Ce sunt serviciile?

Servicile nu au defenitie clara dar majoritatea economiştilor le

privesc ca un sistem de utilităţi, în care beneficiarul cump ăr ă sau foloseşte
nu un produs, ci o anumită utilitate, care-i confer ă anumite avantaje ori
satisfacţii, neconcretizate, în majoritatea cazurilor sub form ă material ă şi
destinate satisfacerii unor nevoi personale sau sociale.
Asociaţia Americană de Marketing defineşte serviciile în felul
următor: „serviciile reprezintă activităţi, beneficii sau utilit ăţi care sunt
oferite pe piaţă sau prestate în asociere cu vânzarea unui bun material” .
Specialist în marketing, Philip Kotler oferă la rândul s ău accep ţiunea
potrivit căreia „serviciul reprezintă orice activitate sau beneficiu pe care o
parte o poate oferi alteia, care este, în general, intangibil, şi al c ărei
rezultat nu presupune dreptul de proprietate asupra unui bun material”.
O definiţie cuprinzătoare este dată de Christian Gronroos : „un
serviciu este o activitate sau un grup de activit ăţi mai mult sau mai pu ţin
tangibile, care au de obicei loc în momentul interac ţiunii dintre cump ăr ător
şi prestator”. Această definiţie precizează pe lângă „nematerialitatea”
serviciilor şi importanţa hotărâtoare a relaţiei cumpăr ător-prestator, care
este de cele mai multe ori decisivă în prestarea serviciului.

Evolutia serviciilor
Evolutiile din ultimele decenii indreptatesc caracterizarea
economiilor tarilor dezvoltate ca "economii ale serviciilor". In actualul Top
500 de compani din lume realizat de revista Fortune, cele mai de succes
firme din tariile dezvoltate apartin sectorului tertiar. Astfel pe primul lor se
afla lantul de magazine Wal-Mart din Statele Unite ale Americii.[1] In
Germania in primele 20 de firme 8[2] dintre ele au ca obiect de activitatea
prestarea serviciilor.

Top Fortune - Top 500 de companii din lume

http://money.cnn.com/magazines/fortune/

1
 Elvetia este recunoscuta ca “tara serviciilor”, acest lucru este demonstat si de
numarul mare de firme din domeniul serviciilor aflate in top. Numai putin de 8 firme se
afla in primele 10 firme.[3]
Desi acum serviciile au un rol important in economia oricarui stat, ele nu au avut
acelasi statut de la inceput.Mult timp serviciile au fost ignorate, considerate neproductive
(A. Smith, D. Ricardo, S. Mill, Say, Marx). Pentru acesti autori clasici realitatea
serviciilor consta esential in servicii personale si domestice. Pentru ei transportul,
comertul, bancile erau „intermediari”utili in masura in care facilitau deplasarea si
achizitia marfurilor dar fara a fi considerate creatoare de valoare.
In trecut se spunea ca serviciile sunt o frana a cresterii economice, fiind un factor
inflationist deoarece cresterea salariilor si a profitului nu ar corespunde unei cresteri a
productivitatii.
Teoriile economice noi reconsidera rolul serviciilor in dezvoltarea economiei,
revizuind conceptia despre cresterea economica. Astfel unele tari au inceput sa se axeze
pe sectorul serviciilor, cazul Elvetiei care nu investeste in industrie (exceptie industria
lactatelor, ceasurilor si a dulciurilor) deoarece este mai costisitor si amortizarea se face
lent ci in cresterea calitatiilor serviciilor.
Acesta este de altfel şi cazul României cu o pondere a populaţiei ocupate în
servicii de numai 31,2% în anul 2000, iar in cel de-al doilea trimestru al anului 2009 rata
de ocupare fiind de 59,7%.
În lipsa unui indicator sintetic, capabil să exprime activitatea acestui sector şi să
asigure comparabilitatea cu alte sectoare sau ţări, se poate recurge la abordarea din
diverse unghiuri a contribuţiei şi, respectiv, a gradului de angajare a serviciilor în efortul
globalal dezvoltării economiei.
În acest sens, ar putea fi luate în considerare, pe de o parte, proporţia resurselor
umane şi a fondurilor materiale angajate în acest sector, iar pe de altă parte contribuţia lui
la crearea produsului intern brut şi a valorii adăugate.
Unii dintre indicatorii cei mai expresivi de caracterizare a dimensiunilor şi
evoluţiei sectorului serviciilor îl reprezintă populaţia ocupată (ponderea faţă de total) şi
modificarea acesteia în timp.
Din informaţiile privind economia mondială rezultă că, cu cât o ţară are un nivel
de dezvoltare mai ridicat, cu atât sectorul terţiar (serviciile) deţine o parte mai însemnată
din totalul forţei de muncă. Corespunzător, în ţările dezvoltate ale lumii, peste 2/3 din
populaţia ocupată este angajată în sfera serviciilor – în SUA, Canada,Elvetia, Olanda,
ajungând la peste 73%, în timp ce, în ţările cu un nivel mediu şi scăzut de dezvoltare
ponderea este de 35-40% - Portugalia, Grecia, Turcia.

Diferenţele sensibile între ţări reflectă nu numai gradul diferit de dezvoltare ci şi

o serie de particularităţi privind structura internă a economiei şi/sau a sectorului terţiar,
opţiunea pentru un anume model de creştere economică, tradiţiile culturale şi religioase,
gradul de militarizare a economiei sau ţării.
In schimb, in cazul ţărilor est-europene, aflate în plin proces de tranziţie, nivelul
mai modest al serviciilor este condiţionat, dincolo de stadiul dezvoltării economice, de
dificultăţile cu care se confruntă aceste ţări şi ritmul în care se realizează tranziţia.

2
 Totodată, o analiză a evoluţiei dimensiunilor sectorului terţiar, la scară mondială,
evidenţiază tendinţa de creştere a acestuia, prin deplasarea continuă a forţei de muncă
spre ramurile din sfera serviciilor.
Asistam in prezent pe plan mondial la trecerea la un nou tip de societate pe care
specialistii o caracterizeaza cu denumiri diferite cum ar fi:
- societate post industriala (Daniel Bell – Harvard)
- societate neo industriala (Jonathan Gershuny)
- al treilea val (Alvin Toffler)
- informationala
- a cunoasterii, etc.

Contributia serviciilor la cresterea economica

Mult timp,importanta activitatilor de servicii nu a fost
recunoscuta, serviciile fiind neglijate de economisti si incadrate,se
parea,odata pentru totdeauna,in sfera neproductiva.
Experienta tarilor dezvoltate arata ca sectorul serviciilor este
uzual, la fel de mult o premisa si un rezultat al dezvoltarii economice.In
acest sens, experienta unui sistem bancar eficient, a unui sector
dorespunzator dezvoltat de transporturi, de telecomunicatii, de servicii de
asigurare si a unei administratii publice eficiente sunt esentiale pentru
infaptuirea unui proces de crestere economica interna si pentru
participarea la comertul International.
Mai mult, un sistem bancar bine organizat are capacitatea de
mobilizare si utilizare eficienta a capitalului nu numai in cadrul fiecarei
economii nationale, ci si prin investitii directe in alte economii, prin
acordarea de imprumuturi in conditii avantajoase.
Amplificarea miscarii internationale a capitalului si fortei de
munca in scopul valorificarii lor mai eficiente conduce la cresterea
fluxurilor internationale de servicii.
De asemenea, dezvoltarea comertului cu produse de inalta
tehnicitate si cu instalatii complexe determina sporirea comertului
international cu servicii cum ar fi cele legate de transferul international de
tehnologie, comertul cu brevete, know-how, servicii de engineering. De
mentionat este si faptul ca epoca actuala se caracterizeaza prin contracte
internationale deosebit de intense. Aceasta conduc, de asemenea, la
amplificarea fluxurilor internationale de servicii cum ar fi cele generate de
calatoriiile de afaceri, intretinerea reprezentantelor economice,
participarea la organizatii internationale, congrese, conferinte, colocvii,
servicii de presa si telecomunicatii, burse de studii si documentare.
In tara noastra cresterea volumului serviciilor pentru populatie
prestate cu plata sau din fondurile sociale de consum raspunde unei
dinamici obiective a noilor cerinte privind procesul de reproductie a fortei
de munca. Sfera serviciilor trebuie sa se adapteze flexibil progresului care

3
are loc in domeniul consumului in concordanta cu diferentierea
necesitatilor in diferite etape de dezvoltare a societatii.

Principalul reprezentant al teoriilor despre societatea post-industriala este Daniel Bell

care a scris o carte intitulata chiar “The Coming of Post Industrial Society”.
Un fenomen prezent in toate tarile este cresterea ponderii fortei de munca
ocupata in domeniul serviciilor, fenomen manifestat cu o mai mare
intensitate in tarile dezvoltate. Astfel, in tari ca SUA, Germania, Marea
Britanie, Franta, Belgia, Danemarca, Elvetia, Austria, Olanda si Suedia,
ponderea populatiei ocupata in domeniul serviciilor depaseste 70%. Chiar
si in tari cu un nivel mediu de dezvoltare sau sub medie - Spania,
Portugalia, Grecia, Croatia, Ungaria, Slovenia, Slovacia si Polonia,
ponderea populatiei ocupata in domeniul serviciilor depaseste 60%.
In Romania repartiţia populaţiei ocupate pe activităţi ale economiei
naţionale arată că 30,1% din totalul persoanelor ocupate erau concentrate
în sectorul agricol, 28,7% în industrie şi construcţii, iar 41,2% în servicii. În
activităţile neagricole erau ocupate 6460 mii persoane, ponderi
semnificative în rândul acestora fiind deţinute de cele care îşi desf ăşurau
activitatea în industria prelucrătoare (25,5%), comerţ (17,6%) şi construc ţii
(10,9%).

In tarile dezvoltate serviciile au o importanta majora la formarea PIB-ului, astfel

in Germania 71,3 % servicii, 27,8 si doar 0,9%, in Luxemburg serviciile au contribuit cu
80,6 %. Media in Uniunea Europeanaeste de 73,1 %. [4]

4
 Sursa: http://www.romania-central.com/economy-of-romania/romania-gdp-
composition-structure-by-sectors.gif

In Romania serviciile au avut în intervalul 2002-2008 o pondere de circa 50%, în

primele şase luni ale acestui an fiind de 49,5%.[5]

Sursa: http://www.romania-central.com/economy-of-
romania/romania-gdp-composition-structure-by-sectors.gif
Si in tarile in curs de dezvoltare, sectorul serviciilor ia amploare, in Africa sub sahariana
serviciile au contribuit cu 47% pe cand industria a avut un procent de 37%, iar agricultura
doar 16%. Ceea ce inseamna ca cresterea economica din Africa sub sahariana s-a bazat
pe servicii, decat pe industrie. Desi cota servicilor din unele tari in curs de dezvoltare
poate fie egala cu cea a unei tari dezvoltate, natura servicilor este diferita. In tarile bogate
sunt dezvoltate serviciile:

5
1. servicile financiare
2. turismul
3. servicile de transport
4. servicile medicale
5. educatia

Pe cand in tarile in curs de dezvoltare sunt prezente :servicile de transport, servicile

medicale (in crestere inAfrica sub-sahariana), servicile in IT (call-center).
De exemplu, în anul 2008, comparativ cu anul 20010, exportul serviciilor de afaceri s-a
majorat semnificativ în cazul următoarelor ţări: Slovacia – 60,2%; Polonia – 58,8%;
Ungaria – 47,4%; Slovenia – 45,5%; România – 24,2%. În privinţa serviciilor financiare,
s-a înregistrat o creştere de 2,2 ori a exportului Cehiei, o dublare a celui aferent Slovaciei
şi o majorare cu 22,5% în cazul României.
Analiza dinamicii serviciilor informatice situează România pe locul I, în cadrul noilor ţări
membre UE, cu o creştere de 2,5 ori urmată de Cehia cu 2,2 ori şi de Ungaria cu 43,1%.

Sursa: http://www.financiarul.ro/2007/09/07/mutatii-pe-piata-serviciilor-pentru-
intreprinderi/

In concluzie servicile sunt important pentru cresterea si dezvoltarea oricarui stat. In

continuare ele se vor diversifica, calitatea acestora va fi din ce in ce mai mare. Consider
ca acest trend de “inlocuire” a industriei se va face din ce mai simtit si in tarile in curs de
dezvoltare.
O altă concluzie importantă, demonstrată de realităţile economice, este că serviciile pot fi
considerate în acelaşi timp, premisă şi efect al industrializării.
În privinţa serviciilor destinate consumului final, acestea sunt implicate atât în

6
satisfacerea unor nevoi materiale, cât şi spirituale sau sociale, intrând în acest proces în
relaţii complexe cu bunurile materiale, relaţii ce pot fi de concurenţă (substituţie) sau de
stimulare (complementaritate).
Teoriile economice moderne au revenit asupra rolului serviciilor în creşterea
economică, recunoscându-se rolul de prim rang pe care acestea îl au în prezent în realizarea
progresului economic şi social.
Astfel, funcţiile serviciilor se înscriu între activităţile cele mai importante creatoare
de avuţie materială şi spirituală. Dintre acestea se remarcă funcţiile de: cercetare-dezvoltare,
educaţie (formare şi perfecţionare profesională), întreţinere (mentenanţă), aprovizionare şi
stocaj, distribuţie, potenţarea utilizării produselor, gestiunea şi reciclarea deşeurilor. Aceste
funcţii înglobează, cu diferenţieri în funcţie de natura produselor, până la 80% din costurile
totale ale acestora.
Pe de altă parte, eterogenitatea serviciilor face ca diferite prestaţii să nu contribuie la fel la
creşterea economică, serviciile împărţindu-se din acest punct de vedere în: intensive în
muncă (personal) şi intensive în cunoaştere (inteligenţă).
Aportul cel mai mare la creşterea economică îl au serviciile intensive în inteligenţă,
care contribuie la progresul tehnic în sens larg, contribuţie ce poate fi analizată şi măsurată cu
ajutorul funcţiilor de producţie.
Contribuţia serviciilor la calitatea vieţii se referă la trei aspecte mai importante:
consumul de servicii, relaţiile serviciilor cu timpul liber şi cu mediul înconjurător.
Consumul de servicii este un indicator important al calităţii vieţii, existând diferenţieri
importante în privinţacoeficienţilor bugetari ai serviciilor (care exprimă ponderea
cheltuielilor pentru servicii în cheltuielile totale de consum ale populaţiei) între diferite ţări,
precum şi pe categorii socio-profesionale, determinate de diferenţele în ceea ce priveşte
veniturile reale ale populaţiei.
Relaţiile serviciilor cu timpul liber vizează atât mărimea acestuia cât şi modalităţile
lui de utilizare, serviciile fiind implicate atât în creşterea loisirului, cât şi în crearea
condiţiilor pentru loisir şi petrecerea acestuia.
În sfârşit, raporturile serviciilor cu mediul înconjurător se concretizează atât în
deteriorarea acestuia (prin diferite forme de poluare) cât şi în protejarea lui prin:
îmbunătăţiri funciare, amenajări silvice, servicii de epurare, de salubritate etc. şi nu în ultimul
rând, prin educarea eco logică a utilizatorilor productivi şi finali.