FUNCŢIONALITATEA FIGURILOR DE STIL ÎN DIMENSIUNEA TEXTUALĂ

NUMĂR DE ORE: 35

CLASA A XI-A (PROFIL UMANIST)

PROPUNĂTOR: BOGDAN HERŢEG

LICEUL TEORETIC „NICOLAE BĂLCESCU”, CLUJ-NAPOCA, 2007-2008

1. ARGUMENT

Stabilirea naturii profunde a figurilor de stil şi urmărirea implicaţiilor complexe ale modurilor în care
acestea funcţionează în câmpul textual – al oricărui tip de text-discurs şi cu precădere al textului
beletristic – este ceea ce ne propunem în cadrul opţionalului adresat elevilor de clasa a XI-a, profil
umanist.

Problematica aleasă pentru acest opţional atrage conţinuturi în spiritul ariei curriculare care
paradoxal tind să fie ignorate. Considerăm că această ignorare nu produce efecte minore. Pe de o
parte, competenţe conexe comprehensiunii şi construcţiei textuale sunt private de substraturi
conceptuale în absenţa cărora nu se pot cristaliza. Pe de altă parte, se produce o scindare între
viziunea despre limbaj şi creaţia literară proiectată la nivelul şcolar preuniversitar şi studiile de
specialitate luate în discuţie la nivelul universitar major. Aceste deficienţe le vedem corectabile
printr-un salt calitativ al efortului de captare şi substanţializare a conceptelor lingvistice şi de teorie
literară. Acest salt implică, în viziunea noastră, topirea în matrici accesibile a fundamentalelor
câştiguri ale disciplinelor poetică lingvistică, lingvistica textului, hermeneutica sensului, semantica
lumilor posibile şi racordarea lor la fluxul informaţional propus de stilistică, flux puternic ancorat în
terenul didacticii limbii şi literaturii române.

Acest salt necesar îl vom reduce la problematica figurilor de stil. Aceste elemente creaţionale vor
deveni porţi spre o reproblematizare fără de care înţelegerea se sufocă. Abordarea de până acum a
figurilor de stil la nivel preuniversitar (şi chiar universitar pe alocuri) poate fi marcată prin definiţia
operată de Irina Petraş: Procedeu utilizat în scopul sporirii expresivităţii unei comunicări (Figuri de stil.
Mic dicţionar-antologie pentru elevi, Bucureşti, Editura Demiurg, 1992, p. 5). Dezicerea de o
asemenea circumscriere se arată imediată, căci o astfel de perspectivă foloseşte reduceri multiple,
mutilatoare, ale conceptului figuri de stil. Conţinuturile vehiculate pe parcursul orelor aferente
opţionalului vor susţine ipoteza că importantele figuri de stil nu au ca prim scop comunicarea, ci
conceptualizarea. În plus, vor reliefa faptul că acestea nu sunt exterioare sensului, ci fundamente ale
construcţiei lui. Figurile de stil sunt moduri de a gândi, moduri de a crea, nu instrumente în mâna
unui meseriaş al artei cuvântului.

De aici vom intra pe terenul textului. În acest sens, trebuie menţionat că figurile de stil reprezintă
vectori în dinamica sensului, fapt care explicitează în mod pertinent translaţiile pe diferitele nivele ale
textului. Practic, ele acţionează exact ca nişte indici / repere în labirintul textual, angajând
interpretarea pe direcţiile deschise prin fenomenul primar al lecturii inocente. Întreaga miză a
demersului interpretativ constă în această decodare în trepte, iniţiată la contactul liminar cu textul.
Următoarele etape de lectură vor recontextualiza şi vor nuanţa funcţionalitatea figurilor de stil la
nivele superioare de înţelegere, știut fiind faptul că orice text reprezintă o configuraţie unică şi că
orice modificare, chiar şi a poziţiei, antrenează mutaţii aparent imprevizibile de sens.

2. COMPETENŢE SPECIFICE

– investigarea unor zone textuale cât mai variate din punct de vedere tipologic şi studierea
aspectelor stilistice frecvente, dar și inovative care apar în texte;

– identificarea pertinentă a modalităţilor stilistice de construcţie a textului;

– relevarea saltului semantic de la microtext la macrotext, trecând prin toate etapele înţelegerii;

– surprinderea subtilului raport dintre forma şi sensul textului;

– captarea diferenţei dintre plasticizare şi revelare;

– circumscrierea adecvată a potenţialelor ipostaze figurale din perspectiva metaforicii nucleare;

– explicitarea mecanismelor de formare a congruenţei, coeziunii şi coerenţei ca efecte globale

ale articulării sensului;

– sesizarea modurilor de articulare a sensului pe baza corelării elementelor de stil şi de

construcţie textuală.

3. CONŢINUTURI

a) Concepte aferente noţiunii de text: limbaj, cuvânt, predicaţie, formă, sens, lume actualizată, lume
posibilă, tipologii textuale, figuri de stil;

b) Figurile de stil focalizate: metafora, simbolul, antiteza, enumeraţia, tautologia, oximoronul,

paradoxul, paronomaza (ş. a.);

c) Funcţionalitatea figurilor de stil: la nivelul expresiei, la nivelul sensului, la nivel global;

d) Materialul vizat: a) texte suport: texte literare, ştiinţifice, religioase, pragmatice (politice,
publicitare ş.a.) şi b) fragmente din literatura de specialitate aferentă problematicilor.

4. VALORI ŞI ATITUDINI

– dimensionarea justă a figurilor de stil – considerarea figurilor de stil ca porţi deschise spre un
sens plin din care şi ele fac parte;

– încrederea în subtilitatea şi forţa revelatoare a textelor majore;

– descoperirea lecturilor de specialitate relevante;

– cultivarea dorinţei de a înţelege modul de a crea al altei conștiințe;

– asumarea existenţei propriilor posibilităţi de a crea.

5. SUGESTII METODOLOGICE

a) activităţi de învăţare:
– reproblematizarea, cultivarea îndoielii;

– căi deductive, inductive şi analogice pentru circumscrierea complexă a conceptelor vizate;

– muncă individuală pentru comprehensiunea unor fragmente din studii de specialitate;

– brainstorming pentru centralizarea rezultatelor;

– dezbaterea rezultatelor;

– exerciţii de identificare şi de exemplificare;

– vizualizări ale funcţionalităţii figurilor de stil în câmpul textual şi extragerea unor concluzii
aferente.

b) activităţi de evaluare:

– pe parcursul semestrului: activitatea la clasă + modul de rezolvare a temelor;

– la sfârşitul semestrului: scrisă (comentarea de texte literare din perspectiva conceptelor

circumscrise şi comentarea de fragmente din literatura de specialitate conexă problematicilor tratate
în cadrul opţionalului);

6. BIBLIOGRAFIE

– Blaga, Lucian, Cunoaşterea luciferică, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003

– Blaga, Lucian, Geneza metaforei şi sensul culturii, 1994

– Borcilă, Mircea, „Contribuţii la elaborarea unei tipologii a textelor poetice”, în Studii şi Cercetări
Lingvistice, nr. 3, Editura Academiei, 1987

– Borges, Jorge Luis, Arta poetică, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2002

– Coşeriu, Eugeniu, „Limbajul poetic“ în Prelegeri şi conferinţe, Institutul de filologie română „A.
Philippide”, Iaşi, 1994

– Croce, Benedetto, Poezia. Introducere în critica şi istoria poeziei şi literaturii, Editura Univers,
Bucureşti, 1972

– Eco, Umberto, „Despre interpretarea metaforelor” în Limitele interpretării, Editura Pontica,

Constanţa, 1996

– Valéry, Paul, Poezii. Dialoguri. Poetică şi estetică, Editura Univers, Bucureşti, 1988 (ş.a.)

Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Cluj-Napoca, Prof. Bogdan Herţeg

Planificare calendaristică (2007-2008, sem. I)

FUNCŢIONALITATEA FIGURILOR DE STIL ÎN DIMENSIUNEA TEXTUALĂ

– clasa a XI-a (profil umanist), 1 oră / săptămână – total ore: 18 –

Unitatea de Competenţe specifice Nr.ore Săpt. Observaţii

învăţare

Prezentarea – să pună accent pe înţelegere, pe 1 1 Incitarea

problematicilor conceptualizare şi apoi pe comunicare dorinţei de a
cunoaşte

Noţiuni aferente – să problematizeze natura complexă 3 2-4

textului(limbaj, a limbajului;- să facă diferenţa dintre
cuvânt, expresia cuvântului şi conţinutul
predicaţie, acestuia; – să surprindă modificările
formă, sens, cuvântului în predicaţie; – să
lume recunoască părţile componente ale
actualizată, textului: formă şi sens;– să sondeze
lume posibilă, creaţia literară ca o lume distinctă
tipologii (lume ficţională, posibilă), diferită de
textuale, figuri lumea actualizată;– să stabilească
de stil) tipologia oricărui text ocurent;

– să recunoască prezenţa figurilor de

stil în cadrul diferitelor texte;

Metafora – să urmărească deosebirile dintre 3 5-7

metaforă şi comparaţie;- să identifice
metaforele limbii şi pe cele poetice; –
să facă diferenţa dintre metaforele
plasticizante şi metaforele revelatoare
şi să le analizeze ca atare; – să încerce
crearea de metafore revelatoare;– să
recunoască metafora nucleară în
cadrul textelor poetice;

– să interpreteze un text poetic

pornind de la metafora nucleară;

Simbolul – să privească în mod comparativ 2 8-9

conceptele metaforă şi simbol;- să
identifice simbolul în cadrul textului; –
să observe cum funcţionează simbolul
în câmpul textual;
Antiteza – să urmărească modul în care 1 10
opoziţia configurează textul;

Enumeraţia – să urmărească enumeraţia din 2 11-12

perspectiva conţinuturilor cuvintelor;-
să identifice relaţionările
suprasegmentale generate în
enumeraţiile complexe; – să
interpreteze un text poetic construit
pe o asemenea enumeraţie complexă;

Evaluare de 1 13 Corectarea şi
parcurs comentarea
temelor

Tautologia – să facă diferenţa dintre pleonasm şi 2 14-15

tautologia poetică;- să urmărească
progresia sensului în texte ce conţin
tautologii poetice; – să creeze la
rândul lui asemenea tautologii;

Oximoronul – să urmărească implicaţiile acestei 2 16-17

figuri de stil la nivelul sensului;- să
circumscrie viziunea poetică pornind
de la oximoron; – să identifice
oximoronul şi în alte tipuri de texte,
cum ar fi cele publicitare;

Evaluare finală 1 18