Revista Istorică Română, Vol. 02, Fasc. 2-3, 1932

3A IA VIS
I VDMOIS
VI\VW0A
I1XXXWOW
III-WDSVg"1110A
www.dacoromanica.ro
COMITETUL DE DIRECT1E
0. I. BRATIANU, profesor la Universitatea din Iasi.

G. M. CANTACUZINO, arhitect diplomat al Statului Francez.
N. CARTOJAN, profesor la Universitatea din Bucuresti.
C. C. GIURESCU, profesor la Universitatea din Bucuresti.
S. LAMBIUNO, profesor la Universitatea din Bucuresti.
P. P. PANAITESCU, profesor la Universitatea din Bucuresti.
AL. ROSETTI, profesor la Universitatea din Bucuresti.
CUPRINSUL Padna
I. Articale 113-288
Gh. I. BrAtianu, Politica externd a lui Cuza
Vodd pi desvoltarea idcii de unitate nationald . 113-163
C. C. Giurescu, 0 noud sintezd a trecutului
nostru (N. lorga, Istoria Romdnilor pi a clvi-
lisaici lor) 164-220
I. C. Filitti, Despre legdtura" lui Mihai Viteazul. 221-231
Stanislaw Lukasik, Relatiunile lui Mihail
CzajkowskiSadyk Papa cu Romdnii 232-261
Scarlat Lambrino, Observations sur la cohors
milliaria Hemesenorum 262-266
Vasile Christescu, Consideratiuni asupra unei
stele funerare dela Cdpei 267-288
II. Miscellanea 289-300
P. P. Panaitescu, In/luenta literard slavd la Ro-
mani, cu prilejul unui studiu al d-lui I.' Bdr-
bulescu 289-299
Andrei Veress, Incd ceva la biogralia Doctorului
loan Molnar 299-300
Reeenzii 301-305
I. Hudità, Recueil des documents concernant les
pays roumains, tires des archives de France,
XVI-e et XVII-e sikles (Petru Apolzan) . . 301-304
V. Mikov, Tp«vuilcicu mum TaKy.116 (R a d u
V u 1 p e) 304-305
www.dacoromanica.ro
,
vi. /,
Ent
42. 41,11
CUZA VODA iN 1859
www.dacoromanica.ro
POLITICA EXTERNA A LU1 CUZA VODA
II
DESVOLTAREA IDEII DE UN1TATE NATIONALA
I. Publicatii recente privitoare la domnia lui Cuza Vodd. II. Principatele

Unite ci pregdtirea revoluliei in Ungaria.III. Romania i revolufia poloncl. IV . Ro-
mania >ci intdile proecte de aliantd balcanied. V. Relatiile cu Franla ci acliunea
Domnitorului in politica externd. VI. A nexe.
I. PUBLICATII RECENTE PRIVITOARE LA DOMNIA LUI CUZA VODA
Alexandru loan I a fost dintre acei oameni cari n'au putut

fi niciodata priviti cu indiferentä. Ura patimasa sau inflacarata
apologie, memoria sa pare ca n'a cunoscut, multà vreme dui:4 ce
osemintele i se odihneau in cripta dela Ruginoasa, o privire ii-
nititä i obiectiva.
A fost chiar o vreme in care aceasta amintire capatase
un inteles aproape subversiv ; trecutul tarii, inchizAnd paran-
teza scurtei sale domnii, parea marginit la barierele oficiale ale
tribunei de 10 Mai. Doar o manifestare spontana dar izolatä,
ca aceea a satenilor din Mehedinti, in 1888, cari alesesera pe fiul
Voivodului in Parlamentul Regatului, fàrà ca el sa-si fi pus can-
didatura, mai arata ecoul pe care numele Domnitorului Unirei
si al improprietarirei 11 pastrase in rândurile taranimii.
De-abia dela inceputul secolului nostru, dupa lucrarea lui
Alexandru Xenopol, dupa scrierile d-lui Nicolae Iorga, dupa ce
amintirea intemeietorului Universitatii iesene a fost slavita cu
prilejul celor doua jubilee de cincizeci de ani : al Unirii si al in-
fiinrii acestui asezamant de cultura numai atunci s'a produs
si in lumea intelectuala o puternica reactiune. i totusi nu putea
fi vorba Inca de o deplina lamurire a rolului salt istoric. Arhiva
personala a Voevodului, intrata in stapanirea lui D. A. Sturdza,
ramasese In pastrarea Academiei Romane, fara a putea fi folosita
www.dacoromanica.ro
114 GHEORGHE 1. BRATIANu
pentru studiile istorice. Sunt de-abia patru ani de cand cele 13

volume, cuprinzand aceste documente, au fost deschise i au de-
venit accesibile cercetatorilor istoriei moderne a României.
0 intamplare fericita a voit ea tocmai in acest timp aten-
-thmea unor istorici straini sa, se indrepte asupra acestei perioade
a trecutului nostru recent, si astfel lacuna regretabila de panà
acum e implinita astazi de o bogata bibliografie. Cel dintai care
a atras atentiunea asupra arhivei Domnitorului, aflata in co-
leciile Academiei, a fost d. P. P. Panaitescu, in articolul sau
Cuza Voda i Unitatea Nationald a Românilor"1.
In cartea sa de o atat de bogata documentare, directorul
Institutului francez de Inalte Studii din Bucuresti, d. P. Henry,
a stint sa arate insemnatatea acestei corespondente diplomatice
si administrative, adaugandu-i o covasitoare informatie din arhi-
vele straine, care aseaza intr'o lumina cu totul noua sfarsitul
domniei lui Cuza Vod i problema principelui strain 2. Un alt
istoric francez, d. M. Emerit, cunoscut prin lucrarile sale din
domeniul istoriei noastre juridice i sociale, a consacrat figurei
complexe a lui Victor Place, consulul dela Iasi i sfatuitorul sta-
tornic al partizanitor Unirii, monografia ce era de mult asteptata 3.
D. R. V. Bossy, continuand interesantele sale studii de istorie
diplomatica, ne-a dat o minutioasa cercetare a legaturilor politice
franco-romane sub Cuza Voda 4. In toate aceste lucrari, docu-
mentele din arhiva lui Cuza Voda au fost des intrebuintate i o
parte din ele au fost publicate in anexele ce le insotesc.
De alta parte, o intreaga lature a politicii Domnitorului
Unirii a fost expusä, dupa publicatii straine, de d. Al. Marcu 5.
Un istorie englez, elev al d-lui Temperley, d. G. East, a publicat
la Cambridge o lucrare sprijinita pe un bogat material inedit 6,
asupra problemei Unirii, iar un profesor american, d. T. W. Riker,
fost student al Universitatii din Oxford, a dat rezultatele unor
lungi i laborioase investigatiuni in arhivele din Paris, Londra,
1 Arhiva pentru .5tiinfa 0 Ref orrna Sociald, VIII (1929), p. 559 si urm.
2 L' abdication du prince Cuza et avenernent de la dynastie des Hohenzollern
au trdne de Rcumanie, Paris, 1930, Bibl. de la Revtie historique.
3 Victor Place et la politique francaise en Roumanie a r dpoque de r Union,
Bucuresti, 1931.
4 Agenfii diplomatici ai Romdniei in Paris 0 legdturile politice franco-
zondne sub Cuza V odd, Bucuresti, 1931, (publ. Fundatiei Regele Ferdinand I).
5 Conspiratori ,si conspiratii in epoca renasterii politice a Romdniei, Bucu-
testi, 1930, (publ. asez. cultural Ion C. Brhtianu).
6 The Union of Moldavia and Wallachia, Cambridge, 1929.
www.dacoromanica.ro
POLITICA EXTERNA A LU1 CUZA VODA 115
Viena si Berlin intr'o carte cu un subiect mai larg, care imbra-

-fiseaza intreaga chestiune a renasterii noastre politice, in cadrul
ei international 1.
Daca adaugam la aceste cercetari speciale asupra domniei
lui Cuza Voda i lucrarea istoricului polon St. Lukasik, in care
e vorba de legaturile Domnitorului cu räsculatii poloni dela 1863 2,
vom fi incheiat enumerarea principalelor lucrari aparute numai
in ultimii trei ani, care permit o examinare mai atenta, intemeiata
pe izvoare pana acum necunoscute, a faptelor acestei scurte si
framantate domnii 3, cu cleosebire in ce priveste politica externa.
In special, arhiva personala a lui Alexandru Ioan I va refine
intreaga noastra atentiune. Dupa plecarea sa in exil, Domnitorul
ceruse unele hartii particulare care i-au fost trimise. Asupra res-
tului declarase ca nu mai are nici o pretentie, deoarece cunoas-
terea acestor acte nu putea fi cleat spre onoarea lui, i ca ele
erau cea mai buna dovada a politicei sale nationale 4.
Confirmarea cea mai stralucità a acestei declaratiuni ne-o
aduce in lucrarea sa d. Henry : Daca Principelui nu-i plà-
ceau detaliile de ordin administrativ, scrie d-sa, aceste hartii
arata cu catä staruinta urtnarea solutia marilor chestiuni ce se
impuneau atenfiunii sale. Vedem in ele, zi cu zi, ce lupte dddea
Domnitorul, pentru a face sa fie primite cele mai neinsemnate
reforme, impotriva opozitiei, a Turcilor sau chiar a Europei ;
se infelege mai lamurit ce diplomatie prudenta i inteleapta au
trebuit sa desfasoare reprezentantii remarcabili ce i-a avut in
strainatate, loan Alecsandri la Paris si mai ales Costache Negri
la Constantinopol spre a face sa fie admise cele mai neinsem-
nate inovatiuni, cele mai timide incercari de reorganizare ; ce
rabdare i ce energie a trebuit sà dovedeasca Voivodul insusi
atat fata de Curtile europene care nu pierdeau nici un prilej
de-al certa, cat si fata de o opozitie indaratnica...
E de dorit ca aceste acte sa fie publicate intr'o zi in intre-
gime ; ele vor lamuri, mai bine decat orice alt document, viata
politica a acestor ani de framantare si de renastere, i vicisitu-
dinele unui Principe curagios i dezinteresat, hotarat sa infrunte
1 The making of Roumania, study of an international problem, z856-2-866,

Oxford-London, 1931.
2 Rurnunja a Polska w XIX wieku, Lwow, 1929.
3 Cf. N. Iorga, Publicatii strdine privitoare la istoria contemporand a Ro-
mdnilor, in Acad. Rom., Mem. Sect. 1st., XII (1931), p. 193-199.
4 Xenopol, Domnia lui Cuza Vodd, II, p. 473.
www.dacoromanica.ro
116 GHEORGHE I. BRATIANU
toate piedicele, dar stiind bine ca fata de Otomani, mai mult

Inca decat de diplomatia europeana, reusita nu putea rezulta
decat din intrebuintarea simultana a sireteniei, a rabdarii si a
unor viguroase indrazneli, indeplinite pe neasteptate dar pre-
gatite din vreme si in taina," 1.
Aceastä constatare obiectiva e cu atat mai binevenità, en
cat se pare ca nici astazi nu s'a stins cu totul ecoul patimelor
si al vrajmasiilor deslantuite in jurul acestui nume 2, cu deosebire
in intervalul ce desparte pe 2 Mai 1864 de II Fevruarie 1866.
Desigur, aceste douà date constituie, prin ordinea lor insasi
in cronologia moderna a Romaniei, un invatamânt al istoriei.
Ele lamuresc intelepciunea i prudenta regelui Carol I, care a
gasit in pastrarea formelor constitutionale ale vietii de Stat che-
zasia unei domnii lungi i rodnice. Dar aceste pilde ale unui trecut
Inca atat de viu nu pot aduce nici o scädere figurei lui Cuza
Voda 3. In mintea noasträ, faptele sale nu se mai opun actiunei
politice a generatiei lui Ion C. Bratianu si a lui C. A. Rosetti ;
pe adversarii din Fevruarie 1866 nu-i mai despart pasiunele
dusmäniile inversunate ale vremii kr, ci dimpotriva Ii uneste
in constiinta nationala fapta lor pozitiva i creatoare ; istoria
aseaza pe temeliile trainice ale unirii Principatelor edificiul glorios
al Independentii si al Regatului. Ea vede chiar in lovitura de
stat dela 1864 precedentul faptului indeplinit", care a impus
Puterilor recunoasterea alegerii principelui strain, doi ani mai
tarziu 4.
Dar mai ales, istoricii care au cercetat documentele epocii
lui Cuza Voda au gasit in aceste acte, pe langa preocuparile co-
varsitoare ale chestiunior de interes imediat : recunoasterea Unirii
sau secularizarea averilor manastiresti, toate elementele unei po-
litici prudente dar hotarate pentru pregatirea temeinica a unitatii
mai departate a tuturor Romanilor. Pe baza precisä a acestor
numeroase marturii, se poate lamuri astazi o intrebare ce a ramas
prea multä vreme deschisä si se poate afirma cu hotarare ca Dorn-
nitorul dela 1859 n'a fost numai alesul unei fericite intamplari,
dar ca 1-a calauzit inteadevar o idee politica superioara 5, §1 c.
1 L'abdication du prince Cuza, p. 3-4.
2 Cf. seclinta Adunarii Deputatilor din tz Fevruarie 1932.
3 Cf. si judecata lui East, The Union of Moldavia and Wallachia, p. 164.
4 Henry, op. cit., p. 9.
5 Riker, The making of Roumania, p. 252, observâ cu dreptate ca dela
nceput Cuza Voc15, a fost preocupat mai mult de situatia sa internationalL
www.dacoromanica.ro
POLITICA EXTERNA A LUI CUZA VODA 117
a dat scurtei sale carmuiri un tel mai inalt, vazand, dincolo de

greutatile fara seaman i de luptele aprige ale timpului sau, un
ideal mai departat al neamului intreg.
Ideea insasi a acestii Uniri se ivise desigur mai de mult,
dar ea paruse tuturor oamenilor cu judecata l cu rdspundere
cea mai imposibila nebunie. Aceste idealuri i fantasii amagi-
toare", cum se rostise Voevodul Bibescu in convorbirea sa cu
Gheorghe Barit, retinusera totusi inde-ajuns atentiunea repre-
sentantilor monarhiei austriace pentru a determina pe baronul
de Prokesch-Osten, internuntiul" Austriei la Constantinopol, sa
scrie Inca dela 1857, pomenind de o eventuala unire, sub un singur
Domn, a Moldovei 0 a Valahiei : Dupa o astfel de incurajare
data pretentiilor românesti, cum s'ar putea inchipui ca ele sa
se opreasca acolo ? Dar aceasta nu e in firea omeneasca I Ro-
manii ar gasi atunci suzeranitatea Portii o rusine i o nedreptate.
Ar gdsi tara lor prea mica, ar ravni un stat independent, cuprin-
zand Bucovina, partea romaneasca a Transilvaniei, Banatul si
poate o granita in Balcani. Frumoasa isprava pentru Austria !
Frumos exemplu pentru Serbia Frumos prilej i pentru Rusia,
la sprijinul careia aceste tari ar recurge pentru a-si atinge scopul.
Nu, nu cred Ca s'ar putea reveni la o idee respinsa la conferintele
din Viena, i care ar ameninta Austria pang in maduva oaselor" 1.
Pagina des citata i viziune inteadevar profetica, in care am-
basadorul austriac coprinsese cu groaza toate etapele desvoltarii
noastre viitoare. Aceasta idee a unirii intr'un singur stat a tu-
turor tinuturilor locuite de Romani nu era poate straina nici
tanarului Alexandru Cuza, in timpul exilului din 1848 ; se zice
Ca ar fi asistat atunci cu un alt tovaras de pribegie, Vasile
Alecsandri, la adunarea de pe campia libertatii dela Blaj 2.
Desigur, aceste evenimente nu erau uitate in momentul
in care Domnitorul Principatelor Unite a numit, doisprezece
ani mai tarziu, pe Simion Barnutiu, tribunul ardelean, printre
cei dintai profesori ai Universitätii pe care o infiintase la Iasi.
Dar ceeace se stia mai putin, e ea intreaga problema a
elementului romanesc de dincolo de Carpati s'a deschis pe planul
diplomatic european chiar din intaile luni ale Unirii Principa-
telor. Nu trecusera nici trei luni dela indoita alegere a lui Cuza
1 Thouvenel, Trois années de lct question d'Orient, Paris, 1897, p. 6-7.

2 V. N. Iorga, Desvoltarea ideii unitaii politice a Romeinilor, Pucuresti,
1915, P. 55.
www.dacoromanica.ro
Vodd, i razboiul intre Franta, Piemont si Austria izbucnea pe

campiile Lombardiei. Aceste imprejurari deschid o serie de pro-
bleme insemnate, a caror desfasurare ocupa, intr'o foarte larga
masura, activitatea politica exterioara a Principelui si a agen-
tilor &di. In unele din aceste chestiuni i fruntasii opozitiei au
avut o parte activa. Voi incerca sh al-at aci desvoltarea princi-
palelor chestiuni de politica externa in legatura cu ideea de
unitate nationalä, asa cum ni se infatiseaza din examinarea lu-
crärilor amintite mai sus.
II. PRINICIPATELE UNITE I PREGATIREA REVOLUTIEI IN UNGARIA
Razboiul iminent cu Austria desteptase atentiunea lui Ca-

your asupra necesitatii de-a ridica impotriva monarhiei primejdia
unor rascoale launtrice, care trebuiau sa atraga in alte directii
trupele destinate frontului italian i sa-i tulbure actiunea militara.
Inca din Septemvrie 1858, el intrase in tratative cu refu-
giatii revolutiei maghiare din 1848-49, care cautasera adapost
in Apus ; Inca de atunci se intalni la Torino cu generalul Klapka,
unul din principalii kr reprezintanti 1. Barbatul de stat italian
cauta astfel in Ungaria puterile can ii lipseau in Italia 2 Na-
poleon al III-lea parea castigat acestei idei. Pe cand insa gu-
vernul piemontez va cauta in aceasta miscare diversiunea, me-
nità sa slabeasca. impotrivirea armatelor imperiale in Lombardia,
sefii emigratiei maghiare i cu deosebire Kossuth cer organizarea
unei legiuni, cu tot armamentul necesar, i o actiune directa la
granitele unguresti ale imperiului, sprijinita de o armata fran-
cezd 3. Unirea Principatelor romane, nerecunoscuta Inca de Austria,
ofera deodata, la hotarul de rasarit al monarhiei, cea mai po-
trività bazal de operatiuni. Ministru de Externe al guvernului
Tani Romanesti, a doua zi dupa Unire, e numit Dumitru Bratianu,
un mazzinian", care fuse primit in audientA de Napoleon al
III-lea dupa staruinta contelui Nigra i avea cunostinta de planul
franco-italian al revolutiei din Ungaria 4. Imprejurarile erau destul
1 A. Marcu, Conspiratii i conspiratori, p. 129. Cf. M. Paléologue, Un grand
rialiste, Cavour, Paris 1926, p. 289.
2 A. Marcu, op. cit., p. 142.
3 Emerit, Victor Place, p. 86, Cf. Berzeviczy, L'imigration hongroise et
la campagne d'Italie en 1859, in Revue des it. hongr. et linnoougriennes, V (1926),
p. 112-144.
4 A. Marcu, ibid., p. 143, 249. N'a falcut de-alt fel deal scurtá vreme
parte din Cabinet. Cf. Riker, op. cit., p. 223.
www.dacoromanica.ro
. de favorabile pentru ca generalul Klapka sa poata pleca la Iasi

la inceputul liii Martie, cu scrisori de recomandatie pentru Prin-
cipele Cuza si Victor Place. Hârtiile acestuia din urma pas-
treaza textul unei conventiuni din 29 Martie 1859, in care se
prevad depozite de arme i munitiuni pentru patriotii unguri"
la Bacau, Roman, Piatra i Tg. Ocna ; 30.000 de pusti, trimise
in Moldova de Imparatul francez erau destinate armatei romane
§i corpului de voluntari unguri. Guvernul sarb urma sa puie
la clispozitie ali4ilor tunuri de munte ; o singura clang de
ordin politic : in schimbul sprijinului pe care guvernul moldo-
valah ii acorda agentilor unguri pentru ofensiva in Ardeal, acestia
Ii fagaduesc sprijinul lor pentru recucerirea Bucovinei 1 Totusi
la sfarsit gasim o rezerva fata de alte greutati cari se pot ivi
din evenimentele i complicatiunile ce se pot astepta".
Se pare intr'adevar ca ele n'au intarziat sa se produca.
Vasile Alecsandri, in misiune la Torino, staruie i obtine expe-
dierea transportului de arme fagaduit ; sosirea lor la Galati e
insa descoperita prin indiscretiunile agentilor maghiari. Con-
centrarea trupelor moldovenesti i muntene in tabara dela Fur-
ceni langa Ploesti, in Aprilie, cateva zile inainte de izbucnirea
razboiului din Lombardia, putea fi socotità ca inceputul actiunei
militare impotriva Austriei. Dar la 2 Mai, scrisoarea lui Cuza
Voda catre agentul piemontez dela Constantinopol inseamnä o
oprire hotarata in mersul acestor tratative : In ce priveste mi-
siunea generalului de care imi vorbiti, scrie Principele, nu stiu
cine v'a putut aminti de proectele uriase ale Daco-Romaniei,
ale carei limite mi se par tot atat de vagi, cat si planul insu§i.
Fara indoiala, evenimentele ce se pregatesc pot rezerva un viitor
mai bun tarii ce m'a asezat in fruntea ei, i nu voi scapa nici un
prilej favorabil de-ai consolida situatia. Dar nu ma arunc in aven-
turi al caror scop nu-1 intrevad atat de lamurit si ale caror avan-
tagii nu-mi apar destul de sigure ; in orice caz, i fara a inde-
parta perspectiva unui castig teritorial, nu aceasta sperantä m'ar
determina sä dau ajutorul Moldo-Valahiei unei intreprinderi oare-
care, cat m'ar hotari siguranta de-a asigura soarta, buna stare
§i. libertatea a tot ce poarta numele de Roman 2".
S'a ivit deci o neintelegere care opreste cooperarea ime-
diata a Romanilor cu refugiatii unguri. Fraza din urma a scri-
1 Emerit, op. cit., p. 88.

2 Textul francez la Panaitescu, op. cit., p. 560.
www.dacoromanica.ro
sorii lui Cuza Voda lamureste inde-ajuns ea' obstacolul Ii consti-

tuie chestiunea Românilor din Transilvania 1. Incercarea de-a o
rezolva printr'un adaos la Conventiune nu pare a fi avut suc-
cesul dorit. Se prevedea totusi, in acest nou text dela 20 Mai,
obligatiunea de-a se inscrie in viitoarea Constitutie ungara clauze
favorabile nationalitatilor, din care extragem urmatoarele puncte
...2. Aceleasi drepturi, aceleasi libertati pentru toti locui-
torii Ungariei, fara deosebire de rassa sau de religie.
3. Autonomie a comunelor si a comitatelor. Locuitorii co-
mitatelor cu populatie mixed se vor intelege prieteneste intre
ei in privinta limbei oficiale ce va trebui adoptata (maghiara,
sarba sau romana)...
5. Trupele sarbesti i valahe vor avea o organizare speciala
si vor fi comandate in limba lor nationala. Egalitate complectä
in toate armele pentru a ajunge la toate functiunile, titluriie
di demnitätile.
6. Pupa razboi se va convoca o adunare in Transilvania,
pentru a delibera asupra unirei administrative a acestei provincii
cu Ungaria ; iar dacà majoritatea hotareste ca vechea admi-
nistratie autonoma a Transilvaniei sä fie restabilita, Maghiarii
nu se vor opune..." 2.
Nu era greu de vazut ca realizarea acestor conditii era o
utopie. De fapt, nici aceste fagaduieli räsunatoare, nici ispita
reludrii Bucovinei nu determina pasul hotarâtor. Intarzierea pru-
dental a Domnitorului starneste chiar nemultumiri. In rapoartele
lui Victor Place, tabara dela Furceni nu mai insemna acum cleat
pregatirea unei lovituri de stat personale a Voevodului 3. Franta
si Italia trebuiau lamurite asupra acestor greutati. Acesta a fost
rostul unei misiuni a lui Balaceanu si tot acesta pare a fi fost
scopul calatoriei lui Ion C. Bratianu la Genova, la inceputul lui
Iulie. El incearca zadarnic sä rdzbata pana la Imparatul francez,
care se afla acum la Cartierul general al armatelor sale. Intre-
vederea sa cu Cavour provoaca supararea barbatului de stat
italian 4. Intr'adevar, promotorul aliantei române-maghiare pri-
meste dela seful partidului inaintat roman o nota, al carei cuprins
1 Necunoasterea acestor documente a lipsit pe Riker de intelegerea ace-

stor tratative. Cf. op. cit., p. 268.
2 L. Kossuth, Souvenirs et écrits de mon exil, Paris, 188o, p. 237. Extras
dintr'o scrisoare a gen. Klapka din 2 2 Mai 1859.
3 A. Marcu, op. cit., p. 213. a. Riker, op. cit., p. 289.
4 A. Marcu, ibid., p. 230.
www.dacoromanica.ro
ni l'au pastrat memoriile lui Kossuth : Nu cred in liberalismul

si in moderatiunea Ungurilor. Este o rnascd pentru a insela pe
imparat. $tiu ca sunt mai exclusivisti ca niciodata i n'am in-
credere in Unguri. Dar chiar daca ar fi altfel, nu ne-am putea
niciodata intelege cu Maghiarii in privinta Transilvaniei, pe care
cu nici un pret n'o putem ceda Ungariei. Romanii de dincolo
de Carpati vor sd se uneasca cu noi ; noi le-am fagaduit sa-i ajutam.
A-i ceda Ungariei ar insemna o tradare. Dreptul istoric, invocat
de Unguri, este ridicol" 1 Cdlatoria in Ardeal a lui Ion Bratianu,
in anii 1850-51, nu a ramas deci f ara urmari. 2
Aceastà incredere era de-altfel deplin impartasitä de emi-
gratii maghiari. Dovada o aflàm, aproape in aceiasi termeni,
in raportul agentului ungur Ludvigh, dela Belgrad, cateva sap-
tamâni mai thrzin : m'am convins ca generalul Klapka se in-
selase, crezand ca a castigat cauzei noastre pe Principele Cuza
si pe guvernul sau.
Sunt dusmani ai tarii noastre... ridelitate, alianta sunt
pentru ei cuvinte fara inteles. Ceeace e mai rau e ca sunt pentru
ei un fel do inascd. Nu ma paräseste banuiala ea' planul ce fu-
Sese conceput de-a pdtrunde in Transilvania, ascunde intrigi
daco-romane, pentru a anexa Transilvania Romaniei" 3.
La aceste greutati inevitabile intre Romani i Unguri, din
care rezultà foarte limpede constiinta unitatii noastre nationale
amintirea vie a evenimentelor dela 1848, se adauga pentru
Domnitorul Principatelor Unite nevoia de-a tine seama de re-
zervele lui Napoleon al III-lea insusi. Inca inainte de-a pleca
in Italia, Imparatul primise la Paris pe Vasile Alecsandri, minis-
trul de externe al Moldovei, i pastrase Ljà de aluziile destul
de directe ale acestuia o tacere semnificativa.
Poetul diplomat, aratand Suveranului pe harta provin-
ciile locuite de Romani, adaugase, plimbandu-si degetul peste
Banat, Transilvania, Bucovina, Basarabia i malul drept al Du-
n:aril : Vedeti Sire, cat e de intinsa adevarata Românie i ce
regat important ar constitui cu a sale noud milioane de Romani
daca providenta ar realiza visul i aspirarile lor. Pus de o mana
puternica in cumpana politicei moderne, el ar hotari pentru tot-
deauna solutia atat de grea a chestiei Orientului".
1 Kossuth, ihid p. 248-5o.
2 V I. I. C. Bratianu, Din amintirile mole si ale altora, in Cugetul Ro-
mdnesc, no. 6, 1922, p. 519 i urm.
3 Kossuth, ibid., p. 270.
www.dacoromanica.ro
Dar Napoleon se multumise sa-i arunce o privire patrun-

zatoare i schimbase vorba. Nu era greu de constatat ca aliatii
nu erau de acord in aceasta privinta : daca Italienii urmariau
prin toate mijloacele diversiunea unui conflict in Orient, im-
paratul francez doria sa margineasca. razboiul la hotarele
Italiei 1.
Armistitiul neasteptat dela Villafranca puse capat acestei
faze a relatiunilor Domnitorului cu revolutionarii unguri. Eve-
nimentele confirmau astfel prevederile lui Cuza Voda i ii jus-
tificau pe deplin prudenta. Din aceste tratative neizbutite, tara
se alegea totusi cu doua rezultate insemnate, unul politic 0 altul
militar : se adusese intaia oara la cunostinta factorilor raspun-
zatori din Europa problema elementului românesc din Transit-
vania ; preocuparea de-a nu compromite, printr'o alianth pripita
cu revolutionarii maghiari, soarta Romanilor din Ardeal, ne
apare de acum inainte ca un fir conducator al politicii lui Cuza
Voda. Ea tine deci searna de ambele curente ce au sta./36.'11ft pe
revolutionarii romani din 1848, pe acei din Tara Româneasca,
adversari ai despotismului habsburgic dar i pe cei din Ardeal,
aparatori in primul rand a drepturilor nationale. B cle-altfel ca-
racteristic ca in memoriul sat' din 186o, Papiu Ilarian putea invoca
amintirea lui Mihai Viteazul, urand Domnitorului sa-i razbune
moartea i sä fie executorul fericit al planului celui mai mare
Domn si Roman, ce a avut vreodata. Dacia lui Traian" 2.
Rezultatul militar a fost inarmarea micei ostiri a Princi-
patelor cu cele 25000 de pusti aduse din Italia, din care io.000
numai erau daruite armatei noastre, celelalte fiind trimise vo-
luntarilor unguri. Sfarsitul razboiului din Italia i neintelegerile
ivite cu conducatorii emigratilor au impiedecat insa inarmarea
lor, i armele au ramas in deplina proprietate a guvernului roman.
Dificultatile financiare ivite in urma au fost aplanate prin mij-
locirea lui Victor Place. Plata acestor arme ar fi cerut votarea
unui credit special de catre Adunarile legiuitoare, ceeace ar fi
dat in vileag chestiunea inarmarilor clandestine din primavara,
impotriva Austriei. Principatele au ramas deci in stapanirea
intregului armament, fara a mai plati nici Vrantei costul sau,
nici transportul Sardiniei 3.
1 V I. Lupas, Epocile principale in istoria Romdnilor, Cluj, 1923, p. 135.
2 Cf. Panaitescu, ibid., p. 561. Cf. Riker, op. cit., p. 269. 0 depesà a con-
sulului austriac Eder din 29 Pevr. x86o confirmà aceastb presupunere.
3 Panaitescu, ibid., p. 562.
www.dacoromanica.ro
Inainte chiar de incheierea pacii dela Zurich, legiunea ma-

ghiara a fost oficial desfiintata. Dar chestiunea italiana nu era
rezolvata prin anexarea Lombardiei, i noi complicatiuni erau
in perspectiva. Inrolati in armata lui Garibaldi, emigratii unguri
puteau spera o intorsätura mai favorabila, i astfel tratativele
cu Domnitorul Principatelor Unite au fost reluate in cursul
anului r86o.
Atentiunea diplomatiei austriace se concentrase insa acum
asupra acestei chestiuni : reprezentantii Austriei in Principate
traiau intr'o atmosfera de conspiratie §i de uneltiri razboinice.
I-a fost relativ usor lui Cuza Voda sä dezminta zvonul prezentei
lui Klapka in Moldova si at trecerii sale misterioase in rasaritul
Ardealului 1. Deasemenea, o nouà conventie militara intre Ro-
mani si Piemontezi, incheiata de Balaceanu la Turin, pentru a
ataca Ungaria in timpul iernii, in care se regasesc unele elemente
ale conventiunei reale din 1859, pare a fi numai produsul ima-
ginatiei infierbantate a reprezentantilor imperiului din Principate
si din Tdrcia. E foarte probabil Ca avem a face cu un ecou in-
tarziat, in cercurile austriace, at evenimentelor din anul precedent 2.
In realitate, Cuza Voda se mentinea acum numai pe ta-
ramul unei neutralitati binevoitoare pentru emigratii maghiari :
ingaduirrta pentru refugiatii din Ungaria de-a trece in Italia, liber-
tate pentru pregatiri ascunse in Moldova, fagaduinta unui stoc
de arme si munitiuni pentru eventuala inarmare a legiunii un-
guresti, mais rien au dela". Klapka i§i dadea seama de aceasta.
rezerva §i. o atribuia, nu fara dreptate, intaririi situatiei Domni-
torului, in afara ca si inlauntrul tarii. Succesul acestei intariri,
scria el in Septemvrie 186o, ii va da o mai mare ambitie. Do-
rintele sale vor spori, ideea unei Daco-Romanii va incolti In
mintea sa si va avea poate sanse de reusith". De aci interesul
ca proiectele Ungurilor sa fie realizate fara ajutorul efectiv al
lui Cuza, in ofice caz inainte ca acesta sa-si consolideze temeinic
domnia 3.
De-aci §i. nevoia de-a provoca din partea Piemontului o
interventie mai hotaratd. Ea se produse la sfarsitul anului, cu
prilejul unui transport de anne expediat din Genova la Galati,
pe corabii piemonteze, pe care cavalerul Strambio, noul consul
1 Riker, op. cit., p. 270.
2 Ibid., p. 271.
3 Blarcu, op. cit., D. 259.
www.dacoromanica.ro
124 GHEORGIIE I. BRATIANU
al Sardiniei la Bucureti, urma sa-1 predea emigratilor maghiari

din Romania.
La r Decemvrie, vasele Unione" i Matilda" debarcau
numeroase ldzi de pu§ti la Galai, unde un emisar Ungur, cu
un picior, un presupus agent garibaldian, se ingrijea de primirea
lor 1. Precautiunile de rigoare fusesera insä atat de neglij ate,
ca Austria aflase de sosirea lor Inca inainte de debarcare. Inter-
ventia ei, prin consulul Eder, pentru imediata confiscare i reex-
pediere a armelor, avu o nota aproape cominatorie. De§i indis-
cretiunile maghiare i italiene erau de natura a-I compromite,
intaia reactiune a lui Cuza Voda a fost inspirata de un sentiment
de demnitate : Nu uitati, raspundea el lui Eder, ca nu sant un
organ al guvernului imperial, cà trebuie sa consider i interesele
altor Puteri ; ele n'au intentia sd ma insarcineze cu functiunea
de caporal austriac" 2
Nu fail abilitate, insa, se folosea de acest prilej pentru
a indemna Austria la recunoa§terea Unirii depline a celor doua.
Principate, pe care o pregatea. Afacerea lua insa proportii ; din
toate partile consulii inmanau proteste. Rusia se ingrijora §i
de prezenta unor ofiteri romani in statul major al lui Victor Ema-
nuel i la asediul Gaetei. Un demers colectiv, prin consulul englez
Green, pentru a impune predarea armelor Turciei, intampina
insa o impotrivire categorica. Intrevederea care urma arata c.
nici autonomia Principatelor, nici demnitatea Domnitorului nu
puteau fi u§or incalcate" 3. Cuza Vold incerca acum sa retie ar-
mele debarcate, prin cumparare sau confiscare, spre a marl Inca
pe aceasta cale armamentul o§tirii romane. In fata acestei ati-
tudini, consulii bateau in retragere : cateva zile mai tarzin,
Green preciza ca demersul fusese doar o recomandare".
Interventia Frantei, fata de care bunele oficii ale lui Place
fusesera de folos 4, aduse in sfar§it ie§irea din acest impas. Am-
basadorul La Valette admise ca armele trebuiau sã paraseasca
Principatele. A cere insa mai mult predarea lor autoritätilor
turceti, cum pretindea Austria insemna o nesocotire a autono-
miei Principatelor §i a tratatului. Pana la urma, ambasadorul
englez interveni pentru ca transportul sa fie ridicat de doua
.corabii britanice, care il adusera la Constantinopol, de unde,
1 Riker, op. cit., p. 274.
2 Ibid., p. 277.
3 Ibid., p. 280.
4 Emerit, op. cit., p. 129-31.
www.dacoromanica.ro
dup a destul de lungi tratative intre Italia si Turcia, se pare ca.

armele au fost inapoiate la Genova. Totusi aproape o suta de lazi
scapasera dela confiscare 1 De alta parte, dreptul de azil pentru
emigrati i usurarea trecerii lor la Constantinopol erau un ras-
puns la cererile de extraditie ale Austriei 2 Se poate spune,
conchide d-1 Riker, ca din acest imbroglio neplacut, Cuza a
iesit foarte bine... Daca ii mentinuse demnitatea impotriva
Austriei si a Turciei, el refuzase de-asemenea sa devie un in-
strument i o victima a lui Cavour" 3.
Incidentul transportului de arme dela Galati n'a impiedecat
insa pastrarea bunelor rel4ii cu noul regat al Italiei. Scrisorile
lui Cuza Voda catre regele Victor Emanuel al II-lea sunt in-de-
ajuns de semnificative. Astfel multumindu-i, in Ianuarie 1861,
pentru ordinul Sf. Mauriciu si Lazar pe care Suveranul i-1 con-
ferise, Domnitorul adauga : Romania, care in marea miscare
politica din ultimul timp, a fost cea dintai care a putut sa-si ma-
nifeste liber dorintele sale, urmareste cu mai mult interes decat
oricine marea lupta, in care Italia e acum angajata. Majestatea
Voastra a devenit drapelul i spada unei cauze nobile, menitä
sa-i atraga toate popoarele ce au suferit" 4. Iar in Martie, dupä
proclamarea oficialä a regatului, aluzia e si mai stravezie : Ita-
lienii, care sunt fratii nostri mai mari, si-au atins scopul inaintea
noastra. Departe insa de-ai pizmui, salutam dimpotriva izbanda
lor ca o chezasie i o nadejde pentru viitorul nostru" 5. Ideea
Daco-Romaniei" de care se temea Klapka, nu era paräsità,
dar nu era ingaduit altora sa traga folosul primejdiilor pe care
Romania ar fi trebuit sa le infrunte.
Deaceea, intr'o nada' intrevedere cu Klapka, sosit in Prin-
cipate in urma esecului transportului de arme, Domnitorul se
mentine pe linia unei atitudini prudente 6. Tratativele cu emigratii
unguri infra' de acum in faza pe care d. Marcu o defineste foarte
potrivit : inarmari tardive pentru o cauza pierdutä" 7.
1 Riker, ibid., p. 286.

2 Emerit, op. cit., p. 128 in n.
3 Riker, ibid., p. 286-87.
4 Acad. Rom. Mss., Arh. Cuza, vol. 4860, fol. 35.
5 Panaitescu, Op. Cit., p. 562.
6 Emerit, op. cit., p. 126 i urm. Cf. de-asemenea proiectul de ra'spuns-
unei delegatiuni de Rornâni ardeleni, 7 Mai 1863, la Palticeni, V. Henry, op. cit.,
p. 8 in n.
7 Marcu, op. cit., cap. VI.
www.dacoromanica.ro
Totu§i, in 1863, Cuza Voda se afld in fata unor noui propu-

neri, aduse de generalul ungur Tiirr, ajuns aghiotant al regelui
Victor Emanuel, pe care Domnitorul 11 primeste in audienta
la 28 Mai la Bucuresti ; convorbirea ce a avut loc ne-a fost din
fericire pastrata in toate amanuntele ei 1. Italia, Alteta, Ii in-
cepe expunerea generalului Tiirr, Italia nu poate trai asa cum
este constituita. Ea trebuie sa stapaneasca Venetia si pentru a
ajunge acolo, trebuie sa atace Cadrilaterul. Acest proiect a fost
studiat si e verosimil ea ar fi fost executat in primavara, daca
nu s'ar fi intamplat rascoala nesocotita a Poloniei, care a produs
o apropiere intre Franta §i. Austria. Proiectul este deci amanat,
dar nu este decat amanat. Dar Italia singura nu poate ataca
Austria. Cum insa Austria a vazut cu ochi rai desteptarea Ro-
maniei, cum ea nu iubeste nici Principatele Unite, nici pe Alteta
Voastra, ne-am gandit sä gdsim aci un ajutor ce-1 socotim de nea-
parata trebuinta. Acest ajutor ar fi subordonat bine inteles ve-
derilor §i. intentiunilor Altetei Voastre si. nu ar fi in nici un caz
de natura a le compromite".
Se revenea deci la vechiul plan al lui Klapka : provocarea
unei räscoale in Ungaria, primul nucleu al armatei revolutionare
inarmandu-se in ascuns pe teritoriul Principatelor, färä ca Dom-
nitorul sa-si iee alta raspundere. Totul s'ar margini deci, in-
cheie trimisul, la predarea a o mie de pusti micului nostru corp
de armata". Pentru Ungaria ? ii intrerupe Domnitorul. Pentru
Italia, Alteo., raspunde generalul, surazand. Ora Ungariei nu a
sunat Inca. Inteleg foarte bine gandul ce de-tern-lira aceasta in-
trebare a Altetei Voastre i voi fi in aceasta privinta tot atat
de sincer. Eu nu contest nationalitatea Romanilor din Transil-
vania si nu voi oferi Bucovina Altetei Voastre, asa cum a facut-o
generalul Klapka. Sà lasam viitorului solutia acestor probleme".
Raspunsul lui Cuza Voda este din cele mai lamurite si mai
hotarate :
In ce priveste ajutorul pe care a§ trebui sa-1 dau proiec-
tului ce mi-1 desvaluiti, aceasta este o chestiune foarte grava.
Este neindoelnic ca, Austria a vazut cu ochi rai stabilirea ordinei
actuale in Romania §i este nu mai putin sigur ca nu ne doreste
mutt bine. De alta parte, nu va ascund ca Romanii au prea pu-
tine simpatii pentru Austria. Dar voi consulta inainte de toate
1 Textul francez la Panaitescu, p. 565-6, ci mai complet la Marcu, op. cit.,

P. 324-28.
www.dacoromanica.ro
interesele Orli mele. Sa dam cà4ile pe fata, nu-i asa? Amnu

pot sa nu amo deosebità simpatie pentru o chestiune de natio-
nalitate. Ei bine, va declar totusi cà in eventualitatea pe care o
prevedeti, n'as vrea sà contribui la ridicarea Ungariei inainte
de-a sti cu deplina siguranta, ca Maghiarii s'au inteles in sfarsit
cu Romanii de dincolo de Carpati". Fraza ce pune capät intre-
vederii si care, cum se exprima cu dreptate d. Bossy 1, va rämâne
in Istorie. Dela aceasta hotarire Doranitorul nu se va mai abate ;
el nu va ajuta miscarea maghiara cat timp nu se va tine seamä
de drepturile Romanilor din Transilvania" 2. Audienta provocase
nedumerire in cercurile diplomatice franceze. Dealtfel, in 1863,
chestiunea ungara nu mai era actuala ; iesise din sfera de acti-
vitate oficiala a guvernului francez intrevederile lui loan
Alecsandri la Paris, care cauta zadarnic atunci sa fie primit in
audienta de Napoleon al III-lea, o dovedesc indeajuns 2 pentru
a intra in acea a agitatiilor revolutionare mult mai periculoase
pentru siguranta tarii. Cuvantul de ordine nu mai pleaca acum
nici dela Paris, nici dela Torino, ci mai de graba dela Caprera,
de unde Garibaldi, eternul insurgent, cauta acum sa indrumeze
miscarile revolutionare din Rasaritul Europei. Uneltirile con-
spiratorilor maghiari adapostiti pe teritoriul nostru se confunda
cu acele ale comitetelor polone, care cauta la randul lor sä
foloseasca, teritoriul Romaniei pentru a ajuta pe tovarasii de
lupta. din Polonia. Inca In Aprilie 1864, buletinul de informatii
al revolutionarilor poloni arata farä rezerve aceste legaturi :
Scopul este eliberarea Poloniei i restauratia acestei trinitati
a popoarelor revolutionare (Poloni - Unguri Italieni). Mijlocul :
unirea impotriva vrajmasului secular a tuturor puterilor celor
trei natiuni aliate : Polonia, Ungaria si Italia ; condotierul, in
fine : generalul Garibaldi" 4.
Despre Gustav Frigyesi, corespondentul lui Garibaldi si
capetenia conspiratorilor unguri in Principate, va fi deci vorba
in legatura cu aceasta noua faza a activitatii revolutionare in
Europa Orientalà. Dealtfel si Austria luase unele masuri de pre-
vedere, cautand. sa atraga pe Romanii din Ardeal, prin articolul
de lege" privitor la egala indreptatire a natiunei romane din
Transilvania si a confesiunilor ei, din 26 Octombrie 1863. Nu
1 Agentia diplomaticd a Romdniei din Paris, p. 51.
2 Ibid., p. 58.
3 Ibid., 53 i urm.
4 Acad. Rom., Mss. Arh. Cuza, vol. cf. 4864, fol. 274, no. 3, Aprilie, 1864.
www.dacoromanica.ro
este exclus ca aceste concesiuni sa fi fost in legatura ell agitatia

razboinica din Principate.
Legaturile lui Cuza Vodä cu emigratii maghiari si in special
cu generalul Klapka au avut insä un epilog, care e de-altfel Ca-
racteristic pentru purtarea generoasä si dezinteresata a Domni-
torului Unirii. Inca dela sfarsitul anului 1861, Klapka solicitase
un ajutor de 38000 de franci dela Napoleon al III-lea, intrucat
amestecul sail in afacerea armelor dela Galati ii compromisese
gray situatia de administrator delegat al Bancii Generale Elve-
tiene la Londra s'i Constantinopol" 1. Cu toata starea critica a
finantelor franceze, Impäratul socotea Ca un om onorabil trebuia,
ajutat. In 1866, Place, care parasise de trei ani postul san con-
sular dela Iasi, il va mai ajuta din banii sai 2. Intre timp insa,
fostul organizator al legiunii maghiare se adresase lui Cuza Voda,
printr'o scrisoare din 7 August 1865 in care gasim, pe lânga apelul
la generozitatea Domnitorului roman, si o aluzie destul de trans-
parenta la hartiile privitoare la misiunea sa in Principate, pe care
creditorii nemilosi" vor pune mana, dacà efectele personale
ale conspiratorului vor fi sechestrate. Se aminteste si predarea
celor 25000 de pusti din 1859, care au constituit armamentul
primelor forte nationale din Romania, Fara, ca sä dea loc la nici
o cheltuiala. Domnitorul, care se afla la Ems, i-a raspuns imediat,
deoarece avem si chitanta lui Klapka, din 12 August, pentru
40.000 de franci primiti ca imprumut prin colonelul Pissotzky,
aghiotantul lui Cuza Voda 3.
Trei ani mai thrziu, Principele, din exilul sau dela Dobling,
langa Viena, e nevoit sa-si aminteasca de imprumutul ce-1 con-
simtise lui Klapka. Intr'o scrisoare care Pissotzky, a carei ciorna
ni s'a pastrat, scrisa de mama credinciosului Baligot de Beyne,
ii aminteste situatia sa acum atat de grea : Mai bine decat oricine,
stiti unde am ajuns : un proces important pierdut, arendasi care
platesc rau si tot restul. Stint deci nevoit sä socotesc de aproape
si am nevoie sa stiu daca pot spera inapoierea acestor patruzeci
de mii de franci... Aceasta nu modifica intru nimic caracterul
demersului ce-1 yeti face pe langa generalul Klapka. Nu e o
afacere intre noi, e un serviciu. Pe cat am fost de bucuros de-ai
face acest serviciu, pe atat imi e de neplacut de-a fi constrans
1 Marcu, op. cit., p. 298-99.

3 Emerit, op. cit., p. 131.
3 V. Anexele acestui articol, no. VIX.
www.dacoromanica.ro
sä i-1 amintesc. Dar situatia mea de astazi are cerinte imperioase".

Avem i raspunsul lui Klapka, in care arata ea toate disponibi-
litatile sale sunt angajate in intreprinderea caei ferate Arad-
Timisoara-Orsova i in acea a canalului Pesta-Seghedin, dar
ca din castigul acestei afaceri spera sa fie in masura sà faca fata
tuturor angajamentelor sale. Am amintit aceste amanunte din
corespondenta privata a Donnitorului, pentru ea' din ele rezulta
in mod evident, ea pentru ajutorul dat lui Klapka in urma unei
chestiuni de stat, Cuza Voda a inteles sa angajeze numai averea
sa personald. E o nona dovada de dezinteresare, care nu poate
fi decat spre onoarea sa '
III. ROMANIA 1 REVOLUTIA POLONA
Izbucnirea revolutiei in Polonia, impotriva asuprirei ru-

sesti, in noaptea de 22 Ianuarie 1863, provoaca o serioasa mo-
dificare a raporturilor diplomatice intre marile puteri. Pe child Pru-
sia, dela inceput, ia o atitudine favorabila Rusiei, simtindu-se soli-
dara cu ea prin stapanirea provinciilor ei polone, o intelegere franco-
anglo-austriaca pare a se desemna, sustinuta de mi puternic cu-
rent de opinie publicä, cu scopul de-a sprijini revendicarile revo-
lutionare. Aceasta noua orientare politica explica rezerva pe care
Franta o manifesta de acum inainte fata de actiunea emigratilor
unguri, ce ar fi de natura sà ingrenieze situatia Austriei. Unele
zvonuri ingrijitoare care gasisera ecou in presa atribuiau chiar
lui Napoleon al III-lea intentia de-a proceda la o remaniere mai
larga a hartii politice a Europei, in care Austria, cedand Galitia
unui stat polon reconstituit, ar fi primit ea obiect de compensatie
Principatele romane. In tall, opozitia din ce in ce mai darza
nu-si ascundea simpatiile pentru miscarea revolutionara din tara
vecina si dadea de lucru autoritatilor, botarate sal pastreze o stricta
neutralitate. Aceasta atitudine a guvernului roman nu excludea
insä tratativele. Spre a evita orice banuiala, ele se duceau la
Paris, de agentul roman, colonelul Alecsandri, cu sefii emigratilor
poloni care reprezintau acolo comitetul national revolutionar.
Acestia erau principele Adam Czartoryski, cdruia era sa-i ur-
meze fiul &du Ladislas, iar in lipsa lor, contele Zamoyski i prin-
1 Cf. Riker, op. cit., p. 197 : but he had a winning personality, and was a
contrast to most of his fellows in caring nothing for luxury or personal aggran-
dissernent."
www.dacoromanica.ro
130 OHEORGHE 1. BRATIANU
cipele Sapieha 1 Cele dintai demersuri priveau pe refugiatii po-

loni care treceau pe teritoriul roman si transporturile de arme
pentru rasculati.
Aceste relatiuni au trecut printr'o faza critica, in urma
nenorocitului incident dela Costangalia. Imprejurarile sunt cu-
noscute : un detasament de 400 de voluntari poloni inarmati
si organizati pe teritoriul turcesc, sub comanda colonelului Mil-
kowski, tree Dunarea intre Reni si Ismail pe un vas englezesc,
si se indreaptä, prin Basarabia de miaza-zi i Moldova, spre Po-
Ionia. Doud companii române, comandate de colonelul Calinescu,
se opun zddarnic inaintarii lor langa Cahul, la Costangalia, find
respinse cu pierderi simtitoare. TotuO, intaririle sosind in graba,
Polonii depun armele la 17 Iulie, langa satul Ranzesti. Cuza Voda
banuia intai o manopera a beizadelei Grigore Sturdza, de care
niei temutul Rossetaki" nu parea a fi strain 2. In realitate, o-
pozitia din tard n'a cunoscut intentiile trupei lui Milkowski,
dar ea n'a pierdut prilejul de-a arata cà masurile militare luate
impotriva Polonilor erau un indiciu al politicii ruso-file a Domni-
torului. Aceastd interpretare si-o insuseste Tilos, reprezentantul
francez din Bucuresti, iar ministrul de externe Droup de Lhuys,
punand in legatura rapoartele lui Tilos cu trecerea recenta, prin
Romania, a unui transport de arme trimis din Rusia pentru Serbia,
de care va fi vorba mai jos, parea inclinat sä dea erezare acestor
versiuni. A trebuit o intreaga serie de demersuri diplomatice,
la Paris, pentru a risipi aceste zvonuri defavorabile.
Purtarea autoritatilor romane fata de voluntarii poloni con-
tribuia de altfel sa lamureasca lucrurile. Milkowski i tovarasii
sai au fost asa de bine tratati, ea' seful polon se crezu dator sà
multumeasca atat prefectului de Covurlui cat i Domnitorului,
pentru buna primire de care avuse parte. Li se usura tot deodata
voluntarilor trecerea in Austria, de unde puteau ajunge mai usor
in Polonia. La Paris, principele Czartoryski, desaprobând expe-
ditia nesocotita. a lui Milkowski, staruia pentru acreditarea, ca
agent oficial al guvernului national polon pe langa Cuza Voda,
a doctorului Teofil Gluck, care era i medicul particular al Dom-
nitorului 3. Se intelese la Paris, ea situatia României ii impunea
pastrarea stricta a neutralitatii, oricat de vddite ar fi fost sim-
patiile ei pentru luptatorii libertatii polone.
1 Bossy, op. cit., p. Go.
2 Panaitescu, op. cit., p. 564
3 Bossy, ibid., p. 66.
www.dacoromanica.ro
Dupà moartea principelui Adam Czartoryski, se deschid

insa noi perspective intelegerii intre revolutionarii poloni si gu-
vernul roman. Conducerea emigratilor din Paris trece asupra
lui Ladislas Czartoryski, care ia initiativa unei propuneri con-
crete de alianta impotriva Rusiei pentru desrobirea tinuturilor
locuite de ambele popoare" 1. Cu aceste tratative, politica lui
Cuza Voda reintra in cadrul preocuparilor de unitate nationala.
Punctul de plecare al acestor negocieri e acela§ ca §i. in propu-
nerile emigratilor unguri : situatia geografica a carii ofer a. de
astadata impotriva Rusiei cea mai potrivitä baza de operatiuni.
Principele Czartoryski, scrie Alecsandri in raportul sau
din 24 Septemvrie catre Domnitor, atribuie Romanilor puterea
de-a-si Insui, peste putin timp, rolul pe care Suedia 1-a repudiat
si prin aceasta chiar de-a lua locul acestei puteri, in ce priveste
avantagiile car are rezulta dintr'o campanie victorioasa impotriva
Rusiei. In virtutea aplicarei principiilor Insei, invocate de Po-
loni in sprijinul nationalitatii lor, aceste avantagii ar insemna
pentru Principatele Unite castigul intregului teritoriu roman
cucerit dela Rusia, precum si acela care peste catva timp, ar
reveni viitorului regat al Poloniei prin restituirea provinciei Ga-
litiei". Era deci vorba de Basarabia centrala si nordica, ramasa
in stapanirea Rusiei dupa tratatul din Paris, iar prin teritoriul
alipit Galitiei se intelegea Bucovina, care fusese legatà, din
punct de vedere administrativ, de aceasta provincie.
In privinta zvonurilor care infatisau Principatele ca un
obiect de compensatie pentru Austria, seful emigratilor poloni
era nu mai putin categoric : sprijinul dat de noi sfortarilor in-
surectiunei ar constitui astfel dreptul nostru la compensatii co-
mune, al caror caracter ar contrasta profund cu acela al corn-
pensatiilor in cari Principatele par a fi folosite pentru combina-
tiile unor anumiti oameni de stat, avand pe unii membri ai emi-
gratiei polone drept tri§tii sài promotori... sa nadajduim cá ase-
menea planuri vor avea soarta tuturor intrigilor odioase si, ori
care ar fi atitudinea noastra in conflictul ce preocupà intreaga
Europa, trebui sä felicitam pe Poloni de-a respinge, dinnainte,
fatala lor adoptiune. Limbagiul principelui Czartoryski a fost
foarte categoric in aceastä privinta, iar, in ce ma priveste, n'am
putut decat sa-mi confirm parerea despre sentimentele inalte
1 Ibid., p. 67.
2 Ibid., anexe, XXXIX, p. 292.
www.dacoromanica.ro
ce i le-am cunoscut intotdeauna". Spre deosebire deci de revo-

lutionarii unguri, care aveau de ascuns scopuri nemartnrisite,
atitudinea Polonilor era lean.' si cavalereasca 1.
Propunerile transmise de loan Alecsandri erau desigur ispiL
titoare, dar nici acum Cuza Vodä nu voia sà se arunce intr'o
aventurh. Domnitorul, raspunde la 14 Octomvrie seful sau de
cabinet, n'ar putea lua singur angajamentele pe care ar veni sä
i le ceara la Bucuresti un delegat oarecare al guvernului national
din Varsovia. V'am mai spus-o i o repet : busola noastra e la
Paris... Principele va intelege ca interesele României nu pot fi
puse in joc fàrà o serioasa garantie ; iar aceasta garantie, Impa-
ratul singur o poate da ; de altfel guvernul M. S. I. stie ce poate
astepta, in acest caz, dela Principatele Unite..." 2.
Era deci neaparat necesar sa se stie ce voia Napoleon al
III-lea ; acesta a fost rostul unei noi misiuni la Paris a lui Vasile
Alecsandri, cu o scrisoare care e unul din documentele cele mai
semnificative ale politicii lui Cuza Voda.
Sire, scria el Imparatului francez, la II Noemvrie 1863,
am urmarit cu cea mai mare atentiune, dela inceputul lor, tra-
tativele deschise de Planta, de Marea Britanie i de Austria in
favoarea nenorocitei Polonii. Dela inceput am inteles ca spri-
jinul moral dat de M. V. I. acestei mari cauze nu putea ramane
fara rezultat i m'am intrebat dad. Romania n'ar putea afla,
in eventualitatea unei lupte generale, fericitul prilej de a-si do-
vedi in acelas timp vitalitatea, simpatiile i adanca ei recunostinta
catre Suveranul care a contribuit mai temeinic la invierea sa.
Acest gand, aceasta nadejde s'au desvoltat zi de zi in mintea
mea si am vazut fara surprindere Ca unele organe ale presei fran-
ceze, anticipand asupra evenimentelor, aratau avantagiile con-
siderabile pe care Principatele Unite le-ar oferi unei armate fran-
ceze, ca baza de operatiune. Am constatat cu satisfactie c. aceasta
eventualitate era privita in toata tam cu o bucurie generald...
Astazi, M. V. I. a vorbit, a amintit printr'un cuvânt tot ce a
binevoit a face pentru popoarele dela Dunäre. Domnitorul Ro-
manilor trebuie, el vrea sä raspunda acestui apel. Romania, care
s'ar ridica intreaga pentru a respinge o ocupatie rusa sau aus-
triaca, va primi cu bucurie ocupatia francezd. Resursele noastre
sunt nesecate ; armatei mele de 25.000 de oaineni nu-i lipsesc
1 Panaitescu, op. cit., p. 565.

2 Bossy, op. cit.. Anexe, CXL, p. 293.
www.dacoromanica.ro
decat ofiteri cu experienta, iar, afara de rari exceptii, toti ofiterii

mei Niorbesc frantuze§te. Un apel catre taxa. ar putea indoi acest
contingent, daca a§ avea arme in cantitate suficientä. 0 mann-
factura de arme in curs de organizare, atelierele §i turnatoria
ce le-am. improvizat, cu slabele mijloace de care dispun, pot efectua
reparatiunile unui important material de razboi. Cat despre mine,
Sire, voi fi onorat de-a fi, in fruntea Românilor mei, locotenentul
Majestatei Voastre Imperiale. Voi fi mandru de-a merge alaturi
de ea, in mijlocul eroicilor soldati din Crimeia, dela Magenta §i
dela Solferino" 1.
In audienta in care prezinta scrisoarea, Alecsandri avu
grija sã accentueze laturea preocuparilor militare. Dar de atunci
Imparatul se arata rezervat : Oh, nous n'en sommes pas encore
h Ui guerre..." 2
Raspunsul adresat Domnitorului cuprindea aceasta fraza
in deajuns de lamurita prin chiar reticentele ei : eventualitatile
la care faceti aluzie, in patriotica voastra solicitudine, sunt un
secret al Providentei §i yeti intelege dece ma abtin de-a insista
asupra unor evenimente a caror previziune scapa atat de u§or
prudentii omene§ti".
Cuza Voda intelese. Dealtfel scopul lui nu era atat de-a
culege alaturi de armatele Imparatului francez laurii unei glorii
militare, cat de-a juca rolul Sardiniei in razboiul Crimeei §i de
a folosi imprejurarea unui nou conflict european pentru a desä-
var§i unirea provinciilor locuite de Romani ; deasemenea trebuia
sa §tie panã unde se puteau continua tratativele cu revolutionarii
poloni, fara a cbmpromite situatia României.
Raspunsul evaziv al lui Napoleon al III-lea ii arata cã
aceste planuri erau premature §i Ii impunea o frana De aceasta
totarire se resimt intreaga sa actiune diplomatica §i chiar unele
masuri de ordin administrativ, in cursul anului 1864.
Intr'adevar, agitatiile revolutionarilor intetindu-se, Aus-
tria §i Rusia concentrasera trupe la granitele române. Inca dela
15 Aprilie, §eful de cabinet al Domnitorului se plangea lui Alec-
sandri de greutatea de-a pastra neutralitatea fata de organiza-
tiile revolutionare polone dela Roman, Piatra §i Bacau care
numara aproape 500 de oameni §i abuzeaza de generozitatea
1 Panaitescu, 'op. cit., p. 567-69. ; Bossy, CXLII, p. 294-5.
2 Bossy, ibid., D. 3o3. .
, 3 Riker, op. cit., p. 438, dupà un raport al lui 'Mos adresat lui Drouin de
.Lhuys, 22 Oct. 1863.
www.dacoromanica.ro
134 GHEORGHE 1. BRAI1ANU
guvernului" 1 Cu toate aceste la I Mai, in preziva loviturii de Stat,

Domnitorul releva cu vigoare amenintarea puterilor vecine intr'o
scrisoare circulara adresata ministrilor de externe ai Frantei,
Angliei, Prusiei i Italiei : Prin sfortarile mele i vigilenta mea,
am reusit sà impiedic, de mai multe ori, uneltiri daunatoare pentru
linistea statelor vecine. B. V. stie ca n'am stat la indoialà, intr'o
imprejurare recenta, sa-mi asez datoria deasupra sentimentelor
de umanitate i sä fac sa fie respectatd, cu pretul unor jertfe
dureroase, neutralitatea pamântului românesc i odata cu ea,
autonomia i independenta interioara a Principatelor Unite. Totusi
indeplinirea acestor datorii de ordine li buna vecindtate nu-mi
ingaduia s. raman indiferent la mizeria unui mare numar de re-
fugiati, pe care soarta razboiului sau urmaririle politice ii aruncau
peste granitele noastre. Traditiile noastre de ospitalitate le des-
chideau un azil sigur : m'am ingrijit de nevoile lor, cu toata li-
bertatea ce o ingaduiau slabele noastre resurse. Daca aceasta e
cauza pregatirilor militare, acute de cele donà puteri limitrofe,
trebuie sà declar eh' nu voi putea ceda unor masuri cominatorii,
care siluesc constiinta publica..." 2. Odata cu aceasta marturisire
curagioash a ajutorului dat refugiatilor pe teritoriul nostru, si
cu aceasta protestare plina de demnitate, se impuneau insä ma-
suri serioase de ordine in launtrul tarii. Imprejurärile interna-
tionale nu mai erau prielnice miscarilor revolutionare. Franta,
ocupata de expeditia din Mexic, recomanda prudenta. Prusia
si Austria, asigurate de neutralitatea Rusiei, se intelegeau pentru
expeditia comuna din Schleswig-Holstein, iar Italia, multumità
de retragerea treptata a trupelor franceze din statul pontifical,
astepta imprejurarea favorabila unei aliante pentru cucerirea
Venetiei. Chiar Garibaldi se arata mai rezervat in indernnurile
sale la actiune ; dovada o gasim in scrisoarea trimisa dela Ca-
prera lui Gustav Prigyesi, revolutionarul ungur ramas in Ro-
mania, pentru a coordona miscarea maghiara cu acea a refu-
giatilor poloni 3.
2 Bossy, ibid., CXCIII, p. 342.
3 Caprera, 24 Sept. 1863, Mio caro Frygesy, ,ho letto attentamente le vostre
lettere e approvo quello che avete fatto. Sara assai difficile che noi possiamo per ora
inviarvi quanto ci chiedete, ma se i vostri e nostri amici di costi si sentono in grado
d'iniziare un mote da se stessi, io e i mei compagni accorreremo ad aiutarli, e se non
sara costi, altrove certamente.
Credo perh che avrete bisogno di tutto l'inverno per prepararvi, e allora potrete
anche contare-io spero-di non essere soli in Europa. Se credete utile restare costi-restate.
www.dacoromanica.ro
Despre activitatea lui Frigyesi i legatura stransa intre

comitetele revolutionare unguresti i polone se pot gasi ama-
nunte interesante in vol. VIII al Arhivei lui Cuza Voda. (Acad.
Rom., Mss. 4864). Se poate constata din corespondenta confiscata
de autoritatile romane, cA Frigyesi fusese insarcinat de comisarii
plenipotentiari ai guvernului national polon, cu organizarea unei
legiuni de emigrati unguri in serviciul revolutiei polone 1. Co-
misarii poloni dela Iasi Mihail Mrezewicki si Karol I.ewakowski
atesta chiar credinta lui Frigyesi intr'o chestiune ce putea atrage
asupra lui serioase banuieli.
E vorba de o scrisoare adresata de conspiratorul ungur,
din Galati, generalului rus Kotzebue, cerându-i o intrevedere
la Odesa, i aratandu-i c. revolutionarii unguri, amagiti de gu-
vernul francez, Ii indreapta sperantele catre Rusia. Comisarii
poloni atestau ca.' era vorba numai de o manopera pentru a dejuca
supravegherea ruseasca 2, desi legaturile cu agentii rusi dela Galati
par a fi fost mai serioase. Cartierul lui Frigyesi in Moldova era
la Vaculesti, de unde semneaza la I Fevruarie 1864 o lunga pro-
fesiune de credinta revolutionara 3. Activitatea mai intensa a
comitetelor polone, care atrasese atentiunea guvernului rusesc,
trebuie pusa in legatura cu prezenta conspiratorilor maghiari :
un grup de ofiteri ai legiunei sosise la Bucuresti, cu Borzylawski
si contele Czertosz. La rândul sau, bask guvernul austriac se
alarmase de aceste agit4ii, dand crezare zvonului Ca i Klapka,
Tarr sau chiar Kossuth sosisera in Principate. Fata de demer-
surile energice ale cabinetului din Viena si de sfaturile de pru-
denta dela Paris, Cuza Voda se hotari sa iee masuri impotriva
revolutionarilor : din ordinul lui Kogalniceanu, Frigyesi a fost
arestat in noaptea de 23 spre 24 Iunie i hartiile sale confiscate.
Cu toate protestele opozitiei de stAnga, Frigyesi fu adus in fata
judecatorului de instructie ; chestiunea relatiilor cu agentul rus
dela Galati a parut insa destul de delicata, ca sarcina de a-1 in-
teroga sa fie incredintata secretarului Domnitorului. Un decret
din 19 Tulle a amnistiat pe conspiratori, care au trebuit sa pa-
Io ho fiducia in voi, e son certo che i patriotti Ungheresi e Rumeni non rinegheranno
la loro conlidenza e ii loro concorso.
Credetemi vostro, G. Garibaldi
Acad. Rom., Mss. Ariz. Cuza, vol. 4864, fol. 67, trad. fr. la fol. 75.
1 Cf. Anexe, no. IV.
2 Arh. Cuza, Acad. Rom., 4864, fol. 95 0 109.
3 Ibid., f. 178-185.
www.dacoromanica.ro
raseasc a. tara, iar un memoriu documentat a fost inaintat Imp5-

ratului Napoleon la 20 Septemvrie 1. Din acest rezumat al unui
voluminos dosar, se desprind o serie de fapte interesante : lega-
-Write lui Frigyesi cu Rosetti si cu. beizadeaua Grigore Sturdza,
planul de campanie intocmit de Garibaldi pentru o actiune re-
volutionarä in Galitia, agitatia in satele unguresti" ale Cian-
gailor din Moldova 2. Se pusese capat unei actiuni ce putea de-
veni foarte serioasa si atrage grave complicatiuni europene. Vara
anului 1864 a insemnat deci, dupà inabusirea revoltei din Po-
Ionia, i incetarea agitatiilor revolutionare unguresti i polone
pe teritoriul roman.
In legaturile sale cu rasculatii poloni, Cuza Voda nu s'a
departat dela principiile ce-1 caläuzisera in tratativele cu emigratii
maghiari din 1859 : nu pierduse nici un prilej de-a obtine recu-
noasterea unui drept al natiunii sale asupra unui teritoriu, ce
ii putea reveni in cazul unui razboi european, dar tinuse seama
in toate imprejurarile, de parerea guvernului francez, spre a
nu compromite, printr'o actiune pripitä, situatia Romaniei de
abia consolidata dupa unire. Conspiratiile urzite pe teritoriul
-Orli erau straine de interesele ei prezente i viitoare. A fi inteles
deplin acest lucru ramâne unul din meritele principale ale in-
drumarii, pe care Cuza Vod.à a clat-o politicii externe a Romaniei.
IV. ROMANIA F INTAILE PROIECTE DE ALIANTA BALCANICA
Cand prevazatorul internuntiu al Austriei la Constanti-

nopol i§i exprimase Inca dela 1857 temerile sale, ca Unirea Prin-
cipatelor era sä insemne numai inceputul unei serii indraznete
de revendicari ale Romanilor de pretutindeni, el vazuse tot atat
de limpede i nazuhrtele de neatarnare, pe care noul stat trebuia
in chip firesc sà le manifeste. De altfel cuvintele independenta
interioara" ne intampina destul de des in corespondenta diplo-
matica a lui Cuza Voda. Dela aceasta formula la afirmarea inde-
pendent:ei exterioare i totale a Romaniei unite, nu era cleat tin
pas de fácut si pasul acesta, avem dovada cá Domnitorul se pre-
gatea sa-1 indeplineasca.
Din legaturile sale cu emigratii unguri i poloni, se poate
desprinde grija staruitoare a inarrnarii si a pregatirii temeinice
1 V. Anexe, V.
2 Acad. Rom., 4864, fol. 474-510. Memoriul ar trebui publicat in in-
tregime.
www.dacoromanica.ro
a armatei, cdreia nu nita sd-i aminteasca, in ordinele de zi ce i

le adresa, cd tara m'a ales din randurile voastre : stiu ea am fost
Colonel. Acest rang si uniforma imi sunt dragi. Doresc dar ca
uniforma armatei romane sà fie pururea iubita i respectata".
Catre sfarsitul Domniei, el rezuma astfel, intr'o scrisoare adre-
sata lui Napoleon al III-lea, progresele militare indeplinite cu
ajutorul unei misiuni franceze : Atunci and am fost ales, Prin-
cipatele Unite n'aveau decat 4 sau 5000 de pusti, din vremea
imparatesei Ecaterina, i vre-o zece tunuri fara valoare, de pro-
venienta turceasca, rusa sau austriaca. Pulbere, proiectile, cap-
sule nu veneau decat din Austria : nu puteam trage un singur foc
de arma fara voia ei. Astdzi posed 70.000 de pusti ghintuite, cum-
parate In Franta. Cele 25.000 de pusti neghintuite, ce le datoresc
generozitätii M. V. I. au fost impartite comunelor, in care am
instituit un serviciu de paza, care da populatiunii rurale obis-
nuinta armelor i o pregdteste, la ofi-ce intamplare, pentru apd-
rarea vetrelor ei. Artileria mea numara 72 de tunuri ghintuite,
construite in Franta, dupà modele franceze. Am gasit 13000
de oameni, recrutati exclusiv dintre tarani, rau inarmati, ran
echipati, ascultand de porunci rusesti sau austriace ; am astäzi
12.000 de graniceri, S000 de jandarmi pedestri i calari i o ar-
math* regulata d.e 20.000 de oameni, recrutata din toate clasele
societatii, bine inarmatd, bine echipatd, in masurà de-a-0 intrei
efectivele normale prin chemarea unor rezerve de doua ori mai nu-
meroase i formata la marea scoald a princijAilor militare ale
Frantei 1"
Aceastd preocupare constanta a problemelor serioase de
aparare nationala e o lature fundamentala a domniei lui Cuza.
El vedea in armata instrumentul indeplinirii destinelor mari,
la care socotea ca neamul romanesc este chemat.
In aceste planuri de intarire militara a Orli, el intalnea la
until din vecinii sai dela Dunare ganduri i aspiratiuni identice.
Mihail al III-lea Obrenovici, Principele Serbiei, incepuse Inca
din intaiul an de domnie pregatirea unei armate de 5o.000 de
oameni ; ministrul sau de razboi era un ofiter francez.2 Prezenta
unei garnizoane otomane la Belgrad i ramäsitele portilor vechii
cetati turcesti in mijlocul capitalei päreau o sfidare a sentimen-
tului national sarb, care se afirma, sub impulsiunea energica a
1 Bossy, op. cit., coocx, p. 384.

2 Miller, The ottoman Empire and its succesors, Cambridge, 1927, p. 2 53
www.dacoromanica.ro
138 GHEORGHE I. ERATIANU
noului Domnitor, CU o putere mereu sporita. Nu e deci de mirare

ca Inca din Aprilie 1861 au inceput convorbiri secrete intre Re-
nieris, ministrul Greciei la Constantinopol i Garasanin, trirnisul
principelui Serbiei, pentru a pregati o intelegere intre statele cres-
tine din Balcani si dela Dunäre. Dar daca Garasanin era sigur
de adesiunea Muntenegrului, ale carui virtuti razboinice se afir-
masera de curand pe podisul dela Grahovo, el punea la indoiala
valoarea aliantei moldovalahe", asteptându-se la apropiate tul-
burari lduntrice si la rasturnarea lui Cuza Voda. 1 Omul de stat
sarb anticipase prea mult astpra evenimentelor de f apt, toamna
anului 1862 era sa aduca rascoala din Grecia i abdicarea regelui
Otto I. Ceasul aliantei balcanice nu sunase Inca. In vara aceluiasi
an, armata lui Omer Pasa izbutise sä infranga rezistenta eroica
a Muntenegrinilor. La 17 Iunie, in urma unor incidente intre soh
datii turci i politia sarbeasca, cetatea Belgradului deschise focul
si bombarold cinci ceasuri orasul dezarmat. Interventia Puterilor
aduse o restrangere a ocupatiei otomane i evacuarea populatiei
civile turcesti din capitala Serbiei, dar situatia paradoxala a
fortaretei pazite de trupele otomane era sa mai dainuiasca pana
la 1867.
Era deci firesc ca i dincolo de Dunare sa se ia masuri
impotriva primejdiei unei incalcari a autonomiei obtinute cu
atata greutate. La 24 August 1862, maiorul de artilerie Herckt
viitorul general al lui Carol I -- pleca intr'o misiune confi-
dentiala la Belgrad, pentru a vizita noua turnatorie de tunuri
a Principelui Mihail 2 B foarte probabil Ca s'a stabilit, cu acest
prilej, o intelegere pentru alte inarmari. Inca in cursul anului
consulii fuseserä alarmati de debarcarea unor pusti franceze la
Braila 3. Nu se potolise 'Inca zvonul acestor evenimente i ras-
coala din Grecia ameninta sà aprinda praful de pusca dela
Nauplia la Marea Neagra" 4. Un corp de observatie al armatei
române era concentrat la Gruia, in Oltenia 5, in asteptarea unui
rdzboi intre Sarbi i Turd.
In astfel de irnprejurari, ajunse la 22 Noemvrie, la consula-
tele britanice i austriace din Bucuresti, stirea sensationala ca 500
1 S. Th. Lascaris, La premiere alliance entre la Grace et la Serbie, in Le

Monde Slave, III (1926), p. 394.
2 V. Ane.re, I.
3 Riker, op. cit., p. 383
4 Ibid., p. 385.
5 Bossy, op. cit., p. 41
www.dacoromanica.ro
de cdrute incarcate cu arme i echipament de razboi trecuserd

granita Basarabiei langa Bolgrad, venind din Rusia i indrep-
tandu-se spre Dunare I. La 23, consulii respectivi se infatisau Dom-
nitorului, cerâncl lamuriri. Cuza Voda se arata extrem de surprins ;
prefectul de Covurlui nu stia decht de 40 de carute cu arme ale
otirii romane din Basarabia, pe care le expediase la Bucuresti.
Dar vice-consulul austriac din Galati aflase si el despre trecerea
celor 5oo de carute, trimise dela granita ruseasca spre Oltenia,
de unde era de asteptat ca urmau sa fie trecute in Serbia. Ali Pasa
cerea sechestrarea armelor, iar consulii banuiau acum cà Domni-
torul roman stia mai mult decht voia sa le spuna. Se zicea ca o
parte a transportului de arme, ascunse pe mosia lui Vogoride, Ia
Namoloasa, trebuia sa piece in Serbia, iar restul in Bulgaria, unde
se pregatea o Tasman.. 0 nouà cerere dela Constantinopol, ca ar-
mele sà fie predate lui Omer Pasa, a intampinat un ref uz hotarat.
Timpul trecea i experienta trasportului neizbutit de arme pentru
Unguri era Inca proaspata ; Cuza Voda telegrafie la Belgrad, iar
Principele Mihail raspunse Ca intr'adevär armele erau curnparate
de el, dar c. nestiind drumul pe care urmau sd-i fie expediate, nu
putuse, din nefericire" sa instiinteze pe vecinul säu despre tre-
cerea lor prin Romania. Sechestrul ce se aplicase de forma tran-
sportului a fost ridicat de indata, i intregul armament a ajuns la
destinatie prin Turnu Severin 2.
Europa, in persoana consulilor ei, era pusa din nou in fata
faptului indeplinit. Mai tarziu, vrednicii reprezentanti ai Puteri-
lor protectoare erau sa se obisnuiasca cu asemenea situatii nepla-
cute. Acum insa, Viena i Londra socotira ca o reactiune vigu-
roasa se impunea. Dupà vizite infructuoase ale baronului Eder
la ministrul Arsaki si la Domnitor nu fara ironie, acestia il in-
demnau acum sa se adreseze lui Mihail Obrenovici nu mai ra-
manea decat demersnl colectiv al consulilor Austriei, Angliei,
Prusiei si Prantei la Cuza Voda. Consulul rus Giers nu fusese in-
vitat de-a lua parte la manifestarea colegilor sài, ceeace ii usura
mult refuzul de-a se amesteca in aceasta chestiune. Domnitorul,
primind la 13 Decemvrie pe reprezentantii celor patru puteri, ii
ascultà cu mult sange-rece, iar la cererea lor a unui raspuns imediat,
le declara, cuprinzator i limpede : Atata vreme cat ati tratat
chestiunea cu mine, am examinat-o cu D-voastra. Dar v'ati adresat
1 Pentru cele ce urmeazà, v. Riker, ibid., p. 385 i urm.

www.dacoromanica.ro
guvernului meu, i acum trebuie sa asteptati raspunsul guver-

nului". Consulii indignati raspunsera cu un ultimatum de doua-
zeci i patru de ore. Fara a-si pierde cumpatul, Cuza Voda replica,
aratand ca intreaga chestiune fusese infatisatä ambasadorilor, la
Constantinopol. Ea se discuta acum peste capul consulilor dela
Bucuresti.
Intre acesti ambasadori, concertul european nu era usor de
realizat. Austria incerca sa obtie trimiterea unui comisar otoman
in Principate. Rusia se opunea fireste acestei cereri, iar ambasa-
dorul francez, Moustier, arata ea excesul de severitate impotriva
lui Cuza nu era la locul liii, atunci cand nimeni nu cerea socoteald
lui Mihail Obrenovici. Un conflict intre acesti Domnitori i marile
Paten, pe chestiunea armelor, nu putea decat sa le sporeasca po-
pularitatea. In sfarsit, in Ianuarie 1863, se ajunse la solutia putin
stralucità de-a convinge pe Principe le roman sa trimita, un emisar
la Constantinopol, spre a da Inaltei Porti lamuriri i asigurari
satisiàcàtoare.
In toata aceasta chestiune, Cuza Voda se bucurase de spri-
jinul Prantei, desi consulul Tillos, la Bucuresti, vadise sentimen-
tele sale de ostilitate personalà, luand parte la demersul neizbutit
al colegilor sai. Ioan Alecsandri avea insa dreptate s. insemne
cu entuziasm : Son Altesse agit comme doit agir un Prince 1" 1. Ati-
tudinea de mandrie si de barbatie nationala a Domnitorului nu se
desmintise in aceasta imprejurare. Cat priveste sentimentele ade-
varate ale lui Cuza Voda, ajunge sä citim cele doua scrisori adre-
sate de el, la 31 Ianuarie 1863, ambasadorului englez la Constan-
tinopol, pentru a protesta impotriva banuielilor turcesti i Prin-
cipelui Serbiei, in care îi arata, fara inconjur, bucuria ca intre-
prinderea transportului de arme a reusit atat de bine 2 E foarte
probabil ea de atunci au inceput legaturi mai strânse cu Mihail
Obrenovici 3. Nici darurile n'au lipsit ; se mai pastreaza un bogat
serviciu de ceai, in argint frumos lucrat, cu armele Obrenovicilor,
si o sabie cu teaca de aur batuta en smaragde, pe care Domni-
torul a purtat-o la 15 Noemvrie 1863, la deschiderea Adundrii
legiuitoare ; pe teaca se gasesc alaturate in briliante initialele
lui Alexandru Ioan I si ale ml Mihail al III-lea, iar pe lama
sabiei, in slove de aur, sunt sapate aceste cuvinte al caror inteles
2 Cf. Anexe, II §i III.
3 E greu de precizat dacá a contribuit la aceasta i Principesa Maria
-Obreno vici. .
www.dacoromanica.ro
nu e greu de ghicit : Arnim certus in re incerta. Pe mânerul de

aur masiv, la picioarele Sf. Andrei, patronul Serbiei, un len si
s
tin vultur Serbia i Romania se lupta cu sarpele otoman 1.
Dar legaturile politice i militare intre cei doi Principi ref or-
matori par a fi lasat i urme mai precise decat aceste amintiri
simbolice.Inca in August 1863, beizadeaua Iancu Ghika a demi-
sionat din postul de ministru de externe, vazandu-se cu totul strain
de tratativele romano-sarbe, conduse direct de Domnitor 2.
Consulul grec din Bucuresti, Ghionis, a aflat tocmai in
August 1866 despre semnarea unui tratat de alianta defensiva
§i. ofensivä impotriva Turciei, intre Principii Serbiei i României.
Textul tratatului, care ii fusese comunicat de un functionar al
ministerului roman de Externe, ar fi fost semnat la 14/26 Mai
1866 deci trei zile dupd proclamarea lui Carol I 3.
0 scurta examinare a textului arata insà ca data e in orice
caz gresità. Ministrul de externe al Principelui Valahiei i al
Moldovei, D-1 N. Valanesco" nu e altul decat Nicolae Rosetti
Bdlcinescu, ministru de externe al lui Cuza Voda dela 17/29 August
1863 la Tz/a9 Qdombrie 1865, sub guvernele lui Nicolae Kretzu-
lescu, Mihail Kogalniceanu i Constantin Bozianu. La 14 Mai
1866 ministrul de externe al Domnitorului Carol era Petru Ma-
vrogheni. Reprezentantul lui Mihail al III-lea era senatorul Ga-
rasanin, al carui rol in intaile proiecte de alianta balcanica ne
e cunoscut. Tratatul, daca a fost semnat, apartine deci domniei
lui Cuza Voda.
Obiectul urmarit de semnatarii tratatului era de a elibera
statele lor de sub suzeranitatea turceasca, refuzand de-a efectua,
la o data fixate; de comun acord, orice plati decurgand din acest
drept de suzeranitate. Un sprijin reciproc de cel putin cinci mii
de oameni era prevazut pentru cazul unui conflict ; in caz de
izbanda, i de castig teritorial al Serbiei, Principatele trebuiau
sa obtina o compensatie baneascd, fiind delimitate in mod na-
tural de Dunare". In caz de infrangere i dupa o prealabila in-
telegere, protectiunea Rusiei putea fi invocata. Se prevedea de-
asemenea i colaborarea Muntenegrului. Nu e sigur daca textul
ce ne-a ajuns a fost intr'adevar investit de semnaturile pleni-
potentiarilor sau daca avem a face numai cu un proiect de alianfa.
1 V Riker, op. cit., . 429.

2 Bossy, op. cit., p. 9.
3 Cf. Lascaris, op. cit., p. 402-4-
www.dacoromanica.ro
142 GHEoRGHE I. BRATIANIJ
Informatii din sursa ruseasca arata cd Principe le Serbiei ar fi

ezitat sà-1 ratifice. In mice caz n'a fost executat, deoarece o nouä
intelegere a fost incheiata la 1868, sub Carol I. E insa caracte-
ristic ca din timpul domniei lui Cuza Voda, se intrevede prega-
tirea evenimentelor ce au d.us, doisprezece ani mai tarziu, la alianta
cu Rusia i la räzboiul neatarnarei.
Vo m incheia aceasta scurta expunere a politicii balcanice
a lui Cuza Voda, amintind ca tot cu ajutorul sau, a luat fiintä,
la 1864, intaia scoala intemeiata pentru Aromânii din Macedonia 1
aci preocupdrile sale prevestesc amestecul mai activ al Ro-
maniei in chestiunea macedoneana, la sfarsitul secolului si in
intaiul deceniu al veacului urmator. Se poate spune intr'adevar
cà ori unde ne indreptam privirile, ori unde urmarim naznintele
legitime ale statului romanesc, ori unde cautam originele unei
politici constiente, care A. raspunda dorintelor noastre firesti
de independenta si de unitate aflam pretutindeni la temelie
numele Domnitorului Intâii Uniri.
V. RELATIILE CU FRANTA I ACTIUNEA DOMNITORULUI

IN POLITICA EXTERNA
Aceasta concluzie e cu atat mai izbitoare, cu cat n'am exa-

minat deCat acea lature a politicii lui Cuza Vodd care poate fi
pusa in legatura cu ideea unui stat roman independent si cu na-
zuintele atat de indraznete in aceasta vreme -- de desavarsire
a unitatii nationale a Românilor. Dar problemele de interes ime-
diat erau de o covarsitoare importanta si presintau in acela§
timp un caracter de urgenta si imperioasä necesitate. Preocu-'
parile mai departate despre soarta Romanilor din Ardeal, Bu-
covina sau Basarabia, planurile rasboinice impotriva suzerani-
tatii otomane, erau mereu intunecate de realitati care se asezau
pe primul plan : unirea politica si administrativa a Principatelor,
chestiunea averilor manastiresti, reforma agrara a impamante-
nirii, organizarea intregului aparat al unui stat chemat sa treaca,
aproape fará tranzitie, ca si Japonia erei noi dela 1868, dela tra-
ditiile medievale ale unui regim patriarhal la viata complexa
a unei tari carmuite si gospodarite dui:4 modelul marilor natiuni
din Europa occidentalä.
1 V. Papacostea, Documente aromdnesti dintre 186o si 1870, in Revista

Aromdneascd I (1929), p. 167 0 urm.
www.dacoromanica.ro
De-altfel, spre a intelege mai complect problemele de po-

litica externa ale acestei domnii, nu trebuie sa uitam urmatoarele
imprejuräri : in virtutea regimului de protectorat al marilor
Puteri, orice reforma in administratia launtricà a tarii capata
dela inceput, prin interventia consulilor dela Bucure§ti i dela
Iasi, sau prin amestecul ambasadorilor dela Constantinopol, ca-
racterul unei probleme de politica externa I Dibacia lui Cuza
Voda §i. a colaboratorilor sai era de-a fi inteles ca fiecare din Pu-
terile protectoare reprezinta, in sine, un factor insemnat, de a
carui presiune diplomatia i administratia tandrului stat roma-
nesc trebuiau sä tie seama, dar cä in concertul puterilor protec-
toare o actiune unitara era foarte grea de realizat. In acest inteles,
desigur ca Austria sau Rusia, considerate izolat, erau mult mai
de temut, in relatiile exterioare ale Principatelor Unite, decat
Europa conferintei ambasadorilor din capitala imperiului otoman.
De altà parte, in sfertal de veac care desparte congresul din Paris,
ce incheia razboiul Crimeei, de noua impartire teritoriala oran-
duita la congresul din Berlin, regiunile dintre Carpati 1i Balcani
s'au aflat mereu in centrul preocuparilor de politica generala
mai mult Inca din punct de vedere politic decat al intereselor
economice, a caror grij a nu lipsea totu0 nici atunci. Orice chestiune,
cat de neinsemnata, in viata statului roman, avea astf el un ecou
international imediat, atat in presa marilor capitale europene
cat i in tratativele i in corespondenta cancelariilor.
Deasemenea, legaturile dintre mi§carile politice din tara §i
acele din strainatate erau foarte stranse. Fie prin contactul per-
sonal, pe care il stabilisera in vremea pribegiei lor, exilatii revo-
lutiei din 1848, fie prin societatile secrete ale timpului, a caror
actiune va trebui intr'o zi lamurita mai deplin i mai temeinic
pentru intelegerea evenimentelor, cuvantul frunta§ilor opozitiei
inaintate gasea un larg rasunet, cu deosebire in ziarele franceze
si italiene 2 Conducerea politicii externe a Romaniei, in asemenea
imprejurari era o misiune deosebit de anevoioasa §i de delicatä.
In toate aceste greutäti, Cuza Voda a aflat totu5i un reazem
permanent in Pranta lui Napoleon al III-lea. Deaceea relatiile
amicale cu guvernul din Paris pot fi considerate ca parghia prin-
cipala de sustinere a intregii sale actiuni diplomatice. Aceste
1 V in aceastà privirrp Bossy, op. cit., cap. VI, VII si VIII si Riker, op.
cit., cap. XI, XII si XIV.
2 Cf. Bossy, op. cit., p. 135, ecoul loviturii de stat din 1864.
www.dacoromanica.ro
legaturi ne lamuresc dealtfel i conceptia sa atat de indrazneata,

a revendicdrilor iredentiste de unitate nationala, impotriva Aus-
triei, a Rusiei, sau a aspiratiunilor de independenta care urmareau
inlaturarea suzeranitatii turcesti. El intelesese gandul impara-
tului francez tot atat de limpede ca Lord Cowley, cand acest
diplomat englez scria Ducelui de Clarendon, Inca din Mai 1857 :
adunarea populatiunilor de acelas neam, sub o singura stapa-
nire, e o tema pe care Imparatul o ascultä cu atata placere, cä
Majestatea Sa ar primi cu bunavointa orice plan ce ar urmari
restaurarea unei nationalitäti. De altà parte, convingerea Majes-
-Calif Sale Ca imperiul turcesc nu poate dainui, cà legea musul-
manà i civilizatia nu pot vietui la olalta i ea' ar fi o fericire din
punct de vedere general, ca Semiluna sa fie peste tot inlocuità
de Cruce, o face sa dispuie cu usurinta, prin anticipare, de par-
tile ce alcatuiesc un imperiu, a carui disolutiune o prevede de
p e acum" 1.
Domnitorul stiuse, deasemenea, s. culeaga, probabil din eve-
nimentele din primavara anului 1859, care pregatisera razboiul
de unitate al Italiei 2, invatamantul ca el avea totul de castigat,
mentinandu-se nu numai in axa politicii franceze, dar in linia
acestor conceptii personale ale Imparatului. Deaceea aflam intr'o
scrisoare a lui Baligot de Beyne catre Ioan Alecsandri, afirmarea
foarte categorica a acestui dubln aspect al politicii franceze :
o politica pentru clipa de fatä, cunoscuta de guvern, i una
pentru viitorul mai indepartat, pregatita in taina de suveran" 3.
De aci memoriile inaintate direct sefului de cabinet al Impa-
ratului, senatorul Mocquart, in mai multe imprejurari insemnate,
sau scrisorile adresate Suveranului francez prin emisari speciali,
fara a mai instiinta pe Thouvenel sau pe Drouin de Lhuys, mi-
nistrii sai de externe din acest rastimp.
Existenta unei politici personale a lui Napoleon al III-lea,
in serviciul principiului nationalitatilor, care trebuia sa fie prin-
cipalul sau indreptar in chestiunile externe, explica i actiunea
directa a Dornnitorului roman in toate aceste imprejurari. Ea
era necesara din doua puncte de vedere : relatiile cu Imparatul
francez, sau cu principele Napoleon si cu ducele de Morny, care
cunosteau aceasta lature a vederilor suveranului, trebuiau pas-
1 East, op. cit., Appendix, III, p. 195.
2 V. Bourgin, La formation de l'Unité italienne, D. 125 5i urm.
3 Bossy, op. cit., p. 52 i Anexe, XCXI. Cf. si Thouvenel, Le secret de l'Em-
pereur, Paris, 1889, 2 vol.
www.dacoromanica.ro
trate intr'o atmosfera de stricta discretiune. Deaceea, cum s'a

spus cu multä dreptate, in Principatele Unite, mini0rii aface-
rilor straine nu erau decAt titulari administrativi ai departamen-
telor lor, toata activitatea diplomatica fiind indrumata, in taina
cabinetului princiar, de catre secretariatul particular al domni-
torului, care se afla in corespondenta directä cu agentii din strai-
natate, clandu-le instructiuni i primind rapoarte" 1 Cuza Vocla
se §tia atAt de strans legat de politica napoleoniana, ale carei
directive le urma, poate cu mai putin discernamânt, 0 in ches-
tiunile interne ale tarii, ca a considerat probabil situatia sa
personala in functie de cre§terea sau de scaderea influentii
franceze in Europa rasariteana. E interesant de observat cä
accentul de siguranta in rezolvarea problemelor externe, ce-i
.caracterizeaza actiunea dela alegerea sa pAna la inabu0rea ras-
coalei din Polonia, coincide cu o perioada in care influenta
Frantei a parut precumpanitoare in politica generala a Europei,
ca 0 in vicisitudinele chestiunii Orientului.
De aci incolo, insa, Franta imperiala, angajata in neno-
rocita intreprindere a expeditiei din Mexic, nu mai oferea Dom-
nitorului sprijinul permanent de care avea trebuinta. Rezerva
.ce s'a impus lui Napoleon al III-lea in chestiunea ducatelor §i
in razboiul austro-pruso-danez, a fost desigur pentru Domni-
torul Unirii un fapt semnificativ. Rezultat §i expresiune a unei
actiuni inchinate ideii de na-tionalitate, domnia lui Cuza Vocla
nu-0 afla alt rost in politica generala a timpului sau.
Presupusa lui rusofilie s'a dovedit o legenda. Dimpotriva,
con§tiinta acestei schimbari in atitudinea Frantei 0 in politica
suveranului ei, care se indrepta 0 din punct de vedere intern
spre anii de declin ai imperiului liberal", a zdruncinat incre-
derea Domnitorului in situatia sa proprie. La aceasta se adauga
insä i comentariile defavorabile ale unor reprezentanti diplo-
matici francezi asupra atmosferei politice tot mai grele din tara,
racirea treptatä a relatiilor personale cu consulii Tillos 0 Place,
articolele, de inspiratie oficioasä, din Moniteur Universel",
actiunea mai puternica a opozitiei dincolo de granite 0 in special
creterea influentii lui Ion Bratianu la Paris, catre sf Ar0tul anului
1865 2. De atunci, ideea unei abdicari, care dealtfel niciodata nu
1 Ibid., p. 8.
2 Pentru aceastà perioada, v. §i I. Hudita, Contributiuni la istoria lui
Cuza-Vodd. in Arhiva, XXXVIII (1931), p. x41 §i urm.
*
www.dacoromanica.ro
i-a fost cu totul straina, a prins radacini i s'a intarit. D. Henry

a analizat cu multa patrundere aceastä lature a preocuparilor
lui Cuza Voda din ultimul an de domnie, care se vadesc in scri-
soarea trimisa lui Napoleon III-lea la i Octomvrie 1865 0 in
raspunsul ce-1 dà demersului consulilor dela inceputul anului
1866, in care deschide din nou, cu o hotarire semnificativa, ches-
tiunea principelui strain 1 Acest sentiment al unei situatii po-
litice ,ubrede, progresele unei boli istovitoare i oarecare nepa-
sare naturala in fata primejdiei constituiesc elementele care ne pot
lamuri sangele rece i resemnarea aproape indiferentä, ce le-a
ardtat conspiratorilor din noaptea de II revruarie. Partida era
pierduta mai de mult, dar caracterul sau dezinteresat 1-a deter-
minat sa joace aceastä ultima carte fara amaraciune egoista 0
fära impotrivire inutila.
Dar interventia directä a liii Cuza Voda in chestirmile de
politica externa mai avea §i o alta indreptatire. Intre ministerul
de externe al Principatelor Unite, unificat de-abia dela sfar0tu1
anului 1861 i agentii diplomatici din capitalele Europei, nu se
pirtusera stabili, intr'un rastimp atat de scurt, legaturile i tra-
diiile inerente unui serviciu diplomatic bine constituit, lucrând
dupä directive permanente i cu con§tiinta limpede a tuturor
intereselor ce le reprezinta. Era deci firesc i chiar necesar, in
intaii ani de indrumare a tarii spre o viata politica occidentald,
ca actiunea personalâ a capului statului sa intervie in chestiunile
atat de complexe ce se iveau zilnic in rel4iile cu puterile pro-
tectoare, cu statele cre0ine din Balcani sau chiar cu organizatii
nationale ce nu capatasera recunoa§tere oficiala, dar a cdror
inraurire era nu mai putin efectiva cum erau comitetele emi-
gratilor unguri sau polorii. Nu se poate tagadui meritul foarte
insemnat ce revine agerrtilor români in strainatate, printre care
se a§eaza in primul plan figura de o nobila abnegatiune a hli Cos-
tache Negri 0 nu se poate indeajuns accentua dibacia §i -inte-
ligenta ce au desfa§urat ace§ti intemeietori ai corpului nostru
diplomatic, intr'o situatie pe cat de modesta, pe atat de grea.
Nu e insa mai putin adevarat ca din conceptia inalta a misiunii
sale, ce o avea Domnitorul, din purtarea sa generoasa §i cava-
lereasca, politica externa a Romaniei, in perioada critica in care
a luat fiintä statul nostru modern, a ca§tigat in autoritate, in
8iguranta §i in prestigiu. Politica externa a lui Cuza Voda con-
3 Henry, op. cit., p. 25-28.
www.dacoromanica.ro
stituie deci un element hotarator in judecata definitiva pe care

istoria o va rosti asupra unei domnii atat de mult si de aprig
discutate.
S'a spus Ca sfarsitul domniei adauga umbre la stralucitul
tablou al unor curagioase infaptuiri. Nu atat in ce priveste scan-
dalurile la cari dadeau loc dezonlinele vietii sale private", pe
care le-au insemnat i rnemoriile regelui Carol I ; ele n'au avut
altá insemnatate decat de a da adversarilor sai o nouä arma de
lupta. Aceste moravuri nu erau prea neobisnuite nici timpului
sau, nici clasei sale ; legdturile aceste nu par insa a fi determinat
nici o hotarire mai insemnata de carmuire, iar caracterul lor
nelegitira a fost indeajuns de acoperit prin resemnarea demnä
a Principesii Elena, care n'a inteles nici o clipa sa alxlice dela
rolul ei de Doamnd si de sotie, oricat de anevoios i se va fi inf
tisat. Mai mult i-a stricat desigur camarila prea putin recomanda-
bild, compusa din oameni de afaceri ca Librecht i Docan, care
izbutise in cele din urma, sa-1 izoleze de adevaratii sal prieteni
sa-i ascunda caracterul de gravitate al situatiei financiare 1 :
bugetul ramasese mereu neechilibrat, imprumuturile de stat pa-
reau oneroase, iar aplicarea impamântenirii sporise Inca greutatile
economice.
De altà parte, temperamentul lui Alexandru loan I era
totdeauna pornit spre actiuni de raspundere personalà. Ele erau
necesare, in unele imprejurari, pentru infaptuirea mai grabnicä
a unor reforme radicale, dar pana la urma i-au stirbit autoritatea
si i-au fost daunatoare in framântarile politicii noastre interne.
Inteo destul de laaga mdsura i se poate deci aplica judecata
istoricului englez William Miller, asupra domniei contimporanului
sau, regele Otto I al Greciei daca si-ar fi guvernat tara mai
descendentii sai ar mai fi poate i astazi pe tronul Eladei" 2,
cu deosebirea insa, ca. Domnitorul roman n'a avut niciodata
ambitia de-a intemeia o dinastie parnanteana ; coroana o con-
sidera ca un depozit sacru", pe care se ardta gata sa-1 restituie
oricand. natiunii ce-1 asezase in fruntea ei.
Politica sa externa acopere insä cu prisosinta aceste scaderi.
Se poate spune ea ea contine in germene intreaga noastra des-
voltare politica viitoare. Cine o examineaza, in perspectiva isto-
rica a evenimentelor care au determinat independenta i intre-
1 Henry, op. cit., p. 1.

2 The foundation of the ottoman Empire, p. 269.
www.dacoromanica.ro
148 GHEORGHE I. I3RATIANU
girea României, aflä in directivele ei preocupari ce nu pot fi straine

nici astazi diplomatului si omului politic. In noua asezare teri-
toriala a Europei de dupa razboi, principiul nationalitatilor si-a
impus biruinta ; totusi unele laturi caracteristice ale politicii lui
Cuza Voda pastreaza, in decorul schimbat al imprejurarilor vea-
cului nostru, un caracter de necontestata actualitate. Reaze-
mul statornic al aliantei franceze, intelegerea cu statul polon
ce trebuia sa fie, legaturile trainice cu Serbia sunt si acum
elemente permanente in orientarea exterioara a statului ro-
man, iar apropierea dintre Rusia si. Prusia, expansiunea Italiei
de-abia unificate si. sprijinul ce-1 dadea miscarilor din Un-
garia apar din nou, sub alte forme si cu alte proportii, in
situatia internationala de astazi. Deosebirea esentiala e doar
precumpanirea intereselor economice asupra aspiratiunilor de
ordin p olitic, pe care conceptiile secolului al XIX-lea le asezasera
in primul plan.
Fie insä Ca privim aceasta politica sub unghiul unor prec-
cupari actuale, fie Ca impunem cercetarii noastre marginele unei
stricte obiectivitati, nu putem tagadui lui Cuza Voda privirea
profetica si. dezinteresata cu care a urmarit, nu numai greutatile
imediate, dar si desvoltarea viitoare a poporului ce fusese chemat
a carmui in vremuri de adânca prefacere. Din cercetarile recente,
se desprind cu deosebire douà trasaturi caracteristice ale vigu-
roasei sale personalifati : constiinta vie a unitatii neamului rc-
rnanesc si un sentiment de demnitate si. de mandrie pe care nici
unul din stapanitorii nostri nu-1 aratase Inca, pe care nici ur-
masii sal nu 1-au putut depasi. Acest sentiment 1-a calauzit pana
la sfarsitul vigil, inspirandu-i si raspunsul cunoscut ce 1-a dat
ducelui de Grammont, care venise sa-1 ispiteasca in pribegie, ofe-
rindu-i redobandirea tronului pierdut : Orice s'ar intampla, nu
voi consimti niciodata a reintra in Romania prin o intervenire
straina cu armele Frantei tot atat de putin ca si cu acele ale
Rusiei ; pentru mine nu e vorba nici de Principele Carol, nici
de Rosi, e vorba de tara".
Poate ca aceastä inalta marturie de abnegatiune va fi fost
si in gandul regelui Carol I, atunci cand, la desvelirea chipulut
de bronz al lui Cuza Voda din piata Unirii dela Iasi, in 1912, in-
temeietorul Regatului si-a descoperit capul carunt in fata in-
taiului Domnitor al Romaniei Unite. Sentimentul popular ii
fäcuse de mult dreptate, dar astazi, dupa doua decenii dela aceasta
comemorare, dupà implinirea nazuintelor atator generatii, si mai
www.dacoromanica.ro
ales in lumina atator marturii neindoioase, este o elementara

imperioash datorie a istoriografiei romaneti de-a infatisa pe
Alexandru Ioan I, nu numai ca instrumentul ales de Providenp
pentru indeplinirea ursitelor acestui neam, ci ca indrumatorul,
ce a fost, al constiintei de unitate, ca un fauritor al drepturilor
si al demnitatii nationale.
Iai GHEORGHE I. BRATIANU
VI. ANEXE'
I. Cuza Voda cátre Prineipele Serbiei, Bueuresti, 24 Iulie/5
August 1862
Projet (accepte).
A. S. A. S. le Prince Régnant de Servie.
Bukarest, le 24 Jail. 5 aollt 1862.
Mon Prince,
J'ai l'honneur de presenter a V. A. S. et de recommander
h Sa bienveillance Mr. le major Herckt que j'envoie a Belgrade
avec une mission speciale.
J'ai charge cet officier de visiter les fonderies et autres eta-
blissements militaires de la Servie dont j'ai entendu vanter les
progres diis a l'energique impulsion de Votre Altesse. Ii m'a ete
assure, Mon Prince, que les soins de Votre administration mili-
1 Publicgnt aci trei scrisori adresate de Cuza voda principelui Serbiei

ambasadorului englez la Constantinopol, in legaturE cu transportul de arme pentru
Serbia, din 1863, §i doua acte privitoare la activitatea revolutionarilor unguri fl
poloni in Principate.
Scrisorile generalului Klapka sunt extrase din. corespondenta privata a
Domnitorului, ramasa in hartiile Principesei Maria Moruzi, dela intaiul ei sot,
Principele Alexandru Cuza. Plicul ce le contine a fost incredintat Academiei
Romane. CIieu1 reprezinta armele Principatelor "Unite, de pe 'Ostia de co-
re,spondenta a Domnitorului.
www.dacoromanica.ro
150 GI-Mc:ROHE I. BRATIANU
taire s'etaient portes particulierement sur une fonderie de ca-

nons et que Vous aviez reussi a creer une artillerie respectable.
Les Principautes-Unies sont moins bien partagees sous ce rap-
port et j'ai pense, Mon Prince, que nos excellentes relations m'au-
torisaient a vous demander pour l'officier porteur de cette lettre
la permission de visiter, avec toute la discretion possible, Vos
fonderies et Vos arsenaux. Dans le cas ou M. le major... trouverait
dans rartillerie de la Serbie les modeles ou requivalent des
modeles qui manquent a mon armee, je prierais Votre Altesse de
me faire savoir si je pourrais compter sur Son concours pour
acheter de Son Gouvernement l'armement de six batteries. 1
Je profite de cette occasion pour offrir a Votre Altesse
Serenissime l'expression des mes souhaits sinceres pour racom-
plissement de tous ses voeux et je la prie d'agreer les sentiments
de profonde sympathie et d'estime.
Acad. Rom., Mss. 4860, fol. 8o-81.
II. Cuza Vodil catre Principe le Serbiei, Bucure§ti, 31 Ia-

nuarie/11 Fevruarie 1863
Projet accepté par S. A. S.
Le Prince-Régnant au Prince Régnant de Servie. 31. jvier
Bukarest, le -- 1863.
xi leer.
Mon. Prince,
Je ne veux pas tarder avous dire combien j'ai ete sensible aux
temoignages de bonne amitie que Votre Altesse. Serenissime a bien
voulu m'exprimer dans la lettre qui m'a ete remise par Mr. Pattek.
J'ai ete sincerement touché de la cordialite avec laquelle
vous me donnez l'assurance de sentiments que je partage. Je
ne doute pas, Mon Prince, que nos relations personnelles n'exer-
cent la plus salutaire influence sur les rapports des deux nations,
que la Providence a confiees a nos soins
Les embarras que l'affaire des armes m'a suscites ont ete
vraiment serieux ; mais j'ai l'espoir fonde d'en triompher corn-
pleternent, et les dernieres complications qui arretent l'entier
reglement de cette question ne modifieront point l'attitude que
j'ai prise. Si cette situation presentait queIque danger pour moi,
1 Se pastreaza un model de tun de camp ghintuit, cu ante-tren, oferitu
I. S. Printului Alessandru Ioan-I de Maiorul Herkt"; tunul are marca V-ve
Lachaussée, mécanicien it Liege". 0 alta insemnare : Lafetul a fost lucrat de
Ilie Stefanovitz, maistru rotar din Arsenal Rominu".
www.dacoromanica.ro
au moins trouvais-je, en secondant les vues de Votre Altesse

Serenissime, une precieuse occasion d'affirmer l'independance in-
terieure de la Roumanie et d'apprecier les puissantes sympa-
thies qui nous sont acquises. Puisque j'ai eu le bonheur, en meme
temps, de reveiller entre Serbes et Roumains les sentiments qui
doivent unir nos deux peuples et de recevoir l'expression si chaleu-
reuse de l'amitie de Votre Altesse Serenissime, pour mon pays
et pour ma personne, je ne puis que me feliciter, Mon Prince,
d'avoir eprouve quelques embarras pour vous rendre service.
Votre Agent, M. Pattek, dont j'ai eu a me louer en toute
circonstance, m'a fait part du desir exprime par Votre Altesse
Serenissime de connaitre les noms des personnes qui ont ete em-
ployees dans l'affaire des armes. Permettez moi de vous dire,
Mon Prince, que ce souvenir bienveillant de Votre Altesse Se-
ren., que la satisfaction d'un service rendu a de bons voisins et
allies et la conscience d'avoir dignement repondu a nres inten-
tions sont deja une belle recompense pour mes fonctionnaires,
mes officiers et mes soldats.
Mr. Pattek m'a appris en même temps que Votre Altesse
Seren. avait fait choix de Mr. Magasinovitch, pour representer la
Servie aupres de mon Gouvernement.
Mr. Magasinovitch m'est personellement connu et je ne
doute pas que sa presence a Bukarest ne contribue a resserrer les
liens qui nous unissent.
Je vous prie, Mon Prince, de recevoir l'expression de mes
voeux pour le bonheur de Votre Altesse Serenissime et la prospe-
rite de son regne et d'agreer avec l'assurance de ma tres haute
estime, celle de mon inalterable amitie.
Acad. Rom., Mss. 4860, fol. 88-89.
III. Cuza VodA ekre Ambasadorul Marei Britanii la Constantinopol,

Bueurgti 31 Ian./11 Fevruarie 1863
Projet accepté par S. A. S.
Le Prince Regnant a M. l'Ambassadeur de la Grande
Bretagne pi-6s de la S. Porte.
31 jvier
Bukarest, le 1863.
xx fevr.
Monsieur l'Ambassadeur,
J'ai recu des mains de Mr. Green la lettre que vous m'avez
ecrite au sujet des armes qui ont traverse les Principautes-Unies
a destination de la Servie.
www.dacoromanica.ro
152 GHEORGHE 1. BRATIANU
Je suis heureux de voir que V. E. semble penser, comme

je le fais moi-meme, que cette affaire a ete fort exageree.
Je le constate avec d'autant plus de satisfaction que j'avais
ete amene a croire que le Gouvernement de Sa Majeste Britan-
nique avait apprecie d'abord sous un point de vue tout diffe-
rent la question qui fait l'objet de votre lettre.
Sans accorder plus d'importance qu'il ne convient aux
dires de la presse europeenne, j'avais ete frappe de l'unanimite
avec laquelle certains journaux anglais, qui passent pour ex-
primer quelques fois l'opinion des principaux hommes d'Etat
de l'Angleterre, provoquaient des mesures de coercition contre
les Principautes-Unies et cela sans souci des interets de mon
Gouvernement, de mon pays et meme des stipulations du traite
de Paris et de la Convention.
Ces manifestations ont di certainement attirer votre atten-
tion ; je ne m'etonne point, pour ma part, que plusieurs des gou-
vernements garants aient cth devoir repondre par des publi-
cations semi-officielles ces excitations regrettables.
Quelques j ours plus tard, j'eprouvais une penible surprise en
apprenant que les craintes inexplicables de la Sublime Porte
semblaient etre partagées par l'Ambassade de Sa Majeste Bri-
tannique k Constantinople.
Je m'etais evidemment trompe, puisque vous m'exprimez
le desir aujourd'hui, Monsieur l'Ambassadeur, de connaitre les
explications que je puis donner, loyalement, et sans prevention,
ajoutez-vous, sur les contradictions qui existent dans cette af-
faire. En cet etat, alors que V. E. me fait part de l'insuffisance
de renseignements recueillis, alors qu'elle croit trouver des con-
tradictions difficiles ii expliquer, ii ne serait plus possible d'ima-
giner que le Gouvernement de la Grande Bretagne ait pu prendre
une decision quelconque dans une question sur laquelle son re-
presentant n'etait pas suffisamment eclaire.
Je ne saurais donc conserver aucun prevention a cet egard.
Vous faites appel a ma bonne foi eprouvee, Monsieur l'Am-
bassadeur, et je n'en suis point surpris. Plus que personne, en
effet, vous avez pu apprecier la loyaute dont j'ai fait preuve dans
une affaire qui n'etait pas sans analogie apparente avec celle
qui vous preoccupe aujord'hui ; et bien que les engagements pris
alors vis-a-vis de moi, par Mr. l'Agent d'Angleterre, au nom de
Votre Excellence, n'aient pas recu leur exacte execution, ce sou-
venir ne m'empêchera pas d'apprecier l'expression des senti-
www.dacoromanica.ro
meats que vous me temoignez en cette circonstance et de donner

au Representant de Sa Majeste Britannique les renseignernents
les plus complets sur le passage par le territoire roumain des
armes appartenant au Gouvernement de Serbie.
Dans ce but, je ne pouvais mieux faire que de profiter du
retour de mon Agent, Mr. Negry, a Constantinople, et lui confier
specialement la mission de reponclre aux desirs de M. M. les Re-
presentants des Cours Garantes. Des son arrivée, Mr. Negry aura
soin de vous voir, Monsieurs l'Ambassadeur, et de vous donner,
ainsi qu'a vos collegues, toutes les explications propres a vous
faire connaitre les diverses phases de l'affaire des armes et a vous
mettre en mesure, comme vous le demandez, de vous former
une opinion equitable et impartiale.
En terminant, Monsieur l'Ambassadeur, vous m'exprimez le
desir de faciliter les bons rapports de mon Gouvernement avec
tout le monde. V. E. pense 'a ce sujet, qu'il serait bon que j'ecri-
visse une lettre amicale et explicative a la Sublime Porte. Je
doute de l'efficacite d'une pareille demarche, qui serait, d'ail-
leurs, en dehors du mode des mes relations habituelles, avec
le Gouvernement Imperial. Malgre les preuves multipliees de
ma deference et de ma courtoisie pour la Cour Suzeraine, malgre
des services importants rendus b plusieurs reprises a la Sublime
Porte, services qui ont valu, ces jours derniers, un blame public
a mon Gouvernement dans le sein de l'Assemblee Legislative,
les ministres ottomans semblent prendre a tache de refroidir nos
relations. Au debut de l'affaire des armes Serbes, c'etait le Com-
missaire de la Turquie a la Commission Europeenne du Danube,
qui sur un ordre venu de Constantinople, se permettait de me
transmettre par le telegraphe et dans des termes inconvenants
une communication du Ministre des Affaires Etrangeres de la
Sublime Porte. Chaque jour, c'est le journal de la Sublime Porte
qui, se faisant l'echo complaisant de quelque factieux, attaque
mon Gouvernement et deverse sur mon pays d'insignes calom-
nies. Hier, c'etait le Ministre des Affaires Etrangers, lui meme, qui
sur de faux renseignements et sans prendre soin de les contrôler,
remettait a mon Agent une lettre, non moins surprenante dans
le fond que dans la forme, a moi adressee, lettre que mon Agent
a cm devoir refuser de me transmettre et que le Ministre de Sa
Maj este Imperiale a tenu cependant a me faire parvenir directement.
De tels procedes ne sont pas faits, Monsieur l'Ambassadeur
pour entretenir entre le Gouvernement de la Sublime Porte et
www.dacoromanica.ro
le Gouvernement des Principautes-Unies ces bons rapports que

vous ambitionnez (offrez) de faciliter. V. E. comprendra que ma
dignite ne me permette point de tenter une demarche tout a fait
inusitee, dont l'utilite me semble contestable d'ailleurs, et qui
ne serait possible qu'à la condition d'un respect des convenances,
dont la plupart de fonctionnaires ottomans semblent vouloir
s'abstenir completement vis-à-vis du Prince-Regnant des Prin-
cipautes-Unies.
Croyer, Monsieur l'Ambassadeur, que j'apprecie les soins
que vous prenez pour hater le reglement de l'affaire des armes ;
c'est une preuve nouvelle de l'interet que votre Excellence porte
a mon pays et a ma personne.
Recevez, Monsieur l'Ambassadeur, l'assurance de ma tres
haute consideration.
Acad. Rom., Mss. 4860, fol. 90-94.
IV. Comisarii guvernului national polan ekre eolonelul Gustav

Frigyesy, Ia§i 10 Dec. 1863
Au nom du Gouvernement National !
Moi soussigne Comissaire 1 plenipotentiaire du Gouverne-
ment National Polonais, j'atteste et confirme que le Colonel Gustav
Frigyesy, en date du 12-me Juillet 1863 m'a fait des propositions
au suj et de la formation d'une Legion Hongroise. De causes in-
dependantes de ma volonte aussi bien que de bonnes intentions
de Mr. le Colonel ont fait evanouir ce projet. Ayant nourri l'espoir
de la prochaine realisation de nos plans, j'ai cru devoir retenir
le Colonel en Moldavie jusqu'au 10 du mois de Decembre ; c'est
avec un profond regret que je lui remets son conge et je attestat
de ses nobles et heroiques intentions pour notre cause.
Jassy, 10 Decembre 1863.
Michal Mrozowicki
Komissarz pelnomocny Kr. Nai. w. Ksiestwach Naddunajsldch.
Karol Lewakowski
Doktor praw i oficier w6jsk narodowych.
Pecete : Scut cu armele Poloniei i Lituaniei.
inscr. : Komissarz Pelnomocny
Rzad Narodowy.
AlAturi textul polon :
Wimienu Rzadu Narodowego !
etc. Acad. Rom., Mss. 4864 (Arh. Cuza, vol. VIII), fol. 112.
1 S'a reprodus en toate gre§elile de ortografie §i de sintaxA.
www.dacoromanica.ro
V. Seful de cabinet al Domnitorului care agentul diplomatic dela

Paris, Cotroceni 20 Septenwrie 1864
Approuvé par S. A. S.
Le chef du cabinet du Prince Regnant
l'Agent des Principautés Unies a Paris
Expédiee le 25 7-bre, avec ses annexes
par Mr. le general Ploresco.
Remise au chef de cabinet de l'Empereur
le 26 8-bre seulement, par suite
de l'absence de Mr. Mocquart.
Cotroceni, le 2o 17-bre 1864.
Monsieur l'Ageni,
Par ordre du Prince Regnant, j'ai l'honneur de vous en-
voyer sous ce pli le memoire relatif a Frigiasch r et aux trames
ourdies dans les Principautes-Unies par certaines fractions des
emigrations polonaise et hongroise qui obeissent au Comite Re-
volutionnaire de Londres.
Tine etude sommaire des papiers saisis sur Frigiasch et ses
complices avait demontre l'intime liaison des tentatives effectuees
sur le sol roumain avec les projets revolutionnaires elabores par
Garibaldi et aussi par Mazzini, projets qui interessent si vivement
la tranquillite de l'Europe et la politique de la France. Mais, d'une
part, l'arrestation de Frigiasch a fait avorter des menees dange-
reuses pour nous. D'autre part, les plans que revelaient ses papiers
engageaient, jusqu'a un certain point, divers agents etrangers,
sinon leurs gouvernements.
Par ces causes, le Prince Regnant se resolut a user de gene-
rosite envers Frigiasch et a enlever a. la justice ordinaire l'instruc-
tion d'une affaire qui reclamait beaucoup de discretion et qui
semblait se rattacher a des combinaisons politiques exterieures.
S. A. S. m'a confie le soin d'etuclier l'enorme dossier des pieces
saisies : j'ai pu me convaincre, tant par l'examen de ces papiers
que par mes entretiens avec Frigiasch, que les plans des refugies
hongrois et polonais avaient un caractere fort serieux et un intérêt
europeen.
C'est a la suite des explications que j'ai pu donner au Prince-
Regnant que S. A. S. m'a charge de consigner dans un Memoire
1 Sic.
www.dacoromanica.ro
156 GHEORGHE 1. BRAT1ANG
le resultat de ces decouvertes. C'est ce Memoire que j'ai l'honneur

de vous adresser.
Vous n'ignorez pas, Monsieur l'Agent, que le Prince-Regnant
avait tenu M. l'Agent et Consul General de France au courant
des phases de l'instruction que je poursuivais : S. A. S. a pense,
apres la lecture du Memoire qu'il pouvait etre important que S.
M. l'Empereur Napoleon III fat personnellernent renseigne sur
l'action des comites revolutionnaires en Orient et que le Gou-
vernement Imperial saurait sans doute tirer quelques utiles indi-
cations d'un travail appuye sur des preuves authentiques. Vous
voudrez done bien vous presenter chez M. le Senateur, chef du
Cabinet de S. M. I. et lui remettre la copie ci-jointe du Memoire
avec ses annexes.
Ii aurait peut-etre ete possible de presenter les faits sous une
forme plus concise : mais les details des actes de Frigiasch sont
instructifs ; ils se rattachent, d'ailleurs, aux faits generaux et
souvent les expliquent. Je me suis done borne a vous envoyer la
copie du Memoire que j'ai eu l'honneur de remettre au Prince-
Regnant. Vous voudrez bien excuser aupres de Mr. le Senateur
Mocquart l'execution materielle du travail : les bons copistes
français sont rares a Bucarest.
J'avais en la pensee d'ajouter au Memoire l'incident relatif
a Mr. le Comte Scherrtosz, dont le renvoi du territoire roumain
a fait tant de bruit, beaucoup trop de bruit, dans certains j our-
naux francais. J'y ai renonce'mais vous comprendrez sans peine,
par la lecture du Memoire, que le Gouvernement ne devait pas
voir d'un oeil absolument paisible la presence a Bukarest de Mr.
le comte Scherrtosz, a l'heure oü Borzylawski y arrivait avec
un si grand nombre d'officiers hongrois. Non pas que M. le comte
Scherrtosz ait ete mis. au rang d'hommes tels que Frigiasch et
Borzylawski ; sa position sociale etait connue ; son honorabilite
n'a point ete contestee. Mais il est notoire que Mr. le comte Scher-
rtosz est un des hommes influents, et par sa personne et par sa
fortune, de l'emigration hongroise et il est notoire aussi qu'il a
touj ours ete en relations intimes avec l'un des principaux chefs
de cette emigration, Mr. le general Klapka. Le general, ai-je besoin
de le dire, est hautement estime ici comme partout ; mais ii avait
ii Bukarest, a ce monrent critique pour nous, des emissaires qui
se cachaient des autorites, qui avaient ete converts a Galatz par
un agent etranger que vous verrez fournissant des fonds a des amis
de Frigiasch, et qui tout en ne pactisant point avec les comites
www.dacoromanica.ro
revolutionnaires, se montraient, par leur langage, disposes a pro-

fiter des evenements, s'ils ne pouvaient plus les maitriser. Cela vous
explique comment M. le president du Conseil, qui avait parfai-
tement accueilli M. le comte Scherrtosz, qui avait sollicite d'ob-
tenir pour lui une audience du Prince-Regnant, put, du jour au len-
demain, etre amene a inviter son hôte de la veille a quitter les
Principautes-Unies. Ce qui est certain, c'est que Mr. le comte
Scherrtosz, qui n'avait peut-etre en aucum rapport avec les offi-
ciers hongrois de Borzylawski, etait considere par plusieurs d'entre
eux comme un cooperateur envoye tout expres, comme un haut
commissaire politique au nom de Klapka et qui ne devait se re-
veler qu'a une certaine heure.
Quoiqu'il en soit, M. le comte Scherrtosz, qui a ete recu avec
une bienveillance marquee par le Prince-Regnant, aurait pu donner
libre cours a ses reclamations sans rejeter sur S. A. S., dans les
journaux, la responsabilite d'un acte purement administratif et
qui a ete propre, comme il n'a pu l'ignorer, a M. le president du
Conseil. Il est bon que vous sachiez aussi que la mesure prise contre
M. le comte Scherrtosz aurait pu etre facilement rapportee s'il
avait voulu se montrer moins irritable. J'avais pris sur moi d'inter-
venir dans cette facheuse affaire, et, pensant bien qu'il serait
facile de revenir sur les ordres donnes si on offrait aux autorites
un moyen convenable de le faire, j'avais prie M. le gerant de l'Agence
et consulat general de Vrance de decider M. le comte Scherrtosz
a ne point partir dans le delai fixe par la police, qui aurait ferme
les yeux. Mr. le comte Scherrtosz a refuse de suivre les conseils
de l'agent francais et a prefere s'adresser aux journaux italieurs
et a q.q. feuilles de Paris.
Telle est cette affaire ; il vous sera facile de demontrer, au
besoin, que l'ordre de depart intime a M. le Comte Scherrtosz
n'aurait eu aucune consequence s'il avait cede a des avis qui me-
nageaient parfaitement sa dignite.
Veuillez agreez, etc.
Acad. Rom., Mss. 4864, fol. 467-472.
VI. Generalul Klapka egtre Cuza Vodä, Paris, 7 August 1865

Altesse,
Il y aura bientôt six ans que j'ai eu la premiere fois l'honneur
d'etre rev par votre Altesse a Iassy. De cette entrevue resulta un
avantage notable pour les interets des Pays dont votre Altesse
www.dacoromanica.ro
est l'Elu et le Souverain. Vingt et cinq mille fusils furent remis,

par suite de mes demarches, aux agents de Votre Altesse. Ces
armes ne coUtaient rien au Pays et Votre Altesse en pouvait ainsi
pourvoir aux premiers armements de ses forces nationales.
Pour moi, helas, mes demarches, fatigues et sacrifices faites
a la meme époque et les annees suivantes n'ont pas eu des resultats
favorables. Tout au contraire, les consequences qui s'ensuivirent
et les derangemens survenus dans ma vie privee, m'ont conduit,
peu a peu, au bord de l'abime. A l'heure oü j'ecris ces lignes je me
trouve dans la triste alternative de voir jusqu'à mes derniers objets
(mes papiers et les documents ayant trait a ma mission dans les
Principautes Danubiennes y compris) saisis par des creanciers
impitoyables, ou d'etre reduit a une derniere decision pour ne pas
survivre une si humlliante catastrophe.
C'est donc un cris de detresse que j'ose par ces lignes faire
parvenir a Votre Altesse. Votre Altesse aussi vivait dans l'exil. Elle
aussi connait l'inutilite d'efforts faits par un emigre lorsque sa posi-
tion materielle est devenue insoutenable. Mais jamais epreuves n'e-
taient plus dures, plus cruelles que celles dont je me sens frappe pour
avoir servi la cause de mon pays et celle de mes malheureux amis.
Vivant seul et dans une retraite absolue, ne sachant plus que
faire, ni comment me sauver, je pensais aux genereuses paroles
que Votre Altesse a daigne m'adresser lors de mon dernier sejour
a Iassy. Ces paroles me donnent l'espoir que dans ce moment si su-
preme, certes, Votre Altesse ne me refusera pas son bienveillant
appui. Si Votre Altesse daignait venir a mon secours avec une
somme de quarante mille francs, je la prierais de. bien vouloir la
remettre au porteur de la presente, Monsieur Eden gentilhomme
anglais, ami stir et de toute confiance. Par cet acte de generosite
Votre Altesse me sauverait et en me mettant en position de faire
honneur a mes engagements actuels, il me serait en même temps
permis de restituer cette somme dans le courant de trois annees
prochaines, a la personne que Votre Altesse voudra me designer.
Ma position, mes rapports et mon influence seraient ainsi conserves
pour des eventualites a venir et ma profonde reconnaissance envers
Votre Altesse ne s'eteindra qu'avec ma vie.
Je suis avec le plus profond respect de Votre Altesse Sere-
nissime
le tres humble et tres devoue serviteur
Paris, ce 7 Aciiit 1865. G. Klapka
5 Rue Lepelletier.
www.dacoromanica.ro
POLITICA EXTERNA A LU1 CUZA VODA 159
VII. Chitanta a generalului Klapka, Paris, 12 August 1865

Recu de Monsieur le Colonel Pissotzki la somme de Quarante
mile francs qui lui ont ete rends pour mon compte par Son Altesse
Serenissime le Prince Couza a Ems.
G. Klapka
Paris, ce 12 Aolit 1865.
VIII. Generalul Klapka egtre Cuza Voda, Paris 13 August 1865

Altesse.
Je m'empresse d'exprimer a Votre Altesse toute ma recon-
naissance de l'accueil gracieux fait a ma lettre et de la depeche par
laquelle Elle a bien voulu m'informer de sa genereuse decision.
Que le ciel protege Votre Altesse ainsi que l'oeuvre si glorieuse-
ment et heureusement entame de la regeneration des Pays dont
les destinees se trouvent confiees a son haut patriotisme et a ses
lumieres.
Je suis avec le plus profonci respect de Votre altesse sere-
thssime.
le tres humble et tres devoue serviteur.
Georges Klapka
Paris, ce 13 Aoilt 1865.
IX. Cuza Vothi eatre Colonelul Pissotzki, 19 Fevruarie 1868

(brulion)
V. Döb ling, 19 fevrier 68.
Au Colonel Pissotski.
Mon cher Colonel,

Je vous ai expedie cette lettre a Pesth afin que vous puis-
siez profiter de votre passage en cette ville pour remplir de ma
part aupres du general Klapka la mission que voici.
Vous n'avez certainement pas oublie que, me trouvant a Ems,
dans Vete de 1865, j'ai recu du general une lettre dans laquelle II
m'exposait sa situation desesperee et me priait de le sauver d'une
catastrophe imminente en lui prêtant la somme de quarante mille
francs. Le general ajoutait spontanement qu'il lui serait possible
de me restituer ces fonds dans le courant des trois annees pro-
chaines.
Ce fut un plaisir pour moi de venir en aide au general Klapka ;
il avait anterieurement rempli aupres de ma personne une mission
www.dacoromanica.ro
delicate et j'avais pu apprecier en cette occasion son caractere

serieux et honorable. Je m'empressai done de mettre la somme
de quarante mille francs a la disposition du general et je vous
envoyai tout expres a Paris pour la verser entre ses mains.
Depuis ce moment, plus de deux ans et demi se sont ecoules ;
le general Klapka ne m'a pas donne signe de vie. La promesse n'est
pas arrivee a echeance, je le reconnais : mais je voudrais savoi r
s'il sera en mesure de tenir les engagements qu'il a pris lui-même
pour le 7 AoUt 1868. Mieux que personne, vous savez oü j'en suis
un proces important perdu, des fermiers qui paient mal et le reste.
Je suis donc force de calculer de pres et j'ai besoin de connaitre si
je puis esperer ce remboursement de quarante mille francs.
Je sais que le general Klapka s'occupe d'importantes entre-
prises financieres et industrielles et je souhaite vivement qu'il
reussisse et pour lui et pour son pays. Il se peut cependant que
son etat de fortune ne se soit point encore suffisamment ameliore
pour qu'il soit en mesure de s'acquitter. Dans ce cas, vous deman-
derez au general un arrangement qui soit de nature a concilier ses
interets avec les necessites de ma situation actuelle : je n'en vois
pas d'autre qu'une ou plusieurs lettres de change que je pourrais
escompter pour me procurer ces ressources auxquelles je me vois
oblige de recourir.
Entre nous, vous pouvez, si l'occasion survient, ne pas lais-
ser ignorer au general que son silence m'a surpris. Je ne m'en
plains pas, bien entendu, je le regrette. Nous nous sommes cepen-
dant trouves en meme temps a Paris et le general a fait de fre-
quents voyages a Vienne depuis que je suis retire a Döbling. Ces
explications ne doivent pas etre, comprenez le bien, autre chose
que l'expression d'un regret vis-à-vis d'un homme qui avait su
m'inspirer une estime dont je ne suis pas prodigue.
Tout cela ne modifie en rien le caractere de la demarche que
vous ferez aupres du general Klapka. Ii n'y a pas d'affaire entre
nous, il y a un service. Autant j'ai ete heureux de lui rendre ce ser-
vice, autant ii m'est desagreable d'etre contraint de le lui rappeler.
Mais ma position d'aujourd'hui a des exigences imperieuses.
A bientôt, mon cher colonel. Croyez a mon amitie.
(Signe) A. I. Cuza
P. S. N'oubliez pas de rappeler en meme temps au general la visite de
ce colonel qui est venu me demander, en son nom, de lui faciliter les moyens de
rejoindre la legion hongroise, lors de la guerre de 1866, et auquel j'ai remis 500
francs.
www.dacoromanica.ro
X. Generalul Klapka ekre Cuza Vodá, Budapesta, 8 Apri lie 1068

Pest, ce 8 avril x868.
Mon Prince,
Je n'ai pas oublie le service que vous avez bien voulu me
rendre il Y a trois ans. Je vous en suis profondemment reconnaissant
et j'espere pouvoir m'en acquitter dans le courant de cette armee
ou de l'annee prochaine. A l'heure qu'il est je suis aussi pauvre que
je l'etais aucune de mes affaires n'est encore assez avancee
pour y pouvoir compter avec certitude. Je n'ai pas encore gagné
un sou dans mon pays, et j'ai femme et famille a soutenir. Toute-
fois on me montre de tous côtes assez de bienveillence pour pouvoir
esperer dans la reussite de deux grandes entreprises : chemin de
fey d'Arad par Temesvar a Oysova, et Canal de Pesth a Szegedin.
Ces deux affaires me mettront a flot et mon premier devoir sera
de vous en prevenir pour arreter l'arrangement selon vos desirs.
Veuillez, Mon Prince, avoir une pleine et entiere confiance
en moi, et croire aux sentiments inalterables de votre devoue
serviteur.
G. Klapka
RPSUMt
LA POLITIQUE EXTRIEURE DU PRINCE COUZA (1859 1866) ET LA
FORMATION DE L'UNITt ROUMAINE
I. Ouvrages récents sur le r4ne du Prince Couza

Le regne d'Alexandre Jean Couza a ete pendant de longues
annees l'objet d'ardentes polemiques, dont l'echo n'est pas en-
tierement eteint. L'ouverture de ses archives personnelles, con-
servees par l'Academie Roumaine et une serie d'ouvrages recents,
dils en partie a d'eminents historiens francais, anglais et ame-
ricains, permettent de rectifier aujourd'hui certains jugements
trop hatifs ou trop passionnes. Le resultat de ces recherches ob-
jectives fait ressortir le role du Prince-Regnant, dans les ques-
tions de politique exterieure. Ii apparait ainsi, a travers les nora-
breux documents inedits qui viennent d'etre analyses dans ces
divers travaux, comme un precurseur de l'unite roumaine inte-
grale, qui n'a pu etre realisee qu'un demi-siecle plus tard.
1 Se mai mentioneaza pe dosarul ce contine scrisorile creantei Klapka"
§iurmatoarea, fara. data : Rouginossa Lettre de Mr. Baligot de Beyne au gé-
néral Klapka pour lui rappeler sa dette", al carei text nu 1-ana mai regasit.
*
www.dacoromanica.ro
102 GHEORGHE 1. BRATIANU
II. Les Principautés et les tentatives de souUvement

de la Hongrie
Le probleme des provinces roumaines irredentes s'est pose

en effet des 1859, au lendemain de l'union des Principautes de
Moldavie et de Valachie, a l'occasion de la guerre d'Italie. Le
Piemont, appuye par Napoleon III, cherchait a provoquer un
soulevement en Hongrie, pour paralyser l'action des armees au-
trichiennes en Lombardie. Les Principautes offraient aux emi-
gres magyars une excellente base d'operations. Les negociations
entamees k Iassy par le general Klapka, par l'entremise du consul
de France, Victor Place, ont abouti d'abord une convention
dont les papiers de Place et les Memoires de Kossuth nous ont
conserve le texte ; mais cet accord n'a pas éte execute. On sait
aujord'hui que l'un des principaux motifs de cet echec a
ete la question des Roumains de Transylvanie, que le Prince
Regnant n'entendait pas abandonner l'etat magyar recon-
stitue. D'autres négociations ont eu lieu en 1861 et en 1863,
mais elle se sont heurtees au même obstacle et a l'attitude du
gouvernement francais, qui n'avait plus le même interet 'a f a-
voriser des menees revolutionnaires contre l'Autriche. En 1863,
l'action des emigres hongrois se confond. avec celle des insurges
polonais.
III. La Roumanie et l'insurrection polonaise
Apres une tentative maiheureuse d'une troupe d'insurges

polonais en Bessarabie meridionale, des negociations ont ete
entamees a Paris entre l'agent diplomatique roumain et les chefs
de l'emigration polonaise. Cette fois, ii etait question de la Bu-
covine et de la Bessarabie centrale et septentrionale, qui seraient
revenues a la Roumanie, a la suite d'une campagne victorieuse
contre la Russie. Le prince Couza s'adresse alors directement
a l'empereur Napoleon III et hil offre son concours, dans le cas
d'une nouvelle guerre de Crimee, mais il ne recoit de l'empereur
qu'une reponse evasive. Le prince s'est vu oblige, a la suite de
cette demarche, de sevir contre les conspirateurs hongrois et polo-.
nais, qui avaient installe en Moldavie une sorte de quartier ge-
neral. L'arrestation et l'expulsion du colonel Frigyesi et du comte
Czertosz ont mis fin a une agitation qui pouvait devenir dan-
gereuse, dans l'ete de 1864.
www.dacoromanica.ro
IV. La Roumanie et les premiers projets d'alliance balkanique
Le Prince Couza avait aussi forme le projet de rejeter la

suzerainete ottomane et de proclamer l'independance de la Rou-
manie. Dans ce but, ii avait conclu une alliance avec le prince
Michel Obrenovitch de Serbie, qui nous est revelee par l'affaire
odes armes serbes de 1863 et par un projet de traite, que les ar-
chives helleniques nous ont conserve. La date attribuee a ce
projet est certainement erronee, car il est anterieur a 1866 et ap-
partient de ce fait au regne d'Alexandre Jean I-er.
V. L'alliance francaise et la politique personnelle du Prince Régnant
Le pivot de cette politique ambitieuse etait evidemment

ramitie de Napoleon III. Le prince Couza avait entièrement
compris le secret de l'Empereur", ce qui explique d'ailleurs
son intervention personnelle dans les questions de politique etran-
gere. Lorsque Napoleon cesse de poursuivre la realisation ime-
diate du principe des nationalités, a la suite des complications
de l'affaire du Mexique, le prince roumain sent sa position ebranlee.
Sa politique personnelle, moins heureuse dans les affaires inte-
rieures du pays, ne trouve plus dans les questions exterieures
le même appui de la diplomatie francaise, qu'au debut de son
regne. Ces difficultes touj ours plus grandes le faisaient songer
a une abdication en faveur d'un prince etranger ; en fait, il n'a
oppose aucune resistance aux conjures du II fevrier 1866. Il
n'en est pas moins vrai que le prince Couza a montré, dans des
irconstances difficiles, une conscience du probleme de runite
roumaine et un sentiment tres eleve de la dignite nationale, qui
lui font honneur.
VI. Annexes
Trois lettres du prince Couza de 1862 et 1863, au sujet des

armes serbes. Deux actes concernant l'action des emigres hon-
grois et polonais en Roumanie. Un echange de lettres entre le
general Klapka et le prince Couza (1865-1868), au sujet d'un
pret de 40.000 francs consenti par ce dernier au chef des emigres
hongrois.
www.dacoromanica.ro
0 NOUA SINTEZA A TRECUTULUI NOSTRU
(N. Iorga, Istoria Romdnilor 41 a civilisa(iei br, traducere din limba francesa
de Al. Lascaron-Moldonana, Bucuresti, 1930, ed. Fundatiei Ferdinand I-iu, 301 p.).
CAP. IX. DESVOLTAREA CIVILISATIEI ROMANETI IN VEACURILE AL

XVI-lea I AL XVII-lea; LIRMARILE W POLITICE
38. Autorul cronicei de partid din Tara Româneasca, favo-

rabila boierilor Baleni, este dupa d. Iorga, capitanul Constantin
Filipescu", inrudit cu familia Cantacuzinilor caria-i deveni apoi
dusman politic" (p. 186). D. Iorga mentine asadar in opera
de sinteza vechea-i parere exprimata in 1901 1, desi intre tirnp
s' a dovedit cd autorul cronicei nu poate /1 Constantin Cdpitanul"
Filipescu 2. Deoarece atitudinea domnultil Iorga este reprezen-
tativa in ce priveste metoda domniei sale de lucru, sà ne fie inga-
duit sa insistam asupra problemei istorice care a prilejuit-o.
In 1845, aparea in Magazinul istoric pentru Dacia al lui
Laurian i Balcescu, cronica Balenilor sub titlul : I storiile Dom-
nilor Tdrii Romdnesti, serise de Constantin Opitanul. Partea
ultima. a titlului, subliniata de noi, a fost determinata de o notita
care se afla pe foaia a doua a manuscrisului reprodus de editori.
Notità are urmatorul cuprins : Masta carte s'au scris de Co-
standin Cap[i]t[anull Mai ro It. 7269" 3, Ea se poate intelege in
doua feluri : Constantin Capitanul este sau autorul cronicei sau
copistul ei din 1761. D. Iorga s'a pronunlat pentru prima ipotezd :
autorul cronicei este Constantin Capitanul, una i aceiasi persoana
cu Constantin Capitanul Filipescu. Identificarea se sprijina pe
faptul ca acesta din urma traia tocmai pe timpul child s'a scris
1 N. Iorga, Cronicile Muntene, in An. Acad. Rom., Mem. Sect. Ist., seria 2,
t. XXI, p. 342.
2 C. Giurescu, Contribufiuni la studiul cronicilor muntene, Bucuresti,..
1906, p. 3-36.
3 Idem, p.
www.dacoromanica.ro
0 NOUA SINIEZA A TRECUTULUI NOSTRU 165
cronica ; ea il mentioneaza chiar, cu prilejul aducerii lui Grigore

Baleanul, ginerele lui ,5erban Cantacuzino, din Ardeal 1
Impotriva parerii ca I storiile Domnilor T'drii RomeineVi ar
avea de autor pe Constantin Capitanul Filipescu s'au ridicat
insa obiecfruni din cele mai temeinice. Ele sunt urmatoarele :
r. Constantin Capitanul Filipescu era nepot de sora al Can-
tacuzinilor. In mijlocul 0 sub protectia lor ii petrece el copilaria
§i adolescenta. Unchiu-sau erban 11 boiereste i ii incredinteaza
misiuni importante. In asemenea conditiuni, el nu poate fi au-
torul Istoriilor pline de inversunare si de ura la adresa Can-
tacuzinilor si mai ales a lui erban-Voda 2.
2. Din chipul sumar in care se vorbese in Cronica de Para
Spatarul si de sotia sa Marica, parintii lui Constantin Capitanul
Filipescu, si din felul impersonal in care e pomenit insusi acesta,
rezulta c5. el nu poate fi autorul I storiilor 3.
3. Constantin Capitanul Filipescu n'a fost pribeag in Mol-
dova si nici n'a petrecut multa vreme acolo, asa cum ne apare
autorul Istoriilor in care se dau o suma de stiri noi cu privire
la evenimentele din Moldova intre 1616 si 1685 4.
Pe de altá parte notita din 1761 vorbeste numai de Con-
stantin Capitanul ; nu se adaoga i numele de familie Filipescu
asa cum obisnuia s. iscaleasch sau sa fie numit presupusul autor
al cronicei 5.
Este interesant de observat de asemeni cä zisa notità se afla
la sfarsitul unui fragment al Cronicei Cantacuzinilor, nu al Isto-
riilor 6, c. intelesul obisnuit al cuvantului a scrie in asemenea
cazuri de zbornice sau manuscrise miscellanee, este acela de a
1 Vezi N. Iorga, Cronicile muntene, in An. Acad. Rom., Mem. Sect. Ist.,
seria 2, t. XXI, p. 342-3 si Istoriile Domnilor Tdrii Romlinetli, ed. N. Iorga,
BuCuresti, 1902, p. II/.
2 C. Giurescu, Contributiuni la studiul cronicilor muntene, Bucurqti, 1906,
p. /1-20.
3 Idem, p. 20-25. Pomenirea impersonala a liii Constantin Capitanul
Pilipescu e in contrazicere cu modul obisnuit in care autorul cronicii invoacA mar-
turia sa, la persoana intaia. Noi Inc. tAcetn" (ed. Iorga, p. 5) ; Nu vom rasa sA
nu dam in stiintA" (idern, p. 5) ; Le vom pune mai inainte" (idem, p. 12) ; Mi
se pare ca" (idem, p. 24, 38, zoo) ; Noi la altii n'am gasit" (idem, p. sit) ; Nu
stim ce socoteall fAcurA" (idem, p. 159). Insus d. Iorga releva, in Cronicile mun-
gene, p. 343, ca. cronicarul pomeneste in acest chip cludat pe propria lui mama".
4 C. Giurescu, op. cit., p. 25-28.
5 Vezi Istoriile, ed. Iorga, p. XV, XVII, XXXXV ; cf. C. Giurescu,
op. cit., p. 33.
6 C. Giurescu op. cit. p. 34-5.
www.dacoromanica.ro
166 CONSTANTIN C. GIURESCU
copia 1, 0 ca data notilei nu se poate referi la autor cdci ar fi un

non sens. Anul i luna indica lamurit timpul cand s'a scris cartea
adica manuscrisul, i prin urmare calitatea lui Costandin CApi-
tanul : acesta este copistul din 1761" 2
Pe baza tuturor acestor fapte, 0 a altora pe care nu le mai
relevarn, Giurescu a tras concluzia cà autorul Istoriilor nu
poate fi Constantin Capitanul Filipescu. Aceasta concluzie a
fost adoptata a-tat de Sextil Pu§cariu 3 cat 0. de George Pascu
in manualele lor de istoria literaturii romane.
D. Iorga rhmane totu0 la vechea parere. In Istoria Litera-
turii rontdneVi, ed. 2, aparuta in 1926, domnia sa afirma textual :
cu toate argumentele lui C. Giurescu, continuam a o atribui
lui Constantin Capitanul" 5. Nu combate insa zisele argumente,
nici nu aduce vreunul nou in sprijinul tezei sale. Afirma pur
simplu. Aceia0 atitudine in Istoria literaturii romdne§ti, introdu-
cere sinteticd 0 in Art et littérature des Rountains, apdrute ambele
in 1929. Autorul e tot Constantin Capitanul Filipescu, dar iara.0
farä sa se respinga dovezile contrarii 6 In sfar§it in opera de
sinteza, d. Iorga sustine, dupa cum am. vazut, acela0 lucru, addu-
gaud totdeodata ca Filipescu devenise du§manul politic al Can-
tacuzinilor. In felul acesta s'ar explica tonul cronicei fata de
Serban Voda 0 de neamul sdu ; a§a s'ar combate i unul din ar-
gumentele eserqiale aduse de C. Giurescu impotriva paternitatii
lui Constantin Capitanul Filipescu.
1 Vezi de pilda cazul cu Leatopisetul Tara Rumanesti intru care coprinde

toate istoriile a tuturor Domnilor dinceputul Tail de la intaiul Domnu Radul
Negrul Voevod panii ambit la domniia de a doo a Wadi Sale lui Nicolaie Ale-
xandru Voevod, acum de iznoavd scrisd din porunca Mani sale prea luminatului
ci prea inaltatului Donartului nostru Io Nicolae Alexanau Voevod... de Radu
logofetelul de divan sin Mihaiu Ieromonahul Lupescul, la anii dela zidirea lunzii
7238 iar dela naprea Domnului... 1729, la luna lui Octomv. 31". I. Bianu, Cata-
logul manuscriptelor romcine,sti, t. I, Bucuresti, 1907, p. 277).
2 C. Giurescu, op. cit., P. 34-5.
3 Vezi : Istoria literaturii romelne, epoca veche, ed. 2, Sibiiu, 1930, p. 237 :
C. Giurescu aduce, dupa parerea noastra, argutnente hotaritoare impotriva
paternitatii lui Const. Capitanul Filipescu".
4 Istoria literaturii romine din secolul XVII, Ia§i, 1922, p. 14o-148 si in
special p, 143; cf. Acelasi, Ilie Minea, in Arhiva din Iasi, 1922, p. 231.
5 Istoria literaturii romeinesti, ed. 2, t. II, Bucuresti, 1926, p. 174, nota 6.
6 Vezi respectiv : Istoria literaturii romdne§ti, introducere sinteticci, Bucu-
resti, 1929, p. 94 si Art et litterature des Roumains, syntheses paralleles, Faris
1929, p. 74.
www.dacoromanica.ro
0 NOUA SINTEZA A TRECUTULUI NOSTRU 167
Trebuie sa observam insa ca. o asemenea schimbare in ati-

tudinea politica a lui Constantin Capitanul Filipescu nu se con-
stata. Viata lui ne este bine cunoscuta, in urma cercetarilor facute
chiar de d. Iorga 1. Marturiile documentare ne arata dinpotriva
ca a fost intotdeauna in strdnse relatiuni cu rudele sale Cantacu-
zinii i in special cu Serban Vodd 2, pe care Istoriile ni-1 prezinta
intr'o lumina atat de defavorabila. Asa incat argumentarea d-lui
Iorga nu se sprijina pe nimic. A invoca drept marturie pentru
schimbarea atitudinii politice a lui Filipescu, cronica insasi este
o gresald de logica, atata vreme cat nu s'a dovedit cà autorul
ei e acest Filipescu. Ar fi sa cornitem eroarea de demonstratie
cunoscuta sub numele de petitio principii.
Asa dar, in rezumat : d. lorga nu combate argumentele
care s'au adus impotriva patermtatii lui Constantin Cdpitanul
Filipescu. Domnia.Lsa i§i mentine pur si simplu vechea phrere
numai fiindca a§a a hotarat. Asa vreau, asa fac. Decat Ca aceasta
atitudine autocrata, posibila in alte domenii ale vietii, nu se
poate aplica in stiinta. Aci suntem fnuti cu üqii sa respectam
anumite reguli de metodd, tara de care lucrarile noastre devin
nu numai inutile dar deadreptul daunatoare. Mai ales cand. ras-
pandirea acestor lucrari e usurata prin influenta si suprafata de
care ne bucuram 3.
39. Portretul lui Constantin Brancoveanu ne este infatisat
de d. Iorga in felul urmator : Cel mai stralucit tip al acestei
societati noi, pasnica si supusa, dominata de o prudenta excesivä
1 Vezi Cronicile muntene, p. 342-4 si Istoriile, ed, Iorga, p. IIIXXII.

2 C. Giurescu, op. cit., p. 15-19.
3 Aceiasi atitudine de ignorare a argumentelor contrarii aduse de un alt
cercetator, o adopta d. Iorga si in chestia paternitatii Invdteiturilor lui Neagoe.
Se stie cá d. D. Russo, profesor de bizantinologie la Universitatea din Bucuresti,
afirmase cd aceste invataturi nu sunt opera domnului muntean, ci a unui calugar
admirator al hd Neagoe i ca pentru alcatuirea lor a servit ca sambure si model
lucrarea ascetic5. KcacivoZt; a lui Simeon monahul, cu o schimbare foarte
comoda : unde Simeon are suflete, adresandu-se catre sine insusi, Pseudo-Neagoe
pune fdtul meu (Teodosie) l" Vezi Studii bizantino-romine, Bucuresti, 1907, p. 5,
nota r, cf. Acelas, Studii ,si critice, Bucuresti, 1910, p. 1-16, unde se aduc argu-
mente impotriva paternitatii lui Neagoe). Cu toate acestea, d. Iorga in Istoria
Romdnilor 0 a civilisagei lot, p. 16o, afirma categoric ca cronografele imperiale
indemnara pe Neagoe s scrie, pentru educatia fiului san Teodosie, un manual
domnesc, in care gasim i invataturi originale pe care autorul le scosese din pro-
pria lui experienta asupra relatiilor cu Turcii si legaturilor cu boierii". Parerea
d-lui Russo nu e amintitä, nici macar nu se face aluzie la ea, argumentele nu
sant discutate.,
www.dacoromanica.ro
168 CONSTANTIN C. G1URESCU
cand era vorba de a lua o hotärare, traganand, negociind, reve-

nind asupra hotdrarilor pana in cel din urma moment, gata de
a se felicita ca, a intarziat si de a se cai ca a grabit pasul... este
Constantin Brancoveanu, a earth domnie de un sfert de veac
lash sä se vadeascd toate fetele personalitatii lui superbe i toate
nazuintele variate ale societatii care putea sa se recunoasca in
el. Fiul unui tata care fusese ucis inteo rasmerifa.,... el are cu-
getarea limpede, vointa siguraw (p. 19i).
Aceasta descriere cuprinde o contradictie vadita. Daca Bran-
coveanu este tipul cel mai stralucit" al unei societati extrem
de prudente i care se decide greu, revenind asupra hotararilor
sale panä in ultima clipa, dacá aceasta societate se recunoaste
intr'insul, el nu poate avea in cazul acesta voinp sigurd. Caci
o asemenea trasatura desminte caracterizarea societatii. Sau daca
o are, el nu mai e atunci un tip reprezentativ al zisei societati.
D. lorga trebuie sa se hotarasca sau pentru una sau pentru alta.
Amandotiä deodata insä constituie o imposibilitate logica.
CAP. X. DECADENTA FANARIOTA LA DUNARE. DESVOLTAREA

CIVILISATIEI ROMANEgI IN ARDEAL
40. Po vestind istoria politica a secolului al XV1II-lea, d. Iorga

ne spune ea In rastimpul dintre pacea dela Belgrad (1739) si raz-
boiul din 1768 o emotie fu pricinuita de tulburarile neincetate
dintre supusii Hanului i Tatarii decadentei in continua discordie,
cari supusera Moldova unei devastari fundamentale" (p. 202).
Suntem nevoiti a constata ea i aceastä descriere cuprinde,
in caracterizarile ce face, o nepotrivire flagranta : sau Moldova
a fost supusä unei devastdri fundamentale si in cazul acesta faptul
n'a putut produce numai o emotie" cum afirma d. Iorga, acest
cuvant fiind mult prea slab pentru a reda starea de spirit creiata
de o asemenea catastrofa sau inteadevar n'a fost decat o emotie
si atunci nu poate fi vorba de o devastare fundamentald a Mol-
dovei. si-au pierdut oare cuvintele iatelesul lor propriu ? Cum
sa ne explicam astfel de caracterizari ? Lásam pe cititor sá raspunda.
41. 0 contrazicere tot asa de izbitoare gäsim si in caracte-
rizarea boierilor ba§tinasi din epoca Fanariotilor. D. lorga ne
spune cal ei incercara foarte rar sa intrigheze contra persoanelor
care se bucurau de favoarea otomand i niciodata nu se revol-
tara impotriva lor" (p. 210). In pagina urmcitoare insa, vorbind
de domnii fanarioti, afirrna cà daca acestia se incuscrirá chiar,
www.dacoromanica.ro
0 NOUA S1NTEZA A TRECUTULU1 NOSTRU 169
din interes, cu famthile mafi ale tarii, ei nu vazurd in acesti boieri

decdt n4te rivali, gata a se klosi de cel d'intdiu prilej pentru a relua
in profitul kr ceiace ii usurpase strdinul" (p. 211). Iar mai de-
parte, peste patru pagini, sus-tine ca domnul, in aceasta vreme,
era totdeauna in lipsd de bath si veptic ameninpt de intrigi"
(p. 215) 1
Iarasi, una din doua sau boierii tarn n'au incercat decat
foarte rar sä intrigheze contra domnilor fanarioti sau erau niste
rivali ai acestora gata de a se folosi de cel dintai prilej pentru
a-i indeparta. Sau domnul avea liniste din partea boierimii sau
era vesnic amenintat de intrigi. Dar i una i ceilaltä nu se poate ,
decat daca, iarãi, cuvintele Ii pierd intelesul lor propriu i logica
drepturile ei. San, existä i aceastä a doua ipoteza, dacà autorul
crede ca el are dreptul i cititorii datoria de a-i primi, fãrà critica,
orice afirmatie.
CAP. XII. RENAFEREA ROMANEASCA IN VEACUL AL XIXlea PRIN

IDEIA NATIONALA MILITANTA, DUPA UNIREA PRINCIPATELOR
42. Junimea" i Convorbirile Literare" n'ar fi dat, dupa

parerea d-lui lorga, decat critica nenfiloasä i fara orizonturi
a lui Titu Maiorescu sau imitatii ale romantizmului german, daca,
Inca odata, fondul national, plin de o naiva energie, nu s'ar fi
impus compilatorilor i imitatorilor" (p. 273).
Calificarea criticii lui Titu Maiorescu este hotarit nedreapta.
Nemiloasä a fost ea, i-adevarat, dar numai fafti de operile proaste.
in priviqa aceasta a adus un mare serviciu literaturii roma-
nesti. Operile insemnate insa, atat in poezie cat i in proza, au
gasit intotdeauna in Titu Maiorescu un intelegator i un pre-
tuitor desavarsit, iar autorii lor, un sprijin real, sub toate rapor-
turile. Nu e nevoie s. insistam asupra acestui capitol. El a intrat
de mult i definitiv in stiinta si in constiinta romaneasca. Apre-
cierea de mai sus a d-lui Iorga nu corespunde asa dar adevarului ;
ea ne face mai degraba impresia cá exprima un resentiment de
ordin personal 2.
Cat despre parerea cä critica lui Titu Maiorescu ar fi fost
lipsità de orizont", ea cuprinde o asemenea enormitate ca. de-
1 Sublinierile sunt ale noastre.
2 Acelas resentiment ni se pare ca se vadeste §i in caracterizarea membrilor
Junitnii ca savanti mari cu pretentii", Istoria Romegnilor ft a civilisaliei lor,
P. 274.
www.dacoromanica.ro
zarmeaza si face discutia inutilà. Daca i Titu Maiorescu care

adunase i asimilase in timpul adolescentii i tineretii roadele
culturli din trei mari centre europene (Viena, Berlin, Paris) atat
in latura filosofica i literara cat i in cea artistica (fusese soli-
citat sà ramaie la Viena si la Berlin i comparat cu Lessing)
daca, asa dar, i aceasta personalitate atat de bogata a fost lip-
sita in aprecierile sale de orizont, atunci care este criticul roman
caruia sa i se poata recunoaste aceasta insusire?
Un cititor neprevenit ar putea crede cä e in fata unei Mad-
vertente, a unui lapsus calami" a domnului Iorga. 0 asemenea
presupunere trebuie insa inlaturatä. In Istoria literaturii romd-
nesti, introducere sinteticd, aparuta in 1929, gasim aprecieri si-
milare. Maiorescu avea o masind de cugetare, nemilostiva ca
ascutisul unei ghilotine, care se putea aplica tuturor scriitorilor,
in ei Inii. Pe toti i-a judecat criticul, pe nici unul nu 1-a inteles
cu adevarat, pentruca., daca ar fi inteles intr'adevar pe unul,
nu ar mai fi judecat pe nimeni" (p. 161-162).
Si cu toate acestea, d. lorga n'a gandit in totdeauna asa.
In 1907, and. a publicat Istoria literaturii romdnesti in veacul
al XIX-lea, deci lucrarea speciald sau monografict, judeca cu totul
altfel Junimea i pe Titu Maiorescu. Se poate spune afirma
domnia-sa in primul volum al acestei monografii ca in Con,
vorbirile Literare" incepe intaiu critica romaneasca. Creatorul
ei a fost d. Titu Maiorescu. Ea a fost pdtrunzdtoare, senind, in-
sufletitd de iubirea frumosului, luntinatd de principii filosofice
generale. Cu foarte putine exceptii, generatia noua de scriitori
care se ridica pe atunci, in preajma anilor 1870, cc lost dupd cu-
vii.rqd judecatd. In zadar au protestat... scriitori dusmani dela
foile bucurestene sau ardelene, impotriva sentintelor rostite la
Iasi. Ele au rdmas si vor rdmdne" 1. Dar in cazul acestazicem
noi,cum rdmdne cu metoda istoricà a d-lui Iorga ? Intr'adevar,
daca judecata Junimei si a lui Titu Maiorescu a fost patrun-
zatoare, senina, insufletita de iubirea frumosului" i luminatä
de principii generale", daca sentintele criticului Maiorescu au
rdmas i vor rdnidne" se mai poate oare ca tot aceleasi sentinte
sa fie nemiloase i fara orizonturi" iar autorul lor sa fi judecat
pe toti scriitorii, dar sa nu fi inteles cu adevarat pe nici unul?
Daca se poate, atunci trebuie inmormantatä logica.
1 Sublinierile sunt ale noastre.
www.dacoromanica.ro
0 NOUA SINTEZA A TRECUTULUI NOSTRU 17 1
In 1907 cand a scris Istoyia literaturii ronidnesti in veacul

al XIX-lea, d. Iorga avea 35 de ani, era asadar In plind maturitate
intelectuala ; in 1930 cand a aparut Istoria Ronidnilor si a civi-
lisoqiei /Or, domnia-sa implinea aproape vase decenii de viatd.
Firese ar fi fost ca parerile ultime din opera de sinteza, cele care
rezuma o cercetare i o informatie de peste 40 de ani, sa cuprinda
concluzia cea mai judicioasä. Acesta e cazul normal in activi-
tatea unui om de stiinta. La d. Iorga, faptele s'au petrecut in-
vers. Concluzia cea adevarata se &este in lucrarea din tinerete ;
sinteza de azi e o juxtapunere de erori, de impresii subjective,
de ipoteze fara baza. De altfel, aceasta, constatare nu se aplica
numai Isforiei Rorneinilor si a civilis4iei lor ; ea e valabild in
general pentru intreaga sa activitate istoriografica din ultimii
cincisprezece ani. Evolutia stiintifica a d-lui Iorga s'a petrecut
a rebours" : cele mai bune lucrari au fost scfise in vremea ti-
neretii i cele mai slabe acum, spre sfarsitul carierii.
43. De un deosebit interes sunt consideratiile pe care le
face d. Iorga asupra problemelor interne ale statului roman dupa.
razboi. Trebuie sä se noteze ea Istoria Rorncinilor si a civilisogiei
lor s'a tipärit spre sfarsitul anului 1929 i a aparut la inceputul
lui 1930.
Refacerea economica afirma domnia sa presinta din
causa targului mondial cu totul revolutionat i incapabil de a
se reface, greutati cu mult mai man i reaua stare a schimbului
romanesc apasa, de asemenea, asupra conditiilor economice ale
terii, formand una din cele mai man l. suferinti ale ei in impreju-
rarile actuale" (p. 287).
Observam cä fata de textul francez, éxista o modificare.
Se spune : reaua stare a schimbului romanesc apcisa" la imper-
fect in timp ce in zisul text (din 1922) verbul e la prezent : p&se.
Daca schimbarea s'a facut avandu-se in vedere faptul c. stabili-
zarea monedei noastre avusese loc Inca in luna Fevruarie 1929,
atunci de ce s'a mai lasat ultima parte a frazei formand una
din cele mai marl suferinti ale ei in imprefurdrile actuale". Im-
prejurki actuale, dupa ce se indeplinise stabilizarea ? Ce sens
mai au cuvintele ? Pe de altà parte, cum suna oare, in 1929,
caracterizarea targului mondial ca incapabil de a se reface" ?
Cand criza economica e tocmai de supra produc0e, iar nu de
lipsa de productie ? Mai departe, d. Iorga ne spune : Problema
comunicatiilor ofera i ea un interes primordial, exportul romanesc
fiind impiedecat de multà vreme de reaua stare a cailor ferate"
www.dacoromanica.ro
(p. 287). Lucrul se putea spune in 1922 cand a aparut editia

a doua franceza a acestei lucrari ; a afirma insa n 1929 ca ex-
portul nostru e stanjenit de reaua stare a cailor ferate, inseamna
a nu cunoaste realitätile timpului in care traim. Oare incapa-
citatea de transport a cailor ferate sa fi impiedecat exportul
nostru ? N'am avut in ultimii ani putinta de a trimite peste gra-
nita la timp produsele care ni se cereau ? Cum ramane atunci
cu interesul primordial pentru problema comunicatiilor ?
Cel mai interesant pasagiu i caracteristic in acelas timp,
e Insà cel privitor la consecintele votului universal. Cu toate
avantagiile lui,spune d. Iorgavotul universal a avut drept
urmare sa impiedice formarea noilor particle, de i, mai tarziu,
noul partid teranist, unit cu Ardelenii i cu alti represintanti
ai noilor provincii, a format un foarte popular partid national-
teranesc, care a ajuns si la putere in Novembre 1928, si sa aduca
necesitatea unei transformari complecte, totdeauna grea, a ye-
chilor grupari politice" (p. 287).
Pasagiul de mai sus cuprinde iarasi o flagranta contrazicere.
Sau afirmi cà votul universal a impiedecat formarea noilor par-
tide sau vorbesti de noul partid fercinist care ajunge impreund
cu Ardelenii, foarte popular si obtine puterea in 1928. Dar si
una i ceilaltà in acelcq timp, nu se poate, daca respectam nor-
mele elementare ale argumentarii logice. Cum se explica aceasta
noud contrazicere a domnului Iorga ? Iata cum :
In editia a doua, franceza, aparuta in 1922, se spunea :
,,Le suffrage universel, malgre tous ses avantages, a eu pour
consequence toutefois d'empêcher la formation des nouveaux
partis, encore provisoirement organises (sic 1) et d'amener la ne-
cessite d'une transformation complete, touj ours tres difficile, des
anciens groupements politiques" (p. 265-6). (In treacat fie zis,
in 1922, nu se formasera oare partidul rdnist i acela al popo-
rului? Iar pe de alta parte, chiar dacã am admite, cum vrea d.
Iorga, cã ele erau organizate provizoriu, se mai poate spune in
cazul acesta cá votul universal impiedecase formarea de noi par-
ticle ?). In 1929, vazand Ca' partidul national taranesc ajunsese
la putere i ea avea o mare popularitate, d. Iorga s'a simtit obligat
sä mentioneze faptul si a facut-o sub forma de intercalare in
fraza de mai sus, f 'gra ca sä corecteze insà in consecinta inceputul
acestei fraze. Asa incat, in opera de sinteza, apctrutei in 1930, citim
in prima parte a pasagiului amintit ca votul universal a impie-
decat formarea de noi partide, iar in partea doua a lui, la interval
www.dacoromanica.ro
de un rand, ea totusi s'a format un nou partid taranist 1 De

partidul poporului nu aflam nimic, cu atat mai Rutin, bine in-
teles, de partidul doctorului Lupu. Dar in asemenea conditii
ne intrebam iards : ce valoare poate avea o astfel de opera de
sinteza ? Ce temei se poate pune pe reconstituirea trecutului
românesc facuta de d. lorga, atunci cand domnia sa dovedeste
cum am valzut in pasagiile de mai sus, cal nu poate infatisa cu
destula obiectivitate i exactitate nici macar prezentul care ne
stã tuturora sub ochi ? Lasam pe cititor sa rdspunda.
TABELA CRONOLOGICA A DOMNILOR. TARA ROMANEASCA.
44. Ivancu Iancu, Tihomir (Tocomerius) este al-Rat ca

domnind intre co( ?) si ca. 1330", iar urmasul sau Basarab I
intre ca. 1330-1352" (p. 291).
Data ca. 1330" pentru sfarsitul domniei lui Tihomir
inceputul aceleia a lui Basarab este inexacta. Se cunoaste de
multa vreme documentul din 1324, publicat in colectia Hur-
nuzaki, prin care regele Carol Robert aminteste serviciile aduse
de comitele Martin, intre altele : in deferendo pluribus vicibus
nostras legaciones ad Bazarab woyuod am nostrum Transalpinum
ubi sue legacionis officium fideliter et laudabiliter adimplevit" 2,
Pentru ca in 1324 comitele Martin sa fi fost trimis de mai
multe ori in solie la Basarab, aceasta inseamnä cà voevodul mun-
tean domnea de cativa ani. Caci e putin probabil ca toate aceste
misiuni s. fi avut loc in cursul unui singur an. In orisice caz, un
lucru e sigur : cci in 1324 nu mai domnea Tihomir, ci Basarab.
Indicatia cronologica a d-lui Iorga trebuie deci modificatä.
Caracteristic e faptul ca domnia sa n'a observat nici documen-
tul din 1327, publicat tot in Hurmuzaki, 3 prin care papa Ioan al
XXII-lea lauda zelul lui Basarab, voevodul din Tara Româneasca,
(Bazaras Woyvode Transalpino) roaga sà primeasca bine pe
calugärii trimii acolo. i doar stabilirea cat mai precisa a anilor
de domnie ai marelui Basarab merita o atentie deosebita, dat
fiind faptul ca acest voevod e nu numai intemeietor de dinastie
dar i de tara.
I Un caz similar, ca procedeu, privind problema caracterului domniei
in trecutul nostru am relevat in partea a doua a studiului nostru. Vezi Rev.
Ist. Rom., II (1932), p 24-27.
2 Hurmuzaki, Documente, I, p. 591-2.
3 Idem, p. 600r.
www.dacoromanica.ro
Unii cititori se vor intreba insd : Este necesar sa intram

si in asemenea amanunte de cronologie ? Dupa parerea noastra,
este neaparat necesar, data Mild insemnatatea pe care o are
cronologia in istorie, insemnatate relevatä chiar de d. Iorga in cri-
ticile pe care le-a facut altora. Mai ales cand ea vrea sa fie
extrem de precish, mergand pana la indicarea lunilor i zilelor
asa cum se incearca in Istoria Romdnilor i a civiliscgiei lor.
45. Lui Radu I Basarab, d. Iorga Ii da anii de domnie ca.
138..." iar lui Dan I ...-1386" (p. 291). Asadar, indicatii foarte
vagi. Exista insa douà marturii documentare dela Dan voevod
care permit a preciza in oarecare masura datele de mai sus. Prima
este documentul dat manastirii Tismana in 1385 (6894) Octomvrie
3 prin care Dan ii intareste posesiunile i veniturile daruite de
tatäl säu Radu si-i adaogà dela el altele 1 Cea de a doua e inscriptia
depe clopotul aceleiasi manastiri, avand urmatorul cuprins :
In zilele binecredinciosului domn Ioan Dan voevod a fdcut
acest clopot jupan Dragomir, fiul egumenului Dragomir, in anul
6893 (1385), indictionul 8" 2 Din aceste douà marturii rezulta
ca. Dan domnea in 1385 ; se poate stabili deci un termen ad quem
pentru domnia lui Radu Basarab. Documentul manastirii Tis-
mana Ii e cunoscut d-lui Iorga ; 1-a intrebuintat doar in Istoria
bisericii romeinqti i a viqii religioase a Romdnilor, vol. I, Bu-
curesti, 1908, p. 45-6. De ce nu tine seama de el, in cazul acesta,
si in opera de sinteza ?
46. Lui Vlad I, d. Iorga Ii da anii de domnie 1394-1395"
(p. 291). Pe de altä parte, in cuprinsul lucrarii, la domnia lui
Mircea eel Batran, relatând infrangerea dela Nicopole i risipirea
armatei crestine, tot d. Iorga spune : fugarii fura despoiati pe
malul stang de oamenii lui Vlad, ramas in scaun, pentru a resista
pana in 1397 sfortarilor lui Stibor, Voevodul Ardealului, care
sfarsi prin a se face stapanul persoanei lui" (p. 84). Asadar, in
tabela cronologica, Vlad domneste in 1394-1395, iar in cursul
povestirii, i se prelungeste domnia 'Ana in 1397. Pe care din
aceste douà indicatii trebuie s'o urmeze cititorul ? De fapt stim
sigur cà Vlad domnea in 1396 : Avem din acest an un document
dela el, in care se intituleaza : Wlad Woyewoda Bessarabie
necnon Comes de Seuerinio". Documentul e dat din orasul Arges
1 Al. tefulescu, Mcindstirea Tismana, p. 167-171.

2 B. P. Hasdeu, Istoria criticd, p. 128.
www.dacoromanica.ro
(in Opido Argisch) si-i publicat in colectia Hurmuzaki 1. Indi-

catia din Tabela cronologica a Domnilor" trebuie deci modi-
ficata.
47. Anii de domnie ai lui Radu II, Prasnaglava, cel Simplu
ori cel Plesuv" sunt, dupa. d. Iorga, 1422-1427" (p. 291). In
realitate, Radu a domnit i in 1421. Dovada e documentul din
17 Mai al acestui an, prin care el asigura pe Brasoveni de pace
si le permite sä faca negot in Tara Romaneasca, sub conditia
reciprocitatii. Se dau i numele dregatorilor din divan. Documentul
a fost publicat de Ion Bogdan 2 in 1905, iar inaintea acestuia,
de Miletié 3, in 1896.
48. Vlad al IV-lea Calugärul este aratat ca domnind intre
1482-1495" (p. 292). De fapt insa, el a domnit si in 1496. A dove-
dit-o Al. Lapedatu, in monografia sa Vlad Vodd Ceilugdrul, aparuta
in 1903, in care publica regestul unui document din 20, Aprilie
1496 (7004) dat de voevod in .Targoviste 4. Interesant de relevat
e faptul ea d. Iorga considera lucrarea d-lui Lapedatu ca o
monografie desavarsitä" 5. Desavarsita, dar neutilizata addu-
gam noi.
49. Domnia lui Serban Cantacuzino tine, dupa Tabela cro-
nologica, din Noemvrie 1678 pana la 9 Noemvrie 1688. Data
inceputului domniei se poate preciza si mai mult. Serban a fost
numit domn al Tarii Românesti in ziva de 19 Noemvrie stil vechi
sau 29 Noemvrie stil nou. Stim aceasta din Efemeridele lui loan
Cariofil, publicate in traducere romaneasca de Constantin Erbi-
ceanu in Biserica Orlodoxd Romeind, t. XVI (1892). Iata cuprinsul
pasagiului respectiv 1678 Noemvrie 19. A sarutat mana Vizi-
nului Mustafa Pasa Serban si a imbracat cavada (caftan) in Adria-
nopol i s'a facut domn al Ungrovlahiei" (p. 585).
50. Grigore al II-lea Ghica este aratat ea domnind din Aprilie
1748 pana. la 6 Septembre 1752" (p. 297). Data exacta a sfar-
1 Documente, I, 2, p. 374-5.
2 Documente privitoare la relaliile Tdrii Ronidne#i cu Brapvul, p. 8ro.
TJn alt document dela Radu Prasnaglava e din 21 Noemvrie 1421 (693o)., in-
dictionul 15. Pentru anul 1421, indictionul e hisg. 14, asa incat acest document,
nefiind sigur ca datare, nu poate fi luat in considerare.
3 110101 144 OEl41'4;1M r44410TH OTZ EJAMOliz. GgOpHHHZ .34 H4O0AHH SMOTKO-
OtHHH, H461ca H HHH/E4HH4, VOl. XIII,Sofia, 1896, p. 52.
4 Al. Lapedatu, Vlad Vodd Cdlugdrul 1482-1496, Bucuresti, 1903, p. 76.
5 N. Iorga, Istoria poporului romdinesc, traducere din limba germanii,
vol. II, -Bucuresti, 1925, p. 5, nota.
www.dacoromanica.ro
itului domniei este insa 23 August stil vechi sau 3 Septemvrie stil
nou. 0 stim dintr'o notitä contemporana aflatoare in manus-
crisul grec no. 713 dela Academia Romana i avand urmatorul
cuprins : In 1752, August 23, in ziva de Duminica, seara la cea-
surile trei din noapte a adormit intru Domnul prea inaltatul
Domn Grigore Ghica voevod a toata Ungrovlahia si la 25 ale
prezentei, in ziva de Marti la cinci ceasuri l'au inmormantat in
manastirea zidita de el a sfântului 0 de minuni facatorului Pan-
telimon, cu pompa. domneasca" 1. Interesant e faptul cà aceasta
notita a fost publicata in rezumat de d. Iorga, in Studii i Do-
cumente, XXII, p. 89. 0 opera de sinteza se poate margini
in ce priveste cronologia, numai la indicarea anilor. Dar daca
vrea sa precizeze i lunile i zilele, atunci trebuie s. le precizeze
exact.
51. In legatura cu datele domniei lui Ioan Mavroeordat,
se impune o observatie de metoda. D. Iorga fixeaza inceputul
domniei la 2 Decembre 1716" iar sfarsitul ei la 28 Februar
1719" (p. 296). In treacat fie zis, ultima data trebuie corectata
in 23 Fevruarie ; banuim ea e o greseala de tipar, deoarece in editia
franceza indicatia e corecta, : 23 Fevrier 2. La marea majoritate
a domniilor, datele sunt dupa stilul nou adica cel gregorian. Sunt
insd i cateva la care se intrebuinteaza stilul vechi. Astfel e,
de pilda, domnia aceasta a lui Ion Mavrocordat. Data de 23 Fe-
vruarie pe care o cunoastem dintr'o insemnare a manuscrisului
grec no. 619 dela Academia Romana3, e dupa, stilul vechi. Tot
asa, sfarsitul domniei lui Nicolae Mavrocordat, prin deces la
3 Septembre 1730" 4, e iaras dui:A stilul vechi. Credem insa
ca un asemenea amestec al celor doua stiluri constituie o greseall
de metodd, deoarece produce confuzie. Datele domniilor din
epoca moderna trebuesc aratate toate sau dupà stilul iulian sau
dupa eel gregorian.
52. Pentru domnia lui Stefan Racovitä se dau datele Fe-
bruar 1764Septembre 1765" (p. 298). Data exacta a sfarsi-
tului domniei este insa 18 August stil vechi sau 29 August stil
nou. Ne-o spune o insemnare contemporang publicata chiar de
1 C. Litzica, Catalogul manuscriptelor grecesti, Bucurevti, 1909, p. 458.
2 N. Iorga, Histoire des Roumains et de leur civilisation, 2-e ed., p. VI
dela starOt.
3 Vezi C. Litzica, op. cit., p. 320.
4 Idem, p. 451 : 173o Septemvrie 3, Joi, la ceasurile vase i jumatate
a raposat intru domnul preaingtatul clomn Nicolae voevod Mavrocordat".
www.dacoromanica.ro
d. Iorga in Studii i Documente, XXII, p. 90 : 1765, August

18; Joi, la 7 ceasuri din zi, a venit Cara-Ali tatarul cu mazilia
prea inältatului 5tefan-Voca Racovitä, luAnd domnia prea inal-
tatul nostru Domn Scarlat Ghica Voevod".
53. Si in privinta duratei domniei lui Alexandru Ipsilanti
este necesara o rectificare. D. Iorga fixeaza datele : Septembre
I774Februar 1782" (p. 298). De fapt, Ipsilante incheiat
domnia la 12 Ianuarie stil vechi sau 23 stil nou, cum ne arata
urmatoarea notita, aflatoare in manuscrisul grec no. II dela Aca-
demia Romang : Ghenare 12, 1782 Miercuri seara s'au maziit
Alexandru Voda si au imbracat caftan Nicolae Voda Caragea" 1.
Data de 12 Ianuarie se refera la sosirea firmanului de mazilire
in Bucuresti. Depunerea voevodului avusese loc in ziva de 7
Ianuarie stil vechi sau 18 stil nou. 0 stim din raportul De care-1
inainteaza din Constantinopol la 26 Ianuarie stil nou St. Priest
Ministerului de afaceri straine francez. Le 18 de ce mois scrie
St. Priest on a declare la deposition du Prince de Valachie....
Le ferman lui en a ete adresse a lui-meme par ses Capi Kialas,
contradictoirement a l'usage d'envoyer un commissaire Turc
pour le ramener" 2,
TABELA CRONOLOGICA A DOMNILOR. MOLDOVA.
54. Petru I al Musatei domneste, dupa d. Iorga, intre ca.

1378ca. 1393" iar Roman I, succesorul sau, intre ca. 1393
1394" (p. 291). Se cunoaste insa de multá vreme documentul
din 30 Martie 1392 prin care Roman voevod al Tarii Moldovei
dela munti pând la mare" daruieste lui Ivanas viteazul trei
sate pe Siret. Documentul a fost publicat de B. P. Hasdeu in
Arliivcj Istoricd, I, 1, p. 18 ; pe baza lui stim cd Roman domnea
la 30 Martie 1392, asadar Petru Ii incheiase domnia inainte de
aceasta data. Indicatiile cronologice ale d-lui Iorga trebuie deci
rectificate.
55. Sfarsitul domniei lui Petru Rare§ nu e Octombre 1546"
cum citim in Tabela cronologica" (p. 291). Letopisetul lui Azarie
ne da data precisa : 3 Septemvrie 3 ; ea se confirma prin inscriptia
din biserica Papauti : Li anul 7054 Septemvrie 3... a raposat
1 Idem, p. Jo.
2 Hurmuzaki, Documente, suplement I, vol. II, p. io.
3 Vezi I. Bogdan, Letopiseful lui Azarie, in An. Ac. Rom., Mem. Secf.
Ist., seria 2, t. XXXI, p. 199.
www.dacoromanica.ro
Io Petra Voevod" 1 Pe de alta parte, Ilie, fiul siurmasul in domnie

al lui Petru Rare§ trimite Bistritenilor o scrisoare n ziuct de 6
Septemvrie, adica la 3 zile dupà moartea parintelui säu. Asadar,
data precisa a sfarsitului domniei lui Petru Rare§ ramane 3 Sep-
temvrie. Interesant este faptul ea atat inscriptia dela Papauti
cat i scrisoarea lui Ilie au fost publicate chiar de d. Iorga : cea
dintai in Studii i Documente, XVI, Bucuresti, 1909, p. 278, cea
de a doua in Hurmuzaki, Documente, vol. XV, Bucuresti, 1911,
p. 454. De ce n'a tinut seama domnia sa de ele in opera de sin-
teza publicata in 1930 ?
56. i in privinta domniei din 1578-9 a lui Petru Schiopul,
avem de facut o rectificare. Domnul Iorga da ca sfarsit al dom-
niei data de 21 Novembre 1579" (p. 293). In aceasta zi s'a ho-
tarat inteadevar la Constantinopol inlocuirea lui Petru Schiopul
trimitandu-se totdeodata un ceaus sa-l. aduc5.2. Data pardsirii
scaunulai este insa posterioarci ; dupa cronica lui Ureche-Simion
Dascalul faptul ar fi avut loc la 2 Dechemvrie : Cand au mazilit
imparatul pre Petru Voda Schiopul, Väleatul 7088, Dechemvrie
2" 3 . Intervalul dintre 21 Noemvrie i 2 Dechemvrie reprezinta
drumul ceausului dela Stambul pana la Iasi. Cand e vorba de
a se fixa sfar§.itul unei domnii credem ca trebuie luatd in consi-
derare nu data hotararii din Constantinopol, ci aceia a executcirii
ei, la fata locului, in Bucuresti sau Iai. Caci se intampla cate
odatã ca o hotarare de mazilire sa nu poata fi executata i atunci
evident cà data respectiva n'are nici o valoare.
57. Pentru sfarsitul celei de a doua domnii a Ducal Voda.
in Moldova, d. Iorga da data 16 August 1672" ; domnia sa are
in vedere probabil relatia din cronica anonima atribuità lui Nicolae
Costin care pune in legaturai cucerirea Camenitei (16 August) cu
mazilirea lui Duca Voda 4. Exista insä un izvor foarte precis
care ne permite sa are:tam cu exactitate inceputul domniei lui
Stefan Petriceicu, urmasul lui Duca. E scrisoarea acestuia, din
22 Noemvrie 1673 5 adresata lui Gheorghe Catargiul vornicul
in care-i aratá cum sal socoteasca pe Seimeni : Si sä nevoiti sa-i
1 N. Iorga, Studii §-i Documente, XVI, p. 278.

2 Vezi Hurmuzaki-Iorga, Documente, XI, p. 98 ; cf. prefata, p. XLV.
3 Ed C. Giurescu, Bucuresti, 19r6, p. 247.
4 Kogalniceanu, Letopisele, IL p. 8.
5 Data originalului dupa editorul Ghibanescu, Surete l Izvoade, IX,
p. 167 este 7181 Noemvrie 22". Daca socotim inceputul anului la I Sep-
temvrie i scadem 5509, atunci anul dela Hristos este 1672, ceeace nu se po-
www.dacoromanica.ro
asazati sä ii sa dia numai o flea cdci cd noi am luat domniia din

Io zile a lui Avgost i de atuncia incoace p.and ce au trecut im-
paratul la Hotin au fost pe slujba la noi"....1
Aceasta, scrisoare curma, dupà parerea noastra, orice dis-
cutie. Voevodul insusi arata ziva ro August in care a luat
domnia, Trebuie sa-i dam crezare, inaintea oricarei alte mdrturii
referitoare la acest eveniment. Asadar Gheorghe Duca n'a putut
domni pana la 16 August, cum ne spune d. Iorga, de vreme ce
urmasul sau ocupa scaunul cu 6 zile mai inainte.
58. Sfarsitul domniei dintai a lui Dimitrie Cantacuzino
este, dupd d. Iorga, in Septembre 1675" (p. 295). Domnia sa
urmeaza probabil in fixarea acestei date cronica atribuità lui
Nicolae Costin care spune : eara cand au fost veleatul 7184 la
luna lui Septemvrie au sosit isman Ibraim Pasa venind dela
Juravna la Tutora ; i avand porunca dela imparatul sa mazi-
leasca pe Dumitrasco-voda., l'au chiamat la Tutora i dupà trei
zile l'au i mazilit, dandu-1 la inchisoare la Deli-basa" 2 Exista
insa un raport din 20 Noemvrie al bailului venetian Morosini
din Constantinopol (Pera) in care aratand interventiile facute
de Antonie Ruset pentru a capata domnia Moldovei, spune :
A in questi giorni uscito decreto che depone ii primcr (adica
pe Dimitrie Cantacuzino !) e che esalta lo stesso Rossetti alla
sodetta dignita" 3. Ceeace inseamna Ca' depunerea lui Canta-
cuzino s'a fäcut cateva zile inainte de 20 Noemvrie, data rapor-
tului 4. Questi giorni" spune Morosini. Paptul capätà o confir-
mare indirecta prin data intrarii lui Antonie Ruset in Iasi. Tot
cronica atribuita lui Nicolae Costin care pare a arata mazilirea
lui Cantacuzino in Septemvrie 5, spune ca noul domn si-a facut
triveste cu faptele istorice relatate in scrisoare. Dac6-1 socotim dela i Ianuarie,

scilz'and 3308, iar nu se potriveste. Asa Inca, probabil data documentului n'a
fost bine citita de Ghibbinescu ; in original se poate sà fi fost 7182 (in cazul
and se socotea anul dela i Septemvrie) sau 7180 dacä anul incepea la i Ia-
nuarie. In orice caz, e o dificultate cu data acestui document ; autenticitatea
lui nu poate fi Insá pus5. la indoiala nici o clipà macar.
1 Gh. Ghitanescu, Surete i Izvoade, vol. IX, Ia§i, 1914, p. 168.
2 In Kogalniceanu, Letopisete, t. II, p. 13.
3 Hurmuzaki, Documents, V, 2, p. 148 ; cf. acelas raport si in vol. IX,
t, p. 288.
4 Sau 10 Noemvrie stil vechi.
5 Spunem pare" deoarece din pasagiul reprodus mai sus nu rezultà
in mod sigur data mazilirii. Luna Septemvrie se reterA la venirea lui Asman
Ibraim Pcqa dela Juravna la Tutora, nu la mazilirea lui Dumitrasco Cantacuzino.
www.dacoromanica.ro
intrarea in capitala Moldovei in luna Dechemvrie" 1. 0 ase-

menea intarziere de doua luni in ipoteza mazilirii lui Canta-
cuzino in Septemvrie cand deobicei domnii noi numiti se
grabeau sa. ajungà in tail, surprinde pe drept cuvant. A§a, incat
suntem indreptatiti sa dam crezare mai curand raportului bai-
lului venetian care relateaza faptele la interval de cateva zile
decat autorului anonim al cronicei moldovene§ti care §i-a alct-
tuit lucrarea in 1712, deci aproape patru decenii dupa eveni-
mentele povestite 2.
59. Inceputul celei de a doua domnii a lui Dumitra§co
Cantacuzino nu este Mart 1684" cum citim in Tabela crono-
logica, ci29 Ianuarie stil vechi a§a cum ne spune contemporanul
loan Cariofil in Etemeridele sale. Inca dela 16 Ianuarie venise
in§tiintare sa mearga Dumitra§co Voda la Adrianopol pentru
luarea Domniei" iar la 29 ale aceleia§i. luni, Cariofil i§i inseamna
3,
numirea Voevodului : A imbracat cavada (caftanul) Dumitra§cu

Vocla pentru Bogdania (Moldova). Se zicea ca i s'a dat bani pentru
cheltuiala pregatirei lui cincizeci de pungi. In urma s'a auzit
ca el a dat Vizirului treizeci de pungi pentruca sá imbrace cava-
diul" 4. A§adar numirea s'a facut la 29 Ianuarie stil vechi sau
8 Fevruarie stil nou.
GO. i data sfar§itului domniei lui Antioh Cantemir, dupa.
d. Iorga, (p. 296) 14 Septembre 1700", trebuie rectificata. Mai
intai observam cà ea coincide cu data aratatà in cronica atri-
buità lui Nicolae Costin : apoi curanda vreme i-au venit §i
mazalie, Septemvrie 14 zile, la veleatul 7209" (1700) 5. Aceasta
data a cronicei este insa dupei stilul vechi, Mulian, iar d. Iorga
dupa cum am vazut intrebuinteaza pe cel gregorian. A§adar,
consecvent acestui stil, trebuie pusa data 25 Septemvrie. Stim
pe de alta parte ca hotararea de mazilire s'a dat la 12 Septemvrie
(stil nou) 1700. Ne-o spune un raport al ambasadorului olandez
din Constantinopol, Colyer, din 13 Septemvrie 1700 : Ieri a fost
mazilit Domnul Moldovei §i-i urmeaza dommil Constantin Duca" ;
interesant de relevat e faptul ca raportul e cunoscut d-lui Iorga
1 Koaniceanu, Letopisele, II, p. r4.

2 C. Giurescu, Contribuliuni la studiul cronicelor moldovene, in An. Ac.
Rom., Mem. Sect. 1st., seria 2, t. XXX, p. 289.
3 Elemeridele lui Ioan Cariolil (1676-1689), publicate de C. E(rbiceanu),
in Biserica Ortodoxd. Romdnd, XVI (1892), p. 591.
4 Ibidem, p. 592.
5 Kog5Iniceanu, Letopisete, II, p. 44.
www.dacoromanica.ro
care a publicat partea privitoare la mazilirea lui Antioh Can-

temir in Documente privitoare la Constantin Voclei Brdncoveanu,
Bucuresti, 1901, p. 122. In rezumat deci : Hotararea de mazilire
s'a dat la Constantinopol in ziva de 12 Septemvrie 1700 stil nou ;
ea a fost executata la Iasi in ziva de 25 Septemvrie acelas stil
sau 14 Septemvrie stil vechi.
61. Caracteristice pentru exactitatea cronologiei sunt datele
privitoare la domnia dintai a lui Mihai Racovita. Dupa d. Iorga
ele ar fi : 4 Octombre 1703-13 Fevruar 1705" (p. 296). Izvorul
de care s'a folosit domnia-sa in stabilirea lor credem cã e cronica
atribuita lui Nicolae Costin. Ea da pentru numirea lui Mihai
Racovitä data 23 Septemvrie 7212 1 (1703) deci 4 Octomvrie stil
nou, adica tocmai data domnului Iorga. In ce prive§te sfarsitul
domniei, acelas izvor ne spune ea' i-au venit mazilie Fevruarie
in 12 zile, la veleatu 7213 (1705)" 2 Data difera cu o zi de aceia
aratata de d. Iorga. (SA. fie o greseala de tipar ?) Trebuie sä ob-
servdm mai intai ca data numirii este calculata dupa stilul gre-
gorian, pe care domnia sa Ii intrebuinteaza in mod obisnuit, iar
aceia a maziliei, dupd cel iulian care si el e utilizat, dar mai rar 3.
Un asemenea amestec nu se poate insa admite : ambele date
ar fi trebuit calculate sau dupa un stil sau dupa celalalt. Altfel,
se produce confuzie. Dar, abstractie facand de aceastä chestiune
de metoda, trebuie sä spunem cä insäsi datele cronicei atribuite
lui Nicolae Costin trebuiau verificate, deoarece sunt unele izvoare,
contemporane cu evenimentele, care ne dau alte indicatiuni. Asa, de
pilda, pentru numirea domnului, exista un raport venetian din
Constantinopol cu data 12 Septemvrie 1703 (stil nou) in care se
spune : Noul principe al Moldovei anume Mihai Voda a sarutat
poala hainei Sultanului si. i s'a dat voie sa plece in Moldova. Au-
dienta a avut-o in minunata gradina zisa Sarai burnu care se afla
la capatul Seraiului, deasupra marii". De uncle rezultd cci la data de
12 Septemvrie stil nou (1 Septemvrie stil vechiu) numirea fusese
fcicutd deja. 0 diferenta apreciabila deci fap de data indicata
de d. Iorga. Incaodata, intr'o opera de sinteza, se poate limita
1 Kogalniceanu, Letopisete, II, p. 48.

2 Idem, p. 51.
3 Vezi §i mai sus, p.
4 Hurmuzaki, Docurnente, IX, I, p. 403 : Il nuovo Prencipe di Mol-
davia cletto di nome Mihail Voda ha baciato l'orlo della veste del Sultano
e si licenziei per portarsi in Moldavia. Hebbe audieuza nel giardino delizioso
detto Sarai burnu che 6 nella punta del Serraglia supra il mare".
www.dacoromanica.ro
cineva numai la indicarea anului ; dacg merge insg pang in

amgnuntimi, argtand lunile i chiar zilele, atunci trebue sa fie
precis Cu precizie iar nu cu neexactitati.
O. 0 modificare similarg trebuie facutà si la data numirii
lui Nicolae Mavrocordat. D. Iorga spune cg ea a avut loc la 6
Noemvrie 1709. Consecvent stilului iulian pe care zice 61-1 in-
trebuinteaza, d-sa ar fi trebuit sä puie insg 17 Noemvrie; aceasta
e data pe care-o gäsim intr'un raport adresat din Constantinopol
la 4 Dechemvrie 1709 Dogelui Venetiei Alli 17 del passato,
l'Ilustrissimo Signor Nikolaki Maurocordato, Dragomano della
Porta e figliolo dell' Eccellentissimo Maurocordato Consigliere di
Stato fu fatto Principe della Moldavia, e quel medesimo giorno
ne ricevette ii Cafftan dal Gran Visir ed ii giorno seguente dal
Gran Signore" 1.
63. D. Iorga aratà sfarsitul domniei lui Constantin Ipsilante
ca fiind in Julie i8oi" (p. 299). Data poate fi precizatä, pe baza
unei notite contemporane, publicate chiar de d. Iorga in Studii
§i Documents, XXII, p. 92, dar de care domnia sa, dupd cuin
se vede, nu-si mai aminteste. Iata cuprinsul ei i8oi, 22 Iunie,
Sambgtä, s'a intamplat mazilia Domnului Moldovei, fiul lui Ip-
silanti, beizadea Constantin, i s'a facut domn Dragomanul cel
Mare Alexandru Sutu". Asadar data precisg a maziliei este 4
Iulie stil nou sau 22 Iunie stil vechi, iSor.
Trebuie sà adguggm cä in cele de mai sus, am cercetat numai
cdteva din datele fixate de d. lorga in Tabela cronologicr.
Operatia trebuie reluatg pentru fiecare domnie deoarece aveni
indicii serioase cà unele din ele vor suferi modificgri. Dar citi-
torul va admite, credem, cu bucurie sä lgsgm pentru althdata
aceastg operatiune.
V. CONCLUZII
Grupând cele spuse in paginile precedente cu privire la
informatia i metoda intrebuintatà in Istoria Romdnilor si a civi-
lis4iei lor, ajungem la o serie de constatgri :
I. Sub raportul informatiei, lucrarea d-lui Iorga prezintä
lacune considerabile i surprinzdtoare. Considerabile deoarece o
serie intreagg de izvoare de mana in-CM si de studii importante
nu au fost puse la contributie. Din aceastg cauzg probleme in-
1 Hunnuzaki, Documente, IX, I, p. 446.
www.dacoromanica.ro
semnate, uneori esentiale, ale trecutului nostru sunt rezolvate

intr'un chip inexact sau incomplet. Surprinzdtoare, deoarece atat
izvoarele cat i studiile amintite nu sunt din cele greu accesibile,
prin vechimea sau raritatea lor. Dimpotriva, ele stau la indemana
tuturor cercetatorilor. Colectia de documente Hurmuzaki, Arltiva
istoricd a lui Hasdeu, Catalogul manuscriselor grecesti al lui Litzica,
Letopisetele slavonesti editate de I. Bogdan, Suretele si Izvoadele
lui Ghibanescu, sunt dintre publicatiile fundamentale si de intre-
buintare continua pentru oricine lucreaza in domeniul istoriei Ro-
manilor. Dar unde surprinderea noastra atinge superlativul este
cand constatam c. d. Iorga nu intrebuinteaza nici izvoarele pu-
blicate chiar de domnia-sa. In aceastea categorie intra de pilda
indicatiunile cronologice privitoare la mai multi dompi fanario0,
tiparite in Studii i Documente, vol. XXII, acelea privitoare la sfar-
sant clomniei lui Petru Rares, publicate in Hurmuzaki, Docu-
mente, vol. XV si In Studii 1i Documente vol. XVI, precum si
informatia referitoare la tributul ce se cerea de Sultan lui Stefan
cel Mare, tiparità in A cte si Fragmente, III.
Pe de alta parte d. Iorga nu ia in considerare, in opera dom-
niei-sale o suma din rezultatele terneinice la care a ajuns istoriografia
romana i cea straina, prin monografiile i operile de sinteza pu-
blicate in ultimii treizeci de ani. Astfel cu privire la etnografia
Daciei, domnia sa face abstractie de articolul lui Kretschmer
privitor la Sarmati, publicat in 1920, in colectia Real-Enc yclo-
pdclie der classischen Altertumswissensch aft Utilizarea acestui ar-
.
ticol i-ar fi evitat eroarea deadreptul compromitatoare referituare

la vechimea Sarmatilor in Dacia. Pentru orasele greco-romane
din Scitia minora n'a intrebuintat memoriul lui Vasile Parvan,
Histria IV, tiparit in Analele Academiei Române, Memoriile Sec-
tiunei Istorice, t. XXXVIII, iar pentru situatia materiala a
statului dac, articolul a-tat de sugestiv al lui J. Carcopino, Les
richesses des D aces et le redr essement de l' empire rontain sous Trajan,
aparut in 1924 in volumul prim al revistei Dacia. La caracteri-
zarea latinei vulgare si a mostenirii latine in limba noastra, d.
Iorga n'a tinut seamh de lucrarea fundamentala a d-lui Ovid Den-
susianu, Histoire de la langue roumaine, aparuta Inca in 1901,
iar in ce priveste origin ea Romdnilor,, domnia sa a ignorat corn-
pletamente opera cu acelasi nume a lui Al. Philippide, ca si cum
n'ar fi adus nimic pozitiv munca indelungata a acestui cerce-
tator. Concluziile la care a ajuns d. Iorga in ce priveste asezarea
neamurilor germanice in Dacia i raporturile lor cu Daco-romanii
www.dacoromanica.ro
se explica i prin faptul cà domnia-sa a tratat intr'un chip cu

totul sumar nu numai izvoarele istorice privitoare la aceste
chestiuni dar i studiile care se intemeiau pe aceste izvoare.
Ca si cum exagerärile evidente de pilda in lucrarile lui C. Di-
culescu trebuie sa ne impiedice a ne insusi partea pozitiva a
unei cercetari. Afirmatiile eronate cu privire la navalirea Tata-
rilor in tinuturile noastre n'ar fi fost iaras posibile dad. d. Iorga,
pe 1ang5 o examinare criticA ceeace nu s'a intAmplat a ma-
terialului documentar, publicat de mult, ar fi citit cu atentia
cuvenita i studiile, unele avand o vechime respectabilä chiar
privitoare la aceasta problema (vezi Rev. 1st. Rom., II (1932), p.
2-6). Consultarea uneia macar din cele douà monografii, Capitula-
Oile Moldovei cu Poarta Otomand de C. Giurescu aparuta in 1908 sau
Stefan cel Mare de I. Ursu, aparuta in 1925, 1-ar fi scutit pe d.
Iorga sa afirme ea Stefan n'a platit poate niciodata tribut Turcilor
inainte de 1475. Iar o simpla privire aruncata in excelentul dic-
ionar al lui Tiktin ar fi impiedecat etimologiile fanteziste care
ne sunt infatisate in capitolul Elementele civilisatiei romanesti
in epoca moderna". Concluziile evidente care se desprind din
lucrarea Curtea domneascd din Arges, aparuta in 1923, nu au
putut influenta cleat intr'o masurd minima pe d. Iorga, acesta
ramanand in ce priveste ideia fundamentala caracterul taranesc
al primilor nostri domni tot la vechile-i concluzii. Tot vechile
pareri au biruit si in expunerea privitoare la clasele noastre so-
ciale, studiile lui C. Giurescu, V echimea rumdniei in Tara Ro-
mdneascd si legdtura lui Mihai Viteazul, Despre rumdni i Despre
boieri, aparute in anii 1915-1920, nefiind intrebuintate de d.
Iorga. Asa se explica i eroarea asupra caracterului clauzei re-
feritoare la coloni din tratatul lui Mihai cu Sigismund Báthory.
Nici studiul nostru, Organizarea financiard a Tdrii Romanqti in
epoca lui Mircea cel Bdtrdn, publicat de Academia Romana in
1927, n'a putut impiedeca afirmatia eronata a d-lui Iorga privind
cedarea dreptului de dijma de catre domn boierilor in primele
timpuri ale principatului muntean.
Am putea lungi aceasta lista. Socotim insd ea i atat cat
am dat, e deajuns spre a demonstra afirmarea dela inceputul
acestui paragraf, anume ca d. Iorga n'a luat in considerare o
suma dintre rezultatele la care a ajuns istoriografia romana in
ultimele trei decenii. Caracteristica sub acest raport este insa igno-
rarea concluziilor unor lucräri pe care d. Iorga nu numai ca le
cunoaste i uneori le citeaza in opera de sinteza dar le si califica
www.dacoromanica.ro
intr'un chip foarte elogios. Astfel, de pilda, este cazul cu Getica

lui V. Parvan, opera ce trateaza fundamental", dupa expresia
d-lui Iorga, problema civilizatiei primitive, de caracter unitar,
de pe teritoriul carpato-danubian, ceeace totusi nu impiedica
tot pe d. Iorga s. afirme ca Dacii sunt posteriori in Dacia Sarma-
tilor al caror nume se regaseste in acela al Sarmisegetuzei. Tot
asa e cazul en lucrarea privitoare la marile dregatorii romanesti
in secolele al XIV-lea si al XV-lea, calificata de d. Iorga ca intaiul
studiu temeinic i complect asupra vechilor noastre institutii", dar
ale carei concluzii nu sunt utilizate, mentinandu-se astfel vechile
erori. La fel e cazul cu lucrarea d-lui Lapedatu despre Vlad Voda
calugarul considerata de d. Iorga drept o monografie desavar-
sita" fära insa ca aceasta sa-1 fad: a corija, servindu-se de zisa
monografie, eroarea de cronologie privitoare la sfarsitul domniei
voevodului amintit.
Dar ceeace caracterizeaza in gradul cel mai inalt felul cum
Ii adund informatia d. Iorga, este ca domnia sa nu tine seama
nici macar de propriile-i concluzii. In memoriul Imperiul Curna-
nilor si Domnia hti Basarabd aparut in 1927 afirmase ea intre
Romani i Cumani existasera stranse legaturi i ca judecand dupa
influenta pe care acestia din urma au exercitat-o asupra Ungu-
rilor, suntem in drept s. presupunem o influenta cel putin ase-
manatoare asupra noastra. Cu toate acestea, in Istoria Romdnilor
si a civilisaciei kr, posterioara cu mai bine de doi ani zisului me-
moriu si care fapt esential U citeazd si U utilizeazd, se afirma
ca atat Pecenegii cat i Cumanii au ramas cu total izolati in
lagarele lor din mijlocul pustiului i al stepei" asadar fara in-
fluenta asupra bastinasilor. Se poate contrazicere mai flagranta ?
Alt caz : In Istoria lui 5tefan cel Mare pentru Poporul roman,
aparuta in 1904, d. Iorga spune ea viteazul domn moldovean
n'a uitat sa plateasca Turcilor tributul in suing de 2000 de
galbeni la care se legase Inca predecesorul sau Petru Aron.
In opera de sinteza insa uitand ceeace spusese in hicrarea
speciala afirma ca ,5tefan n'a platit poate niciodata tribut
inainte de marile lupte din 1475-6. Mai departe : In Istoricul
Constitufiei romanesti, tiparit in 1923, d. Iorga, tinand seama
de descoperirile arheologice dela Curtea de Arges, renunta la
vechea parerea a domnului taran. Evident ca stapanitorul
din Arges, daca se imbraca asa, nu era un mare taran. Exista
o domnie, avand legaturi i cu dinastiile straine, a Piastilor, spre
pilda... Prin urmare exista o dinastie si in jurul ei o clasa sta-
www.dacoromanica.ro
panitoare. A§a fiind, trebuie sa reduc din caracterul tardnesc

al celei dintai domnii romane§ti din muntii Arge§ului". Dar in
cazul acesta, cum se mai poate sustine de acelcq autor i ntr'cr
opera de sintezd din 1930 cã primii voevozi munteni au fost simpli
printi-terani" ?.
Din aceste cateva cazuri citate, rezultà cá d. Iorga nu tine
seama, in opera sa de sinteza, nici de propriile-i concluzii. Cuni
s. ne mai miram, atunci c. ignora pe ale altora ? i cu aceasta
credem a fi demonstrat pe deplin ca informcgia domnului Iorga
fie directa, din izvoare, fie indirecta din monografii, prezinta,
cum spuneam mai sus, lacune considerabile §i. surprinzatoare.
In legätura cu informatia acestei opere de sinteza, impre-
sioneaza in chip cu totul nepläcut calitatea informatiei geogra-
fice, etnografice §i filologice. Evident nu se poate cere unui is-
tonic sa fie specialist in aceste trei discipline ; exista insà un mi-
nimum de cuno§tinte §i. de pregatire neaparat necesar oricui se
ocupa de cercetdrile istorice. Aceasta, din cauza legaturilor or-
ganice care exista intre istorie §i. disciplinele amintite. In special,
o lucrare de sinteza, care imbrati§eaza trecutul intreg al unui
popor, nu se poate concepe fara acel minimum de pregatire geo-
grafica, etnografica §i filologica de care vorbeam mai sus. S.
afirmi intr'o atare lucrare Ca exista contraste izbitoare intre clima
Moldovei §i aceia a Munteniei, ca toatc raurile muntene au o fru-
moasä linie dreapta, ca Dobrogea era mai inainte cuprinsà in
aceia§ formatiune geografica cu Muntenia §i chiar cu Moldova,
c. aceasta provincie se afla intreaga la nord de depresiunea Cer-
navoda-Constanta, cá Dunarea se varsa odinioara in Mare prin
valea Carasu, ea malul drept al Dunärii panonice e lipsit cu desä-
var§ire de afluenti, ca, dincoace de Budapesta, marele fluviu
risca indraznet marea lui cascadä spre sud, Ca exista stepa lip-
sita de pa§une, sa indici apoi gre§it a§ezarea ora§elor grece§ti
ale Scitiei Minore in raport cu ora§ele de astazi, sa stabile§ti dru-
muri inexistente §i, ea o incununare, sa muti evenimentele din
muntii Balcani in aceia ai Pindului, toate acestea arata ca. d.
Iorga nu posedd acel minimum de notiuni elementare fara de
care e imposibild precizarea cadrului geografic de desvoltare al
Jinni popor.
Sub raportul cuno§tintelor etnografice, afirmari ca aceia
ca. antropologia §i. etnografia nu constata tipul slay la Romani,
ci nurnai tipul trac, brun, scurt de trup, vioiu la chip i cu fata
deschisä", desconsiderarea marturiilor vechi despre tipul .antro-
www.dacoromanica.ro
pologic dac, calificarea activitatii pastorilor ca ratacitoare",

supraevaluarea rolului pe care 1-a jucat muntele i subevaluarea
aceluia al padurii in trecutul nostru, arata ca si sub acest raport,
pregatirea d-lui Iorga e cu totul insuficienta. Ea nu se prezinta.
mai bine nici in ce priveste filologia. Etimologiile inexacte pe care
le da domnia sa cuvintelor uzuale pahar, ovds, dobdndci, sabie,
cositor, hartie de i cele adevarate erau cunoscute de decenii
explicatiile eronate lingvistice in legatura cu termenii terra si
pavimentum, originea scitica, nesprijinitä pe nici o dovada, a
numirilor Oituz i Ghimes, i mai ales afirmatiile extraordinare
ca termenii privitori la agriculturä sunt slavi, ea' in schimb nu-
mele animalelor fara exceptie sunt de obarsie latina i cã impru-
muturile dela Slavi n'au facut decat sal nuanteze, adesea chiar
numai sä dubleze fondul nostru primitiv lingvistic, dovedesc c.
§i in acest domeniu al filologiei romanesti lacunele de pregatire-
ale d-lui Iorga sunt necontestabile si evident regretabile.
acum, concluzia acestor observatii ale noastre asupra
informatiei sau a materialului documentar din Istoria Roindnilor
si a civiliscgiei lor. In 1898, intr'una din lectiile sale de deschi-
dere, d. Iorga, ocupandu-se de felul in care trebuie scrisd istoria,
spunea : O cunoastere insuficienta a materialului da un adevar
necomplect i cartea care cuprinde un asa fel de adevar e o carte
fara durata. Iar acela care intreprinde opera färä pregatirea aceasta,
anevoioasà, dar indispensabilä, pacatuieste sau prin inconstienta.
sau, i aceasta e mai arareori cazul, prin neonestitate" 1. Credein
ca nu mai e nimic de adaugat la aceasta judecata.
II. In ce priveste interpretarea informatiei istorice atata
can,' exista analiza operei de sinteza ne duce deasemenea la
o serie de constatari .
D. Iorga interpreteaza adeseaori gresit informatia istoricd,
ajungand la concluzii inexacte. Astfel domnia sa prezinta in aceiasi
lumina pe regii dad Dromichetes, Oroles, Ziraxes, ca si cum at
fi vorba de stapanitori cu importanta egala. In realitate, Dro-
michetes sta cu mult deasupra celorlalti doi, atat sub raportul
intinderii teritoriului peste care stapânea cat si sub acela al iz-
banzilor militare. Nici afirmatia cà stapanirea acestor trei regi
0-ar fi avut centrul in Balcani flu e adevarata, deoarece ea
nu se potriveste lui Dromichf tes i, dupa i:oate probabilitätile,
I N. Iorga, Generalitali cu privire la studiile istotice, Valenli de Monte,.

1911, p. 76.
www.dacoromanica.ro
nici lui Oro les. Ca in Sarmisagetuza ar fi fost miserie regala"

e tot atht de putin exact. Izvoarele vechi ne arata bogatiile
uriase pe care le-au luat Romanii dupa cucerirea ei. Mizeria"
dacica a fost atht de mare, incat cu prada de razboi Traian a
echilibrat bugetul imperiului si a putut ierta chiar plata impozi-
telor. Nu se poate primi deasemenea afirmatia ch. Dacia ar fi ramas
in afara asezdrilor germanice. Examinarea, fard idei preconcepute,
a izvoarelor timpului, ne duce la concluzii contrare. Tot asa de
gresita e si parerea ch. Pecenegii §i Cumanii n'ar fi avut legaturi cu
stramosii nostri, ramhnând cu totul izolati in lagarele lor din
mijlocul pustiului si al stepei". Nu se poate apoi ea un singur per-
sonaj Tatos zis i Halis , sa fie transformat in douà : Tatos si
Halis, asa_ cum face d. Iorga. Neplata tributului de catre Basarab
e explicata prin faptul ca acest voevod se simtea suveran de
drept modern pe un teritoriu definit locuit numai de natia sa", .
pe and in realitate cauza e cu totul de altà natura. Se afirma ca

acela§ Basarab a fost ataeat de rege in persoana in muntii Mus-
celului : de fapt, armata regard a intrat in tara pe la Severin,
a strabatut Oltenia, a ajuns la Arge§ si dupa aceia a urmat re-
tragerea. Nici vorba nu-i de un atac al lui Carol Robert in muntii
Muscelului. Caracterizarea pacii oferite de Basarab ca prefacutä"
este nejustificata ; izvorul esential privitor la aceste evenimente,
cronica ungard, care in nici un caz nu poate fi banuitá ca tine
cu domnul nostru, nu numai ca nu acuza pe Basarab, dar dim-
potrivä arata ca vinovat pe Carol Robert, a cdrui trufie singura
1-a impiedecat sä primeasca pacea propusä de cel difltâi cu mare
umilinta, spre cinstea regelui" i prin soli demni de cinste".
Tot in legdtura cu aceasta campanie, nu voevodul Ardealului
1-a inscdunat pe Nicolae ca ban de Severin, cum afirma d. Iorga,
ci regele Carol Robert insusi : o spune lamurit izvorul funda-
mental privitor la aceasta epoch... Apoi, persoana careia i s'a in-
credintat Severinul nu e Nicolae, fiul lui Ivanco, cum afirma jail§
gresit d. Iorga, ci Dionisie, fiul lui Nicolae, nepotul lui Ivanco",
asa cum ne arata explicit acelasi izvor. Nici suma de 7000 de marci
de argint de care e vorba in 1330 nu reprezinta tributul, asa cum
citim in opera de sinteza, ci despagubirea de razboi pe care, in
*ri de tribut, Basarab se oferea s'o plateasca lui Carol Robert.
Intemeierea mitropoliei muntene, se §tie in mod sigur cà e opera
lui Niculae-Alexandru ; ea nu poate fi deci atribuita invinga-
torului" dela Posada, asa cum face d. Iorga. Tot a§a de inexactl
e i afirmarea despre mentinerea orientarii politice a lui Basarab
www.dacoromanica.ro
0 NOLA SINTEZA A TRECUTULUI NOSTRU 189
spre apus ; ajutorul pe care i-1 dau Tatarii in razboiul dela 1330
dovedeste dimpotriva o orientare spre fasarit, care era naturala
de altfel in imprejurarile in care s'a intemeiat in detrimentul
statului ungar domnia Tarii Românesti. Interpretarea pe care
o da d. Iorga titulaturei de Mare voevod a toata Tara Roma.-
neasca", anume aceia de mare voevod al Romaniei" intregi,
adeca a intregului teritoriu pe care Inca nu-I atinsese colonisarea
straina si care n'avea alte limite decat insesi conditiile geografice"
este inadmisibila. In realitate titulatura cuprinde denumirea bi-
zantina U ngrovlahia nu aceia autohtona Tara Româneasca, iar
adjectivul toatd reprezinta o formulare de cancelarie, nu par-
ticulara noua, ci generala in Europa sud-estica. Nici explicatia
ca notiunea necesara, indispensabila a Imparatului" ne-a im-
piedecat in evul mediu sa facem acele aventuri regale si impe-
riale care costara pe Bulgari i pe Sarbi cel mai scump sange al
lor" nu-i adevarata. Daca n'am incercat formarea unei mari
stapaniri de caracter imperial sau regal, aceasta se datoreste
unor factori de natura mult mai putin ideal, asa cum am aratat-o
la locul respectiv. Tot asa de neexacta i pentru motive similare,
e i explicatia ca notiunea unui singur drept politic (acela al
Romei !), neaparat legitim in sensul traditional, ingadui Roma-
nilor au pastra ideia de stat in forma modesta a Voevodatului
teranesc". Dregatoriile nu-s toate de origina bizantina asa cum
afirma. d. Iorga ; vornicul aratà o influentà ungara, spatarul poate
sa fie si o creatie româneasca, din spatd , dupä cum s'au format
si alte dregatorii ca setrar, portar, pitar, ploscar. Caracterizarea
domnului acest qteran>> incoronat i invesmantat in purpura"
ca un adevarat autocrat", obisnuit sa dispuie fara nici o con-
sideratie de persoana i bunurile supusilor sai" este inexacta ;
ea nu corespunde concluziilor care decurg din analiza obiceiului
pamantului in materie de judecata si de proprietate doua
aspecte esentiale ale vietii sociale si din aceia a situatiunei
clasei boieresti. Tot inexacta e i caracterizarea acestor boieri
care nu s'ar fi deosebit prin nimic esential" de tarani, pe cand
in realitate intre unii i ceilalti era o deosebire fundamentala :
cei dintai erau oameni liberi, pe cand ceilalti, nu. i din punctul
de vedere al proprietatii pamantului, deosebirea e insemnata :
Boierii sunt toti proprietari de paimant, in timp ce taranii, in
marea lor majoritate, nu sunt. Identificarea curtenilor cu mer-
cenarii este nu numai inexacta, dar profund jignitoare. Curtenii n'au
fost niciodata mercenari ; ei nu 0-au oferit niciodata serviciile
www.dacoromanica.ro
pe plata, ci, proprietari de pämant i avand o organizare militara

speciald, au constituit unul din elementele fundamentale i per-
inanente ale vechilor armate nationale. Ca rumânii sau vecinii
ar fi alcatuit, in primele cloud secole ale vietii noastre de stat,
o minoritate a locuitorilor din sate, asa cum afirma d. Iorga,
este iarasi o inexactitate. In realitate, ei constituiau patura cea
mai numeroasa a Orli ; ca atare, nu pot avea nici originea straina,
care li se atribuie. Ca au fost i straini e sigur, dar cea mai mare
parte a lor, cu deosebire in Tara Româneasca, era alcatuitä tot
din Romani. Clauza privitoare la vecini sau rumâni din tratatul
incheiat de Mihai Viteazul cu Sigismund Bhthory nu inseamnä
incatusarea lor printr'un lant legal de ogor, cum crede d. Iorga.
lEa prevede numai restituirea colonilor care ar fugi pe ascuns
de pe moiile stapanilor lor ; in consecinta, nu inoveaza nimic ;
nu se poate deci afirma ca ea inlatura libertatea teranilor" care
de acum inainte ar fi devenit serbi felul Occidentului". In
sfarsit, caracterizarea criticii lui Titu Maiorescu ca nemiloasà
si fara orizonturi" cuprinde un neadevar a-tat de evident prin
sine insusica nu mai e necesara combaterea lui.
Interpretärile gresite de mai sus nu se explica toate in acelas
fel. La unele, cauza este citirea grabita sau superficiala a izvorului
istoric. In privinta aceasta, reprezentativa este expunerea con-
flictului dintre Basarab si Carol Robert. La altele, ca de pilda
la comentarea titulaturii de Domn a toata Tara Româneasca"
eroarea se explica prin faptul ea d. Iorga, in loc sä se tie strans
de izvorul pe care-1 utilizeazd i sa traga numai concluziile care
inteadevar rezulta din el, introduce pareri subiective sau ipoteze
-Fara baza realà. In sf arsit la o serie intreaga, cauza erorii stä in
aprecierea sau judecata istoricd gresitit a faptelor gäsite in izvoa-
Tele respective. Oricare ar fi explicatia insa, faptul ramane acelasi :
opera de sinteza a domnului Iorga cuprinde o suma de erori de
interpretare istorica, care produc in mintea cititorului o imagina
deforrnatä a trecutului nostru.
Interesant de relevat este ca.' asupra unora din aceleasi fapte
domnul Iorga daduse mai inainte, in alte lucrari, interpretari
istorice exacte. Astfel e cazul cu chestiunea tributului platit de
Stefan cel Mare Turcilor inainte de campania din 1475, rezolvata
in sens afirmativ in monografia privind pe marele voevod mol-
dovean, si in sens dubitativ in opera de sinteza.. Tot asa cu problema
vechimei marilor dregatorii. Intr'o recenzie publicata in Revista
Istoricd, in 1926, o parte a acestor mari dregatorii sunt infatisate
www.dacoromanica.ro
ca anterioare intemeierii statului, anterioare §i nävlirii tatare§ti,

datand poate chiardin secolul al XI-lea, in timp ce in opera de sinteza
-ni se spune in mod general cä instituirea lor are loc dupa inte-
meiere. Aceia§i contrazicere §i in ce prive§te intelesul denumirii
de runidn considerata exact ca termin de injosire sociala, de
scadere in viata nationalr intr'un articol din 1919, §i gre§it ca
simplu Roman, fara nici o calitate sociala" in lucrarea din 1930.
In sfar§it contrazicere flagranta intre calificarea justa a criticii
lui Titu Maiorescu din I storia literaturii romdnesti in veacul al
XIX-lea i cea nedreapta, avand la baza, pare-se, resentimente
de ordin personal, din I storia Roindnilor i a civilisatiei lor. Cu
alte cuvinte, evolutie regresivg : dela exact la inexact, iar nu in-
vers cum e cazul obi§nuit in desvoltarea normala a unei activitati
xtii ngif ice .
Dar ceeace este §i mai gray, dezorientand cu totul pe cititor,
e prezenta in aceia§i opera de sinteza a doua judecati contrarii
asupra unuia §i aceluia§i f apt. Astfel, termenii români privitori
la agricultura sunt de origine slavd in capitolul III al acestei opere
latind in capitolul VII al ei. Intemeietorul Moldovei este, in text,
Sas, iar in tabela cronologica a domnilor, Dragos. Vlad voevod,
rivalul lui Mircea cel Baran, domne§te, in capitolul al V-lea, pang' in
1397 pe cand in aceia§ tabela cronologica, numai pang in 1395 .
Primii voevozi au fost simpli printi terani, continuand traditia
imperiala in formele cele mai modeste" ; in acela§i timp insa Basarab
intemeietorul, deci chiar primul voevod e ingropat cu diadema
pe cap, in ve§mânt de purpura, presarat cu margaritare, incheiat
cu bumbi de aur, avand pe ei armele tarii §i incins cu o cinga-
toare care isprave§te intr'o bucla de aur fin lucrata". Constantin
Brâncoveanu are cugetarea limpede, vointa sigurd" dar el e
in acela§i timp cel mai stralucit tip" al unei societati dominate
de o prudenta escesiva cand era vorba de a lua o hotarare, tra-
&land, negociind, revenind asupra hotgrarilor pana in acel din
urma moment, gata de a se felicita cä a intarziat §i de a se Cai
ea a grabit pasul". Tätarii supun Moldova unei devastari fun-
damentale" ; acest f apt nu provoacá totu§i, dupa d. Iorga, decat
o emotie". Boerii ba§tina§i, din epoca ranariotilor, incearca
foarte rar sà intrigheze contra persoanelor care se bucurau de
favoarea otomana". Totu§i, in pagina urmätoare se spune ca
domnii nu vedeau in boerii din familiile mari ale tärii decat
ni§te rivali gata de a se folosi de cel d'intaiu prilej pentru a relua
in profitul lor ceiace ii usurpase strainur. Iar mai departe, peste
www.dacoromanica.ro
alte patru pagini, se sustine Ca domnul, in aceasta vreme, era

vesnic amenintat de intrigi".
Mai sus vorbeam de evolutie regresiva" ; aci, nu §tini ce
calificativ ar fi mai nemerit. In orice caz, acela de coherent"
nu se poate intrebuinta.
Dar analiza operei d-lui Iorga duce §i. la alte constatari in
ceiace prive§te metoda istoricd a domniei sale.
i. Adeseaori, d. Iorga afirma Vara' sa se sprijine pe vreo
dovada. In aceasta categorie infra*. : originea scitica" a numirilor
Ghime i Oituz ; titlul de simplu capitan regal" pe care-I da
lui Sas, intemeietorul" Moldovei ; preexistenta Sarmatilor in
Dacia fata de Daci ; trecerea armatelor romane in Dacia, in primul
rdzboi, pe la Portile de fier, in cel de al doilea, prin valea Jiului.
2. Alte ori, d. Iorga prezinta ipotezele ca cer' titudini, tre-
cand sub tacere, fara sá dea vreo explicatie, parerile deosebite
ale celorlatti cercetatori. Asa e cazul de pilda cu identificarea
denumirii de localitate HA XHHAMII pe care domnia sa o con-
sidera ca desemnand Harlaul, de§i identificarea cu Ghindaoanii,
propusa de Ion Bogdan i Ilie Minea, are mai multi sorti de pro-
babilitate. Se poate insa presupune in astfel de cazuri ca d. Iorga
nu cunoaste opiniile sau interpretArile diferite de ale sale. Ce se
va replica insa atunci când domnia-sa insa§i, fara sa discute, de-
clara pur i simplu cA.-0 pAstreazd vechea opinie eronata
adaugam noi asupra unei probleme, cu toate argumentele con-
trarii ce s'au adus de alti cercetatori. E cazul tipic cu problema
cronicei atribuite greOt de d. Iorga lui Constantin Capitanul
Filipescu.
3. Un alt defect de metoda este generalizarea nejustificata,
extinderea asupra totului fara cercetari prealabile a unor
observatiuni sau constatdri valabile numai pentru o parte. Vezi
de pilda afirmatia cà antropologia i etnografia constata la Ro-
mani numai tipul trac, brun, scurt de trup, vioi la chip i cu
fata deschisd.
In rezumat deci, constatAm cA i sub raportul interpreta'rii
istorice a informatiei, adica a regulelor de metodd ce trebuesc
urmate spre a se a junge la rezultate temeinice, opera de sinteza
a domnului Iorga este extrem de vulnerabila. Erorile sunt asa
de numeroase si de grave, ele se refer5. la probleme atat de im-
portante ale trecutului nostru, incat increderea pe care in mod
firesc ar trebui s'o avem intr'o asemenea opera, este total zdrun-
cinatd.
www.dacoromanica.ro
0 NOVA SINTEZA A TRECUTULUI NOSTRU 193
Cititorul, dand peste aceste erori, se va intreba, cu drept

cuvant : nu cumva toata cartea este scrisa la fel ? Sau existä pi
vreo parte pozitivä intr'insa ?
Intrebarea e legitima i raspunsul nu poate intarzia. Inainte
de a-I da insa, trebuie sa releyam un fapt : In istoriografie, ca
in toate celelalte discipline, fiecare cercetator adauga partea sa
de contributie la rezultatele castigate deja pentru stiinta ale
predecesorilor. Necontenit suma acestor rezulate creste. Operile
de sinteza au tocmai acest rol de a infatisa intr'un sistem sau
plan unitar aceasta surna dintr'un moment dat. Este evident
deci ca in opera de sinteza a domnului Iorga se aflä i o parte
pozitivä. Ea cuprinde o parte din rezultatele la care au ajuns Ma-
intapii i contemporanii sai Hasdeu, Xenopol, Tocilescu, Onciul,
Parvan, Bogdan si Giurescu, spre a nu pomeni decat pe cativa
dintre cei disparuti ; ea cuprinde de asemenea pi o parte din contri-
butiile pozitive ale domnului Iorga insusi. Ea nu face insa, asa cum
ar fi trebuit, suma tuturor rezultatelor la care a ajuns istoriografia
romana i straina in ce priveste desvoltarea poporului nostru.
La fiecare pas, intalnim dupa cum am vazut, lacune i erori grave,
atat sub raportul informatiei cat si sub acela al metodei i pri-
vind nu detalii ci probleme esentiale ale trecutului românesc.
Si, trebuie s'o spunem aci, noi n'am relevat toate erorile din Is-
toria Romdnilor §i a civiliscgiei lor. Dar ceeace e mai gray, opera
de sinteza a domnului Iorga nu numai ca nu insumeaza rezul-
tatele pozitive ale predecesorilor i chiar ale sale insusi, dar, intr'o
surna de chestiuni insemnate, constituie chiar un regres. Pro-
bleme rezolvate partial sau total in diferite monografii sau opere
de sinteza anterioare, sunt prezentate totusi gresit de catre domnia-
sa, din cauza Ca sau n'a cunoscut zisele monografii i opere de
sinteza, sau, desi le-a cunoscut, a preferat cu toate acestea,
dintr'un gresH sentiment de amor propriu, solutiile sale.
Dar, va zice poate vreun cititor surprins al acestor randuri,
o opera de sinteza ca Istoria Romdnilor i a civilisatiei lor nu
trebuie apreciata numai dupa informatia sa, dupà faptele sale
care pot fi uneori gresite i dupa planul ei, ci i dupg conceptia
care-o inspirà i dupa imaginea de total pe care-o infatiseaza.
Departe de noi gandul de a contesta valoarea acestor elemente
de care urmeaza sä se tie neaparat seama in judecata unei opere
de sinteza istorica. Trebuie sa observam insa ea atat conceptia
cat i imaginea de total ii pierd valoarea daca stabilirea lor nu
e sigura, daca faptele pe care se intemeiaza nu sunt exacte. Fustel
www.dacoromanica.ro
194 CONSTA NTIN C. GIURESCU
de Coulanges spunea : line longue et scrupuleuse observation

du detail est... la seule voie qui puisse conduire a quelque vue
d'ensemble" 1. Iar daca d. Iorga nu e convins de adevdrul acestui
principiu de metoda, vom cita aci o parere pe care domnia-sa
va trebui neapdrat s'o admità : Munca personald in istorie ur-
mdreste adevärul inainte de toate. Conceptiile intinse, mari,, nu
sunt oprite, dar ele-0 pierd once valoare daca stabilirea lor nu
e sigura, nu numai din punctul de vedere logic, ci mai ales din
al faptelor. Acestea trebuie cernute, desfacute cu o lunga si deli-
catä rabdare, pe care putini stiu s'o aprecieze dupa cuviinta.
0 astfel de munca rabdatoare, ce reclama mai multa inteligenta,
cu cat mai multä inteligenta cleat usoarele lupte din suliti ale
logomahilor, da sufletului, alaturea cu virtutea cea mare a rdb-
darii, iubirea precisiei, onestitcqii §tiincifice". Acest pasagiu se
datoreste, unii au banuit-o poate, chiar d-lui N. Iorga ; 11 gdsim
in lectia durnisale de deschidere cu titlul : Despre utilitatea gene-
raid a studiilor istorke tinuta la Universitatea din Bucuresti fri
1895, asadar la inceputul carierii 2 Ce bine ar fi fost daca domnia-
sa aplica in opera scrisä la 6o de ani principiile enuntate cu trei
decenii i jumatate mai inainte. Ar fi evitat numeroasele si gra-
vele erori i lacune de care e plina opera de sinteza si care fac
ea imaginea de total si conceptia sd-si piarda valoarea.
R timpul sä incheiem cu aceasta lunga dar necesara ana-
liza. La drept vorbind, nu-i lucru placut sa faci critica. Viata
si asa e prea scurta pentru ceiace avem de construit, ca sa mai
rupem din ea o parte in vederea unei scop lateral. Pe de alta
parte, nici personal prin temperament, nu avem o deosebità
propensiune pentru o astfel de activitate. Sunt insa situatiuni
cand critica se impune cu puterea unei obligatii elementare. Ni
se pare ca acesta e cazul de fata.
In principiu, un profesor universitar este obligat sa ur-
mareasca desvoltarea naiscarli stiintifice, in ramura specialitatii
sale, spre a-si da seama personal de progresul ei i spre a putea
informa pe aceia a caror educatie stiintifica i-a fost incredintata
de catre Stat. Urmarirea i cercetarea critica a lucrarilor de Is-
toria Romanilor este deci, in ce ne priveste, o obligatie profesionalà.
Cautam sa ne-o indeplinim, prin recenziile i notele bibliografice
1 Fustel de Coulanges, Histoire des institutions politiques de l' ancienne
Fr ance. La Gaule Romaine, ed. 6, p. XIII.
2 Vezi N. Iorga, Generalitelti cu privire la studiile istorice, Valenii de
Munte, 1911, P. 47-
www.dacoromanica.ro
ce publicam in paginile acestei reviste. Astfel stand lucrurile,

este dela sine inteles cà aparitia unei opere ca Istoyia Romániloy
§i a civiliscgiei loy nu putea fi trecuta cu vederea. Mai mult chiar,
eram obligati sa o analizam tie larg deoarece aveam de a face
cum am mai spus cu o opera reprezentativa. Reprezentativa
nu numai pentru felul de a lucra al autorului ei a scris-o la
6o de ani, dupa o activitate istoriografica de mai bine de patru
clecenii dar, dat fiind faptul Ca acest autor e considerat astazi
atat in launtrul cat si in afard hotarelor tarii, ca cel mai autorizat
istoric al nostru, reprezentativa i pentru istoriografia roma-
neascà in general. a putea fi socotitä astfel ca infatisand rezul-
tatele ultime ale miscarei istorice romanesti. Asa puteau s'o con-
sidere cu drept cuvant, cititorii din tara i din strainatate. (Adao-
garn aci ca, abstractie facand de editia romaneasca, lucrarea d-lui
Iorga, aparuta in limba franceza, a fost tradusa i in nemteste, ita-
lieneste i englezestel ; ea se adreseazd asadar, intregei omeniri culte).
In asemenea condi# am socotit cà era de datoria noastra sa preve-
nim pe cititorii straini asupra erorilor de plan, de informatie i de
metoda. Caci altfel ar fi fost in drept sä creada ca acesta e modul
curent de a se lucra la noi de vreme ce nu suscitä nici o critica.
Ne impunea aceasta obligatie nu numai nivelul actual al isto-
riografiei românesti care n'ar putea permite o asemenea concluzie
dar i trecutul acestei istoriografii, sfortarile succesive care s'au
facut de generatii intregi de cercetatori pentru a se ajunge
unde suntem azi. Am scris deci critica noastra pentru acest
public strain, pentru specialistii din celelalte tari. Dar am
scris-o mai ales pentru publicul romanesc si in primul rand pentru
tineretul universitar. Specia1itii, colegii nostri dela celelalte uni-
versitati, vor fi observat i ei, desi n'au spus-o, scaderile acestei
opere. N'aveam nevoie deci sa le atragem atentia. Cei care invata
insa acuma in Facultatile de Litere elementele disciplinei noastre,
cei care deprind in seminarii metoda istorica, aceia trebuiau pre-
veniti. Caci altfel ar fi fost indemnati sa considere opera de sin-
teza. a d-lui Iorga normativa sub toate raporturile, ca plan, ca in-
formatie, ca metoda, i, in consecinta, vrednica de imitat. Sau,
descoperind ei singuri erorile, ar fi putut crede La una este teoria
invatata la cursmile de metodologie i alta practica asa cum
-
1 Vezi respectiv : Geschichte der Rumanen und ihrer Rultur, Sibiu, 1920 ;
Storia dei Romeni e della loro civilita, Milano, 1928 ; History of Roumania Land,
People civilisation, London, 1925.
www.dacoromanica.ro
rezultä din operile de sintezd,ca una-i profesorul i alta adevärul.

Ceeace ar fi fost nu numai inexact, dar i primejdios viitoarei
desvoltAri normale a istoriografiei romanes,ti. Socotim, intr'ade-
var cA romantismul" istoric, spre a nu-1 califica altfel, trebuie
definitiv inlAturat. El a trait. Explicabil nu insa i scuzabil
in secolul al XIX-lea, iar la noi, chiar panA la räzboi, a§adar
in epoca marilor revendicAri nationale i sociale, cand argumen-
tele 0 justificarile istorice" aveau un pret deosebit, astAzi, in
vremea noastrà de realism, de control general 0. de stransA in-
terdependenta §tiintificA, el nu mai poate fi tolerat. Trebuie,
a§adar, in istoriografie ca 0 in celelalte discipline 0 in general,
in toate domeniile vietii noastre spirituale i materiale, sä cia-
dim pe baze sanAtoase. Usand la o parte §ovinismul, vanitatea,
interesul de clas5. sau de partid precum i suficienta, aproxi-
matia i graba, sä construim temeinic. Vom lucra poate mai
incet, dar clAdirea noasträ va fi din piatrà adevaratd. Va avea
mai putin strAlucire de fatadA poate, dar va fi cu siguranta.
mai trainica. CAci numai adevdrul dureazA. PiindcA numai ade-
várul intrà in ordinea naturalA i permanentä a lucrurilor.
i chiar dacA nu ne-am opri la punctul de vedere exclusiv §tiin-
tific, considerand evenimentele sub unghiul eternitAtii, ci am
adopta pe acela al intereselor noastre speciale i limitate, Inca,
practica adevArului se impune in mcid absolut, ca fiind cea mai
avantagioasà. Mai ales cA nu existA in lume abilitate mai mare
decat adevärul. Convingerea noastrà este ca numai lucrand in
acest fel putem aduce maximum de servicii neamului in mijlocul
cAruia traim §i umanitAtii a cArei parte integrantA suntem.
Bucure§ti C. C. GIURESCU
R1.SUMJ
En 1930, paraissait a Bucarest l'ouvrage intitule Istoria
Romdnilor §i a civilisatiei lor, par M. N. Iorga, professeur a l'Uni-
versite de Bucarest. Cet ouvrage n'est qu'une nouvelle edition,
revue et augmentee, de l'ouvrage publie en francais l'Histoire
des Roumains et de leur civilisation et renferme l'ultime synthese
des recherches de M. Iorga sur le passe roumain. Grace au pres-
tige de l'auteur et au rang gull occupe dans la societe comme
dans la vie de l'Etat roumain, ses publications passent aux yeux
de la grande majorite du public qui les lit et des spécialistes qui
www.dacoromanica.ro
0 NCUA SINTEZA A TRICIA-ULU NOSTRU 197
s'en servent, comme la dernière expression de la verite historique.

Cette observation s'applique tout particulierement a l'Histoire
des Roumains, qui tient, dans l'oeuvre de M. Iorga, une place
de choix. Compose a l'age oü d'ordinaire l'on est parvenu a la
parfaite maturite de ses conceptions et de ses connaissances,
publie au bout de quarante ans de recherches, prepare par une
foule de monographies sur tons les problemes que pose le passe
du peuple roumain, l'ouvrage dont il est question exprime l'a-
pogee des forces scientifiques de M. Iorga et represente, en la
matiere traitee, sa conception la plus recente, fort differente de
celle qu'il avouait, ii y a pres de trente ans, dans sa Gesclzickte
des rumeinischen Volkes. Dans la Preface de la traduction rou-
maine (publiee en 1922) de ce dernier ouvrage, M. Iorga declare
que, s'il avait a reprendre le sujet, il le traiterait selon un systeme"
different. D'oU ii resulte que l'edition roumaine de 1930 exprime
en effet le dernier terme de la pensee de l'auteur.
D'autre part, il n'est point, dans l'oeuvre du celebre profes-
seur, d'ouvrage plus lu ou, tout au moins, de plus repandu : sans
compter ses deux editions francaises (1920 et 1922) et son edition
roumaine (1930), il en existe encore une edition anglaise (1925),
une edition italienne (1928), enfin une edition allemande (1929).
.11 se trouve cependant que cette synthese presente de nom-
breuses lacunes et de graves erreurs. C'est la raison qui nous a de-
termine d'entreprendre l' analyse resumee ici afin de prevenir,
les lecteurs roumains et etrangers d'un ouvrage dont il convient
de se servir avec d'infinies precautions. On va d'abord examiner
le plan de l'ouvrage, ensuite son information, et enfin la methode
de recherche employee par M. Iorga.
L' Histoire des Roumains et de leur civilisation, expose les

evenements suivant le principe chronologique. Cependant le prin-
cipe geographique s'y insinue plus d'une fois, de meme que le
principe dit logique, lequel tente de grouper les faits et les hommes
selon leurs affinites et abstraction faite du temps et de l'espace.
Ainsi, l'expose s'en tient quelquefois a une seule province, la
Valachie, la Moldavie, la Transylvanie (voir ch. V et VI) ; ail-
leurs, il groupe des faits appartenant a des regions et a des
époques differentes (voir ch. V, ou il est rendu compte des
premieres formations politiques roumaines).
www.dacoromanica.ro
Une idee directrice domine l'ensemble, celle de l'unite per-

manente de la nation roumaine a travers les siecles, quelles que
fussent d'ailleurs les formations politiques destinees it l'incarner.
On saisit facilement cette idee dans le cours de l'ouvrage et nous
y voyons le principal avantage du plan suivi par M. Iorga.
1VIais, le meme plan renferme aussi de nombreux et graves
defauts
Le ch. I, la Base territoriale de la nation roumaine, etudie
l'aspect du territoire roumain, dont les apparences variees f or-
ment un tout organique et definit le role particulier que la mon-
tagne et le Danube ont joue dans la vie de la nation. Il n'y est
point question de la situation du territoire roumain sur le con-
tinent, a l'extremite orientale de l'Europe, au seuil du monde
asiatique. Et cependant le fait de cette situation sur le chemin
des hordes ouralo-altaiques et autres, et en meme temps au car-
refour des voies de communication continentales, a ete pour le
passe du peuple roumain d'une importance considerable. 1) De
meme, ii y avait lieu d'insister sur le rtile, dans ce passe, de la
lord& Mieux peut-etre que la montagne (laquelle justement fut
recherchee pour ses forêts), le codru servit aux Roumains de lieu
de refuge pendant le tenebreux moyen-Age. Nous reviendrons sur
cette question.
Au ch. III, intitule la Domination des peuples de la steppe
et portant comme unique sous-titre les Slaves et les Roumains,
on examine a la fois : l'invasion des peuplades germaniques (p. 33-34)
le christianisme daco-romain (p. 35-36), l'etat politique et social
des Daco-Romains a la venue des Barbares (p. 36-37), les bar-
bares de la steppe, Huns et Avares (p. 37-38), l'invasion et l'in-
fluence des Slaves sur les Roumains (p. 38-39), les nouveaux en-
vahisseurs de la steppe, Bulgares, Hongrois, Petchenegues, Coumans
(p. 39-41), le passe des Roumains de la Peninsule Balkanique
jusque vers la fin de la dynastie des Assanides (p. 41-44). A telle
enseigne qu'il est fort peu question (deux pages 1), dans ce chapitre,
du sujet qui, selon le titre, devait le remplir tout entier, et fort
longuement (neuf pages) de tons autres problemes. Car ni les
peuplades germaniques, ni les Slaves ne sauraient etre consideres
comme peuples de steppe", et M. Iorga est bien de cet avis.
1 Le fait a eté relevé par les historiens, et par M. Iorga lui-même, dans
d'autres travaux. Voir, par exemple, ses Points de vue Sur l'histoire du com-
merce de l'Orient au moyen-dge, Paris, 1924, p. 87-110.
www.dacoromanica.ro
Dans ce cas, le titre du chapitre n'est point justifie. Le sous-titre,

Slaves et Roumains, ne l'est pas davantage, car le developpement
qui y repond s'occupe a peine une page du sujet annonce
et, quant au reste (pres de cinq pages), traite de questions dif-
ferentes.
Et cependant le sujet etait d'importance. Quand. Ion Bogdan
affirme qu'il ne peut etre question de peuple roumain avant son
melange avec les Slaves 1, quand M. 0. Densusianu constate
h son tour que l'influence des Slaves sur la langue roumaine fut
plus grande que celle des Germains sur la langue des Gallo-Ro-
mains ou des Italiens 2, quand l'etude de notre toponymie et
de nos institutions prouve a chaque pas retendue et l'intensite
de cette influence, il faut conclure h l'insuffisance de l'unique
page que M. Iorga consacre a cette question. (Ii reservera le meme
espace, p. 140-141, a l'influence italienne, pourtant infime). L'im-
portance d'un probleme se mesure aussi a son etendue dans l'en-
semble d'un ouvrage.
A côte de ce defaut de proportion, des lacunes. Dans un
chapitre consacre a la domination des peuples de la steppe, on
ne peut passer sous silences les Tartares, le dernier et parmi les
mieux caracterises de ces peuples. M. Iorga ne s'en soucie point.
Le ch. V, intitule la Vie politique des Roumains dans les
Principautes, avant la formation d'une civilisation nationale, coin-
porte les sous-titres suivants : La V alachie de Tatul et les for-
mations de la Dobrogea vers l'an woo, La Principaute de tout
le Pays roumain" ; Ddtachement des pays roumains de la Hon-
grie ; Fondation d'une deuxi6ne principautd roumaine en Mol-
davie ; Rivalitd entre la Valachie et la Moldavie au XV-e si&le ;
les Roumains et les Tures.
Si l'auteur a voulu traiter, dans des chapitres isoles, les
époques organiques de l'histoire des Roumains, selon les eve-
nements et les personnalites les plus saillants, la Fondation des
Principautds devait, a elle seule, fournir la matiere d'un cha-
pitre special. C'est là un fait d'une importance trop considerable
dans l'evolution de notre peuple, pour qu'il soit permis de le traiter
sommairement. Au reste, quand on fait les honneurs d'un cha-
pitre special (ch. X) a l'epoque phanariote, le moMs qu'on puisse
faire c'est d'en consacrer un autre a la fondation des Principautes.
1 Istoriogratia romand ,si problemele ei a:tuale, Bucuresti, 1905, p. 2 I.

2 Histoire de la langue roumaine, I, Paris, 1901, p. 286-287.
www.dacoromanica.ro
Admettons cependant qu'il y ait la un element d'appreciation

personnelle de l'importance des evenements et n'insistons pas.
Ce que nous ne saurions admettre, c'est la presence, dans ce cha-
pitre, d'un paragraphe reserve a la Valachie de Tatul et aux
formations de la Dobroudja vers l'an r000. Car enfin ce chapitre
devrait traiter de la vie politique des Roumains dans les Princi-
pautes, done après leur fondation, et on ne voit pas ce qu'y vient
faire l'hypothetique Valachie de Tatul et les autres formations
du debut du onzieme siecle. Ce paragraphe devait figurer au
chapitre IV, oil l'on traite justement de la vie politique des
Roumains avant la fondation des Principautes et la creation des
Domnii et oil l'on decrit les formations d'importance au moins
egale de Litovoi et de Seneslav, d'Ioan et de Farcas.
Nous ne comprenons pas davantage pourquoi l'on annonce
le detachement des pays roumains de la Hongrie, alors qu'il n'est
question que de la seule Valachie ? D'autant plus que le para-
graphe suivant s'intitule la Fondation d'une deuxième principaute
roumaine en Moldavie. Aussi peu heureux nous semble le titre
de l'avant-dernier paragraphe : la Rivalite entre la Valachie et la
Moldavie au XV-e sacle. En fait, on n'y parle point de cette riva-
lite, mais des relations de la Valachie et de la Moldavie avec la
Pologne et la Hongrie. Ce titre s'inspirerait-il de la deuxieme
phrase du paragraphe, oü il est dit que la Valachie n'a point tente
de soumettre par les armes la Principaute voisine et que une
seule fois des troupes valaques penetrerent en Moldavie, afin
d'y remplacer un domn ennemi, Iuga" ? C'est insuffisant pour
rendre raison du titre d'un paragraphe de pres de cinq pages.
Sans compter que dans ce meme paragraphe (p. 80), on nous
.montre les relations amicales ayant existe entre les deux pays, du
temps de Mircea et de Pierre le fils de Alqata. Ii y eut sans doute
rivalite entre Valachie et Moldavie, mais plus tard, du temps
d'Etienne le Grand, et il n'en peut etre question dans ce chapitre V.
Au ch. VI, on examine la Formation de la civilisation rou-
maine dans les Principautes inddpendantes, aux XV-e et XVI-e
sicles. Les paragraphes s'intitulent : Conditions politiques gene'-
rales a l'avènement d'Etienne le Grand ; l'Activite d'Etienne avant
son conflit avec les Turcs, la Succession d'Etienne; la Question
de la Transylvanie au XVI-e siècle; la Decadence politique des
Roumains sous la domination abusive des Tuns.
A notre grande surprise, ce chapitre ne contient absolu-
ment rien de ce qu'annonce son titre. Sur la foi de ce titre, on
www.dacoromanica.ro
s'attendrait a voir exposer le processus de formation de la civi-

lisation roumaine, la maniere dont, au sein des Principautes inde-
pendantes, elle sut combiner les elements empruntes aux ele-
ments autochtones. En realite, le chapitre tout entier ne ren-
ferme qu'un expose de l'histoire politique de ces Principautes,
sans qu'une seule phrase au moins rappelat l'enonce du titre.
Et alors, de deux choses l'une : ou bien 1VI. Iorga prete au terme
civilisation un sens autre que le sens generalement admis, ce qui
d'ailleurs semble peu probable, attendu qu'aux chapitres VII et
VIII il park lui-meme des elements de la civilisation roumaine"
et de son caractere", ou bien le titre de ce chapitre ne convient
point a son contenu. Dans ces conditions, les titres apparaissent
au moins inutiles, mieux meme, ils nous peuvent induire en er-
reur, en nous faisant croire qu'ils se rapportent a tel probleme,
alors qu'en realite ils couvrent une matiere toute differente. Que
dirait-on, par exemple, d'un zoologiste qui annoncerait un cha-
pitre sur les mammiferes, pour y decrire... les papillons ?
Le second paragraphe de ce chapitre, l'Activite d'Etienne
avant son con/lit avec les Turcs, nous inspire une observation d'un
autre genre : ce titre en implique un autre qui viendrait le com-
pleter : l'Activité d'Etienne pendant et aprds son conflit avec les
Turcs. Mais ce paragraphe souhaite n'existe nulle part. En re-
vanche, le second paragraphe nous entretient non seulement de
la vie d'Etienne avant le conflit avec les Tures, comme on s'y
attendait, mais de ce conflit même, et au surplus des batailles
avec la Pologne, voire meme de la mort d'Etienne... et on se
demande encore : a quoi donc servent les titres et la division en
chapitres et paragraphes, si l'auteur lui-meme n'en tient aucun
compte ?
Ce chapitre VI, decidement, abonde en surprises. Que vient
faire le paragraphe sur la Question de la Transylvanie au XVI-e
sidcle dans un chapitre reserve a la formation de la civilisation
ronmaine dans les Principaute's indépendantes?
Mais ii faut en arriver au paragraphe sur la Decadence
politique des Roumains sous la domination abusive des Tuns, pour
que notre etonnement atteigne le comble. L'auteur oublie qu'il
etait tenu par le titre même de son chapitre de s'accuper de la
seule civilisation roumaine dans le cadre des Principautes inde-
pendantes. Comment concilier ce qualificatif avec la domination
abusive du paragraphe incrimine ? Entre le titre general d'un
chapitre et les differents sous-titres de ses paragraphes, ii doit
www.dacoromanica.ro
y avoir un rapport de subordination par quoi seul l'element corn-

mun des paragraphes puisse trouver son expression dans le titre
general. Autrement, on ne fait que grouper des elements dis-
parates sous une enseigne de fantaisie.
Le ch. VII, les Elements de la civilisation roumaine a l' époque
moderne, contient les paragraphes suivants : les Elements popu-
laires de la civilisation roumaine ; Influences byzantines et slavo-
byzantines ; l'Eglise d'Orient et les Rountains ; l'Influence turque
et greco-turque ; Influences occidentales.
Nous croyons qu'au paragraphe des influences occidentales,
il fallait mentionner aussi l'influence hongroise. Quand on con-
sacre toute une page aux Italiens, bien que leur influence sur
le peuple et l'Etat roumains ait ete minime, on ne peut passer
sous silence l'influence hongroise, laquelle s'est exercee aussi
bien sur notre langue que sur la vie urbaine et l'organisation
administrative. N'oublions pas que orcq, hotar, ban, medelnicer,
pdrcdlab sont des termes d'origine hongroise ou transrnis par
les Hongrois, que les noms d'une foule de villes, villages et fleuves
(Sascut, Bacdu, Adjud, Hárldu, Trotiq, Chiojd, Cuejd, Viauf,
etc.) accusent la meme origine, et que, de toute maniere, nous
avons vecu et vivons depuis longtemps dans le voisinage des
Hongrois. La raison nous echappe pour laquelle l'auteur s'est
abstenu de compter l'influence hongroise au nombre des influences
subies par le peuple roumain. Le silence supprimerait-il done
les faits ?
Le ch. VIII, le Caractere de la civilisation roumaine au XV-e
siecle, se divise en trois paragraphes : la Civilisation roumaine
aux XV-e et XVI-e siecles. Les Formes politiques ; L' Art Rou-
main aux XV-e et XV I-e siecles ;les Debuts de la littérature roumaine:
Logiquement, il faudrait d'abord montrer les elements cons-
titutifs d'une civilisation, avant d'en definir le caractere. On
ne comprend done pas pour quelle raison les formes politiques,
c'est-h-dire, selon M. Iorga, le domn, les boyards, les paysans,
font partie de ce chapitre, et non pas, en tant qu' elements de la
civilisation, du chapitre precedent. D'ou vient que les classes
sociales constituent un caractere de notre civilisation, alors que
l'organisation administrative n'en est qu'un simple element? Et
pourquoi la domnie serait-elle un des caracteres, quand l'orga-
nisation de l'eglise est consideree comme un element ? Ces dis-
tinctions semblent bien subtiles, a moins qu'el'es ne soient sim-
plement arbitraires.
www.dacoromanica.ro
0 NOVA SINTEZA A TRECUTULUI NOSTRU 203
Nous croyons qu'il convenait de rassembler dans le cha-

pitre precedent tous les elements de la civilisation (il faudrait
dire : de la civilisation et de la culture) dans un tableau complet
(organisation de l'Etat, vie economique, classes sociales, organi-
sation militaire, art, litterature, eglise, etc.). Dans cette hypo-
these, le chapitre VIII, ou l'on essaie de caracteriser cette civi-
lisation et cette culture, eUt eté reserve a la question de savoir
quels sont les elements transmis au peuple roumain par les races
qui l'ont engendre, quels sont les elements empruntes aux
voisins, quel est le rapport de ces deux categories de valeurs,
quelle fut enfin la resultante de leur melange. Sur la base de
cette analyse, il devenait possible de caracteriser reellement notre
civilisation" et d'en montrer le degre d'originalite.
Comme nous l'avons fait pour les chapitres precedents,
nous deplorerons ici encore l'absence de rapport logique entre
les titres du chapitre et de ses differents paragraphes. Quand
un chapitre s'intitule le Caractere de la civilisation roumaine
au XV-e siecle, ii ne peut traiter dans ses paragraphes de la
Civilisation roumaine aux XV-e et XVI-e siecles, ni de l'Art
roumain aux XV-e et XVI-e siecles", car, mieux encore que
les autres notions, les chiffres demeurent constants et inde-
formables... Quelque liberte que l'on accorde a un auteur,
il est difficile de lui conceder celle de fondre deux siecles en un
seul.
Au ch. IX, le Developpement de la civilisation youmaine
aux XVI-e et XVII-e siecles, ses consequences politiques, on en-
visage : l'Epopie de Michel-le-Brave; les Chevaliers roumains apres
la utort de Michel; le Developpentent de la litte'rature roumaine
au XVII-e sack; la Vie de cour et le prestige imperial des Prim-
cipautes youmaines. L'Epoque de Constantin Brancovan.
II existe, sans doute, une relation entre la vie politique
d'un pays et sa civilisation : l'une influe sur l'autre, et quelque-
fois même la determine. Cependant, quant a notre peuple, II
semble difficile de presenter l'histoire politique des XVI-e et
XVII-e siecles comme une consequence du developpement de
notre civilisation, comme le vent le titre du chapitre. D'ailleurs
la matière meme traitee dans ce chapitre en dement le titre, puisque
ses deux tiers environ se rapportent a l'histoire politique et un
tiers seulement a la civilisation (et a la culture, dirons-nous). Ii
fallait donc inscrire dans le titre, non point ses consequences poli-
tiques, mais : l'Histoire politique de ces deux siecles. Nous obser-
www.dacoromanica.ro
verons du reste que l'on n'y parle que des trente dernieres annees
du XVI-e siècle, et encore bien sommairement. Ii n'est point
d'exemple d'un siecle compose de trente ans. Une fois de plus, il
faut modifier le titre et l'accorder avec le contenu reel du chapitre.
Meme observation quant au titre du ch. XI, la Renaissance
roumaine au XI X-e sikle avant l'Union des Principautes, dont
le dernier paragraphe raconte cependant cette Union et meme
s'intitule en consequence. Le ch. XII, la Renaissance roumaine
au XI X-e sikle grace a l'ide'e nationale militante, aprs l'Union
d3s Primipautes merite le meme reproche. Ses deux derniers pa-
ragraphes : la Renaissance nationale du peuple roumain et la Rea-
lisation de l'unite nationale sous Ferdinand I-er conduisent le recit
jusqu'à nos jours, et comprennent par consequent les trente an-
'lees de notre siecle. Nous repetons encore, au risque de lasser
le lecteur : il faut corriger le titre. J'estime, d'autre part, que
l'epoque qui debute en 1914, celle de la preparation, de l'ac-
tion et des consequences de la guerre pour l'unite nationale de-
vait fournir matiere a un chapitre separe, tant elle marque par
l'ampleur et l'importance de ses evenements politiques, sociaux
et economiques.
Resumant les observations que nous venons de faire sur
le plan de l'ouvrage, nous concluons : L'expose se developpe en ge-
neral selon le principe chronologique, mais les principes geogra-
phique et logique s'y insinuent egalement. La nation roumaine
est consideree comme une unite independante des organismes
politiques qu'elle a crees au cours de son evolution. C'est ce qui
permet a l'auteur d'exposer d'une maniere synchronique les eve-
nements des Principautes et de Transylvanie. Certains problemes
importants de notre passe n'ont point ete traites, ou l'ont ete
d'une maniere sommaire et insuffisante. D'autre part, la division
du plan en chapitres et paragraphes nous apparait trop souvent
arbitraire et erronee. Trop souvent encore le titre des chapitres
s'accorde mal avec leur contenu, comme avec les titres des pa-
ragraphes. Le defaut de concordance implique quelquefois la na-
ture meme du sujet traite, mais le plus souvent les limites dans
le temps et l'espace de ce sujet. Tout cela justifie cette conclu-
sion que, pour l'auteur, la division en chapitres et paragraphes
a joue souvent un role de pure forme, plutôt qu'un rOle orga-
nique. En d'autres termes, non seulement le sujet n'a point inspire
le plan choisi, mais ce plan s'est superpose au sujet d'une maniere
artificielle, au point de nous faire croire qu'il fut impose a l'au-
www.dacoromanica.ro
teur plutOt par des convenances typographiques tradition-

nelles.
Certains lecteurs jugeront peut-etre excessive notre insistance
sur le plan de cet ouvrage. Ii faut cependant songer que, dans un
travail de synthese historique, le plan ne joue pas un simple role
formel, dicte, comme dans les manuels, par des considerations
pedagogiques, mais un rOle organique, et devrait exprimer tres
exactement la logique interne de l'ouvrage. Car le plan resulte
de la nature intime du probleme traite I sa realisation, c'est-h-
dire sa division en chapitres et paragraphes se trouve deter-
minee par les donnees elementaires du probleme, par l'impor-
tance relative de ces donnees, comme par la relation qui les unit.
Si bien qu'un accord profond doit regner entre le fond d'une
question et le plan de son expose. Et quand il s'agit d'une oeuvre
capitale comme l'Histoire des Roumains et de leur civilisation, cette
liaison organique entre le fond et le plan doit s'imposer avec
l'evidence la plus parfaite. Iron l'ampleur de cette premiere
partie de notre analyse.
II
Quant a l'information employee et a la methode de recherche
suivie dans l'ouvrage examine, voici les conclusions qui se dé-
gagent de notre analyse.
Sous le rapport de l'information, l'ouvrage de M. Iorga
presente des lacunes considerables et surprenantes. Considera-
bles, puisque une serie de sources de premiere main et de mono-
graphies essentielles n'ont point ete mises a contribution. De là
vient que certains problemes capitaux de notre passe ne recoivent
qu'une solution inexacte ou incomplete. Lacunes surprenantes,
d'autre part, attendu que les sources aussi bien que les etudes
en question demeurent parfaitement accessibles et a la portee
de chacun. La collection de Documents Hurmuzaki, Arhiva isto-
ricci de Hasdeu, Catalogul manuscriselor grecesti de Litzica, Le-
topisetele slavonesti edites par Ion Bogdan, Surete i Izvoade de
Ghibanescu, autant de publications fondamentales et d'un emploi
courant pour quiconque travaille dans le domaine de l'histoire
des Roumains. Mais notre etonnement augmente quand nous
voyons M. Iorga negliger jusqu'aux sources publies par lui-meme,
telles, par exemple, les indications chronologiques relatives a
plusieurs princes phanariotes (dans Studii i Documente, vol. XXII),
www.dacoromanica.ro
celles qui se rapportent a la fin du regne de Pierre Rare§ (dans

Hurmuzaki, Documente, vol. XV, et dans Studii i Documente,
vol. XVI), ainsi que l'information relative au tribut demande
a Etienne-le-Grand par le Sultan (dans Acte ci Fragmente, III).
D'autre part, M. Iorga neglige une foule de resultats non
contestes, obtenus par les monographies et les syntheses pu-
bliees, tant en Roumanie qu'à l'etranger, pendant les trente
dernieres annees. Ainsi, quant a l'ethnographie de la Dacie, l'au-
tear fait abstractoin de l'article de Kretschmer sur les Sarmates,
publie en 1920 dans la Real-Encyclopeidie der classichen Altertums-
wissenschalt. S'il avait tire parti de cet article, il eit evite l'erreur
tout simplement compromettante, relative a l'anciennete des
Sarmates dans la Dacie. Pour ce qui est des villes greco-romaines
de la Scythie Mineure, l'auteur n'a point utilise le Memoire de
Vasile Parvan, Histria IV, publie dans les Anna les de l'Academie
Roumaine (Memoires de la Section Historique, t. XXXVIII), ni,
quant aux richesses de Decebal et des Daces, l'article si suggestif
de M. J. Carcopino, Les Richesses des Daces et le redressement
de l'empire romain sous Trajan, insere, en 1924, au premier tome
de la revue Dada. Dans sa tentative de caracteriser le latin vul-
gaire et l'heritage latin de notre langue, M. Iorga n'a tenu aucun
compte du travail fondamental de M. Ovide Densusianu, Histoire
de la langue roumaine, publie des 1901, et quant a l'Origine des
Roumains, il ignore completement l'oeuvre qui porte le meme
titre, de M. Al. Philippide, comme si le labeur de cet erudit n'avait
rien produit de positif.
Les conclusions auquelles M. Iorga aboutit quant a l' e'tablis-
sement des peuples germaniques en Dacie et a leurs relations avec
les Daco-Romains s'expliquent par le fait qu'il a traite d'une fawn
absolument sommaire, non seulement les sources relatives a cette
question, mais encore les etudes fondees sur ces sources. Comme
si, par exemple, les exagerations manifestes que renferment les
travaux de M. C. Diculescu devaient nous empecher de profiter
de la partie positive d'une etude.
I,es affirmations inexactes au sujet de l'envahissement de
nos provinces par les Tartares n'eussent point ete possibles, si M.
Iorga s'etait livre au prealable, non seulement a un examen cri-
tique du materiel documentaire, mais encore a la lecture attentive
des etudes, dont quelques-unes tres anciennes, relatives a ce
probleme. (Voir Rev. Ist. Rom., II (1932), p. 2-5). S'il avait con-
suite au moins une seule des deux monographies, Capitulaiile
www.dacoromanica.ro
Moldovei cu Poarta Otomand de Constantin Giurescu, publiee en

1908, ou Ste/ an cel Mare de I. Ursu, publie en 1925, il se firt
bien garde d'avancer qu'Etienne le Grand n'a peut-etre jamais
paye un tribut aux Turcs avant 1475. Et l'inspection rapide de
l'excellent Dictionnaire de Tiktin ent empeche les etymologies
fantaisistes qui s'accumulent dans le chapitre Eldments de la
civilisation roumaine a l' epoque moderne. Les conclusions certaines
qui se degagent du travail Curtea domneascd din Arge,s, publie en
1923, n'ont modifie que dans une trop faible mesure les vues de
M. Iorga, celui-ci s'en tenant, quant a cette idee fondamentale du
caractere paysan de nos premiers princes regnants, a ses anciennes
conclusions. Meme remarque quant a l'idee que M. Iorga maintient
sur nos classes sociales, faute d'avoir mis a contribution les etudes
de Constantin Giurescu, V echimea rumdniei in Tara-Ronaineascd
gi legdtura lui Mihai Viteazul, Despre rumdni et Despre boieri,
publiees en 1915-1920. L'erreur d'interpretation du caractere de
la clause relative aux colons du traite de Mihai avec Sigismond
Báthory s'explique de la meme maniere. Notre etude Organizarea
financiard a T drii Romdne0i in epoca lui Mircea cel Bdtrdn,
publiee par l'Academie Roumaine en 1927, n'a pas eu la chance
d'empecher l'affirmation inexacte de M. Iorga au sujet de la
cession du droit de dijma par le Domn aux boyards, dans les
premiers temps de la Principaute valaque.
Nous pourrions allonger cette liste. Mais ce qui vient d'etre
dit ne suffit-il pas a justifier cette affirmation que M. Iorga a
onus de considerer une foule de resultats obtenus par l'historio-
graphie rournaine depuis trente ans ? Cependant, caracteristique
entre toutes, sous ce rapport, est l'ignorance des conclusions de
certains travaux que M. Iorga non seulement connait, mais qu'il
cite meme quelquefois dans son ouvrage et qu'il qualifie d'une ma-
niere fort elogieuse. C'est, par exemple, le cas de Getica de Vasile
Parvan, etude qui traite de facon fondamentale", selon l'ex-
pression de M. Iorga lui-meme, le probleme de la civilisation
primitive, de caractere general, sur le territoire carpatho-danu-
bien, ce qui pourtant n'empeche nullement le meme M. Iorga
d'affirmer que les Daces sont postirieurs en Dade aux Sarmates,
dont le nom se retrouve deja dans celui de Sarmizegetusa. C'est
encore le cas de notre etude relative aux grandes dignites roumaines
aux XIV-e et XV-e siecles, que M. Iorga juge comme la premiere
etude solide et complete sur nos anciennes institutions", mais
dont il prefere ignorer les conclusions, ce qui le condamne a re-
www.dacoromanica.ro
peter d'anciennes erreurs. Le travail de M. Al. Lapedatu sur

Vlad Calugärul n'est point plus favorise. M. Iorga le tient pour-
tant pour une monographie parfaite", sans que cette appre-
ciation flatteuse l'ait incite a s'en servir pour corriger l'erreur
de chronologie, conservee dans sa synthese, au sujet de la fin du
regne de Vlad.
S'il neglige les conclusions des autres, M. Iorga neglige
aussi les siennes propres, ce qui montre bien la qualite assez spe-
ciale de ses methodes de documentation. Dans son Memoire Int-
periul Cumanilor i*, Domnia lui Basarabd, publie en 1927, M. Iorga
affirmait que des relations etroites avaient existe entre Rou-
mains et Coumans et que, a en juger d'apres l'influence que ces der-
niers avaient exercee sur les Hongrois, il est permis de leur at-
tribuer une influence au moins aussi considerable sur les Ron-
mains. Et voici qu'à peine deux ans plus tard, dans l'Histoire
des Roumains et de leur civilisation, tout en citant et en utilisant
par ailleurs son propre memoire, il nous est dit que les Petche-
negues et les Coumans etaient restes completement isoles dans
leurs camps au milieu du desert et de la steppe", et par conse-
quent incapables d'exercer une influence sur les autochtones.
Autre exemple : dans Istoria lui Stefan cel Mare pentru poporul
roman, publiee en 1904, M. Iorga raconte que le vaillant prince
moldave a bien paye aux Turcs le tribut de 2000 ducats, que
deja son predecesseur Pierre Aron s'etait engage de payer. Mais,
oubliant ce qu'il avait affirme dans sa monographie, M. Iorga nous
confie, dans sa synthese, qu'Etienne n'a peut-etre jamais paye de
tribut avant la guerre de 1475-1476. Encore un exemple : dans
Istoricul ConstituOei romane01, publie en 1923, M. Iorga, tenant
compte des decouvertes archeologiques de Curtea de Arge§, re-
nonce a son ancienne conception du domn-paysan : Il est evi-
dent que, vu son costume, le maitre d'Arge§ ne pouvait Etre un
simple grand paysan. Il existait une domnie ayant des relations
avec les dynasties etrangeres, des Piastes, par exemple....
Il existait donc une dynastie entouree d'une classe dominante
Dans ces conditions, je dois attenuer le caractere paysan que
j'attribuais aux premiers Domni roumains des montagnes d'Arge*".
S'il en est ainsi, comment le meme auteur peut-il encore sou-
tenir et, qui plus est, dans une synthdse datant de 1930, que les
premiers voevodes valaques ne furent que de simples princes
paysans" ?
www.dacoromanica.ro
M. Iorga, on le voit, neglige, dans sa synthese, jusqu'aux

resultats de ses propres travaux. Faut-il encore s'etonner qu'il
veuille ignorer la contribution des autres historiens ? Quoi qu'il
en soit, nous croyons avoir prouve que, soit directement tiree
des sources, soit indirectement des monographies, l'information
de M. Iorga presente des lacunes considerables et surprenantes.
Dans le meme ordre d'idees, ii convient de relever, non
sans regret, la qualite de son information geographique, ethno-
graphique et philologique. On ne peut, certes, exiger d'un his-
torien qu'il firt aussi un specialiste de ces trois disciplines ; mais
il est un minimum de connaissances et de preparation indispen-
sables a quiconque se livre a des recherches historiques, et cela,
en raison des rapports organiques qui lient l'histoire aux dis-
ciplines nommees. La synthese notamment qui embrasse le passe
tout entier d'un peuple, ne se peut concevoir sans ce minimum
d'initiation geographique, ethnographique et philologique. Affir-
mer dans un ouvrage qu'il existe un contraste saisissant entre
le climat de la Moldavie et celui de la Valachie, que les vallees
olteniennes, d'une orientation toute differente de celle des val-
lees valaques, jouissent d'un climat mediterraneen, que toutes les
rivières de Valachie tracent une belle ligne droite, que, jadis, la
Dobroudja etait comprise dans la meme formation geographique
que la Valachie et meme que la Moldavie, que cette province
se trouve toute el-Akre au nord de la depression Cernavoda-Cons-
tantza, que le Danube se jetait jadis dans la Mer par la vallee
Carasu, que la rive droite du Danube panonien manque comple-
tement d'affluents, que, au-dela de Budapest, le grand fleuve
risque audacieusement sa grande cascade vers le sud, indiquer en-
suite faussement l'emplacement des villes grecques de la Scythie mi-
neure par rapport aux villes d'aujord'hui, etablir des routes inexis-
tantes et, pour couronner cette serie d'erreurs, situer dans les
montagnes du Pinde des evenements qui se sont passes dans les
Balkans tout cela montre jusqu'à l' evidence que M. Iorga
meprise le minimum de notions elementaires a defaut des-
quelles il est impossible de preciser le cadre geographique de
revolution d'un peuple. Sous le rapport des connaissances eth-
nographiques, des affirmations comme celle-ci ; ranthropologie
et l'ethnographie ne constatent point chez les Roumains l'exis-
tence du type slave, mais du type thrace seulement, brun, de
petite taille, a la figure vivace et au teint clair", l'abstraction
faite des temoignages anciens sur le type anthropologique dace,
*
www.dacoromanica.ro
l'attribution du qualificatif errant" a l'activite des patres, la

surestimation du role de la montagne et la sousestimation de
celui de la foret dans le passe des Roumains, toutes ces propo-
sitions insoutenables prouvent qu'ici encore la preparation de
M. Iorga demeure insuffisante. Elle ne se presente guere mieux
dans le domaine philologique. Les etymologies inexactes que
notre auteur attribue aux termes usuels pahar, ovds, dobdndd,
sabie, cositor, hdrtie bien que les etymologies exactes de ces
termes fussent connues depuis longtemps l'explication, fau-
tive au point de vue linguistique, qu'il donne des termes terra
et pavimentum, l'origine scythique, aucunement prouvee, qu'il
suppose aux noms Oituz et Ghinte, et surtout les affirmations
incroyables que les termes relatifs a l'agriculture seraient slaves,
qu'en revanche les noms d'animaux, sans exception, viendraient
du latin, et que l'apport linguistique slave n'a fait tout au plus
que nuancer, souvent meme simplement dedoubler notre fond
primitif, toutes ces erreurs visibles attestent que des faits es-
sentiels de la philologie roumaine echappent a M. Iorga.
Ii faut conclure. En 1898, dans une de ses lecons d'ouverture,
quant a la maniere d'ecrire l'histoire, M. Iorga disait : La con-
naissance insuffisante du materiel documentaire fait aboutir a
une verite incomplete, et le livre qui renferme une verite de ce
genre est un livre ephemere. Quant a celui qui entreprend tin
ouvrage sans cette preparation laborieuse, mais indispensable, il
peche soit par inconscience, soit, et c'est un cas plus rare, par
manque d'honneteté" 1 Nous n'avons rien a ajouter a ce ju-
gement.
Si l'on considere maintenant l'interpretation du materiel
historique, tel qu'il est, l'analyse de l'ouvrage de M. Iorga con-
duit encore a toute une serie d'observations. Notre auteur s'abuse
souvent sur la signification des documents historiques dont il
se sert, et il en tire des conclusions inexactes. Ainsi, M. Iorga
presente dans la meme lumière les rois daces Dromichete, Oroles,
Ziraxes, comme s'il s'agissait de personnages de la meme impor-
tance. En fait, Dromichete est de beaucoup superieur aux au-
tres, tant sous le rapport de l'etendue territoriale qu'il comman-
dait que sous celui des victoires militaires. L'affirmation n'est
point juste que la puissance de ces trois rois avait son centre
dans les Balkans, car elle ne convient nullement a Dromichete,
1 Generalitali cu privire la studiile istorice, Vàlenii de Munte, 1911, p. 76.
www.dacoromanica.ro
pas plus, selon toute vraisemblance, qu'à Oro les. Il n'est pas vrai
. davantage qu'il y ait eu la misere royale" a Sarmizegethusa. Les
sources anciennes parlent des richesses immenses qu'y trouverent
les Romains apres leur conquête. De même, on n'acceptera pas
l'affirmation que la Dacie fit restee en dehors des etablisse-
ments germaniques. L'examen sans idees preconcues des sources
de l'epoque conduit a des conclusions opposees. Egalement fau-
tive l'opinion que les Petchenegues et les Coumans n'auraient pas
eu de relations avec nos ancetres, ayant demeure completement
isoles dans leurs camps au milieu du desert et de la steppe." Par
ailleurs, il est impossible qu'un seul personnage Tatos dit aussi Halis
devienne, par un simple acte de volonte, double : Talus et Halis.
Le non payement du tribut par Basarab s'explique, chez M.
Iorga, par le fait, que ce voevode se sentait souverain de droit
moderne d'un territoire determine, habite par sa seule nation",
alors qu'en realite la raison en est toute autre. Pareillement, on
affirme que le meme Basarab a ete attaque par le roi en per-
sonne dans les montagnes de Muscel ; en realite, l'armee royale
a penetre dans le pays par Severin, a parcouru l'Oltenie, est
arrivee a Arges, et c'est alors que la retraite commença. Ii ne
peut Etre question d'une attaque de Charles-Robert dans les mon-
tagnes de Muscel. La qualification de la paix proposee par Ba-
sarab comme feinte" n'est en rien justifiee ; la source essentielle
relative a ces evenements, la chronique magyare, laquelle n'est
nullement suspecte de partialite pour notre voevode, non seu-
lement ne songe a accuser Basarab, mais au contraire accable
Charles-Robert, que seul l'orgueil a empêche d'accepter la paix
offerte par le prince valaque "avec grande humilite et a l'hon-
neur du roi" et par des ambassadeurs dignes d'honneur".
A propos encore de cette campagne, ce n'est pas le voe-
vode de Transylvanie qui installa Nicolas comme Ban de Severin,
ainsi que l'affirme M. Iorga, mais le roi Charles-Robert lui-meme :
la source citee ne laisse aucun doute a cet egard. En second lieu, la
personne a qui fut confie le Severin, n'a rien a voir avec Nicolas,
fils d'Ivanco", comme par tine nouvelle erreur le croit M. Iorga,
il s'agit en realite de Dionyse, fils de Nicolas, petit-fils d'Ivanco",
comme l'indique explicitement la même source. La somme de
7000 marks d'argent dont il est question en 1330 ne represente
nullement le tribut, comme le vent l'auteur de la synthese, mais
l'indemnite de guerre qu'en dehors du tribut Basarab proposait
a Charles-Robert. La fondation de la Metropolie valaque, on le
www.dacoromanica.ro
sait avec certitude, est l'oeuvre de Nicolas-Alexandre et ne peut

etre attribuee au vainqueur de Posada, comme le fait M. Iorga.
Tout aussi inexacte est son affirmation quant au maintien de
l'orientation politique de Basarab vers l'Occident ; le secours que
lui pretent les Tartares dans la guerre de 1330 prouve, au con-
traire, une orientation vers l'Orient, explicable d'ailleurs dans
les circonstances oii s'etait fonde au detriment de l'Etat ma-
gyar l'Etat de Valachie. L'interpretation que donne M. Iorga
au titre grand voevode de toute la Tara Romaneasca", comm e
grand voevode de la Romnanie" toute entiere, c'est-h-dire de
tout le territoire que la colonisation etrangere n'avait pas en-
core atteint et qui n'avait d'autres limites que les seules condi-
tions geographiques", est inadmissible. En realite, ce titre corn-
prend la denomination byzantine Nyypoaixtx, et non celle, au-
tochtone, de Tara Romdneascd; quant a l'attribut toute", il
represente une formule de chancellerie generalisee dans toute
l'Europe du sud-est. L'explication n'est guere plus vraie que la
notion necessaire, indispensable de l'Empereur" nous a empeche
au moyen-age de poursuivre ces aventures royales et imperiales
qui avaient coilte aux Bulgares et aux Serbes leur sang le plus
cher". Si nous n'avons pas tente de gagner une domination de
caractere imperial ou royal, cela s'explique par des facteurs d'une
nature bien moins ideale, comme nous l'avons montre a l'endroit
respectif. Tout aussi inexacte et pour des raisons analogues, l'ex-
plication que la conscience d'un seul droit politique (celui de
Rome !), necessairement legitime dans le sens traditionnel, permit
aux Roumains de conserver leur conception de l'Etat sous la
forme modeste d'un Voevodat paysan." Malgre la decision de
M. Iorga, nos dignites n'accusent pas toutes une origine by-
zantine ; le vornic decele une influence magyare, le spatar pour-
rait etre de creation roumaine, (de spatd), ainsi que certaines
autres dignites comme etrar, portar, pitar, ploscar. La pre-
sentation du voevode, ce <<paysanD couronne et vetu de pourpre",
comme un veritable autocrate, accoutume a disposer sans autre
forme de procés de la personne et des biens de ses sujets" est
inexacte ; elle ne s'accorde nullement avec les conclusions que
revele l'analyse du droit coutumier en matiere de justice et de
propriete, ni avec les connaissances que nous possedons sur la si-
tuation de la classe des boyards. Inexacte encore la presentation
de ces boyards, que rien d'essentiel" n'aurait distingue des
paysans, alors qu'en realite une difference fondamentale separait
www.dacoromanica.ro
les uns des autres, les premiers etant des hommes libres, les au-
tres point. Ils different encore au point de vue de la propriete
terrienne : les boyards sont tous proprietaires, tandis que, dans
leur grande majorite, les paysans ne le sont pas. L'identification
des curteni" avec des mercenaires apparait, non seulement
comme inexacte, mais comme profondement blessante. Jamais
les curteni" n'ont ressemble a des mercenaires ; ils n'ont jamais
recu de salaire pour leurs services, mais, proprietaires terriens
et ranges dans une organisation miitaire speciale, ils formaient
l'un des elements fondamentaux et permanents de l'ancienne
armee nationale. Que les rumani" ou vecini" aient constitue,
aux deux premiers siecles de notre vie d'Etat, une minorite parmi
les habitants des villages, comme le vent M. Iorga, voila une
nouvelle erreur. Ils constituaient en realite la couche la plus nom-
breuse du pays et, comme tels, ne pouvaient avoir l'origine etran-
gere que leur attribue M. Iorga. Ii y avait sans doute des etran-
gers parmi eux, mais la qualite d'autochtone, surtout en Vala-
chie, ne saurait leur Etre contestee. La clause relative aux ru-
mâni" ou vecini" dans le traite conclu par Michel le Brave
avec Sigismond Báthory ne signifie nullement leur enchainement
legal a la glebe, comme le croit M. Iorga. Elle prevoit sim-
plement la restitution des colons qui abandonneraient clandes-
tinement la terre de leur maitre. Elle n'introduit done aucune
innovation et on ne peut affirmer a son sujet qu'elle abolit la
liberte des paysans", ni qu'elle les reduit a la condition de serfs,
a la maniere de ,l'Occident".
Enfin, dans un tout autre ordre d'idees, ii faut relever cette
opinion de M. Iorga que la critique litteraire de Titus Maio-
rescu aurait ete impitoyable et sans horizon", opinion d'une
injustice si flagrante, qu'elle tombe d'elle meme.
Toutes ces interpretations fautives ne s'expliquent pas de la
meme maniere. Quelques-unes viennent de la lecture trop rapide
ou superficielle des documents historiques. L'expose du conflit
qui mit aux prises Basarab et Charles-Robert en est l'exemple le
plus frappant. Dans d'autres cas, celui de l'interpretation du
titre Domn a toatä Tara Romaneasc6" en est le type, l'erreur
s'explique par le fait qu'au lieu de s'en tenir strictement
a la source utilisee et d'en tirer les seules conclusions qui s'y
trouvent vraiment renfermees, M. Iorga y introdnit des apprecia-
tions subjectives et des hypotheses sans fondement reel. Enfin,
dans la plupart des cas, la cause de l'erreur reside dans l'appli-
www.dacoromanica.ro
cation d'un jugement historique errone aux faits presentes par

les sources. Quoiqu'il en soit, notre conclusion demeure invariable :
l'oeuvre de synthese de M. Iorga renferme une foule d'erreurs
d'interpretation historique, qui imposent a l'intelligence du lec-
teur une image deformee de notre passe. Il est curieux de re-
marquer que plusieurs des faits incrimines avaient fourni a M.
Iorga, dans d'autres travaux, des conclusions justes. C'est le cas
du tribut paye aux Tures par Etienne le Grand avant la cam-
pagne de 1475, tribut dont M. Iorga reconnait l'existence, dans
sa monographie sur le grand voevode, pour la nier dans sa syn-
these. Meme aventure lui est arrivee quant a l'anciennete de nos
grandes dignites. Dans un compte-rendu publie par NI. Iorga
dans Revista I storied de 1926, plusieurs de ces dignites sont
presentees comme anterieures a la fondation de l'Etat, anterieures
même a l'invasion des Tartares, et meme comme datant pent-
etre du XI-e siecle, tandis que, dans la synthese, il est dit d'une
maniere generale que l'institution de ces dignites n'a eu lieu
qu'apres la fondation. Même contradiction quant au sens du
terme ruman", interpret& d'abord, de façon exacte, dans un
article de 1919, comme terme de depreciation sociale, d'inf&
riorite dans la vie nationale", et traduit de facon fautive, dans
la synthese, comme simple Roumain, sans aucune qualite so-
ciale". Relevons enfin la contradiction facheuse entre l'appre-
ciation juste de la critique de Maiorescu, dans I storia literaturii
ronuinqti n veacul al X I X-lea, et l'injustice, a base, parait-il,
de ressentiments personnels, dont on use a son egard dans l'ou-
vrage de synthese. Autrement dit, evolution regressive, de l'exac-
titude a l'inexactitude, et non inversement, comme il arrive gene-
ralement dans le developpement normal d'une activite scienti-
fique.
Cepedant un phenomene encore plus grave se produit, bien
fait pour desorienter completement le lecteur : la presence, dans
ce seul ouvrage de synthese, de deux jugements contraires sur
un seul et meme fait. Ainsi, les termes agricoles roumains sont
d'origine slave, dans le chapitre III et latine, dans le chapitre VII.
Le fondateur de la Moldavie s'appelle Sas, a la page 72, mais
s'appellera Drago dans la table chronologique des princes reg-
nants. Vlad, le rival de Mircea, regne, au chapitre V, jusqu'en 1397,
alors qu'à la table chronologique jusqu'en 1395 seulement. Les
premiers voevodes n'etaient que simples princes paysans, conti-
nuant la tradition imperiale dans sa forme la plus modeste" ;
www.dacoromanica.ro
mais, en meme temps, Basarab le fondateur, c'est-h-dire le pre-

mier voevode en personne est enterre le front ceint du diademe,
en costume de pourpre seme de perles, boutonne de boutons d'or
graves aux armes du pays, et portant une ceinture qui s'acheve
en boucle ouvragee d'or fin." Constantin Brancovan est doue
d'une pensee claire, d'une volonte sfire", mais represente, en
meme temps, le type le plus parfait" d'une societe dominee
par une prudence excessive quand ii s'agissait de prendre une
decision, tergiversant, negociant, revenant jusqu'au dernier mo-
ment sur ses decisions, touj ours pret a se feliciter de son retard,
a se repentir d'avoir presse le pas." Les Tartares font subir it la
Moldavie une devastation fondamentale" ; ce crime pourtant
n'inspire au pays, a en croire M. Iorga, qu'une simple emotion".
Pendant l'epoque phanariote, les boyards autochtones ne tentent
que tres rarement d'intriguer contre les personnes qui jouissaient
de la faveur ottomane." Cependant, a la page suivante, on nous
dit que les Princes phanariotes ne voyaient dans les boyards des
grandes familles autochtones que des rivaux prêts a saisir la pre-
miere occasion pour reprendre ce qu'avait usurpe l'etranger."
Et, quatre pages plus loin, on affirme encore qu'à cette epoque-là,
le Prince etait perpetuellement menace par des intrigues".
Nous parlions plus haut d'evolution regressive ; ici, le quali-
ficatif convenable nous echappe. Touj ours est-il que la coherence
n'est point la vertu dominante de la synthese de M. Iorga.
Quant a la methode historique employee par M. Iorga,
l'analyse de son ouvrage abonde egalement en revelations curieuses.
1. M. Iorga affirme souvent sans l'appui d'aucune preuve.
Nous rangerons dans cette categorie l'origine scythique" des
noms Ghimes et Oituz ; le titre de simple capitaine royal" qu'il
accorde a Sas, le fondateur" de la Moldavie ; la presence des
Sarmates en Dacie avant les Daces ; la penetration des armees
romaines en Dacie par les Portes de fer, pour la premiere cam-
pagne, par la vallee du Jiu, pour la seconde.
2. Ailleurs, M. Iorga presente ses hypotheses comme des cer-
titudes et passe sous silence, sans aucune explication, l'opinion des
autres historiens. Telle par exemple, la denomination HA KIII1A013'1;
øü notre auteur vent voir la designation de Harlan, bien que
l'identification avec Ghindkanii, proposee par Ion Bogdan et
par M. Ilie Minea, soit plus probable. Mais, pour des cas de ce
genre, on peut supposer que M. Iorga ignore les opinions ou les
interpretations differentes de la sienne. Cependant aucune excuse
www.dacoromanica.ro
n'est admissible lorsque, sans qu'il daigne discuter, le celebre

historien declare purement et simplement qu'il conserve son an-
cienne opinion erronee, faut-il ajouter sur telle ou telle
question, malgre les arguments contraires invoques par d'autres
chercheurs. Un cas typique : la chronique faussement atribuee
par M. lorga a Constantin Capitanul Filipescu.
3. Une autre insuffisance de sa methode consiste dans les
generalisations injustifiees. M. Iorga excelle en eff et a etendre,
sans verification prealable, sur le tout des observations valables
pour la partie seulement. C'est la une maniere de metonymie que
l'histoire ne saurait disputer a la poesie. Voyez1 par exemple, ce
qu'il avance quant a l'anthropologie et a l'ethnographie, qui ne
constateraient chez les Roumains que l'existence du seul type
thrace, brun, de petite taille, etc.
Bref, consideree sous le rapport de l'interprétation histo-
rique de l'information, c'est-h-dire des regles de methode qu'il
faut suivre pour aboutir a des resultats certains, la synthese de
IVI. Iorga apparait comme extremement vulnerable. Les erreurs
y sont si nombreuses et si graves, elles s'attachent a des pro-
blemes d'une importance si grande pour notre passe, que la con-
fiance du lecteur dans le serieux, exige tout particulièrement
d'un ouvrage de synthese, se trouve fortement ebranlee.
Devant ces erreurs, le lecteur se demandera a juste titre :

l'ouvrage est-il donc entierement manqué ? Ne renferme-t-il au-
cane partie positive ? Cette question est legitime et il faut y re-
pondre sans retard. Mais d'abord ii faut se mettre d'accord sur
un fait : en historiographie, comme dans toute autre discipline,
chaque erudit ajoute sa contribution personnelle aux resultats
obtenus par ses predecesseurs. La somme de ces resultats aug-
mente sans cesse. Le role d'une synthese est justement de pre-
senter en un systeme et selon un plan unique l'ensemble des con-
naissances acquises a un moment donne. Ii existe done necessai-
rement, dans la synthese realisee par M. Iorga, une part de ye-
rite, car cette synthese renferme quelques-unes des conclusions
formulees par les aines et les contemporains de l'auteur (Hasdeu,
Xenopol, Tocilescu, Bogdan, Onciul, Parvan et Giurescu, pour ne
nommer que quelques uns parmi les disparus), et aussi certaines
contributions de M. Iorga lui-meme. Cependant on est loin d'y
trouver, comme cela se devait, la totalite des resultats obtenus
par l'historiographie roumaine et etrangere, relativement a
www.dacoromanica.ro
l'evolution de notre peuple. On rencontre a chaque pas, comme

nous l'avons montre, des lacunes et des erreurs inconcevables,
tant sous le rapport de l'information que sous celui de la
methode, et engageant la solution, non pas des questions de
detail, mais des problemes essentiels du passe des Roumains. Et
ii faut songer que nous n'avons pas releve toutes les erreurs qui
defigurent l'ouvrage examine. Plus grave encore que ces erreurs
et omissions, c'est le retour a d'anciennes opinions ayant recu
de la part des historiens un dementi formel, dont M. Iorga ne
tient aucun compte. Certains problemes, partiellement ou tota-
lement resolus par des monographies ou des syntheses ante-
rieures, sont presentes sous un faux jour par l'auteur de la
nouvelle synthese, soit qu'il ait ignore l'existence des travaux
qui ont precede le sien, soit que, tout en ayant connaissance,
il ait pref ere, par un sentiment deplace d'amour-propre, main-
tenir, malgre tout, ses propres solutions.
Mais, dira-t-on, une oeuvre de synthese comme l'Histoire
des Rountains et de leur civilisation ne saurait etre jugee au seul
point de vue de son plan et de son information ; il faut encore
examiner la conception qui l'inspire et l'image d'ensemble
qu'elle realise. Loin de nous la pensee de contester la valeur de
ces elements, dont il faut absolument tenir compte dans l'ap-
preciation d'un travail de ce genre. Cependant la conception
aussi bien que l'image d'ensemble doivent se degager naturel-
lement des faits rigoureusement etablis, et ne peuvent avoir d'in-
teret que dans la mesure oü ces faits sont demontres par les sources
documentaires. Fustel de Coulanges ecrivait : Une longue et
scrupuleuse observation du detail est... la seule voie qui puisse
conduire a quelque vue d'ensemble" 1. Si pourtant M. Iorga
n'etait pas convaincu de la verite de cet aphorisme, voici une
opinion plus explicite et qu'il sera peut-etre plus dispose a prendre
en consideration : Le travail personnel en histoire poursuit la
verite avant tout. Les conceptions vastes et grandes ne sont point
defendues, mais elles perdent toute leur valeur des qu'elles sont
mal fondees, non seulement au point de vue logique, mais en-
core et surtout au point de vue des faits. Ceux-ci doivent etre
passes au crible, analyses avec une longue et delicate patience,
que peu de gens savent apprecier comme ii convient. Un tel la-
1 Fustel de Coulanges, Ristoire des institutions politiques de l'ancienne

France. La Gaule romaine, VI-e éd., p. XIII.
www.dacoromanica.ro
218 CONSTANTIN C. G1URESCU
beur, qui exige plus d'intelligence, beaucoup plus d'intelligence

qu'il n'en faut aux rheteurs pour leurs faciles escarmouches,
donne a l'ame, avec la grande vertu de la patience, le gait de la
precision, l'honneteté scientilique". L'auteur de ce passage, on
s'en doutait peut-etre, n'est rien moins que M. Iorga lui-meme,
dans sa lecon d'ouverture intitulee De l'utilite generale des etudes
historiques, faite a l'Universite de Bucarest en 1895, donc tout
au debut de sa carriere 1.
L'analyse ici resumee n'aurait pas eu sa raison d'etre si M.
Iorga avait applique a un ouvrage publie a Page de soixante ans
les principes enonces trente-cinq ans auparavant. Il &it evite
de la sorte les erreurs et les lacunes qui fourmillent dans sa syn-
these et qui, en partie tout au moins, frappent de nullite la con-
ception et l'image d'ensemble qui peuvent s'en detacher.
Il est temps de clore cette longue, mais indispensable analyse.
A vrai dire, ce n'est point chose agreable que de se livrer a la
critique. La vie est bien assez breve pour le travail constructif,
et ce n'est point sans scrupule que l'on se decide a en employer
une partie a des fins contraires. D'autre part, nous n'avons aucune
sympathie pour ce genre de travail. Il est cependant des circon-
stances oil la critique s'impose comme un devoir elementaire.
Un professeur d'Universite est oblige, dans sa specialite,
de suivre la marche de la production scientifique, afin de se rendre
compte personnellement du progres de sa discipline et d'en in-
former ceux dont l'education scientifique lui a ete confiee par
l'Etat. Quant a nous, suivre et examiner les travaux publies
au fur et a mesure sur l'histoire des Roumains, nous appartient
comme une obligation professionnelle. Nous tachons de nous
en acquitter par les compte-rendus et les notes bibliographiques
inseres dans les pages de cette revue. La publication d'une oeuvre
comme l'Histoire des Roumains et de leur civilisation ne pouvait
donc pas nous laisser indifferent. Mieux encore, elle nous impo-
sait le devoir de l'examiner avec d'autant plus de scrupuleuse
attention qu'elle etait plus significative. Significative non seule-
ment pour la methode de travail d'un auteur qui ecrit en pleine
possession de ses moyens et apres plus de quarante ans d'acti-
vite historique, mais encore, vu la consideration dont cet auteur
jouit, tant en Roumanie qu'au dela des frontières, comme le
1 Voir N. Iorga, Generalitdli cu privire la studiile istorice, Valenii de

Munte, 1911, p. 47.
www.dacoromanica.ro
plus autorise de nos historiens, significative pour l'historiographie

roumaine en general. Les lecteurs etrangers etaient amenes a
chercher dans cet ouvrage les resultats les plus recents du mou-
vement historique roumain, et ce n'etait guere flatteur pour
nous. Il importait done de prevenir ces lecteurs d'un ouvrage
qui, grace a ses editions en plusieurs langues, pretendait s'adresser
au public mondial, sur les erreurs d'information et les insuffi-
sances de plan et de methode de cet ouvrage. Il nous a semble
qu'en l'examinant avec rigueur, nous rendions justice aux longs
efforts de plusieurs generations d'erudits tout en rehabilitant
l'historiographie roumaine d'auj ourd'hui.
Cependant, cette analyse a ete faite plus particulièrement
a l'intention du public roumain et surtout de la jeunesse univer-
sitaire. Les specialistes, nos collegues des autres Universites,
n'ont pas ete, nous voulons le croire, sans remarquer les insuf-
fisances de cet ouvrage, bien qu'ils se fussent abstenus de le dire
publiquement. Nous n'avions donc pas a leur faire la lecon. Mais
il fallait prevenir ceux qui, dans nos Facultes, sont en train de
s'assimiler les elements de la discipline historique, ceux qui, dans
les seminaires, font l'apprentissage des bonnes methodes. Ceux-là,
nous avions le devoir de les mettre en garde contre un ouvrage
qu'ils pouvaient etre tentes de considerer comme normatif sous
tous les rapports, donc digne de leur servir de modèle. Ou bien,
s'ils venaient, eux-memes a y decouvrir des erreurs, ils auraient
pu croire que la theorie est chose bonne a entendre dans les
cours de methodologie et que la pratique, telle qu'elle resulte
des oeuvres de synthese, en est profondement differente ; qu'en
d'autres termes, le professeur et la verite ne se tiennent pas du
même côte de la barricade. Et cela eiit ete non seulement faux,
mais a coup sar nuisible a revolution normale de l'historiographie
roumaine et a l'education de la jeunesse. Nous estimons en effet
qu'il est grand temps de repudier definitivement le romantisme"
historique, pour ne pas le qualifier autrement. Il a vecu. Expli-
cable, sinon digne d'excuse, au XIX-e siecle, et chez nous meme
jusqu'à la guerre, donc a l'epoque des grandes revendications
nationales et sociales, alors que les arguments et les theses
historiques" jouissaient d'une grande consideration, on ne sau-
rait le tolerer de nos jours, oh le realisme est a l'honneur, le
contrôle scientifique plus facile et la dependance entre nations
plus serree que jamais.
www.dacoromanica.ro
Il convient done, en historiographie aussi bien que dans

les autres disciplines et, en general, dans tous les domaines de
notre vie spirituelle et materielle, de bâtir sur des fondements
sains. En ecartant le chauvinisme, la vanite, l'interet de classe
ou de parti, en meme temps que l'orgueil, l'a-peu-pres et la pre-
cipitation, employons-nous a construire solidement. Nous travail-
lerons peut-etre plus lentement, mais notre construction n'en
sera que plus durable, parce que faite de veritable pierre. Elle
s'ornera d'une facade peut-etre moins brillante, mais affrontera
aussi avec moins de risque les vicissitudes des temps. Car seule
la verite dure, etant partie integrante de l'ordre naturel et per-
manent des choses. Même si nous n'adoptions pas le point de vue
scientifique, meme si nous n'envisagions pas les evenements sous
l'angle de l'eternite, mais sous l'angle plus etroit de nos interets
speciaux et limites, la pratique de la verite s'imposerait encore
d'une maniere absolue, comme la plus avantageuse. D'autant
plus qu'il n'est point d'habilete plus grande que dire la verite.
Nous somtnes intimement convaincus que c'est la l'unique methode
de travail qui puisse veritablement servir la nation qui nous
a donne la vie, ainsi que l'humanite dont elle fait partie.
www.dacoromanica.ro
DESPRE LEGATURA" LUI MIHAI VITEAZUL
rairnoasa tocmeala (takmajenie) sau legatura (svezanie) a

lui Mihai Viteazul este amintita numai in cateva acte, privitoare
la revendicari de rumani, posterioare domniei acestuial. Din
cel mai vechi, dela 1613, aflam ca. Mihail Voevod... asa an fost
facut tocmeala cum care, pe unde va fi, acela sa fie ruman vesnic
unde se va afla" 2.
In unele din aceste acte, se cerceteaza in ce sat i-a apucat
legatura lui Mihai Voevod" pe rumanii revendicati de stapanii
lor si se hotaraste ca acolo vor ramanea, sau Ca acolo vor fi rea-
dusi. Cand un proprietar revendica pe un ruman pentru ca 1-a
avut de mostenire intr'un sat al sau, ii pierde totusi dacä se do-
vedeste ca legatura lui Mihai Vodä" a apucat pe rurnan in satul
altui proprietar.
Astfel este cazul de care se ocupa hrisovul dela 1613. Niste
rumâni ai lui Carstian dela Ohaba fugisera dela acesta pe la 1590
si se inchinasera unor boeri din Slavitesti. Dela acestia Ii reven-
dicã acorn mostenitorul lui Carstian. Domnul ii respinge insä
cererea, pentruca acesti rumani i-au fost apucat tocmeala lui
Mihail Voevod la acesti boeri (din Slavitesti) ; deci Mihail Voevod
asa au fost facut tocmeald atunci, cum care pe unde va fi, acela
sä fie ruman vesnic unde se va afla... i n'am vrut domnia mea
sa stric tocmeala lui Mihail Voevod" 3.
La 1642, un ruman, care este revendicat totodata de catre
clucerul Buzinca, pentruca i-ar fi de mostenire din satul Maia
si de cdtre o jupaneasa Neacsa pentru cä 1-a apucat legatura lui
Mihai Voevod in satul ei Lipia, este atribuit de domn acesteia 4.
1 C. Giurescu, Vechimea rumdniei In Tara Romdneascd ,si legdtura lui 111i-

hai Viteazul, p. 37 i urm. I. C. Filitti, Arch. G. Gr. Cantacuzino, p. 2, doc. 3.
C. 121dulescu Codin i Preot I. Räutescu, Dragoslavele, p. .27-28.
2 C. Giurescu, op. cit., p. 37.
3 Ibid., 37-38.
4 Ibid., 48.
www.dacoromanica.ro
222 1. C. FILITTI
Tot astfel la 1645, un ruman pe care legatura lui Mihai

1-a apucat in satul Stangacea, este lasat lui Nicula din Stangacea,
desi era revendicat de mandstirea Tisrnana, ca fiind al ei de mos-
tenire din satul Plostina 1
La 1652, in procesul dintre mitropolie i logofatul Mihart
pentru un ruman, Domnul dispune sa se cerceteze daca legatura
lui Mihai a apucat pe acel ruman in satul Orevita al mitropo-
liei, sau in satul Coscodia al lui Mihart 2.
Aceste acte arata ca este intemeiata concluzia regretatului
C. Giurescu, ca legatura lui Mihai Voevod a impiedecat pe pro-
prietari de a-si mai revendica unii dela altii pe rumânii lor fugiti,
hotärind cà acestia vor rainanea ai proprietarului pe mosia caruia
se vor afla in momentul legaturii.
Mi se pare insa cä acesta a lost numai unul din rosturile
dispozitiei domnesti.
Intr'adevar, din actele care amintesc de legatura lui Mihai
Voevod se mai constata ca, de atunci incoace, au existat in Mun-
tenia doua categorii de rumani : unii care au fost de bastina."
si altii pe cari i-a fost apucat legatura lui Mihai Voevod" 8, sau
rumâni de mostenire" Si rumâni de legatura lui Mihai Voevod" 4.
Oamenii care contesta Ca ar fi rumani, sunt chemati sa faca do-
vada cà nu sunt rumani nici de mostenire, nici de legatura lui Mihai.
Constatand aceasta, C. Giurescu se intreba daca acestia
din urtna fusesera mai inainte oameni liberi, sau tot rumani intr'o
situatie exceptionala" 5. El socotea cä locuitorii de pe o mosie,
care nu erau rumâni de mostenire ai proprietarului, nu puteau
fi decat sau oameni liberi (proprietari aiurea, oraseni i sträini
de peste hotare) care i se inchinasera de buna voe, sau rumani
fugiti de pe la alp stapani. Situatia celor dintai era tot asa de
clara ca si a rumânilor de mostenire. A sezarea lor pe mosie in-
semna inchinarea ca rumini . Dreptul de stapanire al proprieta-
rului asupra lor nu era supus nici unei contestatii. Singura cate-
gorie de locuitori cu o situatie provizorie, erau rumânii fugari.
Acestia puteau fi reclamati ori cand de care fostii lor stapani" 6
Pornind deci dela premisa cd pana la Mihai Viteazul nu existau
1 Ibid., 49.
2 ibid., p 54.
3 Ex. de la 1628, ibid., p. 42 ; altul de la 1645, ibid, p. 49, n. 31.
4 Ex. de la 1647, ibid., p. 52.
5 Ibid., p. 26.
6 Ibid., p. 34-
www.dacoromanica.ro
DESPRE LEGATURA" LUI MIHAI VITEAZUL 293
cultivatori liberi pe mo§ia altuia, Giurescu conchidea ca hotdrirea

lai Mihai, neputand fi privitoare decat la rumanii fugari insemna
in realitate desfiintarea dreptului fo§tilor proprietari de a-i mai
urmari §i readuce sub stapanirea lor" 1
Documentele privitoare la legatura lui Mihai, mi se pare
insa ca arata ca gre§itä este premisa lui Giurescu si, ca urmare,
gre§ita i concluzia.
1VIai intai, dupa hrisovul dela 1613, legatura dispunea ca
ori care, pe unde va fi, sa fie ruman ve§nic unde se va afla" ;
nu spunea cà ori care rumdn" sau ea oricare pe unde va fi rumdn",
sa fie roman unde se va afla. Nu se referea deci numai la rumani.
Apoi, documentele confirmh aceastä interpretare.
Astfel un doc. de curand publicat, 2 din r August 1630 :
,,Scriem noi 6 boeri... ce am fost luati dinaintea Domnului nostru
Leon Voevod... de Vlad vel logofat (Rudeanu) §i de Iva§co vel
vornic (Bäleanu) ca sà cautam §i sa-i judecam pentru rumanii Dra-
gului postelnic (dela Slatioare)...., cari vor fi (fost) apucati de legd-
tura lui Mihai Voevod in sat la Lichiresti, sa fie pe seama lui
Vlad..., iar acei cari vor fi (fost) apucati de legatura lui Mihai
Voevod in sat in Craceni, sa fie lui Ivasco... (Au marturisit) cum
rumanii Dragului post. i-a apucat legatura lui Mihai Voevod in
satul lui la Lichiresti §i au fost tot rumâni in Lichire§ti pan5. in
zilele lui Serban Voevod, pe vremea child s'a bätut cu Hanul in
Gura Teleajenului (1602), atunci s'au risipit de au mers in sat
la Craceni,.... iar.. Zmeul.... i Costea, noi am adeverit cum nu
i-a fost apucat legatura lui Mihai Voevod nici in Lichire§ti, nici
la Craceni, ci au fost robii, ci am dat §i noi sà albà ace§ti oameni
pace de rumânie de catre ace§ti boeri".
Asa dar, fie ca Zmeul §i. Costea vor fi fost rumani liberati
de rumanie prin robire in strainatate, conform obiceiului 3, fie
ca fuseserd oameni liberi, ei ar fi fost rumaniti daca legatura lui
Mihai Voevod i-ar fi apucat pe mosie.
La 1638, Matei Basarab intareste mandstirei Arge§ ni§te
rumani, pentru cà tatal lor Gonciu a fost orasan din oras din
Arge§, iar cand a fost din legatura lui Mihail Voevod, l'au fost
apucat in satul manästirei in Flamânzesti". In zadar sustinusera
1 Ibid.
2 Dr. Pompei Samarian, Istoria ora,sului Cdtdrasi ( Ialomila), Buc.,
1931, p. 198.
3 C. Giurescu, op. cit., p. 34.
www.dacoromanica.ro
294 I. C. FILITTI
oamenii ca nu sunt rumani manastirii, ci au fost oraseni" j.

Asa dar, simplul fapt ea tatal lor,.orasan, om liber, se asezase pe
rnosia manastirei, nu atrasese ruma.nirea lui. Aceasta rumânire
derivase din legatura lui Mihai Voevod. In numele ei Ii putea
revendica rumâni manastirea.
La 1642 niste locuitori din Dragoslavele pretind ca pana
la legatura lui Mihai, au umblat (se intelege parintii lor) din mana
in mana, din boer in boer, de au fost dârvari, iar de rumanie n'au
avut bantuialà. Apoi legatura lui Mihai Voevod i-a apucat pe
rnosia lui R4 Giurgi Ungurul" i dupà aceea, in zilele lui Radu
Voda Mihnea (161r-1616 i 1620-3), Vintilá vornicul, flind
boer mare i puternic, i-a rumânit cu sila 2. Asa dar, faptul ca
acesti oarneni umblasera din boer In boer" nu aträsese pentru
ei rurnanirea ; ei au devenit rumani numai prin efectul legaturii
lui Mihai.
La 1656, intr'o pricind dintre un proprietar i sätenii din
Cioroiu, acestia pretind cà nu sunt rumani ; pierd insa pentru
ca, sub juramant, se adevereste cà i-a apucat legatura lui Mihai
Vodd pe satenii satului Cioroiu pe mosia" acelui proprietar 3.
Daca deci n'ar fi intervenit legatura, ei ar fi lamas oameni liberi.
La 1661, o carte arhiereasca cere sa se cerceteze pentru
niste sate ale Tismanei rumanii care sunt de legatura lui Mihai,
[si] rumânii de mosie (adicd de mostenire), doi din (satul) Moii,
unul din (satul) Ceaurii i atru de legatura lui Mihai" 4. Deci,
pentru acesti patru din urma, titlul de stapâthre asupra lor era
legatura lui Mihai.
La 1694, Constantin Voda Brancoveanu apara de rumanie
fata de Tismana pe piste oameni care am-U. ca nici de tara aceasta
nu sunt i nici la legatura lui Mihai n'au fost aici in tara" 5. Asa
dar, dacà ar fi fost aici atunci, ei ar fi fost rumaniti, independent
de situatia lor anterioara.
Mi se pare deci cà Mihai Viteazul a extins asupra tuturor
cultivatorilor de pe mosia altuia impiedecarea de stramutare
care, pana la legatura lui, nu exista decat pentru oarnenii in de-
pendenta personala de stapanul moiei, pentru rumani. Cu alte
1 Ibid., p. 47.
2 Rdclulescu-Codin. ri Râutescu, op. cit., p. 27-8.
3 C. Giurescu, op. cit., p. 6o, no. 58.
4 Ibid., 61, no. 64.
5 Ibid., 64, no. 72.
www.dacoromanica.ro
cuvinte, simpla asezare pe mosia altuia nu atragea panà atunci

de drept rumanirea i existau panä atunci i oameni liberi culti-
vatori pe mosia altuia 1.
In afara de actele citate mai sus, un argument in favoarea
acestei teze se poate trage si din tratatul 2 incheiat de delegatii
lui Mihai Viteazul cu reprezentantii lui Sigismund Báthory la
20 Mai stil nou 1595. Se prevedea, intre altele, i urmatoarea
dispozitie coloni et iobagiones qui ex bonis et iuribus posses-
sionariis in bona aliena clam se conttherint, ihico restituantur",
adica : colonii i erbii care s'ar muta pe ascuns de pe proprie-
tatile si de pe orice bunuri nemiscatoare pe moiile altora, sa fie
adusi inapoi la locul de mai inainte" 3.
Daca se admite ca i mai inainte de Mihai Viteazul ase-
zarea pe mosia altuia atragea de drept rumanirea, atunci nu se
intelege dece boerii ar mai fi inserat aceasta clauza in tratat.
Tot asa daca se admite cä coloni et iobagiones" se refera la ru-
mani 4. Nu mi se pare ca era nevoe de o clauza in tratat pentru
a servi ca punct de plecare pentru aplicarea mai departe a re-
gulii" 5, nici pentruca aceasta regula" sa se poata aplica pe viitor
celor ce vor fi fugit dela data tratatului" 6. Coloni" erau insa
atunci in Ardeal, cultivatori liberi, iar iobagiones, serbi legati
de glie. Explicatia fireasca a clauzei si a termenilor coloni et
iobagiones" mi se pare deci a fi tocmai o dorinta de inovatie a
boerilor i anume de a extinde i asupra cultivatorilor liberi
regula" in vigoare pana atunci numai pentru rumâni.
Asi conchide astfel ca legatura lui Mihai corespunde cu dis-
pozitia luata in Rusia la 1592 i prin care, pentru a se curma
mutarile cultivatorilor de pe o mosie pe alta, s'a hotarat ca
tot omul liber care se afla atunci asezat de 6 luni pe o mosie, va
ramanea pe ea cu familia lui pentru totdeauna i va putea fi re-
adus, daca fuge, intocmai ca i oamenii dependenti 7.
Legatura lui Mihai n'a fost astfel nici numai o consfintire
a unei stari de lucruri anterioare cum au crezut Xenopol 8 §1 I.
1 Asupra acestui punct voi reveni alta data.

2 Hurmuzaki, III, p. 472-6.
3 S. G. Longinescu, A,sezelmdntul ,si legdtura lui Mihai Vodd.
4 Ibid., p. 67.
5 Ibid., p. 70.
6 Acela.s, Rdspuns la o recenzie, p. 7.
7 Macieiowski, Slavische Rechtsgeschichte, III, p. 184.
8 Ist. Rom., ed. r-a, III, p. 571-2.
www.dacoromanica.ro
226 I. C. FILITTI
Bogdan 1, nici numai o oprire de revendicare reciproca intre

boeri a rumanilor fugiti, cum a socotit Giurescu, dar a fost si
o serbire a cultivatorior liberi, asa cum admitea N. Bälcescu 2
dupà el, Al. Papadopol-Calimach3, G. Popovici4 i Radu
Rosetti. 5
Trebuie observat insa c5. Mihai Viteazul n'a serbit, n'a ru-
manit decat pe cultivatorii liberi de pe mosia altuia din momentul
cand a facut legatura. N'a dispus i pentru viitor. N'a decretat
ea si in viitor asezarea pe pämantul altuia va atrage serbirea.
Oamenii liberi care s'au asezat cultivatori pe mosii dupd legatura,
au ramas liberi. Documentele citate, privitoare la legatura lui
Mihai, arata clar cä cine putea dovecli Ca nu era nici ruman de
mostenire, nici nu 1-a apucat legatura lui Mihai in satul in care
se afld, era liber, nu era ruman.
Legatura lui Mihai prezintä astfel cloud aspecte care-si
gasesc amandoua similarul in trecutul nostru, de atunci incoace.
Mai intai, impiecleca revendicarile reciproce de rumani fu-
masura dictata desigur de nevoia de a mai infrana depla-
sarile de oameni. In acelasi sens Stefan Voda Tomsa in Moldova
(1622-3) nu permite targovetilor din Roman sa-si caute decat
pe acei vecini care fugisera dela Constantin Voda Movila (1607
1611) incoace 8. Tot in Moldova, Miron Voda la 1628 hotaxaste
ca nu vor putea fi urmariti decht vecinii fugiti. dela imparatur
incoace 7, adica dela expeditia sultanului contra Polonilor la
1621. In Muntenia, la 1633, Matei Basarab permite revendicarea
rumanilor fugiti dela Leon Voda (1629-1623) incoace 8. Duca
Voda in Moldova, la 1670, nu ingaduie sa se readuca la urma
lor decat vecinii fugiti dela domnia lui Ghica Voda (1658-9)
incoace 9.
Dar, legatura lui Mihai mai are si alt aspect : rumaneste
pe toci cultivatorii de pe mosia altuia din momentul acela. A facut
1 In Prinos D. A. Sturdza, p. 153.
2 Despre starea socialci a muncitorilor plugari, 1846, in Mag. ist., II, p, 237.
3 In Cony. Lit., Aprilie, 1887, p. 6-7, vede in legAtura lui Mihai punctul
de plecare al robirii" snenilor liberi in amandoua Principatele.
4 In Cony. Lit., 1887, p. 1068.
5 Pdmdntul, sdtenii si stdpdnii in Moldova, p. 32.
6 Melhisedec, Cronica Romanului, I, p. 243. Citat de Xenopol, 1st. Rom.,
III, p. 573 nota.
7 Arh. ist., r, p. 175. Idem.
8 Aricescu, Isl. Cdmpulungului, I, p. 176. Idem.
9 V. A. Urechia, Miron Costin, I, p. 125, Idem.
www.dacoromanica.ro
DESPRE LEGATURA" LU1 MIHAI VITEAZUL 22.7
adica ceiace, tot in Muntenia, se zvonea la 1665 ca se va face.

Avem din acest an urmatorul zapis : Adica eu Neagul
scris-am fiului meu Vasile cum ca auzindu-se
bogate cuvinte zicand Ca strigil n toatd fara de rurndnie, carele-1
va prinde aceastd poruncd in sat boeresc, set fie runidn, deci el (Va-
sile) fiind om slobod, judec, s'a spaimantat (si) au tras sa fuga,
iar eu i-am fdcut acest zapis cum de va fi vre o legdturd
care cumva, el sa fie in pace si slobod de catre mine
iar cand va avea sa mearga la mosia lui, sa. fie volnic ori cand,
numai sa-0 ia partea lui de bir" 1. Asa dar, un om slobod se temea
ca, prin efectul unei legaturi, el ar putea deveni ruman, daca
legatura 1-ar prinde pe pamantul altuia 2
Ramane intrebarea : Cdnd s'a facut legatura lui Mihai Voda ?

S. G. Longinescu 3, dupa ce facea o lunga expunere pentru
a dovedi cà termenii de tocmeala" (takmajenie) i legatura"
(svezanie) implica un act bilateral, conchidea ca legatura lui
Mihai este chiar tratatul incheiat cu Báthory la 20 Mai stil nou 1595.
Exista insa un hrisov dela 1628 in care se vede ca, pentru
a se hotari de soarta unor oameni din Balteni, revendicgi rumâni
de marele logof at Hrizea, se ordonase sa se cerceteze daca, fost-au
rumani de bastina din sat dela Bälteni sau n'au fost i legatura
lui Mihail Voevod unde i-a apucat, sau dela Sinan pasa incoace".
Daca n'au fost, nici au sezut pe mosia Baltenilor dela Sinan
pasa pana acuin, sa fie niste oameni in pace". Cercetarea a ade-
verit foarte bine dupa plecarea lui Sinan pasa, in zilele lui Mihai
Voevod, cum ca au fost adaos satul Balteni la manastirea maicai
Anghelina monahia si tot au sezut acolo pana in zilele raposa-
tului Simion Voevod". Dupà aceea rumanii s'au risipit. Cand
Hrizea vornicul a cumparat apoi satul, si-a adunat rumanii. S'a
adeverit cá au fost rumani de bastina din Balteni i ea i-a apucat
pe ei legatura lui Mihai Voevod in sat la Balteni" 4.
C. Giurescu a dedus din acest doc. cà legdtura lui Mihai
s'a facut dupa ce Sinan pasa a parasit Tara Româneasca, adica
1 C. Giurescu, Vechimea rumdniei, p. 63, no. 70.
2 StApánit de premisa dela care pornea, Giurescu n'a atribuit actului
-acest setts evident (Ibid., p. 36).
3 A.ezdmdntul, p. 29-64.
4 C. Giurescu, Vechimea rumdniei, p. 29-30 si 42.
www.dacoromanica.ro
228 I, C. FILITTI
dupà Oct. 1595. Longinescu 1, pentru a-i combate, a facut o me-

ticuloasd discutie a redactiunei cam incalcite a actului. A sus-
pnut ca dela Sinan pasa" nu insemneaza dupa Sinan pasa." ;
et dela Sinan pasa" are alt inteles decat dela plecarea lui Sinan
pasa" ; ca aceste expresii se refera la data cand satul Balteni
a fost adaugat la manastire, iar nu la data legaturii lui Mihai,
caci in act se pune intrebarea legatura lui Mihai unde i-a apucat
(pe rumani) sau dela Sinan pasa" ; cà deci oamenii din Balteni
puteau fi socotiti rumani fie cà aici Ii apucase legatura lui Mihai
Voda,. fie pentrucd, la venirea lui Sinan pasa, fusesera apucati
in Balteni de acea legatura" ; cä, pentru a sti daca oamenii din
Balteni erau sau nu rumani, se putea lua ca punct de plecare,
sau data facerei legaturii lui Mihai Voda, sau data venirii lui
Sinan pasa in Muntenia" i cà deci legatura lui Mihai trebue sit
fi existat cand Sinan pasa a intrat in tara, in August 1595.
L. admitea i el ca in vremea cat a stat Sinan pasa in
Muntenia nici nu se poate inchipui ca Mihai Viteazul a mai avut
ragaz sa fact legatura". Aceasta legatura trebuie sa se fi facut
deci sau inainte de navtlirea turceasca (August 1595) cum vroia
L., sau dupt ce Turcii au parasit tara (Noemvrie 1595), cum
sustinea C. Giurescu pe baza doc. citat dela 1628.
Pentru L., din acest doc. nu reiese ca acea legatura a fost
facuta dupt plecarea lui Sinan pasa", si de altfel, dact ar fi fost
facuta dupa aceea, oamenii fugiti din Balteni n'ar fi putut fi rea-
dusi acolo, ci ar fi ramas unde i-a apucat legatura.
Constat inst ca din doc. rezulta ca oamenii din Balteni
s'au risipit dupa domnia lui Simion Movila i ca deci cuvintele
ca cercetarea a adeverit foarte bine dupt plecarea lui Sinan
pasa in zilele lui Mihai Voevod cum ca a fost adaos satul Balteni
la manastire", nu insemneaza ca atunci s'a facut cercetarea cu
privire la fuga rumânilor, de oarece nu fugisera inca, ci insem-
neaza ca atunci, dupa plecarea lui Sinan, Baltenii au fost inchinati
la mantstire. La acest fapt al inchinarii, care a avut loc dupa
plecarea lui Sinan, se refera cercetarea ce se face la 1628 i cauta
sa constate daca de atunci, dela acea inchinare, dela Sinan pasa.
pant acum", oamenii din Balteni au sezut ori nu pe mosie. Se
constata ca i-a apucat pe ei legatura lui Mihai Voevod in sat
1 Loc. cit., p. 23-4. Cf. recenzia facutà lucrarii lui L. de C. C. Giurescit

in Conv. Lit., Nov., 1919, p. 744-9 §i Longinescu, Rdspuns la o recenzie,
p. 18.
www.dacoromanica.ro
la Balteni". Aceasta mi se pare cä insemneaza cà dupa ce fuse-

sera inchinati manästirei, deci dupa plecarea lui Sinan, i-a apucat
legatura lui Mihai in Balteni. De atunci, ei nu mai puteau päräsi
satul i totu§i au fugit in vremea lui Simon Movilä. De aceea,
acum, pot fi readu§i. Dad n'ar fi §ezut in Balteni dela Sinan
pa§a incoace", dad nu i-ar fi apucat legatura lui Mihai in Bal-
teni", ar fi fost oameni in pace".
Tot L. recuno§tea dealtfel Ca termenii de tocmealà"
de legatura" se pot referi i la invoiala cu boerii 1. Poate fi deci
vorba i de o dispozitie interna, luata de Domn in divanul sau.
Am vazut ca la 1665 se califica de legatura" dispozitia internã
de rumânire despre care se zvonea. Mai este apoi greu de admis ca
tratatul cu Báthory, documentele ulterioare sa-lfi calificat constant
de legatura lui Mihai Voevod" (termenul de tocmeala" se in-
talne§te numai in actul dela 1613).
Nu e de mirare ca Mihai Viteazul sä nu fi pus imediat in
aplicare dispozitia ceruta de boeri. Avea altceva mai grabnic
de facut in momentul cand armata turceasca inainta spre Dunare,
pe care avea s'o treaca la inceputul lui August. De altfel §i Stefan
Razvan, Domnul Moldovei, incheia cu Báthory la 3 Iunie 1595
un tratat cuprinzand aceea§i clauza, careia nici el nu se vede sa-i
fi dat urmare, de§i mai ramase in domnie pana in Ianuarie urmätor.
Dar §i. in fond este o deosebire esentiala intre clauza din
tratatul dela 1595 i legatura lui Mihai. Acel tratat prevedea
dreptul de revendicare al colonilor i iobagilor" fugii, ceeace
legatura, tocmai dinpotriva, opre§te.
Longinescu contesta insä i acest sens evident al legaturii,
pentruca astfel s'ar fi indispus boerii, prin revenire asupra tra-
tatului. Intelesul clar al pricinii relatate in hrisovul dela 1613,
el il trecea cu vederea i se oprea numai asupra cuvintelor care,
pe unde va fi, sa fie ruman yecinic unde se va afla", pe care le
talmacea in sensul ca dad, dela data tratatului, rumanul ar fugi
de acolo unde se afld, poate fi adus inapoi, tot a§a cum putea fi
adus §i. mai inainte de tratat, care nu facea decat sa confirme
regula veche 2.
Legatura lui Mihai nu putea insa indispune pe boeri, daca
admitem cä clauza din tratat nu apucase sà fie aplicatl. Intea-
devar, dad, pe de o parte, le lua dreptul de a-§i revendica reci-
1 Loc. cit.
2 .14ezelmeintul, p. 22. ReiSplins, p. 7.
www.dacoromanica.ro
230 1. C. FILITTI
proc pe rumânii de mostenire fugiti inainte de legal-tura, le (la:lea,

in schimb, ca rumani, pe tot,i cultivatorii care se a flau pe moiile
lor in momentul legaturii i, prin urmare, dreptul de a-i reven-
dica pe toti acestia daca ar fugi de atunci incoace. Asa dar,
fata de toti acestia se indeplinea tocmai dorinta formulata de
boeri in tratatul cu Báthory.
Relev insfarsit, un pasagiu din cronica unui cunoscut al
lui Mihai Viteazul, Baltasar Walter care, precum se stie, a para-
frazat o povestire a marelui logofat Teodosie Rudeanu, sfetnic
al Domnului muntean. Ni se spune cd., dupd plecarea Turcilor,
Mihai rechema inapoi pe nenorocitii locuitori ce erau impras-
tiati ...... ; puse sa se rezideasca locuintele ruinate 5i sa se rein-
tocmeasca locurile pustiite ; imparti gratuit seminte pentru cul-
tivarea pamantului, deoarece toate granarele flind pradate
toate cele trebuincioase vietii se vindeau foarte scump"
Atunci, dupace oamenii imprästiati se vor fi asezat
unii pe la vetrele lor cele vechi, altii pe unde vor fi apucat, va
fi strigat Mihai Voda de rumanie in toata tara", dupa expresia
actului muntean dela 1665, imobilizand, din motive economice,
fiscale si administrative 2, pe fiecare in locul unde se afla in acel
moment.
Bucuresti I. C. Fitarrr
tSUMt
La liaison" du prince de Valachie Michel le Brave (1593
i6o1) concernant les serfs, n'est connue que par la mention qu'en
font quelques documents posterieurs. Il nous est dit seulement
que le prince Michel avait decide que chacun, oil qu'il se trouve,
sera serf a perpetuite la oü il se trouvera".
Feu l'historien C. Giurescu a montre qu'à partir de ce de-
cret ii fut interdit aux proprietaires de revendiquer reciproque-
ment leurs serfs enfuis. Mais, partant du point de vue que tout
cultivateur de la terre d'autrui aurait ete en dependance per-
sonnelle envers le proprietaire, Giurescu a considere que c'etait
le seul sens du decret.
Une nouvelle analyse des documents montre toutefois que
ce n'est la que l'un des aspects de l'acte du prince Michel. Il en
1 Papiu, Tesaur, I, p. 36-7.

2 Expunerea lor, la C. Giurescu, op. cit., p. 27-30 §i 31-5.
www.dacoromanica.ro
a un autre aussi. C'est qu'il a attache en meme temps h. la glebe

les cultivateurs fibres, qui sont ainsi devenus serfs sur les pro-
prietes oil ils travaillaient au moment du decret.
Dans le traite de 1595 entre le prince Michel et son voisin
de Transylvanie, les boyards avaient fait inserer la clause que
,,les colons et serfs enfuis seront restitues". Le prince Michel
a interdit les revendications mutuelles des serfs qui s'etaient
enfuis, mais il a generalise le servage. N'existant jusque lh que
pour les cultivateurs en dependance personnelle envers le pro-
prietaire, il a ete applique egalement aux cultivateurs libres du
moment du decret. Mais rien qu'à ceux de ce moment. Les per-
sonnes libres qui, ulterieurement au decret, vinrent s'etablir
sur les terres d'autrui, resterent libres.
www.dacoromanica.ro
RELATIUNILE LLII MIHAIL, CZAJKOWSKI-SADYK
PASA CLI ROMANII 1)
Istoria Poloniei ca vi a României din secolul al XIX-lea

trebue sä recunoasca pe Mihail Czajkowski ca pe un agent di-
plomatic foarte dibaci 8i priceput in daraverile privitoare la cola-
b orarea politica a acestor tari vecine. Mihail Czajkowski, ofiter,
scriitor vi diplomat polonez, ramane timp de 40 de ani i poate
mai mult in legatura apropiata cu principatele romane, cu is-
toria i cu tendintele lor politice. Intreaga sa activitate poli-
tica se desvoltà in acela0 timp in intelegere cu fruntavii mivcarii
nationale romane. Este insa foarte ciudat, ca numele omului
acestuia nu figureaza Inca in istoria tarilor noastre ; silueta lui
Czajkowski e pana acum intunecata i in Polonia vi cam mis-
terioasa in urma sfarvitului nenorocit i trist al actiunii i vieii sale2.
Viata lui Mihail Czajkowski. E bogata ii plina de intam-
plari felurite. Näscut in Ucraina in anul i8o8 a studiat in ce-
lebrul liceu din Krzemieniec. Inca din tinerete a calätorit cu un
oarecare Mikulski, trimis in Dobrogea de guvernul rus, prin
principate pana la gurile Dunarii. In Ucraina intreaga se auziau
pe atunci legende i povevti despre Cazaci, despre vitejia i in-
birea lor pentru Levi. Imaginatia lui Czajkowski, crescuta intr'o
asemenea atmosfera, a gasit o satisfactie placuta in insurectia
dela 1830-1831, in care el, ca locotenent in corpul de cavalerie
al lui Carol Roiycki deveni tovar4 al vitejilor Cazaci, care luptau
1 Prezentul articol a fost scris in limba românà de d. S. Dukasik pentru
revista noastea. D-sa este autorul mai multor scrieri in limba polonà privitoare
la Romani, cunoscute si din recenziile ce-am publicat in numerele precedente.
Rev. Ist. Rom.
2 Manuscrisele Acad. Rcm.,Corespondenfa Sadyk-Pasa (Czajkowski), no. 4899
4900, 4901, 4902, 4903, 4904, 4905, 4906, 4907, 4908, 4909. Arhiva domneascet
a lui Cuza Vodd, 110. 4857-4869.
Manuscrisele Muzeului Principilor Czartoryski in Cracovia, no. 5282,
5283, 5647, 5648, 5484, dela 5395 pâra la 5430, 5386, dela 5485 pAn'a." la 5497,
5647, 5648, 5556, 5598, 5599, 5600, dela 5616 pan5, la 5623.
www.dacoromanica.ro
RELATIUNILE LUI MIHAIL CZAJKOWSKI-SADYK PA$A CU ROMANII 233
pentru neatarnarea Poloniei cu aceiasi bravura ca i odinioard

strabunii lor. In mijlocul räsboiUlui, tanarul locotenent voia sà
reinvieze Po Ionia prin vitejia Cazacilor, sä polonizeze pe Cazaci
prin infrätirea lor fata de Poloni. Dupà nereusita insurectiei,
Czajkowski emigra in Planta, aruncandu-se in caldarea fierbanda
a emigratiei desnadajduite. Urat mi-a fost in strainatate, scrie
el mai tarziu. Am pus in teaca palosul strabunilor si am inceput
Inca odata sa visez la cazacimea mea, am inceput sä scriu Po-
veti colzacqti i pe Wernyhora". Iar aiurea adauga : Am impras-
tiat in lumea polona : Pove,sti cãzeice0i, pe Wernyhora, pe Ucrai-
nenele, pe Hatmanul Ucrainei i alte scrieri cu acelasi duh i cu
acelasi scop ; iar dupa ce am indeplinit programul acesta, am
plecat in Orient".
Mihail Czajkowski sosi la Constantinopol in primavara anului
1841 in calitate de corespondent al Institutului din Paris, trimis
de Care Guizot, insarcinat cu studii istorice i etnografice in
provinciile slave ale imperiului otoman ; insä el venia acolo mai
ales ca agentul diplomatic al principelui Adam Czartoryski,
pe atunci seful partidului aristocratic polonez i candidat la co-
roana Poloniei.
In capitala Turciei agentul. lui Czartoryski gasi colonia
polonä cu Wereszczyfiski i Zwierkowski in frunte. Pupa ce in-
trase in relatii cu Poarta i cu ambasadorul Frantei, comitele
de Pontois, incepu activitatea politica printre Romani, Sarbi,
Albanezi, Bulgari i Cazacii dobrogeni, ramânand pururea parti-
zanul sincer al guvernului turcesc, care il sprijinea totdeauna.
El zicea :Nu trebue sa desnadajduim, avand pentru noi pe
Dumnezeu, pe Sultanul i pe noi insine". Rolul lui politic pare
a fi sfarsit in 1850. In urma mai multor demersuri ale diploma-
tiei rusesti, Franta i Turcia cedara, fiind silite sa-i retragd pro-
tectia lor oficialà. Dar in anul urmator Czajkowski se leaga Inca
mai mult de Turci, trecand la islamism i intrand in armata tur-
ceasca cu numele de Sadyk-Pasa.
In timpul rasboiului din Crimeia, Sadyk-Pasa era coman-
dantul regimentului Cazacilor Otomani i pregatea organizarea
Cazacilor i insurectia in Ucraina. Pe atunci incepurä neintele-
girile lui cu Czartoryski i cu Zamoyski, iar in acelasi timp se näscu
contactul lui cordial cu marele poet Adam Mickiewicz ce sosi
la Burgas si se inrola ca simplu cazac. Dar cand expeditia in
laraina, visata i pregatita de mult, nu putu sa fie intreprinsa,
Sadyk-Pasa revenit desamagit la Stambul, pierdu incetul cu
www.dacoromanica.ro
234 STANISLAW LUKASIK
incetul entuziazmul sau. Dupà tratatul din Paris (1856) Czaj-

kowski rdmase in serviciul turcesc ca sef al Cazacilor Otomani
§i ca agent diplomatic neoficial, subventionat de Poarta, dar
in dezacord cu compatriotii sai. Ladislas Mickiewicz, care in anul
1861 calatori in Constantinopol, scrie in Mentoriile sale despre
Sadyk Pasa i despre sotia lui Ludovica Sniadecka :Sadyk
e un romancier, care se facu general, dar sotia lui este un diplomat
in fustä... Ea manânca putin, iese Inca mai putin, fiind cu totul
devotata organizatiei militare, pe care o face solnl, care pare
sa. fie samanta viitoarelor legiuni polone. Orandueste o uriasa
corespondenta... Este ministrul ski. al Afacerilor straine i mi-
nistrul sail de Finante" 1.
Atitudinea lui Mihail Czajkowski fata de insurectiunea po-
lona din 1863-64 facu numele lui nepopular in fata tuturor par-
tidelor politice polone. In anul 1872 tarul Ii acorda amnestia i o
leafä pe viata. Czajkowski se muta atunci cu fiii sai la Chiev,
si apoi la mosia sa Borki, i acolo se sinucise la 18 Ianuarie 1886.
Motivele romdnesti in scrierile lui M. Czajkowski. Plecand
in Orient, Mihail Czajkowski era cunoscut in primul rand ca scriitor,
ale carui romane, scrise la Paris, reinviaza mai adesea trecutul
Ucrainei intr'un stil energic i pitoresc : Povesti cctzdcesti (1837),
W ernyhora (1838), Kirdiali (1839), .57e/an Czarniecki (1840), Hat-
mannl Ucrainei (1840), Ucrainenele (1841), Owruczanin (1841) §i
altele. Romancierul pare original i independent, dandu-ne o viziune
frumoasa a trecutului, cu toate ca-i lipseste cate odata exacti-
tatea istorica. Pe atunci romanele mai sus pomenite erau citite
cu interes i mult gustate, fiind indata traduse in limbele
franceza, germana, engleza, italianä i sarba.
Venind in Orient, Mihail Czajkowski reinoi contactul sàu
cu regiunile care inspirasera pana atunci imaginatia sa literara.
In acelasi timp Mihail Kogalniceanu pomenia in Dacia literard
despre motivele romanesti in romanele lui :Mihail Czajkowski,
unul din cei mai insemnati autori ai literaturei polone, s'a im-
prumutat cu multe din intamplarile i legendele noastre pentru
compunerea frumoaselor sale romane : unul din ele reproduce
viata romantica a lui Kirgealii. Aceasta scriere, indata dupà
publicatia sa, s'a tradus in limbele franceza i germana" 2.
1 Wladyslaw Mickiewicz, PamiVniki (Amintiri), I, 1838-1861, Naklad
Gebethnera i Wolffa, p. 427.
2 Dacia Literard, subt redacfla lui Mihail Kogdlniceanu, editia a doua,
Ipsil, 1859, Art. Literatura Strdinci, p. 98.
www.dacoromanica.ro
RELATIUNILE LUI MIHAIL CZAJKOWSKI-SADYK PASA CU ROMANII 235
Prin urmare, pentru a arata atitudinea lui Mihail Czaj-

kowski fata de Romani inainte de sosirea lui la Stambul, vom
insira amanuntele cele mai insemnate, privitoare la Romania,
din scrierile lui.
In Povesti cazdcesti se gaseste descriptiunea unei naväliri
a Cazacilor asupra tarilor române in secolul al XVII-lea. Furtuna
incetà Cazacii intrara in Moldova ; si la inceput intalnira in-
data lagarul lui Petriceicu, domnul Moldovei. Dupà un scurt
sfat, ce avu loc intre amandoi comandantii, taberile cazacesti
si. cetele calari ale Moldovenilor, se napustirà in diferite direc-
Ouni ca razele pornite din soare. Inca ziva n'a fugit, Inca soarele
nu s'a culcat, cand pojarul se raspandi ca o mare licarire dea-
supra Moldovei si Valahiei. Chisinaul a ars casele Iasilor erau
in flacari, locuitorii fugeau cu turmele lor... Si oastea hospoda-
rului Munteniei disparuse ca vantul..."
In Hatmanul Ucrainei : Movila, sange valah, care s'a ca-
zacit pe pamântul Ucrainei... Iata Potcoava, puiul Valahiei ; pe
gatul sau se vede Inca sangele si urma palosului lesesc...."
Actiunea lui Wernyhora se petrece pe la sfarsitul secolului
al XVIII-lea in timpul Confederatiei din Bar. Pe atunci Mol-
dova si Muntenia, cu toate ca erau mici si in robie, vreau binele
libertatii lesesti din inima si. din sufletul lor..." Wernyhora spune
cazacului Nekrasa Uita-te dincolo de acest deal, unde sub
nouri inegresc varfurile codrilor Iata Bucovina ! Tara memo-
rabila prin infrangerea Lesilor si tradarea Valahilor. Uite, drumul
spre Hotin !... Cetele lui Sobieski arau pamântul acesta cu co-
pitele cailor..." Trimisul Confederatiei soseste cu Wernyhora si.
Nekrasa la hanul Kierym-Giraj, intampinand acolo pe Garah,
spatarul hospodarului Valahiei". Dupa un sfat hanul hotareste
ajutarea Poloniei si se adreseaza boierului valah : Spatar al
Valahiei, poarta Hospodarului tau vorbe de pace ; nici un Mirzac
nu va intra cu horda sa in tara Moldovei, dar trebue sä fiti prie-
tenii mei si. sa-mi dati tributul granelor si. vitelor pentru hrana
ostii noastre..." Iar spatarul raspunde cu mândrie hanului :
Domnii Valahiei si al Moldovei au primit poruncile potrivite
dela Divanul Sublimei Porti. Hanule, tara noastra stä la dis-
pozitia d-tale ; dar si noi, avand poporul voinic, am vrea cu bu-
curie ca sa mergem in ajutorul Poloniei...".
In Vietile stranii ale Polonezilor i-ale Polonezelor Czaj-
kowski descrie sederea Eteristilor pe pamantul Ucrainei si pre-
gatirile lor in vederea insurectiunii impotriva Turcilor :
www.dacoromanica.ro
Eteristii sosira la Chiev. Cantacuzinestii, Moruzestii si

alti urmasi ai puternicilor Fanarului din Constantinopol, bazati
politiceste pe Muscali, insotesc pe eroul lor, principele Alexandru
Ipsilante ; iar guvernatorul Volyniei, Komburlej si vice guverna-
torul Chievului Katerinici amandoi Greci in slujba musca-
leasca strang cu zel din porunca guvernului cotizatii de buna
voe dela sleahta polon i dela burghezimea Chievului pentru
expeditiile filoelene. Pentru scopul acesta ca i pentru a cinsti
pe Ipsilante trebuesc banchete i intruniri, pranzuri, concerte
si baluri poruncite de sus". Si in curand Alexandru Ipsilanti
se logodeste cu o poloneza, Julieta WasowiczOwna. Dar ospa-
turile s'au sfarsit. Principele Ipsilante, dupa ce stransese o suma
insemnata de bani, pleaca purtand vitejeste rasboiul in Moldova
si in Muntenia. Iar logodnica se roaga i viseaza... Iubitul Ii tri-
mite necontenit scrisori, ca o iubeste, cà o adora, ca gandeste
totdeauna la dansa, ca viata lui e grea fara ea i o pofteste
la dânsul... Julieta plange... Vestile, fiind rele, yin iute : infran-
geri peste infrangeri in Muntenia, apoi despre fuga lui sub
ocrotirea imparatului austriac, despre intemnitarea in Olmiitz...
Sosi i un feldjager austriac, pentru a implini din porunca impa-
ratului dorinta cea din urma a principelui Ipsilante. Julieta des-
chide scrisoarea inelul de logodna o stività din parul iubitului
logodnic, i urmatoarele cateva cuvinte : Mor i iubesc, si nu
voi inceta sa iubesc, caci acolo e ingaduit a iubi, acolo-i tara
iubirei vesnice. A. I. Logodnica se facu galbena i cazu tremurand,
pe pamânt ca o floare campeneasca sfasiata de vant...".
Cel mai insemnat roman al lui Czajkowski este Cdrjali-
Poveste de pe Dundrea de jos, End in legatura cu rascoala Eteriei
si a lui Tudor Vladimirescu. Carjali, albanez, haiduc i talhar,
care a combatut in adevar sub steagurile lui Ipsilanti, devine
in romanul acesta fiul unui polonez si al unei bulgaroaice. Indraz-
netul Carjali rapeste lui Mehmed, Pasa Ismailului, pe frumoasa
lui fiica Sara Mihailena, i se casatoreste cu dansa la Curtea-
de Arges. Neintelegerile cu Tudor Vladimirescu i fioroase pro-
rociri Ii otravesc necontenit viata. Ca sef al pandurilor si al hai-
ducilor, nimiceste cu foc i cu palos orasele i satele. Dupa ce a
fost prins de Turci, e condamnat la moarte, dar reuseste sà scape,
apoi vietueste pana la anul 1824 i moare in urma ranilor.
0 boieroaica romanca proroceste lui Carjali o misie istorica :
In curand vei comanda cetele multe ale rasboinicilor, in curand
vei deveni mantuitorul libertatii slave si dacice... Sangele slay
www.dacoromanica.ro
RELATIUNILE LUI MIHAIL CZAJKOWSKI-SADYK PA$A CU ROMANI! 237
are sa mantuiasca libertatea dacica... Carjali, tu esti urmasul

neamului slay, in vinele tale curge sangele curat al Lesilor".
Czajkowski cunoaste foarte bine terenul, pe care se miscO
eroii romanului san si ne da o frumoasa descriere a manastirii
Curtii de Arges : Poporul o numeste : Curtea de Arges. Inscriptia,
sculptata in litere slavone si latine in piatra, asezata deasupra
portii, dovedeste cà edificiul acesta a fost ridicat din porunca
si sub domnia lui Neagoe Basarab, hospodarul Munteniei in anul
1518. Castelul de aci a fost timp de doi secoli resedinta domni-
torilor munteni timp de doi secoli s'a pastrat acolo tezaurul
gloriei si libertatei vitelor dace si slave risipite pe pamantul mun-
tenesc... Manastirea de Arge§ a devenit locasi sfant de pelerinagiu.
Popoarele de diferite limbi de diferite origini, insä unite numai
prin botezul lui Christos, calatoresc intr'acolo mereu... Musul-
manul ocoleste Manastirea de Arges, de oarece ii e teama ca o
piatra a locasului Dumnezeului crestinesc cazand in jos A, nu-i
sdrobeasca capul. Nu intra acolo Fanariotul, de oarece zidurile
cladirei prin amintirile lor, locuitorii prin virtutea lor i-ar reprosa
necontenit infamia sa..."
La räsboiul din Crimeia se refera doua fragmente din Vie-
We stranii ale Polonezilor i ale Polonezelor : Iskinder Pa§v-
Anton Ilinski §i Adam Baranowski, sangeacul regimentului Ca-
zacilor Otomani.
Cazacii otomani erau in avangarda ostirei lui Omer Pasa,
primind porunca de a ocupa Bucurestii. In capitala Munteniei
nu se gasia nici un muscal ; toti se retrasesera spre Buzau. Pe
cand Cazacii intrau in oras, stapanind barierele si punand stra-
jile, Iskinder bey cu Mustafa WOjcik, Musa Hawrylo si un co-
respondent englez intrara in oras prin drumuri laturalnice. Po-
porul roman gandind Ca Serdar-Ekrem (generalisimul) sosise in-
susi incognito, se apropia ca sa-i sarute mainile si picioarele, dar
Iskinder bey striga atunci : vin, sampanie" §i ramase cu §am-
panie. Cateva saptamani mai apoi citeam in ziarele engleze, cum
Cazacii dupa ce navalisera in Bucuresti cu Iskinder bey in frunte,
taiara cu sabia trei batalioane, iar pe strazi curgea sange mai
mult decat apa din Dâmbovita.
Dupa sosirea in Bucuresti, generalismul dadu un mare
banchet in manastirea Cotroceni. Iskinder bey, intovarasit tot-
deauna de corespondenti si de ofiteri sträini, ii condusese dupa
pranz in grading., uncle plangand le istorisia amintirile sale : cum
era odata vladica acestei manastiri, cum spovedia pe boieri si
www.dacoromanica.ro
boieroaice, i§i aducea aminte camera, in care dormea, altarul,

inaintea caruia canta liturghia... fiecare carare, fiecare arbore-
0 atat era de induio§at, incat suferea inima lui ; iar corespon-
dentii scriau 0 scriau in carnetele bor... Cateva zile mai tarziu,
sotia consulului prusian, o romanca, una din cele mai stralucite
boieroaice ale ora§ului, atat in privinta cre§terii cat 0 a pungii,
invitä la pranz cativa ofiteri otomani, intre alti 0 pe Iskinder
bey... Consuleasa radea, dar Iskinder nu-0 pierdu cumpatul...
0 nu se ro§i deloc...
Mai thrziu Iskinder bey care locuia in Stambul, deveni pe la
sfar§itul vietii sale (a murit 1861) excentric 0. foarte ciudat.
Cate odata tacea ceasuri intregi, cate odata vorbia necontenit
despre planuri, conspiratii, expeditii, scria rudelor sale, impar-
tindu-le milioane dupa moartea sa ; scria Polonezilor sa se adune
in jurul lui, cd are sa-i organizeze in regimente, ca-i va imbrdca
in uniforme verzi, ii va conduce in ostroavele pustii ale Dunarii,
cà are sa dea jos pe Hospodarul Munteniei, asezand pe scaunul
acestei tari pe favoritul sam..."
Baranowski, fiind indrasne-t, in fruntea excadronului au
cel mai numeros, ca un vechiu polcovnic al Cazacilor, in Mol-
dova 0 in Muntenia manca mamaliguta 0 bea yin. Cinstia pe
boieri, disciplina pe ciocoi, nefacand nici o distinctie intre boie-
roaice, ciocoaice §i tiganci, 0. le curtenia pe toate..."
In romanul N emolakct (1872) Czajkowski ridiculizeaza in-
surectiunea polona din 1863-64 0 mai ales expeditia lui Mil-
kowski. Eroul romanului Zwida sose§te cu colonelul Jet (Ariciu)
0 cu alti conspiratori la Tulcea, unde se amorezeaza de fata lui
Nemolaka. Mai apoi Jet trateaza cu Domnitorul in Bucure§ti.
Principele Cuza le declara : Treceti 0 mergeti mai curand" ho-
taxand numai ca sà nu aiba loc omoruri 0 pentru forma, sä se
traga cu cartu§e goale. Descrierea ciocnirii insurgentilor cu ar-
mata romand la Costangalia e destul de pitoreasca : Cand Po-
lonii dupa obiceiul lor deschisera focul, deodata cativa Romani
furä dati peste cap, 0 nu vor mai manca mamaliguta pe pamantul
acesta !... Romanii se intorc §i. fug printre arbu§ti, iar cativa
cad 0 svarla cu picioarele, 0 toti trantesc pu§tile..." Colonelul
Je2 sosi apoi la Bucure§ti 0 fu primit in audienta. de Domnitorul
Cuza : Hospodarul il primi cu trufie, dupa obiceiul unui prin-
cipe democrat... Batu pe Sroka pe pantece, pacat ca nu pe o alta
jumatate, 0. trase de urechie pe Jet". Zwida fiind ranit la Costan-
galia scria doamnei Zukowa in Tulcea : Ma culc in casa cioco-
www.dacoromanica.ro
iului Petre Margulescu ; om de treaba, are trei surori, care ma

ingrijesc foarte bine... Am batut tare pe Romani, dar Dumnezeu
stie de ce ! Vai de noi ! Ei sunt oameni buni, si nici unul dintr'insii
n'a intrat niciodata cu plugul pe parnantul Poloniei..." Domni-
soarele Margulesti sunt frumoase i foarte bine crescute : La
doamna Kormidorowa, care petrecuse tinereta sa in Lwów
intr'o mânastire... au invatat sä cante la piano, sa ciripeasca
polonezeste i sä flecareasca frantuzeste..."
M. Czajkowski ca agent diplomatic al principelui Adam
Czartoryski. Relatiunile directe ale lui Mihail Czajkowski cu
Romanii se legau incetul cu incetul la Paris din momentul in
care principele A. Czartoryski se hotari sa priveasca tarile rornane
ca actul cel mai insemnat al politicei sale externe. Deja in anul
1835 (25 Aprilie) scria acest barbat de Stat lui Bystrzonowski
care pleca in Galitia : Muntenia este astazi un punct atat de
insemnat, incat avem o mare trebuinta, ca cineva sub pretextul
comertului sa poata cerceta toata tara aceasta de-a fir a par si
sa ne alcatuiascá un raport precis..." 1. Deasemenea in acelasi
an Ion Ghica se intalni in Franta la vanatoare cu un polonez
Mihail Ciajka Czajkowski, cazac din Ucraina, refugiat din 1831,
unul din secretarii Principelui Czartoryski..." i Ion Ghica scrie :
Czajka (mai tarziu Sadyk Pasa) ma prezentase Principelui
Czartoryski, care avea o mare influenta asupra oarnenilor politici
ai Europei si mai cu deosebire asupra guvernelor Frantei si En-
acest barbat era mai totdeauna consultat la Paris si
gliterei ;
la Londra in toate afacerile privitoare la Orient, ca unul care
jucase un rol mare in timpul imparatului Alexandru I, si. cu-
nostea mai bine decat oricine scopurile ascunse ale Rusiei" 2.
Apoi urma misiunea precisa a lui Janusz Woronicz care
aduce pe Ion Campineanu la Paris. In acela§ timp M. Czajkowski
era insarcinat prin pr. Czartoryski cu afacerile privitoare la Orient
si la Principate. Deci la 8 Fevruafie 1839 (Paris) acesta scria lui
Czartoryski : -- D. Kretzulesco mi-a adus doua scrisori i o nota,
pe cari le trimit imediat Mariei Tale. D. Kretzulescu declara,
ca. D. Campineanu va sosi in curand la Paris i ca el e foarte ne-
linistit, nestiind daca Maria Ta ai primit scrisoarea lui trimisa
de acum cateva luni. Donmii acestia doriau la inceput sa publice
1 Manuscrisul Muzeului Czartoryski Cracovia, no. 5283, (Pisma oryginalne
polityczne) (Scrieri politice originale), 1834-1837.
2 Ion Ghica, Scrisori afire V. Alecsandri, I, p. 198. (Biblioteca pentru
raji).
www.dacoromanica.ro
nota lor intr'un ziar francez, dar mai tarziu hotarira sà o trimita
Mariei Tale ; poate Maria Ta vei gasi potrivit de a se publica
intr'un ziar englez, sau de a o intrebuinta altfel... Domnii Go-
lesti scriu ca in Muntenia domneste un spirit bun in tinerime §1.
in clasa de jos. Boierii insä in cea mai mare parte se umilesc slu-
garniceste in fata consulului rusesc, care este guvernatorul ade-
Val-at al acestei tari... Partizanii de cdpetenie ai Rusiei sunt domnii
Stirbey i Grigore Filipescu ; Cabinetul din Petersburg indeamna
pe hospodarul Ghica sa abdice, fagaduindu-i o leafa pe viata...
Despre Sarbi, Bulgari i Zaporojeni d. Campineanu are sa aduca
informatii precise. Domnii Golesti vor sa plece pentru a vizita
Muntenia si tärile vecine..." 1.
Ion Campineanu sosind la Paris, prezinta planul unirei
nationale a tuturor Romanilor i iscäli cel dintai tratat de alianta
intre Romani si Poloni. Dar misiunea lui es-Ea Si intorcandu-se
la tara fu arestat i inchis la Margineni 2
Pe cand Ion Campineanu se gasia in inchisoare, agentul
Al. Wereswyriski strabatu Principatele cu gand de a strange
contactul cu tara. Si in scrisoarea din 18 Septemvrie 1840 el anunta
lui Carol Sienkiewicz la Stambul : Dar si d-ta n'ai inteles seri-
soarea mea penultima, gandind ca. am vrut sa ma duc peste
Prut i Dundre pentru a revolta pe Sarbi 8i pe Valahi. Cu toate
intentille cele mai bune ale lui Campineanu si ale lui Kogalni-
ceanu, un asa gand nu m'a atins panä acum... N'am mers acolo,
ca sa ma expun ca odinioara batranul Denicko, stiind bine, ca toate
fortele Rusiei sunt peste Prut..." 3.
Mihail Czajkowski plead. la Constantinopol in primavara
anului 1841 cu scrisoarea principelui A. Czartoryski adresata lui
Reschid Pasa, ministrul afacerilor straine al Portii Otomane :
Cette lettre sera presentee a Votre Excellence par M. Czayka,
auteur de plusieurs ouvrages bien accueillis de notre public. Il
desire visiter plusieurs contrees de l'Orient dans un but moitie
litteraire et moitie commercial" 4.
Dupa ce sosi la Constantinopol scria indata la Paris De
aici e cu putinta a lega si a intretine relatiunile cu Moldova si
1 Ms. Czartoryski, no. 5410.

2 P. P Panaitescu, Planurile lui loan Cdrnpineanu pentru unitatea na-
fionald a Romeinilor, Cluj, 1924.
3 Ms. Czartoryski, no. 5409, scrisoare din 18 Septemvrie 1840.
4 Ms. Czartoryski, no. 5410, scrisoare din 15 Aprilie 1841.
www.dacoromanica.ro
Muntenia, dar pentru scopul acesta este nevoie de bani...''1. Gan-

dind la trimiterea unui agent polonez in Muntenia, cerea mai
tarziu la Czartoryski o scrisoare catre Ion Campineanu. In 6
Ianuarie 1841 Czartoryski ii raspundea : In ce priveste pe d.
Campineanu, socot ca nu ai nevoie de nici o scrisoare, el e bine
cunoscut, dar eu nu pot sa-i scriu dupa felul in care ne-a inselat
aici si la Viena. De altfel am sa ma gandesc, si tu vei gasi poate
alti prieteni in Tara Romaneasca. Insa tara aceea nu face nimic
singurä si deaceea are importanta mai mica 2" Scrisoarea din
27 Aprilie 1842 este in acelasi ton : Muntenia si Moldova sunt
tali in care acum nu e nimic de facut, ar fi altceva, daca am fi
aproape de momentul acpunii... Campineanu, care precum se
stie, s'a purtat rau cu noinous a tourne le doscu cine sä vor-
besti acolo ? 3"
Cu toate acestea Czajkowski nu vrea sa o rupa cu Romanii.
In primavara anului 1842 trimise la Bucuresti pe Ludovic Zwier-
kowski (Lenoir), scriindu-i insemnarile urmatoare asupra Prin-
cipatelor : L'etat actuel des esprits en Valachie, la desorgani-
sation du parti national et antirusse, la preponderance de la Russie
vous offrent peu de sujets d'interet aujourd'hui... Si vous trouvez
M. Campineano, rendu enfin a la liberte, et si votre sejour a B.
(ukarest) doit se prolonger, vous lui temoignerez toute ma sym-
pathie pour ses malheurs et ma fidelite aux principes dans
lesquels il m'a laisse, lorsqu'il a quitte la France... Toute fois, il
est bon que vous sachiez qu'entre les deux Princes qui gouver-
nent ces deux Principautes, le P-ce Stourdza de Moldavie est
incomparablement le plus digne de fixer votre attention par se s
talents personnels, sa fortune considerable, et la noble ambition
qu'il a de fonder un Etat durable et de le transmettre a sa famille" 4.
Zwierkowski veni la Bucuresti, intra in relatii cu Golestii si
cu Ion Campineanu, iar in scrisorile sale din 8, 12 §i. 14 Mai 1842
zugravi prea bine lui Czajkowski starea politica a Munteniei de
pe atunci :
Bucurestii cu 100.000 locuitori orasul mi-se pare frumos,
in genul Varsoviei, dar fara dealuri si Vistula... La 6 Mai Golescu
m'a trimis la Rodolphe... Am vorbit cu dansul, iar dupa un ceas
si jumatate m'am convins, ea ei au uitat toate cate au fost la
1 Ibidenz, din 29 August 1841.

2 §i 3 ambele la P. P. Panaitescu, Planurile lui Ioan Cdrnpineanu, p. 42-
4 Ms. Czartoryski, 110. 5410.
www.dacoromanica.ro
242 STANISLAW LUKAS1K
Paris, ne simtind nici o putere pentru vreo organizare... Cu Cam-

pineanu ei sunt numai in relatii de prietenie si de rudenie, dar
nu vacl raporturile politice dintre dansii. Campineanu dupä ce
a fost pus in libertate, s'a retras cu totul din viata politica... Lo-
cuieste la cinci poste de capitaa ; i-am trimis o scrisoare, ru-
gandu-1 sa-mi dea un rendez-vous aici sau la el acasà. Golescu
spunea, cd nemultumirea impotriva principelui Ghica este atat
de mare, incat toti sunt gata sa se supunä Rusiei sau Austriei,
numai sä fi vrut aceste puteri. Opozitia e divizata de catre Dascow...
La indignarea mea in contra acestei injosiri a caracterului national,
Golescu mi-a raspuns : Faca Dumnezeu, ca sa se poata trezi
Campineanu : caci nu vad pe un alt om, care ar vrea sau ar sti
a se pune in fruntea opozitiei independente... (7 Mai) Dimineata
a venit la mine Golescu... El se plange, ca Franta nu le da nici o
ocrotire, nici un sprijin... Cantacuzino n'a vrut sa-si aduca aminte
de tine si de abia dupà o lunga deslusire a lui Sivrac s'a desteptat
din vis... Din contra, in Moldova tinerimea invatata are trecere
si deaceia Ion Ghica, prietenul tau, are o slujba in Iasi... (8 Mai)
eri seara asteptam pe Golescu si pe Filipescu, dar ei n'au sosit
pand azi dimineata, nu stiu dece li e frica de sigur...(12 Mai).
Dupa ce am iesit dela Campineanu, am scris indata. ca sa nu
uit nimic din cele ce am vorbit. Situatia Munteniei e de asa fel,
ca-i este cu neputinta a se gandi la independenta... Partidul na-
tional ar putea sa se sprijineasca numai pe o putere desinteresatä,
dar asa ceva nu se vede azi... Campineanu spunea, ca in noi este
atata viata si atata ravna, incat vom putea face o noua insu-
rectie dar i se pare, Ca' principele (Czartoryski), i-a spus la Paris,
cd insurectia noastra din 1830 a fost prematura... Deci vad cd
prietenii nostri sunt incurcati si li-e frica de a se compromite cu
cunostinta mea... (14 Mai). Dupa o conferinta de douà ceasuri
cu Campineanu... ii scriu pentru ultima oara dela Bucuresti.
Dela Câmpineanu am iesit cu convingerea Ca el gandeste pentru
dansul la scaunul Munteniei, ca Dascow daca nu-1 atata, il leagana
cu iluzii. La inceput nu inte1egeam inclinarea catre Rusia pe care
o sustine intreaga familie a nepotilor lui... Asa, draga, Mihaile,
ne-am inselat foarte in nadejdile noastre, in locurile acestea nu
putem face nimica cu asa oameni, care ne dedeau odata a-tate
garantii de virtuti civile. A cauta pe alti oameni nu e treaba mea...
Campineanu este instrumentul Rusiei... "Tad acuma deosebita
neincredere a lui Campineanu in insurectia noastra... Campineanu
www.dacoromanica.ro
n'are planuri decat pentru el insuO, face jocul Rusiei, ca §i. Bi-
bescu..." 1.
Cateva zile mai tarziu L. Zwierkowski päräsi Bucure§tii,
indreptandu-se spre Belgrad. M. Czajkowski nu putuse incheia
legaturi cu Românii, prietenii sai dela Paris. Si deocamdata el
nadajduia numai in Ion Ghica, trimitandu-i douà scrisori cu
Tepro§uri. Raspunsul lui Ion Ghica dela Ia§i (30 Mai 1843) ii
zugrävia starea de spirit a nationali§tilor descurajati §i. perse-
cutati pretutindeni : Mon opinion est que vous etes trop severe
avec vos amis. Il est vrai que nous sommes plus ou moins de-
courages... Moi je suis reste inebranlable comme une colonne..."2.
In situatia aceasta atat de grea reincepu M. Czajkowski demer-
surile cu gand de a intra din nou in legatura. cu Românii §i de
a combate diplomatia ruseasca la Orient. De acum in rapoartele
sale catre principele Czartoryski va scrie mult despre Principate.
Prin agentia lui vor trece toti agentii plecand in Muntenia §i
in Moldova ca i toti frunta§ii politicei nationale române mergand
la Paris cu misiuni diplomatice. Iar ca urmare intreaga politica
orientala a lui Czartoryski se va sprijini mai ales pe raporturile
trimise dela Constantinopol. Ce scopuri avea diplomatia polona
de pe atunci ? Numai unul, dar foarte (pare, independenta Polo-
niei, dar pentru aceasta ii trebuia unirea tuturor Românilor in-
tr'un stat puternic sub un domn ereditar, i alianta lor cu Polonii.
Intampinand in principate impotrivirea puternica a diplo-
matiei ruse§ti, agentia din Constantinopole lucra atunci fàrä
incetare pe terenul Serbiei, Bosniei, Albaniei, Bulgariei, Do-
brogei i al Caucazului. Abia in anul 1844 trimise Czajkowski
pe un oarecare Szczepanski la Boto§ani ca sà ia contact cu emi-
gratii polonezi, ce locuiau acolo in mare numar 3. In Septemvrie
a aceluia§i an M. Czajkowski vorbi la Stambul cu tanarul Ghica,
nepotul fostului hospodar, care i-se plangea mult de Franta.
Tot atunci era vorba despre a§ezarea unui agent polon la Ia0.
In vara anului 1845 dragomanul consulatului francez Cor in-
demna pe Czajkowski ca sa trimitä pe cineva in Moldova §i. in
Muntenia, ca sa aduca informatii dela Ion Ghica asupra Roma-
nilor din tara, indicandu-i pe Mihail Budzyfiski (Dombrowa) 4.
2 Ms. Czartoryski, no. 5413, publicatA de P. P. Panaitescu, Planurile
lui loan Cdmpineanu, p. 43, 44.
4 Ms. Czartoryski, DO. 5415.
www.dacoromanica.ro
In Fevruarie 1846 Czajkowski trimise o scrisoare lui N. Kre-

tzulescu pentru a reinoi vechile relaii i pentru a atrage aten-
tiunea lui asupra calatoriei Sultanului 1. In toamna anului 1846
Mihail Budzyfiski strabatu Moldova i dadu in raportul sau ca-
racterizarea guvernului lui Sturdza, vorbind despre marile sim-
patii pentru poloni in Moldova.
De atunci propaganda agentiei asupra Principatelor devine
destul de intensa. Czajkowski, avand aeolo doi agenti, pe Bu-
dzynski i pe Treter, declara razboi politicei ,rusesti, combate
pe emisarii democratiei polone i inteste la un contact direct
cu Polonia. Principele Czartoryski este foarte multumit de aceste
sfortari, aproba cu totul planurile lui i doreste ea sä fie asezati
agenti poloni in Bucuresti i in Iasi (Iunie 1847). Principele Bi-
bescu face o buna impresie, gandind la ereditatea tronului si la
unirea ambelor Principate si ne iubind pe Muscali (Iunie 1847).
Raporturile cu Sturdza sunt insemnate, cu toate Ca omul acesta
e viclean (Septemvrie 1847). Se aude Ca principele Bibeseu ar
don o apropiere cu Polonii ; Campineanu, fiind acuma ministrul
lui, ar putea inlesni aeeasta (Noemvrie 1847). Principele Bibescu,
care inlocuieste in invatamânt limba romana prin limba franceza,
face un mare ran pentru tara lui. Introducerea limbii franceze
impiedica desvoltarea i formarea limbii romane, i prin urmare se
opreste astfel desvoltarea acestei nationalitati..". (Ianuarie 1848) 2.
Gandurile acestea ca i altele asemenea ilustreaza foarte
bine sinceritatea i orizonturile largi ale diplomatiei polone fata
de Romani.
In anul 1847 cativo. Romani, cu Golestii in frunte, in inte-
legere cu M. Czajkowski, prezintara lui Czartoryski o nota 3, in
care era vorba despre planuri man, politice i strategice, in vederea
unui razboi pentru redobandirea independentei Poloniei i pentru.
unirea tuturor Românilor intr'un stat 4.
In primavara anului 1848 M. Czajkowski trimise in Mol-
dova pe Petre Butkiewicz. Agentul polon sosi la Iasi in 3 Mai
si intra imediat in legaturi cu polonezul Wróblewski, profesor la
Academia Mihaileana, care il recomanda lui Dimitrie Rallet din
Botosani, in a carui casä se tinu un mare sfat cu boierii. Mai tarziu
1 Ms. Gzartoryski, no. 5397.
2 P. P. Panaitescu, Emigrapia Poland ,si Revolutia Románd dela 1848,
Bucuresti, 1929.
3 Ms. Czartoryski, no. 5397 i no. 5399.
www.dacoromanica.ro
RELATIUNILE LUI MIHAIL CZAJKOWSKI-SADYK RASA CU ROMANI! 243
Butkiewicz se indrepta spre Cernauti i vorbi acolo cu Al. Hur-

muzaki. Dupa indemnul lui Butkiewicz, Dimitrie Rallet leaga
relatii directe cu. M. Czajkowski 1.
In anul 1848 Polonii au participat la toate miscarile natio-
nale ale Românilor si le dadeau sprijinul lor diplomatic. In Bu-
curesti au sosit colonelul Zablocki, consilier militar, si M. Budzyfiski,
ca agent politic oficial. De asemenea guvernul provizoriu intra
in legdturi oficiale cu Agentia din Constantinopol i trimise acolo
pe Ion Ghica, ca sä lucreze in intelegere cu M. Czajkowski.
,Ieshid dela ambasada, scrie Ion Ghica in Ainintiri din pribegie,
am intrat cu dragomanul Cor in casa socrului sau, bancherul
Jacques Alleon, unde am gasit pe un alt vechiu cunoscut, pe
polonezul Crajka Czajkowski..." 2 M. Czajkowski intocmi o re-
latie asupra revolutiei muntene dupa istorisirea lui Ion Ghica
ai deveni mediatorul intre Guvernul Provizoriu i Poarta, bucu-
randu-se de increderea prietenilor sai Romani. In scrisoarea
colonelului Zablocki din 25 Iunie catre M. Czajkowski se pome-
neste despre aceasta colaborare :D. Bdlcescu, membru al Gu-
vernului Provizoriu, mi-a vorbit cu elogii mari despre d-ta. El
zice, ca d-ta sprijinind bine interesele lor in Stambul, ai facut
mari servicii cauzei lor in sfarsit mi-a spus sa instiintez pe
Principe si sa-i multumesc pentru colaborarea d-tale" 3.
In anul 1848 politica lui Czajkowski fata de Romani era
cu totul sincera tintind la scopuri deosebite. In primul rand el
cerea ca miscarea romand sä se facd numai impotriva Rusiei
si in intelegere cu Tura Lui Butkiewicz, care pleaca la Bucu-
Testi, ii da instructia urmatoare :Ai sa fii mediatorul intre
Romani si comisarul Portii. Vei aduce aminte comisarului sa
nu insulte legea, demnitatea i amorul propriu al Valahilor...
Boierilor ai sa le propui sa Lea concesii Porii, dar cu demnitate,
sa nu ofenseze legile i nationalitatea... Supunerea cdtre Poarta
&à nu aiba un alt caracter decat dorinta scutirii protectoratului
rusesc. Dacd Moldovenii ar dori unirea cu Valahii acuma ar fi
prilejul de a pune intaia piatrd..." 4. Mai thrziu Czajkowski pre-
gati un proiect al confederatiei româno-maghiare pentru infiin-
tarea unui stat puternic i alcatui un memoriu asupra princi-
1 P. P. Panaitescu, Ernigrafia polond gi revolufia rorndnd dela 1848, p. 6.

2 I. Ghica, Scrieri, ed. Minerva, IV, p. 7.
4 Ibid.
www.dacoromanica.ro
patelor catre comitele Zamoyski la Turin, in care cerea destep-

tarea in Italia interesului pentru cauza romana 1. La 27 Iunie
in fata lui Czajkowski Ion Ghica angajase in serviciul Tarii Ro-
mânesti pe un polon, Ahmet Terfik Putaski pentru organizarea
militiei i conducerea armatei romane in contra Rusilor. Intr'o
instructie Czajkowski poruncia lui Putawski, ca intrancl in ser-
viciul roman sa fie pururea agentul principelui, sa organizeze
armata i sa impinga pe Romani spre un razboi cu Rusii ; dar
Ahmet bey nu izbuti sä soseasca la Bucuresti, caci in drum auzi
o veste falsà, ca Muscalii intrasera in capitala Munteniei, se speria
reveni la Stambul 2 and Zablocki sosi la Bucuresti, Czajkowski
Ii atrase atentia sa lucreze in interesul comun al Poloniei i al
Valahiei, ale caror cauze sunt unite". In August principele Czar-
toryski Ii propuse trimiterea lui Butkiewicz in Transilvania pentru
a inlesni contactul Romanilor din Ardeal cu Valahii, indicand
pentru acest scop Brasovulcaci acolo apare un ziar valah,
editat de d. Baritz, a carui cunostintà poate sa fie totdeauna f o-
lositoare" 3. Cu ocazia misiunii ofiterilor francezi, trimisi in Mun-
tenia, agentul din Constantinopol deleaga pe un polonez Korsak,
insarcinat sà o insoteasca pretutindeni. In Septemvrie Czajkowski
sfatueste pe Romani 0, organizeze armata in Ardeal, scriind lui
Ion Ghica ca-i poate furniza armele.
Ocuparea Bucurestilor de cdtre Turci i inabusirea revo-
lutki muntene facura o groaznical impresie asupra principelui
Czartoryski, care vedea in acest fapt nebunia Turciei. In Note
présentée par M. Czajkowski a la S. Porte el protesta impotriva
prezentei generalului Duhamel in momentul instrarii otirii tur-
cesti in Bucuresti, i compara Turcia de pe atunci cu Polonia
dinaintea impartirei, cerand ca Poarta sa dezavueze pe comisarul
sau 4. Dupä dorir4a principelui Czartoryski, agentul Butkiewicz .
insotia pe Turci in clipa intraxei lor in Bucuresti. Delegatilor ro-
mani, care se adunasera in Stambul si care vreau sa se intoarca
in tara Czajkowski le trimite pe Korsak ca mediator intre dansii
ti Fuad Effendi.
and numarul emigratilor romani sporia necontenit in ca-
pitala Turciei, Czajkowski scria suparat catre Czartoryski
Acuma ma indoiesc daca vom avea vre-o folosinta de pe urma
:
1 Ibid.
2 Ms. Czartoryshi, no. 5400 (24 Iulie, 1848)
4 Ibid.
www.dacoromanica.ro
RELATIUNILE LUI MIHAIL CZAJKOWSKI-SADYK PAM CU ROMANI! 247
Muntenilor. Valahii sunt o natie fricoasà. D. Balcescu se distinge

ca inima i ca sentimentedar altii sunt adevarati igani, indis-
creti, grosolani ; ar vrea chiar bani dela noi i crescuti ca stu-
denti din Quartier Latin 1
In Octomvrie fruntasii revolutiei muntene, gasindu-se la
Sibiu, intocmird un protest i 11 trimisera lui Czajkowski, ca sa
fie inmanat Portii. In acelasi timp la Constantinopol Ion Ghica
urma fara incetare actiunea diplomatica in legatura cu agentul
polonez.
Fata de noua situatie Czartoryski scria lui Czajkowski si
indemne pe Romani la concordie, ca ei sa se hotarasch la un
singur candidat la domnie, la Bibescu sau la Campineanu. Czaj-
kowski este de aceeasi parere, scriind principelui in Ianuarie
1849 ca e Cu neputinta de a parasi pe Romani, caci sunt vecinii
nostri" mai apoi adaoga, si trebue sa desteptäm pe Romanii
din Basarabia" 2.
In miscarea Romanilor din Ardeal Czajkowski n'a fost
prea interesat, ne vrand a sprijini pe Unguri i ne fiind la inceput
in. relatii cu agentii i generalii poloni din armata maghiara. In
Aprilie 1849 Ion Ghica ii ceru cativa ofiteri poloni pentru legiunea
romana din Ardeal. Si in Iunie dupd ordinul venit dela Paris
se incheie la Constantinopol intre acesti doi oameni o conventie
pentru inrolarea unui numar de ofiteri poloni in serviciul le-
giunii romane.
M. Czajkowski n serviciul Turciei. Mihail Czajkowski infrà
in serviciul Turciei ca sa poata sluji mai departe cauza polond.
Dar de acum incepura intre dansul i capii partidului aristocratic
neintelegerile, mai ales din pricina religiei. Partizan sincer al
lui Czartoryski i adversar infocat al democratilor polonezi,
Czajkowski se gasea la o rascruce i in mijlocul intrigilor, ne pu-
tand a colabora nici cu unii nici cu altii. In asemenea imprejurari
nu-i ramane alt sprijin decat Poarta. i guvernul turcesc, pre-
tuind talentul lui diplomatic, ii lasa subventia pe care o primia
pana acum Agentia. Deaceia dupa ce devenise organizatorul
Cazacilor dunäreni, nu o rupe nici cu diplomatia, avand agentii
sai particulari, de pilda pe Gradowicz in Bucuresti, i insarcina
pe sopa sa, Lndovica Sniadecka, cu conducerea biuroului la
Stambul.

2 Ms. Czartoryski, nr. 5405.
www.dacoromanica.ro
In aceastä noua situatie, relatiunile lui cu Romanii nu in-

cetara deloc. In Fevruarie 1854 Ion Ghica ii prezinta intr'o seri-
soare punctul sau de vedere asupra cauzei romane : indepartarea
ocupa-tiei ruse§ti, reactiunea in contra Austriei i protectoratul
Porpi. i mai tarziu, recomandand fratelui sau cariera militara,
Ion Ghica ii scria :Aimez et respectez Sadyk Pacha, qui aime
les Roumains et connait leurs interets..." 1.
In timpul razboiului din Crimeea, M. Czajkowski sub nu-
mele de Sadyk-Pa§a comanda regimentul intai al Cazacilor
otomani, care dupa ciocnirile cu armata ruseasca la Giurgiu si
la Frate§ti, intrara ca avangarda o§tirii turce§ti in Bucure§ti.
Atunci el fu numit guvernatorul capitalei i rämane in acest post
timp de 15 zile. Cazacii lui ca§tigara prin purtarea lor buna, stima
si recuno§tinta locuitorilor. Deaceia principele Barbu tirbey,
principele Constantin Cantacuzen, Ghicule§tii i Kretzule§tii aveau
atentii deosebite pentru Cazaci §i. le furnizau echipamentul.
In scrisorile catre sutia sa, Sadyk Pasa descrie intrarea
Cazacilor in Bucure§ti i §ederea sa acolo : C'est nous qui occupons
ce foyer revolutionnaire qui effraye le monde conservateur"
(29 Julie 1854). Je suis dans un veritable enfer avec ma fonction
de commandant de la place, jour et nuit occupe, pas un moment
moi, arrivant et courrant, perdant ma sante et mon argent,
oblige de faire la politesse meme aux Autrichiens" 2. Dar tori
tac despre sfortarile i meritele luimême les journaux auquels
je ,ne tiens nullement, semblent etre dans la conspiration pour
ne pas prononcer mon nom". Numai generalul rus Pa§kievici
era sincer,, cand vorbia despre el. Si Czajkowski citeaza cuvintele
lui :Cette legion ou cette horde me preoccupe plus que l'ini-
mitie de l'Autriche... cet homme qui a battu notre diplomatie
en Serbie, s'est mis dans la tete de grouper Cosaques et Polo-
nais sous l'etendard du Sultan infidele" 3 (8 Septemvrie 1854).
In rapoartele sale catre Omer Pasa M. Czajkowski zugravia
starea de spirit a Romanilor :Le milieu Valaque montre de
plus en plus l'intention d'aller combattre les Russes avec nous
ensemble... La jeunesse est animee d'un sentiment plutôt belli-
queux que revolutionnaire. MM. Cantacuzene et Rosetti se con-
duisent on ne peut mieux, quand aux autres, ils marchent peut-
1 Ms. Academiei Rorndne, no. 4909.

2 Ms. Acad. Rom., no. 4901.
3 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
RELATIUNILE Lul MIHAIL CZAJKOWSKI-SADVK PASA CU ROILANII 249
etre a contre coeur, mais ils marchent" (7/19 August 1854).

Toujours la même sympathie pour nos troupes, toujours le
meme enthousiasme pour la personne de Votre Altesse..." (25
August/13 Sept. 1854).La tranquillite et l'ordre continuent a
regner en ville, mais l'intrigue commence aussi a se remuer stir-
tout parmi les boyards. Le bruit du rappel de M. Stirbey, l'ap-
parition même de M. Eliade ont eveille des craintes et des sus-
ceptibilites ; les agents de l'ennemi qui se trouvent parmi les
Valaques mettent eux-mernes a profit ces sentiments mal fondes,
pour deranger le bon accord durant jusqu'ici, pour affaiblir et
arrêter l'elan genereux qu'a provoque dans la nation l'entree de
Votre Altesse a la tete des troupes de Notre Souverain" (27 Au-
gust) 15 Sept. 1854)....Les Boyards, partisans du Prince Stirbey,
se remuent trop, ils comptent beaucoup sur la protection de l'Au-
triche, et les plus mauvais parmi eux, auxquels se joignent les
partisans de l'ennemi, prenant pour pretexte la presence de M.
Eliade, s'efforcent a remuer ces elements anarchiques et effrayer
les hommes de l'ordre..." (29 August 1854).L'ordre et la tran-
quillite continuent a regner en vine, mais la fermantation et le
mecontement augmentent. Les vieux boyards, la plupart des
hauts fonctionnaires regardent deja. les Autrichiens comme suc-
cedant aux Russes, et c'est a eux qu'ils vont faire leur cour..."
(30 August 1854) 1
Dela Bucuresti Cazacii pornirà la Braila si ocupara. linia
Siretului intre Vadeni i erbänesti. La. Galati casi la Bucuresti
ei fura bine primiti i li se dadura merinde ; Hospodarul Grigore
Ghica, Teodor Bals, principele Vogorides, M. Kogalniceanu,
Constantin Negri, Ion Ghica i altii ii manifestau simpatia lor
pentru dânii. Sezand la Galati, Sadyk-Pasa intocmi un memoriu
asupra organizarii corpului 'dorobantilor (3000 de infanteristi si
i800 de calareti). L'amour-propre meme des Valaques est flatte
plus par le nom du Dorobans que par celui de la milice. Les Do-
robans sont une creation traditionnelle, tandis que la milice est
une organisation de creation russe..." (29 Octomvrie 1854) 2
La memoriul acesta M. Czajkowski anex6 lista ofiterilor
romani, Liste des olliciers Valaques aptes a servir dans la nou-
-velle organisation des Dorobans. 1. Le colonel Odobesco, ancien
officier de cavallerie russe qui a fait les campagnes de 1811, 12,

www.dacoromanica.ro
13 et 14 en Russie, en Allemagne et en France et en 1828 et 29

en Turquie, est un homme d'une grande experience et d'une
routine militaire et, malgre son age, il est encore vert et energique.
2. L'aga de la police de Bukarest, M. Rosseti, homme actif, zele,
intelligent, courageux par ambition et par patriotisme meme,
bon organisateur, sachant commander et se faire obeir. 3. M.
Polizo, administrateur de Braila, ancien officier des Cuirassiers
autrichiens, connaissant le service de cavallerie, ayant beaucoup
d'aptitude pour l'administration et l'organisation militaire. 4. M.
Demitry Kretchelesco, major dans les Cosaques reguliers otto-
mans, jeune officier de beaucoup de merite, un homme de cou-
rage a toute epreuve, d'une exactitude rare et de l'intelligence
dans le service des avant postes et de campagne ; cet officier
pent commander brillamment un regiment de cavallerie.-5. M.
Kornesco, major. 6. M. Vladeiano, colonel. 7. M. Constan-
tinesco, capitaine. 8. M. Harlambi, officier d'artillerie.-9. M.
Kretzeano, sous-lieutenant des lanciers, attache a S. E. Sadyk
Pacha, intelligent, actif et montrant le bon vouloir et le couvrage.
1o. M. Sawowitsch, lieutenant des lanciers. ii. M. Popovici,
lieutenant des lanciers. 12. M. Gancesco, lieutenant des lan-
ciers. 13. M. Pantasia Ghica, porte-enseigne dans les Cosaques
reguliers ottomans, tres intelligent, courageux, connaissant la
carte et a se tirer bien des missions qu'on lui confie. 14. MM.
Vladesco, Gretchesco, Bajesco, Andreesco, Marinesco, tous porte-
enseigne dans le regiment des Cosaques Ottomans, peuvent etre
employes comme lieutenants de cavalerie, et ils feront un bon
service" 1.
In Octomvrie 1854 Sadyk Pasa afla la Galati despre pla-
nurile Austriei i despre memoriul comitelui L. Zamoyski pentru
cedarea principatelor Austriei in schimbul liberärii Poloniei. Pro-
iectul acesta nu era nou, cad fusese formulat deja in Fevruarie
1807 de catre baronul Hardenberg si In Ianuarie 1811 de catre
principele Czartoryski 2. Cativa Romani, intre dansii i Eliade
Radulescu, ne orientandu-se bine in miscarile diplomaiei, acuzau
cu nedreptate i pe Czajkowski ca complice 3. Insa in raportul
din 20 Octomvrie 1854 catre Omer Pasa, Sadyk vorbia cu sin-
1 Ibidem.
2 Alexandre I-er et le Prince Czartoryski. Correspondance particuliere et
conversations 189r-1823, Paris, 1865 §i Acta i Documente relative la istoria
renasterii Rondiniei, I.
3 I. Heliade-Rddulescu, Scrisori din exil, Bucure§ti, 1891.
www.dacoromanica.ro
Inca in anul 1861 pomenia despre acest memoriu :

ceritate in aceasta privinà, condamnand masinatiile lui Zamoyski.
Je reviens
encore a la question Moldovalaque. Si tot que les premiers indices
de guerre parurent, le corae Zamoyski concut le plan d'echange
de la Moldo-Valachie contre la Galicie ; il a ecrit un memoire it
ce sujet qu'il a adresse a tons les cabinets sous le pseudonime
d'un Polonais du pays... l'a remis aux ambassadeurs d'Autriche
et de Prusse a Paris. On m'a ecrit de Paris une longue lettre h
ce sujet ; j'ai blame vertement cette combinaison et cette de-
marche comme deloyale envers le gouvernement de mon Sou-
verain et envers les Roumains. Le prince czartoryski a ete de
mon avis et il a decline toute participation a cette action, n'irn-
porte sur quel terrain..." (Constantinopol, 24 Iulie 1861)1.
un comunicat oficial :
Sadyk Pasa, pardsincl Principatele in Ianuarie 1855, dadu
Moldo-Romanilor ! Sunt cateva luni
de and ca comandant al avangardei, am avut fericirea sà va
salut cel dintaiu ; iar acuma, tot eu sunt acelea, care va zic la
revedere". Combinatiile politice i militare ne chiama aiurea, 0
noi parasim cu parere de rau frumoasa voastra tara ; caci noi
am crezut ca sarcina noastra va fi de a o apara in contra dus-
manului i de a asigura pe totdeauna propasirea acestor pro-
vincii vasale ale gra4iosului nostru Imparat" 2.
Dupa intoarcerea in Turcia Sadyk Pasa era necontenit in
corespondenta cu prietenul sau Ion Ghica, care se afla atunci
Ii scria la 6 Iunie 1855 :

la Samos. Ion Ghica, dorind numirea ca ofiter a fratelui sau,
Je compte beaucoup pour cela sur
votre cooperation. J'entends qu'il renvoie sa femme a Paris et
qu'il aille se faire tuer ou se faire un renom au service du Sultan" 3.
Corespondenta diplomatica in acest timp era mai adesea
adresata doamnei Sadyk Pacha, la care veniau scrisori dela &rim
Stirbei Voda, dela Ion Ghica, dela Lucia Ghica si dela Gradowicz
din Bucuresti. Mai ales cel din urma, funcOonar al consulatului
francez i agentul lui Czajka, tinea pe Czajkowski i pe sotia lui
in curent de tot ce se petrecea in Muntenia 4.
...VA recomand pe d. N. Kretzulescu dintr'o buna familie
valaha, patriot bun 0 demn, prietenul lui Ion Ghica si al lui Sadyk
Pasa ; el venia adesea la dânsul, cand era la Bucuresti i era ne-
1 Ms. Acad. Romdne, no. 1900.
2 Gazeta Transilvaniei, 13 Ianuarie 1855.
4 Ms. Acad. Rom., no 4899.
www.dacoromanica.ro
contenit in corespondentä cu dansul" (Buc., 26 Decemvrie 1855,

catre M-me Sadyk").
Ira' rog sa binevoiti a spune lui Sadyk, sa scrie imediat
o scrisoare catre Principe le Al. Ghica, cad dansul ii iubeste foarte,
si-1 pretuieste mult. Cand. i-am spus ultima oath cä Sadyk are
sa vie in Silistra, Ghica m'a rugat sa transmit lui Sadyk stima
ai prietenia lui, iar cand Sadyk va fi in Silistra, el are sa vie la
dânsul..." (Buc. 15 lulie 1856, catre M-me Sadyk").
,,Lucrurile merg aici rusinos. Principe le Ghica, pare ca ar
vrea sa dovedeasca cu orice pret, cà guvernul Principelui Stirbey
a fost cel mai bun" (Buc., 7 Octomvrie 1856, catre M-me Sadyk").
Spaima mare domneste aici, Ca Ion Ghica ar veni cai-
macam sau principe" (Buc. 1857, catre M-me Sadyik).
Mi se pare, cd nu vom face mare lucru cu Ghica (Alex.) el
merge atat de prost cu guvernul sau, incat nu stiu cum sa-1 apar..."
(Buc., 24 Martie 1857, catre Sadyk-Pasa).
Ar fi mare nevoie sa vii aici, caci ar trebui sà sfatuiesti
pe Principe, ca sa aleaga un drum mai bun decat pana acum pentru
a castiga din nou simpatia tarii" (Buc., 3 Aprilie 1857, catre
Sadyk-Pasa).
Ar fi mai bine sa vii aici neaparat, trebue sa facem o soco-
teala ca vulpea, caci am putea esua, sa nu gandeasca Valahul,
cä Polonii sunt prosti..." (Buc., 16 Mai 1857, catre Sadyk-Pasa).
Rau ar face Ion Ghica, daca nu ar veni nici, are sa piarda
pentru totdeauna alegerea sa i tam va incepe sa-1 acuze de ne-
glijarea tarii lui..." (Buc., 25 Sept. 1858, catre M-me Sadyk") 1.
Citaiile acestea dovedesc, ca Sadyk-Pasa avea planurile
sale asupra Munteniei, ea era in buna prietenie cu principele
Al. Ghica, cal ar fi vrut sa vada pe Ion Ghica pe scaunul Va-
lahiei.
Dar pe un alt Sadyk-Pasa 11 vom cunoaste in timpul unirii
Principatelor. Orice ar fi spus el mai tarziu, Czajkowski nu
era partizanul acestui mare act politic, pentru care el lucrase
totusi mult in calitate de agent al principelui Czartoryski. In-
cepand din 1857 Sadyk-Pasa, fiind numai porte-parole" al po-
liticei turcesti, era acuzat de relatiuni cu antiunionisti ca N. Vo-
gorides, Th. Ba1 i a1ii, i de propaganda impotriva unirii.
Deja., dans les premiers jours du moi de mai (1857) des lettres
de Galatz, arrivees a Jassy, nous depeignaient Sadyk Pacha
1 Toole in Ms. Acad. Románc, no. 001.
www.dacoromanica.ro
(Czajkowski) parcourant, accompagne de plusieurs officiers, la

basse Moldavie et les districts bessarabiques nouvellement an-
nexes a ce pays, et y prêchant le statu-quo politique. Evidemment,
c'est dans un but de propagande anti-unioniste que cet officier
superieur ottoman a fait aussi un sej our de plusieurs j ours a Ismail,
oa ii s'est applique a nouer des relations avec les principaux habi-
tants. A Galatz, il a réuni, un j our, une vingtaine de personnes
de la ville et du district, auxquels il tint un discours en forme
contre l'union, en leur disant que les Roumains ne devaient faire
aucun fond sur les promesses du Congres de Paris..." 1
Sadyk-Pasa face insusi o marturisire interesanta in scri-
sorile dela Stambul :
Je n'ai pas tenu de discours aux Cosaques contre l'union
des principautes Roumaines, ni aux Moldo-Valaques contre la
France et contre l'Empereur, ainsi qu'il a ete rapporte par un
Commissaire, ce qui m'a ete dit par M. le Comte Koscielski... Je
suis Musulman et sujet du Sultan et veux servir les interets de
mon pays". (Constantinopol, Iunie 1857).
...Chez nous on croit que la question des Principautes
sous le rapport de l'union est tout a fait pourrie..." (Constan-
tinopol, 17 Fevruarie 1858).
,,La lettre que j'ai regue de M. Nicolas Kretzulesco est la
reponse a celle que je lui ai adressee, vous pouvez l'assurer que
je tiens beaucoup a lui etre agreable et meme utile, si cela m'est
possible et quoique adversaire de l'Union par ma position ac-
tuelle je n'en ai jamais voulu a ceux qui ont eu une opinion dif-
ferente de la mienne..." (Constantinopol, 3 Martie 1858) 2
Deci e sigur ca. Sadyk-Pasa uneltia in contra unirii i avea
planurile sale asupra Munteniei. Dupá alegerea lui Cuza, Gra-
dowicz Ii anunta dela Bucuresti in scrisoarea din 8 Fevruarie
1859.Tous nos calculs ont echoue. Je ne connais pas Cuza.
La France, je crois, soutiendra cette election dans les Principautes
comme bonne, ou elle sera une des causes de la guerre. Ion Ghica
restera a present definitivement a Bucarest, II trouvera une place
honorable FTour sauver son pays. A Jassy l'affaire de Stourdza
se poursuit" 3.
Vestea aceasta surprinse neplacut pe Czajkowski :C'est
la Roumanie reunie sous un seul prince par un fait accompli,
1 Coresponden%a din Iai cAtre L'Etoile du Danube" din 13 lithe 1857.
3 Ibidem, no. 4901.
www.dacoromanica.ro
qui regne et gouverne, et probablement sera protege aux re-

formes par la France, la Sardaigne et peut-être meme par la
Russie... Si reellement rien ne peut detourner une guerre, c'est
avec les Cosaques qu'on peut ecraser les Roumains et menacer
serieusement la Russie"... (Larissa, 2 Martie 1859, Sadyk Pasa
care sotia sa). 1.
Atunci Czajkowski era convins, ca actul unirii va produce
complicatii politice i deaceia propunea :Tenant un corps d'ob-
servation assez fort sur le Danube, on prend la position de la
Roumanie, tandis qu'on prete un sentier aux boyards qui ne doi-
vent pas etre partisans de M. Cuza"... 2.
In acelasi timp multi Poloni au fost arestati la Focsani, cu
Murad bey Wierzbicki in frunte, sub invinuirea de a pregäti un
atentat asupra domnitorului Cuza in intelegere cu beizadea Gri-
gore Sturdza care, dupa marturisirea unuia dintre ei la cercetare,
ar fi avut speranta sa atraga intr'o cursa pe Principele domnitor
si sä-1 ucida i apoi sa se proclame el". Grigore Sturdza protesta
in mod hotarit in contra unei asemenea calomnii, iar in numele
Polonezilor asezati in Romania publica o protestare ofiterul
Habdank Piotrowski : Nu D-le, aventurierii amestecati in asta
lasa conspiratie, nu sunt Poloni, noi suntem niste bravi soldati,
dar niciodata ucigasi" 3. Iar I. A. Vaillant in raportul adresat
lui Walewski (5 Martie 1859) constata, Ca sgomotul cu complotul
acesta 11 faceau inadins partizanii lui Cuza cu gand de a compro-
mite pe Grigore Sturdza in fata tarii" 4.
Se pune acum intrebarea, daca M. Czajkowski era complice
in conspiratia din Focsani. Romanii 11 acuzau i ziceau ca da.
On sait que Mourad bey ne fait qu'un avec Czajka scria Bal-
ligot catre Pr. Cantacuzino et qu'ils sont en correspondance
suivie avec un grand boyard, que je n'ai pas besoin de vous nom-
mer et déjà compromis dans les affaires anterieures de Mourad
bey..." (Const., 25 Martie 1861) 5. Tot asa Gradowicz tine pe
Sadyk Pasa in curent cu afacerea lui Wierzbicki Despre
Grigore Sturdza si despre Wierzbicki nu se aude de loc, afacerea
merge incet... i poate nu va ajunge la nimic... Ion Ghica este

2 Ibidem.
3 Steaucc Dundrei. VI, no. 21, Ia*i, Joi 29 Ianuarie, 1859.
4 Acte si Documente privitoare la Renasterea Romdniei, IX, (5 Martie
1859). Raport confidential al lui I. A. Valliant contelui Walewski.
www.dacoromanica.ro
RELATIUNILE LUI MIHAIL CZAJKOWSKI-SADYK RASA CU ROMANII 255
foarte desamàgit i nemultumit de compatriotii shi..." (Buc.,

15 Martie 1859) Wierzbicki est toujours en prison. Ion Ghica
ne pouvait rien faire pour lui, bien qu'il l'ait vu et lui ait parle,
l'affaire est touj ours dans la main des procureurs, qui n'ont pas
decouvert grand'chose, mais qui ne peuvent pas encore finir
cette affaire" (Buc. ii Iunie 1850 1.
Intr'o scrisoare din 2 Martie 1859, care ramase fh.rà adresà,
Gradowicz vorbia despre Polonii amestecati in asa zisul complot :
Sadyk lui (h Wierzbicki) avait predit malheur, avec la mau-
vaise tete qu'il a... Quant aux Polonais... je comprends leur
aversion pour M. Couza. Ce Hospodar, eleve au Ouartier Latin
de Paris, joueur et depenseur, a ete en tres grande intimite avec
les agents consulaires de la Russie. En 1848 il a denonce les Po-
lonais a l'autorite militaire russe d'occupation, plusieurs ont ete
expulses quelques uns =6-Les..." 2.
Czajkowski se interesa de asemenea mult de Wierzbicki.
0 Polonezà, Vlasta dela Galati, ii anunta in scrisoarea din 2 August
1859 :Wierzbicki est libre. Il a pris lui-meme sa liberte qui
tardait trop h venir et qu'on devait lui accorder bient6t... Mais
je ne saurais vous dire oil il se trouve..." 3.
Tot asa in anul 1861 M. Czajkowski este acuzat de uneltiri
pentru a provoca turburäri in Principate. Balligot in 25 Martie
1861 scria dela Stambul chtre principele Cantacuzino, prefect de
Galati, anuntand plecarea colonelului Zapinski in acest oras :
Ce qui est certain, c'est que cet homme, fort connu, esprit au-
dacieux, aventureux, entièrement soumis h Wierzbicki (le Mourad
bey du complot d'il y a deux ans), a pu debarquer, passer pres
d'un mois dans les colonies bulgares de la Bessarabie et s'em-
barquer h Galatz, sans eveiller, que nous sachions, l'attention
de nos agents. Or, il nous est acquis que sous la direction de Sadyk
Pasa (le Polonais Czajka) on cherche a augmenter l'agitation
dans les colonies annexees, qu'on les pousse h agir contre le Gou-
vernement du Prince... Comme complement d'information sur la
personne de Zapinski, ii fut de ceux que la police turque crut
devoir arrêter et detenir avec Mourad bey pendant le sej our du
Prince a Constantinopole" 4.

2 Ms. Acad. Rom., no. 4(.:04.
www.dacoromanica.ro
Insà cateva luni mai tarziu Czajkowski scria catre Gra-

dowicz la Bucure§ti :M. Ghica et ses amis savent que j'etais
pret a compromettre ma position pour relever les Valaques et
la Valachie... j'ai rempli... ma mission a regard de mon Gouver-
nement et a regard des Valaques... J'ai ete plus Valaque que
n'etaient les Valaques eux-memes. Je n'ai rien a me reprocher.
Je veux que tu lise cette page a Ghica ou que tu lui envoie une
copie... Quant a moi je n'ai pas discontinue a marcher dans
la voie de ma politique de sauver les Roumains par la Turquie
et pour la Turquie. MM. N. Kretzulesco, Ministre Ghica et Ro-
dolphe Rosetti peuvent me rendre ce temoignage..." (Constant.,
24 Iulie 1861) 1
Cu toate acestea, raporturile de prietenie intre Czajkowski
§i Romani nu incetau deloc. In Ianuarie 1862 Gradowicz anunta.
doamnei Czajkowska :Le Prince Ion (Ghica) a retrouve le
portrait de Sadyk dans son uniforme polonaise de 1830, l'a fait
encadrer et le tient au salon".
Czajkowski nu era om rau §i incapatanat §i se impaca re-
pede cu noua stare a lucrurilor. Bunavointa lui fatä de Romani
se arata Inca odata intr'o scrisoare din 25 revruarie 1863 care
Gradowicz :On pent encore remedier au mal par l'attitude
des Roumains eux-mêmes. Le Prince Cuza n'est pas un mauvais
homme. Il a fait beaucoup de bonnes choses pour son pays. Qu'il
se reconcilie avec les hommes de bien, qu'il nomme les hommes
de bien, qu'il nomme au ministere les Ghica, les Stourdza et
autres eminences du pays... qu'il ne craigne pas de reconnaitre
ostensiblement les services notables et loyaux de M. Cogalniceano
et qu'il envoie representer a Constantinopole les Roumains par
M. Ion Ghica, au lieu de M. Negri, que l'ambassade russe a nomme
justement le patapon benin de la diplomatie" 2
In timpul insurectiunei polone in 1863-64 M. Czajkowski
era din nou acuzat de pregatirea expeditiei lui Milkowski, care
se ciocnise cu armata romana la Costangalia. In 15 Iulie 1863
C. Negri telegrafia din Constantinopol : On dit que Sadyk
Pa§a a combine l'expedition de vive force, se vantant que nous
ne pourrions l'empecher..." Mai tarziu Balligot trimise catre Ion
Alecsandri la Paris un comunicat :Les mesures prises etaient
urgentes, car des renseignements font croire que, sous pretexte
1 Ills. Acad. Rom., no. 4900.

2 Ibidem
www.dacoromanica.ro
de cause polonaise, cette troupe agit pour Gregoire Stourdza...

Negry telegraphie que l'expedition a ete organisee par Sadyk-
Pacha, commandant des Cosaques ottomans, le meme qui fut
compromis dans l'attentat contre la vie du Prince" 1
Se §-tie bine ca acuzarea aceasta era fara nici un temei.
Czajkowski, dupa ce auzise despre Costangalia, scria in 23 Iu lie
1863 :Le Prince Couza et M. Floresco peuvent porter l'epaulette
moscovite... C'est triste ; quant aux Polonais c'est une rupture
morale avec les Roumains, facheuse pour le present et pour l'a-
venir..." Dar el nu vede in expeditia lui Milkowski o nouà editie
a intamplarei lui Wierzbicki : M. Milkowski que je ne con-
nais pas, n'etait pas de la meme terre que M. Wierzbicki de vouloir
avec quatre juifs enlever le Prince Couza et mettre sur le trône
le Prince Gregoire. Wierzbicki ne doutait de Hen, excepte de son
bon sens. M. Milkowski doutait de tout..."2.
Czajkowski urmaria cu interes evenimentele in Polonia §i
primia cu bucurie ve§tile despre entuziamul Românilor pentru
cauza polonal §i. despre bunavointa lor fatä de insurgenti. Con-
siderandu-se compromis pe terenul diplomatiei, nu voia sa se
punä in capul Polonilor ce plecau pe teatrul rasboiului §i. le
ura numai noroc. Je serais bien aise que les jeunes impatients
arrivent en Pologne... Si j'etais a la place de M. le comte Kos-
cielski, je me mettrais a la tete de l'expedition pour entrer en
Podolie... Mais je regretterais amerement, s'il tombent victimes
de quelques escapades a la Wierzbicki on a la Zapiriski..." 3.
In anul 1864 avu loc inabu§irea insurectiei i nenorocita
Polonie se prabu§i intr'o prapastie Inca mai adânca decat 'Ana
acum. Dar Czajkowski cu toatä sleirea fortelor sale privea §i
mai tarziu necontenit evenimentele ce se petreceau in Romania.
Dupa caderea Domnitorului Cuza, Sadyk-Pa§a trimise o
scrisoare Imparatului Napoleon al III-lea in favoarea lui Ion
Ghica : Avant l'election du Prince Charles, l'Empereur a appele
Jean Bratiano et lui a montre une lettre de Sadyk Pacha qui
faisait des eloges sur Ion Ghica et en second lieu sur le Prince
Stirbey, si le premier ne serait pas agree..." (Buc., 28 Noem. 1866,
scrisorile lui Gradowicz.) 4.
1 Ms. Acad. Rom., no. 469 *i 4865.

2 Toate in Ms. Acad. Rom., no. 4901.
4 Ms Acad. Rom., no. 4902.
www.dacoromanica.ro
Tot a§a dupà proclamarea Regatului, Czajkowski comunica'

lui Musafir Pap. (L. Czajkowski, fiul lui Sadyk) Vues sur la
situation politique en Turuqie. Vivifier par les relations sous
main les aspirations roumaines de reunir a leur royaume les trois
millions de Roumains qui se trouvent sous la domination Austro-
Hongroise en Transylvanie, Bucovine et dans le Banat. Il est
possible que le roi Charles comprendra et se pretera a cette as-
piration patriotique, car il est un Hohenzollern, de la race des
monarques modeles. Si non, les Stourza, les Ghica et autres la
comprendront, car ils la comprennent depuis longtenps" 1
Intre hartiile depuse in biblioteca Academiei Romane se
gäse§te i Copie de la lettre de Mihail Czajkowski Sadyk Pacha
ii Sa Majesté le Roi de Rournanie.
Un ami sincere, devoue et eprouve de la Roumanie et
des Roumains, qui a ete a meme de rendre plus d'un service a
l'une et aux autres de sa retraite absolue s'empresse de feli-
citer la Roumanie d'avoir un Hohenzollern pour monarque et
un Hohenzollern d'avoir pour sujets les Roumains. Dieu protege
la nouvelle Dynastie et le nouveau Royaume et les comble de
prosperite, de gloire et de force. Ce sont mes voeux, de coeur et
de politique, quoique je sois un Slave et un Slave jusqu'à la moelle
de mes os.
Si je me suis permis de mettre aux pieds du trône de V.
M. R. mes felicitations et mes voeux c'est parce que dans le
temps j'etais connu de M-me Hortense qui etait tout devouee
a V. M. R. j'etais demande par elle de rendre tous les services
possibles a V. M. R. et quand le Senateur Ion Ghica est arrive
en mission a Constantinople pour aplanir les difficultes surgies
h l'avenement de V. M. R. au pouvoir, j'ai en la possibilite de
convaincre le Grand Vezir par C. Mehmed Rucheli d'ecarter
ces difficultes, et c'est moi qui a amen& le Senateur Ion Ghica
chez le Grand Vezir pour l'emanation d'une decision favorable
c'est le motif de mon humble epitre, joint aux souhaits a V. M. R.
et a S. M. R. la Reine. Rendez le peuple Roumain heureux et
soyez heureux, Vous-memes, par ce bonheur car c'est le vrai,
le traditionnel d'un Hohenzollern" 2.
Deasemenea in timpul ederei sale la Chiev, M. Czajkowski
sta in corespondenta cu Romanii ; in 29 August 1885 el scria Prin-

2 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
cipelui Gortchakoff intre altele : C'est une lettre, d'un de mes

anciens subordonnes qui se trouve a Vienne et qui m'envoie une
note du P-ce Ion Ghica et de M. Demitrie Stourza. Dans mon
opinion je ne saurais mieux faire, que de la deposer entre les mains
de Votre Altesse. Encore a mon depart de Constantinople et
depuis mon sejour a Kiev, j'ai entretenu une correspondance a
batons rompus, avec le P-ce Ghica et d'autres Roumains, sur cette
questiom, ainsi envisagee qu'elle l'est dans la note communiquee ;
je ne manquerai jamais de communiquer ces correspondances
a qui de droit. Ces MM. de la Roumanie voulaient arriver a
Kiev, au moment du congres slave l'annee passee, mais ils furent
empêches par les observations venant de la part de leur Prince...1.
*
* *
Dupai ce am expus momentele cele mai insemnate din viata
lui Mihail Czajkowski si dupa ce am aratat contactul lui cu Ro-
manii, e foarte usor sä conchidem ea' figura acestui om trebue
sä ia cel d'intai lee in istoria relatiunilor diplomatice intre Po-
Ionia si. Romania, printre oameni ca principele Adam Czartoryski,
Adam Mickiewicz, Sigismund Milkowski si altii. De asemenea
principele Czartoryki, insusi, eu toata bunavointa si sinceritatea
cordiala fata de Romani, nu ar fi putut atinge scopurile sale fara
acest diplomat cu talent literar si cu pornire catre mestesugul militar.
M. Czajkowski a castigat aproape simpatia a tuturor fruntasi-
lor partidului national romanesc si lucra in legatura stransä cu dansii
timp de mai bine de patruzeci de ani. El iubia totdeauna pe Romani
si Românii il iubiau, cu toate neintelegerile, care se iviau cateodata
pe terenul colaborarii bor. In timpul Unirei Sadyk-Pasa se arata
desamagit si. nemultumit, caci vedea atunci ca lucrurile sale nu
ajung nici la un scop, ca toate sfortarile sale de pana atunci esuau
cu totul si pierzand increderea Polonilor, el nu zarea nici un
sprijin, nici o risplata. Iar la sfarsit evenimentele politice il in-
departari de pe calea diplomatica si-i ripiri toata influenta asupra
vietii politice. Si eine stie, daca Czajkowski nu ar fi vrut sa-si
petreaca batranetea sa in Romania, atunci cand. scria Care Prin-
cipele Carol. Dar nu a fost poftit. Astfel Mihail Czajkowski, Sadyk-
Pasa, se inching, en totul tarului si ne putand mai tarziu supra-
vietui nenorocirilor si desamagirilor sale, se sinucise in anul 1886.
Krakow STANISLAW ECKASIK
1 Ms. Acad. Rom., no. 4099-
www.dacoromanica.ro
R E s :u E
Le Polonais Michel Czajkowski (18o8-1886), originaire d'U-

kraine, officier en 1830-31, romancier, agent diplomatique du
Prince Adam Czartoryski connu sous le nom de Sadyk-Pacha
dans l'armee turque, collabora plus de 40 ans avec les Roumains.
Il se fit d'abord connaitre comme romancier en empruntant le
sujet de ses romans h l'histoire des Principautes roumaines (les
XVIIXIX siecles) : Histoires cosaques", Hetman d'Ukraine",
Wernyhora", Vies etranges des Polonais et des Polonaises",
KirdZali" et Nemolaka".
Les relations directes entre M. Czajkowski et les Roumains
commencent h Paris vers l'annee 1835. Il fait la connaissance
de Ion Ghica, de N. Kretzulescu, de Ion ampineanu et devient
leur porte-parole envers le Prince Czartoryski chef de remigration
polonaise. En 1841 il part pour l'Orient en qualite de membre
de l'Institut et d'agent de Czartoryski. Tout de suite apres son
arrivee h Constantinopole, Czajkowski tourne ses yeux vers la.
Valachie. Pour renouveler ses anciennes relations, il envoie 8.
Bucarest Louis Zwierkowski qui entre en relations avec les Go-
lescu et Ion Câmpineanu ; mais cette mission echoue en rencon-
trant partout la preponderance de l'influence russe. A partir
de ce moment Czajkowski se met h. l'oeuvre et fait tout le pos-
sible pour attirer les Roumains vers les Polonais et pour corn-
bathe la diplomatie russe en Orient. Dans les rapports adresses
au Prince Czartoryski, ii consacre beaucoup de place a la question
roumaine. Par son Agence passent tous les agents polonais, qui
se rendent dans les Principautes, et tous les chefs de la politique
nationale roumaine, qui vont h Paris en mission diplomatique.
A cette époque la diplomatie polonaise vise h l'inclépendance
de la Pologne et a l'union de tons les Roumains dans un seul Etat.
Depuis l'annee 1846 les agents polonais parcourent sans cesse
la Valachie et la Moldavie. En 1848 les Polonais prennent part
h tous les mouvements revolutionnaires des Roumains et leur
accordent leur soutien diplomatique, surtout par les relations
de M. Czajkowski avec la Porte.
En 1851 Czajkowski entre dans le service turc et devient
partisan fidele du Sultan en qualite de chef des Cosaques et d'a-
gent diplomatique. Pendant la guerre de Crimee il est comman-
dant de la place de Bucarest et s'efforce de soulever les Rou-
mains contre les Russes. Apres le traite de Paris il reste encore
www.dacoromanica.ro
RELATIUNILE LIJI MIHAIL CZAJKOWSKI-SADYK PA$A CU ROMANH 261
en relations cordiales avec les Roumains, mais a cette epoque

il n'est que le porte-parole de la politique turque vis-a-vis des
Principautes. Par consequent il devient adversaire de l'Union
et on l'accuse aussi d'avoir ete complice de la conspiration de
Foc§ani contre le prince Couza. Apres la chute de ce prince, il vent
voir d'abord sur le trône roumain Ion Ghica. Plus tard il se ré-
concilie avec le Prince Charles et d'intelligence avec Ion Ghica
ii travaille a Constantinople en sa faveur.
Il continue ses relations avec les Roumains meme apres
son retour en Russie a peu pres jusqu'a sa mort.
M. Czajkowski a joue un grand role dans les relations rou-
maino-polonaises au XIX-e siecle. Il a gagne la sympathie de
presque tous les chefs du parti national roumain. Ii aimait beau-
coup les Roumains et il etait aussi beaucoup aime par eux, malgre
les malentendus qui surgissaient de temps en temps sur le terrain
de leur collaboration.
Sa vie et son oeuvre feront une belle page dans l'histoire
des relations diplomatiques entre les Roumains et les Polonais
au XIX-eme siecle.
www.dacoromanica.ro
OBSERVATIONS SUR LA COHORS MILLIARIA
HEMESENORUM
La reforme d'Hadrien qui a instaure pour l'armee romaine

le recrutement regional, a permis aux troupes, legions et auxilia,
de completer leurs rangs a l'aide de recrues tirees de la province
ou elles etaient etablies. Parmi les exceptions a cette regle, devrait
figurer, selon M. G. Cantacuzene, maitre de conferences a l'Uni-
versite de Bucarest, la cohors milliaria Hernesenorum 1. Pour des
raisons militaires, elle aurait conserve jusqu'au III-e siecle son
recrutement ethnique et, originaire de Syrie, elle aurait toujours
leve de nouvelles recrues dans son pays d'origine.
Cette cohorte, etablie a Intercisa (auj. Duna-Pentele), en
Pannonie, nous a laisse un grand nombre d'inscriptions, en ma-
jorite funeraires. Biles nous font connaitre une série de soldats
et de sous-officiers qui ont servi dans ce corps de troupe. Leurs
noms, auxquels s'ajoutent parfois l'indication du pays d'origine,
permettent d'entrevoir, dans une certaine mesure, la region d'oit
cette cohorte recrutait ses hommes. Voici la liste des militaires
qui peut servir de base a la discussion :
I.[ ]i l(ilius) Sigillius, originaire ex Sur(ia) (Diploma
LVIII, qui date de 138-146 p. Chr.).
2.Aurelius Herculanus, eques (CIL, III, 10303).
3.Barsemis Abbei, magister, originaire de Carrhae; pa-
rents : Aurelia Iulia, Aurelia .Phicimim, Aurelia Asalia, Bar-
simia (CIL, III, 10307).
4.Mocur, signifer ; parents : M. Aur. Malchias et Pulchra
(CIL, III, 10315).
5.M. Aurelius Deisan, veteranus ex corniculario tribuni,
originaire d'Hemesa; parents : Aur. Monimus, strator, Aur. Regil-
lianus,librarius, AUY . Abigeneus, AUY Priscianus (CIL, III, 10316).
.
1 G. Cantacuzene, Le recrutement de quelques cohortes syriennes, dans le

Musa Beige, 1927, p. 157-172; voir surtout p. 167 et 172.
www.dacoromanica.ro
OBSERVATIONS SUR LA COHORS MILLIARIA HEMESENORUM
6.M. Aur. Sallumas, veteranus ex tesserario, originaire

d'Hemesa; parents : Aurelia Ma... (CIL, 111, 10318).
7.Germanus Valens, miles; parents : Aurelia Baracha, deux
Aureliae Germanillae, Immosta (Annie Epigr., 1906, no. 107).
8.Aelius Munatius, capsarius, originaire de Sam(osata)
on de Sam(ccria) parents : un Aurelius et un Antonius Bassus
(le texte n'est pas clair, Ibid., 1906, no. Iv)).
9.Aurelius Maximianus, miles; parent : AUY Priscus; .
heritier : Aur. Bassus, miles (Ibid., 1909, no. 149).

io.M. Aurelius Monimus, veteranus ex decurione, origi-
naire d'Hemesa; parents : Iulia Ticima, T. Aur. Iulianus et Jul...
(Ibid., 1909, HO. 150).
II.Aurelzus Rufinus, miles ; parents : Aurelia Iezena, AUY .
Proculinus (Ibid., 1910, HO. 131).

12.Aurelius Mortimus, veteranus ; ii appartient probable-
ment a la même cohorte (Ibid., 1910, no. 135).
13.M. Aurelius Heraclitus, veteranus; parents : Aurelii
Heraclitus, Serenus et Serena (Ibid., 1910, no. 136).
14.M. Aurelius Cerdon, veteranus ex curatore, originaire
d'Arethusa; parents : Aurelia Iulia et M. Aurelii Silvanus, He-
liodora, Immedaru, Ungenius et Heliodorus (Ibid., 1910, no. 117).
i5.Primianus; parent ( ?) : M. Aur. Prim fianus] (Archae-
ologiai Ertesitö, 1909, p. 212, no. 9).
i6.Aurelius Bazas, veteranus ex..., originaire de Cl[audia
Apamea?] (Ibid., 1909, p. 243, no. II).
17.M. Aurelius Marcus, miles ; parents : Theodora et
M. Aur. Marianus (Ibid., 1909, p. 244, no. 13).
18.--M. Aurelius Valerianus, miles ; parents : M. Aur.
Alexander, Aurelia Rufina, Aurelia Valeriana, M. Aurelianus
(Annie Epigr., 1910, no. 144).
19.---Aurelius Isnircius Verecundus, veteranus; parents :
Aurelia Isaricia Scribonia, Isnircius Verecundus, Isnircius Marcus,
Aurelia Verecunda (Ibid., 1910, no. 146).
20.Aurelius, strator consularis (Ibid., 1910, no. 148).
21.Aurelius Monimus, beneficiarius tribuni ; C. Bassus,
librarius, lui a eleve le monument (Ibid., 1912, no. 7).
22.Aelius Valentianus, veteranus (Ibid., 1914, no. 99).
23.M. Aurelius Primianus, veteranus ex decurione; pa-
rents : Septimia Grata, Aurelia lanuaria (Ibid., 1928, no. 49).
Cette longue liste de noms de soldats, accompagnes par-

fois de ceux de leurs parents et de l'indication de la patrie, a donne
www.dacoromanica.ro
2(14 SCARLAT LAMBRINO
lieu 'a deux series de conclusions que nous allons maintenant

verifier. El les concernent, d'une part, le recruternent et, d'autre
part, la residence de ce corps de troupe.
Examinons d'abord le recrutement. Deja Cichorius qui con-
naissait les six premiers soldats de notre liste, a emis l'hypo-
these selon laquelle la cohorte d'Herneseniens a fait venir ses re-
crues, jusqu'au III-e siecle, de Syrie, son pays d'origine 1. Elle
n'aurait pas ete touchee par la refonne d'Hadrien qui a remplace
le recrutement national par le recrutement regional. M. G. Can-
tacuzene s'est contente, dans son article, de reprendre la theorie
de Cichorius en completant l'information a l'aide des inscriptions
decouvertes dans l'intervalle sur I:emplacement d'Intercisa et qui
semblaient ne pas contredire cette these. En effet, sur vingt
soldats connus, huit 2 portent l'indication nette de leurs pays
d'origine : ce sont des villes de la Syrie, de Commagene ou de
Mesopotamie. M. G. Cantacuzene a etudie aussi les noms des
personnes mentionnes dans les inscriptions pour etablir leur ori-
gine 3. Il en resulte que six autres soldats attestent par leurs noms
ou par ceux de leurs parents une origine orientale 4. n n'en reste
que neuf 5 qui portent des noms romains, dont parfois le cognomen
1 Cichorius, art. Cohors, dans Pauly-Wissowa, Real-encycl., IV, col. 295.

2 Nos I, 3, 5, 6, 8, ro, s4 et 16 de notre liste.
3 Ii l'a fait avec un bonheur inegal. Cerdon (notre no. 14), par exemple,
n'est pas un nom semitique (ouvr. cite, p. 165 : Tons ces noms sont sémitiques"),
mais la transcription latine du nom grec Kipatoy (voir W. Thieling, Der Hellenis-
mus in Kleinalrilia, p. 92 et ror ; cf. I. v. Wageningen, Cerdo sive de nominibus
propriis latinis aPPellativorum loco adhibitis, dans Mnemosyne, XL (1912), p. 147
et suiv.). L'auteur fait entrer Bassus parmi les noms purement romains"
(p. 167) ; quelques lignes plus bas, il lui trouve cependant tine saveur sémitique
qui n'est pas niable, mais qui n'exclut pas d'autres hypotheses. En effet, ce nom
a été reconnu depuis longtemps comme ayant un caractere thrace tres marque ;
il est tres repandu parmi les soldats originaires du Bas-Danube (voir J. H. Mordt-
mann, Athen. Mittheil., 1885, p. 315, no. 3, et surtout G. Mateescu, Ephem. Daco-
romana, I (1923), p. 109). Ii s'ensuit que le nom de Bassus n'est pas suffisant
pour demontrer l'origine orientale des soldats qui le portent. Pour ces raisons,
on peut affirmer que Antonius Bassus (notre no. 8), membre d'une famille origi-
naire de Samosata ou de Samaria, est en effet un Oriental, tandis que Aurelius
Bassus (no. 9) et C. Bassus (no. 18) peuvent trés bien etre des Thraces. Le soldat
mentionné sous le no i de notre liste et qui figure dans le diplome sous la forme
( )i f. Sigillio, ne s'appelle pas fils de Sigillio" (G. Cantacuzene, ouvr. cite,
p. 165) . Ii porte le cognomen de Sigillius (cf. CIL, III, index, p. 2412) et il est
hits de ( )i
4 Nos 4, 7, II, 12, 19 et 21 de notre liste.
5 N°s 2, 9, 13, 15, 17, 18, 20, 22 et 23 de notre liste.
www.dacoromanica.ro
OBSERVATIONS SUR LA COI-IORS MILLIARIA HEMESENORUM 265
est grec, ce qui n'est pas une raison suffisante pour en faire des
Asiatiques.
La proportion est done grande des soldats nettement ori-
entaux qui ont servi dans cette cohorte. Mais ii ne s'agit pas de
proportion ; ii y a une regle a etablir. Et cette règle est contredite
au moins par un fait. M. G. Cantacuzène a compte minutieu-
sement les rnembres des families de ces soldats pour appuyer
la theorie de Cichorius. Mais pourquoi s'est-il garde de nous corn-
muniquer les noms trés interessants des parents d'A elius V alen-
tianus (notre no. 19) qu'il mentionne cependant 1 ? Cela lui aurait
permis de soutenir une these plus neuve. Voici le texte du monu-
ment consacre a ce soldat 2 :
Iuliae Silvinae matri
dulcissim(a)e q(uae) v(ixit) ann(os) LXVI et
Ael(io) Valentiano vet(erano) coh(ortis) (milliariae)
Hemes(enorum) ex dupl(icario) vivo patri
dulcissimo Ael(ius) Vitalis
b(ene)/(iciarius) co(n)s(ularis) facien,dum curavit.
Le pere, Aelius Valentianus, veteran de notre cohorte, ne
nous donne aucune indication concernant son origine. Mais son
fils porte le cognomen de Vitalis qui est un nom thrace 3. La fa-
mille oü s'est conserve ce nom traditionnel est done originaire
d'un pays thrace. Ii s'ensuit que le recrutement de ce corps de
troupe n'a pas ete exclusivement oriental, mais que des ele-
ments heterogenes sont entres dans sa composition. Jusqu'a la
d6couverte de ce monument, on aurait pu croire que les neuf
soldats 4 qui portent des noms romains ou des cognomina grecs,
sans autres precisions, sont aussi des Orientaux. Maintenant ii
est permis de supposer que certains d'entre eux sont originaires
d'autres pays, surtout de Thrace 5. D'autant plus que, si le nom
1 Ouvr. cite, p. 167, note 7, et p. 169, note 1.
2 Arch. Ertesitd, XXXII (1912), p. 233, reproduit dans le Jahrbuch, 1913,
Arch. Anz., p. 326, et dans PATIN& Epigr., 1914, no. 99.
3 G. Mateescu, ouvr. cite, p. 109.
4 Mentionnés plus haut, p. 264, note 5.
5 Voir plus haut, p. 264, note 3, a propos de Bassus. Un cognomen grec,
ajouté a des noms romains, ne veut pas dire que celui qui le porte est exclusive-
ment un Asiatique hellénisd. Les Thraces étaient profondément hellénisés a l'epo-
que itnperiale (cf. Mommsen, Romische Geschichte, V, p. 193-194) et us ap-
paraissent souvent avec des cognomina grecs (voir, entre autres, la liste des soldats
de Rome recrutés dans les pays thraces, chez G. Mateescu, ouvr. cite, p. 264
et suiv.).
www.dacoromanica.ro
266 SCARLAT LAMBRINO
d' Aelius Vitalis ne figurait pas a côte de celui de son pere, on

aurait pu englober Aelius Valentianus parmi les Orientaux.
Passons maintenant h la question de la residence assignee
h cette cohorte. Cichorius 1, suivi de pres par M. G. Cantacuzene,
a reconnu qu'elle s'est etablie h Intercisa, en Pannonie, vers la
fin du regne d'Hadrien ou le commencement de celui d'Antonin
le Pieux, d'apres le diplôme (notre n° 1). Elle y est restée jus-
qu'au 1II-e siecle. La multitude des monuments trouves h Duna-
Pentele le prouve abondamment. A ces conclusions on pent main-
tenant ajouter les precisions suivantes, concernant sa creation
et son premier lieu de residence. Malgre le grand nombre de sol-
dats appartenant h cette cohorte, que nous connaissons, il n'y
en a que deux qui portent le gentilice d'Hadrien, Aelius (n° 8
et 19 de notre liste). Presque tous les autres, on leurs parents,
portent le gentilice des empereurs Aurelii; lls sont done entres
en service, eux ou leurs ascendants, h. partir de Marc-Aurele.
Cela nous porte h croire que cette cohorte a ete creee sous l'em-
pereur Hadrien. D'autre part, l'un des deux Aelii (n° 8) est ori-
ginaire de Palestine ou de Commagene, comme le montre l'indi-
cation de sa patrie. L'autre est un Thrace (n° 19). Sa presence
dans ce corps oriental nous fait penser que la cohorte, une fois
creee, a ete etablie dans un pays thrace oü, par suite du recru-
tement regional institue par Hadrien, des elements locaux ont
ete appeles h completer ses rangs. La province oil elle a pu etre
fixee au commencement pourrait etre aussi bien la Mesie que la
Dacie 2. Dans les deux provinces nous connaissons de nombreux
corps de troupes composes d'Orientaux.
Ii resulte de ce qui precede que la cohors milliaria Heme-
senorum a ete touchee elle aussi par le recrutement regional qui
a fait entrer des Thraces dans sa composition. Creee probable-
ment par l'empereur Hadrien, elle a di resider d'abord sur le
Bas-Danube avant d'être definitivement installee a Intercisa, en
Pannonie.
Bucarest SCARLAT LAMBRINO
1 Lieu cite plus haut, p. 264, note 1.

2 Notre Aelius Valentianus, pere de Aelius Vitalis, peut etre originaire
de Dacie comme ce soldat de Rome, Aurelius Vitalis, qui porte le meme cognomen
thrace et qui affirme etre nat(ione) Dacus (CIL, VI, 3238).
www.dacoromanica.ro
CONSIDERATIUNI ASUPRA UNEI STELE
FUNERARE DELA CASEI
Sapäturile acute in castrul roman dela Ca§ei au dat la lu-

mina, printre alte monumente, §i. o stela funerara, careia d. Em.
Panaitescu Ii consacra cateva pagini 1. Aceastä stela funerara,
deosebindu-se mult de monumentele similare din Dacia, trebuia
sa fie studiata cu mai multä atentiune. Deoarece d. Em. Panaitescu
o prezinta prea sumar, am cautat in cele ce urmeaza, fail a avea
pretentia de a da un studiu complet al acestei stele funerare, sä
infati§am elementele de informatie in cadrul cdrora se poate fixa
acest studiu §i. eventual concluziunile ce se pot trage 2. In consi-
deratiunile ce le facem, neavand posibilitatea sa vedem originalul
sau o reproducere mai buna, ne servim de fotografia publicata de
d. Em. Panaitescu, cat §i. de descrierea facuta de d-sa. Pupa d.
Em. Panaitescu, monumentul, de forma dreptunghiulara, e din
piatra nisipoasa, localä, la fel cu cea intrebuintatà la constructia
castrului. Partea inferioard, precum i coltul drept al inscriptiei
lipsesc. Inaltimea I, 10 m., latimea 0.90 m. Stela se imparte in trei
parti 1) Attica, pe care sunt sculptate douà genii care sustin o
ghirlanda, deasupra careia stau doi pauni afrontati ; ace§tia ciugu-
lesc dintr'un ciorchine. In stanga, la extremitatea ghirlandei, se afla
un bucran ; 2) Campul cu relieful principal impärtit in cloud registre :
cel de sus, mai ingust infati§azd trei capete ce ies deasupra unor
draperii. Pupa d. Em. Panaitescu se vad trei capete de tineri
cari tin cu mainile, fiecare separat, cate o draperie, alcatuita din
§ase falduri". In registrul inferior se afla scena ospatului funerar.
1 Castrul roman dela Ci4ei din cercetdrile noud (1929), extras din Anuar.
Corn. Mon. Isl. pentru Transilvania, pe anul 1929, Cluj, 1930, p 15 i urm.
2 Bibliografia mentionata in legatura cu studiul acestei stele funerare nu
e completa, deoarece unele studii i publicathini nu le-am putut gasi in nici o bi-
blioteca din Bucuresti. Citez ca exemplu lipsa coleqiei Bonner Jahrbucher pe ul-
timii 50 ani. Ca atare, importantele studii ale lui Schroeder si Weynand asupra
monumentelor funerare dela Rhin (B. J., 108/9) ni-au lipsit.
www.dacoromanica.ro
268 VASILE CHRISTESCU
Barbatul, intins pe kline, e imbracat cu o tunica i infäsurat intr'o

blana, mitoasa ; femeea, intr'o imbracaminte ce pare indigena",
sta pe un scaun cu speteazd inalta. Barbatul intinde mana dreapta,
iar femeia intinde mama stanga spre a tine amandoi coroana dela
mijlocul reliefului. Se vdd degetele ambelor maini cum tin coroana.
In mijlocul coroanei se afld o rozeta". In fata patului se afla o masa
rotunda, lucrata fart perspectiva. 3) Partea inferioara, incom-
pieta, cuprinde campul cu
5 :;.4&1M1419A%-""AntilK inscriptia : D(is) M(anibus)
Iul(ius) Cre(scens) [Vet(era-
,
1, nus) ex (beneficiario? ) An-
; (forum) LX
Din descrierea pe care o
face, se vede ca d. Em. Pa-
naitescu nu a privit cu toata
ITO atentia relieful depe aceastä
stela, deoarece d-sa omite
sä mentioneze figura ce se
-
r
9
distinge in partea dreapta
t..
e
a campului cu scena ospa-
ra tului funerar si care infati-
saza o parte dintr'un per-
sonaj. Se mai vede mana
care tine un obiect. Nu
putem determina daca acea-
sta figura omeneasca e bar-
bat sau femee ; doar ca ma-
rime este mai mica decat
femeia i barbatul din re-
-, .° lieful principal. Dupa unele
analogii cu reprezentarile
Stela funerarà dela Ca§ei
obisnuite de ospaturi fune-
rare din alte parti, in deo-
sebi din Moesia, cu care, dupa cum vom vedea, reprezentarea
depe stela dela Casei corespunde mai mult, am putea admite cà
si figura vizibila numai in parte pe stela noastra e a unui baiat
sau poate a unui servitor 1. La attica, in partea care lipseste, se
1 E. Kalinka, Antike Denkrailer in Bulgarien, Wien, 1906, fig. 67 0 no.

263, 264 din Varna ; no. 266 fig. 71 din Euxinograd ; V. Parvan, Fouilles d'Histria,
in Dacia, II, p. 235, fig. 53, = p. 236, fig. 54 dela Histria.
www.dacoromanica.ro
CONSIDERATIUNI ASUPRA UNEI STELE FUNERARE DELA CA$E1 269
continua capatul ghirlandei, care se termina printr'un bucran, a§a

cum vedem in stanga reliefului. In ce prive§te inscriptia, avem
de adaugat Ca in al doilea rand prima litera este un L, in loc
de I, evident o gre§eala pe care lapicidul n'a mai reparat-o.
Pupa ce am intregit astfel descrierea stelei funerare dela
Ca§ei, facuta de d. F,m. Panaitescu, vom analiza in cele ce urmeazä
elementele ei caracteristice.
Aceastd stela, de forma dreptunghiulara, pare sa fi avut
campul inscriptiei egal cu cel ornamentat, a§a cum se intalne§te
in mod obi§nuit la stelele funerare din Dacia 1.
Technica. Pupa felul in care a fost lucratä stela dela Ca§ei,
constatam cà pietrarului ii lipsea dibacia. In deosebire de campul
incadrat in obi§nuitele coloane cu capitel pseudo-
corinthic, redate in maniera cunoscuta a artei provinciale din
partile Dunarii 2, campul cu relieful principal, in care e reprezentata
scena ospatului funerar, precum i attica, sunt prelucrate cu mare
neindemanare, pietrarul nerespectand nici regulele de perspectiva
nici chiar proportiile. De observat masa rotunda, redatä ca un
disc vazut din fat5. 3, precum i disproportia ce exista intre maina
stanga i mana dreapta a barbatului.
La figurile barbatului i femeii observam dupa cat ne
permite fotografia cà cioplitorul a incercat o exagerare a relie-
fului, tinzand care alto-relief, pe cand celelalte parti, cum e im-
bracamintea, sau la attica ghirlanda, le-a redat aproape cu totul
plane. Felul in care sunt redate cutele imbracamintei personagiilor,
cat i cele ale draperiilor din registrul superior, corespunde cu
acela al unor reprezentari depe monumentul dela Adamklissi 4,
1 Gr. Florescu, I nionumenti Iunerari romani della Dacia Superior", in

Ephemeris Dacoromana IV, p. 128. Afirmatia categorica in acest sens a d-lui
Em. Panaitescu (op. cit., p. 15 §i 19), care nu s'ar putea demonstra, relieful fund
distrus, o acceptam numai prin analogie cu celelalte stele funerare din Dacia,
a caror caracteristica e cea de mai sus.
2 Exemple la A. Schober, Die r6m. Grabsteinen von Noricum und Panno-
nien, Wien, 1922, p. 29, fig. 21 ; p. 39, fig. 31 ; p. 64, fig. 65 ; p. 91, fig. ioo ; p. 104,
fig. 116 ; p. 110, fig. 125 ; p. 129, fig. 147, etc.
3 Vezi corespondente la Florescu, op. cit., p. 83, fig. 7 §i p. 86, fig. 13, am-
bele datate in sec. III d. Chr.
4 B enndorfNiemannTocilescu, Das Monument von Adamklissi, Wien,
1895, metopele 29, 45, 46 : pantalonii Dacilor cu cutele indicate prin incisiuni
liniare ; la fel, la manicile camd§ii sau tunicii. Tot a§a la metopa 47 (pantalonii
Bastarnului") §i 48 (pantalonii Dacului care i§i tine sotia de mana).
www.dacoromanica.ro
270 VASILE CEIRISTESCU
sau cu altele din Dacia 1. Costumul femeii se compune dintr'un

vestmant pe dedesubt, probabil carna§a, deasupra careia se afla
o rochie, ceva mai scurtà decat camasa i cu manici lungi. 0 in-
ciziune subtfre arata marginea de jos a rochii, care altminteri e
läsata neteda ; numai bluza e indicata prin cateva inciziuni un-
ghiulare, inchipuind de buna seamd cutele 2 Parul capului e in-
fasurat intr'un fel de basma i apoi acoperit cu un val, care cade
in jos pe umeri i peste brate ; partea care cade depe umarul drept
acopera mai tot bratul si face un fald scurt pe cotul mainii, intr'o
forma, tipica in arta provinciala dela Rhin O. Dundre 3. Cutele
acestui fald sunt prelucrate in dungi. Se pare ca, in afara de val,
rnai acoperd capul, in partea din spate, un fel de broboada, pe care
cioplitorul a redat-o neindemanatec dealungul spatelui femeii.
Dupa toata aparenta, el a avut intentia evidenta de a umple spatiul
liber dintre spatele femeii i speteaza scaunului ; continua broboada
dealungul corpului, ara a-i stabili o functiune in legatura cu acesta,
§i o termina in franjuri. Cutele broboadei sunt indicate prin inci-
ziuni liniare oblice.
Costumul barbatului se compune dintr'o tunick probabil
de land groasa, cu manici lungi, iar la gat scobitä rotund. Ca §i
la broboada femeii, cutele sunt indicate prin inciziuni liniare oblice.
Cuvertura, care acopera partea inferioara a corpului, ca i spatele
bdrbatului, trebue considerata de fapt ca mantaua acestuia, a§a
cum vedem, de exemplu, pe reliefele cu reprezentarea ospatului
funerar din Moesia 4 Pietranil dela Casei n'a stiut sa redea mode-
.
1 Vezi stela dela Apulum in C.Daicovici, Monumente inedite din Dacia,

Cluj, 1931, fig. 13=V. Christescu, Nouveaux monuments d'Apulum, fig. 6, in Dacia,
III ; Florescu, op. cit., p. 88, fig. 15, in deosebi femeea din stAnga.
2 Aceasth redare a detaliilor prin inciziuni ar ft duph procedeele obisnuite
in prelucrarea lemnului (G. Seure, in Rev. Arch., 1919 2, p. 147).
3 Em. Espdrandieu, Recueil des bas-reliefs, VIII, No. 5939 ; S. Ferri, Arte
romana sul Reno, Milano, 1931, p. 146, fig. 83 dela Niederwilrzbach ; A. Hekler,
in Iahreshefte d. oest. arch. Inst., 1912, p. 18o, fig. 118 dela Intercisa ; Schober,
op. cit., p. 15o, fig. 173 dela Flavia Solva (Femeia de ad are portul noric).
4 E. Kalinka, op. cit., no. 261, fig. 66 ; no. 262, fig. 67 ; no. 263, 264 ; no.
270, fig. 74 ; V. Phrvan, Cetatea Ulmetum, in An. Acad. Rom., Bucuresti, 1915,
pl. VII, fig. 2=IncePuturile viefii romane la gurile Dundrii, Bucuresti, 1923, p. 64.
fig. 40. Inteunul din acestea (Kalinka, op. cit., no. 266, fig. 71), mantaua, duph
ce inveleste partea inferioarh a corpului, ca. i la Casei, i acoperd spatele, lash
sh cadh colttd depe umh.rul stâng in asa fel, Inca aproape tot pieptul e lAsat liber,
acoperit numai cu tunica. I3n relief dela Histria ne arata aceasth manta fh.rh
coltul ce cade pe umhrul sthng, ci numai acoperind, in afarh de partea inferioara
www.dacoromanica.ro
CONSIDERATIUNI ASUPRA UNEI STELE FUNERARE DELA CASE! 271
lul asa cum il primise din Sud 1, adica sa lase pieptul descoperit,
ci, pus si in fata altei realitäti in locul mantalei de Una tesuta,
era mantaua de blana de oaie a imaginat redarea neverosimila
pe care o vedem, anume fixand mantaua pe spatele barbatului,
fara a indica macar o fibula, care ar fi putut justifica un atare
aranjament. In ce prive§te felul caracteristic in care e redata blana
de lana, acesta nu si-ar putea gasi cleat un foarte indepartat
corespondent in relieful republican din Roma, publicat de P. Du-
cati 2, unde vedem, in scena sacrificiului (suovetaurilia), o oaie
a earth blana e redata in smocuri spiralice, dar nu stilizate ca pe
stela dela Casei. E evident ca la fel au vazut blana oii si artistul
roman din epoca republicana si umilul pietrar din Casei ; dar nu
s'ar putea spune ca acesta din urma a imitat un astfel de model
ce ii venea din Roma. Din cercetarile facute, nu am putut stabili
existenta vreunui alt relief similar, mai apropiat in timp de relie-
ful dela Ca§ei, asa incat redarea blanii de oaie in relief s'a pus
pentru pietrarul dela Casei ca o problemä cu totul nouä i intAm-
plator el o rezolva intr'un fel apropiat nu identic cu acela in
care o rezolvase artistul reliefului din Roma. Intocmai ca pe toate ce-
lelalte motive ornamentale, el concepe redarea §i a carlionlilor blànii
intr'un relief foarte plat, aproape liniar. B posibil ca sa-i fi ima-
ginat intocmai ca si carliontii parului de femee sau chiar de barbat,
asa cum apar pe unele modele in sculptura, ca si in ceramica 3.
a corpului, doar spatele i umerii, precum i cotul mainii stangi ; in acest fel intreg
pieptul ramane neacoperit (V. Parvan, Fouilles d'Histria, in Dacia, II, p. 236,
fig. 54).
1 Vezi mai jos, p. 280, 286.
2 L'Arte classica, Torino, 2927, ed. 2-a, p. 564, fig. 700 C.
3 Exista multd asemanare intre felul cunt e redata pieptanatura unui
personagiu femenin de pe o matrice de aplica pe vasele de teracota din Trier (S.
Ferri, op. cit., p. 195, fig. 117) i felul cum e redata blana pe stela dela Casei ;
deasemenea parul busturilor barbate§ti din Athena si Eretria, citate de A. Hekler
databile in prima jumatate a sec. II d. Chr. (Studien zur romischen Portreithunst,
in Jahreshefte, 2922, p. 197, fig. 66 i p. 199, fig. 68). Aceia§i tratare a parului o
gasim dealtfel i pe reliefele de bronz dela Carnuntum, Brigetio (Pannonia) §i. Gherla
(Dada) : (Munsterberg, in Iahreshefte, 2903, pl. IV : Carnuntum ; p. 72, fig. 34 :
Gherla ; p. 73, fig. 35 : Brigetio)._Redarea parului in forma de carlionti spiralici e
obi§nuita. Inca in arta primitiva I o intalnim in arta arhaida greaca (vezi Ducati,
. cit., p. 237, fig. 262 ; p. 142, fig. 168 ; p. 282, fig. 216). In acela§i fel apar in cera-
mica din Scythia Minor carliontii barbii la un cap mentionat de V. Yaryan, Incep.
viefii romane, p. 210, fig. lot. Ca moda insa, aceasta maniera apare in epoca im-
periala. (De ex. : capiliatura la portretele din ep. flavica, pomenite de Eug. Strong,
La scultura romana, I, Firenze, 1923, p. 378, fig. 225 i p. 382, fig. 227) §i se re-
www.dacoromanica.ro
272 VAS1LE CIIRISTESCU
Aranjamentul naiv al ochiurilor spiralice intr'un fel de ordonare

calculatd, asa cum vedem in pieptanatura anumitor personagii
din epoca imperialà, ne face si mai mult sa banuim ca cioplitorul
nostru, desi porneste de la realitate, imita insa techniceste elemen-
tele similare, pe care le intalneste la unele modele 1. Parul scurt
al barbatului de pe stela e redat dupa moda obisnuita atunci pi
pietrarul dela Casei, cu toata tendinta pe care o manifesta de a
reda un portret, se supune totusi modelelor lui, can Ii impun
tipul" cu par scurt i fata rasa 2. E de observat ea autorul relie -
fului dela Casei a omis sa redea perna, pe care se sprijina cotul
barbatului, din care cauza el ii prelungeste in mod exagerat bratul
stang, dandu-i forma neverosimila pe care o vedem. Tot nedibacie
a pietrarului se vede si in modul in care e redat scaunul, al carui
spatar are deasemenea o forma neverosimila 3. Linia de profil
accentuiaza un arc in partea superioara. E clar cã prin aceasta
cioplitorul a voit sà indice curba, pe care o face spatarul scaunului,
a carui forma romana se recunoaste ; deasemenea marginea lateralà
a acestui spatar, in loc sa cada drept, formeaza un colt in dreptul
cotului femeii. Nu trebue s. vedem aci o incercare a pietrarului
de a reprezenta o rezemdtoare pentru maini, ci dimpotrivä el cautä
sä reprezinte coltul, pe care il face marginea de sus cu cea lateral:a
a spatarului, fara ca sà tie insa sa-1 redea in perspectiva 4.
Coroana 5 are o formä aparte, fiind mica i subtire, iar spatiul
ce-1 inchide umplut cu o rozeta. Evident i aci trebue sa vedem o
gaseste in unele sculpturi provinciale (De ex : Espaandieu, Récueil, /II, no. 2214 .
din ep. antonina).
1 Asupra albumului de modele vezi mai jos, p. 279.
2 Pentru analogii vezi mai jos, p. z8r.
3 Neverosimila e i pozitia femeii pe scaun.
4 Compara cu relieful dela Neumagen (muz. Trier ; Ferri, op. cit., p. 73,
fig. 18) unde e redat, dar dupa toate regulele artei, un scaun de lemn asemanator.
In legaturã cu relieful nostru de mentionat relieful dela Gilau (Florescu, op. cit.,
p. 88, fig. 15), in care sunt infatisate, cu respectul proportionalitatii i perspectivei,
doua scaune, al caror spatar insa are marginile rotunjite, asa cum intalnim la
Rhin i aiurea, mai ales in reprezentarile cu scene de toaleta si a caror origine
italica a fost aratata de Fr. Drexel (Die Bilder der Igeler Saute, in Ram. Mitt.,
1920, p. 115). Putem ded considera ea' i scaunul depe stela dela easel, ca i cele
depe stela dela Gildu, indica un object identic, deosebindu-se usor numai in ce
priveste marginile spätarului.
5 Forma acestui obiect pe stela noastra se apropie mai de graba de acele
patere ornamentale ce se intalnesc pe monumente (pe cornisa templului lui Ves-
pasian si Titus din Roma, v. Eug. Strong, Scultura romana, pl. XXVI §i XXVII).
sau pe un altar din Pompei din timpul lui Vespasian (W. Altmann, Die röm..
www.dacoromanica.ro
CONSIDERATIUNI ASUPRA UNEI STELE FUNERARE DELA CASEI 273
nedibdcie a pietrarului, care, copiind desigur un model ce se gdsea

pe reliefele funerare ca motiv de sine statator, uneori incadrat
intr'un triunghiu sau patrat I, i-a dat o functiune asemenea aceleia
indeplinitä numai de coroana singura, fàrà rozetä. Dar in relieful
nostru coroana trebue conceputd absolut libera, fiind tinuta §.1
ridicata de mama omului ; o rozetä singura in mijloc nu si-ar fi
avut rostul. Spiritul realist al cioplitorului cauta o solvtie i atunci
el mic§oreaza spatiul interior, pe care il inchide coroana, umplân-
du-1 apoi total cu rozeta, a§a that da aparenta unei fixari a acesteia
pe coroana insä§i.
Trecand la registul superior, constatam in redarea draperiilor
si cutelor acela§i procedeu technic, pe care 1-a intrebuintat pietra-
rul si in redarea cutelor hainelor barbatului i femeii, adica inci-
ziuni liniare. Marginile draperiei sunt infati§ate ca ni§te suluri,
sau stalpi pe care s'a infd§urat panza. La partea de sus, aceste su-
luri prezinta un fel de incretituri, pe care d. Em. Panaitescu le
considera ca fiind mainile unui personaj, caruia nu i se vede cleat
capul, care apare deasupra draperiei. Dupa parerea noastra, aci
nu putem vedea cleat redarea stangace a nodurilor draperiilor,
iar sulurile ar fi incretiturile faldurilor ce cad din noduri. Ciopli-
torul stelei dela Ca§ei a redat, cu lipsa de dibacie constatata pana
acum, motivul ornamental al draperiei fixata in douà cuie prin
dona. noduri mari, din care cad extrernitatile in falduri, intalnita
foarte des mai ales pe reliefele funerare 2 Nefiind destul de inde-
Grabaltare d. Kaiserzeit, Berlin 1905, p. 181, fig. 145 a) ; tot astfel pe un relief
din Aquincum, din sec. I d. Chr., o femeie tine o patera ce aduce mult cu co-
roana" depe relieful nostru (H. Hoffmann, Rom. Militargrabsteine der Donaulander,
Wien, 1905, p. 35, fig. 20). Cu toate acestea, neavand originalul stelei dela Casei
sub ochi, admitem descrierea d-lui Em. Panaitescu, facand insa rezervele de
mai sus.
1 Exemple : in Dacia (Florescu, op. cit., p. 135, fig. 75 a. b, fara indicatia
locului de provenienta) ; in Pannonia (Schober, op. cit., no. 113, fig. 51, no. 126
din Intercisa ; no. 125, fig. 58, no. 127 din Aquincum ; no. 130, fig. 59 din Poe-
tovio, i p. 169) ; in Moesia, la Histria (Parvan, in Dacia, II, p. 226, fig. 43---p.
227, fig. 44) sau in Apus, in Gallia (Espérandieu, Recueil, II, no. 847).
2 Exemple : S. Reinach, Rep. de la statuaire, I, p. 19, pl. 118 ; id., II,
p. 3, pl. 113 ; p. 31, pl. 133 ; p. 35, pl. 139 ; id., Rep. raids, II, p. 26 no. 1, ; id. III,
P. 91 no. 2, p. 242, no. 2. Nu putem stabili o analogie cu reliefele in care sunt re-
prezentate draperiile tinute cu mina, deoarece acestea ni se infatiseaza, fie in
forma a doi amorasi tinand draperia de o parte si de alta (Reinach, Rep. rel., III,
p. 112, no. 2), fie o nimfa ce intinde draperia (ibid., p. 163, no. 6) ; apoi, pe relie-
fele dela Rhin, in afara de reprezentarea cu proba stofei". (Ferri, op. cit., p. 82,
fig. 22 dela Neumagen), avem pe aceea a personajului, care cu maim stanga Ii
www.dacoromanica.ro
manatee spre a reprezenta cele trei draperii in perfecta continuare,

el repetä acelasi motiv de trei ori cu toata constiinciozitatea, asa
Inca in mijlocul registrului vedem cate doua suluri alaturate, care
infatisaz:1 extremitätile draperiilor. Capetele de deasupra draperiilor
reprezinta in mod uniform unul i acelasi tip, intru totul asemana
tor cu capul barbatului depe kline.
Fotografia nu ne permite sa distingem toate detaliile figu-
rilor depe attica. In deosebi partea superioara a celor doua genii,
care tin ghirlanda, nu se vede aproape de loc. Se pare totusi ca aceste
figuri sunt prelucrate in relief mai pronuntat, pe cand päunii sunt
conturati intr'un relief mai plat'. Ghirlanda este stilizata intr'o forma
deosebità si pare ea a fost conceputa ca fiind alcatuità exclusiv din
boabe de struguri si din fructe, poate mere sau rodii 2, pe care pie-
trarul le-a dispus in patru siruri si le reprezinta ca niste discuri mici.
Capul de taur iese din campul atticei, trecand in jos peste
branl despartitor dintre aceasta i campul cu relieful principal.
Pe cat se distinge din fotografie nici aceasta figura nu e prea relie-
fatä ; ochiul in dreapta e imediat sub corn.
In concluzie, din analiza technica ajungem la constatarea ca
antorul acestei stele funerare e un pietrar en o pregdtire redusa
si care ignoreaza mult stiinta perspectivei ; deasemenea nu e intot-
deauna norocos in stabilirea proportiilor. El gandeste relieful
intr'o formä absolut plata, mai mult de schitare liniara a diferi-
telor figuri, cu deosebirea persoanelor, al caror chip incearcd sa-1
redea intr'un relief mai pronuntat. Procedeele mi technice sunt
mult asemanatoare acelora al pietrarilor provinciali din tinuturile
romane dela Dui:16re si Rhin 3.
intinde draperia de pe corp (ibid., p. 157, fig. 88 dela Mannheim : Charon" ;
p. 217, fig. 135 dela Trier). Dealtfel motivul draperiei tinut cu mana de douá
persoane 11 intbanim Inca din epoca arhaica: greac5: pe tronul Ludovisi (Ducati, op.
cit., p. 254, fig. 307).
1 0 tratare tehnicà analoagá glsim la 'Annul ce stä pe ghirlanda de pe
un monument din Aachen (muz. Trier ; Esperandieu, Recueil, IX, no. 6562).
2 Pentru comparatie vezi merele i strugurii ghirlandelor depe Ara Pacis
(Strong, op. cit., p. 47, fig. 25) §i. de pe un altar din ep. flavica (ibid., p. 125, fig.
79), pe altul augusteic (Altmann, Grabaltdre, p. 63, fig. 55). i pe un monument
din Dacia (A. Buday, in DolgozatohTravaux, 1916 1, p. 117, fig. 14). Stilizare
analoagbi celei a boabelor de struguri depe stela dela C4ei se aflà pe o stela fu-
nerarà din Gallia (Esp6randieu, Recueil, I, p. 241, no. 326) ; tot astfel stilizate
sunt fructele pe un relief din Bonn, cu representarea ospatului funerar (Ferri,
op. cit., p. 67, fig. 6).
3 A. Schober, Zur Entstehung u. Bedeutung der provinzial-romischen
Kunst, in Jahresheite, 1930, p. 26 §i 32.
www.dacoromanica.ro
CONSIDERATIUN1 ASUPRA UNE1 STELE FUNERARE DELA CA8E1 275
Motive le ornamentale. Attica stelei dela Ca§ei reprezinta

obi§nuitul motiv ornamental al celor douà genii care sustin ghir-
landa de fructe. Acesta nu e decat redarea grosolana a rnotivului
ghirlanzii sustinuta de Cupidoni, a§a de des intalnit pe monumen-
tele romane, incepand din epoca lui Augustus 1 Se gase§te raspan-
dit in Dacia, ca §i in provinciile invecinate 2 E posibil ca aceste
genii inaripate, sau uneori chiar fara aripi, aflate pe monumentele
funerare din Dacia, sä reprezinte pe cele dou'd personagii funerare,
Hypnos §i Thanatos, din mitologia greaca, reprezentate i pe lecy-
thele attice. 3 Cele douà bucrane (dintre care unul distrus) alca-
tuesc un element ornamental ce trebue pus in directa legatura
cu reprezentarea ghirlandelor sustinute de bucrane depe monu-
mentele romane 4. Din cate am cercetat nu am intalnit pana acum
o alaturare a bucraniilor i geniilor inaripate, care sustin ghirlanda
a§a cum sunt pe stela dela Ca§ei 5. Nu mai incape indoiall ea aci
pietrarul a cautat sa utilizeze ambele motive cu rost functional
identic, insa intalnite de el separate in albumul de modele. Cei
doi pauni, cari ciugulesc dintr'un ciorchine, alcatuesc un motiv
ornamental vechiu, de origina asiatica 6. Pe monumentele fune-
1 W. Altmann, Architektur u. Ornamentik der antiken Sarkophage, Berlin

1902, p. 74.
2 In Dacia : C. Daicovici, Mon. inedite din Dacia, p. 14, fig. 13 =V. Chris-
tescu, Nouveaux mon. d'Apulum, fig. 6, in Dacia, III ; Florescu, op. cit., p. 103,
fig. 39, p. Too, fig. 34 (aci nu mai sustin o ghirlandk) ; in Pannonia : Schober,
Die rôni. Grabsteine, nO. 87, fig. 36, no. 137, fig. 63 ; no. 238, fig. 124 ; in Moesia :
Iahreshelte, 1905, Beibl., p. II, fig. x ; Seure, R. A., 1919 2, p. 338, no. 9.
3 E. Pottier, Etude sur les lecythes blancs attiques a representations tune-
raires, Paris, 1883, p. 26 si Ducati, L'Arte classica, p. 333. Poate cáo atare repre-
sentare trebue sà vedem in geniul inaripat de pe un monument funerar dela Garbau,
langa Cluj, publicat de A. Buday, in DolgozatokTravaux, 1916 1, p. 66, fig. 13 a
mi p. 117.
4 Altmann, Ornamentik, p. 59 ; Bug. Strong, Scultura romana, p. 46 si
fig. 25, 26.
5 Faptul ca marginea ghirlandei cade intre coarnele capului de taur ne
arata intentia pietrarului de a reda dependenta bucranelor de ghirlanda I invers.
Era singura posibilitate de a stabii legatura cu ghirlanda, desi aci bucranele nu
mai au caracterul de sustinatoare ale acesteia, asa cum erau pe monumentele f u-
nerare (Altmann, Grabaltetre, p. 47, fig. 34-35, 37 ; p. 62, fig. 54 ; p. 63 fig.
55-56), locul lor indeplinindu-1 geniile inaripate. Ceva mai apropiat de relieful
nostru pare cel descris de G. Seure, in R. A. 1919 2, p. 338 no. 9 : Autel rond...
quatre Amours, nus, en haut relief, portent sur leurs epaules une guirlande de
fleurs de fruits surmontée dans les intervalles de tetes de taureaux et de beers".
6 Fr. Cumont, Fouilles de DouraEuropos, Paris, 1926, p. 229. (Lucrarea
lui H. Lother, Der Pfau in der altchristlichen Kunst, Leipzig, 1929, mi-a fost in-
accesibila).
www.dacoromanica.ro
rare paunul aparea ca o emblema a nemuririi, semnificatie ce a

pastrat-o si in era crestina 1. Dealtfel, acest motiv, raspAndit
in Orient, ca si in Occident 2, il mai intalnim in Dacia 3. El era
raspAndit si in Pannonia si in Moesia Superioara 'Ana la Adriatica 4.
E de observat Ca, monumentele din Pannonia cu reprezentarea
acestui motiv, ca i cel din Polesana, stint databile in sec. I, iar
cele din Dacia nu trec de sec. II. Asa dar i acest motiv ornamental
depe stela dela Casei fdcea parte din repertoriul motivelor ornamen-
tale pentru monumentele funerare. E de admis Ca' i aici, ca aiurea 5,
pietrarul le-a reprodus dupà un model, venit poate dintr'un atelier
din Pannonia, unde monumentele cu astfel de reprezentari sunt
anterioare 6.
Câmpul cu relieful principal al stelei este ocupat cu scena
ospatului funerar, a earth origine se gaseste in lumea greaca 7 i e
de pus in legatura cu credinta ce o aveau cei vechi cä mortul in
1 Cumont, ibid., si Forrer's, Reallexikon, s. v. Pfau.
2 Cumont, ibid. In Occident apaxe pe monetele din sec. I 0 II d. Chr. ca sim-
bol al consecratiei i apotheozei (Amelung, Catalog d. Skulpt. d. Vatikan. Museum,
p. 895 si Altmann, Grabaltdre, p. 279 0 urm.).
3 Doi pauni : la Apulum (CIL, III, 1236=Daicovici, op. cit., p. 14 fig. 15) ;
la Brucla (Plorescu, op. cit., no. 66 bis, fig. 56 a ; aci cei doi pauni beau dintr' un
vas) ; la Petrosani (DolgozatokTravaux, 1916, 1 P. 44, fig. 9 a i p. 99=Flo-
rescu, op. cit., no. 71 fig. 6o a, faxa niciun obiect intre ei) ; la Cluj (Florescu, op. cit.,
p. 146, fig. 77, cu un vas la mijloc). 17n singur paun : la Apulum (Daicovici, op.
cit., p. x4, fig. 13=V. Christescu, Nouv. mon. d'Apulum, fig. 6) ; fard provenienta,
in muz. Bruckenthal din Sibiu (Florescu, op. cit., no. 6, fig. 6).
4 Doi pauni ciugulind dintr'un ciorchine, ca la Casei, la Aquincum
(Schober, Die rOnz. Grabsteine, no. 227, fig. 116 din prima jumatate a sec. I d.
Chr.) ; la Carnuntum (CIL, III, 11286 : pavones duo in arcu). Cate maul : la Sea-
rabantia (Schober, op. cit., no. 59 si 6o din sec. I d. Chr.) ; la Poetovio (CIL, III,
4081). In Moesia superior, la Viminacium, doi Omni (CIL, III, 8127). In Istria,
in Polesana, se intalneste acelasi motiv doi pauni pe un vas, cantharos, pe un
mozaic din sec. I d. Chr. (A. Gnirs, in Jahreshefte, 1911, Beibl. p. 13, fig. 8).
5 Cumont, op. cit., p. 231.
6 Am vazut asemanarea intre motivul celor doi pauni de pe stela dela
Casei cu acela dela Aquincum, citat mai sus (nota 4). Contra unei proveniri a
acestui motiv din Sud, prin Moesia, vorbeste lipsa de monumente cu ornamente
similare, de 0 pietrari orientali se gaseau aci (G. Seure, R. A., 1916 1, p. 370,
1923 1, p. 2 ; 1926 2, p. 170, 1929 1, p. 78).
7 Ch. Lécrivain, in Dar.-Saglio, Dict. des ant., s. v. Funus, p. 1380 0 J. A.
Hild, ibid., s. v. Heros, p. 155 ; Hitrem in P. W. Realenc., s. v. Heros, C. 1143 ; R.
Cagnat et V. Chapot, Manuel d'arch. rom. I, Paris, 1917, p. 587 ; Dumont-Ho-
molle, Melanges d'arch. et d'epigraphie, Paris, 1892, p. 8o 0 82. Pentru scenele
similare depe monumentele din Roma vezi Altmann, Grabaltlire, p. 188, care
arata origina lor greacd-elenisticd.
www.dacoromanica.ro
viata de dincolo se bucura de mâncare i bautura, ca si in viata

pamânteasca 1
Scene le acestei reprezentari sunt deobicei tipice, ele variind
foarte putin. Reprezentarea ospatului funerar depe stela dela Casei
ne aratd, in general, o mai apropiata asemanare cu reprezentarile
depe pietrele funerare din Thracia i Moesia, tinut in care motivul
banchetului funerar era foarte raspAndit 2, ca i cu cele din Rusia
Sudica 3 §.1 difera in schimb de cele din Pannonia si dela Rhin,
uncle deobicei personajul culcat pe kline este redat pe un plan
separat de al celorlalte personaje din scena 4. Astfel putem stabili
o analogie cu monumentele din Moesia, dela Varna si Euxinograd 6,
dela Tomi, Histria i Ulmetum 6. Desi asemanatoare cu. scenele
de ospa-t funerar din Moesia, totusi scena ospatului depe stela dela
1 Scena ospatului funerar nu este hied definitiv lamuritd, totuli mai

toate parerile exprimate tind care aceasta din urtna interpretare (Pottier et
Reinach, La necropole de Myrina, Paris, 1888, p. 437 ; H. v. Fritze, Zu den griech.
Totenmahlreliefs, in Ath. Mitt., XXI (1896), P. 358 ; E. Rohde, Psyche 3, I, p. 237,
241 ; J. A. Hild, op. cit., p. 153 51 Gr. Tocilescu, Monum. epigr. si sculpturali, Bucu-
re5ti, 1902, 1:). 424)
2 A. Dumont, Inscriptions etrnon. figures de la Thrace, Paris, 1876, no. 16,
20, 47, 48, 61, 77, 91 i p. 72 nota I ; Tocilescu, op. cit., p. 429, fig. 8 (din Ma-
cedonia) ; G. Seure, Arch. thrace, in R. A., 1922 1, p. 50. De aci el s'a raspandit
.5i la nordul Dunarii 0 mai departe dealungul fluviului, prin trupele thrace, pana
in tinuturile rhenane (H. Lehner, Die orientalische Mysterienkulte im rOm. Rhein-
land in Bonn. Jahrb., 129 (extras) p. 59 0 S. Ferri, op. cit., p. 209, nota 41). Vezi
ei Kalinka, kc. cit., Parvan, kc. cit., 0 CIL, III, 2453 dela Appiaria.
3 Kieseritzky-Watzinger, Griech. Grabreliefs aus Sadrussland, Berlin,
1909, p. 70, no. 404 I pl. XXVII ; p. 124, no. 689, 690, pl. L ; p. 125, no. 691,
694, pl. LI ; p. 125, no. 693 pl. L ; p. 126, no. 696, 703, pl. LI, din Kertsch. Pe UT-
mdtoarele monumente barbatul intins pe kline intinde o coroand : p. 133, no.
732, pl. LIV, probabil din Kertch ; p. 134, no. 734, pl. LIV din Chersonesus.
4 Vezi mai ales A. Schober, Röm. Grabsteinen, p. 203, fig. 207 dela Inter-
cisa (Pannonia), unde o fata i un baiat sustin masa cu prajituri (Sairrepa triOcrceCa)
intr'un plan inferior 5i separat de acela al personajului intins pe kline. Pentru
tinuturile rhenane vezi Espdrandieu, Recueil, VIII, no. 6262-63, 6268, 6270,
6299, 6373 din Bonn ; 6447-49, 6454-57, 6460, 6463, 6466, 6467, 6472, 6483,
6489, din Colonia ; id., IX no. 6589 din Clèves, 6603 din Crefeld, 6669 din Leyda,
6673 din Wiltenberg, langa Vechten ; Ferri, op. cit., p. 67 fig. 6 din Bonn, p. 68,
fig. 7 din Wiesbaden ; H. Lehner, Die reins. Skulpturen in Bonn, I, Bonn, 1905,
pl. VIII, fig. 1-4. Descrierea acestor monumente din punct de vedere stilistic
la Schober, in Jahreshefte, 1930, p. 19 0 urm.
5 Kalinka, op. cit., no. 261, fig. 66, no. 263 ; no. 267, fig. 72.
6 V Parvan, Incep. vief ii romane, p. 73, fig. 45, dela Toni ; p. 64, fig.
4o=Cet. Ulmetum, I, p. 67 0 urn. 5i III, pl. VII, fig.2, dela Ulmetum ; Fouilles
d'Histria, in Dacia, II, p. 235, fig. 53=p. 236, fig. 54, dela Histria.
www.dacoromanica.ro
Casei prezinta o particularitate. Pe cand la toate reprezentarile

acestei scene, personagiul culcat pe kline are mana dreaptd, fie
ridicatä in sus si tinand o coroand, fie lasata in jos, dimpotriva la
noi coroana e tinuta i de barbat si de femee. Pe monumentele
cercetate nu am intalnit Inca o reprezentare corespunzdtoare
aceleia dela Casei. Coroana, constatata pe monumentele cu repre-
zentdrile ospatului funerar inca din sec. VI in Chr. 1, tot asa ca
si pe lecythele albe attice, al caror caractere funerar a fost ardtat
de E. Pottier 2, e considerath in religiile orientale ca simbolul
vietii eterne 3. Coroana cu rozeta in mijloc am vdzut ea' se in-
talneste mai mult in Pannonia, apoi in Moesia 0 Dacia, iar in Apus,
intr'un exemplar in Gallia 4. Motivul rozetei, desi e un motiv
ornamental care apare in general pe toate monumentele funerare
din toate provinciile romane, cu toate acestea, in cazul de fatä,
ar putea sä fie pus in legatura cu sarbatoarea mortilor Rosalia,
atat de raspandita in partile Pannoniei i la gurile Dunarii 5. Aci e
1 P W . Realenc., s. v., Heros, C. 1143 i Ath. Mitt., IV, 135-163. In lumea

romanA era obiceiul sa se incununeze mortii cu coroanele c4tigate ca cetAteni
in viata (Cuq, in D. Saglio, Did. des ant., s. v., Funus, P. 1388).
2 Les lecythes blancs, p. 19.
3 Fr. Cumont, Les religions orientates dans le paganisme romain, Paris,
1928, p. 31, nota 51 0 Etudes syriennes, Paris, 1917, p. 63.
4 Mai sus, p. 273, nota 1. [Pe un relief mithriac gAsit de curand in Roma
se aflä una corona di alloro con un fiore nel mezzo" ; v. A. M. Colini, iii
Bullettino della Comissione arch. di Roma, 1931, p. 125 §i planp]
5 Discutand prezenta acestui motiv, pus alAturi de bustul soarelui pe
un relief din Histria cu reprezentarea ospatului funerar, V. PArvan nu se putea
decide asupra semnificarii acestui simbol, dacA e un semn solar sau o aluzie pla-
sticA la sarbatoarea Rosalia (Dacia, II, p. 235). Faptul cal pe monumentul nostru
rozeta se gase0e circumscrisa chiar in coroana tinuti. de defunct (vezi rezervele
dela P. 272, nota 5), ne face sá admitem mai degrabd rostul ei in legatuil cu sax-
batoarea Rosalia, care era 0 sarbAtoare a mortilor (V. PArvan, Gdnduri despre
lume gi viald la Greco-Romanii din Pontul Stdng, Bucure0i, 1920, p. 24 0 Incep.
vietii romane, p. 174). Aceastd sArbAtoare, de origine italicA,' era faspandita atAt
in Moesia Inferior, mai ales in Scythia Minor, cat 0 in Pannonia ; apoi in Thracia,
la Philippi (Parvan, Contrib. epigr. la ist. creg. daco-roman, Bucure0i, 1911, p.
113 ; Histria, IV, p. 75). Astfel ar fi i explicabila aparitia motivului plastic,
coroana cu rozeta in mijloc, in cantitate mai mare in Pannonia 0 apoi la gurile
Dunarii. Alaturarea rozetei, in legAturA cu cultul mortilor, la Rosalia, de coroang,
simbol deasemenea funerar arAtand nemurirea, pare naturalà. Dada intamplAtor
ea apare 0 in Gallia, n'o putem socoti deal ca un fenomen izolat. In ce prive0e
Dada, de0 sArbiltoarea Rosaliilor nu e ctmoscuth (Parvan, Contrib. epigr. la ist.
creft. daco-rom., p. 14), totu.0 aparitia coroanei cu rozeta in mijloc, atAt pe stela
dela C4ei, cat i pe altarul, farA indicatia provenientii, din Florescu, op. cit.,
www.dacoromanica.ro
CONSIDERATIUNI ASUPRA UNEI STELE FUNERARE DELA CASE! 279
locul sa ne intrebam daca cioplitorul stelei dela Casei era constient

de valoarea simbolica a motivelor ornamentale, pe care le infa-
tisa, sau el era un simplu imitator al modelelor pe care le avea.
Weynand enuntase odata ca figurile transmise de arta greaca
au devenit in arta provinciala romana simple elemente decorative,
de care sculptorul nu era constient atunci and le sculpta 1 Tot
asa crede si Fr. Drexel cä aceste motive erau copiate de pietrari
dupa modelele raspandite 2 In legatura cu aceasta, S. Ferri cauta
sä explice anumite analogii ale motivelor ornamentale din arta
rhenana cu unele din Italia sau din Est, emitand ipoteza (enun-
Data inca mai dinainte de Amelung 3 ca artistii aveau cu ei albume
de modele (Skizzenbiicher) aduse din centrele artistice i ca in locul
unde fdureau monumentul funerar ei intrebuintau aceste modele
dupa cerinta 4. Intr'o anumità masura, ipoteza lui Ferri trebue
sa o admitem i pentru interpretarea stelei funerare dela Casei.
In adevar, motivul ospatului funerar, a carui origine am vazut
ea e in Grecia, patrunde prin Balcani la Dunäre. Am aratat mai
sus ea scena ospatului funerar depe stela dela Casei ii &este co-
respondente in reprezentdrile similare din Moesia. S'a putut de-
monstra existenta, in aceste parti, a unor ateliere care produceau
pentru vanzare ca i la Rhin 5. De bund seama ca aceste ateliere
aveau albumele lor de schite cu motive tipice, importate in primul
rand din lumea greaca. Aci la mare, avem sirul cetatilor grecesti,
a caror legatura cu Sudul egeic n'a incetat niciodata. Grecii din
aceste orase aveau aceleasi credinte ca i cei din Sud, dar ei adoptau
si pe cele locale 6 E deci de presupus cà din atelierele acestor
p. 135, fig. 75 a. b., ar fi de pus in legáturá cu defunctii, a cAror origine poate sã

fie pannonicA sau moesicd. Pentru CAsei vom demonstra mai jos originea panno-
nicA a femeii.
1 Bonn. Jahrb., 108/9, p. 225 citat de A. Buday, in DolgozatokTravaux,
1916', p. 104.
2 Die Bilder der Igeler-Sdule, in ROm. Mitt., 1920, p. 111.
3 Rom. Mitt., 1906, p. 281.
4 Arte romana sul Reno, p. 135. 149.
5 PArvan, Cet. Ulmetum, I, p. 68; Fouilles d'Histria, p. 225 ; Kalinka,
op. cit., no. 231. S'au precizat ateliere la Callatis, Serdica, Konin, Perinth, apoi la
Nicopolis ad Istrum i desigur in marile orase (G. Seure, R. A., 1916 1, p. 370) ;
la Novae si Trajana Augusta (id., R. A., 1926 2, p. 155). Aci erau aduse modele
din Asia, care apoi erau modificate dupg. cerintele locale (ibid., 19291, p. 78).
Pentru Rhin, PArvan, Die Nationalitlit der Kaufleute in rdm. Kaiserreiclz, Breslau,
1909, p. 6o : negotiator artis lapidariae.
6 Astfel sArbátoarea Rosaliilor fusese adoptatá si de Grecii din Histria
(V. Parvan, Histria, IV, p. 75 ; Incep. vieii rom., p. 177).
www.dacoromanica.ro
orase dela mare, sau din eentrele elenizate ale Moesiei, porneau
acele albume de modele, cu motive luate depe originalele din cen-
trele artistice ale Sudului, la care se puteau adauga i unele in-
ventate sau transformate chiar aci, in legatura cu credintele
preferintele locale. De aci, apoi aceste albume se raspandeau la
pietrarii din provincie. Daca monumentele apar in atatea parti
prelucrate intr'o arta täraneasca", motivele insa sunt tipice si
corespund in general celor din lumea greco-italica. Dar acesti cio-
plitori provinciali, lipsiti de scoala de atelier, iubesc realitatea,
pe care inteleg sa o redea in toate amanuntele 1 Cu toate acestea,
trebuind sä respecte tipicul funerar, aid:tuft dupai traditie in atelier,
ei redau in cadrul motivelor traditionale, cu mijloace mai mult
sau mai putin perfecte, tipuri reale, uneori chiar portrete i es-
pecial cu deosebire particularitätile imbracamintei 2
Acest lucru 11 vedem si in redarea celor doug personagii depe
stela dela Casei. Barbatul, infatisat dupal tipicul impus de modelul
banchetului funerar grecesc, are imbracamintea caracteristica
alcatuita dintr'o tunicä groasa, probabil de lama, dupa cum ar
lása sa se inteleaga cutele indicate prin inciziuni, precum si din
cuvertura de bland de oaie asemenea unei sarice ciobanesti. In-
cereand sá imite modelul din album, cioplitorul a dat acesteia,
fdra sà reuseasca in totul, forma himationului grecesc infasurat
imprejurul corpului i cazand apoi pe umeri, asa cum apare la
personagiul intins pe kline in ospetele funerare grecesti.
Imitarea modelului se vede si la kline, ca si la masa ; tot
dupd un model a fost redat i scaunul. Dar toata atentia pietrarului
se indreapta asupra persoanelor. El stie cà cei pe care ii reprezinta
acolo sunt defunctii, carora le face monumentul. i deaceea el e
preocupat de asemanarea lor en realitatea. Daca face obiectele
mai schematic, imitandu-le deadreptul dupal modelul traditional
din album, persoanele, carora el le pastraza atitudinele consacrate
de canon, le redd in schimb cu toate amanuntele spre a corespunde
cat mai mult realitätii. Dupà cum costumul barbatului a fost
redat cu toate amanuntele, tot astfel e i cel al femeii. Imbraca-
mintea acesteia se compune, dura cum am vazut, din doug rochii,
1 P Romanelli, in Formes, VIII, Paris, Oct. 1930, p. 19 : Rien de ce

que touche a la vie n'echappe a l'artiste provincial. Mais cet artiste, bien que
son inspiration procede directement de la réalité, ne se borne pas a en restituer
seulement les aspectes extérieurs".
2 Asupra acestora vezi mai sus cap.Technica" §i Schober, in Jahreshelte,
1930, p. 26 si 32.
www.dacoromanica.ro
una lunga i alta mai scurta, incinsa cu o cingatoare larga ; in

spate era o manta, sau o broboada, terminata in franjuri, iar pe
cap avea acel testemel de caracter pannonic 1, acoperit de un
val ce cade pe umeri i pe brate. In general costumul femeii depe
stela dela Casei corespunde cu cel pannonic mai mult decat cu cel
grecesc 2 ; deasemenea el se deosebeste si de imbracamintea Da-
celor depe Columna Traiand 3. Dar chiar I cu costumul femeilor
dace depe monumentul dela Adamklissi, costumul femeii dela
Casei nu are decht o slaba asemanare 4. Dupa cum vedem, nu
existä elemente care sa stabileasca o mai apropiata analogie intre
costumul dac, asa cum apare pe monumente, i acela al femeii
depe stela dela Casei ; deaceea admitem mai degraba ea aceasta
e,ge o pannona, lucrul fiind cu atat mai probabil, cu cat se cunoaste
prezenta multor elemente pannonice in Dacia 5. Nu putem preciza
dacd figurile celor doua. personagii inf atisaz6 portrete. Totusi cio-
plitorul trebue sa fi avut aceastä intentie, dar el era, mai ales in
ce priveste bärbatul, supus unui model din afara : tipul militar,
creat dupa o anumità moda, in cazul de fata aceia care se impusese
in primul secol pana la Hadrian. i mortul depe stela noasträ
fusese militar. Tipul lui este traianic" i aminteste deaproape
tipurile soldatilor romani depe monumentul dela Adamklissi 6.
Poate ca in redarea chipului femeii, pietrarul sa se fi apropiat mai
mult de realitate. Nu vom intra aci in discutia asupra originii
1 Marg. Lang, Pannon. Frauentracht, in Jahreshefte, 1919, Beibl., p. 238

§.1 240.
2 La acesta nu exista centura larga, in afara numai de costumul caracte-
ristic de teatru (Pe un relief din Pireu; vezi Robert, in Ath. Mitt., VII, p. 390).
3 C. Cichorius, Die Reliefs d. Trajanssaule, XXXIX, XLV, LXXVI, XCI.
La acestea capul e acoperit cu o basma, care se inoadd la spate, cuprinzand
cocul parului ; rochia lunga formeaza un kolpos, iar cingatoarea e subtire l abia
indicata. Marg. Lang, op. cit., p. 256, considera ca redarea imbracamintii Dacelor
pe Columna ar putea fi o fantesie a artistilor romani; in ofice caz ea se deosebeste
de imbracamintea pannonica.
4 Bendorff Niemann Tocilescu, Mon. Adamlaissi, metopele 48 Si 49.
Ca elemente de asemanare ar fi sà consideram bluza decoltatd, care nu e prinsa
cu fibule, asa cum se intalneste, desi nu e regula, la costumul pannonic. Ar mai
fi de comparat poate centura femeii dela Casei cu acel rotogol, poate broboada
rdsucità, pe care il au femeile de pe monumentul dela Adamklissi la brat'.
5 V. Christescu, Viafa economicd a Daciei Romane, Pitesti, 1929, p. 22.
Pe un relief din Turdas (langa Apulum) e reprezentata o femee in costum pan-
nonic (Marg. Lang, op. cit., p. 222, fig. 102).
6 In deoesbi metopele 38, 42 Si 43.
www.dacoromanica.ro
portretului pe monumentele funerare 1, totusi credem Ca, daca

in redarea portretistica exista o manierd impusa de anumite tra-
ditii italice, cat si de moda imperiala 2, se poate observa cà tocmai
din aceasta cauza caracteristica figurei e alterath in sensul traditiei
si model i deaceea gasim coincidente stilistice in figurile artei
provinciale 3. Din aceastä cauza poate, dupà cum a observat
H. Lehner 4, cioplitorul in piatra, care realizeaza schematic por-
tretul, incordeaza toata atentia spre a reda cu fidelitate amanuntele
portului, lucru pe care il vedem i in stela dela Casei. Registrul
superior din campul cu relieful principal îi poate gasi o explicatie
prin stabilirea unei corespondente cu reliefele similare grecesti.
Pe reliefele din Samos, cu reprezentarea ospatului funerar, partea
de sus a campului inatisaza deobicei obiecte in legatura cu acti-
vitatea defunctului, sau animate simbolice 3. Tot pe stelele din
Samos cu reprezentarea ospatului funerar gäsim i draperia 6.
Aceasta se intalneste pe un relief similar de langa Vechten (muz.
Leyda), in regiunea Rhinului 7. E de notat ca defunctul mentionat
pe aceastä stela era un thrac, Valens Bitetralis, veteran din ala I
Thracum. Ce rost avea acest motiv ornamental pe monumentele
citate, ca i pe stela dela Cdsei, unde II vedem repetat de trei ori ?
Draperia e un vechiu motiv ornamental ce apare pe monumentele
funerare 8, in deosebi pe cele cu reprezentari dionisiace si de
1 Vezi datele la Schober, Die rein/. Grabsteinen, p. 207 i urm. i intreaga
discutiune cubibliografia respectivd, ibid., p. 227, si urm. §i la Florescu, op. cit.,
P. 147-
2 Schober, op. cit., p. 227 crede Ca atat arta provinciala a portretului,
cat i cea din Roma, din sec. I pana la Traian, i§i are obar§ia in arta realista a
epocei republicane, cu deosebire cá arta oficiala din Roma sufera influente ele-
nistice, pe cand cea provincialä ramane credincioasa traditiei.
3 S. Ferri, op. cit., p. 118, spune cà aceste coincidente provin din cauza
lipsei de dibbcie a mainii §i. deci sunt discutabile, Bind generice.
4 Fiihrer durch die antike Abt. im Provinsialmuseum in Bonn, Bonn,
1924, p. 121.
5 Th. Wiegand, Antike Skulpturen in Samos, in Ath. Mitt., XXV (1900),
p. 182, no. 65 (in registrul de deasupra ospatului funerar e reprezentata chiar
curtea defunctului) ; p. 184, no. 67.
6 Ibid., p. 185, no. 69, p. 186, no. 70 (din ep. elenistica) ; p. 189, no. 83.
7 Esperandieu, Recueil, IX, no. 6673=CIL, III, 8818.
8 Exemple Reinach, Rep. stat., I, p. 19, pl. 118 ; p. 26, pl. 127; p. 42,
pl. 147 ; p. 53, pl. 161 ; p. 89, pl. 201 ; p. 90, pl. 202 ; id., Rep. rel., II, p. 26, no.
; III, p. 33, no. 2-3, p. 82, no. 1-3 ; etc. Apare deasemenea pe mon. funerare
cu prothesis din ep. augusteica (Cagnat-Chapot, Man. d'arch. rom., I, p. 585,
fig. 314). Poate cà reprezenta draperiile cu care se impobobiau peretii sailor de
mancare triclinia (vezi art. coena in D. Saglio, Dict. des ant., p. 1280. fig.
1702, 1704) .
www.dacoromanica.ro
CONSIDERATIUNI ASUPRA UNEI STELE FUNERARE DELA CMEI 283
teatru 1, asa incat prezenta ei ca motiv ornamental pe stela dela

Casei nu are nimic extraordinar. Mai greu de explicat sunt capetele
ce apar deasupra draperiilor. Capete izolate afläm i pe alte monu-
mente funerare, atat din Dacia, cat si din provinciile invecinate 2,
dar ele, socotite ca simboluri ale zeilor vanturilor, sunt redate in-
dependente si in niciun caz in legatura cu o draperie.
greu sa consideram cele trei capete depe stela dela Casei
ca reprezentari ale zeilor vantului. Impotrivd vorbeste pe deoparte
faptul Ca sunt trei, pe de alta faptul ca din relief se vede bine functia
lor in legaturd cu draperia, chiar daca, dupa cum am aratat, margi-
nea superioard a sulurilor prezinta nodul stilizat, iar nicidecum mana
figurii. Prezenta celor trei capete, asemanatoare capuluidefunctului,
ar putea suscita interpretarea cà aci avem o redare a sufletului
celui mort in forma unui ErawAoy, repetat de trei ori, ca pe le-
cythele albe attice ; dar in cleosebire de reprezentarile attice, unde
eraoAcc inatisazd intreaga imagine a mortului 3, pe stela noastra
ele ar fi reduse numai la cap. Reprezentarea lor in numax de trei
s'ar explica, dupà observatia lui Pottier, cd, cu timpul, s'a pierdut
sensul precis al sufletului defunctului pe care in cazul lecythelor
citate de el pictorul nu 1-a atribuit intotdeauna acestor mici
figuri i atunci, semnificatia primitiva a anuniitelor detalii pier-
zandu-se putin cote putin, s'a modificat i reprezentarea ; in acest
caz nu impiedica nimic ca numarul sa se ridice la trei 4. Cu toate
acestea se stie marele rol pe care il avea numärul trei in cultul
mortilor 5. Ar fi planzibila o asemenea interpretare ? Pentru aceasta
1 Exemple : Reinach. Rep. stat., II, p. 3, pl. 113 ; p. 31, pl. 133 ; p. 35,
pl. 139 ; id. Rep. rel. III, p. 91, 110. 2, ; p. 183, no. 6 ; p. 242, no. 2.
2 In Dacia : Florescu, op. cit., no. 66, fig. 56 b ; no. 72, fig. 61 b ; no. 75, fig. 64-
In Pannonia : Schober Die reim. Grabsteine no. Io8, fig. 47 ; no. 133, fig. 61 ;
no. 190 fig. 98 (H. Hoffmann, Reim. Militargrabsteine d. Donauldnder, p. 66, fig.
45). Aceste monumente pannonice sunt toate din sec. I d. Chr. Despre aceste ca-
pete socotite ca reprezenthri ale zeilor vantului, Fr. Cumont, Textes et monuments de
Mithra, I, p. 95, spune ca de obicei sunt redate 4 sau 2, rar de tot numai unul,
sunt asezate in unghiurile extreme ale monumentului, spre a arAta cá vintul
sung din toate partile. Despre semnificatia vintului in religiunea mithriach Cu-
mont, Etudes syriennes, p. 70, a aratat eh ele amintesc trecerea sufletului prin
aer, al chrui suflu ii poarta printre apele ceresti, care il purifich, pana child atinge
zona eterath a focului.
3 E. Pottier, Les lecythes blancs, p. 75 i urm. Aceeasi interpretare pentru
figurinile de copil nud cu figura veselà, gasite la Myrina, Pottier et Reinach,
La Nécropole de Myrina, Paris, 1888, p. 151.
4 Les lecythes blancs, p. 78.
5 P. W. Realenc., s. v., Heros, C. 1132. Vezi rperonaropeg, sufletele strh-
mosilor, care uneori sunt spirite ale vântului (E. Rohde, Psyche 3, I, p. 248, nota I).,
www.dacoromanica.ro
ar trebui sa admitem cal pietrarul dela Casei avea o adanca inte-

legere a simbolurilor funerare, permitandu-si chiar o modificare
a lor plastica. Evident, ar insemna sa mergem prea departe i sal
atribuim modestului cioplitor dela Casei insusiri i cunostinte,
pe care nu le-am in-LA.111i poate nici la sculptorii din metropola..
Mai degraba credem c pietrarul, luand din albumul lui de modele
ca motiv ornamental draperia, pentru a umple registrul superior,
a utilizat-o de trei ori tocmai din necesitatea de a nu rasa campul
gol. Am aratat mai sus cum, din cauza nedibaciei, a repetat-o
intocmai. Dar in albumul de modele motivul draperiei era mai
rar singur. Inca din arta arhaica greacd se intalneste bustul aparand
din dosul draperiei (pe tronul Ludovisi) si se regaseste i pe mo-
numentele funerare din vremea romana, in deosebi pe sarcofagii 1
N'ar fi exclus ca pietrarul dela Casei sa fi incercat a reda pe stela
de aci un astfel de motiv, simplificand insä bustul i reducandu-1
numai la cap. Insà noi credem mai probabil ca el a incercat sä in-
fatiseze motivul atat de raspandit pe monumentele funerare al
draperiei i mastilor, care uneori apar in numar de trei 2. Pietrarul
nestiind s. redea mastile, al caror rost poate nu-I intelegea a copiat
de trei ori capul bärbatului depe kline. E deasemenea foarte posibil
ca in redarea acestor masti sa fi cautat in mod constient sa infati-
§eze insasi masca mortului 3.
Consideratiuni generale. Luand in considerare caracterele
generale ale stelei dela Casei, constatam ca, desi relieful este exe-
cutat cu neglijarea perspectivei, cat i cu nerespectarea proportiilor
in detalii, totusi exista o oarecare armonie in infatisarea motive-
lor funerare. Constatam inovatiuni in ce priveste felul cum sunt
dispuse aceste motive funerare pe stela ; in acelasi timp vedem
preocuparea ce-a avut-o pietrarul de a reda amänuntele, desi
mijloacele technice sunt cele obisnuite in arta provinciala dela
Dunare. Se pune intrebarea : eine era pietrarul care a executat
aceasta stela. funerara ? Pentru Moesia i alte tinuturi s'a putut
demonstra existenta unor negotiatores artis lapidariae 4, patroni
de ateliere in care se confectionan nenumaratele pietre cu reliefe
1 xemple :Reinach, Rep. rel., III, p. 239, no. I ; Espérandien, Recueil V.

110. 4075.
2 Reinach, Rep. rel., III, p. II, no. 2. Asupra semnificatiei mastilor vezi
Altmann, Grabalttire, p. 232.
3 Vezi si R. Gall, Zum Relief an rämischen Grabsteinen, II, WienFlorisdorf,
1907, p. 6 ; W. Deonna, Notes archeologigiques, in R. A ., 1916,1 p. 87.
4 Vezi mai sus p. 279, nota 5.
www.dacoromanica.ro
votive si funerare. Din aceste ateliere porneau i albumele de motive

ornamentale care se raspandeau apoi in provinciile romane. In Dacia,
trei inscriptii ne pomenesc lapidari 1. Am incercat cu alta ocazie
sa aratam ea acestia formau un colegiu la Micia i ea erau raspan-
diti in teritoriul rural al orasului Sarmizegethusa, mai aproape
de carierele de piatra 2 De buna seama ca acesti pietrari Ii aveau
micile lor ateliere, unde lucrau dupa albumele de modele aduse
de ainrea 3.
Un astfel de lapidar, acivat cu micul sau atelier pe lângä
lagarul militar dela Casei, in preajma caruia s'a asezat i veteranul
Iulius Crescens, a confectionat stela funerara a acestuia din urtna 4.
Atat din monumentul nostru, cat i din altele citate, se vede c.
mai tori acesti pietrari erau fàrà coala si arta lor era mai mult o
arta taraneascr. Totusi si in aceasta modesta arta taraneasca
exista., in afara de tendinta realistä caracteristica artei provinciale,
o tendinta catre originalitate in ceeace priveste compozitia. E un
spirit de inventivitate, destul de naiv de altfel, dar care poate co-
respunde unor credinte, exprimate in diferitele motive funerare,
pe care pietrarul incearca sa le redea sincretic, alaturandu-le 5.
Bineinteles ca prin aceasta nu trebue sä admitem o con-
ceptie religioasa a pietrarului. Am aratat mai sus in ce fel trebue
sa consideram intelegerea acestuia in redarea reliefelor. El era
constient intru atat, intrucat un anumit motiv se raporta la scopul
1 CIL, III, 1365, 7895 si 16o1. Pentru sensul cuvântului lapidarius vezi
P. W., Realenc., S. v., col. 1777.
2 V. Christescu, Vigo econ. a Dacici Romane, p. 82.
3 Asezarea lor in teritoriul rural ne intareste si mai mult convingerea c.
erau modesti, adar daca unul din ei, de origine greceasca, ne face sa-i banuitn
o educatie artistica mai aleasa (CIL, III, 7895, Diogenes lapidarius. Inscriptia
acestuia pare sa fie o firma, fapt care intareste presupunerea unui atelier ce pro-
ducea pentru vanzare).
4 Vechea discutie asupra faptului daca soldatii (Furtwang ler) sau fabri
(Hoffmann) din legiune sunt confectionatorii monumentelor funerare, e redata.
la Schober, Die rom. Grabsteine, p. 183-187, care sustine ca autorii acestor mo-
numente erau pietrarii care veniau in urma trupelor si se asezau in satul lagd-
rului (p. 185). Fr. Drexel, Mies u. Neues vom Trop. Trajani, in Neue Jahrb. 1.
das Klass. Allert., Berlin, 1922, p. 341, crede ca dintre acesti pietrari locali, cum
e eel care confectioneaza piatra funerara a signiferului Q. Phillippicus dela Celei
(CIL, III, 14492), s'au recrutat pietrarii care au facut reliefele dela Adamklissi.
(In acelasi sens si Schober, in Jahreshelte, 1930, p. 32).
5 Exemple : la Histria (Parvan in Dacia, II, p. 231, fig. 48 i p. 235, fig.
53) ; la Papazli, in Moesia (Dumont, laser. et nwn, lig. de Thrace, p. 28, no. 61).
www.dacoromanica.ro
monumentului funerar, adica la moarte sau la viata viitoare.

Astfel, cand pe stela dela Casei intalnim alaturi de motivul ospa-
tului funerar, pe acela al paunilor, sau al draperiei, nu inseamna
ea' trebue s. stabilim o corelatie intre ele ; fiecare motiv in parte
se exprimd de sine I. Dealtfel cercetarea provenientii acestor motive
ornamentale ne va aduce o lamurire.
Pe stela gasim ca element caracteristic Sudului elenizat,
si mai special Moesiei, scena ospatului funerar, care difera de cea
din regiunea pannonica Poate tot in legatura cu Sudul thraco-
elenic ar fi de pus prezenta draperiei in legatura cu scena ospatului
funerar. Daca coroana cu rozeta. o intalnim si in Pannonia, ca si
in Moesia, in schimb motivul celor doi pauni e mai raspandit, in
afara de Dacia, in Pannonia, unde se constata a fi anterior in timp ;
deasemenea elemente occidentale, probabil de provenienta italica,
sunt bucraniile i geniile care sustin ghirlanda 2 Am ardtat ca
femeea depe stela, de buna seama sotia veteranului Iulius Cres-
cens, era o pannona. Poate ca si el era tot pannon 3. In acest caz
ne putem explica prezenta pe aceiasi stela a acestor motive orna-
mentale de caracter mai mult italo-pannonic alaturi de cele cu
un pregnant caracter elenic, prin aceea cà in Dacia, pe langa rota-
nitii dalmato-pannonici, cat i cei de caracter militar veniti din
Apus, avem i un bogat contingent de colonisti din orasele i tinu-
turile elenizate din Sudul Dural-H. Fiecare din acesti colonisti
vine cu credintele i deci cu preferintele lui artistice, care aci se
imbina insa, tinzand catre o forma, notia. Stela dela Casei, al cdrei
cioplitor, poate un colonist din Sudul Dunarii, a executat scena
ospatului funerar dupà un model greco-moesic, iar relieful atticei
1 Daca scena ospatului funerar ii avea inca intelegerea populara ca viata

materiala se continua si in mormant, mai greu se intelegea insa simbolul celor
doi pauni in legatura cu nemurirea, sau chiar rostul celor douä genii inaripate.
Cat despre bucranii i draperie, acestea nu puteau fi concepute deCat numai ca
elemente decorative.
2 Credem ca., din acest punct de vedere, trebue revazuta i precizata
afirmatia d-lui Florescu, op. cit., p. 145, cd aproape toate formele plastice funerare
din Dacia vin din Italia. Ospatul funerar, ca oi alte motive greco-orientale, sunt
la ele acasa in provinciile sud-dunarene i deci nu trebue sa admitem numaidecat
o trecere prin Apus, de uncle apoi au venit aci.
3 In castrul dela Gherla, in apropiere de C5.sei, avea garnizoana ala II
Pannoniorum (CIL, III, p. 166 v. Szamos-Ujvar). Pare de altfel sa existe ana-
logii intre costumul personajului depe relief ul dela Gherla (Dolgozatok-Travaux,
1916 m,
p. 87, fig. 7), fara indoiald pannon, i cel al barbatului depe stela
noastra.
www.dacoromanica.ro
dupa un model italo-pannonic, nu e decat un exemplu ce ilustraza

si mai bine amestecul de populatie din Dacia Romana.
Pentru datarea stelei dela Casei nu avem un element precis.
Literile inscriptiei, desi nu tocmai ingrijit executate, nu par sa'
fie mai noi de epoca antonina. Deasemenea dupl. felul in care sunt
executate chipurile celor doua personagii depe stela, aceasta nu
pare sa depaseasca jumatatea sec. II. Cu toate Ca, dupa Florescu 1,
stelele funerare de tipul celeia dela Casei, cu câmpul reliefului
principal impärtit in mai multe registre, ar apartine sec. III, totusi
sunt i exceptiuni. Constatdrile d-lui Florescu nu inläturd o datare
a stelei dela Casei in prima jumatate a sec. II d. Chr.
BUCUresti VASILE CHRISTESCU
RtSLIMt
L'etude de la stele funeraire trouvee a Casei 2, nous a porte
aux conclusions suivantes :
Les procedes techniques de l'artisan qui a sculpte le relief
de cette stele sont tres semblables a ceux des lapidaires provin-
ciaux du Rhin et du Danube.
Les motifs ornementaux sont d'origine differente. Le ban-
quet funeraire ainsi que la draperie qui encadre trois figures
humaines identiques et que nous considerons comme une repro-
duction maladroite du motif la draperie avec un masque", vien-
nent du Sud a travers la Mesie. Par contre, les motifs ornementaux
de l'attique, les deux genies soutenant la guirlande et les bucranes,
viennent le l'Italie a travers la Pannonie. Le motif des deux paons,
hien que d'origine orientale, est venu en Dacie, comme les pre-
cedents, a travers la Pannonie. Ii semble bien que le sculpteur
de Casei avait sous les yeux des albumes de modeles. Ii devait
avoir un modeste atelier, semblable, peut-etre, a ceux identities
en Dacie, sur le territoire rural de Sarmizegethusa. Son art
etait rustique mais ii trahit quelque originalite dans la composi-
tion. La femme representee sur la stele est d'apres les vete-
ments une Pannonienne ; ii n'est pas exclu que le veteran
1 op cit., p. 145. Aci dateaza relieful no. 18 (fig. 15) in sec. III, dar la
p. 88 il crede din sec. al II-lea. Ca exceptie, el insusi citeaza relieful din Cluj cu
motivul celor doi pauni de o parte si de alta a unui crater, pe care il dateazà pe la
inceputul provinciei Dacia (op. cit., p. 146).
2 Em. Panaitescu, Castrul roman dela C4ei, extrait de l'Anuarul Cornis.
Mon. Istorice pentru Transilvania, pe anul 1929, Cluj, 1930, p. 16 et 26 suiv.
www.dacoromanica.ro
Iulius Crescens soit aussi un Pannonien, car, non loin de Cd§ei

il y avait le castrum de Gherla, residence de l'a la II Pannoniorum.
Ainsi nous pouvons expliquer la presence des deux groupes des
motifs ornementaux sur la stele de Cä§ei par le fait qu'en Dacie,
a &Le des colons d'origine dalmato-pannonienne, ou des militaires
venus de l'Occident, il y avait beaucoup des colons venus du
Sud hellenise ; des croyances religieuses ainsi que des preferences
artistiques d'origine differente se sont melangees, tendant vers
une forme neuve. La stele de C6§ei, qui semble dater du milieu
du II-e siecle ap. J.-C., n'est qu'un exemplaire qui met en evi-
dence une f ois de plus le melange de la population dans la Dacie
romaine.
www.dacoromanica.ro
MISCELLANEA
INFLLIENTA LITERARA SLAVA LA ROMANI

CU PRILEJUL UNUI STUDIU AL DLUI I. BARBULESCU
Originea literaturii române e in stransa legatura cu influenta

literara slava la noi, problema foarte complicata i legata de
o suma de chestiuni istorice i filologice controversate.
De curand d. I. Barbulescu a incercat sä dea o solutie de
ansamblu acestei probleme. D-sa cerceteaza intreaga influenta slava,
din tarile noastre in scriere : introducerea limbei slave in bise-
ricA si In cancelarie, adaptarea alfabetului cirilic la limba roman6,
literatura slavo-romana i traducerile din slavoneste in romaneste.
Importanta acestor probleme e de netagaduit i o cercetare a
lor e cu atat mai bine venità, cu cat nu s'a incercat pana acum
o asemenea lucrare de sinteza asupra influentei slave in literatura
romana.
Din nefericire cercetarea d-lui Barbulescu pacatueste in
primul rand prin planul ce a adoptat : d-sa crede ca problema
esentiala e aceia a alfabetului i n'o desparte de aceia a introdu-
cerii limbii slave la noi. Capitolele primei parti a lucrarii sunt :
Scrierea cirilica (introducerea limbii slave si alfabetul cirilic
in scrierea limbii romane), texte grecqti cu cirilice, texte ungure§ti
cu cirilice, 2) Scrierea glagoliticii, 3) Scrierea latina : latineste,
slavoneVe cu alfabet latin, romaneste cu alfabet latin, 4) Scrierea
greceasca.
Prin aceasta se complica subiectul in chip inutil cu pro-
bleme care n'au legatura cu dansul sau cu studiul unor curio-
zitati ridicate la rangul unor probleme ale culturii noastre. Pro-
blema de cercetat se reduce de f apt la aceste intrebari : la ce
1 Ilie Barbulescu, Curentele literare la Romani in perioada slavonismului

cultural, Bucure;ti, ed. Casei coalelor, 1928, 417 p., lei 120.
www.dacoromanica.ro
290 MISCELLANEA
epoca si dela care popor slay am adoptat noi limba slava i apoi
in ce imprejurari s'a inceput sa se scrie romaneste cu cirilica ?
Sä urmarim insa soluiile ce le da autorul problemelor fun-
damentale. D-sa admite o prima perioada de influenta slavona
la noi, slavonismul etnografic", cancl se introduce ekmentul slay
in limba romana i anume abia in veacul al X-lea. Aceasta ches-
tiune, care face obiectul unei alte lucrari a d-lui Barbulescu 1,
nu o vom discuta aci, intrucat cititorii nostri au luat cunostinta
de obiectiunile ridicate de d. Rosetti in no. 2 al revistei noastre 2.
In privinta influentei literate slave la noi, autorul crede
ch ea a inceput in veacul al XII-lea. Inainte de aceasta epocà
s'au scris de Slavi, pe teritoriul romanesc, trei texte slave : Sa-
vina Kniga (text evanghelic), Codicele Suprasliensis (vieti de
sfinti si omilii ale sf. Ioan Crisostom) i diploma barladeana
a lui Ivanco dela Halici (primele douà din veacul al XI-lea, ultima
din 1134), (p. 5-12). Dar cele doua codice vechi slave nu pot fi
scrise la noi : amestecul de fonetism vechi bulgar cu vechi rus
ce gasim intr'insele arata ca textele au fost scrise in Bulgaria
si copiate apoi in Rusia, nu ca ar fi fost scrise intr'un teritoriu
intermediar 4. Cat despre diploma barladeana ea este evident
un fals ; d. Barbulescu tin tie ca pe langa studiul lui I. Bogdan
mai existä un excelent studiu al lui A. I. Sobolevskij, publicat
in 1890, conchizand la falsitatea diplomei 5.
D. Barbulescu isi expune apoi teoria asupra introducerii
limbii slave ca limba literara la Romani si asupra adoptarii al-
f abetului cirilic de catre limba ton:Cana, tratandu-le impreunä,
desi, cum am spus, problemele trebuiau despartite. D-sa este
de parere cã influenta literara slava a venit la noi prin Bulgari
in veacul al XII-lea. Nu mai avem texte in aceasta limba bul-
gara de atunci scrise la noi, dar ca ele au existat, se dovedeste
1 I. Barbulescu, Individualitatea limbii rorndne §i elementele slave vechi,
Bucuresti, 1929.
2 Recenzia d-lui Al. Rosetti, in Rev. Ist. Rom., I (x931), p. 146-152.
3 Primul editat de V. Scepkin la St. Petersburg, 1903, celalt de Seve-
rianov, tot acolo la 1904, ambele in colectia ITaHfrannoi crapocnaHaticHaro
31312Ka., volumele 1-2 §.1 ceiace d. Barbulescu nu indica.
4 Cf. pe larg discutia la Kulbakin, Le vieux slave, Paris, 1929, p. 360-361.
Insu§i. V. Iagic revenise asupra parerii sale dintai, Einige Streitfragen, in Archiv
ftir slavische Philologie, XXII (1900), p. 37.
5 A. I. Sobolevskij, Ppanora RH. IIHRHa Bepaamuma 1134 r, in TpYRIa Bocmaro
ApaemormecRaro cl.tma Hs 111oen6, Moscova, 1890II, p. 173-574. cf in prece-
dentul no. al Rev. 1st. Rom. studiul nostru asupra autenticitatii diplomei Varliidene.
www.dacoromanica.ro
P. P. PANAITESCU, INFLUENTA LITERARA SLAVA LA ROMANI 291
prin fonetica alfabetului cirilic adaptat la limba romana, ope-

ratie care, spune d-sa, a avut kc in acelasi timp cu introducerea
la noi a limbii slave ca limba literara. Dar, in timp ce limba ro-
mana pastreaza alfabetul luat cu valoarea lui dela Bulgari, limba
hrisoavelor muntene din veacurile XVXVI nu mai e bulgara,
ci sarba-macedoneana (p. 26-39).
Problema trebue desfacuta in elementele ei ca s'o putem
rezolvi. Mai inta'i data adoptdrii alfabetului cirilic de limba ro-
mad. E incontestabil ca el a fost adoptat dela Bulgari, au mai
spus-o i aljii inaintea d-lui Barbulescu. Cred insa cà metoda
valorii fonetice a literelor cirilice in romaneste nu poate fi un
criteriu pentru data primelor texte romanesti in alfabet cirilic.
Este adevarat ca valoarea literelor K, 'h, A, Rt, §.1. 4, (derivat din a;),
corespunde in româneste cu valoarea kr in limba medie-bulgara,
care se vorbea in veacurile XIIXV, iar la sarsitul acestui secol
incepe sa se vorbeasca limba noua bulgara, precum inainte de veacul
al XII-lea se vorbea vechea bulgard 1 Totusi, veacul al XII-lea flu
poate fi un termen post quem pentru adoptarea alfabetului cirilic
de limba romana. In adevar, contactul culturii noastre cu limba
slavo-bulgara nu s'a facut numai intr'un anume moment, ci a
fost continuu, un lung sir de veacuri. In tot acest timp s'a scris
la noi slavoneste, iar romaneste numai sporadic. Evident ca
adoptarea alfabetului cirilic la textele românesti a urmat evolutia
schimbdrilor fonetice din limba bulgard oficiala a textelor lite-
rare si bisericesti dela noi. Daca eventual s'a scris romaneste cu
cirilica inainte de veacul al XII-lea, acele texte problematice pier-
dute intrebuintau desigur literele cirilice cu valoarea kr din vechea
bulgara, precum in textele (sau fragmentele) românesti din vea-
curile al XV-lea si al XVI-lea avem valoarea fonetica a literelor
cirilice din medio-bulgara, care era limba hrisoavelor i textelor
bisericesti din Tara Romaneasca in acea epoca 2 Nu ne putem
astepta la formarea unei traditii in limba romana pentru valoarea
lonetica a literelor cirilice, daca ele au fost adoptate in secolul
al Xl-lea, caci textele romanesti anterioare secolului al XVI-lea
fiind cu totul izolate, aproape inexistente, nu s'a putut constitm
o traditie ortografica independenta de acea a textelor slave.
Pe de altà parte nici secolul al XV-lea (d. Barbulescu zice al
XIV-lea) nu poate fi stabilit ca un termen ante quem pentru adop-
1 St Mladenov, Geschichte der bulgarischen Sprache, Berlin, 1929,p. ro-22.
2 Cf. §i P. Cancel, Romdnii fi alfabetul chirilic, in Omagiu lui N. Iorga,
-p. 67-70.
www.dacoromanica.ro
292 MISCELLANEA
tarea alfabetului cirilic de limba romana, pe baza aceleiasi

metode.
In secolul al XVI-lea i la sfarsitul secolului precedent limba
medie-bulgara face loc celei neo-bulgare, iar textele romanesti
au totusi literele cirilice cu valoarea lor din medie-bulgara. Aceasta
nu inseamna insa deloc ea se pastreaza o traditie din veacurile al
XII-lea sau al XIII-lea. Limba neo-bulgard era o limba vorbità de
Bulgari, insa nu era scrisa pana in veacul al XVII-lea 1 Hrisoavele
si textele bisericesti slave din secolele XVXVI din Tara Roma-
neasca erau scrise tot in medio-bulgard, care famasese ca o limbä
literara ti astfel sunt chiar in Bulgaria Sbornicul lui Vladislav Gra-
mdticul din 1469 2, Viata sflintului Nicolae cel Nou dela Sofia (sec.
al XVI-lea), 3 etc. Limba neo-bulgarä se gaseste sporadic prin pa-
saje izolate si exceptional in texte cu caracter popular (Troianska
Prija, de exemplu) 4. In hrisoavele i textele bisericesti dela noi,.
unde bulgara era o limba literara streina, apar putine elemente
neo-bulgare. Miletici insusi observa : Din secolul XIV ince-
pand, in Romania limba slava nu se desvolta cu totul ca in Bul-
garia, ci mai incet, pastrand unele forme vechi" 5. Deci dupl
ortografia acestei limbi medio-bulgare (si nu sarbe cum crede d. Bar-
bulescu) 6 intrebuintate si la noi s'a adoptat in secolele al XV-lea si
al XVI-lea scrierea cirilica la limba romana i nu poate fi vorba
de traditii stravechi. Metoda valorii fonetice a alfabetului cirilic in
limba romana nu poate data adoptarea lui la scrierea limbei
noastre, el poate cel mult servi la datarea unor texte pastrate,
insa nu la stabilirea datei textelor celor mai vechi, azi pierdute.
Dar pe langa argumentele fonetice expuse mai sus, d. Bar-
bulescu mai aduce pentru a sustine introducerea limbii slave si a
alfabetului cirilic la Romani in veacul al XII-lea i un argument
istoric. Anume Paisie dela Hilandar, calugar i scrlitor bulgar,.
1 Cf. Toney, Kriaciajmucaluni iia li1.,.ffrapuitnT13 HHIDROBMI namernring (CIasifi-
catia textelor literare bulgare), in roAinu nna-ul Universitbitii din Sofia, 1904-1905,
.13. 13.
2 Angelov i Genov, CTapa 6-b.arapcRa Airreparypa, II, Sofia, 1922, p. 549._
gi urm.
3 P. Syrku, Ouepxn iim neropin .TaTepaTypubm. enomeniit Boaraps II Cep6ons-
(CercetAri asupra istoriei legaurilor literare intre Bulgari i S'arbi), St. Peters-
qurg, 1901, Anexe.
4 St. Mladenov, op. cit., P. 47.
5 Miletië i Agura, ,aalto-Ponibutint ., in C6opinum, IX, p. 289-290.
6 Asupra caracterului medio-bulgar 0 nu sArbesc al hrisoavelor muntene,.
vezi mai jos.
www.dacoromanica.ro
scrie in a sa Istorie slavo-bulgard, ea fratii Petre i Asan au impus

prin forta armelor Românilor religia ortodoxa i limba bulgara.
Acest Paisie scrie la 1762 i d. Bärbulescu Ii considerd ca izvor
valabil pentru anul Izoo ! Este sigur ca Paisie pentru istoria
medie a scris un amestec de legende 0 de deductii proprii. Insu0
pasajul discutat de d. Barbulescu e o dovada. Paisie spune Vlahii
primisera erezia romana", pentru ca sunt cu latinii de ace-
la0 neam i limba". Asan I, la indemnul mitropolitului Teofi-
lact al Bulgariei, adus dela Ohrida, supune ambele Vlahii" (adica
Tara Romaneasca 0 Moldova in veacul al XII-lea !) i interzice
Vlahilor limba latina, poruncindu-le sä citeasca bulgäre§te 1. Teo-
filact, de care e vorba aci, nu e altul decat celebrul Teofilact ar-
hiepiscopul Bulgariei (la Ohrida), scriitor bisericesc care pasto-
re§te intre ro81-11o8 2, adica aproape un veac inainte de Petre
Asan ! Acest fapt ajunge, cred, spre a demonstra ce incredere
putem avea in valoarea istorica a operii lui Paisie 3. Pe baza
lui Paisie 0 a unei legende populare, interesante cel malt pentru
folklor4ti, d. Barbulescu conchide ca, deoarece se vede din
actele latine papale... o stransa legaturd amicala intre Cumania...
imperiul romano-bulgar", Asan, stricandu-se poate cu Cu-
mania 0 intrand. chiar cuceritor in ea, cum mergea i spre Con-
stantinopol", introduce la Romani 0 la Cumani scrierea cirilica
si limba literara bulgareasca"... Aceasta-i solutia ce eu dau
acestei probleme" (p. 42-43). Dacä Asan a fost aliat cu Cumanii,
cum rezultä de aci ca a cucerit cu forta tara Mr ?
Problema insa0 trebuia pusa altfel. Am vazut cà textele ro-
mane§ti au adoptat in secolele al XV-lea 0 al XVI-lea alfabetul ci-
rile cu valoarea lui din textele slave care se scriau la noi. Inainte de
aceasta s'a scris romane§te numai sporadic 0 fire§te cu o ortografie
in dependinta de aceia a limbii literare slave din diferite epoci.
Problema limbii bulgare ca limbd literard si oficiald
1 Paisie, Hcropim C.fiaBIHO-6narapeitasi, ed. Iordan Ivanov, Sofia, 1914, p. 37.
2 F. Uspenskij, 06pa300auie thoparo Boarapcitaro iiaperea (Pundarea celui
de al doilea imperiu bulgar), Odessa, 1879, p. 2-5 §i 12.
3 Iatd ce spune d. Zlatarski despre cronica lui Paisie : In ceiace pri-
ve*te chestia valorii istorice a Istoriei slavo-bulgare din punct de vedere §tiin-
tific, ea fiind o compilatie, se intelege dela sine cä nu are nici o importantà.
In adevk, in istoria lui Paisie sunt multe §tiri istorice din isvoare bulgare azi
pierdute, cum §*1 traditii populare, dar i unele i altele se prezintà cu totul schim-
bate §*1 neexacte, ceiace face cá e foarte riscat sa. le intrebuintezi". V. N. Zlatarski,
OTOITh ffaitenti Xilaemiapcari, in Buirapcna ficropiviecKa 6n6Jmorena., 11-3, Sofia,
1929, p. 1 12.
www.dacoromanica.ro
294 MISCELLANEA
la Romai este cu totul deosebita. Chestiunea e de ordin istoric

si cred ca nu va putea fi rezolvità mimai pe baza cercetarilor
lingvistice. ta se confunda cu chestia trecerii liturghiei slave,
adica a operei lui Metodie i Ciril, din Bulgaria, in nordul Du-
narii i trebue studiata in cadrul nou istoric dat problemelor cirilo-
metodiene de catre istoricul ceh d. Dvornik 1. Intr'o comunicare
facuta la congresul filologilor slavi din Praga am expus sumar
argumentele care nilliteaza pentru introducerea liturghiei slave la
noi in secolele al X-lea si al XI-lea 2. Ceiace ma scuteste de a reveni.
Trecand la scrierea limbii romane in chip continuu, d. Bar-
bulescu pune inceputul curentului de traduceri biserice0i n roma-
note in sec. al XV-lea in legatura, nu cu propaganda husità, cum
crede d. Iorga, ci cu cea catolica, teorie pe care o desvoltase mai
demult. D. Barbulescu dovedeste cu exemple cä s'a tolerat in
anume imprejurari de Care catolicism traducerea cartilor bise-
ricesti in limbi nationale (p. 45-59). Dar, dela tolerarea in chip
exceptional pana. la predicarea ca un principiu i la pornirea unui
curent de traduceri este o mare deosebire. Pe de alta parte, nu se
poate dovedi ca aceastä toleranta s'ar fi exercitat vreodata in pro-
paganda catolica in tarile noastre in sec. al XV-lea. Exemplele
culese de autor din alte tari nu sunt nici acelea toate valabile :
unele privesc predica, nu liturghia. Este adevarat c. lui Metodie
i-se admisese de papa liturghia slava in Moravia in sec. al IX-lea, dar
se stie ca aceasta permisie a fost retrasa i ca opera fratilor slavi
din Moravia a fost distrusa i apostolii ei prigoniti i alungati,
tocmai pentru cà liturghia slavä a fost consideratä ca o shisma.
Chestiunea insasi a husitismului nu este destul de bine
cunoscuta autorului cartii ce analizam, intru cat d-sa afirma ca
erezia a patruns atunci (in secolul al XV-lea) mai cu seama in
Moldova si Tara Romaneasca, de unde a trecut hi Ardeal" (p. 48).
Cea mai completa lucrare asupra influentei husite la noi, aceia
a d-lui Macurek, aparuta cu un an inaintea carpi d-lui Barbu-
lescu, arata ca tocmai dimpotriva propaganda husità si-a avut
centrul in Ardeal si din pricina prigonirilor indurate acolo sec-
tantii s'au adapostit in Moldova 3. Primele texte romanesti nu
ar fi, dupa autor, texte dialectale nord-ardelene. Rotacismul
1 -Dvornik, Rome, Byzance et les Slaves au IX-e siecle, Paris, 1927.
2 P. P. Panaitescu, La litterature slavo-roumaine et son importance pour
l'lzistoire des littératures slaves, Praga, 2931, extras din Sbornik prod I sjezdu
slovanskych filologu v Froze, 2929, sv. II.
3 I Macurek, Husitstvi v Rumunskycli Zemich, Brno, 1927,
www.dacoromanica.ro
13, P. PANAITESCU, INFLUENTA LITERARA SLAVA LA ROMANI 265
§i alte fenomene ce intalnim in ele ar fi general românesti, dar

exemplele aduse de d. Barbulescu nu sunt, cele mai multe, ro-
tacisme 0 in orice caz fenomene izolatel.
Dar, daca se reia azi chestiunea inceputului scrierii roma.-
nesti, trebue discutata nu numai teoria husitismului, ci i cer-
cetarile d-lor 0. Densusianu 0 Al. Rosetti, care arata cà cele mai
vechi traduceri românesti sunt texte dialectale din. secolul al
XVI-lea scrise sub influenta Reformei.
In legatura cu influenta catolicismului i apoi, vorbind de
alfabetul latin la Romani, d. Barbulescu atinge chestia influencii
culturii latine n rincipate, afirmand cà aceasta cultura ar fi
produs un curent latin i anti-slav in sec. al XV-lea, care a ajutat
la inlocuirea limbii slave cu cea nationalä. (p. 71-74). Chestia in-
fluentii culturei latine la noi este desigur foarte importantd, dar
aceasta influenta nu se arata in sec. al XV-lea. Autorul aduce ca
argument existenta unor Romani in acea vreme la universitatea
catolica din Cracovia i termeni latini in hrisoavele domnilor
nostri. Dar studentii din Moldova trecuti in matricolele univer-
sitatii din Cracovia nu erau Romani. Ei provin toti din orase
cu populatie in majoritate catolica (saseasca i ungureasca), intr'o
vreme cand nu se formase inca o burghezie româneasca. (Men-
tiunea de Moldavia" inseamna, nu, din Moldova, ci din targul
Moldovei, adica Baia). Dacà observam lista pretinsilor studenti
romani dela Cracovia, vedem ca toate numele de botez sunt din
calendarul catolic : Mathyas, Symon, Stanislaus, Dionisius, Lau-
rencius, Benedictus, Tiburcius, Paulus, Ermericus 2. Daca ar
fi fost vorba de Romani, am fi gasit nume intrebuintate atunci
ca : Boldur, Neagoe, Negru, Limba-Dulce, Stoian, Dan, Duma,
Oprea, Dragos. Nu gasim insä nici un singur nume de acest fel.
Cele cateva cuvinte latine din brisoavele slave sunt o in-
fluenta cliplomatica a diplomelor din cancelariile apusene, nu
arata o influentä a culturii latine la noi.
Analizand apoi cele cateva texte romanesti scrise cu litere
latine in sec. XVIXVII, d. Barbulescu ii pune intrebarea
dela cine au luat Românii scrierea latina. Intru cat ortografia
lor este sau cea ungureasca sau cea polona i influenta latina
nu ne putea veni atunci decat dela cele douà state catolice ve-
1 Cf. si recenzia d-lui C. Tagliavini la lucrarea Barbulescu in Studi
Runzeni, IV (1930), p. 193.
2 Vezi lista lor reprodusa la I. Barbulescu, Curentele literare in perioada
slavonismului, p. 72.
www.dacoromanica.ro
296 MISCELLANEA
eine : Ungaria i Polonia, chestiunea e usor de rezolvit. Dar d.

Barbulescu afirma : Nici un izvor nu ne spune, sau cel putin
nici pe departe nu ne da a intelege hotarit i fara discutie, dela
eine am luat acest fel de scriere [adica alfabetul latin]. Se poate
ca ea sa ne fi r6mas i sa se fi perpetuat intr'o oarecare parte
cat de mica din populatia româneasca Inca din epoca stapanirii
romane in Dacia. In acest caz ea ar fi de provenienta curat romana.
Aceasta e deocamdatä numai o conjectura probabila" (p. 141).
Nici mai mult, nici mai putin, dela Traian fara intrerupere pana
azi au scris Romanii limba lor cu alfabet latin !
Partea a doua a lucrarii se ocupà cu curentul literar slay
la noi, dupa o introducere expunand miscarea literara in Evul
Mediu la Slavii ortodoc0. A m fi preferat aceasta parte la inceput,
cad discutia asupra scrierii limbii române cu alfabet cirilic si a in-
troducerii limbii române in locul celei slave trebuia in chip logic
sa urmeze dupa cercetarea curentului literar slay. Vorbind de
fondul literaturii slave la noi, autorul mentioneaza manuscrisele
copiate de calugari dupa productii bulgare sau sarbe, insd nu
acordrt nici un rand lucrarilor originale in limba slava scrise la
noi, care singure alcatuesc literatura slavo-românä ! Intr'o carte
despre curentele literare la Romani in perioada slavonismului
nu gäsim un euvânt macar despre cronicile in limba slava din
Moldova sau despre invataturile lui Pseudo-Neagoe Basarab.
Trecand la analiza limbii documentelor 0 a textelor religioase
slave din Tara Romeineascd, d. Barbulescu sustine c. limba medio-
bulgara, dupà care am luat noi Romanii alfabetul cirilic, nu se mai
scria la noi In veacul al XV-lea i ca documentele i textele slavo-
muntene sunt scrise in limba sarba i anume in dialectul din
Macedonia. Primul argument al autorului in sustinerea acestei
teorii este ca aceasta limba e numita de Romani sdrbeascd. Totusi,
in secolul al XV-lea limba slava bisericeasca era considerata ca una
deosebirile de tip sarbesc i bulgaresc le vad filologii de azi,
dar oamenii de atunci de obicei nu fäceau distinctie. Numirea
de seirbeascd ce se da in genere limbii slave la noi este, cred, de
origina politica, e limba scrisä in Serbia in veacul al XV-lea, intr'o
vreme cand Bulgaria nu mai era liberä si *nu mai avea cancelarie.
De altfel avem cazuri cand in documente latine emanate din
cancelaria munteana, limba slava e nuniita bulgarical.
1 I. Bogdan, Relaliile Tirii Roma'nqti cu Brapvul, ed. II, p. 38. Pri-
vilegiul latin al lui Dan al II-lea din 143r, duplicat dupà cel slay, pe care-1
mentionearg. astfel prout in carta buIgarica subnotata latius continentur".
www.dacoromanica.ro
Este exact ca in limba documentelor slavo-muntene avem

multe elemente sarbe§ti, in unele texte mai numeroase, in altele
deloc, depinde de provenienta scriitorilor i copi§tilor : astfel
genetivul masculin in ra, terminatia pluralului verbal la pre-
zent in mo, dar limba care predomina e totu0 medio-bulgara.
Nu s'a incercat Inca, e drept, o analiza lingvistica a unui ma-
terial complet de documente slavo-muntene, comparate cu limba
hrisoavelor bulgare sau a celor sarbe§ti, ca sa putem da un ras-
puns definitiv. Un asemenea studiu ar fi de dorit, dar din as-
pectul limbii documentelor slavo-muntene luate in general se
desface caracterul lor medio-bulgar (cu IuT i m -k, nazalele
diferentiate, genetiv masculin in ro pe langa r a, etc.).
Dar pentru d. Bärbulescu limba textelor slavo-muntene e
sarbeasch i pentru ca ar fi o asemanare intre limba acestor texte
dialectul slay macedonean, care dupa d-sa ar fi sarbesc. In
dialectul slay macedonean nu avem articol post pozitiv i avem
infinitivul in ti (aceastä din urma afirmatie e foarte discutabila),
intocmai ca in hrisoavele romane§ti, pe cand in bulgara avem
articol post pozitiv i infinitivul in ti dispare. Numai cat, nu
trebue sä comparam hrisoavele noastre cu limba bulgara nouä,
ci, precum am spus mai sus, cu limba medio-bulgara, care exista
ca limba literara in secolele XVXVI i chiar vorbita in sec. al
XV-Iea. In medio-bulgara avem infinitiv in ti 0 nu avem articol
post pozitiv.
Problema limbii slave la noi este in primul rand o problema
de limba literarä. Textele slave scrise in tärile romane in secolii
XV XVI imità pe cele scrise in limba literara din Bulgaria.
Hrisoavele adesea sunt alcatuite dupa formulare bulgare. Trebue
deci s. facem comparatia cu produsele literare, nu cu limba vie
a dialectelor de azi.
In ceiace prive0e limba documentelor slave moldovene, .d.
Bärbulescu afirma ca nu avem a face cu limba rusa (apuseanal),
ci cu aceiasi limba ca in textele din Tara Româneasca. Un ca-
racter ms apusean mai precizat d-sa constata numai in tratatele
politice i comerciale cu Polonia i Litvania 0 in acest caz d-sa
crede cd politeta diplomatica a vremii... cerea ca domnitorii
Moldovei sä comunice cu vecina sa (Polonia) in limba ortodoxilor
ei" (p. 335). Nu e vorba de politeta ! Limba rusä apuseana (sau
bialo-rusa) putea fi limba de corespondenta intre Moldoveni si
Poloni, pentruca era limba oficiald a marelui ducat al Litvaniei
si Iagiellonii, care erau litvani, corespundeau intre ei numai in
www.dacoromanica.ro
298 MISCELLANEA
ruse§te, (bialo-rusa), chiar in veacul al XVI-lea. Este o grava

gre§ala istorica afirmatia ca. Rusia nu ne putea influenta cultu-
ralice§te in veacurile al XIV-lea i al XV-lea, pentruca se afla
atunci sub stapanirea tatara (p. 347). Ucraina cu centrul cul-
tural Kievul, Volhinia i Rusia Ro§ie (Galitia Orientalà) scapa
la inceputul veacului al XIV-lea de sub Tatari. Mare le ducat
al Litvaniei a fost intotdeauna, i dupà unirea cu Po Ionia, un
stat de cultura §.1 limba rusä, cancelaria oficiala dadea acte
in limba bialo-rusa.
A§a dar, limba rusa nu patrunde la noi numai in vremea
lui Petru cel Mare (p. 329), ci cu mult inainte. Pe langa cele spuse
mai sus, putem adauga Ca §i in veacul al XVII-lea prin influenta
§coalelor lui Petre Movila, textele slave tiparite de Matei Basarab
la Govora i Campulung sunt intr'o redactie slavo-rusa §i. U-
dri§te Nasturel scrie o limba ruseascd (cu tendinte de arhaizare).
Limba documentelor slave din Moldova este un amestec
de bialo-rusä prin influenta cancelariei litvane §i de elemente
medio-bulgare, venite pe de o parte din traditia bisericii, pe de
alta din influenta principatului vecin muntean. Cred ca argu-
mentatia lui I. Bogdan in Ornagiul lui Iagiël ramane in picioare
cu oarecari rezerve. D. I. Barbulescu crede ca fenomenele de
limba citate de I. Bogdan ca fiind ruse§ti, ar exista i in bul-
garä §i sarba (p. 338-345), dar exemplele sunt culese din anume
dialecte sau formeaza cazuri izolate in anume manuscrise : in
once caz ele nu se gasesc in limba literara medio-bulgara, nici
in aceia a hrisoavelor.
Ultima parte a luerarii prive§te traducerile romane§ti din
literatura slavd. D. Barbulescu distinge doua §coale literare de
traducatori : unii traduc liber, pastrand numai intelesul origi-
nalului slavon, altii traduc servil, cuvant cu cuvant, chiar in
clauna intelesulni. Unde am vedea numai doua grade de cultura,
autorul vede doua §coale care urmeaza anume principii. loan
Exarhul, scriitor bulgar din vremea primului imperiu, in pre-
fata unei traduceri din grece§te se scuza ca nu se va gäsi in tra-
ducerea lui acela§i cuvant", caci intelesul se va gasi in once
caz" i acesta primeaza 2.
1 I. Bogdan, Ober die Sprache der ältesten nwldavischen Urhunden, in

Zbornik u slavu V. Iagiea, Berlin, 2908, p. 369-377.
2 Cf. Leskien, Die Uebersetzungskunst des exarchen Johannes, in Archiv
Par slavische Philologie, XXV (19o3), p. 54, constatal totu§i cà se tine §colAre§te
de original!
www.dacoromanica.ro
ANDREI VERESS, INCA CEVA LA BIOGRAFIA DOCTORULUI IOAN MOLNAR 29g
Un alt scriitor bulgar dela curtea tarului Simion, Gri-

gore Prezviterul, traduce mecanic, cuvant cu cuvant, pastrand
ritmul frazei originale grecesti. Aceste douà scoli", zice d. Bar-
bulescu, s'au transmis dela Bulgari la noi. Astfel traducatorul
din slavoneste al Codicelui Voronetean traduce confuz, nu pentru
ea nu stia sà traduca, dar nu-1 lasau principiile" lui Grigore
Presviterul (p. 375-382). Principiile acestea fatale sunt de vind
pentru toate traducerile proaste din vechea literatura romana.
In schimb alti traducatori i mai ales Mihai Moxa, traduc
liber, deoarece cetisera cu totii celebra prefata a lin loan.
Exarhul !
Cartea d-lui Bärbulescu se termina cu numele tipografilor
care au lucrat-o, pentru ca i de munca lor sa-si aduca aminte
generatiile viitoare".
P. P. Panaitescu
INCA CEVA LA BIOGRAFIA DOCTORULUI

IOAN MOLNAR
La cele ce publicasem aiurea despre viata i activitatea

medicului roman, Ioan Molndr §i. a fiului sau 1, mai adaug ur-
matoarele note marunte aflate ocazional prin carti i reviste
vechi.
Autorul odei scrise la moartea reginei Maria Tereza sem-
nata supt smerenie de M" i tiparita la Sibiu in primavara
anului 1781 e insusi Molnar, semnalat ca tanär oculist" intr'o
revista ungureasca contimporana2 , asa ca aceasta poema de
patru foi formeaza intaia sa incercare literara 3.
E interesant ea la isbucnirea rascoalei taranilor sub Horia,
in toamna anului 1784, la cererea urgenta a Tabulei" comita-
tului Unedoarii, cum ca de nu se vor indeplini pada. la 14 Noem-
vrie cele sase articole cerute de Horia, Deva, resedinta comita-
1 In Anuarul Institutului de Istorie Nationald, vol. III (1926), Cluj,

p. 569-572.
2 In Magiar HirmondA din 2 lunie 1781, p. 340.
3 DescrisE de mine, in Bibliogralia Romcind-Ungard, vol. II, p. 1.
www.dacoromanica.ro
300 MISCELLANEA
tului, va fi atacat §i. distrus de el ; baronul Samuel Brukenthal,

gubernatorul Ardealului, pe langa cà a intarit armata, la sfatul
vlddicului neunit, a trimis pe Molnar la Horia, ca unul care e
Roman §i are cuno§tinte prin MI-and, cu instructiunea sd in-
duplece oamenii sai prin vorbiri cuminte §i. citindu-le proclama-
tiile rornaneti tiparite, sä le explice cuprinsul lor cautand sa-i
linisteasca 1.
Andrei Veress
1 Joh. Georg Schaser, Denkwurdigkeiten aus dem Leben des Freiherrn

Samuel v. Brukenthal, Hermannstadt, 1848, p. 77-78. Marczali Henrik, Ma-
giarorszdg ttirténete II. Jozsel kordban, vol. III (1888), Budapest, p. 32.
www.dacoromanica.ro
RECENZII
I. Hudi(11, Recueil de documents concernant les pays roumains, tires des
archives de France, XVI-e et XVII-e sidcles, Iai, Viata Rotnineasa 1929,
316 p.
D. I. Hudita a publicat in 1927 o voluminoasa* Histoire des relations
diplomatiques entre la France et la Transylvanie an XVII-e siècle (1635-1683}
care i-a servit ca tea, de doctorat in litere 1. In acelasi timp, d. Hudita a anuntat
1 Valoarea acestei lucr6ri a fost foarte discutatà In revistele de specia-

litate. Primitá cu multal bunavointa de d-nii Pages vi Manneville, care, ignorind
limba ungureascd, nu puteau cunoavte literatura subiectului i stadiul cercetdrilor,
lucrarea d-lui Hudità a fost aspru criticatà de specialivtii istoriei Transilvaniei.
vi ai chestiunii orientale. D. Iorga a relevat greveli grave de fapte vi de in-
terpretare, ignorarea bibliografiei ungure§ti i romanevti, intrebuintarea lipsitá
de criticà a unor lucr6ri de mana a doua, deformarea numelor proprii, incapaci-
tatea de-a domina materialul i absenta unei pregatiri de caracter general".
Il n'y a pas de conclusion, comme if n'y a pas de plan suivi et de methode
bien définie".Le mepris de l'auteur pour les ortographies historiques est
absolu".Volume, d'un échafaudage si pesant d'apparance et au fond si frêle".
(Revue historique du sud-est europeen, juillet-sept., 2927, p. 262-271).
D. D. Angyal, profesor la Universitatea din Budapesta vi specialist in
Istoria Transilvaniei din sec. al XVII-lea, cu care se ocup'al de mai bine de go
de ani, confirm6 i agraveazà observatiile d-lui Iorga.... Le travail de M.
Hudita ne saurait satisfaire qui connait l'histoire de la Transylvanie. Je lui
reprocherai surtout son insuffisante connaissance de l'histoire intérieure de la
Transylvanie. Quant aux travaux de langue hongroise qui concernent le sujet,
il les ignore totalement. De là vient que ses meditations, profondes en appa-
rence, nous laissent l'impression d'une pensee mal outillée. Ainsi II ne s'éleve
pas jusqu'à une saine critique des rapports diplomatiques, car il ignore les cir-
constances auxquelles ils se referent". D. Iorga ii recunoscuse cel putin d-lui
Huditd meritul de a fi fost primul care a utilizat sursa diplomatic6 francezà
a subiectului. D. Angyal nu-i recunoavte nici acest merit. Les historiens hon-
grois s'occupent depuis plus de cinquante ans de l'histoire des relations diplo-
matiques franco-transylvaines au XVII-e siècle et ils ont puisé largement aussi
dans les matériaux d'archives de Paris". In dub.' de ignoranta completà a
bibliografiei ungurevti, D. Angyal relevd greveli inadmisibile la un autor care-
a consacrat unui subiect relativ restrans, vase ani de muna. neintreruptà : pgrerea
cé principii Transilvaniei din sec. al XVI-lea parmi les quels on compte-
www.dacoromanica.ro
302 RECENZII
cd urmarea acestei istorii, pand. la moartea lui Ludovic al XIV-lea, e en Pre-

paration, sub titlul : La politique orientale de Louis XIV, depuis le siege de
Vienne jusqu'en 1715. In locul acestei lucrdri, care nici azi n'a aparut, d. Hu-
dita ne-a prezentat, sub titlul cam pretentios de Recueil, 473 fragmente de
documente privind la Tarile Romanesti".
Documentele" aunt precedate de o scurta introducere (7 pagini) care, in loc
-sd incadreze actele in mijlocul evenimentelor care le-au determinat i sd le scoata
in evidenfii valoarea, explicd motivul care nu mai avea nevoie de nici o ex-
plicatie pentru care Arhivele franceze contin atatea documente relative la
tarile romanesti, anume cd in luptele cu Habsburgii, diplomatia franceza a
cautat sd creeze acestora dificultati in Orient, provocand interventia Turcilor,
Polonilor si a Ungurilor. Dela Charriere la Vandal nu exista istoric francez
-care sa nu fi scos in lumind acest f apt. Caracteristic e faptul cd d. Hudita repeta
in aceasta introducere unele din greselile asupra carora recenzentii tezei sale
de doctorat, in deosebi d-nii Iorga i Angyal, Ii atrasesera deja atentia. Astfel
d-sa continua sa. sustind cd Ungaria meridionald (sic) impreuna cu capitala"
au fost cucerite de Turci in acelasi timp in care coroana Ungariei a trecut in
stapanirea Habsburgilor, adeca in 1526. Or, Buda n'a fost ocupata decat in
1541. In ciuda avertismentului d-lui Angyal, d. Hudita continua deci sd ig-
noreze istoria perioadei dintre 5526-1541". Prin ignorarea acestor evenimente
se explica i afirmatia autorului cd ocupatia turceasca in Ungaria ar fi durat
170 de ani, dela 1526 la 1699. Toti istoricii unguri sunt de acord in a reduce
la 145 de ani, dela caderea la recucerirea Budei (1541-1686), durata regi-
mului turcesc in Ungaria. Dealtfel, intreaga introducere indica o irnpreciziune
de gandire pe care n'o intrece decal imperfectia stilului 1
les catholiques Bathory" erau calvinisti i ci. toti Ungurii din Nordul Un-
gariei erau protestanti in sec. al XVI-lea, ca Ioan Szapolya era in 1514 pritt-
,cipe al Transilvaniei ; ca Gustav Adolf voia sa devind in 1632, rege al Un-
gariei, ci. Turcii au ocupat inch' din 1526 o parte din Ungaria". L'auteur croit
done, scfie d. Angyal, que le regime turc en Hongrie commence des 1526 : il
-ignore visiblement l'histoire de la période des annees 1526-1541". "Le récit
de cette campagne de 1678 fourmille d'erreurs dans le livre de M. Hudita".
En general les incursions de M. Hudita dans l'histoire de la Transylvanie au
XVI-e siècle ne reussissent guere". (Revue des etudes hongroises, jan.mars,
1928, p. 123-132).
D. Stefan Szabó, in Protestans Szemle, 1928, p. 428, ajunge la o con-
.cluzie asemanatoare : O lacuna iremediabild i o lipsa ireparabila constituie
faptul ci. [autorul] cunoaste superficial (subliniat in text) bibliografia ungu-
reasca. i totusi aceasta bibliografie e deosebit de importanta si de bogata.
Printre operele capitale e destul ad amintim colectiile de documente i ope-
rele de sinteza ale lui Alexandru Szildgyi, apoi operele lui Lukinich, R. Kiss,
Zsilinszky, apoi publicatia de mare anvergura a scrisorilor lui Mihail Teleki.
Dintre operele amintite mai sus autorul nu cunoaste decat cateva documente
publicate de Alexandru Syilágyi. Aceasta imprejurare explica faptul ca autorul
e silit aà dibuie inca unde noi vedem deja clar... Autorul bine intentionat, care
a vrut sa ne dea o opera de ansamblu, nu si-a putut deci atinge scopul"..
1 Iata cateva exemple : Les ambassadeurs frangais utilisaient (in loc
-de employaient, sau Se servaient) des gens habitant ces pays" (p. 7). Ds ont
www.dacoromanica.ro
I. HUDITA, RECUEIL DE DOCUMENTS 303
In ceiace priveste documentele, ele consista din rapoarte trimise mai ales
dela Constantinopol, Hamburg, Dantzig i Varsovia, deci din puncte de oh-
servatie indepartate de Tan le romanesti, si se reduc de cele mai multe on
la zvonuri vagi de razboi si la miscari de trupe. Ble nu pot fi deci utilizate cleat
cu cea mai mare circumspectie. Singurele stiri mai interesante se refera la con-
flictul lui Radu erban cu Gabriel B Ethory (p. 20-29) ; la participarea Ardea-
lului la rezboiul de 30 de ani (p. 31 i urm.) ; la situana Moldovei in timpul raz-
boiului turco-polon din 5672-4 (p. 168 i urm.) ; la o misiune din 1674 a lui
Miron Costin in Po Ionia (p. 211) ; la agitatia rebelilor unguri (p. 245-255) ; la
trecerea lenta a Transilvaniei sub stapanirea Habsburgilor si la resemnarea
Frantei in fata acestui eveniment (p. 272-4).
Relativ la metoda de transcriere, d. Hudita a cautat, in mod vadit, se.
pastreze grafia originald a documentelor. Cand textul nu prezinte un interes
literar sau filologic, metoda aceasta e putin recomandabila, chiar in ipoteza ea
e aplicata riguros (ceeace aid nu e cazul), cad nu face decat sal ingreuieze lec-
ture. Dar chiar si in editii fac-simile", modernizarea punctuatiei si a accen-
telor, transcrierea numelor proprii cu majuscule, separarea grupurilor de cuvinte
si semnalarea greselilor de mana, nu sunt numai permise, dar recomandate.
Aceste modernizari grafice se impun cu atat mai mult in texte care nu prezinta
interes cleat prin continutul lor. Scriind a forces darmes et avec laide", la
accepté", ma faiet", je nay", aquoy", etc., punand accentul i epos-
troful la intamplare, d. Hudita nu dovedeste cleat ca nu cunoaste nid limba
franceza mai veche, nici metodele stiintifice de editare a textelor. Metoda de
transcriere fidel. a textului" nu-i pentru cercetatorii neinitiati decal un mijloc
comod de-a arunca in sarcina textului greselile de lecture si de tipar.
Modul in care a fost redat documentul italienesc dela p. 37-42 dovedeste
o lipsa de atentie i o ignoranta a limbii italiene care intrec orce inchipuire. Nu
e sir in care sa nu fie done trei greseli de transcriere sau de lecture. S'ar zice
cà textul n'a fost corectat, dace. aceleasi greseli nu s'ar repeta regulat i uniform
in tot cuprinsul documentului. Iate. cateva exemple, cu formele corecte in pa-
ranteza : nitendere, niteso, nitrodotto (intendere, inteso, introdotto) ; nicaminard
(incaminara) ; pui (phi) ; nessi (nelli, negli) ; eu (fece) ; cise (cioe) ; prestella
(prestezza), grandessa (grandezza) Altessa (Altezza) ; messo (mezzo) ; nellema
(nessuna) ; niha (mi ha) ; l'opressione (l'oppressione) ; dassi loro patroni (dalli
loro padroni) ; nessi paesi sotto porti (nelli paesi sottoposti) ; con ogni di Oigenza
(con ogni diligenza), etc., etc. D. Hudita scrie la sfarsitul unui pasagiu aloe,
pune punct i incepe alineat nou! (p. 38).
Acelasi dispret pentru geografie, istorie i ortografie in indicele alfabetic
al numelor i I drilor citate" ! Nume curente de localitati si de persoane n'au
putut fi identificate de autor : Brinn (pentru Briinn), Cetzore (Tutora), Isasca
(Isaccia) ; Hincol (Hincu) ; Bohuez (Buhus), Marmoroz (Maramures), Munk as
(Munkacs), Samosch (Somes), Stralsold (Stralsund), Szatmdr (Samar, Satu-Mare),
publié également des documents des archives frangaises : N. Iorga,... Gr. To-
cilescu et A. Odobescu"... (p. 8). Ce fut a l'époque de Frangois I-er qu'elle [la
France] commen 9a pour la premiere lois a nouer des relations avec la Porte" (p. 8).
Les papiers de ces diplomates n'étaient pas considérés comme la propriete
de l'état ; ils (les papiers ?) pouvaient les emmener (in loc de emporter) avec
eux, lorsqu'ils quittaient leur poste" (p. 13).
www.dacoromanica.ro
304 RECENZII
V acherel [Maros]-Vdsarhely, Targu-Mures), etc. Aproape toate numirile unguresti

sunt gresit scrise : Rakoczy (Rakoczi), Bathory (Báthory), Botzkay (Bocskay),
Esterhazy (Eszterházy). Principele ardelean Acatiu (Akos) Barcsay e pentru d.
Hudita. tot Fran fois-Daniel Barczay, desi d. Angyal i-a atras deja atentia asupra
acestei erori. ,,Le seigneur grill" (p. 77) e faimosul Crib. Iosiniens e o lecturd
gresita pentru Sociniens ; Cleva (p. 301) pentru Deva. Le chateau d' Vie e ce-
tatea Ilia. Estechasius e Esterhasius (Eszterhdzy), Baschaj e Barcsay (p. 56).
Autorul scrie Croitie pentru Croatie, Saxonnes, desi in text are les Saxons sau
les villes Saxonnes. Stocholm pentru Stockholm, Bistricha (Bistrlia), Budziac
(Budjak sau Bugiac), Michnea (Mihnea), Pocoucie (Pokutie sau Pokucie) Pe-
tritzeico (Petriceicu), Potoski (Potocki), Sekel (Székely), Vclinie (Volhynie sau
Volynie), Claudiopoli (Claudiopolis), Clausenborg (Klausenburg) i Colosvar (Ko-
lozsvar) sunt pentru d. Hudita trei orase deosebite. Coron (Corona) este pentru
d. Hudita egal cu Hermannstadt-Brapv ; (Brasovul se chiama latineste Corona,
nemteste Kronstadt, ungureste Brassó ; Sibiul : Cibinium Hermannstadt
Nagyszeben) .
La aceste observatii, autorul ar putea rdspunde cd a pastrat in indice
forma din text a numelor proprii. Ar fi o explicatie desi e inadmisibild din
punct de vedere stiintifie daca procedeul ar fi fost aplicat sistematic. Adevdrul
e insd cd autorul n'a procedat astfel decat atunci cand n'a putut identifica
numele proprii sau nu le-a cunoscut forma adevaratd. In celelalte cazuri, trans-
crie forma streind sau gresitd a numelor proprii, dar trimite pentru numdrul
paginilor la forma corectd, asa cum se practica in indicile stiintific alcdtuite.
Asa de pilda, numele orasului Hotin se gdseste in text sub forma de Koczym,
Chotim. Autorul a trecut ambele forme la indice, dar pentru numarul paginilor
a trimis la forma adevarata : Hotin. De asemenea avem : Fogaras voir Fdgeira,
Niemetz voir Neami, Bogdanie voir Moldavie ; Boesmes voir Boheme. Acest pro-
cedeu e singurul admisibil, fiincicd indicele numai asa devine utilizabil.
In rezumat, introducere lipsita de orce interes i plind. de greseli, docu-
mente adunate fard critica i publicate Med. metodd, fard note explicative 1,
si fard rezumate ale continutului, indice care tradeaza. o uimitoare lipsd de cul-
turd generala. i aceasta lucrare s'a tiparit cu ajutorul Fundagei Ferdinand .
Petru Apolzan
Profesor la §coala Normall din Sibiu
V. Mikov, TpaNacicu mum cliudy.s is (Thrakische Fibeln), extrait de TheeellIZIA ,
Bulletin de l'Institut archeologique bulgare, VI (1930-31), Sofia, 1931, p. 171-182,
fig. 149-150.
Etude intéressante d'un type de libules caractérisant les regions com-
prises entre les Carpathes et les Balkans. L'auteur divise les exemplaires de
ce type en quatre variantes, a savoir 1° a appendice simple, vertical, rappe-
lant celui qui caractérise le type Certosa, 2° a appendice incurvd, 3° a appen-
dice courbé en dehors en forme de S, 40 a appendice conique ou pyramidal.
Les deux dernières variantes ont été également étudiees par le soussigné dans
1 Cele cateva note pe care le contine volumul se reduc la indicarea Ca-

litatii autorilor i destinatarilor depeselor. (Ex. : Lodève, ambassadeur de Frarce
6. Venise ; Daguz, resident francais d Constantinople, etc.). Indicatiile acestea
se gasesc in manuscrisul din care au fost extrase documentele.
www.dacoromanica.ro
V. MIKOV, TpauniteEm Tula. (1.)115y2111 305
son ouvrage L'cige du ler dans les regions thraces de la Pininsule Balcanique, Paris,
1930, p. 59-62. J'y ai denomme mésienne" la variante 40, parcequ'elle est
constituée d'exemplaires trouvés presqu'exclusivement entre les Balkans et
le Danube. J'ai designe sous le terme de getique" la variante 30, a exem-
plaires découverts aussi au N du Danube, h Tinosul et a Poiana, car son aire
de diffusion correspond h celle de l'expansion des Getes. M. Mikov préfère en
rester a l'expresion generale de fibules thraces" pour toutes les variantes,
en considérant la Thrace sud-danubienne comme le lieu de provenance aussi
des exemplaires trouvés en Roumanie. La presence de ces exemplaires, a Ti-
nosul et a Poiana, s'expliquerait par voie commerciale. De fait, l'exemplaire
non acheve de Poiana, appartenant a la variante 30 Mikov (cf. mon ouvrage
cite, p. 61 et fig. VI, 1) révèle un travail sur place et infirme par consequent
cette assertion.
Quant h la date des fibules getiques" de Roumanie, elle n'est pas plus
récente que celle des fibules de Bulgarie, ainsf que M. Mikov l'affirme se
fondant sur l'exemplaire de Tinosul, décrit par le soussigne et par M-me Ec.
Vulpe en 1924 (Dacia, I, 1924, p. 214 ; cf. aussi Parvan, Gelica, p. 551) comme
etant trouvé au niveau de la couche La-Tene III. Vu que l'exemplaire était
isolé, nous exprimions des lors des doutes au sujet de la date et nous renon-
cions h nous prononcer là-dessus. La découverte d'un objet plus ancien dans
une couche récente est un fait tres frequent dans les fouilles des établissements.
D'ailleurs les explorations ulterieures en Roumanie ont justifie nos reserves.
Car les exemplaires mentionnés de Poiana, auxquels il faut ajouter d'autres,
encore inédits, decouverts apres 1928, ont été trouvés dans des conditions stra-
tigraphiques qui confirment d'une maniere sure la date attribuée aux fibules
analogues de Bulgarie, a savoir les V-e IV-e siècles ay. J.-C. Rien ne nous
oblige a attribuer la fibule de Tinosul a une époque plus récente. Bien au con-
traire, on serait empeche d'envisager une epoque semblable, faute de preuves
directes ainsi que de toute analogie d'ailleurs.
Radu Vulpe
www.dacoromanica.ro
NOTITE BIBLIOGRAFICE
I. BIBLIOGRAFIE
t. Georgeseu-Tistu 111., Bibliografia literard romand, Bucuresti, 1932,

256 p. + XX planse, 230 lei, in Acad. Rom., Studii si Cercetdri, XVIII. Exce-
lent repertoriu critic al studiilor bibliografice privitoare la literatura romand. cu
multe consideratii asupra metodei. Se dau numeroase stiri, in parte necunoscute,
despre cataloagele bibliotecilor de manastiri si ale boierilor vechi, precum i despre
primele librarii in epoca 1830-1850. Bogat indice. Plansele contin autografe
ale scriitorilor romani pe diferite carti incepand cu D. Cantemir, si facsimile dupd
cataloage manuscrise de biblioteci. P. P. P.
2. Metes st., Bibliografia operelor d-lui Nicolae Iorga, in Inchinare lui N.
lorga, Cluj, 1931, p. I-XXXVIII.
3. 'artiga Fanny, Catalogul cdrtilor i broprilor rare, precum i al altor lu-
crdri trebuincioase pentru complectarea bibliotecilor, 98 p. Organ neaparat ne-
cesar oricarui doritor de a-si imbogati, cu carti rare, biblioteca. D. Bodin
4. Tbeodoreseu Barbu, Bibliogralia operilor lui N. Iorga, in Biserica Ortodoxd
Romdnel, XLIX (1931), no. 6-7-8, 203 p. Lucrare inutild, dupa cele care
s'au publicat inainte, mai cu searna cand contine confuzii, informatii incerte
lipsita de unitate ca plan. In impartirea pe materii, bunaoarb, sunt capitole care se
intituleaza generalitati i opere generale", izvoare, documente". Cuvintele asa
imperechiate, nu inseamnä acelasi lucru ? Dece se trece sub rubrica studii
de sinteza" Delinir Byzance" §i sub cea de generalitati i opere generale", Y-
a-t-il eu un moyen-dge byzantin? (p. 12-13). Aceeasi intrebare o pun pentru
Ce inseamnd popoare balcanice i Le caractdre commun des Institutions du Sud-
.Est de l'Europe (p. 54-55). Dece la istoriografie", Chronique de l'expedition
des Tures en Mot* .... cand existb i un capitol al isvoarelor" ? Sunt numai
cateva exemple. In cuvint innainte", autorul fagadueste complectarea acestei
lucrari mai vaste" prin Inca' trei volume avand ca obiect : cel dintai, viata ;
al treilea, biblogralia articolelor §i cel de al patrulea, idei fundamentale In opera
lui Nic4cie lorga. Al doilea e acesta, cu bibliografia operelor. Asteptam i pe
celelalte. D. Bodin
5. Veress Andrei Dr., Bibliografia romand-ungard, vol. II : Romdnii in
literatura ungard §i Ungurii in literatura romanci, Bucuresti, 1931, XI1+396 p.
si 18 reproduceri, 400 lei. -- Publicatie foarte bine prezentata si de o mare uti-
litate nu numai pentru cercetarea relatiilor dintre Romani i Unguri, dar i pentru
istoria Romanilor in general. Cuprinde descrierea a 762 de tiparituri, dintre care
unele s'au pastrat numai intr'un singur exemplar (vezi de pilda, no. 615, 619,
645). La sfarsit, un indice al autorilor i tipariturilor fbra autor, un altul de edi-
www.dacoromanica.ro
PREISTORIA 307
tori, tipografi i gravori, un al treilea al bibliografiilor i operelor citate i un in-

dice general. Fundatia Regele Ferdinand I a adus un insemnat serviciu istorio-
grafiei românesti publicand aceasta opera. C. C. G.
III. PREISTORIA
6. Dumitrescu Hortensia, L' eta del bronzo nel Piceno, Roma, Libreria
di Scienze e Lettere, 133 p. si 38 figuri, (extras din Ephemeris Dacoromana, V).
Studiul d-nei Dumitrescu vine ca o pretioasa complectare pentru lamurirea tim-
purilor pre- si protoistorice in Picenum, a lucraxii d-lui Vladimir Dumitrescu
despre epoca de fier in aceasta provincie, L'etd del lerro nel Piceno lino all'invasione
dei Galli-Senoni, Bucuresti, 1929. Autoarea prezinta un bogat material, tratat cu
o metoda i o constiinciozitate desavArsità, in sase capitole : locuinte i mor-
minte, arme, unelte, diferite obiecte, podoabe i la sfarsit, ceramics. Locuintele
formate din cabane rotunde sau eliptice sunt adâncite in pamant sau construite
la nivelul solului. Lipsa de terramare i ritul de inhumatie in locul incineratiei
dovedesc o traditie neolitica. Afara de aceasta traditie, diferite influente culturale
ii aduc aportul lor. Pumnalele cu trei nervuri longitudinale sunt de influenta
orientala venità prin peninsula iberica. Sabine din Montegiorgio i fibulele ad
arco di violino" dovedesc o influenta venità de clincolo de Marea Adriatica. Ce-
ramica e de doug categorii. Cea din categoria intSia mai grosolana, formeaza in-
ventarul obicinuit al asezarilor preistorice din Italia dela sfArsituI neoliticului
paná in epoca bronzului. E reprezentata prin vase mari cu ornamente in relief
sau incizate.Ceramica din categoria a doua de culoare neagra-cenusie pana la
rosie i adesea cu lustru s'a desvoltat pe baze vechi locale la care s'au adaogat
influente streine. Pe baza materialului descris, al continuitatii felului de locuinte
si al ritului de inmortnântare, precum si a unor argumente de natura antropolo-
gicacaracterul craniului dolicocefal, aceIasi din epoca neoliticaautoarea ajunge
la concluzia perzistentei aceluiasi element etnic, in acest caz probabilibero-liguric.
La aceleasi concluzii s'a ajuns i pentru epoca urmdtoare. Dorin Popescu
7. Dutnitrescu VI., Cerarnica pictatd eneoliticd din Sud-Estul Europei,
in Bul. Cons. Mon. Isl., XXIV (i93t), fasc. 68. Autorul distinge trei centre
de raspindire a ceramicei pictate In Sud-Estul Europei : centrul moldavo-ucranian,
balcano-danubian i centrul tesalic, dintre care cel dintdi pare a fi cel mai
insemnat. Statiunea de capetenie a acestei civilizatii in Moldova e cea dela Cu-
cuteni ; In Ucraina cea dela Tripolje. Una dintre cele mai importante asezari
ale grupului balcano-danubian e asezarea dela Gumelnita, iar cea mai impor-
tanta a grupului tesalic cea dela Dimini. Cea mai veche faza a acestei civi-
lizatii e reprezentata, prin ceramica gasità in stratul A la Cucuteni, de uncle
probabil s'a raspandit i in celelalte regiuni. Ca origine a ceramicei pictate din
aceste trei grupuri, d. D. se intreaba daca nu poate fi considerata cea dela
Suza (Mesopotamia). Dorin Popescu
8. Dumitrescu VI., Inscripliuni preistorice in Romdrzia?, In Bul. Com.
Mon. Ist., XXIV (193i), fasc. 68. D. V. Dumitrescu crtiticá lipsa de metoda
stiintifica a d-lui Tafrali in articolul d-sale Inscriptions niolilhiques en Rou-
manie, Revue Archdol., XXXIII, Ianuarie-Aprilie, 1931, p. 14-28, si ajunge
la concluzia cá semnele alfabetiforme depe cioburile dela Costesti (Vaslui) M
basoreliefurile cu inscriptii din jud. Baia nu pot data in nici un caz din epoca
neolitica. Dorin .Popescu
www.dacoromanica.ro
308 NOT1TE B1BLIOGRAFICE
9. Nieolaeseu-Plopsor S. C., Institutul de Arheologie Olteand la al XV -lea

congres de Anthropologie §i Arheologie Preistoricd, in Arh. Olteniei, X (1931),
P. 403-410.Scurta privire asupra preocuparilor de arheologie preistorica in
Romania pang la 1931, si comunichrile fdcute asupra culturii mezolitice in
Oltenia (statiunile Cleanov i Plopsor) i asupra trepanatiei in chirurgia popu-
lara olteana. C. Grecescu
ro. Nieolaeseu-Plopsor S. C., L' art rupestre carpatho-balkanique, (extras din
XV-e Congr is international d'Anthropologie et d' Archeologie prehistorique : Por-
tugal 21-30 septembre 1930, Paris, 1931, 8 p. si 8 fig.). Comunicare asupra impor-
tantelor descoperiri facute de autor in Oltenia cu privire la desenurile din epoca
neolitica-eneolitica de pe stand si de pe peretii pesterilor. Aceste desenuri sunt
de clasificat printre cele mai vechi indicii de arta figurala constatate in tara noastra.
Autorul ne arata c. elemente anloage au fost descoperite de curand in Bulgaria
de care d. Mikov. R. V ulpe
Ir. Oetobon, Enquite sur les figurations néo- et énéolitiques : Statues-nten-
hirs, stêles gravees, dalles sculptees, in Revue anthropologique,XLI (1931), p. 299-579,
cu 93 fig. Repertoriu voluminos al simulacrelor antropomorfe raspandite in Eu-
ropa si in celelalte continente. Autorul lush nu e pentru toate regiunile atat de
complet informat ca pentru Franta si Italia, f apt pe care il mentioneaza i Aba-
tele Breuil in prefath. Observam, de pildh, eh sculpturile similare, foarte apro-
piate de infatisarea celor din Franta, care au fost descoperite in Ardeal si in Do-
brogea i pe care le-a studiat Parvan in Dada, II (1925), P. 422 si urm., stint ig-
norate de autor. Duph d. Octobon statuetele-menhire, in general recunoscute ca
monumente funerare, ar fi simulacre de pazitori ai mormintelor. Paptul ch pe
multe din aceste statui sunt reprezentate arme, ar confirma parerea. Cronologic
le urea pana in neolitic : ramanerea in preajma epocii de bronz ar fi, cred, mal
justa. In general, memoriul acesta, operh a unui diletant harnic, constituie o
sursh de informatii folositoare, mai ales in ce priveste tarile din Apus. Problemele
suggerate de materialul expus sunt numai enuntate. Studiul lor ramane a se
face. R. Vulpe
22. *Rosenberg G., Kulturstromungen in Europa zur Steinzeit, Xopen-
hagen, 1931, p. 176.
13. Roska M., Depozitul de bronz de la Uriul de Sus (judeful Somq), (extras
din Anuarul Com. Mon. 1st., segia pentru Transilvania, 2930 1931, Cluj,
2932, 3 p., z fig.). Descoperit in 1911 in imprejurari nestiintifice si
cumparat de Muzeul din Cluj, unde a stat pana acum nepublicat. Depozitul,
ghsit intfo oalf. sparth, e compus din bulgari bruti de bronz, din numeroase se-
curi lunguiete cu gaura transversala si cu extremitatea exterioara in forma de
tutulus, din mai multe seceri, dintr'un varf de lancie, dintr'un celt a ailettes, din
mai multe celturi a douille, din mai multe bratari simple si dintr'o spadd simpid
de tip Bronzul IV. De altfel aceasta este si epoca, pe care autorul o atribuie, in
chip plauzibil, depozitului in intregime. R. Vulpe
14. Roska M., I. Notei preliminarci asupra cerceteirilor paleolitice
fdcute fn Ardeal fn cursul anului 1928 ; II. Paleoliticul Arclealului : privire generald,
(extras din Anuarul Institutului Geologic al Romdniei, XIV, Bucuresti, 1931,
p. 79-126, 25+35 fig.). Rezultatele unor cercetari ale autorului cu privire la
o epoch preistorica inch prea putin cunoscuta in Romania. A doua parte a brosurii
e o privire sintetich asupra paleoliticului ardelean, care a format in anii trecuti
si subiectul unei conferinte publice tinutd de autor la Institutul Geologic.
R. Vulpe
www.dacoromanica.ro
ISTORIA ANTICA 309
15. Vulpe R., .Noutcifi archeologice dobrogene 1931, (extras din Ana tele
Dobrogei, XII, i (1931). D. R. V. rezum.. in vase pagini ultimele noutati
arheologice dobrogene, trecand in revista pretioasele descoperiri care au incu-
nunat frumoasa activitate desfavuratá in ultimii patru ani la Histria de d. Sc.
Lambrino, apoi ultimele descoperiri dela Tomis, cele dela Callatis, dela Arga-
num, deosebit de importantele descoperiri din tumulul scitic dela Hagighiol,
uncle a lucrat d. I. Andrievescu, i in cele din urmä sapaturile dela Atmageaua-
-Cat...rase., ale subsemnatului in colaborare cu colegul Dorin Popescu.
VI. Dumitrescu
IV. ISTORIA ANTICA

16. Bfirei *tell. AL, Ora)cul ci Castrul roman Drubeta, in Boabe de grdu,
1931, no. ro i ii, p. 445-480. In introducere autorul face un istoric al Dru-
betei in epoca preroman. I roman., insistand in deosebi asupra desvoltarii ei
in epoca roman., ca rezultand din importanta strategic. pe care a avut-o in
cucerirea Daciei. Trece dupâ aceea la interpretarea monumentelor descoperite :
i) arhitectonice podul lui Traian i castrul descoperit in parte de Tocilescu
la 1896, in parte de autor prin sApaturile recente efectuate de d-sa I 2) mo-
numente epigrafice i sculpturale referitoare la viata administratival, militara
ti religioas.. In general articolul ar fi o bunã lucrare de popularizare dad. n'ar
pbc.tui prin latura vilintificá manifestatà de autor la fiecare pagind Insá grevit,
uneori ca documentare i mereu ca metoda. C.ci in acest articol autorul nu
schimba nimic din ceeace se vtia pan. acum despre Drubeta i deci nu era nevoie
de tot balastul de note din josul paginilor vi. nici de invirarea atator p 'bred in text
pentru ca sá le lase tot in litigiu, lucru care ingreuiaza lectura pentru marele
public. Iar ceeace aduce nou e grevit sau interpretat grevit. De pilda Egeta nu
poate fi localizat. la cal:Caul podului lui Traian, uncle e Pontes. Tabula Peutin-
gerian5., pe care autorul Ii sprijiná afirmatia (vezi nota i, p. 447) di. vreo
22000 de pavi intre acea localitate i Drubeta! Medalionul de marmurá nu poate
sustine ipoteza ci. boltile care sprijineau tablierul podului ar fi fost construite in
piatrá. In sfarvit singurul lucru care necesita o atitudine vtiintificá era castrul
scos la iveala, atat cat a fost scos, prin sàpàturi arheologiec efectuate de
autor. Dar tocmai aici, atat descrierea cat i interpretarea, simple afirmatii
far. documentare, sunt total grevite. Planul anexat, la fel. Cu mult mai util
pentru tiinâ, pentru istoria patriei, ar fi fost dad. autorul ar fi expus in acest
loc, in chip cinstit i convtiincios, jurnalul sbu de sàpbturi. Gr. Florescu
17. Briiteseu C., Sarcolagul cu simboluri din Constanta, in Analele Do-
brogei, XII (1931), p. 209-244, 12 planve, 6 figuri in text. Articolul e scris,
dup.. cum afirma autorul (p. 209), cu scopul de a populariza unele cunovtinte
asupra sarcofagelor antice vi de a pune la indemana arheologilor toate datele
privitoare la importantul sarcofag descoperit in vara anului 1931 la Con-
stanta sub supravegherea autorului. Pentru cercurile vtiintifice aceste date
sunt binevenite. Sarcofagul dela Constanta e until din cele mai mari din
date se cunosc pan. acum : 2,70 lungime, 2,40 m Inàiime, 1,48 m. largime,
8500 kgr. greutate. Se redau cu minutiozitate diferitele pbreri diletantice ex-
primate panã acum cu privire la problemele suggerate de acest sarcofag, chiar
ic argumentbrile d-lor Grigorav i Cerkez, care tin sà-1 proclame pe poetul Ovi-
diu ca titular al monumentului. D. Brdtescu expune problemele sarcofagului
www.dacoromanica.ro
310 NOTITE BIBLIOGRAFICE
inetoclic i amdnuntit. Nefiind insd arheolog, se abtine dela concluzii personale,

mai ales in ce priveste datarea, lashnd cuvantul specialistilor. Dintre ilu-
stratii ar fi fost necesar sa nu lipseasca desenurile sau fotografiile obiectelor
si oaselor umane gasite in sarcofag. Articolul e completat cu o notita a d-lui
A. Aziz, Directorul Muzeului de Antichitati din Constantinopol, continand ob-
servatiuni interesante in leggtura cu sarcofagul dela Constanta. R. Vulpe
18. Cantaeuzino G., 0 piatrei gravatel infettiscind o scend militani a armatei
romane, in Inchinare lui N. Iorga, Cluj, 1931, p. 93-100.
19. Dumitreseu VI., Vulpe R., Figurine le magice dela Poiana i captivii de
pe relief ele dela, Adamclisi (extras din Analele Dobrogei, XII, 1931), in Rev.
Ist. Rom., II (1932), p. 96.Figurinele masculine dela Poiana-Piroboridava,
reprezentand niste barbari, sunt socotite de d. Vl. Dumitrescu prea schema-
tizate l ca atare prea anonime ca expresie, pentru a fi suficiente pentru con-
firmarea originii captivilor de pe relief ele dela Adamclisi". Obiectiunea aceasta
e nesustinuta. Caci din lucrarea subsenanatului d. Dumitrescu nu poate
contesta douh fapte, indiferent de interpretare, i anume : a° Ca figu-
rinele despre care e vorba s'au gasit la Poiana i 2.° ca la aceste figu-
rine capilatura fetii e caracterizata printr'un bar-bison, asa cum se vede
numai la unii dintre barbarii captivi de pe monumentul dela Adamclisi. Din
prima constatare rezulth cg barbarii reprezentati prin figurine apartin unei
populatii dinteo regiune apropiath de Poiana : probabil Moldova, in once
caz rashritul Daciei. Din a doua reiese ea, oricht de schematizate; figurinele
amintite sue sunt prea anonime ca expresie" (inteleg expresie etnica", sin-
gurul sens care se poate acorda ad acestui cuvant). Dar dach astfel stau
lucrurile, inseamng ca se poate vorbi pe baza figurinelor dela Poiana de con-
firmarea originii captivilor de pe reliefele dela Adamclisi", origine care a fost
discutath inch de mai inainte de catre Phrvan (Getira, p. 124 si urm.), in le-
gatura tocmai cu Moldova i cu partea de câmpie din rashritul Daciei. D. VI.
Dumitrescu nu exprima o obiectiune mai intemeiath nici atunci cand, chutand
sa respinga explicarea ipoteticg pe care o data cazului de magie dela Poiana,
reprezentat prin cele 3 figurine masculine si prin 25 figurine femenine, argumen-
teaza. ci. soldatii auxiliari, presupusi autori ai figurinelor, daca intentionau
sa captureze pe barbarii vecini, nu aveau nevoe sa reprezinte captive pe f e-
meile usor de robit, ci pe barbani lupthtori, care sunt dimpotriva reprezentati
eu mainile libere". D. Dumitrescu uith ca inteun caz de magie, gen envoii-
tement", ca cel dela Poiana, exprimarea unei dorinte nu poate fi conditionath
de dificultatea sau de usurinta realizarii ei eventuale. Autorii vrajitoriei dela
Poiana doriau sh ajunga la robirea femeilor de care e vorba : nfinic mai firesc
prin urmare decat sa le reprezinte cu mainile contorsionate si legate la spate.
cat despre barbatii luptatori, acelora era tot atat de firesc sa le ureze cu
preferinta, nu robirea, ci moartea directa in lupta. De aceea, figurinele mas-
culine din cazul de magie dela Poiana sunt reprezentate cu impusaturi pe
corp. Tina din ele prezinta foarte clar o taieturg in partea dreapta a piep-
tului. Desi am mentionat acest fapt in comunicarea mea (la p. 258 ; p. 4 din
extras), d. VI. Dumitrescu 1-a trecut cut vederea. Altminteri ar fi renuntat
probabil la obiectiunea d-sale. De asemeni, o impunsatura pe abdomen, mai
putin clan., dar vizibild totusi chiar in fotografie, se poate constata i la cea-
lalth figuring. reprodusa in comunicarea mea (la fig. a a). Din a treia fi-
gunina, nereprodusa, nu avem cleat capul. Nota d-1ui Dumitrescu VI. contine, lii
www.dacoromanica.ro
ISTORIA ANTICA 311
siar§it, pe langa aceste obiectiuni, §i o incercare, nereuOta, de contributie pozitiva

la lamurirea chestiunii figurinelor dela Poiana. Astfel, in continuarea frazei
reproduse mai SUS, d-sa face urmatoarea afirmatie : numarul mare al figuri-
nelor feminine in comparatie cu cele masculine, nu reprezinta deck o proportie
absolut normala in intreaga plastica preistorica a timpurilor noastre". Conced din
proprie initiativa a lua expresia timpurile noastre" drept o simpla inadver-
tenta sau o gre§eala de tipar, probabil in loc de tinuturile noastre", cad alt-
minted propozitiunea respectiva ar fi fara sens. 0 reala gravitate, insa, se
cuprinde in restul afirmatiei, care nu poate fi separat de intentia autorului.
Aceasta afirmatie neglijeaza cloud constatari elementare in leg:aura' cu desco-
perirea archeologica a figurinelor dela Poiana, anume i0 ca figurinele se re-
fera la un caz precis de magie i 2° ca sunt din epoca imperiala romana, circa
sec. IIIII p. Chr. Au fost gasite in situ, in doua jumatati de amfore de epoca
romang i acoperite cu ulcele caracterizand aceia§i epoca. Si au fost gasite in
,
ultimul strat al statiunii. Tinand seama de prima constatare, d. Dumitrescu n'ar
fi putut sä stabileasca o analogie,privitoare la proportia elementelor femenine
fata de cele masculine intre aceste figurine apartinand unui fapt anumit,
determinat arheologic in chipul cel mai precis, *i figurinele, luate in sens vag
si vast, din intreaga plastica preistorica", fie chiar numai a tinuturilor noastre".
Unele se refera, cronologic la un singur moment, sant facute cu un singur scop,
sunt exclusiv magice. Proportia dintre cele doua sexe reprezentate are aci un
rost anumit, pentru explicarea caruia ma mentin, pana la producerea unei se-
rioase dovezi contrarii, la ipoteza exprimatä in lucrarea subsemnatului. Cele-
lalte se refera la o infinitate de momente din toate mileniile preistoriei, prezinta
o mare varietate tipologica §i. in mares lor znajoritate nu stint magice, ci re-
ligioase : imagini ale unei divinitati femenine. De aceea figurinele masculine
stint atat de rani in vremurile preistorice. Tinand seama de a doua constatare
arheologica in leg:aura cu descoperirea figurinelor dela Poiana, d. Dumitrescu
n'ar fi putut comite nici curiosul anacronism de a ingloba figurinele
acestea, de epoca romana imperiala, in intreaga plastica preistorica". Figu-
rinele dela Poiana n'au absolut nimic a face in tara noastra cu plastica preis-
torica, nici chiar daca am atribui afirmatiei d-lui Dumitrescu VI., cu multg.
bunavointa, sensul, neprecizat nicaeri de d-sa, de traditie preistorica pastrata
de autohtoni pang. in vremea romana. Ele nu fac parte din aceasta traditie.
Magia de care stint legate l plastica pe care o reprezinta, de un realism scru-
pulos chiar atunci cand e vorba de o schematizare, apar in tara noastra numai
odata cu Romanii. Aceste afirmatii se cuprind i in lucrarea respectivil a sub-
semnatului, dar d. Dumitrescu nu face asupra lor nicio mentiune. D-sa nu
face nici ceeace ar fi fost §i mai obligatoriu o dovada cu exemple luate din
plastica preistorich a tinuturilor noastre, din care sa rezulte ca figurinele magice
dela Poiana-Piroboridava se refera la o traditie mai veche decat prezenta unei
garnizoane romane acolo. Et P9147 cause : o asemenea dovadd nu se poate face.
Nimic din tot ce au dat pana act= sapaturile de preistorie nu o poate oferi.
Si astfel, prin obiectiunile §i. asertiunile din nota d-sale, d. VI. Dumitrescu,
departe de a fi putut contribui cu ceva la solutia problemelor pe care le corn-
porta figurinele dela Poiana, modificand sau imbogatind consideratiunile publi-
cate in lucrarea subsemnatului, n'a reu§it deca sa dea proba unor surprinza-
toare defecte ale metodei d-sale de a judeca o lucrare noua. R. Vulpe
www.dacoromanica.ro
2o. flurry M., Le regne de Trajan d'apres les monnaies, in Revue histo-
rique, 57 année, torn. CLXIX (1932), p. 316-326.
21. Ferri Silvio, Ante romana sul Reno : Considerazioni sullo sviluPpo, sulk
derivazioni e sui caratteri dell'arte provinciale romana, Milano, 1931, p. 317. 0
frumoasa pubPcatie arheologica, in care pe range.' problernele principale ale
subiectului se ating i chestiuni privitoare la provinciile dunarene. E amintita,
prin importanta ei intru inceputul studiilor despre arta provinciala romana,
discutia privitoare la sculpturile Monumentului dela Adam-Clisl (p. 22 si urm.).
R. Vulpe
22. Ilorovitz Ph., Le problime de l' evacuation de la Dacie transdanubienne,
in Revue hisiorique, 57-e armee, t. CLXIX (1932), p. 82-90. Dupà ce infati-
seaza parerile celorlati cercetatori ai chestiunii (Momsen, Tocilescu, Marquardt,
Schiller, Duruy, Domaszewski, Jung, Brandis, Rappaport, Filow, Weerd, Homo)
conchide cà l'évacuation de la Dade eut lieu en deux &tapes : la premiere,
celle de la Transylvanie, a la fin de l'an 271 ou au commencement de l'an 272 ;
la seconde, celle de la petite Valachie et du Banat, au commencement de l'an
275" (p. 9o). Se va reveni. D. Bodin
23. Iorga 14,4 Deux inscriptions grecques inedites de Silistrie, in Rev. hist. du
sud est-europ., VIII (1931), p. 226-227.
24. Iorga N., Une tablette militaire romaine dans la region de Durostorum, in
Revue hist. du sud-est europ., VIII (r93i), p. 294-298, cu douà planse fotografice.
25. Lambrino Se., Rdul Sargetias i tezaurele lui Decebal, in Inchinare lui
N. Iorga, Cluj, 1931, p. 223-228. Povestirea lui Cassius Dio despre ingroparea
averilor ml Decebal sub albia raului Sargetias, are un dublet in Isioria lui Diodor
din Sicilia citat de Tzetzes, care o atribuie regelui Audoleon din Peonia pela
300 a. Chr. i aci apare raul Sargentias. E vorba de o legenda de origine celtica.
Existents celor doua rauri cu nume asemanatoare a inlesnit aparitia legendei
si in Dacia in leghtura cu Decebal. D. Bodin
26. Muller Georg, Die Fibel mit ungeschlagenem Fuss in Ungarn und
Siebenbilrgen, in Ungarische Jahrbiicher, XI (1931), p. 56-71, 5 planse. Studiu
interesant al unui tip de fibule dela sfarsitul imperiului roman, tip prezentand
o aparenta asemanare cu tipul caracteristic La-Tene II. Limitarea teritorialh a
autorului la Ungaria I Ardeal (dar de fapt la toata Ungaria antebellica, de
oarece utilizeaza i exemplare gasite in Banat sau in teritorii ce apartin azi
Iugoslaviei ) nu prezinta niciun rost stiintific. Aceasta limitare arbitrara nu
s'ar putea explica decat fie prin sentimentele politice ale autorului (e din Bu-
dapesta), fie prin lipsa lui de cunostinte despre fibulele de acelasi fel din afara
de vechia Ungarie. In orice caz faptul constituie un gray defect al studiului.
R. Vulpe
27. Nour Antonian, Beneficiarii, Bucuresti, 1931, 34 p. Studiu despre
gradul militar roman de beneficiarius I despre originile lui civile. R. Vulpe
28. Salae A., Un décret inedit de la ville d'Odessos, in Bulletin de cor-
respondance hellenique, IV (1931), p. 43-57, I plansa. Decret important in
onoarea lui Wive-ring 'A r:;0717cElou `11pattn1c (din `11palev Teixoc langa Pe-
rinthos), ghsit in cartierul din port al Varnei. Ca capovryabg utl ç TcpocipLpoo
in serviciul unui rege trac Sadalas, Menogenes a adus remarcabile servicii
Odesitanilor. Duph Sala& cetatea Odessos ar fi fost sub autoritatea regelui
Sadalas I deci aparath de trupele trace conduse de Menogenes. Decretul ar
fi, duph caracterele literelor, din sec. I a. Chr. Ar fi vorba despre Sadalas al
www.dacoromanica.ro
1ST. ROM. PANA LA INT. PRINCIP. 313
II-lea, sotul Polemokrateiei (cf. IGRR, I, no. 775), care ar fi domnit peste Odrisi
intre 48-42 a. Chr. Stapanirea lui asupra orasului Odessos s'ar fi stabilit cu
prilejul parasirii acestui oras de catre GeV, dupa moartea lui Burebista. Salae
discutd expansiunea pontica a lui Burebista ignorand total contributia lui
Pfirvan in aceasta chestiune. Nu citeazd nicaeri Getica. R. Vulpe
Vezi si No. 15.
V. ISTORIA ROMANILOR PANA LA INTEMEEREA

PRINCIPATELOR
29. Biineseu N., Les sceaux byzantins trouves a Silistrie, Bruxelles, 1932,
ro p., f. pr., (extras din Byzantion, VII (1932). Descriere a noul. sigilii bi-
zantine din colectia P. Papahagi gasite la Silistra. Toate dateaza din secolele
VIIIXII. P. P. P.
30. Dendia A. M., Aruzci.c 21) "Avra, in 'Ilnetpartnea Xpovizic, VI (1931), p.
23-28. Autorul cauta sà identifice regiunea epirota i localitatea mule a de-
barcat rabinul Beniamin de Tudela cu prilejul calatoriei sale prin Epir i Te-
salia, in a doua jumatate a veacului al XII-lea. Numele orasului manuscrisul
fiind defectuospoate fi citit : Larta, Lachta, Lecar. Belelli i Andreadis au opinat
pentru arbipelagul Leucadelor. Autorul crede cà nu poate fi vorba decat de
Arta. V. Papacostea
31. Dragornir Silvia, Mdrunfi§uri istorice : sdgefi de peste Tisa, In Universul,
XLIX, 4 August 1931, no. 206. Critica a lucrarei lui Al. Domanowski, Che-
stiunea ungard din punct de vedere istoric aparuta in 1920 I tradusa apoi in
mai multe limbi si a lui L. Treml, Die Urheimat der Rumiinen und die Non-
tinuittitsfrage, 1931, carti de propaganda politica fail valoare stiintifica. P. P. P.
32. Neustupni Ji11 Dr., Contributions a l'ipoque de la grande migration des
peuples dans le bassin des Carpathes, in Obzor Praehistoricky", 1931, (in I. cal,
cu rezumat in 1. franceza). Se descriu obiectele barbare descoperite in cateva
morminte din Slovacia, din epoca Hunilor Vl. Dumitrescu
33. Severeanu G. Dr., Tezaurul din Kalipetrovo (Silistra), in Inchinare
lui N. lorga, Cluj, 1931, p. 388-395. Descrierea unui tezaur de monete bizan-
tine, inele i cercei de aur gasite langa Silistra in 1928. Autorul ajunge la
concluzia cd aceste obiecte sunt opera Slavilor dundreni i ca dateazd dela
srarsitul veacului al XI-lea. P. P. P.
VI. ISTORIA ROMANILOR DUPA INTEMEIEREA

PRINCIPATELOR
I. ISVOARE
Texte or Studii
34. Boga L. T., Documente basarabene din secolul al XVIII-lea, in Arh.
Basarabiei, III (1931), p. 206-309.Trei documente pentru proprietati deosebite.
35. Bulat T. G., Acte basarabene, in Arhivele Basarabiei, IV (1932), p. 56-69.
36. Busuioceann Al., Ccileitori i scriitori streini despre Idrile romdne, in
Inchinare lui N. Iorga, Cluj, 1931, p. 84-92. Amanunte despre tara noastra
din descrierile de caldtorie ale lui Iulius von Voss (prin 1815-182r), Spencer
(intre 1830 i 1851), Aurelia Ghica (Lettres d'un penseur des bords du Danube,
Paris, 1852). P. P. P.
www.dacoromanica.ro
37. Corivan N., Cinci piese documentare din arhivele Ministerului de Afaceri
strdine din Paris, in Rev. Ist., XVII (1931), p. 185-202. Cinci memorii dis-
parate adresate Min. de Externe francez : primul din 1848 cerand interventia
guvernului francez pentru eliberarea arestatilor politici din Principatele Ro-
mane, al doilea din 2854 exprimand multumiri pentru sprijinul acordat Prin-
cipatelor de Napoleon al III-lea, al treilea asupra unui proiect de organizare
a Principatelor, al patrulea un memoriu al lui M. Sturza asupra ultimilor domni
din Principate si al cincilea un memorandum asupra pericolului intazierii
recunoavterii de care Turcia a dublei alegeri a lui Cuza. G. Grecescu
38. Donat I., Documente mehedintene, in A rh. Olteniei , X (i931), p. 329-332.
Cateva acte dintre 1849 si 1851 privitoare la magazia de rezerva a ostirilor oto-
mane din Severin, alegerea primului magistrat al orasulni Severin si a profesorului
privat tot de acolo. C. Grecescu
39. Eftimiu Elena, Relaliuni ceho-romdne in trecut, in Rev. 1st., XVII
(1931), p. 294-298.Dou.ã scrisori ale lui Radu Mihnea din 1649 si 1654 care
contele Eusebiu. Lobkovic i o scrisoare din 16 Sept. 2638 a uneia din fficele
lui Ieremia Movila, cea casátorita cu Stanislav Potocki, care Polixenia Lob-
kovic, sotia contelui, exprimandu-si parerea de rat/ C n'a putut-o vizita in tre-
cerea spre Baden. C. Grecescu
40. Filitti I. C., Cdteva hrisoave oltenqti, In Arh. Olteniei, X (1931), p.
323-327.Cinci documente dintre 1582 I 1656 privitoare la satele Bralostita,
Caloparul, Carnesti, Carstienesti, Ciumesti, Piiiaii, Iamnicul (aceasta lectura
e de revazut ; trebue sa fie vorba de Raznie sau de Lumnic), Osica, Poiana, Salcia
or Valcanesti. C. Grecescu
41. Florescu D., Documente privitoare la familia Florescu, in Rev.
G.
Ist., XVII (1931), p. 312-316.--Doua acte : un hrisov din 1644 i o porunca
din /668. Hrisovul este o intatire de proprietate pentru parti din satele Bara
de sus 0 de jos si Vacarestii" dupa Rästoaca, catre Socol marele Clucer oi
Nicola Clucerul. De remarcat pasajul de cand... s'au asezat talerul... s'au
scris i acei megiaoL. cu 40 talere". Porunca e dela Radu Leon care calarasi
ca sa contribue de , cruce cu Cate 3 ughi pentru eumpararea ierbei de pitsca".
C. Grecescu
42. Fotino G., Documente gorjene inedite, in Arh. Olteniei, X (1931),
P. 333-340.Opt acte dintre 2762 i 1849 privitoare la diverse stapaniri de
movie in Albeni, Albevtii Birniei i hotarele mosiilor Carlig, Pâraienii numita
si Spinenii, Rdicoiu i Scurtul. C. Grecescu
43. Georgeseu Elvire, Sur un projet d'organisation nzilitaire et politique
de la Dobrogea en 1855 par Mehmed Sadyli pacha (Michel Czailzowski), in Rev.
hist. du sud-est europ., VIII (1931), p. 261-169.Trei rapoarte oficiale fran-
ceze din 2855-1857. Raportul al doilea vorbeste de propaganda lui Sadyk-
pasa impotriva Unirii. (El era se stie, partizanul Turcilor si al lui Grigore
Sturza). P. P. P.
44. Georgeseo Elvire, Un voyage en Orient au commencement du XVII-e
siecle, in Melanges de l'école roumaine en France, 1931, p. 1-26.
45. Georgian C. Painfil, 0 carte de judecatd >ci un act de danie al biv-
vornicului Nicolae Bal,s, in Rev. Ist., XVII (1931), p. 303-312.Carte de jude-
cata. din 16 Aug. 18o2 in pricina dintre vornicul Nicolae Bal i caminarul
Gr. Rascanu pentru impresurare de movie. Un act de danie din 17 Sept.
www.dacoromanica.ro
1ST. ROM. DUPA INT. PR1NCIP. 315
18o5, prin care Nicolae Ba1 daruie§te fiului sau Gr. Bal* toata averea cu obli-
gatia de a-i achita datoriile. C. Grecescu
46. Iorga N., Documente de pe valea Teleajenului si a Sldnicului, in But.
com. ist. a Rorndniei, X (193r), p. 103-118.
47. Iorpa N., Docurnente privitoare la loan Norocea logo feitia si la Velica
Norocea prietena lui Mihai Viteazul, in Bul. corn. ist. a Romdniei, X (1931),
p. 93-102.
48. Iorga N., Ina un act privitor la Mall lui Ioan Vodd Callimachi, in
Rev. Ist., XVII (1931), p. 299-300. Un act din 15 Pevruarie 7222 (1714) prin
care Toader Calmbsul, fost parcblab de Hotin, ajunge proprietar pe locul targului
Bah loc de 8o de stoguri de fan". C. Grecescu
49. Iorga N., Intoarcerea unei pribege, doamna Maria Minio, Bucuresti,
1932, 5 p. + 0 plansb, in Acad. Rom., Mem. Sect. Isl., t. XII.Comentarii asupra
unui act al Mariei fiica lui Petru chiopul din Iasi in 1616 pentru mangstirea
Hlincea. P. P. P.
50. Ionia N., Mormdntul doamnei Neaga si a nearnului ei, 5 p., 5 lei,
in Acad. Rom., Mem. Sect. 1st., s. III, tom. XII. Descrierea descoperirilor
dela Buda (Buzau) la castelul doamnei Neaga a lui Mihnea Turcitul. Se dau
sapte inscriptii de pe pietrele de mormant. P. P. P.
51. Iorga N., 0 danie a soacrei lui Mihai Vodd Racovitd, in Rev. Ist.,
XVII (193* P. 298-299. Document din 14. Iunie 7249 (1741), prin care Ru-
xandra, sotia lui Dediul Spbtarul, darueste nepoatei sale, ffica lui Mihai Ra-
covita numita tot Ruxandra, casele ce le avea in Iasi. C. Grecescu
52. Iorga N., Pedagogia unui jurisconsult lanariot din Bucuresti la 1780,
in Acad. Rom., Mem. Sect., Ist., t. XII (1932), p. 6. Descrierea manuscrisului
grec al bibliotecii universitatii din Atena cuprinzand invathturile lui Mihail
Potino din Chios, mare paharnic, &are fiul sau. P. P. P.
53. Iorga N., Une nouvelle source roumaine sur la revolution grecque de 1821
SUY le Danube, in Rev. hist., du sud-est europ., VIII (1931), p. 223-226. E
vorba de amintirile lui .tef an Daschlescu secretar al consulului rusesc Pinis,
rdmase in manuscris ; d. Iorga le rezuma, insotindu-le cu anurae observatii.
Poarte importante marturille despre amenintarile contra Grecilor ale lui Tudor
afirmatia ca acesta lucrase dupa sfatul lui Pinis pentru Rusia i cd dupb.
ce aceasta putere a parasit pe Bteristi, Tudor se intoarce impotriva Gre-
cilor. P. P. P.
54. Lapedam Al., Din grijile si greutcifile unei domnii, opt scrisori ale
lui Gheorghe Stelan-vodd cdtre Loan Kemeny ; in Inchinare lui N. Iorga, Cluj,
1931, p. 229-235. Cele opt scrisori inedite in original unguresc, se afla in colectia
d-lui I. Martian. Ele dateazd din anii 1653-1654 i privesc incercarile lui
Vasile Lupu de a recupera scaunul, vestile din Polonia 0 dela Cazaci, leghturile
cu Ardealul. P. P. P.
55. Melilla Alex. §.1 ll., Despre Ioan voevodul Moldovenilor, in Omagiu pro-
lesorului Ilie Bdrbulescu, Iai, 1931, p. 219-229.Traducere a cronicii rutene
a lui Bobolinski despre Ioan Voda cel cump/it. Textul era insa cunoscut de mult.
0 traducere romaneasca a dat Ha§deu in Foita de istorie si literaturd, I (186o),
col. 9-15 si 33-39, duph editia mai completa ca cea cunoscuta d-lor Nichita in
anexele Letopisetului lui Gr. Hrabianka, Kiev, 1844, p. 293-300. P. P. P.
56. Nieolueseu St., Dnportanta descoperirilor arheologice dela castelul doamnei
Neaga din Buda-Cisldu, in Universal din 23 Pevruarie 1932.Se dau textele
www.dacoromanica.ro
slave cu traducere ale celor sapte inscriptii de mormant gasite la Cis lam. D. Ni-
colaescu se recomanda singur astfel : ca un bun cunoscator al limbelor slave
in genere. ne facem datoria placutd fata de stiinta sà dam citirea s't traducerea
exacta". P. P. P.
57. Ohlenko Ivan, 4ai epa.nwinu Boeeo0u 6a.lamebnozo Malta Miura Beiticoao
(Douà hrisoave ale Voevodului roman loan Mircea cel Mare), in Byzantinoslavica,
III (1931), p. 415-- 429.Autorul publica din nou dupa documentele originale din
Varsovia cele doua acte de alianta ale lui Mircea (1403 i unul fara data) cu re-
gele Poloniei, care mai fusesera publicate de Miletie, Kalujniacki si Ulianickij,
corectand greseli de lectura din editiile anterioare i insotindu-le cu un comen-
tariu asupra limbii, in care gaseste influente ruse si polone. P. P. P.
58. Pelivan I., Scrisoarea arhim. Filaret Scriban ccitrei Constantin T. Stamati-
cavaler, in Arh. Basarabiei, III (1931), p. 255-237.Scrisoare din 1842 prin
care il roaga sa-i pastreze niste carti pane,' la inapoierea din calatoria pe care
o face la Moscova, Petersburg si Varsovia spre a aduna date privitoare la
istoria bisericii romanesti. C. Grecescu
59. Pelivan I., Scrisoarea niitropolitului Bdnulescu-Bodeni cdtre mitropo-
litul T'eniamin, in Arhivele Basarabiei, IV (1932), p. 31.
60. Bally Al., Le voyage de Cochelet dans les principautes roumaines (1834-5),
in Rev. hist. du sud-est europ., VIII (1931), p. 276-294.Textul integral al
caldtoriei in Muntenia §i Moldova. P. P. P.
61. Tocileseu Gr. G., 534 documente slavo-romdne din Tara Romdneascd
fi Moldova privitoare la legdturile cu Ardealul, (1346-1603), Bucuresti, Cartea
Romaneasca, 1931, XXXV+55t p., f. pr. Publicatia aparuta acum cateva
luni sub titlul 527 documente slavo-romdne, fdra nume de autor, a fost scoasa
din comert i apare acum transformata cu adausul ultimei coale de 7 docu-
mente aflata in hartifie lui Tocilescu i cu titlul schimbat. La aceasta a con-
tribuit recenzia noastra. din Rev. Ist. Rom., I, p. 312-319 i grija d-lui I. Bianu
ca publicatia sä apara completa. P. P. P.
62. Virtosu E., 1821, Date ci fapte noi, Bucuresti, 1932, LXII+353 p.
si 9 pl. cu facsimile, f. pr. (A)Fezdmdntul cultural Ion C. Brdtianu, XVIII).
Nona colectie de documente publicata de d. Virtosu cu privire la miscarea lui
Tudor cuprinde o serie de acte deosebit de pretioase intre care semnalam in
special mai multe proecte de reorganizare a tarii", datorite diverselor partide
ale vremii. Documentele sunt precedate de o introducere i o bibliografie, la
urma un indice. P. P. P.
Vezi si No. 135, 139, 140, 145, 146.
2. DISCIPLINE AUXILIARE
63. Karadja C. I., Calcularea datelor Hegirei, in Rev. 1st., XVII (1931), .
P. 144-47. Procedeul cel mai practic de pang acum tnetoda Ideler
pentru transformarea datelor Hegirei in ani dela Cristo6. Exemple. C. Grecescu
64. Martonne Em. de, Europe Centrale, Suisse, Autriche, Hongrie, Tcheco-
slovaquie, Pologne, Rournanie, Paris, 1931, p. 381-845, in colectia P. Vidal de la
Blache et L. Gallois. Geographic Universelle, Tom. IV, 2-eme partie". Cunoscutul
geograf consacra in acest volum ii pagini (p. 699-81o) Romaniei, asupra careia
face un documentat studiu. Al. Iordan
www.dacoromanica.ro
DISCIPLINE AUXILIARE 317
65. Ohijenko I., Cum trebuese editate documentele nwldovene0i. Observalii

critice paleografo-diplomatice, In Omagiu profesorului Ilie Bdrbulescu, uai, 1931,
P. 518-542. Autorul analizeaza cu prilejul editiei de documente slaN e a d-lui
M. Costachescu principiile dupa care trebuesc editate documentele slave din Mol-
dova. Dupa d. Ohijenko, aceste principii filologice n'au fost respectate de editorii
romani I. Bogdan, M. Costachescu i altii I tiinta romaneasca n'a ajuns la editii
adevarat tiintifice. Anume d-sa recomandd pastrarea in textul editat a prescur-
tarilor necompletate, a literelor aruncate deasupra, a majusculelor si a punctua-
tiei din original si pe cat se poate chiar a diferentelor de forme a literelor. In rea-
litate nu putem pune principii de editare a documentelor slave, principiile de
editare a textelor sunt generale pentru toate limbile. Ele sunt azi tocmai con-
trariul celor sustinute de d. Ohijenko. 0 editie stiintifica modernd nu e o copie
a tuturor particularitatior paleografice ale unui text, ci o interpretare a lui. Un
text editat nu trebue sa. fie descifrat de cititor, ci de editor, care e mai competent
in materie, cititorul trebue s poata, citi textul, nu sá fie slit si. rezolve o pro-
blema. Ca atare o editie modernd trebue sa alba prescurtarile completate, literele
aruncate deasupra coborite in text, punctuatia originalului trebue schimbata en
una gramaticala, actuala, majusculele puse acolo uncle cere gramatica noastra, nu a
diacului. Din nefericire va trece vreme pana ce se va ajunge In editarea textelor
slave la aceste principii de mull castigate pentru stiinta apuseana.. P. P. P.
66. Ohijenko I., Wplyw jezyka polskiego na ukrairiski w XIVX VI w.
(Influenta limbii polone asupra celei ukrainiene in veacurile XIVXVI), in Pa-
miqtnik ziazdu naukozvego im. Jana Kochanowskiego (volum publicat In amintirea
congresului in onoarea lui I. Kochanowski), Craiova, 1931, p. 131-141. Stu-
&laza, intre altele i limba celor mai vechi hrisoave i acte diplomatice moldovenesti,
semnaland in ele polonisme. P. P. P.
67. Sacerdoteanu A., Despre editarea documentelor, in Arh. Olteniei, X
(1931), p. 290-303. Norme de publicarea documentelor, folositoare in special
pentru cei care publica documente prin periodice. C. Grecescu
68. Vulpe R., Despre sdpciturile arheologice, in Cuget clay, IV (1931), no.
5-121 P. 89-95.
Vezi si No. 89.
3. BIOGRAFII
69. Balogh Arthur, I. I. C. Brdtianu (1864-192), in Erdelyi Helikon, IV,

no. io, p. 795-799.Scurtä trecere in revista a vietii i activitatii lui I. I. C. Bra-
tianu, cu ocazia aparitiei studiului d-lui N. Banescu despre I. I. C. Bratianu, ter-
minand astfel : Barbatii marl de Stat numai arareori si de obicei tarziu Ii
gasesc apreciatori demni de ei. Soarta lor o impartaseste i Bratianu. Aceasta
lacuna a literaturii politice romane asteapta sa fie indeplinita cat mai curand,
.dar aceasta lacuna nu poate fi implinita printr'o scriere de politica de partid
pro sau contra, ci numai printeo apreciere straind de once politica. de partid,
ridicata la inaltimea impartialitatii desavarsite". A. P. Todor
70. Calineseu G., Viafa lui Mihai Enzinescu, Bucuresti, Cultura Nationalk,
1932, 479 p.+VII planse, too lei.-0 carte aleasa, scrisk ea talent, care ne pre-
zinta un Eminescu real. Bibliografia ar fi fost si mai utilk daca ar fi tinut socoteala
de una din cele doll& cerinte pe care le implica once lucrare de aceasta natura :
selectiunea operilor citate pentru un subiect dat, on insirarea completa a lor.
www.dacoromanica.ro
Aparatul critic se impune pentru ca increderea cititorului sa nu sufere ditni-

titian. Mai cu seam& in cazul de fatd, &and nota stilistica ocupa un loc de
cincte i dialogul abunda in text. Dacal adaugarea notelor in josul paginii supgra
ochiul, se pot atasa la urma. Caracterizarile, pentru a pune in evidenfa, de sigur,
idea centrald, sunt uneori exagerate. Plasticitatea lor insa, nemerità. De dorit
ca neologismele si. dispard i nota romantata a studiului sa se atenueze. Cateva
observatii care, tinute in seama vor creste titlul de cea mai buna carte
despre Eminescu, dintre cele scrise, dat depe acum acestei opere. D. Bodin
71. Comane§teanu C., Multe §i mdrunte. Cdnd a murit Bucevschi, in
Fdt-Frumos, VI (1931), p. 26-27.
72. Filitti I. C., Cu privire la mitropolitul Ungro-vlahiei Teo/it (1637-1648),
in Arh. Olteniei, X (1931), P. 449. S'a crezut cd Mitropolitul Teofil, fost egu-
men la Bistrita i episcop de Ramnic ar fi apartinut familiei Rudeanu. D.
Filitti arata. ed. Mitropolitul Teofil era contemporan cu pdrintele Teofil Rude anu
dela mandstirea Cozia. De aci confuzia. C. Grecescu
73. Filitti I. C., Doamna Neaga, In Adevgrul din 24 Pevr. 1932. Conside-
ratii genealogice in legaturd cu inscripiile mormintelor familiei doanmei Neaga
gasite la Cislau. P. P. P.
74. Iorga N., Du nouveau sur le pritendant Jean Bogdan, in Rev. hist.
du sud-est europ., IX (1932), p. 60-62. - Acte din Geneva din anii 1594-1595
privitoare la petrecerea acestui pretendent roman in acel ora.s. P. P. P.
75. Iorga N., Oaspeti strdini ai Principatelor in veacul al XVIII-lea, in Cuget
clay, IV (1931), p. 296-299. Oaspetele este grecul, Rhigas Velestinliul, per-
sonagiu celebru in istoria regenerdrii elenice",care ar fi avut atributii militare
in Tara Romaneaschin vremea lui N. Mavrogheni. G. Coatu
76. Mama Alex., Date ce ne privesc in autobiografia contelui Marsili, Cluj,
1931, 7 p. (extras din Inchinare lui N. lorga) .Interesante date extrase din auto-
biografia savantului general italian in slujba Austriei. Ele privesc pe Gh. B ran-
covici, autorul cronicii, pe Constantin Brancoveanu, Constantin stolnicul Can-
tacuzino, etc. P. P. P.
77. Marian L., Bogdan Petriceicu Havleu, Bucuresti, 1928, (recenzie In limba
polond de I. Adamus in Wiadomoci Historyczne, supliment la Kwartalnili Histo-.
ryczny, XLV (1931), p. 143-144).
78. Murfira5a 1E1., Nationalismul lui Eminescu, Buc., Bucovina, 1932, XLIV
+36o p. i un indice.Operd de eruditie, de metoda si de istorie literara. Pentru in-
f atisarea unei atare probleme se cerea i o adancire filozofica a subiectului. D.Bodin
79. Nistor I. I., Nicolae Iorga ca istoric, in Codrul Cosminului, VII (1931
1932), p. XXIII-XXXII, cu un portret al sarbatoritului. Desprindem din
acest cuvant de inchinare, rostit in sedinta festiva a Institutului de Istorie
,silimbd de pe langa Unibversitatea din Cernauti, la 20 Iunie 1931" pentru
aniversarea a 60 de ani de viata. a Profesorului Iorga, cateva afirmatii. Se spune
ca. d. Iorga trece de creatorul i indrumdtorul unei epoce noud de metoda
de cugetare, de constructie si de forma. istorica" (p. XXV). Ca: scrisul sau a-
bunda in profunditate i idei ; inlantuirea gandurilor este logica i adanc con-
vinghtoare" (p. XXVI). Ca este cel mai mare istoric al Romanilor" (p. XXIV).
Ca, insfarsit, d. Iorga este si cel mai mare istoric al vremii' (p. XXIII). In
cazul ci. aceste adulatii nu contin o amard ironie detestabild., in atare impre-
jurari lipsa de masurd in aprecieri a autorului lor, masurd ,:cu care eram
obistmiti citind publicatia din Cernauti, e de regretat. D. Bodin
www.dacoromanica.ro
1ST. POLITICA $1 D1PLOMATICA 319
80. Predeseu Lucian, Date inedite asupra lamiliilor Creangd ci Ciobotaru, in

A rk . Olteniei , X (1931), P. 450-456.Familia Creangd cunoscutä din /771
cand s'a nascut Stefan Creangd in Ardeal a trecut Carpatii cu putin inainte
de 1800 si a poposit In satul Pipirig din judetul Nearnt". Deasemenea asupra
familiei Ciobotaru datele noi permit o cunoastere mai amanuntita. C. Grecescu
81. Sfiteanu C., Un junimist-caracudist, filologul Pavel Paicu, In Adevërul
lit. fi artistic, X (1931), s. II, no. 544, P. 7.
82. Vliidesco Thomas, Les soixante ans de M. Nicolas lorga, in Latinité,
III (i93i), no. 7, P. 354-359.
83. Zotta S., 0 mistilicare genealogicci leremia Golia, in Inchinare lui
N. Iorga, Cluj, 193i, p. 431-438. Ieremia traidbtorul lui loan Voda cel cumplit
n'a fost din familia Golia cum a crezut Hasdeu i dupd el mai toti istoricii
nostri. El nu era nici pdrcalab de Hotin cum il numesc izvoarele polone, ci
hatman, adica paircalab de Suceava. Este poate identic cu Sleivild, care apare
in aceastà functie sub Ion vodb. P. P. P.
Vezi si No. 41, 47, 48, 49, 50, 54, 55, 87, 92, 94, 95, ioo, 183.
4. ISTORIE POLITICA SI DIPLOMATICA
84. Anfielescu C., Proectul de constitutie ctl lui Cuza-Vodd dela 1863, in Revista
de drept public, VI (1931), p. 309-319. Din pricina instabiitàtii politice, Cuza
Vodã voia s instaureze o dictatura temporara. S'au opus acestei tentative Anglia,
Rusia si Austria. Marchizul de Moustier a indemnat pe indrasnetul demnitar sd
renunte la ideea sa i sä alcatuiasca. o Constitutie. Sfatul a fost urmat de
indatd. Proectul de Constitutie, intocmit inch din August 1863, a fost trimis
guvernului francez la 17 Septembrie 1863 st. n., dupd. ce Negri il comunicase
lui Au Pasa i reprezentantilor puterilor garante la Constantinopole" (p. 319).
Se anunta ca in partea ce va urma a acestui insemnat studiu se va analiza
continutul actului. D. Bodin
85. Boga L. T., Lupta pentru lintba romdneascd ci ideia uniunii la Ro-
mdnii din Basarabia dupd zar 2, Chisinau, 1932, 34 p. + 6 facsimile, f. pr.
Studiu bazat in mare parte pe documente inedite din Arhivele Statului din Chi-
71050. Multe date foarte interesante asupra sentimentului national românesc
in Basarabia. P. P. P.
86. Bossy II. V., Agenfia diplomaticd a Romdniei in Paris i legdturile
politice franco-romdne sub Cuza-vodd, Bucuresti, ed. Fundatiunii Regele Ferdi-
nand I, 1931, 402 p., 300 lei. Dupd o introducere de 157 p., care formeaza
un interesant capitol de istorie diplomaticA, urmeaza 234 de documente privi-
toare la relatiile lui Cuza-vodd. cu Franta extrase din Arhiva lui Cuza-voda.
dela Academia Romând si din manuscrisele lui loan Alexandri depuse in aceiasi
biblioteca. P. P. P.
87. Bulat T. G., Din domnia voevodului Neagoe IV Basarab, in Inchinare
lui N. Iorga, Cluj, 1931, p. 73-83. Cuprinde urmbtoarele capitole : relatiu-
nile cu Ungurii i Sasii ardeleni, hotarul Tarii sub Neagoe Basarab, titulatura,
peceti, scaunele domnesti ale voevodului, boerii lui Neagoe Basarab al IV-lea,
caracterizarea personalit4ii lui Neagoe, chipul sbu. In titlu trebuia scris Ba-
sarab al IV-lea nu Neagoe al IV-lea. PArerea lui Hasdeu ca numai unul din
frati i yeti (din familia domnitoare munteand) puteau sd poarte numele de
www.dacoromanica.ro
Basarab in locul celui de botez" (p. 78) e rezultatul unei confuzii ; Basarab era
un nume de botez, nu-i tinea locul. P. P. P.
88. Mtwara 0. Trandatir, Mes missions diplomatiques : Belgrade, Sofia,
Constantinople, Galatz, Bruxelles, Le Havre, Luxenbourg, Athines, 1887-1925,
in Polybiblion, juillet, 1931.
89. Dragomlr Silviu, Inca ceva despre scrisoarea apocrifd a lui Mihaiu
Viteazul, in Inchinare lui N. Iorga, Cluj, 1931, p. 143-152. Autorul da un fac-
simil i o transcriere corecta, precum i o traducere a pretinsei scrisori de tra-
dare a lui Mihai care Ibraim pasa. Din limba scrisorii (ungurisme i lipsa de
rusisme) rezulta cá scrisoarea a fost plásmuita de un ardelean I slujba lui
Sigismund Báthory. La aceiasi concluzie ajunsese i d. M. Lascaris pe baza
examinarii imprejurarilor politice (Deux publications serbes concernant l'histoire
roumaine, Valeni, 1927). P. P. P.
90. Filitti I. C., Des origines du regime representatit en Roumanie jusqu'en
1866, in Documents franco-roumains, I (1931), 110. 3-4, p. 26-49. - Studiu de
popularizare, dar bazat direct pe isvoare, asupra inceputurilor sistemului parla-
mentar rornanesc, insotit de numeroase reproduceri dupd stampe, desemnuri
si documente contemporane. P. P. P.
91. Handelsman M., La guerre de Crimée, la question polonaise et les ori-
gines du problems bulgare, in Revue historique, 57-a., tome CLCXIX (1932), p.
217-315. Politica polona in Orient, epoca rázboiului Crimeii, legaturi cu Bul-
garii i cu Romanii. P. P. P.
92. Iludi(6 I., Contribufii la istoria lui Cuza-vodci, Iai, 1931, 24 p., f. pr..
Studiu bazat pe actele diplornatice dela Minist. Afacerilor Streine din Paris
si din Arhiva lui Cuza-voda dela Academia Romang. In anexe se dau cinci
scrisori din anul 1865 privitoare la Iegaturile lui Cuza cu Franta. Cea mai im-
portanta e intinsul memoriu al lui Cuza care Napoleon al III-lea din i Oct.
1865. P. P. P.
93. Iorga N., Apelul cdtre unire al lui Cuza-Vodci la 1859, in Acad. Rom.,
Mem. Sec. Ist., s. III, torn. XII (1931), p. 89-92. Proclamatia lui Cuza Voda,
in urma unor tulburari, indemnand la unire, la fratie, pe Romani, redactata de
Vasile Alexandri. C. Grecescu
94. lorga N., Cu privire la Despot-Vodd, in Rev. Ist., XVII (1931), p.
207-208. -- In scrisoarea a patra, din 6 Dec. 1562, din vestitele scrisori ale
lui Auger Busbeck, resident imperial la Constantinopol, care an prieten, se arata
cum negocierile de pace Rare Gerniani i Turd au fost prirnejduite la un moment
dat prin navalirea in Moldova, cu ajutorul ostasior Imparatului, care paziau
hotarele Ungariel, a milli grec.. pe care il onorau cu numele de Despot". C. Grecescu
95. Kasterska-Sergeseu Marie, Albert Laski et ses relations avec les Rou-
mains, in Rev. hist. du sud-est europ., VIII (1931), p. 253-276.Rezumat al
chrtii aparute Inca in 1882 a lui Al. Xraushar, Olbracht Laski wojewoda Sie-
radzki, 2 volume. P. P. P.
96. Lupe§ I., Un proect de organizare politicd a Romdnilor, in Inchinare
lui N. Iorga, Cluj, 1931, p. 236-246.
97. Afaiorescu T., Incordare politicd, inaintea conflictului cu Bulgaria, in
Cony. Lit., LXIV (1931), p. 448-457 §i P. 558-567. Foarte pretios material
pentru studiul istoriei contemporane. C. Grecescu
98. Marineseu C., 5tiri despre principatele romans intr'un istoric trances
din secolul al XVI-lea, in Inchinare lui N. Iorga, Cluj, 1931, p. 254-263. Stiri
www.dacoromanica.ro
ISTORIE SOCIALA 321
privitoare la Romani extrase din scrisoarea lui Martin Funrée, Histoire generalle
des troubles de Hongrie et Transilvanie, aparutd intAi. la 1594. Stirile privesc
evenimentele dela lupta dela Mohacz, 1526, pane la 1560. P. P. P.
99. Motogna Victor, Ceind ;si dela cine au cuprins Ungurii Ardealul?, Dej,
1931, 15 p., f. pr.
loo. Mutafeiev P., Encore SUY Dobrotica, Sofia, 1931, xi p., f. pr. (extras din
Annuaire de l'Universite de Sofia, faculti historique et philologique, Vol. XXVII).
Autorul sustine impotriva intampinarii d-lui Iorga din Rev. hist. du sud-est
europ., 1928, p. 133-8, cà numele despotului Dobrogei trebue cetit Dobrotita
(diminutiv) si nu Dobrotici (fiul lui Dobrota). Numele este fará indoiala slay,
Românii il au dela Slavi, dar dinastia clobrogeana, crede autorul, este cumang
bulgarizata (ea a Sismanizilor), dovada numele cuman Balica. Autorul semna-
leaza numele lui Dobrotita si in manualul patriarhal de titluri, "ExOscig vice,
in care e numit despot barbar". Diminutive le erau foarte raspandite in onomastica
slava a vremii : de pilda Ioani1tcf, Smilto, Ivanco. Chiar Mircea e un diminutiv.
slay dintenn nume contras in mit% P. P. P.
ror. Pelivan I., Originea mi;scdrii nationale-moldovene0i din Basarabia din
anii 9o5I906, in Cuvdnt Moldovenesc, VI (1931), no. 48. Arata cá ideia Unirii,
in Basarabia, s'a desvoltat independent, fara concursul Vechiului Regat. Aceastà
afirmatie este sutinuta de o seami. de documente, pe care d. Pelivan le are
pe ate stim aproape gata de publicat. Al. David
102. Riker T. W., The making of Roumania, a study of an international
problem, 1856-1866, Oxford, 1931, X+592 p., f. pr. Studiu de mare impor-
tante', bazat pe material in parte inedit din arhivele germane, engleze, franceze,
austriace. Despre valoarea acestui studiu cf. articolul d-lui G. Bratianu in pre-
zentul numbr al revistei. Bogat indice i o harta. P. P. P.
103. Vasilin Virginie, Le Tatars et la Moldavie au temps d'Etienne le Grand,
in Rev. hist. du sud-est europ., VIII (1931), p. 188-191. Autoarea admite o
navalire a Tatarilor in Moldova la 1474. P. P. P.
104. Vellani-Diontsi Franco, Il problema territoriale transilvano, Bologna,
Nicola Zanichelli, 1932, VIII+ 232 p. i o hada., ro lire. Carte tendentioasa. si
lipsita de valoare tiintifica. D. Bodin
105. Zingarelli Halo, Intorno alla conterenza danubiana, in Nuova An-
tologia, X (1932), p. 515-528.
Vezi 0 No. 53, 62, 69.
5. ISTORIE SOCIALA
ro6. Arlon Minn C., Incercare asupra dominiului eminent din principatele
Munteniei ;si Moldovei in secolele XIV ,si XV, in Inchinare lui N. Iorga, Cluj,
1931, p. 12-23.
107. Bulat T. G., Boieriile-slujbe din Tdrile Romdne la skiritul secolului
al XVIII-lea ;si inceputul celui al XIX-lea, in Arh. Basarabiei, IV (1931),
p. 32-46.
ro8. lorga N., Mo;snenii de pe Vdrbildu si de pe valea Buzdului, Bucuresti,
1931, 17 p., in Acad. Rom., Mem. Sect. Ist., XII.
109. Iorga N., Mo;snenii din Cremenari", a contributie la vechea vialci a
satelor muntene, Bucuresti, 1931, 2 1 p., 18 lei, in Acad. Rom., Mem. Sect. Ist., XII.
www.dacoromanica.ro
hio. Metes $1., Contribulii noud privitoare la situafia agrard a Romdnilor

de pe teritoriul cetcitilor regale-liscale din Transilvania, in Inchinare lui N. Iorga.
Cluj, 1931, p. 264-271.
Vezi si No. 122.
6. ISTORIE ECONOMICA
Briltiarin G., Recherches sur le commerce ggnois dans la mer Noire

au XIII-e siècle, Paris, Librairie orientaliste P. Geuthner, (recenzie de Lilio
Cialdea in L'Europa orientale, XI (1931), p. 84-86).
112. Bulat T. G., Ru,sii cautd metale In Moldova (1810), in Arh. Basarabiei,
III (1931), p. 65-72. La 181o, cu prilejul ocupatiei, Rusii trimit pe obgr
hintenfervalter... Eifeldu" sal cerceteze ce metale se ggsesc in Moldova spre
exploatare ; earttau in deosebi metale pretioase. Se dá corespondenta in aceasth
privinta'. C. Grecescu
113. Gilewiez A., Przyjccia do prawa miejskiego we Lwowie wl. 1405-1605,
(Acordarea dreptului de cethtenie la Diov intre anii 1405-1605), in Studja
pogwipcone prof. F. Bujakowi (Studii inchinate profesorului F. Bujak), LwOw,
1931, p. 375-414. Intre streinii negustori care primirà dreptul de cetatenie la
Liov intre 1405 si 1426 ; cind români din principate fatá de sapte Unguri,
patru Nemti i trei altii, iar intre 1461-1495, optsprezece Români, patru Cehi,
trei Unguri, trei Nemti i patru altii, dar dupa" 1495 Românii dispar cu
totul. P. P. P.
114. Martonne Fin. de, Les Carpates et l'économie roumaIne, in Documents
franco-roumains, I (1931), no. I, p. 58-66.
115. Serdaru George St., Le nouveau rigime minier en Roulnanie, Paris,
1931, 265. p. Autorul studiazä din punct de vedere juridic actuala legislatie
minier5, dela noi. Al. Jordan
116. Seruesed B., Le pitrole roumain, in Documents franco-roumains, I
(1931), no. 2, p. 23-34.
117. *** La Commission Eurpoéenne du Danube et son oeuvre de 1856 a
1931, Paris, 1931, 526 p.+XXXVI pl. Intreaga activitate a Comisiei Dua.-
rene pe o perioada' de 75 de ani, incepAnd cu fondarea ei, ne este inatisata
in acest volum. Al. Jordan
Vezi si No. io6.
7. 1STORIA DREPTULUI I ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA
118. Oilmen I. V., Despre caimacamii Craiovei, in Arh. Olteniei, X (1931),

p. 316-317. Cateva completki cu privire la cronologia caimacamilor Craiovei
intre 1784-1816. C. Grecescu
119. Filitti I. C., Un regulament general administrativ muntean dela 1823,
in Arh. Olteniei, X (1931), P. 341-346. Drepturile i ob1igaiile ispravnicilor
semesilor din judete si ale zapciilor din prasi. C. Grecescu
iso. Raduleseu A., Influenfa belgianci asupra dreptului roman, in Acad.
Rom., Mem. Sec. Ist., s. III, tom. XII (1931), p. 1-25. Dintre tinerii români
plecati la studii In apus, cei cu mitloace mai putine se indreptau spre Belgia.
Deasemenea dintre Ronaanii aflatori la Paris, dupu lovitura de stat a lui Napoleon
al III-lea, multi s'au indreptat spre Bruxelles. Amintirn Republica Romanii" din
www.dacoromanica.ro
ISTORIA MILITARA 323
care primul numar a fost scos la Paris (1851), iar al doilea (1353), la Bruxelles.
Influenta belgiana e mai intensi. clupà 1850 ; urmele acestei influente se pot gasi
in legea presei din Moldova dela 1856", deasemenea in conventia dela
Paris dela 7/19 Aug. 1858 si in Constitutia noastra dela 1866, care este luata
in mare parte dupà cea belgiana, in redactia dela 1831 i aceasta nu numai
ca fond, dar i ca forma.. Dreptul roman in materie ipotecara, pentru regimul
transcrierii si al publicitatli in general, este asemandtor dreptului belgian. Dupa
1866 aceasta influenta a inceput si. scadd. C. Grerescu
121. Bthluleseu A., Ressemblances entre les idaes primitives dans la Bre-
tagne contemporaine et celles du peuple rournain, in Revue historique de droit
rançais et etranger, 4-e serie, XI (1932), P. 1-34.
122. Spulber C. A., Cea mai vecheprovildromdneascd, Cernauti, 193o, 87p.
Recenzie critica de Al. Rosetti, in Grai si suflet, V (1931), p. 194-193. In
rezumat, cartea lui Spulber este utila i aduce reale servicii, atat prin publicarea
textelor Pravilelor, cat i prin lainuririle date de editor ; aceste lamuriri trebuesc
insa revizitite". D. Bodin
123. Tatulescu G., Chestiuni de drept vechiu romanesc intr'o carte de ju-
decatd din r8o8, in Milcovia, II (1931), p. 277-282. Revendicarea unei mosii pe
baza dreptului de protimisis. C. Grecescu
Vezi si No. 84, go.
8. ISTORIA MILITARA
124. Avakian Gr., Scipdturile dela Cetatea-Albd, campania I-a din 1929. Ra-
port inaintat Muzeului Militar National, Chisinau, 1931, 6o p., f. pr. Sa-
pdturile dela Cetatea-Albà au dat rezultate foarte interesante cu privire la to-
pografia vechii cetati moldovenesti, precum i prin gasirea de arme de tot
felul. P. P. P.
125. Melia I. C., Lupta dela Focpni 3 August 1789, In Milcovia, II
(1931), P. 44-51.Austriacii i Rusii uniti ataca pe Turd. Se indica cu detalii
efectivul celor trei armate i pozitia lor. Interesanta gravura lui Petrich re-
prezentând BAtalia dela Focsatti"si planul situatiei trupelor la r August r789.
Se d'A i bibliografia : hàri, gravuri, albume. C. Grecescu
126. Bopa L. T., Paza marginii, cdpitdniile de margine de pe Nistru, Ciuhur,
spre raiaua Tighinei yi Bugeac, Chisingu, 1932, 22 p., f. pr. Studiu asupra
organizarii pazei granitelor Moldovei pana la sfarsitul veacului al XVIII-lea
bazat iu parte pe material inedit din arhivele din Chisinau. P. P. P.
127. Cantea D., Major, Judeful Putna din punct de vedere nzilitar, in Mil-
covia, II (1931), p. 173-185. Judetul Putna nu poate fi o individualitate teri-
toriala din punct de vedere militar. El se incadreazi. intr'o regiune cu rnult mai
intinsa : Carpatii la Vest, Trotusul la Nord, Prutul la Est i o linie trecand
la Nord de orasele Ramnicu-Sdrat si Braila, la Sud. Se amintesc cateva ex-
peditii ale domnilor moldoveni. Afirmatii gresite cu privire la expeditiile lui Petru
Rare§ in Transilvania si la construirea cetatilor din Tara Romaneasca de &are
Stefan cel Mare. G. Grecescu
128. Nistor I. I., Un roman iscoadd la 1683 in tabdra regelui SobiesIzi la Viena,
Bucuresti, 1931, 19 p.+I pl., 20 lei (extras din Acad. Rom., Mem. Sec. Isl.,
s. III, torn. XII (1931) .Interesante consideratii asupra participarii Romanilor
www.dacoromanica.ro
la asediul Vienei dupa Ziarul" lui Diakowski, care pomeneste convorbirea is-
coadei romanesti en Sobieski. P. P P
129. PéUn, Général, Le drame roumain, 1916-1918, cu o prefata de gene-
ralul Weygand, Paris, Payot, 254 p. i 7 crochiuri, 16 fr., in Collection de me-
moires, etudes et documents Pour servir a l'histoire de la guerre mondiale. Studiu
bogat in fapte miitare, la a caror desfasurare autorul a fost partasi. Docu-
mentele pe care se intemeiaza, inedite. Stilul distins. Batälia dela Bueuresti
parasirea Capita lei isi are deacum scrisa istoria. Se va recenza. D. Bodin
130. Postelnicesen C., Lt.-Col., Prunaru, Bueuresti, 1931, 51 p., cu mai multe
fotografii i schite de Stoica, i cu o caracterizare a Sufletului Ostasului" de
C. Bacalbasa, 8 p., f. pr. E vorba de sarja dela 15/28 Noernvrie 1916. Autorul
cauta. sa redea o icoana credincioasa a celor petreeute", avand ca indreptar
ceeace personal" a vazut luand parte la acest act de bravura. D. Bodin
131. Rosetti R., general, Arbaletele dela Muzeul militar national, Cluj, 193r,
12 p., f. pr., (extras din Inchinare lui N. lorga).
132. Rosetti R., general, Evolutia mijloacelor .,si a chipului de fdptuire a rdz-
boiului dela moartea lui Stefan-cel-Mare pdnd la acea a lui Matei Basarab. III,
Tactica, Bucuresti, 1931, 59 p., 50 lei, (extras din Acad. Rom., Mem. Sect.
Ist., III, t. XII). Continuare a importantelor studii ale autorului asupra
istoriei armatei romane. Studiul se ocupa in special cu bataliile lui Petru
Rares si ale lui Mihai Viteazul. Interesante consideratii asupra sehimba-
rilor de tacticá fata de epoca lui Stefan cel Mare, datorite predominarii
armelor de foe. P. P. P.
133. Rosetli R., general, Evolulia mijloacelor ci a chipului de feiptuire a
rdzboiului dela moartea mui Stefan cel Mare pánd la acea a lji Matei Basarab.
IV. Fortilicatiunea, Bucuresti, 1932, 43 p., 40 lei, in Acad. Rom., Ment. Sect.
Ist., ser. III, tom. XII. Continuare la studiile de istorie militara ale auto-
rului. Dupa o introducere cu consideratii generale asupra eetatilor (si mana-
stirilor intarite, Oland, etc.) din secolele al XVI-lea si al XVII-lea, urmeazä
studiul asediilor de cetati din aceasta epoca. P. P. P.
Vezi si No. 43, 91, 152.
9. ISTORIA BISERICII
134. Bobulesen C., 0 viald trditd, viata de paradise, Chisinau, 1932, 166 p.,
f. pr. Date ce privesc in special paraclisele din orasul Iai, cu multe ama-
nunte pitoresti, mai ales in cele doul. capitole dintai despre Biserica domneascd
de pe poartd, cu vederea ei din 1782 dupd o pecetie (p. 35) si Biserica despre
Doamna, ambele in cuprinsul curtii domnesti. Sub cea dintai se afla inchisoarea
domneasca. P. P. P.
135. Buzild st., Documente bisericegi, in Arh. Sornevind, (1931), no. 15,
p. 15-53. Documente privitoare la istoria bIsericii romanesti din partile Nasau-
dului in anii 1797-1835. P. P. P.
136. Colin Emil, Contributii la un istoric al meindstirii Mira, in Milcovia, II
(1931), p. 214-236.--Hotarul mosiei Odobesti, intemeierea manastirei i origina
numelui, fapte istorice petrecute la Mira, inchinarea la Vatoped a tn-rii Mira si
cresterea mosiei manhstiresti. C. Grecescu
137. Crfielun I., Stiri despre episcopii Ioan Cernea al Vadului, Teodor
al Vdrsetului ,si Sava al Indului la cronicarul ardelean Stefan Szamoskozy, Cluj,
1931, 4 P. (extras din Inchinare lui N. Iorga).
www.dacoromanica.ro
1STORIA ARTELOR 323
238. Filitti I. C., Biserici >ci ctitori, Bucuresti, 1932, 48 p., f. pr., (extras
din Biserica Ortodoxd Romdnd, 1932). Note istorice i genealogice, dupa ma-
terial in parte inedit asupra fundatiilor bisericesti si a ctitorilor lor. Sunt stu-
diate 43 de biserici i manastiri din Tara Romaneasca. P. P. P.
139. Georgian C. Parafil, Cdteva documente privitoare a mdndstirile ro-
mdne§li, in Rev. 1st., XVII (1931), p. 285-293.Acte privitoare la schiturile
dispärute Varful Pietrei i Apsoara. De revizuit lectura din doc. 6 si 7 ; sa Ii
se dea pecetluituri trei poli dela vistiria domneasca". C. Grecescu
140. Iorga N., InscriPlia dela Maxineni, in Bul. Com. Mon. Ist., XXIV
(19311, D. 31-32.
141. Iorga N., 0 singhelie a episcopului de Buzdu Costandie Filiti, in Rev.
Ist., XVII (2932), p. 303. Episcopul de Buzau recomanda preotilor sa faca
serviciul religios de spovedanie fara a pretinde vreo plata. C. Grecescu
142. Pficlisanu Z., Cdteva contributii la istoria mdndstirii din Perii Ma-
ramure,sului, in Inchinare lui N. lorga, Cluj, 1931, p. 333-335.
143. PArvulescu M. A,. Mdniistirea Hoidrani, in Arh. Olteniei, X (1931), P.
304-309. Cateva informatii noi cu privire la aceasta manastire zidità la 1588
de Mitrea Vornicul 8i reparata la 1708 de Matei Palcoianu vel capitan. C. Grecescu
144. Bell S., Lupta Ronuinilor din Suceava cu stdpdnirea austriacd pentru
conservarea monumentelor religioase istorice din acest ora §. in anii 1791 x794,
in Inchinare lui N. Ioyga, Cluj, 1931, p. 360-372.
245. Tomeseu C. N., Dilerite ,stiri din arhiva Consiliului eparhial Chi§indu,
in Arh. .Basarabiei, III (1931), P. 231-244. Date diverse privitoare la biserica
din Principate i Basarabia indeosebi intro 1808-1810 ; infiintarea unei noi
eparhii pentru Armeni, Hahiceavna-Basarabeana, in Rusia, la 1830. C. Grecescu
146. Tomescu C. N., Stiri catagrafice din biserica Moldova In 1809, in
Arh. Basarabiei, III (1931), p. 73-90. Catagrafia manastirilor, schiturilor si
calugarilor scutiti din eparhia Husilor si a Rornanului la 1809. C. Grecescu
147. Ungureanu G., Mdndstirea Hangu sau Buhalnifa, schild istoricd,
Iasi, 1931, 40 p., 6o lei.
248. Viirtosu I., Din trecutul bisericii brdilene, in Analele Brdilei, II (i931),
710. 2, p. xo.
149. Visarion, Episeopul Hotinului, Insemndyi de nume, date i corespon-
del* pentru monograliile mondstirilor din episcopia Hotinului, in Arh. Basarabiei,
III (i9.p), p. 145-148.Inseinnari spicuite din corespondente privitoare la
conducbtorii manbstirilor Chlarasanca, Curchi, Dobrusa, Ilancu, Japca i ai
schiturilor Cosauti i Rughi intre anii 1806-1897. C. Grecescu
Vezi i No, 72, 152, 254, 155, 157, 159, 162-165, 272.
10. ISTORIA ARTELOR
150. Bals Gh., Grinda i arcul, in Bul. Com. Mon. Ist., XXIV (1931,)
p. 66-69.Bisericile de lemn din tara noastra imita in elementele lor arhitec-
tonice tehnica lucrarii in zid i nu Myers, ceiace arata ca. bisericile de zid sunt
la noi anterioare celor de lemn. P. P. P.
151. Bals G., Pietre uitate, in Inchinare lui N. lorga, Cluj, 1931, p. 24-27.
Studiu asupra pietrelor pe care se tinea jhratecul pentru arderea tarnaiei, o Ca-
racteristica a unor biserici moldovene. P. P. P.
www.dacoromanica.ro
152. Bal§ St. IL, 0 biseried fortilicatd in Ia,ci : S/. Loan Botezdtorul, in
Inchinare lui N. Iorga, Cluj, 1931, p. 28-37.
153. Ba§tureseu Cornelia, Considerafii asupra artei bizantine, in legdturd
cu expozifia internafionald din Paris 1931, Bucuresti, 1932, 40 p.+XXI plan§e,
I. pr., (extras din Buletinul Societdtii Numisntatice Romdne, XXVXXVI,
1930-3i). Lucrarea cuprinde i consideratii asupra nunismaticei bizantine,
precum §i asupra influentelor bizantine in arta romaneascb. P. P. P.
154. Bodin D., .Mdndstirea domneascd dela Strehaia, in Secolul, I (1931), no.
13, p. 7, cu douà reproduceri fotografice. Se infati§eaza. starea actualb a acestui
laca§i de inchinare §i se di.. traducerea descrierii gent.' de Paul de Alep care
a trecut cu parintele sin, Patriarhul Macarie de Antiohia, pe ad, la 20 Iulie
1657 dup. The Travels of Macarius Patriavh of Antioch, ed. Belfour, London,
1829. Comparatie in detrimentul starii actuale. C. Grecescu
155. Briituleseu V., .1144ndstirea Valea din yudeful Muscel, o ctitorie necu-
noscutd a lui Radu Paisie, in Bul. Com. Mon. lit., XXIV (1931), p. 11-19,
cu ii figuri.
156. Constantineseu-Ia§i P., Douci noi Panaghiarion", in Revista Criticci,
VI (1932), p. 3o-37.Cu patru ilustratii.
157. Driighiceanu V., 0 ctitorie brcincoveneascci dispdrutd biserica sl. loan
Grecesc din Bucuresti, in Inchinare lid N lorga, Cluj, 1931, p. 138-142.-
158. Filov B., Die Erlorschung der altbulgarischen Kunst seit 1914, in
Zeitschr. für slav. Philologie, VIII (1931), p. 131-143. Folositoare bibliogra-
fie critica a studiilor asupra istoriei artelor in Bulgaria. P. P. P.
159. Floreseu G. D., Schitul Lespezi, in Inchinare lui N. Iorga, Cluj, 1931,
p. 166-174.
16o. Gheorghian Cornelia, Cate ceva despre Epaminonda Bucevschi, in
Fdt-Frumos, VI (1931), p. 8-12.
161. Ghika-Budesti N., Inrduririle reciproce intre arhitectura din Muntenia
cea din Moldova, in Inchinare lui N. lorga, Cluj, 1931, p. 175-188.
162. Ioneseu Gr., Biserica din Cdlinesti-Prahova, in Bul. Com. Mon. Ist.,
XXIV (1931), p. 82-86.
163. Iorga N., Bisericile din Trotus, in But. Corn. Mon. Ist., XXIV (z931),
P. 79-81.
164. lorga N., Biserica din Verbila, in Bul. Corn. Mon. Ist., XXIV (1931),
P. 25-28, CU 7 figuri.
165. Iorga N., Biserica doamnei Ecaterina, in Bul. Com. Mon. Ist., XXIV
(1931), p. 38-39.E vorba de biserica din Slatioara cladita de Ecaterina doamna
lui Alexandru voda Mircea. - P. P. P.
166. Mu0ea I., La peinture SW' verre chez les Rournains de Transylvanie, in
Art. Populaire. Travaux artistique. p. 113-116.
167. Nicolaeseu Stolen, Crucea lui Stroe vet vistier Leurdeanal dela nseinds-
tirea Vieros, din 1642, in Rev. soc. Tinerimea Rorndnd, XLIX (1931), p.
21-23, cu doua fotografii.Crucea, care are o real. valoare artistica, a fost
donata de Stroe Leurdeanul manastirii Viero§ la 1642. Acum se dia. intr'o bise-
rica din Si§tov in Bulgaria. P. P. P.
x68. Opreseu G., Lecfia de deschidere a cursului de istoria artei, in Inchinare
lui N. Iorga, Cluj, 1931, p. 308-319. Cuprinde interesante consideratii de me-
toda §i asupra studiului artei romane§ti. P. P. P.
www.dacoromanica.ro
ISTORIA LITERATURII 327
169. Petranu C., Monumentele istorice ale judefului Bihar, I, Bisericile

de lemn (The Wooden churches in the country of Bihor-Roumania), Sibiiu, Krafft
et Drotleff, 193i, 70 p.+124 planse, f. pr. Eleganta i ingrijita publicatie
cu introducere In limba romana i engleza. Bihorul cuprinde 150 de bise-
rid de lemn, pe care autorul. le studiaza in legatura cu concluziile lui Strzy-
gowski si ale scoalei lui asupra arhitecturii In lemn In rasaritul Europei. Ele-
mentul principal al bisericilor de lemn din Bihor : turnul cu galerie, cu patru
turnulete anexe i cu coif piramidal e de origine apuseana, luat probabil de
noi dela Sasi. Cele mai vechi biserici de lemn sunt din veacul al XVII-lea.
Reproducerile fotografice (vederi ale biseridlor, sculpturi In lenan, picturi, re-
leveuri de planuri) foarte fruraos executate. P. P. P.
170. Petranu C., Originea turnurilor bisericilor de lemn din Ardeal, in mizchi-
mare lui N . Iorga, Cluj, 1931, p. 336-342.
171. Soeoleseu T. T., Arhitectura romdneascd. Cdteva note, in Inchinare lui
N. Iorga, Cluj, 1931, p. 396-397.
172. $teifineseu I. D., Monuments d'art chrétien trouves en Roumanie, Bru-
xelles, 1931, 42 p. +30 planse, f. pr., (extras din Byzantion, VI (1931).Au-
torul studiaza mai multe obiecte de arta bisericeasca din Romania de caraeter
si din epoci diferite : candele crestine primitive, panaghiare, legaturi de cbrti,
crud de lemn, broderii, icoane, prezentand astfel un material artistic nou, care
nu fusese inca pus la dispozitia istoricilor de arta. P. P. P.
173. Tafrali 0., Muzeul de antichitdfi din Icqi, in Revista Criticd, VI
(1932), p. 39-52.Descriere a colectiilor.
174. Teodoru H., Contratorli la o bisericd munteneascd din secolul al XV I-lea,
in Inchinare lui N. lorga, Cluj, 1931, p. 398-401. Urmele vechilor contraforti
ai altarului bisericii Curtea veche din Bucuresti s'au gasit in sapaturile facute
cu ocazia restaurdrii bisericii. Acest element arhitectonic este o influenta mol-
do.veneascd. P. P. P.
175. Tzigara-Samureas Al., L'art paysan en Roumanie, in Art Populaire
Travaux artistique, t. I, p. 122-125.
176. V iitiqunu V., Contribufie la cunoagerea bisencilor de lenzn din Mol-
dova, in Inchinare lui N. Jorge, Cluj, 1931, p. 402-419.
177. Wratislaw -Mitrovie Liudmila et N. Okunev, La Dornzition de la Sainte
Vierge dans la peinture mddievale ortodoxe, In Byzantinoslavica, Praga, III-1 (1931),
p. 134-180.Excelent5. monografie incadrand in ea si materialul romanesc dela
mandstirea Curtea de Arges, p. 164-165, 169. Al. David
178. :* Art Populaire. Travaux artistiques et scientiliques du I-er congres
international des arts populaires, Prague, 1928, t. III, Paris, 1931, introduc-
tion par Henri Focillon.Sunt adunate in cloud volume, dezbaterile primului
congres international de arta populard, precum i numeroase planse infatisand ti-
puri populare i modele de industrie casnica. Romania a fost reprezentata la acest
congres prin d-nii I. Muslea, Artur Gorovei, A. Tzigara Samurcas, Tiberiu Bre-
diceanu 0 Emil Riegler. Al. Jordan
11. ISTORIA LITERATURII

Texte si studii
179. Di-tinsel T. Pr., Vechi texte bogomilice gdsite prin Oltenia, in Arhiv.
Olteniei. X (1931), p. ao7-a2i.Publica 0 serie de texte vechi pretinse bogomilice.
www.dacoromanica.ro
328 NOME SIBLIOGRAFICE
Istoria slantului Gheorghe ; Minunea slantului marelui Mucenic Gheorghe, pur-

tdtorul de biruinld, pentru tata impdratului ; Ceildtoria Maicii Domnului la Iad ;
Visul Maicii Domnului ; Avestifa, aripa Satanei, nu stint bogomilice. (Vezi N.
Cartojan, Cdrfile populare in literatura romdnd, I, Bucuresti, 1929). Al. David
180. Bertont Giulio, Versioni italiane di scrittori romeni, in Archivum ro-
manicum, vol. XV (1932), p. 598-603.--Dare de seama despre traducerile in ita-
lieneste a operelor lui M. Eminescu, Caragiale, Bratescu-Voinesti, L. Rebreanu,
I. Creanga, D. Zamfirescu si I. Aggrbiceanu. Al. David
18i. BrAtuleseu V., Un fragment din psalmul 88 dintr'o psaltire slavo-
romdnd necunoscutd, in Inchinare lui N. Iorga, Cluj, 1931, p. 58-62.
182. Breazu I., Dora d'Istria 0 Edgar Quinet, in Inchinare lui N. Iorga,
Cluj, 1931, p. 63-72. Studiu bazat pe corespondenta ineditd a celor doi scrii-
tori, descoperita de autor la Biblioteca National& din Paris. P. P. P.
183. Caraeostea IL, Un izvor preromantic al mi Asaki, in Inchinare lui
N. lorga, Cluj, 1931, p. 108-112. Die Schilfahrt poezie de Gessner, scriitor
german din sec. al XVIII-lea este imitatg de Asaki in poezia sa Cdldtoria
Dalnei. P. P. P.
184. Goga Octavian, Junimea §i Iacob Negruzzi, elogiu rostit la Academia
Romana, in Gdndirea, XII (1932), p. 1-5.Privire sintetica asupra infaptuirilor
datorite lui Iacob Negruzzi in trecutul nostru cultural si cuvinte simtite cu pri-
lejul sgrbatoririi batranului lupfator la Academia româng, la implinirea a noukzeci
de ani de vial:6.. D. Bodin
185. Munteano IL, Un chantre moldave de l'dme sensible, in Revue de lit-
térature comparée, XI (193* I). 473-474. Note despre Costache Conachi bazate
pe studiu. d-lui Drouhet publicat in Viala Romineascd, 1930. P. P. P.
186. Petreseu Valerian, Mihai Eminescu ii marea, in Analele Dobrogei, XII
(1931), p. 269-283.
187. Poe(ii Z. A. Araia sl T. Caciona, Original si transpunere in limba
literara, (Bucuresti), Editura Societatii cultural-nationale Apostol Margarit",
1932, XXI+137 p. in Biblioteca nalionald a Aromdnilor, publicata de Tache Pa-
pahagi, vol. II) .D. Papahagi continua, cu acelasi zel i devotament, publicarea
in volume portative a operelor risipite in reviste sau inedite ale compatriotilor
sai, atat de putin sau de loc cunoscute de publicul romgnesc. Prezentul volum
urmeazk dupa editia poeziilor lui Nusi Tulliu, 1926. Ca i in volumul prece-
dent, textul in dialect e intovarasit, pagina cu paging, de transpunerea In limba
literara, datoritk d-lui Papahagi. Textul e precedat de o prefata lkmuritoare,
cu observatii pretioase asupra limbii, i de mi glosar ce va fi consultat cu lobos.
In rezumat, o publicatie folositoare, ce face cinste societatei Apostol Mar-
garit". A. R.
188. Pompeiu D., Din hdrtii vechi : Asachi i firea limbei noastre, in In-
chinare lui N. lorga, Cluj, 1931, p. 343-344.Interesant raport din 1833 al lui
Asaki, in care combate gramatica lui G. Seulescu, respinggnd exageratiile lati-
niste, i afirmând cà gramatica trebue sã porneasca dela studiul limbii vii.
P. P. P.
189. Predescu L., Din istoria literaturii ronidne : Radu si erban Gre-
ceanu (cam 1650-1714?), in Arhiva, XXXVIII (1931), p. 278-286.Autorul
nu cunoaste Slujbele S-tei Paraschiva celei Noud ,si a S-tului Grigorie Decapo-
titul", Bucuresti, 1692 I Evanghelia greco-romeind", Bucuresti, 1693, tiparite
prin ingrijirea lui Serban Greceanu logofgt care a scris i prefetele (I. Bianu si
www.dacoromanica.ro
CULTURALE VARIA 329
N. Hodos, Bibliografia romdneascd veche, I, Bucuresti, 19o3, p. 326-335). Apoi

stihuri" stia sa compuna nu numai Radu (p. 286), ci si Serban Greceanu (vezi
Bianu §i. Hodos, op. cit., p. 331). Mineiul din 1698 Buzau (descris de Bianu
Hodos, op. cit., p. 365-369) a fost tradus in mare parte de Radu Greceanu (Bianu
si Hodos, op. cit., 368). Al. David
190. Prieopio Mihail I., Tiganiada. hA Budai-Deleanu. Poemd eroi-comicd
in 12 canteiri, in Analele Dobyogei, anul XII (1931), p. 63-208.-0 noud editie
mutilata si, deci, inutilizabila din punct de vedere tiinific. Al. David
292. Puseariu S., Istoria literalurei romdne, epoca veclze, editia a doua,
Sibiu, Krafft et Drotleff, I930, p. 263. (Recenzie critica. de Al. Rosetti, in Grai
s,i suflet, V (1931), p. 198-202, a paginilor consacrate descrierei stadiului de evo-
lutie al limbei romane in sec. al XVI-lea i evenimentelor culturale din aceasta
epoch.). D. Bodin
192. Easel' I. M., Eminescu ci Theophil Gautier, Sdrmanul Dionis fi Ce-
cant, in Indreptar, I (1930), (aparut in 1931), no. 12, p. 11-16. Autorul pu-
blica un nou fragment din studiul salt de literatura comparata asupra influentei
franceze in opera lui Eminescu, influenta care apare acum mult mai adanca
si mai variata, decat ne-am fi asteptat. P. P. P.
193. Sergeseu P., Scrisori inedite ale lui V. Alecsandri fi Obedenaru, in
Inchinare lui N . Iorga, Cluj, 1931, p. 382-387. Scrisori inedite ad.resate de cei
doi scriitori romani in 1878-1882 catre poetul catalan Alberto de Quintana.
P. P. P.
294. Solomon C., Biblia dela Bucure0i (r6S,` ), Contribufiuni noud istorico-
literare, Tecuciu, 1932, 48 p., f. pr. Milescu nu a contribuit cu nimic la Biblia
lui Serban. Traducerea lui anterioara n'a fost utilizata. Autorul a gasit un exem-
plar al Bibliei cu o varianta a epilogului in care e pomenit originalul grecesc :
Biblia dela Francfurt. Primele exemplare au esit de la tipar inainte de moartea
lui Serban, iar restul u zile dupa moartea lui. P. P. P.
195. Toroutiu I. E., Ieneichild Vdcdrescu fi Goethe, in Fdt-Frumos, VI
(1931), p. aoo-2o4.Autorul arata ci. poezia lui Ienachità Vhcarescu, Inteo
grddind", nu e nici copiata, nici inspirata. micar, dupà poezia Gefunden" a lui
Goethe, dui:4 cum afirma tori istoricii nostri literari, deoarece Vdcarescu a
murit la i800, iar Goethe si-a scris poezia despre care este vorba abia la 1825.
D. Toroutiu dovedeste apoi ca. poezia lui Vicarescu îi are origina in poeziile po-
pulare romanesti. Lucian Predescu
12. CULTURALE VARIA

&oaf& presd, retail culturale
296. Angeleseu C., Contributii la istoria invdfcimdntului, in Revista generald
invdfdmeintului, XX (1932), p. 31-35. Informatii noi cu privire la studentii
romani din Paris : Manolache Filipescu, Dumitru Filipescu, Joan Al. Filipescu
si Constantin Filipescu, care si-au desavarsit studiile in capitala Frantei intre
anii 1820 §i 2840. D. Bodin
197. Bermati Nando, II bilancio" culturale romeno in Italia, in La Ras-
segna italo-romena, Milano, XI, no. 12, p. 9-II.Scurta dare de seama despre
traducerile din autorii romani in italieneste (33 volume), despre articolele de
reviste, ziare i despre conferintele in legatura cu cultura romaneasca, aparute
in Italia, prin staruinta profesorului Claudiu Isopescu. A. P. Todor
www.dacoromanica.ro
198. Berde Maria, Kepek az erdelki magyar irodalombdl (Icoane din lite-
ratura ardeleanA maghiara), in Erdelyi Helikon, IV, p. 396-400. Dare de seama
si rectificari la studiul lui I. Chinezn, Aspecte din literature maghiard ardeleanci.
A. P. Todor
199. Beza Mareu, Shakespeare in Roumania, London, 1931, VII+56 p.+15
planse.Studiu asupra traducerilor oi reprezentarilor pieselor lui Shakespeare
in Romania, insotit de 15 planse fotografice din diferite scene shakesperiene
precum i a diferitelor interpreti romani. Al. Iordan
200. Bulat T. G., Farmacisti medici Ia inceputul veacului XIX in fdrile
romdne, in Arh. Basarabiei, IV (1932), p. 1-18.
201. Mina Al., Criza culturii romdnesti, extras din Datina, IX (1931), 16 p.,
10 lei, cu o prefate de Tudor Vianu.Studiul are urmatoarele capitole : i. Criza
culturii europene 1 i criza culturii romanesti ; 2. Aspectele fundamentale ale
crizei culturii europene ; 3. Refractia crizei culturii europene prin mediul ro-
manesc ; 4. Aspectul specific al crizei culturii romanesti si 5. Criza nationall.
si europeana a culturii romanesti. Perspective. Concluziile autorului indeamna
cultura noastra spre nalionalizare. Fiindca numai in acest fel se construeste
o culture' romaneasca pe baze de organicism evolutionist cu perspective de mai
adancl. originalizare" (p. 13). Studiu temeinic si cu vederi drepte. D. Bodin
202. Dimitreseu I. M., Trei indrunidtori ai viefii culturale locfenene, in
Milcovia, II (1931), p. 136-143.- Se evocà figurile a trei indrumatori ai vietii
culturale focsenene artistul Ion Lupescu, profesorul D. P. Caian i maestrul
Lucio Vecchi. C. Grecescu
203. Gane I. M., Gazeta Sciteanului" (1884-1904), in Milcovia, II (193x),
p. 208-213. Interneierea revistei, colaboratorii si opera de luminare a sa-
telor. C. Grecescu
204. Lupas I., Rotel tiparului in pregdtirea unitdfii nafionale, in Alma-
nahul graficei romdne, Craiova, 1931, p. 86-95.
205: -11loiseseu I. Gh., Istoria scoalelor din Vdlenii de Munte, 1831-1931,
Valenii de Munte, 1931, 184 p. i VIII planse, 120 lei.Temeinicd monografie,
folosincl un bogat material documentar inedit dela Arhivele Statului si din lo-
calitate. Se cerceteaza in mod ameinuntit istoria scoalei de baeti, incepand
din 1831 si a celei de fete, intemeiata in 1860. Se adaoga biografiile a zece
dascali din Valeni ; o mentiune specialA nierite biografia lui Than Gherasim
Gorjanu, tip reprezentativ al dascalului luminat si patriot din prima jumätate
a veacului trecut, precum i aceia a lui David Almasanu. Lucrarea d-lui Moi-
sescu ar fi de dorit sd alba cat mai multi imitatori. C. C. G.
206. Nistor I. I., Opera istoricd a d-lui Nicolae .Torga, in Acad. Rom., Mem.
Secf. 1st., s. III, tom. XII (1931), p. 45-54. Trecere in revista apologeticA,
a activitatii d-lui N. Iorga in diferitele domenii ale istoriei. C. Grecescu
207. Panaiteseu P. P., Peeve Movild, ctitor al tipografiilor romoine din
veacul XVII, in Almanahul graficei ronuine, Craiova, 1931, p. 116-120.
208. Popeseu M., Contribufiuni la istoricul scoalelor publice din Focsanii
moldoveni si munteni, in Milcovia, II (1931), p. 108-124. Interesant istoric
al infiintarii scolii de stat din rocsanii moldoveni §i munteni, cu programa
analitice si primele serif de absolventi. Aminteste si de scolile particulare ale
diferitilor dascali, sau de cele cu limba de predare greaca, germane, fren-
ceze.. C. Grecescu
www.dacoromanica.ro
ISTORIA LIMBII 331
2o9. Popeseu-Spineni M., Institulii de inaltd culturd, Valenii de Munte, 1932,

IV+ 208 p. i un indice, 120 lei. Se infatiseaza invatamantu1 superior din Mun-
tenia (1679-1930), Moldova (1562-193o), Ardeal (1581-1930) I Bucovina
(1849-1930). 0 lucrare ce ne lipsia pana acum si se poate consulta cu lobos.
D. Bodin
210. Puseariu S., Calendars si almanahuri, in A lmanahul graficei ro-
mdne, Craiova, 1931, p. 95-108.
211. Miduleseu-Rilmnie I., Liga Culturald, seclia Focsani, viala si activi-
fatea ei, in Milcovia, II (1931), p. 52-67. Istoricul Ligii Culturale, sectia Foc-
sani, activitatea i conducatorii acestei secii. C. Grecescu
212. Romansky St., Ho aeropunra isa Oxpiurb npem 19 Mtn, recenzie several
in Mane lotion! Hperirem, VII i (1931), p. 143 143, a articolelor publicate de V.
Christu sub titlul : Ohrida in secolul al XI X-lea din punct de vedere istoric si
cultural (v. Graiul Romdnesc, IV (1930), no. 6-8). Desigur ch. Ohrida nu poate
fi numita vechea estate aromdneascd, dar este tot asa de greu de admis afirmatia
recenientului cá refugia-0.i inoscopoleni stint primii Aromhni asezati in Ohrida ;
lucrul acesta ramhne a fi dovedit. Violentele de limbaj la adresa autorului
ori care ar fi scaderile sale in informatiune i inetodà sunt totusi inadmisibile
intr'o critica stiintifica. Mai surprinzatoare Inca, ne apare esirea d-lui Romansky
impotriva intelectualitatii romanesti in genere. Nu putem sd nu exprimam re-
gretul nostru de a vedea pe invatatul profesor bulgar, fachnd exercitiul unui
stil care nu e indicat intr'o lucrare de stiinta. V. Papacostea
13. ISTORIA LIM BII
213. Armeanea Ernest, Vasile Golosi, colaborator la Dictionarul de Buda

din 1812, In Societatea de mdine, IX (1932), no. I, p. 14.
214. Bereehet Gr. St., Insportanla insenzncirilor slavo-romdne de pe tnanus-
crisele vechi, Arhiva, XXXVIII (1931), P. 449-458. Publich. ii insemnari (text
slay i traducere romaneasca), incepind en anul 1475. A . R.
215. Capidan Th., Fdrserolii, studiu linguistic asupra Romdnilor din Al-
bania, Bucuresti, Cartea Româneascd, 1931, zio p., f. pr., (extr. din Daco-
romania, VI).Cercetare la fata locului, Mouth de un cercetator competent.
Partea I-a cuprinde descrierea chlatoriei in Albania (vara 1928), cu amanunte
asupra conditfflor de viath ale Romanilor ; partea a doua e consacratã studiului
limbei Romhnilor din Albania. Autorul publica o serie de texte orale, culese la
fata. locului, intovarasite de un expozeu descriptiv, fdcut In baza acestui mate-
rial, al foneticei i morfologiei acestui grai ; un indice de cuvinte inchide acest
volum ce contine o pretioasa documentare tiintifica. A . R.
216. CrAnjalii D., Despre numele cdtorva orase ntacedonene" de St. Ro-
mansky, in Arhiva, XXXVIII (i93r), p. 5II-517.. Prezinta etimologiile propuse
de St. Romansky (in maiterionclin uperacm, V si VI), pentru Solung (din gre-
ceste), Ohiridd, Bitolja, Skopje (din slava). A. R.
217. Gazdaru D., Linsba romdnd in opera unui poliglot spaniol din secolul
XVIII In Arhiva, XXXVIII (1931), P. 484-499.Extrase din opera abatelui
Lorenzo Hervas (1735-1809), privitoare la limba romana. A . R.
218. Gibleeseu T., Cercetdri asupra graiului din Gorj, in Grai si sullet, V
(1931), p. 64-124.In introducere,- note de etnografie i folklor local. A. R.
www.dacoromanica.ro
219. Holban Th., Intluenle ronicine0i in limba polond, in Arhiva, XXXVIII

(1931), p. 26I-277.Insirare a termenilor imprumutati dela pdstorii romani, cu o
introducere ce vddeste neindemanarea autorului in expunerea ideilor. Observatiile
dela p. 274, privitoare la particularitAtile fonetice ale acestor cuvinte, probeazd
o totalg lipsd de pregatire : situatia consoanelor inaintea vocalelor moi ( ?)
din limbo, romand veche Inca nu e stabilità ( ?) in filologia noastrd". Despre
rotacism, ni se spune cd acest fenomen a fost general (sic) in limba romand".
I
Cele mai vechi texte scrise romaneste" ar data din secolul al XIV-lea ! A. R.
220. Iorga N., Note din Topeltin, in Rev. 1st., XVII (1931), p. 283-285.
Se relevâ fapte importante notate de Toppeltin in cartea sa i trecute cu ve-
derea de istorici : explicatia numelui Secuilor, despre limba romdnd i literele
ei, s. a. C. Grecescu
221. Papa st., Studii de onomasticd. 1, Circulatia numelui de botez In
Tara Oltului, Brasov, 1931, p. 27 (extras din Tara Bdrsei, 1931). Obser-
vatii pretioase asupra variatiilor numelor de botez, in rdstimpul dintre 1680
si 1789, in cornunele Corbi, Porumbacul de jos i de sus, Sdrata i Ucea de
sus, din Tara Oltului. Populatia acestor sate constituia, pe vremuri, o unitate.
Cu cat populatia unei localitati este mai recluse; numeric, cu atat varietatea
numelor de botez, in raport cu numárul indivizilor care le poartd, este mai
mare", si hivers cu cat un nucleu social numard mai multi indivizi, cu atata
se repeta mai des acelasi nume". Autorul observe.' ca secolul al XVIII-lea...
inseamng o transformare aproape radicald a listei numelor proprii". Nume ca
Aldea, Barb, Bdrbat, Bdrsul, Brate, Bunea, Coman, Comfa, Dan, etc., dispar,
si sunt inlocuite cu nume ca Adam, Alexandra, Anghel, Anton, Avram, etc.
Influenta literaturei religioase asupra alegerei acestor nume este evidentd. Amin-
tesc cu acest prilej ca d. Iorga a explicat mai demult anumite fapte ale Voe-
vozilor Tani Romanesti prin influenta literaturei contemporane : romanul Varlaam
§i Ioasaf a inraurit pe Neagoe Voclà, dupg cum, mai tarziu, Mihai-Viteazul a fost
influentat de lectura Alexandriei (v. N. large, Faze sulletuti ii cdrti representative
la Romdni, cu speciald privire la legdturile Alexandriei" cu Mihai Viteazul, Bu-
curesti, 1915, in An. Acad. Rom., Mem. Sec. Ist., s. II-a, t. XXXVII). A. R.
222. Pupariu S., Despre neologisme, in Inclzinare lui N. Iorga, Cluj,
1931, P. 345-359. Studiu privitor la introducerea neologismelor in limba ro-
mamd in diferite epoci si sub diferite influente culturale si la reactia impotriva
neologismelor. P. P. P.
223. Stefilneseu Margareta, Urme de limbd romdneascii in documentele ro-
rndno-slave (moldo- i valaho-slave) din sec. XIV Si XV-lea [sic I], Iai, Presa
Bung, 1932, 36 p., (extr. din Arhiva, XXXVIII, (1931), p. 609-642).--Releveu util,
dar incomplet, desi autoarea si-a propus se' implineascg aceastg lipsh prin pre-
zenta lucrare (pand acum, nimeni n'a cdutat sd scoatg din documentele slavo-
romane din sec. XIV si XV-lea [sic !3 toate fenomenele de limbd romaneascd
care se gdsesc in ele", p. 6). .Se studiazg in mod succesiv faptele ce intere-
seazd morfologia, fonetica i sintaxa. Cateva observatii : la p. 18 se omit for-
mele de genit. -dat. fem. Kobdliei, Zldtdronyi, Laegiei, etc., din Doc. lui tetan
cel Mare, ed. I. Bogdan (I, 122-123, 120, 126, etc.) ; p. 21 : in Deochiati
noteazd pe ya, nu pe ea; p. 27 : expozeul privitor la constructiile cu po, ce
ar imita constructiile romanesti cu pre, e gresit. D. S. Pupariu a combatut en-
plicatia aceasta, propusa de I. Barbulescu, cu argurnente decisive (Dacoromania,
II, p. 572 si urm.). E vorba, deci, de constructii prepozitionale cu dativul sau
www.dacoromanica.ro
DEMOGRAFIE, ETNOGRAFIE 1 FOLKLOR 333
acuzativul, obi§nuite in textele v. slave 0 in documentele noastre slavone§ti (cf.

pital po bralijam a intrebat pe frati", etc., G. Ghibanescu, Slovar slavo-romdn,
Iasi, 1911). La p. 29 se dal o enumerare, In ordine alfabetica, a numelor die-
cilor care au scris textele cercetate, iar formele relevate sunt in0rate in dreptul
fiecdrui nume. Ar fi fost mai util ca intreg metrialul sa fie clasat pe localitati,
pentru ca criteriul geografic explica repartitia pe teren a faptelor de limba,
sa se indice, in dreptul fiecarei forme, data documentului in care forma a fost
relevata. A. R.
14. DEMOGRAFIE, TNOGRAF1 I FOLKLOR
224. Brailoiu C., Arhiva de folklore a Soc. Compozilorilor Romdni;

schifd a unei metode de folklore musical, Bucuresti, Bditura Societhtii Compo-
zitorilor Romani, 1931, i8 p., (extr. din Boabe de grdu, an. II).D. C. Brad-
loiu este unul dintre cei mai buni cunoscatori ai muzicei noastre populare. Cu-
legator neobosit, d-sa a organizat cu o rara pricepere arhiva fonogramica a So-
cietatei Compozitorilor Romani, reu0nd sa constitue un important centru de
documentare tilnificI., ce se va imbogati in cursul anilor D. Brailoiu ne dá
in aceasta bro*ura cateva lhmuriri cu privire la metoda urmata in constituirea
arhivei amintite, I scurte observatii despre muzica populara. Inregistrarile me-
lodiilor populate sunt f acute cu ajutorul fonografului, iar materialul documentar
e constituit de fotografiile luate la fata locului 0 de fi§ele de informa#e" re-
dactate pe loc. Textul melodiilor e notat de un dialectolog, care insoteste pe
muzicolog, In timpul anchetei. D. Brailoiu ne da lamuriri pretioase privitoare
la stilul musical popular modern", instrumentele muzicale intrebuintate
melodiile cantate. Astfel, aflbm ca melodiile cantate rar i liber probabil
arhaice dispar din mediul social cercetat". Despre thelodia populard ni se
spune ca ea este o scurta plasmuire musicald pe care cantaretul o repeta de
câte ori e nevoie, ca sI. ajunga la capatul unui text poetic". In Serbia, textul
poetic dictat de cantaret culegatorului, difera de textul cantat ce ne sont
pas seulement des mots isoles ou l'ordre des mots, mais des vers entiers qui
apparaissent sous une forme entierement nouvelle ou disparaissent [in textul
poetic cantat], si bien que sur 15 vers dictés, par exemple, ii n'en reste plus
que 8 chantés". (M. Murko, La poesie populaire gpique en Yougoslavie au debut
du XX-e siècle, Paris, Champion, 1929, p. 16 i urm.). Textul poetic, prea lung,
a fost deci adaptat melodiei. Cmn se petrec lucrurile la noi ? Daca ele se petrec
la fel ca in Serbia, atunci dialectologul ce intovara§e§te pe muzicolog trebue sa
fie fbcut atent asupra acestor fapte. La fiecare repetitie", ne spune d. Brai-
loiu, interpretarea populara supune linia melodica i ritmul unor schimbari mai
mult sau mai putin simtite, ce le putem numi variatii. Studiul acestor variatii
abia inceput este probabil problema cea mai insemnata a folklorului musical ;
ne apropiem aci de izvorul creatiei populare". Variatiile datorite unui cantaret
de talent tree in patrimoniul comun, dand na§tere unor tipuri noui, prin alte-
rarea celor vechi". Problemele atinse i amanuntele interesante cuprinse in aceasta
bropra ne autoriza sI. a§teptam dela d. Brailoiu un manual portativ al cerce-
tatorului pe teren (ce ar putea cuprinde 0i notiuni practice pentru notarea tex-
telor poetice), i o lucrare de ansamblu, cuprinzand observatiile sale amanun-
tite asupra muzicei noastre populare. Folklore, din titlul bro§urei, trebue scris
folklor, cuvantul hind incetatenit in limba. A. R.
www.dacoromanica.ro
225. Brailoiu C., Esquisse d'une methods de folklore musical (les archives
de la Societe des compositeurs roumains), Paris, Pischbacher, f. d., 35 p., (extr.
din Revue de musicologie, no. 40) : traducere in limba franceza, cu mici adaosuri
modificari, a lucrarei citate anterior. A. R
226. Breazu G. si Drawl V. Sabin, Carte de cdntece pentru clasa I secun-
dard de bdefi si fete, Craiova, Scrisul romanesc, 1931, 16o p., 95 lei.Manual
prezentat in excelente conditiuni tehnice, clar i bine ordonat, ce trebue reco-
mandat calduros ; partea I-a cuprinde un excelent expozeu elementar (muzicâ
vocala i instrumentala, sunetele muzicale i analiza lor, elemente de scris i cetit
muzical, exercitii de descifrare, etc.), cu exemple bine alese din cantecele populare
romanesti. A.R.
227. Bredieeanu Tiberius Dr., Historique et etat actuel des recherches sur
la musique poPulaire roumaine, in Art Populaire. Travaux artistique..., t. II,
p. 133-140.
228. Bulat T. G., 5tiri noud cu privire la Bulgarii din Basarabia, in Arh.
Olteniei, III (193i), p. 213-230.-8=U. introducere I 22 anexe privitoare la
asezarea Bulgarilor in sudul Basarabiei. Scopul initial al Rusilor era de a popula
cu ei tinutul Hersonului. C. Grecescu
229. Caraman P., Substratul mitologic al sdrbdtorilor de iarnd la Romdni
ii Slavi; contribufie la studiul mitologiei crestine din Orientul Europei, in Arhiva,
XXXVIII, (1931), P. 358-448.Din concluzii : intre ciclul sarbatorilor romane
de iarna... i intre sarbatorile crestine care au loc la aceeasi epoca a anului...
exista un foarte aCcentuat paralelisin". A. R.
230. Collude si efinteee de stea, Culegere ingrijita de Coast. Bràiboiu, Bu-
curesti, 1931, 45 p., in Publicatiile Academiei de musicci religioasei a SI. Pa-
triarhii ortodoxe romdne.Dup'd pretioasa culegere publicata de d. S. Dragoi
(303 colinde, cu text si melodie, Craiova, Scrisul Romanesc, f. d.), prezenta co-
lectie aduce 67 bucati din intreg cuprinsul Romaniei de astazi. Culegerea a
fost facuta, in cursul anilor, de mai multi specialisti, printre care d. Brad-
loiu. De notat deosebirea stabilité. de d. Brailoiu intre colinde cantece rituale
vadit taranesti", i cdntece de stea cantece rituale védit carturaresti". De fapt,
deosebirea este cronologica : in colinde, elementele carturaresti s'au contopit
cu cele populare i productia e tratata in maniera populara, pe cand in cdn-
tecele de stea procesul acesta nu s'a petrecut, Inca. Cu privire la melodii, de
retinut observatia privitoare la scdrile medievale asemanatoare celor gregoriene...,
care le banuesc o ramasita a celei mai vechi musici crestine, comune Apusului
RAsaritului". A. R.
231. Deffontaines P. et \Voinovski M., La vie pastorale dans la Czarnohora,
in Rev. des etudes slaves, X (1930), p. 221-231. tiri pretioase privitoare la pa-
storitul in regiunea muntoasa a Carpatilor dintre Prut i Ceremus (sud-estul Po-
loniei). On est frappé par l'origine roumaine de la toponymie locale" ; termi-
nologia pastoreasca este de asemenea romaneasca. La predilection des Huculs
pour la vie pastorale et leur attrait mediocre pour l'agriculture ne sont pas des
traits slaves". E vorba, deci, d'antiques migrations roumaines It travers la
montagne". Geografii, etnografii i lingvitii slavi pregatesc un studiu amanuntit
al conditiunilor de viata la munte, in -raffle slave ; tr anshumanf a a fost stu-
diata (v. bibliografia dela p. 231, no. I), iar acum se pregateste publicarea unui
vocabular parslav al tuturor termenilor privitori la transhumanta din Carpati
Balcani. A. R.
www.dacoromanica.ro
ISTORIE LOCALA 335
232. Diaconu I., Folklor din Rdninicul-Sdrat, in Milcovia, II (193i),

P. 39-43.
233. Diaconu I., Texte tolklorice din Rdmnicul-Sdrat, in Mileovia, II
(1931), p. 248-255.
234. Vornicu Gh., Maramurdsul i Muzeul etnogralic Maramurdsan, cu
rezumat francez, in Lucrdrile Institut. de Geografie... din Cluj, IV (1928-1929), 1931,
p. 351-382+10 pl. Interesante informatii asupra vieii tdranului maramure-
sean 0 a Muzeului etnograiic care cuprinde 4 sectii : 1) sectia pacurdritului,
2) sectia obiectelor casnice, 3) sectia industriei casnice 0 4) sectic. religioasa,
C. Grecescu
15. ISTORIE LOCALA
235. Arbore P. V., Insemnciri culese de pe marginea ccirtilor bisericesti din

orasul Focsani, in Milcovia, II (1931), p. 237-247. Insemnari privitoare la
diferite fapte petrecute la Focsani ; importante in deosebi cele asupra ndvalirilor
tatdresti din 1758 0 1759. C. Grecescu
236. Bulat T. G., Raiaua Brdilei supt Rusi (18o9-2-812), in Arh. Ba-
sarabiei, III (1931), p. 245-254.Notd. introductivd 0 5 anexe. In tinipul rdz-
boiului ruso-turc (1806-1812), locuitorii din cuprinsul raielei Brdilei pribegiserd unii
spre Moldova, altii spre Tara Româneascd. In 1809 Ru0i socotindu-se stdpani
cer Divanului sd ia mdsuri ca bajenarii sd revind. Se iscd neintelegeri. C. Grecescu
237. Mistase Ch. I., Slavi in sec. al XVII-lea la Orhei ?, in Ariz. .Basa-
rabiei, III (1931), p. 91-96. Batiu§cov in lucrarea asupra Basarabiei foloseste
o inforrnatie a lui Miron Costin partial si tendentios ca ad afirme existenta
Slavilor la Orhei. C. Grecescu
238. Sava Aurel V., III. Note istorice asupra rnosiei Cdmpurile, in Mil-
covia, II (1931), .p. 256-265. Pricini Intre raize0i din Câmpurile i paharnicul
Asanache Dan §i Mariniciu. C. Grecescu
239. Severeanu G. Dr., Bucurestii sub locul cel mare din 1847, in Urba-
nisnzul, I (1932), p. 87-96. (Recenzie de I. C. Filitti, Focul Bucurestilor la 1847,
in Cuvdntul din 19 Mai 1932. Recenzentul arata cd d. Severeanu a copiat pagini
intregi din Istoria Bucurestilor a lui Ionescu-Gion, fare: sa indice izvorul. D.
Filitti completeazd 0 rectified unele stiri privitoare la marele incendiu). P. P. P.
Vezi si No. 34, 35, 38, 40, 42, 46, 101, 104.
16. ROMANII DE PESTE HOTARE
240. Bologa V., Medici aromeini in monarhia habsburgicci, in Inchinare

lui N. lorga, Cluj, 1931, p. 49-57.
242. Capidan Th., Daniil Moscopoleanul, in Inchinare lui N. Iorga, Cluj,
1931, p. 101-107.
242. Naum-Dclavardar loan, Meglenia, regiune in Macedonia greceascd
si societate de culturd in Bucuresti, in Graiul Rominesc, V (1931), p. 23-26.
243. Panaitescu Em., Prin satele Romdnilor din Istria, mcirturia unui cd-
lcitor, cu rezurnat in italiene§te, in Lucrcirile Institut. de Geogratie... din Cluj,
IV (1928-1929), Top, p. 419-436+10 pL
www.dacoromanica.ro
CRONICA
Congresul internalional de istorie se va tine in luna August 1933 la Var-
sovia. Problemele prezentate aci se vor discuta, potrivit ramurilor istorice cà-
rora apartin, in urmatoarele 54 sectiuni : Stiinte auxiliare, arhive, organizarea
activitatii istorice ; Preistorie i arheologie ; Istorie veche ; Evul mediu i Bi-
zantul ; Istorie moderna i contemporand ; Istoria religiilor i istoria bisericeasca. ;
Istoria dreptului i institutiile ; Istorie economica i sociala, colonizare ; Istoria
stiintelor stiinte pure i medicina ; Istoria literaturilor ; Istoria artei ; Metoda
istorica i teoria istoriei ; Invatamantul istoriei i Istoria Europei rasaritene.
Pe langa programul de desbateri, oficial, al Congresului au fost propuse
subiecte i de care diferite asociatii din afara Comitetului international al stiin-
telor istorice. Bundoara: Proprietatea rurala in Bizant ; Istoria stiintelor in veacul
al XVI-lea ; Legaturile literare ale Poloniei cu natiunile occidentale ; Cum s'a
prezentat despotismul luminat in diferite tan ; Cresterea populatiei in secolul
al XIX-lea ; Evolutia notiunii de frontiera ; Evolutia planului de orase ; Primi-
tivismul in America ; Cucerirea Mexicului ; Descoperirea Americii i istoria Europei
Orientate ; Istoria batten.
Participarea la discutiile diferitelor comisii ale Congresului se poate face :
prezentând un raport, facand o comunicare, ori anuntand din timp inscrierea
la desbateri pentru o chestiune pusa pe ordinea de zi. Se recomanda raportul
cand e vorba de probleme complexe" si generale ; textul acestuia trebuind si
fie gata la i Septemvrie 1932 pentru a putea fi publicat inaintea deschiderii
Congresului. Forma traditionala insa o constitue comunicarea, de obicei libera.
Ea insoteste totdeauna an raport care nu se citeste niciodata in sedinta
ei-1 suplineste partial, infatisand punctele discutabile ale lui. Comunicarea trebue
supusi anterior comitetului national respectiv care o va recomanda apoi Comi-
tetului organizator international, acesta urn:land si ia hotarirea finalã. Comu-
nicarile se tiparesc i ele inainte de Congres i ca atare se vor trimite Comite-
tului organizator pana la i Martie 5933. Inierventiile in discutia problemelor se
fac prin inscrieri dinainte. Ele se semnaleaza pe ordinea de zi in fiecare sedinta
in darea de seami generala a Congresului.
Date fiind apropierile si legatAre dintre noi i Polonia ; date fiind proble-
male multe privind Europa de rasarit, in care Romania i Polonia se Inca-
dreaza intr'un f el ; de buni seami ca grij a Comitetului Istoricilor romani va fi
mantá pentru a cinsti cum se cuvine acest prilej ales. §i ne bucura vestea ci isto-
riografia româneasca va fi reprezentata la Varsovia intr'un chip cu totul deosebit
prin pregatirea participantilor, prin numarul lor impunator i prin chestiunile
ce vor pune in discutie. D. Bodin
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro

Revista Istorică Română, Vol. 02, Fasc. 2-3, 1932

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Revista Istorică Română, Vol. 02, Fasc. 2-3, 1932

Încărcat de

Drepturi de autor:

3A IA VIS

0. I. BRATIANU, profesor la Universitatea din Iasi.

CUZA VODA iN 1859

I. Publicatii recente privitoare la domnia lui Cuza Vodd. II. Principatele

I. PUBLICATII RECENTE PRIVITOARE LA DOMNIA LUI CUZA VODA

Alexandru loan I a fost dintre acei oameni cari n'au putut

pentru studiile istorice. Sunt de-abia patru ani de cand cele 13

Viena si Berlin intr'o carte cu un subiect mai larg, care imbra-

1 The making of Roumania, study of an international problem, z856-2-866,

toate piedicele, dar stiind bine ca fata de Otomani, mai mult

a dat scurtei sale carmuiri un tel mai inalt, vazand, dincolo de

1 Thouvenel, Trois années de lct question d'Orient, Paris, 1897, p. 6-7.

Vodd, i razboiul intre Franta, Piemont si Austria izbucnea pe

II. PRINICIPATELE UNITE I PREGATIREA REVOLUTIEI IN UNGARIA

Razboiul iminent cu Austria desteptase atentiunea lui Ca-

. de favorabile pentru ca generalul Klapka sa poata pleca la Iasi

1 Emerit, op. cit., p. 88.

sorii lui Cuza Voda lamureste inde-ajuns ea' obstacolul Ii consti-

1 Necunoasterea acestor documente a lipsit pe Riker de intelegerea ace-

ni l'au pastrat memoriile lui Kossuth : Nu cred in liberalismul

Dar Napoleon se multumise sa-i arunce o privire patrun-

Inainte chiar de incheierea pacii dela Zurich, legiunea ma-

1 Riker, op. cit., p. 270.

al Sardiniei la Bucureti, urma sa-1 predea emigratilor maghiari

dup a destul de lungi tratative intre Italia si Turcia, se pare ca.

1 Riker, ibid., p. 286.

Totu§i, in 1863, Cuza Voda se afld in fata unor noui propu-

1 Textul francez la Panaitescu, p. 565-6, ci mai complet la Marcu, op. cit.,

interesele Orli mele. Sa dam cà4ile pe fata, nu-i asa? Amnu

este exclus ca aceste concesiuni sa fi fost in legatura ell agitatia

1 Marcu, op. cit., p. 298-99.

sä i-1 amintesc. Dar situatia mea de astazi are cerinte imperioase".

III. ROMANIA 1 REVOLUTIA POLONA

Izbucnirea revolutiei in Polonia, impotriva asuprirei ru-

cipele Sapieha 1 Cele dintai demersuri priveau pe refugiatii po-

Dupà moartea principelui Adam Czartoryski, se deschid

ce i le-am cunoscut intotdeauna". Spre deosebire deci de revo-

1 Panaitescu, op. cit., p. 565.

decat ofiteri cu experienta, iar, afara de rari exceptii, toti ofiterii

guvernului" 1 Cu toate aceste la I Mai, in preziva loviturii de Stat,

Despre activitatea lui Frigyesi i legatura stransa intre

raseasc a. tara, iar un memoriu documentat a fost inaintat Imp5-

IV. ROMANIA F INTAILE PROIECTE DE ALIANTA BALCANICA

Cand prevazatorul internuntiu al Austriei la Constanti-

a armatei, cdreia nu nita sd-i aminteasca, in ordinele de zi ce i

1 Bossy, op. cit., coocx, p. 384.

noului Domnitor, CU o putere mereu sporita. Nu e deci de mirare

1 S. Th. Lascaris, La premiere alliance entre la Grace et la Serbie, in Le

de cdrute incarcate cu arme i echipament de razboi trecuserd

1 Pentru cele ce urmeazà, v. Riker, ibid., p. 385 i urm.

guvernului meu, i acum trebuie sa asteptati raspunsul guver-

nu e greu de ghicit : Arnim certus in re incerta. Pe mânerul de

1 V Riker, op. cit., . 429.

Informatii din sursa ruseasca arata cd Principe le Serbiei ar fi

V. RELATIILE CU FRANTA I ACTIUNEA DOMNITORULUI

Aceasta concluzie e cu atat mai izbitoare, cu cat n'am exa-

1 V. Papacostea, Documente aromdnesti dintre 186o si 1870, in Revista

De-altfel, spre a intelege mai complect problemele de po-

legaturi ne lamuresc dealtfel i conceptia sa atat de indrazneata,

trate intr'o atmosfera de stricta discretiune. Deaceea, cum s'a

i-a fost cu totul straina, a prins radacini i s'a intarit. D. Henry

3 Henry, op. cit., p. 25-28.

stituie deci un element hotarator in judecata definitiva pe care

1 Henry, op. cit., p. 1.

girea României, aflä in directivele ei preocupari ce nu pot fi straine

ales in lumina atator marturii neindoioase, este o elementara