Introducere

 Analiza situaţiei sectorului agricol din România

Aşezarea geografică, modul de circulaţie a maselor de aer, resursele de energie radiantă
şi termică înscrie România în marea centură climatică a zonei temperate din emisfera
nordică, continentală în interiorul căreia se plasează cele mai productive regiuni agricole
(Berbecel O., 1983). Varietatea elementelor climatice este accentuată de fragmentarea
reliefului în funcţie de care se disting trei mari zone agropedoclimatice cu grade de
favorabilitate diferite pentru speciile de plante cerealiere cultivate: − zona agroclimatică I -
caldă şi secetoasă reprezintă pentru ţara noastră zona cea mai favorabilă, în principal, pentru
cultura cerealelor păioase, zonă ce cuprinde cea mai mare parte a Câmpiei Române,
Dobrogea şi o parte din Câmpia de Vest, unde deşi deficitul de umiditate măsoară 250- 350
l/mp comparativ cu arealele cerealiere de maxim randament (centura porumbului din
America de Nord spre exemplu) există totuşi cernoziomurile de diferite tipuri şi într-o
proporţie mai mică solurile bălane şi solurile cenuşii recomandate cerealelor; − zona
agroclimatică II - moderată şi subumedă este în cea mai mare parte favorabilă pentru
cerealele de toamnă, dar şi pentru porumb cu condiţia de a se evita hibrizii cu cea mai lungă
perioadă de vegetaţie şi este amplasată în imediata vecinătate a primei zone, în estul
Moldovei şi vestul Transilvaniei; − zona agroclimatică III - răcoroasă şi umedă cuprinde în
general terenurile deluroase, puternic fragmentate, situate la diferite altitudini şi latitudini de
o parte şi de alta a masivelor muntoase, unde găsesc condiţii favorabile de dezvoltare grâul
de toamnă, orzul de toamnă, secara şi ovăzul.
Potrivit studiilor de specialitate, cerealele sunt cultivate pe întreg teritoriul ţării pe
suprafeţe variabile. Pentru exprimarea gradului de concentrare teritorială a suprafeţelor
cultivate cu cereale, grâu sau porumb, s-a calculat ponderea fiecărui judeţ în suprafaţa
ocupată cu acestea în întreaga ţară, în perioada 1995-1999
 Raportul actual existent între cele două culturi grâu şi porumb, pe forme de proprietate şi
pe tipuri de exploataţii, demonstrează faptul că porumbul are din nou prioritate pe plan
economic şi social, deşi are o tehnologie de cultivare mai intensivă decât aceea a păioaselor,
iar în opinia specialiştilor se cultivă azonal şi neecologic pe mai bine de o treime din
suprafaţa arabilă. Opţiunea agricultorilor pentru porumb este motivată şi astăzi, în primul
rând, de spectrul său mai larg de utilizare (consumul uman, furajarea animalelor şi industria
alcoolului), iar în al doilea rând, de o tehnologie mai accesibilă (organizatoric, dar şi
financiar) pentru ţăran, încă de la înfiinţarea culturii. Astfel, la porumb între eliberarea
terenului de planta premergătoare şi semănat există 180-200 de zile, pe când la grâu sunt
necesare mai puţin de 90 de zile. De asemenea, cheltuielile de înfiinţare sunt şi ele mai mici
la porumb comparativ cu grâul, iar pentru cele mai dificile lucrări (protecţia plantei şi
recoltarea) producătorul grâului se află la discreţia prestatorilor de servicii. Importanţa
culturii porumbului şi preferinţa ţăranului român pentru această cultură se explică atât prin
faptul că, după cum se ştie, cea mai mare parte din forţa de muncă din agricultură, atât ca
volum de muncă cât şi ca repartiţie a ei în timpul anului, este ocupată în obţinerea acestei
culturi, cât şi prin împrejurarea că, pentru mica gospodărie ţărănească este o cultură care,
chiar şi în condiţiile unor producţii mai mici, poate satisface mai multe nevoi decât alte
produse agricole. De asemenea, adăugăm la cele de mai sus calitatea porumbului de
regenerator al fertilităţii pământului, precum şi marea calitate de a uniformiza terenul,
respectiv de a folosi şi acele terenuri care sunt într-un stadiu avansat de degradare sau mai
sărace în elemente nutritive. Fiind o plantă prăşitoare, porumbul contribuie substanţial la
combaterea buruienilor, iar ca furaj, prin procesul metabolic al animalului asigură producerea
unui volum mare de gunoi de grajd, care constituie o importantă sursă de fertilizare a
pământului, cultivându-se şi în zonele cele mai nefavorabile din punct de vedere al
condiţiilor naturale. Cerealele sunt “eficiente” în România pentru că sunt necesare, pentru că
securitatea alimentară naţională, necesitate primordială a existenţei populaţiei, nu poate fi
concepută fără producţia de cereale. Din păcate, fărâmiţarea suprafeţelor, cu toate
consecinţele tehnologice negative care pot decurge de aici, constituie principala cauză a
înregistrării unor producţii influenţate mai mult de factorii climatici şi mai puţin de efectul
unor strategii tehnologice coerente. Evoluţia nefavorabilă a rentabilităţii cerealelor la nivel de
producător se explică nu numai prin randamentele reduse la ha (figurile 1.3 şi 1.4), ci şi prin
faptul că în anii de după 1989, cheltuielile tehnologice de input, urmând evoluţia generală a
preţurilor şi tarifelor, au crescut într-o măsură mult mai mare decât preţurile de achiziţie
oferite agricultorilor.

   

Pentru a cunoaste caracteristicile pietei muncii in domeniul agricol, se iau in considerare

particularitatile productiei agricole care genereaza structura socio-profesionala a populatiei din
mediul rural. Cele mai importante particularitati legate de piata fortei de munca in agricultura
sunt reprezentate de:
            a. existenta predominanta a unor locuri de munca slab atractive, care necesita un grad
redus de calificare a fortei de munca si care prezinta variatii importante in ceea ce priveste
ocuparea permanenta a acesteia;

            b. nivelul remunerarii muncii efectuate-in acest domeniu- este mai mic, in comparatie cu
alte domenii de activitate, si in acelasi timp prezinta oscilatii foarte mari, iar in unele cazuri
acesta nu este fundamentat riguros. De regula, in sectorul de productie agricol nu exista contracte
colective de munca iar problemele legate de protectia si securitatea muncii sunt tratate
discriminatoriu;

            c. modul de manifestare al cererii fata de forta de munca are un pronuntat caracter
sezonier, ca urmare a variatiei in timp a volumului lucrarilor care trebuie executate, iar oferta
fortei de munca prezinta un caracter permanent, dartorita caracteristicilor existente in mediul
rural.

            Luand in considerare, cele prezentate anterior estimarea si evidentierea volumului de

forta de munca, necesar pentru executarea lucrarilor specifice productiei agricole, prezinta
particularitati legate de unele aspecte cum ar fi: 

 pregatirea si in anumite cazuri recalificarea fortei de munca este conditionata de

caracteristicile populatiei dintr-o anumita zona cat si de modul de repartizare al
subramurilor productiei agricole , care din punct de vedere teritorial este foarte
diferentiat;
 pe durata unui an de productie (de cele mai multe ori un ciclu de productie) pentru
majoritatea lucrarilor executate in sectorul agricol se face simtita o alternanta, cu
lucrarile care se desfasoara in ramurile neagricole care exista in mediul rural;
 datorita existentei propriertarilor de terenuri agricole, care in acelasi timp sunt
ocupati cu executarea lucrarilor din propriile gospodarii, pe piata muncii din
agricultura oferta reala de forta de munca se constituie ca rezultat al diminuarii
totalului populatiei active cu volumul de forta de munca salarial si cu volumul
fortei de munca care nu solicita un loc de munca remunerat;
 plecand de la structura populatiei active, pe sexe si pe cartegorii de varsta, se
constata ca in Romania aceasta prezinta un grad ridicat de imbatranire si
feminizare;
 in comparatie cu alte sectoare de activitate, in sectorul agricol, nivelul de
calificare profesionala cat si nivelul socio-cultural al fortei de munca este mai
redus.

            Facand o analiza a problemelor prezentate anterior, se poate concluziona, ca piata fortei

de munca din agricultura este o piata imperfecta tipica.

            In conditiile actuale ale societatii romanesti,formarea si functionarea pietei fortei de

munca in agricultura poate fi considerata un fenomen incoplet, care are nevoie de o perioada
lunga de timp pentru cristalizarea sa.
            In scopul formariii si functionarii acerstui tip de piata apar drept necesare masurii si
actiuni strans legate intre ele, in urmatoarele domenii: economic (pentru incurajarea aparitiei si
functionarii mediului concurential), institutional-legislativ (aparitia legislatiei specifice),
informational-economic (cunoasterea relatiilor existente intre populatia potential activa,
populatia efectiv activa, populatia ocupata si populatia salariata - PPA>PA>PO>PS),
educational-formativ (mentalitatea, comportamentul si pregatirea lucratorilor din mediul
productiei agricole-cu specificarea, ca institutionalizarea 'profesiei de agricultor' se poate realiza
numai in mediul rural).

            Necesarul sau cererea de forta de munca in agricultura este reprezentat de numarul de

lucratori efectivi de diverse meserii si profesii care pot fi direct incadrati - salarial - in activitatile
productive si neproductive ale unei unitati agricole, care se gaseste situata intr-un anumit areal
geografic, si care pot fi activate la un anumit moment temporal.

            La nivelul pietei fortei de munca din agricultura se pot intalni urmatoarele categorii de
cerere de forta de munca:

 cererea economica care are in vedere necesarul efectiv real de lucratori, cu ajutorul caruia
se pot realiza activitatile specifice productiei agricole in conditii de profitabilitate;
 cererea tehnologica care depinde de gradul de intensificare al productiei in anumite
sectoare si ramuri de productie agricola;
 cererea de protectie sociala care este determinata de aspecte de natura protectionista,
strans legate  de concurenta internationala si de motivele de securitate sociala interna.

            Oferta pentru forta de munca din agricultura este determinata de expresia concreta a
ofertei totale diminuata cu populatia salariala si cu populatia care nu solicita un loc de munca
salarizat, deci ea este data de populatia activa.  In cele mai multe cazuri se inregistreaza  o
fluctuatie a ofertei de forta de munca atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ ca urmare
a unor fenomene de ordin general (demografic, migrationist sau educational) sau de ordin
specific al productiei agricole (nivelul scazut al veniturilor).

            Nivelul ofertei de forta de munca din agricultura poate fi influentat de o serie de factori
cum ar fi:

 – sporul natural al resurselor de munca din mediul rural;

 – rata de ocupare a resurselor de munca din agricultura, pe categorii de
varsta;
 – cererea de munca manifestata de partea feminina a populatiei casnice;
 – procesul de disponibilizare a fortei de munca, care locuieste in mediul
rural,dar care a activat anterior disponibilizarii intr-o serie de ramuri si
sectoare neagricole din mediul urban.

Cooperativele agricole
Constituirea producatorilor agricoli in forme asociative deschide noi oportunitati de dezvoltare
economica prin atragerea unor avantaje locale, zonale sau regionale si folosirea puterii colective
in scopul cresterii prosperitatii membrilor, a familiilor lor si comunitatilor din care fac parte.
Membrii formelor asociative, indiferent de forma de organizare din care fac parte -asociatii,
cooperative sau grupuri de producatori - au drepturi stabilite democratic (in sectiunea Actori -
COOPERATIVE puteti afla mai multe detalii despre organizarea si principiile cooperatiei). 
In ultimii ani, pe plan mondial, datorita strategiilor de concentrare sau de dezvoltare, fermierii
sunt pusi in fata unei decizii strategice fundamentale, si anume sa aleaga cum sa actioneze mai
bine in conditii de nesiguranta pentru a realiza exploatatii agricole viabile, rentabile, rezistenta la
concurenta, cu pietele de desfacere si eficienta in accesarea de fonduri financiare. Ca alternativa,
fermierii realizeaza diferite forme de asociere, dintre care se evidentiaza cooperativele, grupurile
de producatori si asociatiile de producatori.
Romania, aflata in prezent in situatia de adaptare la noile reglementari comunitare, dispune de o
agricultura in care isi defasoara activitatea aproximativ 37% din populatie, cu circa 3 milioane de
parcele, a caror suprafata medie este de 1,5 ha, fapt care impune cu acuitate organizarea
fermierilor in forme asociative, in vederea modernizarii acestei importante ramuri economice.

In Romania, cooperativele agricole sunt reglementate de doua legi, si anume:

 

 Legea 566/2004 - Legea cooperatiei agricole, care reglementeaza doar sectorul

cooperatiei agricole
 Legea 1/2005 - Legea Cooperatiei, care prevede la randul ei posibilitatea constituirii
de societati cooperative de valorificare (asociatii de persoane fizice care se constituie in
scopul de a valorifica produsele proprii sau achizitionate prin distributie directa sau prin
prelucrare si distributie directa) si de societati cooperative agricole - asociatii de
persoane fizice care se constituie cu scopul de a exploata in comun suprafetele agricole
detinute de membrii cooperatori, de a efectua in comun lucrari de imbunatatiri funciare,
de a utiliza in comun masini si instalatii si de a valorifica produsele agricole.

 
Avantajele economice ale fermierilor / taranilor care formeaza o cooperativa :

 reduce numarul de intermediari din lantul de distributie

 reduce riscul de a nu avea desfacerea produselor 
 creste influenta producatorului in stabilirea preturilor in relatie cu cumparatorii
 ofera o sursa de venit de incredere, regulata si in timp util
asigura furnizarea la timp a materialelor prime necesare productiei de calitate buna la un
pret rezonabil
 asigura, de asemenea, in timp util material de aprovizionare prime de buna calitate la
costuri rezonabile cooperativei care face distributie sau procesare
deschide noi perspective pentru producatorul/lucratorul care poate adopta noi tehnologii
(mecanizare, material saditor, etc) care sa ii permita sa se treaca de la  practici
traditionale la unele mai productive .
 De ce sunt organizate cooperativele?

Oamenii se organizeaza in  cooperative pentru a-si imbunatati veniturile sau pozitia economica
sau pentru a furniza un serviciu care le este necesar. Cooperativa poate derula mai multe tipuri de
activitati care au diverse beneficii pentru membrii si ii ajuta sa isi indeplineasca aceste obiective: 

Activitatile de marketing derulate de cooperativa

- Imbunatatesc puterea de negociere cu clientii - Combinarea volumului de produse de la mai

multi membri este o parghie care le imbunatateste pozitia atunci cand au de-a face cu
cumparatori; pot negocia ei preturile pentru cantitati mai mari;
- Reduc costurilor  de achizitie  - achizitionand volume mai mari de materii prime si materiale
necesare se reduce pretul de achizitie. De asemenea prin participarea la dividende, membrii isi
micsoareaza si mai mult costurile;
- Faciliteaza accesul pe piata sau extind oportunitatile de piata - Valoarea este adaugata
produselor prin prelucrare sau  oferind cantitati mai mari de un tip de asigurat si de calitate
pentru a atrage mai multi cumparatori;
- Imbunatatesc calitatea  produselor sau serviciilor - satisfactia membrilor se construieste prin
adaugarea de valoare produselor, concurenta de cooperare prevede si imbunatatirea facilitatilor,
echipamentelor si serviciilor;
- Reduc costurile / cresc veniturile;
- Reducerea costurilor de operare prin existenta   cooperativei creste castigurile la dispozitie
pentru distribuirea catre membri si cresterea veniturilor lor. 

Achizitionarea bunurilor / serviciilor

Cooperativele ofera adesea servicii sau produse care nu ar atrage alte afaceri private deci ele
contribuie la obtinerea unor produse sau servicii altfel indisponibile.
Cooperativele pot fi de asemenea retele-flexibile de fabricatie pentru intreprinderile mici din
zonele geografice locale. 
- Prin aderarea la o umbrela de cooperare, membrii ating anumite obiective comune care altfel ar
putea fi imposibil sa se realizeze pe cont propriu;
- Prin intermediul acestei retele, membrii impart costurile de cercetare de piata, respectarea
legislatiei de mediu, tehnice sau de formare pentru angajati;
- Dezvoltarea in comun a productiei si patrunderea pe piata devin astfel, obiective fezabile. 

Dezavantaj:

Puterea de negociere mai mare a cooperativei care decide pretul de ex. fata de pozitia
agricultorului individual sa negocieze cu cumparatorii si sa se angajeze in productia pe scara
larga. 
Conditii de success :
- transparenta in relatiile cu membri, de ex. in fixarea preturilor;
- membrii ar trebui sa fie foarte bine pregatiti si informati in mod corespunzator. 

Alegerea profilului economic al cooperativei agricole

Cooperativele agricole pot desfasura activitatile economice permise de Legea Cooperatiei

Agricole si de catre alte legi. Conform Legii Cooperatiei Agricole, nr. 566 din 9 decembrie 2004
activitatile economice se stabilesc dupa cum urmeaza (Articolul 16 din lege):

1. Cooperative de servicii, care asigura in sistem cooperativ serviciile pentru micii producatori;
Fermele mici si mijlocii nu dispun de mijloacele tehnice necesare efectuarii lucrarilor agricole si,
in aceste conditii, apelarea la servicii specializate este o necesitate. Investitii in masini
costisitoare  nu se justifica economic pentru exploatatii mici. Cooperativele pentru servicii, din
Europa de vest, pe langa executarea unor lucrari agricole specializate, asigura intretinerea si
repararea utilajelor agricultorului, a instalatiilor din zootehnie, transportul specializat, etc. 

2. Cooperative de achizitii si vanzari, care organizeaza atat cumpararile de materiale si de

mijloace tehnice necesare productiei agricole, cat si vanzarile produselor agricole;
Acestea au fost cel mai frecvent tip de cooperative inca de la inceputurile miscarii cooperatiste
din Europa. Cooperativele de marketing materializeaza nevoia de asociere a fermierilor pentru a-
si depozita si vinde productia agricola. Motivatia asocierii a fost determinata de nevoia de a face
fata concurentei marilor companii. Cooperatia s-a organizat si pentru a raspunde nevoilor sociale
ale cooperatorului, asigurand pe langa cerintele productiei si a unor nevoi gospodaresti si de
familie. Acest tip de cooperativa poate fi considerat baza cooperatiei agricole, pe acest principiu
dezvoltandu-se pe verticala asociatiile de cooperative, iar pe orizontala, in functie de specific,
cooperativele de colectare si procesare (carne, lapte, etc), de servicii, etc. Cooperativele detin
retele puternice si moderne de mari magazine unde desfac o parte din produsele proprii. 
In micile exploatatii agricole romanesti, lucrarile agricole se acopera din posibilitatile locale
(uneori rudimentare), insa lucrul cel mai grav este ca micii producatori sunt abandonati la
comercializare (cantitati mari de produse agicole in partizi mici nu sunt introduse-n circuitul
comercial) sau sunt victimele marilor comercianti, pe o piata nereglementata. 
Fructele si legumele autohtone, produsele traditionale, prin intermediul sistemului cooperatist ar
putea fi preluate, stocate, sortate, ambalate si valorificate la standardele pietei, asigurand surse
financiare zonei rurale. 
Crearea cooperatiei de marketing si readucerea produsele romanesti pe piata, cresterea
veniturilor prin valorificare produselor proprii, ar putea genera o noua atitudine a micilor
producatori fata de activitatea agricola si o alta perspectiva pentru zona rurala.

3. Cooperative de procesare a produselor agricole, care asigura produse tipice, de marca, cu

prezenta permanenta;
Acest tip de cooperative se intalneste in Europa atat in sectorul produselor vegetale, cat si in cel
al produselor animaliere. 
Producatorii de fructe si legume, pe langa depozitul de stocare si sortare in vederea valorificarii
produselor proaspete, au dezvoltat pe verticala lantul de productie, dezvoltand unitati de
procesare (conserve de legume-fructe, sucuri, etc). Producatorii de lapte au solutionat problema
procesarii laptelui prin fabricile de lapte ale cooperativelor. Cea mai mare unitate din lume de
prelucare a laptelui (SUA, anul 2000), era o unitate cooperativa. 
Producatorii de carne (pasare, porc, vita, oaie, etc) pentru a nu depinde de unitatile de abatorizare
au constituit unitati cooperatiste proprii de abatorizare. 
Unele cooperative au dezvoltat pe lantul de productie unitati de procesare, astfel incat o mai
mare parte a profitului final sa revina cooperativei. Preocuparea pentru livrarea pe piata a unor
produse cu grad mare de procesare a inregistrat o crestere constanta. 
Atat in domeniul produselor procesate din lapte cat si a celor din carne, legume, fructe, vie-vin,
etc, cooperativele si-au creat branduri nationale si internationale de renume. Valorificarea
produselor in cea mai mare parte a fost preluata de marile lanturi de magazine, insa pe langa
unitatile mici proprii de valorificare au aparut si marketuri ale asociatiilor cooperatiste. 
4. Cooperative manufacturiere si de mica industrie in agricultura;
5. Cooperative de exploatare si gestionare a terenurilor agricole, silvice, piscicole si a efectivelor
de animale;
Membrii cooperatorii, in acest tip de cooperativa (Italia, Franta, etc), pot cumula mai multe
calitati: membru cooperator, arendatorul unor terenuri catre cooperativa si angajat/lucrator in
cooperativa. Fiecare din aceste calitati implica o relatie juridica distincta. 
Cooperativele de exploatare a terenurilor achizitioneaza in proprietate terenuri pe care le
exploateaza alaturi de cele arendate/inchiriate. Acesta este principiul de constituire si functionare
al acestui tip de cooperative in toata lumea. 
In Romania pe principii oarecum asemanatoare au functionat, in perioada interbelica,
cooperativele de arenda si cumparare de teren. 
6. Cooperative pentru finantare, asistenta mutuala si asigurare agricola.

Societatea agricola cooperatista urmareste:

- sa asigure conditiile necesare pentru obtinerea avantajelor economice de catre toti membrii
cooperatori;
- sa satisfaca cerintele membrilor cooperatori in aprovizionarea cu mijloace necesare productiei
agricole;
- obtinerea de bunuri agricole de origine vegetala, animala si piscicola, conform standardelor de
piata;
- crearea de conditii pentru procesarea produselor agricole de origine vegetala, animala si
piscicola si obtinerea de produse alimentare finite la calitatea standardelor de piata si de consum;
- valorificarea productiei realizate;
- dezvoltarea economico-sociala a spatiului rural.
Avantajele constituirii unei cooperative agricole:
- capitalul social al cooperativelor agricole de gradul I este de 500 lei, fapt ce ofera posibilitatea
infiintarii de cooperative si de catre persoane care dispun de un capital mic
- facilitati fiscale acordate de stat: scutirea de la plata impozitului agricol a cooperativelor
agricole pentru primii 5 ani de la constituire; scutirea de la plata taxelor vamale pentru
importurile de tractoare, masini si utilaje agricole, echipamente de irigat si alte asemenea
echipamente utilizate de cooperativele agricole;
- accesul la subventii si la fondurile publice, precum si la fonduri externe prevazute in programul
de sustinere a agriculturii Romaniei;
- recunoasterea si asimilarea cooperativelor agricole de catre Ministerul Agriculturii, Padurilor si
Dezvoltarii Rurale ca grupuri de producatori, pentru a beneficia de toate drepturile prevazute de
legislatia in vigoare
- contributia pe care o aduce in mediul si dezvoltarii rurale prin crearea de noi locuri de munca;
- angajarea tinerilor intr-o forma de activitate organizata.
Exemple de cooperative agricole:

 Bio Coop Sibiu 

 Agraria Riva Del Garda Agricultural cooperative enterprise (Italia)
 Mezzacorona Agricultural cooperative enterprise (Italia)
 Acorex S.C.L. (Limited Cooperative Society) (Spania)
 BioSabor S.A.T. (Spania)
 Cajamar Caja Rural Credit Cooperative (Spania)
 Caprina de Almería SCA (Spania)
 Cooperativa Agrícola San Isidro (CASI) (Spania)
 Clisol Agro (Spania)
 COVAP (Cooperativa Ganadera del Valle de los Pedroches) (Spania)
 Mugiverde Sociedad Cooperativa Andaluza (Spania)
 Vicasol, S.C.A. Cooperative of first degree/tier Cooperative Society of Andalucía
(SCA) (Spania)
 Dobrogea Sud Agricultural Cooperative (Romania)
 Association of Fruiters and Fruits Processors in the Odorhei Area (Asociatia
Pomicultorilor si Procesatorilor de Fructe din zona Odorhei) (Romania)
 Lunca Somesului Mic Agricultural Cooperative (Romania)
 Asociatia Legume Romanesti Isalnita (Romania)