Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu

Balteanu si colab. Editura PIM-2008

Kinetoterapia gravidei si lauzei,

la sala de fitness si la domiciliu
dr. Bogdan Alexandru Hagiu

1. Generalităţi privind exerciţiul fizic in puerperalitate

Exerciţiile fizice sunt deosebit de utile pentru mame ajutându-le să depăşească problemele
ivite în timpul sarcinii şi naşterii. În timpul lăuziei ajută la refacerea mai rapidă a organismului la
starea anterioară.
Pentru a întâmpina ivirea unor procese patologice, antrenamentele trebuie începute din timp,
astfel încât femeia să dispună de o musculatură bine dezvoltată şi suplă. Un alt beneficiu este
reprezentat de sentimentul unei vieţi normale pe careîl are gravida care,în absenţa unor probleme
medicale, rămâne activă prin practicarea exerciţiilor fizice.
Practicarea anumitor exerciţii fizice în perioada pre şi postnatală are ca scop prevenirea unor
afecţiuni cardiovasculare cum sunt hipertensiunea, varicele, osteoporoza, constipaţia, anxietateai şi
depresia (1).
Ca urmare a dezvoltării sarcinii, se modifică raportul dintre presiunea intratoracică şi cea
intraabdominală şi în consecinţă este afectată expansiunea pulmonară. Referitor la acest ultim
aspect, se recomandă anumite exerciţii fizice ce au ca scop prevenirea instalării insuficienţei
respiratorii.
Un alt beneficiu al exerciţiilor fizice este reprezentat de uşurarea disconfortului dat de
durerile lombare provocate de schimbarea centrului de greutate. Aceste modificări posturale pot
afecta desfăşurarea normală a mişcărilor, ajungându-se astfel la solicitarea inadecvată a
articulaţiilor, fapt ce produce scăderea randamentului acestora. Consecinţa este apariţia precoce a
oboselii.
Utilitatea unui program kinetic rezultă din importanţa tonusului musculaturii striate pentru
postura femeii gravide, atonia la nivelul abdomenului şi zonei lombare atrăgând în mod obişnuit
apariţia hiperlordozei lombare şi, prin compensare, a cifozei dorsale. În plus, odată cu creşterea în
greutate a femeii gravide apare tendinţa la aplatizare a bolţii plantare.
Se impun totuşi anumite limitări ale efortului fizic, datorită modificărilor fiziologice ce
survin în timpul sarcinii.
Astfel, practicarea sporturilor caracterizate de solicitări fizice mari se poate solda cu
tulburări ale echilibrului datorită modificărilor posturale produse de schimbarea centrului de
greutate.
Trebuie ţinut cont de faptul că în sarcină oxigenul disponibil pentru efortul fizic este mai
scăzut, capacitatea maximă respiratorie fiind diminuată. În schimb necesarul de oxigen al femeii
gravide este crescut chiar şi în repaus, fapt ce contribuie la apariţia senzaţiei de oboseală şi a
dispneei.
În timpul sarcinii femeia suportă o greutate adiţională, care împreună cu laxitatea articulară
predispune la accidente.
Mai trebuie ţinut cont de faptul că după luna a 4-a decubitul dorsal duce la compresia
vaselor mari cu apariţia bradicardiei, hipotensiunii, ce pot provoca scăderea fluxului sangvin uterin
şi apariţia vertijului.
Ca mecanism de adaptare menit să protejeze fătul, în sarcină disiparea căldurii corporale se
face cu o eficienţă sporită. Astfel, în afara sarcinii, după 20 de minute de exerciţiu fizic, temperatura
corporală creşte cu 1,6˚ C, pe când la gravide rămâne constantă sau chiar scade uşor. Substratul
acestui mecanism adaptativ este reprezentat de faptul că în primele 3 luni de sarcină creşterea
temperaturii peste 39˚ C, creşte riscul pentru apariţia defectelor de tub neural. Intervenţia
mecanismului de adaptare respectiv, explică probabil
de ce la sportivele de performanţă gravide incidenţa malformaţiilor fetale nu este crescută.
Concluzia este că în timpul sarcinii supraîncălzirea în timpul exerciţiilor trebuie evitată.
Cu excepţia sportului de performanţă, efortul fizic poate fi menţinut

1
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
pe toată perioada sarcinii şi a lehuziei la acelaşi nivel ca şi în afara sarcinii, fiind diferenţiat pe cele
două perioade pre şi postpartum şi efectuîndu-sedupă o serie de indicaţii metodice specifice fiecărei
perioade.
Programele de gimnastică recomandate în timpul sarcinii sunt diferenţiate în funcţie de stilul
de viaţă avut anterior.
Astfel, o femeie sedentară nu trebuie determinată să înceapă un program agresiv de
gimnastică în timpul sarcinii, ci un program de exerciţii uşoare care cresc flexibilitatea şi tonusul
muscular.
Institutul Naţional de Sănătate din SUA a recomandat în 1996 un stil de viaţă activ pentru
gravidele care nu doresc sau nu au timp să urmeze un program de exerciţii, stil de viaţă, ce
presupune 30 de minute pe zi de activitate fizică moderată, adică plimbare, ciclism, grădinărit sau
activitate casnică.
Exerciţiul fizic moderat nu afectează nici gravida şi nici fătul. Cu toate că la animale
activitatea fizică intensă maternă poate să afecteze nutriţia şi oxigenarea fetală şi se poate solda
chiar cu efect teratogen, la om nu s-au evidenţiat aceste efecte negative (decât cel mult unele efecte
tranzitorii asupra fătului).
Studiile clinice efectuate pe gravide normale au infirmat unele teorii conform cărora efortul
ar creşte riscul de naştere prematură prin secreţia unor hormoni care ar putea declanşa contracţii
uterine sau ar scădea greutatea fătului prin furt de sânge de la uter în muşchii activi.
Există un studiu, efectuat la Case Western University în 1996, care arată că nou - născuţii ai
căror mame au avut o activitate fizică intensă în cursul sarcinii, deşi se situează în limitele normale
de greutate, cântăresc cu 220 de grame mai puţin decât nou - născuţii mamelor sportive care şi-au
încetat activitatea pe parcursul sarcinii. Diferenţa este nesemnificativă şi se realizează exclusiv pe
seama ţesutului adipos. În schimb, evaluaţi la vârsta de 5 ani, copiii respectivi au avut un coeficient
de inteligenţă şi o dezvoltare a vorbirii superioare celorlalţi copii, iar proporţia de ţesut adipos a
rămas în continuare mai mică.

Efecte benefice
1. Scad riscul de avorturi spontane cu cariotip cromozomial normal (trebuie specificat că avorturile
spontane cu cariotip anormal au alt mecanism de producere);
2. Reversează rezistenţa la insulină existentă în trimestrul al treilea de sarcină, acest fapt având
drept consecinţă scăderea riscului de feţi mari pentru vârsta gestaţională prin ameliorarea toleranţei
la glucoză şi prin reducerea depozitelor de grăsimi. Din acest motiv programul kinetic este parte
componentă a modului de viaţă la gravida cu diabet zaharat gestaţional;
3. Scade riscul de feţi mici pentru vârsta gestaţională;
4. Realizează o condiţionare fizică aerobă, adică antrenamentul şi adaptarea la efort, cu modificarea
răspunsurilor aparatelor şi sistemelor în repaus şi la solicitare;
5. Scade riscul de depresie şi starea de anxietate a viitoarei mame, cu influenţarea favorabilă a stării
psihice postpartum, în acest mod menţinându-se tonusul psihic al femeii în această perioadă;
6. Reduce riscul de incontinenţă urinară postpartum. Gravidele cu sarcină normală şi prognostic bun
stabilit de medic beneficiază de unele recomandări privind siguranţa exerciţiului fizic în
sarcină, elaborate in anul 1994 de către Colegiul American al Obstetricienilor şi Ginecologilor

Aceste recomandări sunt:

 Camera în care se execută exerciţiile fizice să fie bine aerisită;
 Costumul de gimnastică să fie adecvat vârstei sarcinii. Pentru ultimele luni de sarcină
trebuie să prezinte susţinătoare abdominale;
 Trebuie evitată supraincălzirea organismului prin îmbrăcăminte inadecvată ce nu permite
dispersia căldurii în primul trimestru de sarcină şi în zilele călduroase. De asemenea
trebuiesc evitate băile
 fierbinţi şi sauna; Se evită exerciţiile ce se pot solda cu traumatisme sau cu pierderea
echilibrului;
2
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
 Programul kinetic trebuie efectuat de cel puţin 3 ori pe săptămână, ţinând cont de
particularităţile de sarcină sau de cele de lehuzie;
 Programul kinetic trebuie efectuat cu o oră inainte de masă sau la 2 ore după;
 Efortul fizic trebuie să fie moderat, fără solicitarea forţei, rezistenţei şi vitezei de lucru
excesive;
 Pragul de efort nu trebuie depăşit, exerciţiile trebuie oprite când apare senzaţia de oboseală;
 Numărul de repetări creşte progresiv odată cu adaptarea organismului la efort;
 Exerciţiile în decubit dorsal trebuie reduse în ultimele două trimestre de sarcină pentru că
reduc fluxul sangvin uterin;
 Se recomandă exerciţii cu îngreuieri mici sau exerciţii la bicicleta ergometrică, situaţii în
care se pot doza bine îngreuierea şi timpul de lucru;
 Exerciţiile se corelează cu o dietă alimentară adecvată (cel puţin 300 calorii suplimentare pe
zi);
 Sporturile indicate sunt înotul şi tirul;
 Sporturi contraindicate: ski, patinaj, călărie, înot subacvatic;
 Exerciţiile fizice de orice fel vor fi oprite imediat dacă apar: oboseală, cefalee, dispnee,
astenie musculară, greaţă, dureri toracice, contracţii uterine, metroragii;
 Pentru cazurile patologice apărute după naştere se folosesc mijloace fizice speciale.

Este cunoscut faptul că femeia gravidă este tot atat de aptă de a face exerciţii fizice ca şi o
femeie negravidă. Răspunsul organismului acesteia la efortul fizic este asemănător cu al femeii
negravide (de exemplu se înregistrează aproximativ 70 -75% din alura ventriculară maximă). În
general parametrii cardio - respiratori variază la fel ca şi la femeia negravidă.
Sunt indicate aproape toate tipurile de exerciţii, totuşi există reţineri cu privire la sporturile
cu impact mare aşa cum ar fi schiatul pe pante abrupte sau alpinismul. Activitatea fizică a femeii
gravide trebuie să fie în concordanţă ca tip şi intensitate cu cea de dinaintea stării de graviditate, de
aceea nu se recomandă începerea unui sport solicitant în timpul sarcinii.
Pentru femeia gravidă care nu a practicat în mod constant exerciţii fizice înaintea sarcinii se
poate începe cu mers pe jos în ritm propriu cu
accelerarea ritmului timp de 20 - 30 de minute. Se execută de trei ori pe săptămână.
Poate fi practicat înotul, cu efecte benefice ale descărcării de greutate a organismului
constând în uşoare diminuări ale frecvenţei cardiace fetale şi ale tensiunii arteriale materne.
Sunt contraindicate scufundarea, apa fierbinte sau rece, sauna. Temperatura apei
trebuie să nu depăşească 37˚ C deoarece temperaturile mai mari au risc teratogen.
Se pot efectua exerciţii la bicicleta ergometrică, cu atenţie însă la poziţia adoptată, în sensul
că se va evita flexia anterioară a trunchiului, care poate genera durere lombară.
Joggingul, tenisul, antrenamentul de forţă, sporturile de contact (volei, baschet) pot fi
practicate doar de către atletele antrenate şi cu o condiţionare bună la efort, cu atenţie însă la
eventualele accidente ce pot surveni.
În sarcina avansată este recomandată prudenţă la exerciţiile din ortostatism deoarece acestea
prezintă riscul scăderii frecvenţei cardiace datorită compresiunii venei cave inferioare de către
uterul gravid.

În stabilirea metodologiei programului de exerciţii se ţine cont de următoarele prescripţii:

 şedinţele de exerciţii fizice vor avea frecvenţa de cel puţin 3 pe săptămană şi durata de
minim 20 de minute;
 şedinţele de exerciţii fizice se incep cu 5-10 minute de încălzire (mers pe jos, bicicletă
ergometrică cu rezistenţă mică);
 oprirea efortului fizic nu se face brusc – sunt necesare 5 - 10 minute de revenire (exerciţii
respiratorii);
 durata unui exerciţiu cu efort intens nu trebuie să depăşească 15 minute;

3
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
 se vor evita perioadele lungi de repaus in special ortostatismul prelungit fără mişcări
asociate;
 după a treia lună de sarcină se vor evita exerciţiile din decubit dorsal;
 exerciţiile fizice nu se vor practica în atmosferă caldă şi umedă;
 se contraindică efortul fizic în timpul febrei sau al altor afecţiuni intercurente;
 vor fi evitate activităţile fizice care necesită simulări, împingeri bruşte, flexie completă de
genunchi, ridicarea ambelor membre inferioare (de tip sărituri) şi aplecările complete cu
flexie de şold (de tip “atinge degetele de la picioare cu mâinile”);
 în timpul exerciţiului fizic este indicată măsurarea frecvenţei contracţiilor cardiace care în
mod normal nu trebuie să depăşească 140 bătăi/minut;
 sarcina şi efortul fizic necesită o suplimentare a aportului caloric cu 300 calorii/zi;
 este contraindicată cura de slăbire în cursul sarcinii;
 se recomandă un sutien potrivit pentru a susţine sânii modificaţi în timpul sarcinii şi o
încălţăminte comodă care să asigure un spijin corect al plantei pe sol;

Contraindicaţii pentru efectuarea exerciţiilor fizice în sarcină

(stabilite de Colegiul American al Obstetricienilor şi Ginecologilor):
- Hipertensiunea arterială indusă de sarcină;
- Insuficienţa coronariană;
- Întârzierea şi creşterea intrauterină a fătului;
- Hemoragiile de trimestru 2 sau 3;
- Insuficienţa cervico - istmică;
- Iminenţa de naştere prematură;
- Naştere prematură în antecedentele obstetricale;
- Ruperea spontană prematură a membranelor;
- Placenta praevia (placenta jos inserată);
- Sarcina multiplă;
- Abdomenul cicatricial;
- Câştig ponderal insuficient (sub 1 kg/lună în ultimele trimestre).
Trebuie avut în vedere faptul că în timpul parcurgerii programului de exerciţii pot să
survină unele evenimente care să necesite oprirea acestuia, aşa cum sunt:
- scurgerile de lichide din vagin (în caz de ruptură de membrane) sau hemoragie vaginală;
- contracţii uterine persistente, mai dese de 6 - 8 pe oră, care pot sugera debutul unei naşteri
premature;
- durere bruscă abdominală, sau lombară joasă, sau în regiunea pubiană;
- încetarea mişcărilor fetale;
- tumefierea feţei şi a extremităţilor;
- durere în gambe (sugerează debutul unei flebite);
- durere toracică;
- cefalee;
- tulburări vizuale;
- vertij;
- oboseală accentuată;
- creşterea frecvenţei contracţiilor cardiace;
- apariţia aritmiilor;
- creşterea tensiunii arteriale, care se menţine şi după incetarea efortului fizic.

2. Kinetoterapia în primul trimestru de sarcină

Cu toate că în primul trimestru de sarcină capacitatea de efort a organismului nu este
afectată, gradul de solicitare prin exerciţii fizice trebuie să fie inferior celui dinaintea sarcinii,
deoarece există posibilitatea ca embrionul să nu fie bine fixat în uter. Având în vedere acest fapt,

4
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
programul kinetic trebuie să cuprindă exerciţiile globale de menţinere a sănătăţii fizice şi psihice a
gravidei, cu obiective specifice şi contraindicaţii.

Obiectivele programului de kinetoterapie

Deprinderea unui autocontrol prin care gravida să îşî menţină o postură corectă şi implicit un
aliniament corporal fiziologic;
Refacerea tonusului şi elasticităţii muşchilor şi articulaţiilor;
 Adaptarea prin exerciţii de respiraţie a mişcărilor respiratorii toracice şi diafragmatice la noile
condiţii fiziologice impuse de sarcină;
Educarea musculaturii pelviperineale în vederea îmbunătăţirii autocontrolului;
Profilaxia vergeturilor;
 Menţinerea unei greutăţi corporale adecvate vârstei sarcinii – în primele două săptămâni este
permisă o creştere de maximum 2 kg;
Menţinerea unei capacităţi de efort adecvate.

Mijloace folosite
1. Exerciţii libere;
2. Exerciţii de stretching, şi mai ales metoda Bob Anderson;
3. Exerciţii cu îngreuieri reduse cum ar fi gantere uşoare, benzi elastice;
4. Exerciţii cu obiecte de gimnastică (mingi, bastoane);
5. Exerciţii la aparate, fiind recomandată în mod special bicicleta ergometrică;
6. Jogging, plimbări în aer liber;
7. Masaj plantar cu ajutorul plăcii cu role şi masaj cu creme cosmetice pe abdomen, coapse, sâni
pentru prevenirea apariţiei vergeturilor.

Indicaţii metodice
1. Pentru evitarea dezechilibrărilor, se vor adopta poziţii de lucru cu baza lărgită;
2. Se vor evita:
- săriturile;
- exerciţiile în care este solicitat excesiv abdomenul;
- exerciţiile de forţă sau de rezistenţă;
- exerciţiile de viteză;
- supraîncălzirea organismului (poate fi afectat fătul);
3. Se pune accent pe exerciţiile de respiraţie (se reeducă respiraţia diafragmatică şi respiraţia costală
pe regiunile superioară, medie şi inferioară), deoarece un autocontrol eficient al acesteia este
necesar pentru:
- adaptarea ventilaţiei şi implicit a hematozei pulmonare la necesităţile crescute din timpul
sarcinii (se adaugă consumul de oxigen al fătului);
- utilizarea ritmică, în mod conştient, a mişcărilor respiratorii, atât în cursul naşterii (fazele de
dilatare şi de expulzie) cât şi în timpul lăuziei, pentru refacerea musculaturii abdominale şi
pelviperineale.
Respiraţia diafragmatică se îmbunătăţeşte cu ajutorul exerciţiilor de respiraţie abdominală:
a) în inspiraţie, relaxarea abdomenului cu bombarea acestuia, ceea ce uşurează coborârea
diafragmului;
b) în expiraţie, sucţiunea abdomenului prin contracţia musculaturii, ceea ce determină un plus de
ascensiune diafragmatică. Aceste exerciţii de respiraţie diafragmatică se execută după următoarea
tehnică: subiectul stă în decubit dorsal cu genunchii flectaţi, tălpile pe sol, o palmă pe torace şi alta
pe abdomen şi execută mişcări respiratorii ample, a căror amplitudine este urmată de mâna aşezată
pe abdomen, în timp ce mâna aşezată pe torace rămâne fixă. După însuşirea acestei tehnici se poate
trece la conştientizarea respiraţiei toraco - abdominale inferioare.

5
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
4. Reeducarea mişcărilor respiratorii se face şi în vederea coordonării acestora cu mişcările de
distensie, în cursul ultimei luni de sarcină. Din acest motiv se recomandă învăţarea unor poziţii din
care se poate realiza uşor autocontrolul pelvin:
a) contracţiile voluntare ale muşchilor pelviperineali se realizează din decubit lateral, dorsal sau din
aşezat (sedestatism); aceste contracţii ale musculaturii planşeului pelvin, cu durata de 6 sec.
urmand o pauză de 12 sec. (se efectuează 5-6 serii de 2-3 ori pe zi), determină micşorarea distanţei
dintre simfiza pubiană şi coccis precum şi a celei dintre tuberozităţile ischiatice prin auto înălţări ale
planşeului pelvin;
b) controlul distensiei perineale se face din poziţii ce împreună cu gravitaţia facilitează coborârea
fătului:
- pe genunchi, cu sprijin pe palme;
- pe genunchi cu antebraţele sprijinite pe un scaun;
- aşezat cu trunchiul înclinat înainte şi braţele sprijinite pe un suport;
- poziţia genupectorală: sedestatism, spatele rezemat, coapsele în abducţie, genunchii flectaţi,
tălpile pe sol.
La controlul distensiei perineale contribuie şi diafragmul, de aceea este indicat următorul
exerciţiu: inspiraţie cu bombarea abdomenului urmată de contracţia muşchilor abdominali,
realizând o împingere de sus în jos însoţită de o senzaţie de distensie perineală;
c) Instituirea unui autocontrol postural. Pentru aceasta gravida se va examina la oglindă împreună
cu kinetoterapeutul vor căuta prin examen din faţă şi din profil, eventualele poziţii vicioase sau
chiar deformaţii ale corpului.
Se vor recomanda anumite poziţii de lucru, odihnă şi de relaxare, ce vor avea ca principiu o
extensie axială neforţată a corpului.
 poziţia de lucru: aşezat, coloana dreaptă (spatele sprijinit) şi tălpile pe un suport; genunchii
trebuie să fie plasaţi puţin mai sus decât şoldurile;
 poziţia de odihnă: decubit dorsal cu introducerea unei perne mici in regiunea toracală pentru a
preveni apariţia cifozei;
 poziţia de relaxare: decubit dorsal, genunchii în uşoară flexie, membrele superioare în abducţie
uşoară şi cu palmele sprijinite pe pat. Capul şi genunchii se vor sprijini pe o pernă mică şi respectiv
pe un sul.
d) Programul kinetic trebuie adaptat în funcţie de următorii factori:
- vârstă;
- stare de sănătate;
- mobilitatea articulară.
e) Sunt indicate exerciţiile de stretching după metoda Bob Anderson.
Se începe cu o întindere musculară uşoară ce durează 10 –30 sec., urmând o întindere mai
pronunţată, timp de 30 sec. Se ţine cont de faptul că întinderea musculară nu trebuie să provoace
durere (se are în vedere elasticitatea musculară individuală a gravidei).

Program de kinetoprofilaxie destinat primului trimestru de sarcină:

1. Variante de mers:
- mers pe marginea externă a plantei, halucele atingâd podeaua;
- mers încrucişat;
- mers cu extensia verticală şi orizontală a braţelor;
- mers cu palmele pe umeri. La fiecare pas gravida ridică braţele la verticală şi concomitent
flectează un genunchi la piept;
- mers fandat cu trunchiul aplecat şi braţele în extensie;
- mers cu mişcări de respiraţie, folosit după alergări. Inspiraţia se face cu ridicarea braţelor pentru
lărgirea diametrelor toracice.
2. Variante de alergare:
- alergare obişnuită;
- alergare cu pendularea succesivă a gambelor inapoi;

6
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
- lergare cu genunchii intinşi;
- alergare cu paşi laterali;
- alergare cu paşi incrucişaţi;
- alergare cu opriri şi adoptarea atitudinii corporale corecte.
3. Exerciţii destinate părţii superioare a corpului:
Poziţia iniţială: stând
a) adoptarea unei poziţii corecte;
b) exerciţii destinate centurii scapulo-humerale: ridicări şi coborâri ale umerilor; rotaţii ale
umerilor în ambele sensuri, atât alternative cât şi simultane, cu sau fără îngreuiere;
c) exerciţii pentru cap şi gât: flexii; extensii; înclinări; rotaţii.
d) exerciţii pentru membrele superioare pe diagonalele Kabat.
Poziţia iniţială: aşezat pe mingea Physioball, se execută:
a) fandări laterale cu trunchiul drept şi palmele pe umeri;
b) translări laterale ale bazinului, precum şi translări în plan sagital, cu braţele întinse.
Se recomandă ca aceste exerciţii să se facă în faţa oglinzii.
4. Exerciţii de stretching pentru partea superioară a corpului:
Poziţia iniţială: stând depărtat:
a. înclinarea laterală a trunchiului, cu braţele sus; braţul din direcţia mişcării trăgând de braţul
opus şi menţinâd astfel întinderea. Se face apoi aceeaşi mişcare în sens invers;
b.cu palmele pe torace, pacienta răsuceşte trunchiul menţinând poziţia obţinută şi insistând pe
alungire, apoi mişcarea se face şi în celălalt sens;
Poziţia iniţială: quadrupedică, (pe genunchi, cu sprijin înainte pe palme) cu genunchii depărtaţi:
gravida se aşază pe călcâie simultan cu extensia trunchiul, braţele întinse
5. Exerciţii de respiraţie
Poziţia iniţială: decubit dorsal,membrele inferioare flectate, cu tălpile pe sol. Din această poziţie
se vor executa exerciţiile de reeducare a respiraţiei toraco- abdominale şi diafragmatice descrise
anterior;
6. Exerciţii de reeducare a musculaturii pelviperineale:
 Poziţia iniţială: decubit lateral şi apoi din aşezat (pentru contracţiile voluntare perineale). Din
decubit lateral cu genunchii
flectaţi se pot face contracţii ale musculaturii planşeului pelvin urmate de contracţii ale muşchilor
fesieri concomitent cu ridicarea gambelor şi menţinerea lor un timp în această poziţie;
 Poziţia iniţială: ortostatism, aşezat cu sprijin pentru spate sau pe genunchi, (pentru distensiile
perineale voluntare);
7. Exerciţii de stretching pentru musculatura laterală a trunchiului şi pentru membrele
inferioare:
Poziţia iniţială: decubit dorsal cu un membru superior întins oblic pe sol şi capul răsucit în direcţia
acestuia, gravida flectează genunchiul homolateral şi apoi şi roteşte corpul în partea opusă,
menţinâd întinderea cu braţul corespunzător direcţiei rotirii; aceeaşi mişcare se face apoi şi pe
cealaltă parte;
Poziţia iniţială: aşeazat cu un membru inferior întins având talpa în extensie şi cu celălalt membru
inferior în flexie şi abducţie, braţele sus; seexecută înclinarea laterală a trunchiului, de partea
piciorului întins, menţinâd întinderea braţelor şi revenire; aceeaşi mişcarea se execută şi în partea
opusă;
Poziţia iniţială: aceeaşi ca mai sus, gravida execută aplecări ale trunchiului cu prinderea gleznei
piciorului întins, menţinerea întinderii şi apoi relaxare; exerciţiul se execută şi cu celălalt picior
întins.
Poziţia iniţială: decubit dorsal cu genunchii flectaţi şi tălpile pe sol, se execută:
- cu sprijin pe coate, flexii ale capului şi umerilor până la ridicarea omoplaţilor de pe sol şi
aplatizarea zonei lombare;

7
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
Exercitii pentru tonus muscular
- rotiri de trunchi cu sprijin pe cotul homolateral, până când palma heterolaterală ajunge la
genunchiul heterolateral. Mişcarea se face apoi în sens invers;
- ridicarea bazinului şi a zonei lombare de pe sol cu menţinerea poziţiei şi revenire lentă mai întâi cu
zona lombar;
 Poziţia iniţială: “lotus” sau „mahomedană” se întinde banda elastică înaintea sau în spatele
trunchiului;
 Poziţia iniţială: decubit ventral cu braţele pe lângă corp, gravida face extensia capului şi a
umerilor concomitent cu tragerea spre înăuntru şi jos a omoplaţilor; contracţiile izometrice durează
5-6 sec;
 Poziţia iniţială: decubit ventral cu palmele pe sol la nivelul capului, gravida execută extensia
trunchiului şi a capului (menţinut la acelaşi nivel cu trunchiul) cu braţele pe lângă corp.
Se menţine contracţia izometrică a musculaturii trunchiului timp de 5-6 sec. Dacă pacienta prezintă
hiperlordoză, se aşează un sul sub abdomen;
Poziţia iniţială: decubit dorsal cu braţele pe lângă corp şi palmele aşezate pe abdomen, gravida şi
roteşte braţele extern, adducând astfel omoplaţii şi micşorând curburile cervicale şi lombare;
contracţia izometrică se menţine 5-6 sec;
 Poziţia iniţială: stând; gravida se ridică pe vârfuri şi duce braţele înainte; se menţine contracţia
izometrică. Se execută acelaşi exerciţiu, dar cu rotaţia braţelor spre exterior.

8. Exerciţii la aparate (Swing, bicicleta ergometrică).

9. Exerciţii de relaxare musculară
Poziţia iniţială: decubit dorsal:
- scuturări ale membrelor;
- exerciţii de respiraţie;
Mers cu rotaţii de trunchi;
Mers cu pendulări ale membrelor;
Mers cu exerciţii de respiraţie;
Masaj sau automasaj (se poate folosi banda cu role sau placa cu role).

3. Kinetoterapia în al doilea trimestru de sarcină

Al 2 trimestru de sarcină are ca principală caracteristică faptul că după a treia lună de sarcină
aceasta este bine implantată în uter, precum şi dispariţia fenomenelor neurovegetative. Modificările
ce se petrec în corpul femeii încep să necesite diminuarea efortului fizic. Astfel, prin schimbarea
centrului de greutate, se produce o accentuare a lordozei lombare prin retroversia bazinului, iar dacă
au existat modificări ale structurii materialului osos vertebral sau dezalinieri ale coloanei se poate
constitui în timp cifoza dorsală sau hernia discală L5-S1. Hipotonia musculaturii abdominale poate
determina constipaţie.
Scăderea volumului expirator şi a celui de rezervă poate duce la dispnee şi astenie. Mărirea
greutăţii corporale poate determina apariţia platfusului şi a modificărilor circulaţiei venoase.

Obiectivele programului de kinetoterapie

Realizarea menţinerii tonusului musculaturii posturale prin:
- exerciţii destinate menţinerii tonusului muşchilor paravertebrali;
- redobândirea poziţiei neutre a bazinului prin restabilirea raportului fiziologic de forţe între
două mari grupe musculare, şi anume musculatura abdominală şi fesieră de o parte şi muşchii
lombari şi psoas-iliacul de cealaltă;
Constituirea unui autocontrol postural şi folosirea lui permanentă;
Prevenirea apariţiei aplatizării plantei;
Profilaxia modificărilor circulaţiei venoase;

8
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
 Prevenirea obezităţii, printr-o dietă adecvată. în acest trimestru creşterea greutăţii corporale
trebuie să fie de maximum 5 kg;
Continuarea reeducării respiraţiei;
Continuarea reeducării muşchilor perineului;
Asuplizarea musculaturii şi menţinerea tonicităţii;
Profilaxia apariţiei vergeturilor.

Mijloace folosite:
1. Exerciţii libere;
2. Exerciţii cu obiecte de gimnastică (mingi, bastoane);
3. Exerciţii la aparate;
4. Exerciţii tip stretching;
5. Gimnastică vasculară (B・ger);
6. Masaj, automasaj (clasic, reflexogen, pneumatic).
7. Portul de ciorapi elastici pentru prevenirea apariţie varicelor şi eventual de talonete în cazul
prăbuşirii bolţii plantare.

Indicaţii metodice:
1. Vor fi utilizate poziţii cu baza de susţinere mare;
2. Se va avea grijă să adopte o delordozată;
3. Decubitul dorsal nu va mai fi folosit ca poziţie de lucru, deoarece uterul mărit apasă pe vena cavă
inferioară, ceea ce determină scăderea întoarcerii venoase şi în consecinţă umplerea cardiacă
insuficientă. Urmarea este scăderea debitului cardiac şi deci insuficienta irigare cu sânge a
muşchilor dar şi a fătului. La aceasta se adaugă fenomene neurovegetative: hipotensiune cu
ameţeală, tulburări ale ritmului cardiac etc.;
4. Se începe antrenarea muşchiului transvers abdominal, muşchi de presiune care are rol în expulzia
fătului. Tonifierea transversului abdominal se face prin exerciţii pentru musculatura abdomenului
corelate cu exerciţii respiratorii;
5. Nu sunt recomandate exerciţiile cu ridicarea membrelor inferioare şi în special forfecările
deoarece favorizează eventraţiile;
6. Gravida va face exerciţii de tip stretching;
7. Se va insista pe tonifierea muşchilor paravertebrali (“şcoala spatelui” după Marianne Zachrison);
8. Se continuă reeducarea respiraţiei;
9. Se fac în continuare exerciţii pentru prevenirea căderii bolţii plantare;
10. Se recomandă masajul membrelor inferioare, cu mişcări uşoare, centripete, ce favorizează
întoarcerea venoasă şi prevene apariţia edemelor sau a varicelor. La masaj se adaugă mobilizări
pasive ale piciorului.
După masaj este recomandată gimnastica vasculară Burger:
- din decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate la 45grade şi sprijinite, gravida face 2-3
minute mişcări ale gleznei şi ale degetelor;
- acelaşi exerciţiu se execută apoi din aşezat;
- urmează 3-6 minute de odihnă cu membrele inferioare întinse orizontal;
- numărul de repetări al ciclului de exerciţii este de 4-5 o dată, sau de mai multe ori pe zi.
în cazul apariţiei edemelor se recomandă masaj reflexogen:
- masaj pe faţa dorsală a piciorului de la degetul II până la gleznă şi de la degetul V până la
gleznă, precum şi punctul “ţâşneşte din nou” situat la 3 degete deasupra maleolei interne;
- în final se execută mişcări de masaj de o parte şi de alta a tendonului lui Achile. Este recomandat
portul ciorapilor elastici.

Program de kinetoterapie destinat trimestrului II de sarcină:

1. Variantele de mers şi de alergare prezentate în cadrul programului precedent.

9
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
2. Exerciţii pentru partea superioară a corpului:
Poziţia iniţială: stând
- flexii, extensii şi rotaţii ale capului şi ale gâtului, la fel ca în programul pentru trimestrul I;
- pentru centura scapulo-humerală se efectuează ridicări şi coborâri, adducţii şi abducţii, rotaţii,
atât alternativ cât şi simultan;
Poziţia iniţială: aşezat
- pentru braţe şi torace, exerciţii pe diagonalele Kabat,
- exerciţii cu obiecte,
- exerciţii la aparate.
Aceste exerciţii se fac in faţa oglinzii.

3. Exerciţiile pentru spate – (şcoala spatelui - după Marianne Zachrison):

a) Gravida îşi va însuşi următoarea poziţie de odihnă: decubit lateral, capul sprijinit pe o pernă
mică, membrul inferior heterolateral în triplă flexie şi sprijinit pe o pernă, braţele în flexie uşoară
b) Poziţia iniţială: stând, aşezat sau decubit; gravida execută basculări ale bazinului cu scopul
delordozării, sub asistenţa kinetoterapeutului
c) Poziţia iniţială: aşezat cu picioarele îndoite, tălpile pe sol, braţele înapoi, palmele sprijinite pe sol;
se efectuează autoînălţări cu greutăţi pe cap (şezuta se desprinde de sol), menţinere 5-6 sec.în
scopul stimulării proprioceptorilor muşchilor paravertebrali şi a tonifierii acestora.
Indicaţii metodice pentru menţinerea morfofuncţională a mecanismului de zăvorare
caracteristic apofizelor vertebrale, şi pentru profilaxia deformărilor coloanei:
1. gravida execută genuflexiuni cu genunchii depărtaţi în timpul cărora ridică cu ambele mâini o
greutate pe care o aduce la nivelul bazinului;
2. transportarea greutăţilor se face cu ambele măini, distribuţia fiind egală;
3. aplecarea la masă sau la chiuvetă se va face cu coloana dreaptă, din aşezat, cu unul din membrele
inferioare sprijinite pe un suport de 20 cm înălţime;
- gravida se va ridica din pat rostogolindu-se lateral şi odată ajunsă la marginea patului, cu
împingere în braţe, va aşeza pe sol ambele membre inferioare concomitent;
- ridicarea din aşezat o va face tot prin împingere în braţe, cu translarea înainte a trunchiului, şi apoi
extensia genunchilor.

4. Exerciţii de stretching pentru umeri şi spate:

a) Poziţia iniţială: stând depărtat, cu un membru superior flectat cu palma pe umărul opus şi braţul
menţinut orizontal, se prinde cotul cu cealaltă mână şi se execută tracţiuni în cursul cărora are loc
îndepărarea omoplatului de coloană, apoi mişcarea se face şi în celălalt sens;
b) Poziţia iniţială:aşezat cu un cot flectat şi palma pe scapula heterolaterală, se prinde cotul
respectiv cu cealaltă mână şi se trage de el. Se face apoi aceeaşi mişcare în sens invers;
c) Poziţia iniţială: stând depărtat cu mâinile la spate şi degetele încleştate, se face extensia maximală
a membrelor superioare;

5. Exerciţiile pentru muşchii planşeului pelvin. Sunt aceleaşi ca pentru semestrul I de sarcină.
6. Se continuă exerciţiile de reeducare respiratorie

7. Exerciţii de streching pentru trunchi şi membrele inferioare:

Poziţia iniţială: aşezat cu picioarele în flexie şi abducţie, gravida
execută aplecări alternative ale trunchiului către un genunchi şi către celălalt, cu întindere şi
menţinerea poziţiei;
Poziţia iniţială: din aceeaşi poziţie ca mai sus, se împing genunchii cu ambele coatele, realizând
astfel întinderea rotatorilor interni;
Poziţia iniţială: decubit dorsal, gravida flectează un genunchi la piept, insistând pe intinderea
muşchilor posteriori ai coapsei, întinzând celălalt picior cu talpa în flexie dorsală; mişcarea se face
alternativ;

10
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
Poziţia iniţială: pe genunchiul stâng, cu membrul inferior drept înainte, îndoit cu talpa pe sol, cu
mâinile pe genunchiul drept; se apleacă trunchiul şi se extinde mult membrul inferior stâng până
când călcâiul ajunge la sol; (genunchiul se desprinde de sol) mişcarea se execută idem şi cu
membrul inferior opus;
Poziţia iniţială: decubit lateral, stânga, se prinde glezna piciorului drept şi se execută extensia
acestuia; acelaşi exerciţiu se execută şi din decubit lateral dreapta;

8. Exerciţii pentru tonusul muscular

Exerciţii pentru muşchii abdominali
Poziţia iniţială: decubit dorsal cu genunchii flectaţi şi tălpile sprijinite pe sol, palmele la ceafă:
- flexii ale trunchiului şi revenire (variante: cu braţele pe langă corp)
- flexii cu răsuciri ale trunchiului şi ducerea unui membru superior la genunchiul opus şi revenire;
- flexii ale trunchiului simultan cu flexii ale membrelor inferioare.
Exerciţiul se poate executa şi cu flexia alternativă a membrelor inferioare;
- pedalări;
- flexia coapselor pe bazin cu o minge ţinută între picioare, urmată de răsuciri ale trunchiului;
Poziţia iniţială: quadrupedică sau stând, gravida efectuează contracţii voluntare ale muşchiului
transvers abdominal în timpul mişcărilor respiratorii
Exerciţii pentru muşchii fesieri:
a) Poziţia iniţială: quadrupedică cu sprijin pe antebraţe; se întinde un membru inferior la acelaşi
nivel cu trunchiul. Mişcarea se face alternativ, evitându-se lordozarea sau rotaţia trunchiului;
b) Poziţia iniţială: quadrupedică cu sprijin pe antebraţe, se execută acelaşi exerciţiu cu membrul
inferior în flexie la 90˚.
Exerciţii pentru abductori şi pentru rotatorii externi ai membrelor inferioare
a) Poziţia iniţială: decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng în flexie; se execută abducţia
membrului inferior heterolateral la 45˚ cu talpa flectată dorsal şi menţinerea poziţiei;
b) Poziţia iniţială: aceeaşi poziţie ca mai sus; rotaţii în sensul acelor de ceasornic al membrului
inferior heterolateral.
Exerciţi pentru muşchii spatelui
a) Poziţia iniţială: quadrupedică; gravida ridică orizontal membrul superior, cu atebraţul flectat,
executând o rotaţie externă şi menţinând întinderea musculaturii; mişcarea se face alternativ
b) Poziţia iniţială: „poziţia lotus” (aşezat cu picioarele îndoite şi încrucişate) ridică orizontal
braţele, coatele flectate efectuând o rotaţie externă izometrică. Exerciţiul se poate efectua şi izotonic
(cu îngreuiere);
c) Poziţia iniţială: stând, cu membrele inferioare uşor îndoite (delordozare), un braţ sus celălalt
înapoi jos,extensorul ţinut de capete: se execută întinderea extensorului şi revenire. Se poate folosi
şi o banda elastică
Exerciţii la aparate
- Exerciţii pentru musculatura plantară
a) Poziţia iniţială: stând, ridicare pe vârfuri, coborâre pe marginea externă a plantei şi flectarea
degetelor;
b) Poziţia iniţială: aşezat, membrele inferioare îndoite, talpile pe sol:
se apucă cu degetele de la picioare un prosop, urmând strângerea acestuia.
Exerciţii de relaxare musculară.
a) Masaj şi gimnastică vasculară Burger.

4. Kinetoterapia în al treilea trimestru de sarcină

În trimestrul al treilea de sarcină fătul se dezvoltă mult, ceea ce solicită aparatele

cardiovascular şi respirator ale gravidei, al cărei organism trebuie să asigure şi oxigenul necesar
fătului. Din cauza dificultăţilor de oxigenare, efortul fizic nu poate fi susţinut mult timp. Pe de altă

11
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
parte, greutatea corporală mărită solicită articulaţiile cu un grad crescut de laxitate datorită
imbibiţiei apoase produse de estrogeni şi de relaxină, ceea ce predispune la accidente.
Din aceste motive în trimestrul III de sarcină programul de kinetoterapie trebuie adaptat
noilor condiţii fiziologice dar şi particularităţilor pacientei. Se are în vedere scăderea progresivă a
dificultăţii exerciţiillor pe măsură ce sarcina se apropie de termen. Un alt deziderat este pregătirea
corpului gravidei pentru naştere

Obiectivele programului de kinetoterapie

Însuşirea de către gravidă a posturilor ce trebuiesc adoptate în cursul diferitelor activităţi. Gravida
va fi informată şi asupra metodelor de naştere naturală. La pregătirea fizică şi psihologică pentru
actul naşterii va contribui o echipă compusă din medic, psiholog, kinetoterapeut şi tată;
Menţinerea elasticităţii musculare şi articulare;
Menţinerea tonusului musculaturii posturale;
Profilaxia producerii platfusului;
Profilaxia tulburărilor circulatorii (tulburările intoarcerii venoase);
Educarea perineului în sensul formării reflexelor de distensie şi de expulzie concomitent cu o
respiraţie adecvată. Gravida va învăţa şi poziţiile ce facilitează coborârea fătului.

Mijloace folosite:
Exerciţii libere;
Exerciţii de streching;
Exerciţii cu obiecte;
Exerciţii la aparate (dintre aparate vor fi utilizate doar placa pentru masaj reflexogen şi cea pentru
muşchii plantari);
Masaj şi automasaj;
Plimbări (gravida va purta incălţăminte comodă şi talonete).

Indicaţii metodice:
1. Pe măsură ce se apropie termenul naşterii intensitatea, durata şivolumul de lucru se reduc, astfel
că în luna a 9-a gravida va face doar exerciţii de respiraţie necesare travaliului, exerciţii uşoare
destinate membrelor şi plimbări;
2. Pentru pregătirea fizică necesară actului naşterii gravida va învăţa:
a) respiraţia pe care o va utiliza în timpul contracţiilor: toracică superficială, gâfâită, cu gura
deschisă, toate acestea pentru a evita coborârea diafragmului şi deci creşterea presiunii
intraabdominale atunci când nu este cazul;
b) reflexele necesare naşterii:
- reflexul de împingere – gravida insipiră adânc, bombându-şi abdomenul, utilizănd apoi
presiunea intraabdominală mărită pentru o împingere de sus în jos prin contracţia muşchilor
abdominali, concomitent cu distensia perineului (are senzaţia relaxării vezicii şi rectului);
- reflexul de expulzie (Valsalva): gravida, în decubit dorsal sau în poziţie obstetricală, sprijinită
pe coate, execută o inspiraţie cu bombarea abdomenului urmată de contracţia acestuia şi de
contracţia musculaturii pelviperineale. Concomitent respiraţia este blocată, gravida ridicând capul şi
punând bărbia în piept.
Se va exersa blocarea respiraţiei, atât în inspiraţie cât şi în expiraţie, timp de un minut.

Fixarea acestor reflexe se poate face din următoarele poziţii:

 obstetricală;
 stând pe genunchi cu picioarele depărtate şi şezutul coborât spre călcâie, cu trunchiul aplecat
şi antebraţele sprijinite pe un scaun;
 stând depărtat cu trunchiul aplecat inainte şi antebraţele sprijinite;
 în decubit lateral, cu membrul inferior heterolateral abdus şi sprijinit.

12
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
Program de kinetoterapie pentru trimestrului III de sarcină:

1.Variante de mers. Sunt aceleaşi ca şi la programele precedente dar, pentru a se evita apariţia
oboselii unor grupe de muşchi sau dezechilibrările, după 12 paşi se schimbă varianta.

2. Exerciţii pentru partea superioară a corpului

Se repetă exerciţiile din programul precedent care se vor efectua în faţa oglinzii, cu mai puţine
repetări şi preferabil din aşezat.

3. Exerciţii de streching
Se repetă exerciţiile din programul precedent mai puţin cele care se efectuează din decubit dorsal,
pentru a nu se comprima vena cavă inferioară şi a se reduce astfel umplerea cardiacă.

4. Exerciţii pentru partea inferioară a corpului:

1. Poziţia iniţială: stând, ţinându-se cu mâinile de bara de gimnastică, gravida se ridică pe
vârfuri şi apoi efectuează semigenuflexiuni;
2. Poziţia iniţială: aceeaşi poziţie de mai sus, se efectuează rotaţii externe ale gleznelor;
3. Poziţia iniţială: stând depărtat; fandări laterale spre stânga sau dreapta cu aplecarea trunchiului
spre genunchiul flectat;
4. Poziţia iniţială: quadrupedică (cu antebraţele sprijinite pe mingea Physioball) se execută
mişcări alternative de abducţie a coapselor, cu un genunchiul flectat, alternativ;
5. Poziţia iniţială: aceeaşi poziţie de mai sus, gravida efectuează extensii alternative ale
membrelor inferioare;
6. Poziţia iniţială: aşezat; se execută alternativ flexia şi apoi abducţia unui membru inferior
(ajutând cu mâinile), celălalt picior având talpa în flexie;
7.Poziţia iniţială: decubit lateral, capul sprijinit cu mâna homolaterală, se prinde glezna
heterolaterală şi se abduce coapsa mult în sus;
8. Poziţia iniţială: „poziţia lotus”, cu călcîele apropiate de şezut, gravida se ţine cu mâinile de
glezne şi realizează basculări laterale ale bazinului, realizând astfel întinderea adductorilor coapsei
şi rotatorilor interni;
9. Poziţia iniţială: aşezat, exerciţii la pedalier;
10. Poziţia iniţială: aşezat, exerciţii pentru profilaxia căderii bolţii plantare.

5. Însuşirea reflexelor de distensie perineală şi expulzie

1. Poziţia iniţială: quadrupedică, cu antebraţele spijinite de un scaun, cu genunchii depărtaţi, gravida
efectuează translarea bazinului spre călcâie concomitent cu relaxarea muşchilor diafragmei pelvine
(obţine senzaţia de distensie pelviperineală, de detensionare a organelor pelvine);
2. Poziţia iniţială: aşezat, cu spatele rezemat şi picioarele în flexie şi abducţie, gravida efectuează
exerciţii de respiraţie:
a) respiraţie superficială şi gâfâită, pe gură. Acest tip de respiraţie va fi folosit în timpul
contracţiilor;
b) exerciţii de blocarea a respiraţiei, în timpul inspirului şi în timpul expirului;

6. Exerciţii de relaxare musculară.

Se repetă exerciţiile din programele precedente.

7. Masaj terapeutic şi reflexogen, automasaj. Se poate folosi placa cu bile sau banda cu role

8. Gimnastică vasculară Burger.

Kinetoterapia la domiciliu a femeii însărcinate presupune eliminarea variantelor de alergare
şi a exerciţiilor executate la aparate, însă rezultatele, apreciate prin testarea funcţiei musculare, sunt
comparabile

13
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
5. Kinetoterapia lăuzei

Programul kinetoterapeutic postpartum şi în propune refacerea estetică a organismului

femeii, în special a musculaturii ce menţine un aliniament postural corect, refacerea perineului
(dacă acesta a avut de suferit) şi refacerea dezechilibrelor musculare de după sarcină. Efectul psihic
benefic este dat de faptul că femeia ştie că poate beneficia de o refacere uşoară şi completă după
naştere.
Lehuzele ce vor beneficia de kinetoterapie vor fi împărţite în două grupe:
 Lehuze care nu prezintă afectări anatomofuncţionale şi au testul muscular 3 sau mai mare;
 Lehuze cu diferite afecţiuni, care vor beneficia de programe recuperatorii individualizate.
Pentru prima categorie programul kinetic este împărţit în două perioade, a lehuziei propriu-zise
(10 zile) şi lehuziei tardive (30 de zile).
Obiectivele sunt:
profilaxia trombozelor
refacerea muşchilor diafragmei pelvine.

Programul kinetic in lehuzia propriu-zisă :

Ziua 1: exerciţii de respiraţie diafragmatică, apoi costală inferioară, medie şi superioară, apoi lehuza
execută contracţia musculaturii abdominale şi perineale, pe toată durata execuţiei bazinul fiind
menţinut în poziţiedelordozată;
ziua 2: programul din ziua 1 + exerciţii de membre superioare şi inferioare executate lent şi
alternativ;
ziua 3: programul din ziua 2 + masaj ale membrelor inferioare la care se adaugă însuşirea tehnicii
de oprire a jetului urinar în timpul micţiunii;
ziua 4: programul din ziua 3 + răsuciri de trunchi şi exerciţii pentru gât şi
coloană, executate din poziţia şezând;
ziua 5: programul din ziua 4, cu accent pe exerciţii destinate muşchilor perineali, executate din
decubit dorsal, cu genunchii flectaţi şi tălpile pe sol;
ziua 6: programul din ziua 5 + exerciţii pentru muşchii abdominali, coloana vertebrală (din decubit
dorsal, şezând, ortostatism);
în ziua a 7-a se reiau exerciţiile anterioare, cu accent pe cele de aliniere a coloanei vertebrale.
In lehuzia tardivă este indicat un program kinetic ce cuprinde variante de mers şi alergare,
exerciţii pentru aliniamentul postural, muşchii abdominali, cei ai diafragmei uro-genitale, exerciţii
pentru muşchii spatelui, braţelor şi picioarelor, combinate cu exerciţii de relaxare musculară. Se
poate relua practicarea unui sport.

5.1. Kinetoterapia lăuzei cu perineotomie (epiziotomie)

In scopul evitării ruperii perineului, sfincterului anal şi a rectului, se poate efectua în cursul
perioadei de expulzie a fătului o perineotomie oblică (secţionarea oblică a ţesuturilor perineale). Cel
mai frecvent se efectuează în dreapta, iar dintre muşchii regiunii sunt lezaţi ridicătorii anali.
Operaţia are caracter profilactic, vindecarea făcându-se fără consecinţe funcţionale, spre deosebire
de o ruptură cu margini anfractuoase a musculaturii perineale.
Operaţia este indicată în caz de disgravidie, travaliu prelungit, diferite boli asociate sarcinii,
afecţiuni fetale.
Obiective:
ameliorarea durerilor;
îmbunătăţirea respiraţiei;
profilaxia trombozelor;
îmbunătăţirea respiraţiei;
refacerea musculaturii pelvi-perineale;
obţinerea unui aliniament postural corect;
14
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
îmbunătăţirea rezistenţei la efort.

Pentru recuperarea postoperatorie lăuza va urma un program kinetic ce va ţine cont de

următoarele indicaţii metodice:
- şedinţa de kinetoterapie începe cu efectuarea unui masaj stimulant;
- nu se lucrează pe fond dureros;
- exerciţiile se execută înainte de masă sau la două ore postprandial;
- se întrerup exerciţiile dacă apar oboseală, dispnee, metroragie;
- se evită exerciţiile cu îngreuiere;
- în primele trei zile se execută exerciţii de conştientizare a contracţiei muşchilor pelvi-perineal,i iar
din a 4-a zi se încep exerciţiile Kegel;
- se vor alterna efortul şi relaxarea, programul încheiindu-se cu o şedinţă de relaxare.

Program kinetic pentru lăuza cu epiziotomie

Prima zi: lăuza stă în pat cu picioarele apropiate, se fac evaluările şi testul tusei. Dacă programul
kinetic nu prezintă contraindicaţii se fac exerciţii de reeducare a respiraţiei din decubit dorsal, cu
genunchii flectaţi şi din poziţie delordozată. Se mai poate face masaj, presopunctură. Se pot efectua
şi exerciţii uşoare, în următoarea ordine: exerciţii de încălzire, exerciţii de respiraţie abdominală,
exerciţii de respiraţie toracică, exerciţii de respiraţie completă. Se încearcă adoptarea decubitului
ventral, acesta favorizând eliminarea lohiilor. Trecerea din decubitul dorsal în decubitul lateral se va
face astfel: plecând din decubit dorsal, se flectează membrul inferior opus direcţiei rostogolirii şi
membrul superior homolateral se adduce peste trunchi, cu cotul flectat şi palma sprijinită pe saltea
în dreptul toracelui; apoi se schimbă poziţia în decubit lateral prin adducţia coapsei flectate şi
împingere în braţe. Urmează trecerea din decubit dorsal în decubit ventral: prin rostogolire, se trece
din decubit dorsal în decubit lateral, se extinde membrul inferior şi apoi se ajunge în decubit ventral.
A doua zi: se efectuează programul din prima zi, adăugându-se apoi exerciţii de activare a
circulaţiei, exerciţiu de înclinare laterală din decubit dorsal cu genunchii îndoiţi, exerciţiu pentru
prevenirea aplatizării bolţii plantare, tehnica de relaxare Macagno, exerciţiu de conştientizare a
diferenţei dintre starea de contracţie şi cea de relaxare a musculaturii pelviperineale, exerciţiu de
respiraţie.
Se învaţă ridicarea în şezut la marginea patului: din decubit dorsal cu membrele superioare
abduse şi flectate din cot, cu genunchii flectaţi şi tălpile aşezate pe pat se îndreaptă mâna
corespunzătoare direcţiei în care care se efectuează mişcarea de ridicare spre şoldul contralateral
concomitent cu îclinarea genunchilor spre direcţia de ridicare. Apoi pacienta se ridică apucând
marginea patului şi împingând în mâini, simultan cu coborârea gambelor şi rotaţia pe şoldul dinspre
marginea patului, astfel încât şezutul să fie adus spre marginea patului. Membrul inferior opus este
addus astfel încât să il încrucişeze pe celălalt.
Ridicarea în ortostatism: se porneşte din aşezat pe un şold cu membrul inferior addus peste
celălalt, ridicarea efectuându-se prin împingere în braţe. In această zi femeia se ridică, merge puţin
cu paşi mici, se îngrijeşte de igiena personală. Se pot încerca metode de relaxare (Schultze sau
Jacobson).
A treia zi: se efectuează programul din ziua precedentă la care se adaugă gimnastica Burger, un
exerciţiu de încălzire cu distensie perinealăindirectă, exerciţiile Kegel din decubit lateral şi decubit
ventral, exerciţii uşoare de streching, un exerciţiu de tonifiere a musculaturii abdominale, un
exerciţiu de tonifiere a musculaturii posturale.
A patra zi: se face programul din ziua precedentă la care se adaugă exerciţii pentru muşchii
adductori ai şoldului, exerciţii de autocontrol postural, exerciţii pentru tonifierea tricepsului sural şi
pentru prevenirea platfusului, exerciţii pentru tonifierea musculaturii pelviperineale executate din
decubit dorsal, decubit lateral, decubit ventral, un exerciţiu destinat asuplizării coloanei vertebrale,
conştientizarea posturii corecte şi mers pe jos 400 m., ca antrenament la efort.

15
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
A cincea zi: se adaugă la exerciţiile din ziua precedentă un exerciţiu de distensie perineală combinat
cu educarea respiraţiei, exerciţii Kegel pentru reeducarea planşeului pelviperineal, un exerciţiu
pentru tonifierea muşchilor abdominali superiori, un exerciţiu pentru tonifierea muşchilor extensori
cervicali şi dorsali, exerciţii pentru muşchii fesieri, exerciţii pentru muşchii lanţului triplei extensii,
conştientizarea aliniamentului postural corect iar ca antrenament la efort – 500 m. mers plus urcarea
şi coborârea unui etaj.
A şasea zi: programul din ziua precedentă, plus: exerciţi Kegel pentru musculatura pelviperineală,
un exerciţiu pentru adductorii scapulei şi pentru musculatura extensoare cervico-dorsală, un
exerciţiu pentru asuplizarea muşchilor trunchiului, a tricepsului sural, tibialului anterior,
musculaturii plantare, iar ca antrenament de efort - mers de voie. Se face o evaluare finală
a aliniamentului posturali şi o testare a muşchilor perineali.

Indicaţii metodice:
din a doua zi, odată cu efectuarea primilor paşi de către lăuză, creşte progresiv durata de timp în
care aceasta adoptă poziţii înalte (sedestatism, ortostatism – plimbări);
adoptarea poziţiei aşezat se face treptat, devenind uzuală atunci cand ajunge să fie comodă.

5.2. Kinetoterapia lehuzei cu simfizioloză (relaxarea dureroasă a simfizelor pelviene)

În timpul gravidităţii este secretat un hormon placentar- relaxina.

Datorită lui şi în mai mică măsură hormonilor corticosuprarenalieni, are loc o imbibiţie apoasă la la
nivelul tuturor articulaţiilor şi mai ales la nivelul articulaţiilor bazinului (simfiza pubiană, articulaţia
sacroiliacă, însoţită de relaxarea acestora. Această laxitate articulară permite o uşoară mărire a
diametrelor obstetricale în cursul naşterii.
Atunci când modificările morfofuncţionale produse la nivelul simfizelor pelviene sunt
pronunţate, are loc relaxarea dureroasă a acestora, datorită ramolirii (înmuierii) cartilagiilor.
La producerea acestui fenome intervine şi hipocalcemia (este epuizat calciul din organismul
matern). Din acest motiv un important rol profilactic în are aportul de calciu adecvat perioadei
gravidităţii şi suplimentarea cu vitaminele C şi D.
Simfizioloza se manifestă clinic prin dureri la nivelul articulaţiilor bazinului, musculaturii
lombare, feselor, coapselor, plicilor inghinale, şi prin mobilitatea redusă la nivelul membrelor
inferioare. Durerile sunt exacerbate în cursul mersului.
Această simptomatologie devine manifestă fie în trimestrul III de sarcină fie în lăuza
imediată sau propriu-zisă. Dacă afecţiunea apare în cursul gravidităţii evoluează spre agravare. În
caz că apare în timpul lăuziei evoluţia este spre vindecare, proces care se realizează în mai multe
săptămâni.
Examinatorul constată distanţarea anormală a oaselor pubiene.
Provocarea durerilor se mai poate face prin lovirea trohanterilor sau prin îndepărtarea
crestelor iliace. La stabilirea diagnosticuliui poate contribui şi semnul lui Boudin: pacienta adoptă
poziţia stand depărtat iar examinatorul introduce indexul în vagin, cu faţa palmară pe marginea
inferioară a simfizei pubiene; în timpul mersului pe loc se percepe frecarea oaselor pubiene, uneori
putându-se percepe chiar cracmente.
Diagnosticul diferenţial vizează în special iminenţa de naştere prematură, nevralgia sciatică
sau lombo-abdominală.
Conduita terapeutică constă în purtarea centurii trohanteriene sau chiar a unui bandaj gipsat,
profilaxia osteomalaciei, precum şi instituirea unui program kinetic adecvat.

Obiectivele programului kinetic:

reeducarea respiraţiei, cu accent pe respiraţia costală şi pe cea diafragmatică;
îmbunătăţirea cirulaţiei sangvine;
tonifierea musculaturii pelviperineale şi lombare;
redobandirea mobilităţii coxo-femurale normale şi reeducarea mersului.

16
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
5.3. Kinetoterapia lehuzei după operaţia cezariană

Se vor efectua exerciţii uşoare, mobilizarea fiind precoce. Execuţia va fi lentă şi cu

amplitudine mare. La apariţia durerii, exerciţiile se vor opri, la fel şi la apariţia oboselii.

Obiective:
ameliorarea durerii;
tonifierea musculaturii abdomenului şi implicit a presei abdominale şi a digestiei;
tonifierea musculaturii planşeului pelviperineal;
profilaxia aderenţelor abdominale;
reducerea ţesutului adipos;
îmbunătăţirea stării psihice.

Indicaţii metodice:
1. Vor fi utilizate contracţii izometrice urmate de relaxări, precum şi exerciţii libere;
2. Se poate asocia masajul;
3. Se va face gimnastică respiratorie, cu acţiune selectivă asupra inspiraţiei şi expiraţiei, dar şi
asupra raportului celor două faze;
4. Este recomandată gimnastica abdominală, ce va cuprinde exerciţii de “membre inferioare pe
trunchi”, “cap pe trunchi”, “trunchi pe membrele inferioare”, dar numai după vindecarea completă a
cicatricei operatorii;
5. Se recomandă exerciţii adresate diafragmului, trunchiului şi membrelor inferioare, şi mai ales
reeducarea pelviperineală prin exerciţii Kegel. Reeducarea planşeului pelviperineal se poate face şi
printr-o serie de exerciţii executate prin tuşeu vaginal (kinetoterapeutul va purta mănuşi chirurgicale
şi este obligatoriu acordul pacientei):
a) se pun 絜 tensiune muşchii diafragmei urogenitale prin apăsare în jos şi îndărăt; întindrea cu
putere în jos a acestei musculaturi (strech reflexul) determină un reflex miotatic de întindere
(contracţia reflexă a muşchilor planşeului pelvin);
b) pacienta fiind în poziţie ginecologică, se introduc profund indexul şi mediusul în vagin,
îndepărtându-le apoi: se fac contracţii împotriva rezistenţei timp de 6 sec, cu pauze de 12
sec, 3 serii a câte 20 de repetări. Concomitent se fac şi exerciţii respiratorii.
6. Relaxare Jacobson;
7. Masajul, realizat prin efleuraj, fricţiune, frământat, tapotament, vibraţii. Efleurajul şi vibraţia,
efectuate în regiunea plăgii cicatriceale, deasupra pansamentului, ameliorează durerea.

Program kinetic al lăuzei după operaţia cezariană

Ziua 1 - mişcări din articulaţiile membrelor, pentru activarea circulaţiei;

Ziua 2 - exerciţiile din ziua 1 plus:
- exerciţii Kegel executate dintr-o poziţie comodă;
- exerciţii de încălzire, executate din decubit dorsal;
- exerciţii de respiraţie toracică.
În cursul acestei zile lăuza se ridică din pat şi face câţiva paşi.
Ziua 3 - exerciţiile din ziua 2 plus:
- exerciţii de respiraţie abdominală;
- exerciţii de respiraţie completă.
Ziua 4 - exerciţiile din ziua 3 plus:
- exerciţii de încălzire din poziţiile: decubit dorsal, decubit lateral şi din sedestatism la marginea
patului
- exerciţii pentru musculatura abductoare a şoldului, executate din decubit lateral, cu genunchii
flectaţi;

17
 Aspecte metodico- practice ale kinetoterapiei la domiciliu
Balteanu si colab. Editura PIM-2008
- din sedestatism la marginea patului, cu genunchii uşor flectaţi, se execută exerciţii pentru muşchii
plantari.
Ziua 5 - exerciţiile din ziua 4 plus:
- exerciţii de încălzire efectuate din ortostatism;
- exerciţii de stretching efectuate din decubit lateral;
- exerciţii de reeducare a planşeului pelviperineal;
- autocontrol postural.
Ziua 6 – în această zi are loc externarea, dar lăuza continuă exerciţiile precedente fie la domiciliu
fie, mai bine, la sala de kinetoterapie.
Din experienţa noastră rezultatele obţinute prin kinetoterapia practicată la domiciliu sunt
comparabile din punct de vedere al calitaţii recuperării cu cele obţinute la sala de fitness.

Bibliografie:
1.Aldea Marie-Jeanne, Brănisteanu Irina, Niculescu Rodica, Ţopa Elena. Obstetrică fiziologică.
Elemente de kinetoterapie. Institutul European Iasi, 1999.
2.American College of Obstetricians and Gynecologists. Exercises during pregnancy and the
pospartum period. ACOG Technical Bulletin, Vol 189, febr. 1994.
3.Ciobanu Doriana. Aspecte ale kinetoterapiei si obstetrică-ginecologie. Editura universităţii din
Oradea, 2002.
4. Hagiu B.A., Veronica Bălteanu, Iacob D.D. Studiu comparativ al efectelor kinetoterapiei asupra
femeii lehuze. Revista Medico-Chirurgicală, vol. 111, nr. 1, sopl. 2, 2007.
5. Iacob D.D, Veronica Bălteanu, B.A. Hagiu, Tomescu Alina Mariana. Studiu comparativ al
efectelor kinetoterapiei asupra femeii însărcinate. Revista Medico-Chirurgicală, vol. 111, nr. 1,
sopl. 2, 2007.
6. Ionescu A.N. Gimnastica medicală Ed. ALL, Bucureşti, 1994.
7. Mirza D. Reflexologie in kinetoterapie. Editura Plumb, Bacău, 1998.

18