UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE ALIMENTAŢIE ŞI TURISM

PROIECT DIN INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE DE ORIGINE

VEGETALĂ II

TEHNOLOGIA OBŢINERII
ULEIULUI DE FLOAREA-SOARELUI

BOGÁCS SZENDE
IPA 16591

1
 Cuprins
1.Introducere……………………………………………………………………………….4
1.1.Materii prime uleioase.........................................................................................4
1.1.1.Despre floarea-soarelui………………………………………………4
1.1.2.Structura morfologică a seminţei de floarea-soarelui………………..5
1.2. Materii auxiliare folosite în industria uleiurilor vegetale..................................7
1.3. Consum în România..........................................................................................7
1.4. Cultivarea florii soarelui în România................................................................8
1.5. Valoarea alimentară a uleiului de floarea-soarelui……………………………9
1.6.Impact ecologic………………………………………………………………...9
1.6.1. Apele……………………………………………………………....10
1.6.2.Aer………………………………………………………………....10
1.6.3.Solul…………………………………………………………...…..11
2.Procesul tehnologic de obţinere a uleiului de floarea-soarelui………………………....12
2.1. Schema procesului tehnologic de obţinere a uleiului de floarea-soarelui…....13
2.2. Recepţia materiilor prime…………………………………………………....14
2.3. Depozitarea materiilor prime………………………………………………...14
2.4. Curăţirea seminţelor de floarea-soarelui…………………………………..…15
2.5. Uscarea…………………………………………………………………..…..16
2.6. Descojirea........................................................................................................17
2.7. Măcinarea seminţelor de floarea-soarelui……………………………...….....19
2.8. Tratament hidrotermic (prăjire)………………………………………...….....20
2.8.1. Presarea...........................................................................................23
2.8.2. Extracţia cu dizolvanţi şi recuperarea dizolvantului…….………..25
2.9. Rafinarea.........................................................................................................27
2.9.1. Dezmucilaginarea……………………………………….………...28
2.9.2. Neutralizarea uleiurilor....................................................................28
2.9.3. Spălarea uleiurilor………………………………….……………...29
2.9.4.Uscarea uleiurilor………………………………….……………….29
2.9.5.Decolorarea uleiurilor…………………………….………………...29
2.9.6. Vinterizare (deceruirea)……………………….…………………..30
2.9.7. Dezodorizare....................................................................................30
2.10.Depozitarea uleiurilor vegetale......................................................................31

2
 2.10.1. Depozitarea uleiurilor în rezervoare...............................................31
2.10.2. Depozitarea uleiurilor ambalate.....................................................31
2.11.Ambalarea uleiurilor vegetale........................................................................32
2.11.1. Îmbutelierea uleiurilor comestibile…..…………………………….32
2.11.2. Ambalarea uleiului în butoaie.........................................................32
2.11.3. Expedierea uleiurilor în cisterne......................................................32
3.Bilanţ de materiale…………………………………….……………………………......33
3.1. Bilanţ total de materiale………………….………………………………......38
4. Calculul economic……………………………….………………………………….....39
5. Concluzii.........................................................................................................................40
6. Bibliografie………………………………….………………………………………....41

3
 1. Introducere
Fabricarea uleiurilor vegetale constituie o subramură importantă a industriei
alimentare. Această industrie contribuie la valorificarea potenţialului agricol al ţării noastre.
Produsele obţinute sunt destinate consumului uman. Prelucrarea uleiurilor vegetale are o veche
tradiţie pe teritoriul României. La începutul secolului XX.-lea începe producţia şi prelucrarea
seminţelor de floarea soarelui. Fabrici de ulei de capacitate mijlocie apar şi se dezvoltă în
prima jumătate a secolului XX.

1.1. Materii prime uleioase

Numărul materiilor prime uleioase este foarte mare şi variat. Din peste 100 de plante
uleioase, în prezent pe piaţa mondială se folosesc circa 40 ce aparţin la 11 familii botanice.
După provenienţa lor, materiile prime uleioase se grupează în:
 Seminţe de plantelor uleioase cultivate ce cuprind: floarea soarelui, soia, in,
ricin, rapiţă, arahide, susan, muştar, mac, şofrănel, perila.
 Seminţe de plante textile- uleioase (mixte) grupă în care încadrăm bumbacul,
cânepa, inul de fuior.
 Seminţe de plantelor neuleioase, necultivate sau aşa zisele buruieni uleioase în
care încadrează: rapiţă sălbatică, pristolnicul.
 Fructe uleioase ale arborilor cultivaţi: măslin, cocos, palmier, nuc, cacao,
migdal şi alţii.
 Fructe uleioase ale arborilor necultivaţi: jir, brad, molid, pin, casten.
 Subproduse şi deşeuri oleaginoase: seminţe de tutun, tomate, ardei, struguri,
dovleac, germeni de porumb şi grâu, tărâţe de orez, sâmburi de cireşe, vişine,
prune, deşeuri uleioase de la industria volatilă.

1.1.1. Despre floarea-soarelui

Floarea-soarelui este o plantă uleioasă de mare importanţă economică şi alimentară. Ea
este originară din America Centrală (Mexic) şi a fost adusă în Europa în secolul al XVI-lea,
fiind cultivată la început numai ca şi plantă de ornament. Planta reprezintă una dintre
principalele surse de grăsimi vegetale, utilizate în alimentaţia omenirii, respectiv cea mai
importantă sursa de ulei pentru România. Poziţia principală (95% din totalul producţiei
acestor sector) este ocupată de uleiul de floarea soarelui.

4
 1.1.2. Structura morfologică a seminţei de floarea-soarelui
Seminţele propriu-zise sunt alcătuite dintr-un înveliş protector mai mult sau mai puţin
tare numit tegument sau coajă (pericarp) (care le apără de acţiunile mecanice şi biochimice),
endospermul (miezul sau albumenul) şi embionul viitoarei plante.

Fig1. Structura morfologică a seminţei de floarea-soarelui

1-coajă; 2- tegument; 3- miez.

Tegumentul, ca parte protectoare a seminţei, este format din mai multe straturi de
celule lignificate. El poate fi de diferite culori, gros sau subţire, neted sau zbârcit, reticulat,
costat etc. La unele seminţe tegumentul prezintă diferite formaţiuni pe baza cărora se poate
identifica cu uşurinţă specia respectivă.
Endospermul sau albumenul constituie rezerva de substanţe nutritive ale seminţei şi formează
miezul acesteia. Seminţele care conţin endosperm se numesc albuminate şi aparţin plantelor
din familiile: Euphorbiaceae, Gramineae, Papaveraceae, Solanaceae.
Seminţele lipsite de endosperm se numesc exalbuminate şi aparţin plantelor din
familiile Curcubitaceae, Fagaceae şi Leguminoase.
La acestea endospermul este asimilat de embrion în momentul formării seminţei. Se cunosc şi
seminţe intermediare sau parţial albuminate care au o cantitate mai mică de endosperm în
vecinătatea tegumentului, aparţinând plantelor din familiile Cruciferae, Linaceae, Rosaceae.
La unele seminţe, ca de exemplu floarea soarelui, endospermul există un
timp foarte scurt după formarea seminţei şi apoi se resoarbe. Acestea se numesc
seminţe cu albumen-femeraid.
Embrionul conţine organele vegetative ale viitoarei plante: rădăciniţa, tulpiniţa, cotiledoanele
şi muguraşul, care rămân în stare latentă până când sămânţa germinează. La seminţele

5
albuminate, embrionul este în general mic în raport cu mărimea seminţei, pe când la
seminţele exalbuminate embrionul este mare.

Tabel1. Compoziţia chimică a florii soarelui

Materia Apă Ulei Substanţe Substanţe Celuloză Cenuşă
primă % % proteice extractive % %
% neazotate
%
Floarea 9-11 36-39 17,5-20 9-15 20-25 2,5-3
soarelui
Miez de 7-9 55-60 26-29 5-14 2-4 3-4
floarea
soarelui
Coji de 13-15 0,5-1 1,5-4,5 26-34 53-64 1,8-2,1
flosrea
soarelui

Tabel2. Principalele însuşiri organoleptice a uleiului de floarea soarelui

Aspect Culoare Gust şi miros
la temperatura mediului galben, galben până la galben plăcut, specific, fără gust sau
ambiant este limpede, fără roşcat la cel nerafinat miros străin (rânced, amar,
suspensii şi fără sediment etc.)

Tabel3. Principalele proprietăţi fizice şi chimice a uleiului de floarea soarelui

Ulei rafinat Ulei nerafinat
Aciditatea liberă în acid 0,1-0,4 2,0
oleic % max
Apa şi substanţe volatile 0,08-0,15 0,3
% max
Substanţe nesaponificabile 1,0 1
% max
Săpun % max 0,03-0,07 lipsă

6
 Indice de iod 119-135 119-135
Indice de saponificare 186-198 186-194

1.2. Materii auxiliare folosite în industria uleiurilor vegetale

Materiile auxiliare folosite în industria uleiurilor vegetale servesc extragerii uleiurilor,
precum şi pentru rafinarea uleiului brut. Între acestea enumerăm:
 benzina de extracţie reprezintă principalul dizolvant folosit pentru avantajele
sale (masă specifică mică, intervalul de fierbere mic şi potrivit 65-80°C,
nemiscibilă cu apa, nu este toxică, şi are o putere mare de dizolvare). Are însă
punct de imflamabilitate scăzut (40-50°C) şi este explozibilă. Din aceeaşi
grupă face parte şi hexanul care are un interval de fierbere mai mic dizolvant
care se impune când se produc şi şroturi pentru scopuri alimentare.
 flugenul un produs nou, cu avantaje tehnologice faţă de benzina de extracţie
dar, este mai scump şi necesită adaptări la instalaţiile existente.
 soda caustică(NaOH) se foloseşte pentru neutralizarea acizilor graşi liberi din
uleiul brut, deci în procesul de rafinare.
 acidul sulfuric(H2SO) folosit tot în procesul de rafinare pentru
dezmucilaginarea uleiului. Se livrează în butoaie, damigene, cisterne, deci în
recipiente din material antiacide.
 materiale decolorante (pământuri şi carbine decolorant, silicagel şi oxid de
aluminiu) se folosesc pentru decolorarea uleiurilor prin absorbţie.
 material filtrante reprezentateprin pânza de filtru confecţionată din bumbac,
iută, celofribă, lână şi fibre sintetice, trebuie să reziste la presiuni de 10
daN/cm² şi la temperaturi de 100°C. Aceste materiale se folosesc la separarea
componenţilor solizi, în multe stadii ale procesului tehnologic. Materialele care
formează stratul filtrant pe filtru sunt pământurile decolorante, kieselgurul şi
cristal-theoritul.

1.3. Consum în România

În România cel mai consumat ulei este cel din floarea soarelui, aproape 80 % (conform
studiului de cercetare Nielsen realizat pentru anul 2008) din totalul uleiului comestibil
comercializat, uleiului de măsline i-au revenit 1,6%, diferenţa de până la 100% fiind
adjudecată de celelalte sortimente: soia, rapiţa, dovleac, porumb, vegetal.

7
 Ulei de floarea soarelui domină piaţa consumului în România, Bulgaria şi Ungaria, şi
este preferat datorită preţului redus dar şi a lipsei de informare a cumpărătorilor. În ţările
mediteraneene - Grecia, Italia, Spania, Portugalia - predominant este uleiul de măsline, în
Polonia uleiul de rapiţă, iar în Slovenia popular este uleiul de dovleac presat la rece, folosit în
special la salate. În lume, cel mai mare consum este de ulei de soia, apoi de palmier şi de
rapiţă, uleiul de floarea-soarelui plasându-se abia pe locul al patrulea.
În România se consumă, în medie, aproximativ 11 litri de ulei pe cap de locuitor, spre
deosebire de nemţi şi austrieci, care consumă anual 6 litri de ulei. Ungurii şi bulgarii consumă
7 litri pe cap de locuitor, iar italienii 13 litri de ulei pe cap de locuitor, dar, având în vedere că
aceştia consumă ulei de măsline, se schimbă datele problemei.
De pe un hectar se obţine o producţie evaluată la 4000 – 6000 lei. Profitul este de 2000 – 4000
lei/ha şi este de 1,5 – 2,0 ori mai mare faţă de profitul obţinut de pe un hectar de grâu de
toamnă şi porumb pentru boabe.

1.4. Cultivarea florii soarelui în România

Un hectar de floarea soarelui, cu o recoltă de 2,5 t/ha, asigură obţinerea a:
 1200 kg ulei,
 800 de şroturi (300 kg de proteine),
 500 kg de coji (70 kg drojdii),
 1500 kg calatidii (1000 kg de fân calitativ),
 30 – 40 kg de miere de albine,
 alte produse.
Fructele de floarea soarelui conţin, în procent de 50%, ulei cu calităţi alimentare de
excepţie şi grad ridicat de conservabilitate, se utilizează în alimentaţia umană (rafinat) şi în
industria alimentară (margarine, conserve, săpun, lecitina, fosfatide, etc.).
Prin industrializare, după extragerea uleiului, rămân şroturile, utilizate ca sursa de proteină în
hrana animalelor şi materie primă pentru concentrate de proteine în industria mezelurilor.
Din cojile seminţelor se fabrică furfurolul folosit în industria fibrelor artificiale, a maselor
plastice. Floarea-soarelui poate avea şi întrebuinţări medicinale: florile ligulate conţin
quercitrină, anticianină, colină, betaină, xantofilia din care se obţine un extract alcoolic.
Măcinate, cojile se folosesc la fabricarea drojdiei furajere, circa 150 kg /tona produs.

8
 1.5. Valoarea alimentară a uleiului de floarea-soarelui

Valoarea alimentară ridicată a uleiului de floarea soarelui se datorează conţinutului

bogat în acizi graşi nesaturaţi, reprezentaţi preponderent de acidul linolic (44-45%) şi acidul
oleic (14-43%), cât şi prezenţei reduse a acidului linileric (0,2%), componentele care îi
conferă stabilitate şi capacitate îndelungată de păstrare, superioară altor uleiuri vegetale.
Funcţia nutritivă a uleiului de floarea soarelui este sporită de prezenţa unor
provitamine, vitaminelor liposolubile B4, B8, K, fosfatidelor. Este foarte bogat în vitaminele
E şi F, în acizi graşi nesaturaţi (extrem de sănătoşi pentru pentru inimă şi vasele de sânge),
precum şi în substanţe cu efecte antiinfecţioase, stimulatoare ale activităţii hormonale,
regenerative, etc
Uleiul mai conţine şi tocoferoli, fracţiune antioxidantă a uleiului vegetal, aproximativ
0,07%. Capacitate energetică înaltă a uleiului (8,8kcal/g) şi gradul de asimilare ridicat
situează uleiul de floarea soarelui aproape de nivelul nutritiv al untului.
Uleiul rafinat de floarea soarelui se foloseşte în alimentaţie, industria margarinei,
conservelor, în alimentaţia publică, panificaţie, cofetărie, etc. Este folosit şi în producerea
lacurilor speciale, răşinilor, precum şi în pictură.
După gradul de rafinărie şi în consecinţă după diminuarea valorii biologice şi nutritive
uleiurile vegetale pot fi ordonate în felul următor :
 Ulei rafinat;
 Ulei hidratat;
 Ulei rafinat nedezodorizat;
 Ulei rafinat dezodorizat;
Uleiul rafinat conţine: trigliceride, acizi graşi esenţiali (oleic, linoleic, linolenic),
fosfatide, vitamine liposolubile, ceride, caroteni, substanţe aromatice, etc.
Uleiul hitratat conţine: trigliceride, acizi graşi esenţiali,vitamine liposolubile,ceride,
caroteni, substanţe aromatice, etc.
Uleiul rafinat nedezodorizat conţine: trigliceride, substanţe aromatice.
Uleiul rafinat dezodorizat conţine: trigliceride.

1.6. Impact ecologic

După punerea în funcţiune a fabricii, din procesul tehnologic nu vor rezulta deşeuri
periculoase. Acestea vor fi de tipul: coji, paie şi tocătura fină de boabe, fiind depozitate
temporar în containere şi valorificate ca hrană pentru animale. Deşeurile menajere, uleiul uzat,
9
bateriile provenite de la lanterne, plasticul şi cartonul vor fi stocate corespunzător şi vor fi
preluate de societăţi autorizate.

1.6.1. Apele
Apele provenite de la instalaţiile sanitare vor fi colectate în bazine vidanjabile, etanşe.
Apele uzate tehnologice rezultate de la sectoarele de producţie vor fi colectate de o
reţea de canalizare interioară şi dirijate spre staţia de epurare. Apele rezultate în urma epurării,
vor fi evacuate într-un bazin betonat de retenţie.
Pentru protecţia apelor se vor implementa următoarele măsuri:
- asigurarea unui management riguros, cu responsabilităţi clar stabilite pentru toate activităţile
care folosesc produse ce ar putea afecta calitatea apelor evacuate;
- controlul periodic al instalaţiilor de alimentare cu apă; verificarea etanşeităţii acestora,
remedierea operativă a defecţiunilor;
- instituirea unui program de gospodărire judicioasă a volumelor de apă vehiculate în
instalaţiile societăţii, pentru a se reduce debitele consumate, respectiv, debitele de ape
uzate evacuate la reţeaua de canalizare;
-controlul stării tehnice şi a funcţionării reţelei de canalizare din interiorul incintei; curăţarea
periodică a reţelei de canalizare a apelor evacuate din incintă;
- asigurarea funcţionării corecte a tuturor instalaţiilor din grupurile sanitare, astfel încât să se
asigure evacuarea şi diluţia corespunzătoare a apelor uzate provenite din această zonă;
- monitorizarea calităţii apei prin analize de laborator;

1.6.2. Aer
În timpul exploatării, sursele continue de emisii sunt constituite din emisiile de gaze
arse provenite de la arderea gazului metan.
Pentru reţinerea şi dispersia poluanţilor în atmosferă s-au prevăzut instalaţii de
desprăfuire, sisteme de filtrare şi reţinere a poluanţilor.
Sistemul de ventilaţie are două componente:
- sistem de ventilaţie pentru evacuare aer viciat - va asigura un microclimat corespunzător
conform legislaţiei în vigoare, prin eliminarea urmelor de hexan din procesul de producţie.
- sistem de evacuare fum şi gaze fierbinţi - va funcţiona în caz de incendiu şi va asigura
eliminarea fumului şi a gazelor fierbinţi din interiorul halei.

10
 1.6.3. Solul
Poluarea solului este considerată ca o consecinţă a unor obiceiuri neigienice sau
practici necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a reziduurilor
rezultate din activitatea omului, a deşeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor
substanţe chimice.
Există un potenţial redus pentru poluarea solului prin realizarea instalaţiei de extracţie
ulei. O problemă ar putea fi depozitarea ilegală pe sol a deşeurilor rezultate de la activităţile
desfăşurate în perioada de execuţie.
Din activitatea care se va desfăşura în cadrul instalaţiei de extracţie ulei se pot
identifica următorii poluanţi care ar putea afecta calitatea solului şi subsolului în zona unităţii:
- posibila infestare a solului şi apei freatice prin scurgeri accidentale din reţeaua de canalizare;
- posibile scurgeri de ulei sau de n-hexan;
- depozitarea necorepunzătoare a deşeurilor menajere şi a celor industriale;

11
2. PROCESUL TEHNOLOGIC DE OBŢINERE A ULEIULUI DE
FLOAREA-SOARELUI
Cuprinde următoarele operaţii principale:
• Recepţia materiilor prime
• Depozitarea materiilor prime
• Curăţirea seminţelor de floarea-soarelui
• Uscarea materiilor prime oleaginoase
• Descojirea
• Măcinarea
• Prăjirea
• Tratament hidrotermic şi presarea
• Extracţia cu dizolvanţi şi recuperarea dizolvantului
• Rafinarea uleiului brut de presă şi de extractive
• Depozitare
• Ambalare

12
 SEMINTE OLEAGINOASE

cantitativã
Receptie
calitativã

Depozitare

Curãtire

Uscare

Descojire (decorticare)

Mãcinare

Tratament hidrotermic (prãjire)

Presare Extractie cu solventi

BROCHEN ULEI BRUT MISCELÃ SROT

(turte de presã) DE PRESÃ

Distilare Desolventizare

ULEI BRUT DE EXTRACTIE

Rafinare
-Desmucilaginare
-Neutralizare
-Spãlare
-Uscare
-Decolorare
-Winterizare (deceruire)
-Dezodorizare

ULEI RAFINAT

2.1. Schema procesului tehnologic de obţinere a uleiului de floarea-soarelui

13
2.2. Recepţia materiilor prime
Reprezintă prima etapă a procesului tehnologic de obţinere a uleiului.
Se face atât cantitativ cât şi calitativ.

2.3. Depozitarea materiilor prime

Depozitarea se fac pentru o perioadă de cel putin 60 de zile.
Depozitele de seminţe trebuie să fie prevăzute cu:
- o linie de garaj pentru descărcarea seminţelor din vagoane şi autocamioane
- instalaţii mecanice de descărcare şi manipulare pentru seminţe precum şi cu
instalaţiile necesare uscării, vânturării şi purificării acestora, pentru a feri seminţele de
degradare în cursul depozitării.
Depozitele folosite în fabricile de uleiuri pot fi impărţite după construcţia lor, în trei
grupe şi anume:
- hambare mecanizate
- magazii cu etaje
- silozuri celulare.

Fig2. Silozuri metalice cu fund conic pentru depozitarea floarea-soarelui

14
 2.4. Curăţirea seminţelor de floarea-soarelui
În timpul depozitării materiile prime pot fi supuse unor procese de degradare cauzate
de enzime existente în ele, de diferite organisme vii sau de o serie de procese de transformare
chimică. Aceste procese de degradare, care conduc la pierderi cantitative şi calitative, sunt
mai accentuate dacă masa de seminţe conţine impurităţi sau este umedă. Impurităţile existente
în masa de seminţe pot fi minerale (pământ, praf, pietre, cuie, şuruburi) şi organice (paie,
pleavă sau sau seminţe de buruieni sau alte plante cultivate, seminţe seci, carbonizate sau
spărturi).
Ca orice organism viu, seminţele în timpul depozitării respire. Intensitatea respiraţiei
depinde de temperatura şi umiditatea masei de seminţe. Creşterea temperaturii influenţează
favorabil respiraţia, până la 40 °C, după care scade, până la absenţa respiraţiei. Umiditatea la
care se intensifică respiraţia poartă denumirea de umiditate critică ce are valori de 6-7%
pentru floarea-soarelui. Dacă umiditatea creşte peste aceste valori, creşte intensitatea
respiraţiei şi se poate ajunge la faza de germinare, când seminţele sunt secătuite, prin
consumul uleiului şi proteinelor şi devin inutilizabile. Ca rezultat al respiraţiei mai intense,
care secătuieşte seminţele este şi producerea de căldură, care poate atinge valori foarte
ridicate, în zonele cu impurităţi sau umede din masa de seminţe, ajungându-se la încingerea
seminţelor fenomen nedorit, care conduce la desprinderea uleiurilor din seminţe, la
degradarea lor.
Pentru a evita aceste efecte nedorite se execută:
 precurăţirea sau curăţirea iniţială, înainte de depozitare, prin care se elimină circa 50%
din impurităţile iniţiale;
 postcurăţirea în urma căreia conţinutul de impurităţi se reduce la 0,3-0,4%
Majoritatea curăţitoarelor de seminţe separă impurităţile pe baza diferenţelor de
mărime dintre acestea şi seminţe(cernere), pe baza diferenţelor de proprietăţi aerodinamice
(separare pneumatică), cât şi pe baza proprietăţilor magnetice ale impurităţilor feroase
(separare magnetică).
În intreprinderile de ulei din ţară se folosesc pentru precurăţirea seminţelor,
vibroaspiratorul tip Sagenta şi precurăţitorul tip Buhler, iar pentru postcurăţire,
postcurăţitorul MIAG şi tararul.

15
 Fig3. Separator impurităţi pe baza de aspirare KOM

2.5. Uscarea
Uscarea seminţelor are scopul de a încetini procesele chimice, hidrolitice şi
biochimice, ce au loc în timpul depozitării şi de a evita germinarea şi încingerea lor. În
procesul de uscare, apa este transportată din interiorul seminţelor la suprafaţa exterioară a
acestora, de unde este preluată cu ajutorul unui agent de uscare. Temperatura masei de
seminţe nu trebuie să depăşească 70 °C. Transportul apei din interiorul seminţei spre suprafaţă
este un fenomen complex la care contribuie, în proporţii diferite în funcţie de natura
seminţelor, mai multe procese cum ar fi difuzia şi curgerile capilare. Un factor important în
uscarea seminţelor este modul de transmitere al căldurii. Industrial se utilizează transmiterea
căldurii prin convecţie, conducţie sau simultan prin ambele metode. În fabricile de ulei,
uscarea se aplică de obicei la cel mult o treime din materiile prime şi are un caracter
preponderent tehnologic.
Operaţia de uscare se realizează cu ajutorul următoarelor utilaje: uscătoare rotative,
coloana de uscare etc.

16
 Fig4. Uscător pentru orz, rapiţă, grâu, floarea-soarelui, soia, porumb cu uscător
mobil "Farm Fans C2140A", capacitate de uscare de până la 35 tone/ ora, în funcţie
de umiditate.

2.6. Descojirea
Din punct de vedere morfoanatomic seminţele de oleaginoase au în componenţă coaja
care au un conţinut ridicat de celuloză şi contituie un material nedorit atât în procesul de
prelucrare cât şi în compoziţia reziduurilor de prelucrare. De aceea, ori de câte ori este posibil,
se impune eliminarea cojii prin operaţia de descojire sau decorticare.
Descojirea influenţează favorabil desfăşurarea procesului tehnologic de obţinere a uleiului
brut astfel:
-creşte capacitatea de prelucrare zilnică a instalaţiilor folosite;
-se reduce uzura utilajelor, în special a valţurilor şi a preselor;
-se reduce pierderile de ulei în şrot;
Sigur, descojirea prezintă şi unele dezavantaje:
-pierderile de ulei în miezul antrenat cu coaja;
-sunt necesare instalaţii suplimentare care să execute această operaţie;
-un consum de energie în plus.
Pentru ca această operaţie să se desfăşoare cum trebuie este necesar ca să se lase în miez un
anumit procent de coajă (aproximativ 8% la floarea-soarelui) care asigură condiţii optime de
presare şi extracţie. În general, după separarea cojii de miez, întotdeauna în coajă mai rămâne
şi un procent de miez, în jur de 0,5% la floarea-soarelui.

17
Procesul de descojire se realizează practic în 2 faze destinate şi anume:
-separarea şi detaşarea cojii de miez;
- separarea cojilor din amestecul rezultat.
În cazul seminţelor de floarea-soarelui acest proces se realizează prin lovire. Descojirea prin
lovire se realizează practic cu ajutorul tobei de spargere.
Lovirea poate fi împărţită în 2 faze:
-faza I-a- când sămânţa este atinsă de paletă şi se deformează sau se fisurează în
funcţie de însuşirile reologice ale cojii şi miezului;
-faza II-a- când, datorită lovirii, seminţele sunt proiectate pe suprafaţa ondulată a tobei
de spargere unde suferă un al doilea impact care favorizează descojirea.
În fabricile de ulei se folosesc separatoare(de tip Vulcan) sau toba de spargere.

Fig5. părţi componente:

1-suprafaţa cilindrică;
2-ax;
3-rozete;
4-palete;
5-ecran de spargere;
6-grăunţar;
7-mecanism

Fig.5 Toba de spargere

18
 Fig6. părţi componente:
1-cadru de susţinere;
2-toba de spargere;
3-cadru cu site;
4-ax cu excentric;
5-site;
6-ventilator;
7-camera de aspiraţie;
8-canale de aspiraţie

Fig.6 Separator de coji tip Vulcan

2.7. Măcinarea seminţelor de floarea-soarelui

Este o operaţie importantă în procesul de pregătire pentru extragerea uleiului, prin
aceasta realizându-se o rupere a membranelor şi destrămarea structurii oleoplasmei celulare
care conţine ulei. Din celule deschise uleiul se poate extrage uşor prin presare, în timp ce, din
celulele închise uleiul se poate recupera doar prin extractive cu dizolvanţi, dar nici în acest
mod integral.
Asupra procesului de măcinare influenţează umiditatea seminţelor şi conţinutul de
ulei. Dacă seminţele au o umiditate normală măcinarea se realizează fără dificultăţi, iar
măcinătura este friabilă şi pulverulentă. Iar în cazul creşterii umidităţii seminţelor acestea
devin plastice, măcinarea este dificilă, iar măcinătura este cleioasă îngreunând presarea şi
extracţia, deci mărind pierderile de ulei în şrot. Dacă seminţele au un conţinut ridicat de ulei,
la măcinare se separă o cantitate mai mare de ulei ce nu mai poate fi absorbit în totalitate şi
rezultă o măcinătură cleioasă şi pierderi de ulei în şrot.
Din seminţele măcinate extragerea uleiului se poate realiza prin presare şi extracţie cu
dizolvanţi (la seminţele de floarea-soarelui, foarte bogat în ulei).
În fabricile de ulei se supun măcinării materiile prime oleaginoase, turtele de presă şi
dacă necesar şrotul rezultat la extractive. În acest scop se folosesc concasoarele, valţurile şi
morile cu ciocane.
Morile cu ciocane, folosite în industria uleiului în special pentru măcinarea şrotului,
prezintă avantajul că sunt mai robuste, au gabarit mic şi productivitate mare, în comparaţie cu
concasoarele.
Acestea prezintă şi unele dezavantaje, cum sunt:

19
 -reglarea atentă a distanţei dintre ciocane şi sita de cernere în funcţie de
umiditatea materialului;
- funcţionarea cu uzuri mari necesitând supraveghere atentă şi permanentă
Pentru brochenul de floarea-soarelui destinat extracţiei se recomandă o trecere prin
concasor şi 2 treceri prin valţuri pentru a se obţine o suprafaţă specifică a măcinăturii de 1,1 -
1,6m2/Kg.

Fig7. Moara cu ciocane HM1

Caracteristici tehnice:
Model Moara cu ciocane HM1

Dimensiuni (BXHXT) mm 570 x 900 x 990

Greutate kg 600

Motor kW 5.5

Dimensiunea particulelor la alimentare

50
(maxim) mm

Dimensiunea finala a particulelor mm 2-30

Cantiatate de material trecut kg/h 1000

2.8. Tratament hidrotermic (prăjire)

Tratamentul hidrotermic sau prăjirea are drept scop modificarea proprietăţilor fizico-
chimice ale componentelor măcinăturii pentru obţinerea unui randament maxim de presare.

20
Aceasta se resimte mai acut la materiile prime care au un conţinut de ulei mai mare de 25%
unde nu este posibilă recuperarea uleiului numai prin extracţie cu dizolvanţi fiind necesară şi
o presare prealabilă. Prăjirea înainte de extracţie are drept scop obţinerea unei plasticităţi în
vederea prelucrării la valţurile de aplatizare în paiete fine, poroase, stabile, care să nu se
sfarme în extractor şi să aibă o structură internă favorabilă extracţşiei cu dizolvant.
Tratamentul hidrotermic se execută în 2 faze:
-umectarea măcinăturii până la o umiditate optimă specifică materiei prime
folosite;
-încălzire şi uscare a măcinăturii până la o umiditate ce determină o structură
celulară optimă şi parametrii tehnici
În urma umectăriise formează două faze: faza solidă (de gel), formată din proteine cu
un pronunţat caracter hidrofil şi faza lichidă, formată din ulei şi apă.
Datorită încălzirii are loc scăderea tensiunii superficiale a uleiului şi a vâscozităţii
acestuia fiind uşor eliberat la presare din capilarele măcinăturii.
Condiţiile optime de prăjire şi parametrii tehnici în cazul floarea-soarelui:
-presiunea aburului: 4-5 kgf/cm²
-durata prăjirii: 40-45 min
-umiditatea măcinăturii -iniţială: 8-9 %
-finală la ieşirea din prăjitor: 5-6 %
-temperatura finală de ieşirea din prăjitor: 115-120 °C
-grosimea stratului de măcinătură: 260 cm
Aceşti parametrii trebuie controlaţi şi menţinuţi în limitele optime.
Prăjirea se realizează în prăjitoare cilindrice compartimentate, multietajate, de largă
răspândire fiind cele cu 5- 6 compartimente.

21
 Figura8-părţi componente
1-şnec de alimentare,
2-şnec inactivare,
3-prăjitoare,
4-prese mecanice,
5-reductor,
6-burlan de alimentare,
7-tub de scurgere a măcinăturii prăjite,
8-evacuare brochen,
9-tuburi de aspiraţie,
10-burlan de evacuare vapori,
11-scurgere condensat,
12-registru de reglare a alimentării

Fig.8 Utilaj de prăjire-presare

22

Fig.9 Prăjitor cu 6 compartimente
Figura 9- părţi componente
1-compartimentele prăjitoarei, 2-
fundul compartimentului, 3-mantaua,
4-racord, 5-racord de vizitare, 6-locaş
termometru, 7-ax principal, 8-cuplaj,
9-caneluri circulare, 10-cadru, 11-tub
decurgere, 12-pâlnie de alimentare,
13-racord, 14-tijă, 15-supapă
rabatabilă, 16-flotor, 17-pârghie, 18-
palete, 19-colţar, 20-reazem, 21-
buloane, 22-motor electric, 23-
indicator de nivel, 24-cuzineţi de
bronz, 25-mufe de fontă, 26-reductor,
27-manşon elastic, 28-ac, 29-fante,
30-guri de ventilaţie, 31-gură de
descărcare, 32-pârghie, 33-registru,
34-orificii, 35-ax, 36-fluture, 37-tijă,
38-uşă de control, 39-conducte
perforate

2.8.1. Presarea
Presarea măcinăturii oleaginoase prăjite este operaţia tehnologică de separare a uleiului
din aceasta, cu ajutorul preselor, rezultând uleiul brut de presă şi brochetul. Prin presare se
poate realiza o separare a uleiului până la 80-85%, restul uleiului fiind separat ulterior prin
extracţie cu dizolvanţi. Din acest motiv, în fabricile de ulei din ţara noastră se supun presării
numai materiile prime cu peste 30% ulei. Celelalte materii prime, cu un conţinut mai mic de
ulei, se supun direct extracţiei cu dizolvanţi.
Durata presării trebuie să asigure scurgerea unei cantităţi cât mai mari de ulei, în
condiţiile date. Ea depinde de caracteristicile fizico-chimice ale măcinăturii, de caracteristicile
constructive şi funcţionale ale presei şi de grosimea brochenului la ieşirea din presă. Durata
presării poate varia între 40 şi 200 secunde.
În timpul presării măcinătura suferă o serie de modificări dintre care mai importante sunt:

23
  reducerea umidităţii: cu 0,3-1,2% datorită încălzirii prin transformare în căldură a
energiei mecanice consumate pentru învingerea frecării;
 trecerea unei părţi din fosfatide din faza de gel în ulei;
 dizolvarea pigmenţilor naturali în ulei ceea ce conduce la modificarea culorii acestuia;
 creşte conţinutul de compuşi oxidaţi stabili aceasta fiind însoţită de reducerea
indicelui de iod.
Această operaţie se realizează cu ajutorul preselor, care după construcţia lor pot fi
hidraulice sau mecanice. În prezent, presele mecanice prezintă o serie de avantaje faţă de
cele hidraulice.

Fig10. Presa ulei cu presare la rece

Detalii produs
Presă de ulei: PU 20 - cu 1 cap
1. Randament: maxim 38-42 litri ulei brut la 100 kg seminţe floarea-soarelui (funcţie de
conţinutul de ulei în sămânţă )
2. Productivitate: maxim 20 kg seminţe / oră
3. Acţionare: 220/380V- 50 Hz – 2,2 kW
4. Dimensiuni: 800x400x1200mm
5. Greutate: aprox. 130 kg.

24
 Fig11. Presă mecanică cu melc

Părţi componente:
1-suporturi din fontă, 2, 3 – suporturi verticale, 4-reductor, 5-roata de acţionare, 6, 7- roţi
dinţate, 8, 9-ax, 10-lagăr de presiune, 11-cuplaje, 12-ax cu şurub elicoidal, 13-camera de
presare, 14-dispozitiv de reglare, 15-placă de tablă înclinată, 16-jgheab colector

2.8.2. Extracţia cu dizolvanţi şi recuperarea dizolvantului

1. Extracţia cu dizolvanţi a uleiului
Prin extracţie cu dizolvanţi măcinătura, care în prealabil a fost supusă unor operaţii
tehnologice de pregătire, este degresată. În vederea extracţiei materialul oleaginos se amestecă
cu dizolvantul, timp în care uleiul împreună cu dizolvantul formează miscela, iar ceea ce
rămâne după extracţie, adică materialul degresat, reprezintă şrotul.
Extracţia cu dizolvanţi se aplică la brochenul de floarea-soarelui. Dacă brochenul de
floarea-soarelui are un conţinut de ulei de 18-22% acesta se pregăteşte, înainte de extracţie,
prin prăjire şi paietare. Dacă conţinutul de ulei al brochenului este de 13-14% se pregăteşte
numai prin măcinare.
Ca dizolvanţi mai des folosiţi sunt cei din grupa hidrocarburilor alifatice, dintre care în ţara
noastră amintim benzina de extracţie.
Practic etapele extracţiei cu dizolvanţi sunt următoarele:
25
1. Umectarea cu dizolvant a particulei de măcinătură şi antranarea uleiului ce se găseşte
liber spre suprafaţa particulei;
2. Pătrunderea dizolvantului în interiorul particulei şi egalizarea concentraţiilor de
dizolvant;
3. Deplasarea uleiului din interior spre exterior;
4. Trecerea uleiului de pe suprafaţa particulei în stratul limită de difuzie ce înconjoară
particula;
5. Transportul uleiului prin convecţie de la suprafaţa exterioară a stratului de difuzie în
curentul de mişcelă.
În fabricile moderne se folosesc trei metode de extracţie continuă şi anume:
-metoda scufundării
-metoda stropirii repetate
-metoda mixtă
În intreprinderile de ulei se folosesc extractoare cu bandă „De Smet”, extractorul rotativ cu
sită fixă (tip Carusel), extractorul rotativ cu sită rabatabilă (tip Rotocel), extractorul cu coşuri,
etc.
Parametrii la care se realizează extracţia într-o instalaţie cu funcţionare continuă variază în
funcţie de natura materiei prime, modul de prelucrare al acesteia, tipul instalaţiei folosite. În
medie, parametrii mai importanţi au următoarele valori:
-umiditatea măcinăturii(paiete)………………..6-9%
-durata extracţiei................................................15-20ore
-temperatura dizolvantului la intrarea în extractor...50-55°C
-înălţimea stratului de material.............................0,5-1,5m
-concentraţia miscelei...........................................18-30%
-dizolvant în şrot la evacuare...............................30%
-depresiune în extractor........................................3-12mm H2O
2. Recuperarea dizolvantului
Ca urmare a desfăşurării procesului tehnologic de extracţie a uleiului atât în miscelă,
pe lângă ulei, cât şi în şrot rămân cantităţi importante de dizolvant care trebuie recuperate. La
ieşirea din extractor miscela prezintă o concentraţie în ulei ce variază între 14 şi 35%, în
funcţie de instalaţia folosită. Pentru recuperarea dizolvantului din miscelă se foloseşte ca
principiu de bază volatilitatea diferită a componentelor din acest amestec. În practică aceasta
se realizează prin distilarea miscelei, care presupune încălzirea acesteia la temperature de

26
fierbere a benzinei, când aceasta se evaporă, fiind recuperate ulterior. Au existat preocupări
pentru protecţia calităţii uleiului, posibil depreciată prin distilare. Aceasta se poate realiza
practice prin reducerea timpului de distilare şi reducerea temperaturii de distilare.
Recuperarea dizolvantului din miscelă se realizează în două faze şi anume predistilarea
şi distilarea finală.
Predistilarea: se execută în schimbătoare de căldură multitubulare, denumite
economizoare şi evaporator. În economizare şi primul evaporator, miscela, este concentrată de
la 25% la 55-60% ulei, la o presiune remanentă de 400-450mmHg. În al doilea evaporator
miscela este concentrată la aproximativ 96% pentru că presiunea remanentă este de circa
200mmHg.
Distilare finală: este operaţia de recuperare a dizolvantului şi se realizează la o
temperatură de 95-110 °C şi o presiune remanentă de 60 mmHg.
Recuperarea dizolvantului din şrot: după extracţie, în măcinătură epuizată în ulei, adică în
şrot, rămâne o cantitate mare de dizolvant, reţinut în capilarele particulelor şi la suprafaţa
acestora, variind între 25 şi 50%. Pentru că dizolvantul prezent în şrot este compus, în mare
parte, din fracţii uşoare, el se poate îndepărta prin încălzirea şrotului. Cealaltă parte a
dizolvantului, compusă din fracţii grele se poate îndepărta prin introducerea direct în instalaţie
a aburului supraîncălzit. Recuperarea dizolvantului din şrot în instalaţiile cu funcţionare
continuă are loc în uscătoare cu melc sau în toastere.

2.9. Rafinarea
Uleiurile vegetale brute, obţinute prin presare sau extracţie, conţin o cantitate de 1-4%
substanţe străine de trigliceridele naturale denumite substanţe de însoţire. Substanţele de
însoţire cuprind mucilagiile, acizii graşi liberi, coloranţi, ceruri, substanţe odorante. Se găsesc
în uleiuri sub diferite forme şi anume ca particule insolubile dispersate în ulei, substanţe
solubile în ulei şi soluţii sau suspensii de natură coloidală. Substanţele de însoţire au o serie de
efecte asupra uleiurilor şi anume: modifică gustul şi mirosul, transmit culoarea, determină o
serie de procese nedorite în timpul prelucrării şi influenţează negativ stabilitatea uleiurilor în
timpul păstrării.
Pentru a îmbunătăţii calitatea uleiurilor substanţele de însoţire trebuiesc îndepărtate.
Aceasta se face în cadrul operaţiei de rafinare. În funcţie de destinaţia şi calitatea uleiului se
folosesc metode de rafinare fizice, chimice, fizico-chimice.

27
 Principalele operaţii la rafinarea uleiurilor comestibile sunt: dezmucilaginarea,
neutralizarea, spălarea, uscarea, decolorarea, deceruirea (vintezirea) şi dezodorizarea.

2.9.1 Dezmucilaginarea
Dacă se prelucrează seminţe înainte de maturitate tehnologică se obţin uleiuri cu un
conţinut mare de mucilagii care se prelucrează greu la rafinare. De asemenea, dacă uleiurile se
obţin prin extracţie conţinutul lor în mucilagii este mai mare decât la presare. Mucelagiile au
o compoziţie complex reprezentată în principal de fosfatide, albuminoide, hidraţi de carbon,
răşini, stearine, etc. Prin dezmucilaginare se obţine un ulei de calitate superioară, se reduc
pierderile la rafinare, se elimină un factor de instabilitate şi se obţine un produs foarte valoros
“lecitina” care se utilizează în industria alimentară pentru că are capacitatea de a stabiliza
emulsiile şi măreşte valoarea alimentară a produselor.
Îndepărtarea mucilagiilor se poate face prin hidratare, în cazul uleiurilor comestibile şi
prin tratament acid pentru uleiurile tehnice. Hidratarea se bezează pe faptul că fosfolipidele,
albuminoidele şi compuşii acestora, sub forma de mucilagii, în prezenţa apei. Pentru activarea
hidratării se poate folosi acid citric, soluţie 10% în cantitate de 1% faţă de uleiul brut sau acid
fosforic conc. 80% în cantitate de 0,05-2% faţă de ulei. Este foarte important temperatura care
trebuie să fie cuprinsă între 60-75°C.
Separarea mucilagiilor se face prin centrifugare folosind separatoare centrifugale cu
talere, supercentifuge tubulare şi altele.

2.9.2. Neutralizarea uleiurilor

Pentru obţinerea de uleiuri comestibile este absolut obligatorie eliminarea acidităţii libere,
adică neutralizarea. Prin normative s-a stabilit limita maximă a acidităţii libere. La uleiul de
floarea-soarelui aciditatea liberă este de maxim 0,1-0,35%. Eliminarea acizilor graşi liberi din
ulei se poate face prin mai multe metode şi anume:
 neutralizare alcalină;
 neutralizare prin distilare;
 neutralizare prin esterificare.
Folosirea uneia sau alteia dintre aceste metode depinde de aciditatea liberă a uleiurilor,
cea mai folosită fiind neutralizarea alcalină. În acest scop se folosesc soluţii alcaline. Frecvent
se folosesc NaOH iar în urma reacţiei acestuia cu acizii graşi liberi se formează săpunul de
rafinare.

28
 Utilajele folosite pentru realizarea amestecului leşie-ulei, în instalaţiile de rafinare cu
funcţionare continuă din ţara noastră sunt amestecătorul cu palete Sharples şi amestecătorul
cu disc Alfa De Laval.

2.9.3. Spălarea uleiurilor

Spălarea uleiurilor ca şi prepararea leşiilor se face cu apă dedurizată, pentru că
folosind apă cu duritate ridicată creşte conţinutul de săpun în uleiul rfinat datorită formării
săpunului de calciu, solubil în ulei dar insolubil în apă. De aceea ori de câte ori duritatea apei
depăşeşte 5 grade germene este nevoie să fie decalcificată.
Apoi, datorită durităţii apei pe aparate au loc depuneri care sunt foarte greu de
îndepărtat. În această fază temperatura uleiului trebuie menţinută între 85-90°C.

2.9.4. Uscarea uleiurilor

După spălare uleiul conţine între 0,1 şi 0,5% apă precum şi urme de săpun. Răcit la
temperatura mediului ambient uleiul spălat se tulbură pentru că solubilitatea apei în ulei scade
şi creşte cantitatea de acizi graşi liberi. Pentru a elimina aceste neajunsuri uleiul se usucă prin
procedeul discontinuu sau continuu. Se folosesc, de regulă, uscătoare cilindrice vertical în
care uleiul este introdus prin pulverizare, iar în interior este vid (10-40 mmHg). Conţinutul de
apă al uleiului uscat este de maximum 0,05%.

2.9.5. Decolorarea uleiurilor

Uleiul destinat consumului trebuie să fie limpede, strălucitor şi puţin colorat. Culoarea
uleiului este data de pigmenţii naturali care se găsesc în cantităţi mici, dar foarte importanţi
pentru calitatea uleiului. Uleiul de floarea-soarelui are culoare galben portocalie datorită
carotenul şi xantofila. În afară de aceşti pigmenţi naturali, în uleiuri apar şi pigmenţi
secundari.
Pentru decolorarea uleiurilor se folosesc diferite procedee grupate în: decolorare prin
adsorbţie şi decolorare chimică.
În practică decolorarea se realizează prin tratarea cu adsorbanţi, folosind pământuri
decolorante activate cu acizi minerali la care uneori se adaugă cărbune decolorant. Pentru
uleiurile comestibile temperatura optimă de decolorare se situează în jur de 80-100°C, iar
durata de contact este de 15-20 minute la instalaţiile cu funcţionare discontinuă şi câteva
minute la decolorarea în flux continuu. Randamentul decolorării uleiurilor este funcţie de

29
 cantitatea de agent care variază în limite foarte largi 0,25-5%, funcţie de natura uleiului şi
de efectul decolorant ce trebuie obţinut. La uleiurile colorate mai intens se adaugă şi 5-
10% cărbune activ. De asemenea, la uleiurile comestibile se folosesc cantităţi mai mici,
respectiv 0,5-1,5 pământuri decolorate.
Fabricile din ţara noastră folosesc instalaţia”De Smet” varianta îmbunătăţită, care
prezintă avantajul unui consum mic de pământ decolorant şi pierderi mici de ulei.

2.9.6. Vinterizare (deceruirea)

Deceruirea este operaţia prin care se elimină din ulei cerurile şi gliceridele di şi
trisaturate ale acizilor graşi, care la temperaturi sub 15-20°C se solidifică şi produc o
tulbureală, care influenţează calitatea uleiului. La uleiurile de floarea soarelui conţinutul de
ceruri depinde de decojire şi separarea pieliţelor de miez. Prin vinterizare, din acest ulei se
separă între 0,5 şi 0,8% ceruri. Vinterizarea se poate executa fie înainte fie după dezodorizare
şi constă în cristalizarea cerurilor şi gliceridelor solide, urmată de separarea acestora prin
filtrare. Cristalizarea se poate executa în două moduri:
 în timp scurt
 de durată, circa 38-72 ore
Reducerea duratei de cristalizare se poate realiza prin introducerea germenilor de cristalizare.
Deci vintezirea constă în răcirea uleiurilor în vederea precipitării gliceridelor şi cerurilor
urmată de îndepărtarea acestora prin filtrare.
În instalaţiile de vinterizare cu funcţionare continua vintezirea decurge astfel: se execută o
prerăcire la 20-22°C urmată de o răcire la 5-7°C. Apoi se introduce germenii de cristalizare şi
se amestecă timp de 4 ore, după care uleiul se reîncălzeşte la 12-16°C considerată temperatură
optimă de filtrare.

2.9.7. Dezodorizare
Este ultima fază a rafinării şi urmăreşte îndepărtarea substanţelor ce produc miros şi
gust neplăcut, specific. Aceste substanţe provin atât din materia primă, ca substanţe de
însoţire a gliceridelor, cât şi din transformările chimice care au loc în timpul depozitării şi
prelucrării. Astfel, dacă tratamentul hidrotermic a fost făcut necorespunzător apare în ulei
miros de ars. Dacă spălarea este necorespunzătoare uleiul primeşte gust de săpun, iar dacă
durata albirii este prea mare apare mirosul şi gustul de pământ.

30
 Dezodorizarea se realizează combinând efectul a trei parametrii tehnologici şi anume:
temperatură, presiune şi vaporii de apă. Temperatura aburului de injecţie trebuie să fie cu 30-
35°C peste temperatura uleiului. Presiunea remanentă din aparat este de 2-3 mmHg. Uleiul se
încălzeşte pentru aducerea lui la temperatura de lucru şi pentru compensarea pierderilor. În
instalaţiile cu funcţionare continuă dezodorizarea se realizează la temperaturi de 200-230°C.
La temperatura de 200°C dezodorizarea durează 1-2 ore, iar la 230°C durata este de 0,5-1 oră.
Eficacitatea acestei operaţii este funcţie şi de asigurarea unui contact eficient între
masa de ulei şi aburul de antrenare. Aceasta se realizează în două moduri: prin barbotarea
aburului în masa de ulei, prin dispersarea fină a uleiului şi curgerea lui în film subţire, pe
suprafeţe aflate în contact direct cu aburul.

2.10. Depozitarea uleiurilor vegetale

2.10.1. Depozitarea uleiurilor în rezervoare
La depozitarea uleiurilor mai ales, în cazul uleiurilor rafinate trebuie să se ţină seama
de faptul că acestea sunt sensibile la influenţa luminii, a aerului şi a umidităţii. Un depozit
corespunzător trebuie să ferească uleiurile de acţiunea acestor factori.
Materialul de construcţie a rezervoarelor cel mai indicat este oţelul inoxidabil pentru
rezervoare mari şi poliester stratificat pentru rezervoarele de mică capacitate.
Introducerea şi evacuarea uleiului se face prin conducte, dimensionate în funcţie de debitele
necesare. Pentru evacuarea uleiului se prevăd, de obicei, două racorduri: unul situat la cota
cea mai de jos, pentru golirea rezervorului, celălalt la o înălţime oarecare, pentru a permite
evacuarea curentă a uleiului fără antrenarea stratului de sediment de la fundul rezervorului.
În interiorul rezervorului se montează o serpentină pentru abur indirect, în vederea încălzirii
uleiului în timpul iernii.
Periodic, rezervoarele se curăţă de zaţul adunat la partea inferioară. Cantitatea de zaţ este mai
mare în rezervoarele în care s-a depozitat ulei brut. Există şi instalaţii de spălare cu jet de
soluţii detergente.

2.10.2. Depozitarea uleiurilor ambalate

Uleiurile comestibile livrate în ambalaje de desfacere (butelii de sticlă), introduse în
lăzi compartimentate se manipulează paletizat. În depozitele moderne, paletele se aşează
suprapuse pe 2-3 rânduri. Butoaiele cu ulei se aşează pe un rând sau se strivuiesc folosind
palate special. Încăperile în care se face depozitarea trebuie să fie răcoroase, întunecoase,

31
curate şi lipsite de mirosuri străine. În depozite aşezarea produselor se face pe loturi, după
data de ambalare, astfel ca livrarea şi consumul lor să se facă în cadrul termenelor stabilite
prin standarde:
-ulei de floarea-soarelui îmbuteliat: maximum 4 luni;
-ulei de floarea-soarelui în butoaie: maximum 6 luni.

2.11. Ambalarea uleiurilor vegetale

2.11.1. Îmbutelierea uleiurilor comestibile
Uleiurile comestibile se îmbuteliază în ambalaje de sticlă de 1 litru şi ½ litru,butelii
PET de 1 litru şi ½ litru, bidoane PET sau metalice de 5-10 litri. Dacă procesul tehnologic a
fost bine condus şi uleiul rafinat îndeplineşte condiţiile de calitate impuse, acesta prezintă o
bună stabilitate în timp. În funcţie de durata şi de condiţiile de depozitare, un ulei bine
rafinat poate, să se oxideze dacă: este prezent oxigenul atmosferic, este prezentă lumina şi
radiaţiile UV şi temperatura de depozitare este ridicată ( >30°C).

2.11.2. Ambalarea uleiului în butoaie

Uleiurile comestibile destinate consumurilor industriale şi colective se ambalează în
butoaie metalice cu capacitate de circa 200 l. În mod similar se livrează o parte din uleiurile
tehnice. Butoaiele parcurg următorul proces: curăţire, control vizual, cântărire “gol”,
umplere, cântărire ”plin” şi marcare. Uleiurile vegetale hidrogenate pot fi, de asemenea,
ambalate în butoaie. Ele se pot turna în stare fluidă, în butoaie de lemn sau de tablă, după
procedeul obişnuit. În stare de pasta pot fi încărcate în butoaie de lemn deschise, cărora li se
aplică fundul după umplere, sau în butoaie de oţel cu capac demontabil.

2.11.3. Expedierea uleiurilor în cisterne

Cisternele destinate transpotului uleiurilor vegetale trebuie să fie curate, fără miros şi
fără impurităţi şi porţiuni ruginite. O atenţie deosebită trebuie dată cisternelor atunci când se
încarcă ulei comestibil. În acest caz, curăţirea cisternelor se face prin aburire, spălare cu
soluţii slabe de alcalii, apoi cu apă şi, în final, prin ştergerea interiorului cu pânză de filtru
îmbibată în ulei. Umplerea cisternelor se face prin pomparea uleiurilor aflate în rezervoare.
Descărcarea cisternelor la beneficiari se face, de obicei, prin curgerea liberă în rezervoarele
îngropate.

32
3 . BILANŢ DE MATERIALE
În vederea obţinerii uleiului brut se prelucrează 30000 kg floarea-soarelui.
Se cunosc următoarele date tehnologice:
 conţinutul de coajă ce rămâne în miez în urma decojiri este de 2,5 ;
 conţinutul de coajă botanică în seminţe 13
 conţinutul de coajă existent în fracţiunea tehnologică numită coaja eliminată este
96,8
 umiditatea iniţială a seminţelor este 13,7
 după operaţia de uscare umiditatea seminţelor este 4,8
 conţinutul de ulei din măcinătură de floarea-soarelui este 53
 conţinutul de ulei care rămâne în brochenul rezultat la presare 19
 pentru recuperareauleiului din brochen, cesta este supus extracţiei cu benzina de
extracţie, iar conţinutul de ulei din amestecul rezultat la extracţie şi denumit miscela
este 38
 randamentul operaţiei de extracţie 83
 cantitatea de solvent care rămâne în şrot este 13 din cantitatea de solvent introdus la
extracţie
 pierderile în timpul operaţiei de măcinare 2 , raportată la materia introdusă
 impurităţile îndepărtate la curăţirea seminţelor reprezintă 3,5 din masa seminţelor,
 conţinutul de ulei din seminţe este 49 .
Să se calculeze:
 cantitatea de ulei brut de presă şi extracţie;
 randamentul de obţinere a uleiului brut;
 consumurile specific.

1. Curăţire

↓S

CURĂŢIRE →I

↓Sc

33
S – seminţe de floarea soarelui
Sc – seminţe curăţate
I - impurităţi
S = Sc+ I

Sc=S-

S=30000- ×30000

Sc= 28950 kg
I = 30000 – 28950
I = 1050 kg
2. Uscare

↓Sc

USCARE →A

↓Scu

Sc– seminţe curăţate

Scu– seminţe curăţate şi uscate
A – apa evaporată

Sc= A + Scu

(Sc)i= Sc-

(Scu)f=Scu-

Sc(1- )=Scu(1- )

Sc× =Sc×

Scu= 25756 kg
A = Sc– Scu= 28950 – 25756
A = 3194 kg

34
 3. Decojire
↓Scu

DECOJIRE →C(Ce)

↓M(Cm)

Scu- seminţe curăţate şi uscate

M- miez
C – coajă
Cb– coajă botanică
Cm– coaja din miez
Cc– coaja din coaja
Scu=C+M

M=Scu-C
Cb×Scu=(Scu-C)×Cm+C×Cc
13×25756=(25756-c)×2,5+97,8×C
334828=64390-2,5C+97,8C
270438=95,3C
C=

C = 2837.75 kg
Scu= C + M
M = Scu– C = 25756 – 2837.75
M = 22918.25 kg

4. Măcinare

↓M

MĂCINARE →P

↓m

M – miez
P – pierderi la măcinare

35
m – măcinătura

M=m+P
P=

P = 458.36 kg
m = 0.98 M = 0.98 ∙ 22918.25
m = 22459.88 kg

5. Presare
↓m
PRESARE →Up
↓B

m – măcinatură
B – brochen
Up– ulei de presă
m=B+Up

Up=m-B

m( )=B( )

B=( )=22459,88×

B = 13032.27 kg
Up= m – B = 22459.88 – 13032.27
Up= 9427.61 kg

36
 6. Extracţie

B↓ BE ↓

EXTRACŢIE →SR
E
↓Mc(Umc)

BE – benzina de extractie
Mc – miscela
SR – srot
B – brochen
Umc– ulei din miscela
BE + B = Mc + SR

ηextracţie=

83=

83=

0,38×Mc=

0,38 Mc=

0,38 Mc=2055,18
Mc = 5408.36 Kg
Umc= 0.38 Mc
Umc=0,38×5408,36
Umc= 2055.17 kg
BEmc= 0.62 Mc
BEmc=0,62×5408,36
BEmc= 3353.18 Kg
BE=BEmc+BEsr
BEsr=

37
BE=3353.18+0.13BE
0.87BE=3353.18
BE = 3854.23 Kg
BE+B=Mc+SR
SR=(BE+B)-Mc =3854.23+13032.27-5408.36
SR = 11478.14 Kg

3.1 BILANŢ TOTAL DE MATERIALE

Reprezentare tabelară
MATERIALE INTRATE MATERIALE IEŞITE
Nr.crt Denumire Cantitate(kg) Nr.crt Denumire Cantitate(kg)
1. Seminţe de 30000 1. Ulei de presă 9427,61
floarea-soarelui
2. Solvenţi 3854,23 2. Ulei de 2055,17
benzina de extracţie
extracţie

3. Impurităţi 1050
4. Apa evaporată 3194
5. Coaja 2837,75
6. Pierderi la 458,35
măcinare
7. Şrot 11478,14
33854,23 30501,03

38
 4. CALCULUL ECONOMIC

Seminţe de floarea soarelui prelucrate

din care se obţin: 200 t/24 ore
Ulei rafinat vândabil: 70 t/24 ore
Ulei rafinat pentru margarina: 10 t/24 ore
Margarina: 12 t/24 ore
Turte presate (şrot): 110 t/24 ore

Capacitatea de producţie în cursul unei zi cu 24 ore

1kg floarea-soarelui=2,00lei
200t=200000kg (floarea-soarelui)
200000*2,00=400000lei/zi
70t=70000kg (ulei)
70000kg*2,00=140000lei/zi (floarea-soarelui)
70000*8,00(lei/l)=560000lei/zi (ulei)

Capacitatea nominală maximă în cursul unui an cu 24 ore/zi

Ulei vândabil 70 t/zi x 350 zile 24500 t/an
24500000*8,00=196000000lei/an (ulei)

39
 5. CONCLUZII
Am ales această temă, pentru că am considerat că floarea soarelui este o apreciată
plantă meliferă, o plantă uleioasă de mare importanţă economică şi alimentară. Se află pe
locul al treilea între plantele oleifere ierboase.
Ideea de bază a acestui proiect constă în faptul că uleiul reprezintă unul din produsele
alimentare indispensabile vieţii. Nu există cineva care nu a folosit uleiul vreodată.
Funcţia nutritive a uleiului de floarea-soarelui este sporită de prezenţa unor
provitamine A,D,E, fosfatidelor ca şi a vitaminelor B4, B8, K, mai conţin sterol, tocoferoli.
Capacitatea energetică: 8,8 cal/g ulei.
Este excelent pentru alimentaţie pentru că are fluiditate, culoare, gust şi miros plăcut.
Sunt utilizate în industria alimentară(panificaţie, patiserie, prepararea ciocolatei, mezeluri).
Uleiul de măsline este mai sănătos, decât uleiul de floarea soarelui.
Pentru români cel mai important, atunci când cumpără, este preţul, deoarece uleiul este
considerat un produs de bază. Uleiurile de rapiţă şi soia sunt percepute ca uleiuri slab calitativ,
cu gust şi miros neplăcut, aşa ca rămâne valabil cel de floarea-soarelui şi cel vegetal
(combinaţie floarea soarelui – rapiţă, soia). În alte ţări, populaţia este mai atentă la produse
sănătoase şi preferinţele se îndreaptă spre uleiul de măsline, dovleac, palmier.
În cel mai fericit caz, românii cumpără ulei de măsline când sunt promoţii în
supermarketuri, pentru a-l folosi la salate, nicidecum pentru gătitul curent. Lipsa de interes
pentru acest aliment se poate explica prin faptul că cei mai mulţi dintre români nu îşi permit
să utilizeze frecvent ulei de măsline. La asta se adaugă şi obiceiurile de consum mai puţin
sănătoase, orientate pe cantitate şi nu pe calitate, precum şi suprafeţele mari cultivate cu
floarea soarelui.
Floarea soarelui este una din cele mai rentabile culturi agricole.

40
 6. BIBLIOGRAFIE
1. Conf.dr.ing.Rodica Ghimbăşan, 2000, Tehnologii în industria alimentară (parteaI),
Ministerul Educaţiei Naţionale-Universitatea ”Transilvania” din Braşov
2. Ing.Gheorghe Boeru, Ing. Dumitru Puzdrea, 1980, Tehnologia uleiurilor vegetale,
Editura tehnica Bucureşti
3. Manualul inginerului din industria alimentară, 1968, Editura tehnică Bucureşti
4. Rodica Ghimbăşan, 2005, Tehnologii în industria alimentară, Editura Universităţii
Transilvania Braşov
5. http://www.agrocov.ro/ro/culturi-floarea-soarelui/
6. http://www.bizoo.ro/firma/stimel/vanzare/2120133/Presa-ulei-cu-presare-la-rece
7. http://www.bizoo.ro/firma/tcemobiledryers/vanzare/621618/Inchiriere-uscator-mobil-de-
cereale-si-plante-oleaginoase
8. http://chimie-biologie.ubm.ro/Cursuri%20on-
line/MIHALY%20COZMUTA%20ANCA/ALIMENTE%20CU%20DESTINATIE%20
SPECIALA-
FUNCTIONALE/Tehnologii%20ale%20produselor%20de%20origine%20vegetala/Ulei
%20de%20floarea%20soarelui.ppt
9. http://www.clubafaceri.ro/41240/silozuri-metalice-cu-fund-conic-pentru-depozitare-
cereale-(-porumb,-grau,-floarea--soarelui,-etc)-1040547.html
10. http://extractive.wikispaces.com/file/view/Fabricarea+uleiului+de+floarea-soarelui.pdf
11. http://www.scribd.com/doc/55465416/Industria-Produselor-Oleaginoase
12. http://www.scribd.com/doc/60934431/12/Structura-anatomic%C4%83-a-
semin%C5%A3elor-oleaginoase
13. http://www.scribd.com/doc/58323717/Fabric-Area-Uleiului-de-Floarea-Soarelui
14. http://www.sepadin.ro/mori-laborator-mori-cu-ciocane-SIEBTECHNIK
15. http://taifuns.blogspot.com/2009/03/consumam-mult-ulei-de-floarea-soarelui.html

41