisa47
• Tratatul modifică Tratatul de la Amsterdam.
• In 2009 a intrat in vigoare tratatul de la Lisabona48
Nota:
Versiunea consolidata a Tratatului UE si a Tratatului privind functionarea UE49
46
http://eur-lex.europa.eu/ro/treaties/dat/11997D/word/11997D.doc
47
http://eur-lex.europa.eu/ro/treaties/dat/12001C/word/12001C.doc
48
http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:C:2007:306:SOM:RO:HTML
49
http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:C:2010:083:SOM:RO:HTML
69
Întrebări/Teme de referat
• AnalizaŃi principalele etape ale construcŃiei UE

• Care sunt principalele instituŃii UE?
• Care sunt principalele prevederi ale Tratatului de la Maastricht?
• Care sunt principalele prevederi ale Tratatului de la Amsterdam?
• Care sunt principalele prevederi ale Tratatului de la Nisa?
• Care sunt principalele prevederi ale Tratatului de la Lisabona?
• Organizarea Parlamentului European
• Compunerea, funcŃionarea şi atribuŃiile Consiliului European
• AtribuŃiile şi funcŃionarea Comisiei Europene
• Tribunalul de primă instanŃă
• DezvoltaŃi principalele idei ale planului Marshall
• Dimensiuni ale cetăŃeniei europene
Bibliografie

2002
Bucureşti,1996
2001
70
Beck, 2005
• Humă, Ioan, Drept comunitar. Partea generală, editura Didactică şi Pedagogică,
2007
• Manolache, Octavian, Drept comunitar. InstituŃii comunitare, All Beck, 1999
• Fontaine, Pascal, ConstrucŃia europeană de la 1945 până în zilele noastre,
Institutul European, 1998
• Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene, Universul juridic, 2008
• Jinga, I, Popescu, A, DicŃionar de termeni comunitari, Lumina Lex, 2000
• Voicu, Marin, Uniunea Europeană înainte şi după Tratatul de la Lisabona,
Univers Juridic, 2009
• Popescu Birlan, Liliana, ConstrucŃia Uniunii Europene, CH-Beck, 2009
• Vataman, Dan, Drept comunitar european, Universul Juridic, 2009
71
Teme de referate/ discuŃii organizate în cadrul grupelor de seminar
1. Liga Statelor Arabe

2. OrganizaŃia Uniunii Africane
3. OrganizaŃia Statelor Americane
4. AsociaŃia Statelor din Sud-Estul Asiei
5. OrganizaŃia Latino-Americană de Energie
6. Pactul Andin
7. Comunitatea Est-Africană
8. Banca Asiatică pentru Dezvoltare
72

Organizatii Internationale Suport de Curs PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Organizatii Internationale Suport de Curs PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA “PETRE ANDREI” DIN IAŞI

Suport de curs pentru studenŃii anului II

Lect. univ. drd. Roxana Alina Petraru

Introducere în studiul organizaŃiilor internaŃionale

Definirea principalelor concepte

OrganizaŃiile internaŃionale sunt subiectele derivate ale dreptului

a. sunt fondate de către state şi funcŃionează prin voinŃa acestora. OrganizaŃiile

În activitatea lor, organizaŃiile internaŃionale:

Personalitatea juridică a organizaŃiilor internaŃionale

• personalitate juridică internă în ordinea statelor care le-au creat

• personalitate juridică internaŃională

CompetenŃele şi răspunderea internaŃională a organizaŃiilor internaŃionale

• competenŃă operaŃională- se referă la acŃiunile menite a acorda asistenŃă

• CompetenŃa de control şi sancŃiune

Structura organizaŃiilor internaŃionale

Schema obişnuită a sistemului de organe al acestor organizaŃii cuprinde:

Statutele organizaŃiilor internaŃionale cuprind în general următoarele prevederi:

a. Prima generaŃie (sec.XIX) include formele incipiente de organizaŃii apărute în

B. După alte criterii

a. După compoziŃia lor: organizaŃii universale - deschise aderării tuturor statelor

FuncŃionarea organizaŃiilor internaŃionale

Marea majoritate a organelor organizaŃiilor internaŃionale nu îşi desfăşoară

La fiecare sesiune se alege conducătorul lucrărilor. În situaŃia în care se convoacă

Proiectul ordinii de zi trebuie comunicat membrilor organizaŃiei înaintea

ApariŃia şi dezvoltarea organizaŃiilor internaŃionale a fost determinată de factori

Drepturile organizaŃiilor internaŃionale

• Dreptul de a încheia tatate internaŃionale

• Miga-Beşteliu, Raluca, OrganizaŃii internationale interguvernamantale, Ed.

1. PrecizaŃi conŃinutul noŃiunilor de stat, organizaŃii internaŃionale şi conferinŃe

OrganizaŃia NaŃiunilor Unite (United Nations)7

Numele de „NaŃiunile Unite” a fost adoptat în timpul

1971: Bahrain, Bhutan, Qatar, Oman si Emiratele Arabe Unite aderă.

• sa mentina pacea si securitatea internationala si, în acest scop: sa ia masuri

1946-1953 Trygve Lie (Norvegia)

InstituŃii specializate ONU

InstituŃiile specializate reprezintă organizaŃii internaŃionale, constituite de state

• Miga-Beşteliu, Raluca, OrganizaŃii internationale interguvernamantale, Ed.

OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord a fost înfiinŃată

Conducerea politică a alianŃei

Consiliul Atlanticului de Nord este cea mai înaltă autoritate politico-militară a

Conducerea militară a alianŃei

În 1989 a început în Europa un proces de schimbare politică fundamentală, care

De la apărarea naŃională la apărarea comună şi apărarea colectivă.

Apărarea reprezintă o activitate umană complexă. Din punct de vedere

Abordarea securităŃii pentru secolul al XXI-lea

AlianŃa este angajată într-o abordare extinsă a securităŃii, recunoscând importanŃa

Principalele direcŃii de acŃiune ale NATO

Ataşamentul NATO faŃă de legătura transatlantică este indispensabil. AlianŃa este

În 2008 a avut loc summitul NATO de la Bucureşti25. Din declaraŃia summitului

• Miga-Beşteliu, Raluca, OrganizaŃii internationale interguvernamantale, Ed.

Consiliul Europei este o organizaŃie internaŃională cu sediul la

Conform Statutului Consiliului Europei28, scopul Consiliului Europei este de a realiza o

Structura Consiliului Europei

ConvenŃia europeană a drepturilor omului

ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului a fost precedată de DeclaraŃia

• Miga-Beşteliu, Raluca, OrganizaŃii internationale interguvernamantale, Ed.

• Structurile principale ale Consiliului Europei

OSCE (The Organization for Security and Co-operation in Europe)40

OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa41 (OSCE) a apărut în

• Consiliul Permanent, alcătuit din reprezentanŃii statelor membre ale organizaŃiei;

OSCE si-a stabilit urmatoarele prioritati:

• consolidarea valorilor comune ale statelor membre si ajutarea lor in construirea

Instrumentele la dispozitia organizatiei sunt: