1. Reabilitarea medicală şi Medicina Fizică - specialitate medicală.

Definiţia specialităţii şi
a medicului specialist în domeniu. Caracteristica modelului reabilitării medicale în
cadrul Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii conform OMS,CIF-2005.
 Def-este utilizarea tuturor mijloacelor de a reduce impactul conditiilor generatoare de
dizabilitatii si handicap si de a permite persoanelor cu dizabilitati sa reuseasca sa se integreze
optimal in societate.
 Conform Cărţii Albe, definiţia specialităţii este următoare:
„Reabilitarea Medicală şi Medicina Fizicăeste o specialitate medicală
independentăpreocupatăde promovarea funcţionării fizice şi cognitive, a
activităţilor (inclusiv comportamentul), a participării (inclusiv calitatea vieţii) şi
modificarea factorilor personali şi de mediu. Astfel este responsabilăde prevenirea,
diagnosticarea, tratarea şi managementul reabilitării persoanelor cu afecţiuni
dizabilitante şi co-morbidităţi la toate vîrstele”.
Scopul: integrarea in societate a persoanei.
-ameliorarea f-tiei segmentului/segmentelor/organ interesate direct in afectiune
-prevenirea instalarii deprinderilor compensatorii defectuoase
-stimularea starii psihice
- dezvoltarea f-tiilor compensatorii ale sistemului neuro-mio-osteo-artrokinetik si organele
interne.
Obiectivele:
1. generale(pt persoanele sanatoase)
2. specifice(strict de tratament KT)
-deteriorarea:-structura
-functia
-activitatea
-invaliditatea
-handicap
 Specialitatea medicala independenta preocupata de promovarea functionarii fizice si
cognitive,a activitatilor(inclusiv comportamentul),a participarii(inclusiv calitatea
vietii)si modificarea factorilor personali si de mediu.
Astfel este responsabila de prevenirea,diagnosticarea,tratarea si managmentul
reabilitarii persoanelor cu afectiuni dizabilitante si comorbiditatii(boli colaterale) de
toate virstele.
 Medicul specialist în Reabilitarea Medicală şi Medicina Fizică (UEMS), pentru obţinerea
rezultatelor optime, abordează holistic(in totalitate) persoanele cu stări acute sau cronice,
lucrează în diferite unităţi de la servicii de urgenţă la locaţii comunitare foloseşte instrumente
specifice de evaluare a diagnosticului, efectuează tratamente farmacologice fizicale tehnice,
inclusiv intervenţii educaţionale şi profesionale, conduce şi răspunde de activităţile echipelor
multidisciplinare. Specialiştii în RMMF utilizează instrumente specifice de evaluare a
diagnosticului şi efectuează multe tipuri de tratamente, incluzând intervenţii farmacologice,
fizicale, tehnice, educaţionale şi profesionale.
 Dupa OMS:
Sanatate- medicina profilactica- Calitatea vietii
-medicina terapeutica-
-medicina de recuperare-
 Dupa CIF 2005(schema)
Stare de sanatate(Tulburare sau Boala) -(a)functii si structuri ale
organizmului+dizabilitate--
-(b)participare---- (acestea doua(a si b) duc la
activitati)
-(c)activitati
- (a si b) se unesc si duce o linie pentru-factori de mediu
 -factori personali (acesti 2 factori sunt factori
contextuali)

2. Caracteristica conceptului de reabilitare medicală (definiţie) şi a medicinii fizice

(definiţie). Caracteristica aspectelor, etapelor şi mijloacelor reabilitării medicale.
Relaţiile interdisciplinare ale reabilitării medicale în sistemul sănătăţii.
Conform Cărţii Albe, definiţia specialităţii este următoare:
„Reabilitarea Medicală şi Medicina Fizică este o specialitate medicală
Independent preocupată de promovarea funcţionării fizice şi cognitive, a
activităţilor (inclusiv comportamentul), a participării (inclusiv calitatea vieţii) şi
modificarea factorilor personali şi de mediu. Astfel este responsabilă de prevenirea,
diagnosticarea, tratarea şi managementul reabilitării persoanelor cu afecţiuni dizabilitante
şi co-morbidităţi la toate vîrstele”.
Scopul principal al Reabilitării Medicale şi Medicinii Fizice este îmbunătăţirea
funcţionării fizice şi mentale, precum şi a capacităţii de participare activăîn cadrul
societăţii a persoanelor cu dizabilităţi ca urmare a bolilor sau traumatismelor, prin
folosirea unor mecanisme fiziologice (precum reflexele, adaptabilitatea funcţională,
neuroplasticitatea), inclusiv şi a pregătirii fizice şi
mentale.
Activităţile principale ale Reabilitării Medicale şi Medicinii Fizice sunt:
1) tratarea afecţiunii de bază
2) reducerea deteriorării şi/sau dizabilităţii
3) prevenirea şi tratarea complicaţiilor
4) ameliorarea funcţionării şi activităţii
5) stimularea şi menţinerea capacităţii de participare
Principiile Reabilitării Medicale şi Medicinii Fizice sunt:
- Specialiştii în reabilitare medicalătrebuie săcunoascăprincipiile de adaptare şi
plasticitate a pacientului.
- are ca scop reducerea dereglărilor cauzate de boală, prevenirea complicaţiilor,
îmbunătăţirea funcţionării şi a activităţii şi facilitarea participării.
- specialiştii de reabilitare lucreazăîn strînsăcolaborare cu alte discipline medicale
- reabilitarea în stadiul acut al bolii este importantăpentru utilizarea plasticităţii cît mai
eficient şi cît mai devreme posibil şi pentru reducerea potenţialului de apariţie a
complicaţiilor.
Fazele principale de recuperare a sănătăţii şi capacităţii de muncă sînt:
1. Recuperarea capacităţii funcţionale:
a) însănătoşirea completă;
b) însănătoşirea parţială;
c) compensarea în cazul invalidităţii sau limitării însănătoşirii;
d) substituirea (ortopedică, chirurgicală) în cazul imposibilităţii vindecării.
2. Recuperarea adaptării la viaţa cotidiană şi profesională
a) tratament educativ şi antrenament funcţional (stimularea voinţei de activitate);
b) ergoterapia.
3. Antrenarea în procesul de muncă.
Procesul de reabilitare medicală cuprinde 4 etape:
1. de spital;
2. de policlinică;
3. sanatorială;
4. de întreţinere.
Formele de reabilitare
1. reabilitarea medicală;
2. reabilitarea profesională;
3. reabilitarea socială.
 1. Reabilitarea medicală
Aspectele reabilitarii:
-medicala - psihologic -profesionala
-social-economica
-juridica -etica,estetica.
Mijloacele recuperarii:
 fundamentale-exercitul fizic(miscare sub diverse forme),masajul
 ajutatoare-termoterapie,electroterapie,hidroterapie
 asociate-facturii naturali(apa,aer,soare),factorii igienici si alimentatia.
Relatiile interdisciplinare:
Sanatate- medicina profilactica- Calitatea vietii
-medicina terapeutica-
-medicina de recuperare-

3. Scopurile reabilitării medicale şi rezultatele reabilitării medicale în reabilitarea

complexă a bolnavilor cu dizabilităţi locomotorii.
Scopul: integrarea in societate a persoanei.
-ameliorarea capacitatii generale de miscare si a marelor functii
-ameliorarea f-tiei segmentului/segmentelor/organ interesate direct in afectiune
-prevenirea instalarii deprinderilor compensatorii defectuoase
-stimularea starii psihice
- dezvoltarea f-tiilor compensatorii ale sistemului neuro-mio-osteo-artrokinetik si
organele interne.
Scopul principal al Reabilitării Medicale şi Medicinii Fizice este îmbunătăţirea
funcţionării fizice şi mentale, precum şi a capacităţii de participare activăîn cadrul
societăţii a persoanelor cu dizabilităţi ca urmare a bolilor sau traumatismelor, prin
folosirea unor mecanisme fiziologice (precum reflexele, adaptabilitatea funcţională,
neuroplasticitatea), inclusiv şi a pregătirii fizice şi mentale.
4. Echipa multidisciplinară ,componenţa de bază, funcţiile echipei şi rolul ei în
reabilitarea medicală. Evaluarea în medicină şi reabilitarea medicală şi importanţa
ei în procesul de tratament şi managmentul reabilitării persoanelor cu dizabilităţi
locomotorii.

Reabilitarea este o activitate multidisciplinară, în echipă, care depinde de

buna comunicare dintre personal şi abilităţile individuale ale specialiştilor implicaţi,
precum şi de buna complianţăcu pacientul şi membrii familiei sale.
Tratamentul de reabilitare prevede activitatea în echipe multidisciplinare şi
nivele tehnice specifice de diagnostic ale consecinţelor şi evoluţiei maladiei,
complicaţiilor şi disfuncţiilor de decubit şi imobilizare prelungită, de evaluare clinică şi
paraclinicămultiprofesionalăa insuficienţilor, incapacităţilor, handicapurilor în vederea
elaborării unui program individual de tratament.
Echipa este organizată şi funcţioneazăîn cadrul cabinetului, secţiei,
centrului de reabilitare, instituţiei spitaliceşti multidisciplinare sau specializate, instituţii
educaţionale, comunitare, sanatoriale. La necesitate, echipa poate deveni mobilă şi
transferatăîn cadrul altor subdiviziuni pentru asigurarea asistenţei de reabilitare a
pacientului critic sau cu dizabilităţi şi nevoi speciale în instituţiile sistemului sănătăţii şi
la domiciliu. In caz de asistenţăde reabilitare la domiciliu membrii echipei sînt asiguraţi
cu transport din dotarea instituţiei solicitante. Echipa se subordonează şefului secţiei, iar
în lipsa acestuia, conducerii instituţiei a cărei subdiviziune este.
Echipa de reabilitare medicalăcomplexăpentru pacienţii cronici şi
posttraumatici cu dizabilităţi/handicapuri severe sau risc de dependenţăpoate include în
 componenţa sa următorii membri:
1) Pacientul
2) Medicul reabilitolog
3) Medic specialist (neurolog, neuropediatru, pediatru, ortoped, cardiolog,
pneumolog etc.)
4) Jurist
5) Consilier spiritual (preot)
6) Inginer etc.
7) Kinetoterapeut
8) Terapeut ocupaţional/ergoterapeut
9) Medic în medicina alternativă(acupunctură, fitoterapie etc.)
10) Asistent medical fizioterapeut/kinetoterapeut
11) Masor
12) Asistenţi medicali nursing/de reabilitare
13) Asistent medical de profil general
14) Logoped
15) Psiholog
16) Ortezist, protezist
17) Asistent social/sociolog
18) Medic dietician/nutriţionist
În ansamblul Echipei de reabilitare fiecare membru are sarcini individuale
însălucreazăca parte a unei Echipe multidisciplinare ce înţelege rolurile şi valorile
colegilor lor. Echipa lucreazăîmpreunăcu persoana cu dizabilităţi şi cu familia acesteia
în stabilirea unor scopuri corecte, realiste şi oportune ale tratamentului în cadrul unui
program coordonat de reabilitare. Echipa fixeazăscopurile reabilitării, centrate pe pacient
şi nu pe diferite discipline, pe care le planificăîn timp, în conformitate cu evoluţia bolii.
Evaluarea-este modalitatea de apreciere cit mai corecta a unei situatii atit din punct de
vedere calitativ cit si cantitativ.
Evaluarea este o apreciere punctual,tintita,cuprizind o baterie de teste specific pentru
deficite masurabile;-se realizeaza prin intermediul diferitelor metode sau teste de
estimare calitativa/cantitativa a unui deficit(aceste metode si teste sunt definite ca
procedure de evaluare).
Evaluarea in reabilitare:
• Functionare si dizabilitate
-evaluarea clinica functional
-evaluarea activitatii(ADL) si participarii
• Factorii contextuali
-evaluarea fact.de mediu
-evaluarea fact.personali
• Evaluarea eficacitatii reabilitarii.
Tratamentul recuperator functional incepe cu evaluarea,se continua pe parcursul
programului cu evaluarea si se termina cu evaluarea in momentul incheierii programului de
reabilitare.
Evaluarea in medicina precizeaza(controlul medical):
-starea de sanatate sau de boala
-gradul in care un organ sau o functie se abate de la normal,cuantificind prin teste specific
aceasta abatere
-modul in care evoluiaza in timp o stare patologica si de sanatate
-modul la care raspunde la un tratament o disfunctie
-capacitatea de munca sau de autoingrijire(se determina acele 14 nevoi ale organismului)
-capacitatile vocationale.
5. Caracteristica mijloacelor de bază ale reabilitării medicale. Kinetologia medicală ,
definiţie, caracteristica componentelor kinetologiei medicale. Kinetoterapia – ramură
a kinetologiei medicale. Domeniile de aplicare ale kinetoterapiei (profilaxie,
terapeutice, de recuperare).
Termenul “Kinetologie” – introdus în 1857 de către Dally, desemnează ştiinta ce studiază
mişcările
organismelor vii şi a structurilor ce participă la aceste mişcări.
Kinetologia medicala- studiul structurilor si mec.neuromusculare si articulare care asigura
amului activitati motrice normale,inregistrind,analizind si corectind mecanismele deficitare.
Are 3 componente:
-aspectul stiintific; -evaluarea;
-aspectul profilactic.
Aceste 3 mari componente au subdisciplini:
-biomecanica; -exercitiul fizic
-component psihomotor.
Scopul:
a) profilactică – a)primara de gr.1(sanatos) si secundara gr.2(prevenirea agravarii si aparitia
complicatiilor in bolile cronice).
b) terapeutică – (intarirea structurilor)(inlaturarea deteriorarilor si disfunctiilor in urma unei
patologii)
c) de recuperare – (intarirea structurilor +recuperarea functionalitatii complexe)(complicatiile
tratate+sechelele).
Kinetoterapie-in cadrul reabilitarii ca proces bio-psiho-social complex reprezinta un mijloc
terapeutic de baza care intra in act.concomitent cu celelalte mijloace incluse in planul
terapeutic general unitar.
Se indica:
-pe toata perioada de evolutie a bolii/lez.;
-in lez.minore,afectiuni necomplicate se aplica pina la vindecarea completa;
-in boli cr./lez. Majore soldate cu infirmitati definitive se aplica pe toata durata vietii.
Scopul:
-ameliorare capacit. generale de miscare si a marelor f/tii
-ameliorarea f/tiei segmentului/segmentelor/organelor interesate direct in afectiune
-prevenirea instalarii deprinderilor compensatorii defectuoase
-stimularea starii psihice
-dezvoltare f/lor compensatorii ale sist.neuro-mio-osteo-artrokinetic si organelor interne.
Kinetoterapia sau kinetologia terapeutica cuprinde cele 3 capitole si tipuri de asistenta
medicala,care formeaza complexul mijloacele de asist.medicala profilactica,terapeutica sau
de recuperare. Ele se asociaza cu mijloace farmacologice sau nefarmacologice.
Kinetologia de reabilitare-reprez principalul mijloc al asistentei de reabilitare functionala si
cuprinde intreg domeniul deficitului functional din bolile cronice,in special ale aparatelor
locomotor,neuromotor,cardio-respirator,dominat de metodologie specifica de asistenta prin
kinetologie de reabilitare.
Mijloacele de baza in reabilitarea medicala:
1.mijloacele fundamentale ale kinetoterapiei:
-exercitiul fizic(miscarea sub diverse forme)
-masajul
2.mijl.ajutatoare ale kinetoterapiei:
-termoterapia
-electroterapia
-hidroterapia
-terapia ocupationala,ergoterapia
-activitatile fizice adaptate.
3.mijl.asociate kinetoterapiei:
-fact.naturali:apa,aer,soarele
-fact.igienici si alimentatia.

Obiectivele fiecarui subsistem al kinetoterapiei:

 Kinetoprofilaxie:
-prevenirea starii de boala(kinetoprofilaxia primara,gr.1)
-prevenirea agravarii sau aparitiei complicatilor patomorfofunctionale ale unei boli
cornice(secundara,gr.2)
-consolidarea si mentinerea rezultatelor urmarite si obtinute(tertiara,gr.3).
 Kinetoterapia de recuperare:
-recuperarea functional valabilapentru intreg domeniul al refacerii deficitului functional
in toate bolile cornice.
 Kinetoterapia terapeutica:
-tratarea diferitor boli si afectiuni ale organismului uman,cu mijloace specific.

6. Caracteristica obiectivelor generice ale reabilitării medicale conform OMS.

Caracteristica obiectivelor specifice ale reabilitării medicale. Scopurile reabilitării
medicale şi rezultatele în reabilitarea complexă a bolnavilor cu dizabilităţi
locomotorii.
Obiectivele generice sunt:
-deteriorarea-reprezinta orice deficit sau anormalitate de structura sau functie
psihologica,fiziologica sau anatomica.(toti care se adreseaza la medic)
-invaliditatea-reprezinta orice reducere partiala sau totala(datorita deteriorarii) a
capacitatii de a desfasura o activitate de o maniera sau intre limitele considerate normale
pentru o fiinta umana.
-handicap-reprezinta prejudiciul adus destinului unei anumite persoane(rezultat al
deteriorarii si invaliditatii) care limiteaza sau chiar impiedica indeplinirea unui rol normal
in societate.
Obiectivele specifice sunt:
-identificarea pacientilor cu dizabilitati care necesita recuperare medicala
-enumerarea contraindicatiilor majore pentru efectuarea procedurilor de fizioterapie
 -recomandarea unor proceduri de electroterapie cu efect antialgic,justificind alegerea pe
baza efectelor acestora si eliminind posibile contraindicatii
-recomandarea unor procedure de electrostimulare muscular, justificind alegerea pe baza
efectelor acestora si eliminind posibile contraindicatii
-efectuarea recomandarilor de kinetoterapie cu precizarea obiectivelor si a principalelor
tipuri de exercitii
-identificarea pacientilor care trebuie sa beneficieze de programul de recuperare
-recomandarea unui program de kinetoterepie
-recomandarea masajului medical
-informarea pacientului asupra efectelor procedurilor de kinetoterapie dar si a posibelor
reactii adverse.
Scopul: integrarea in societate a persoanei.
-ameliorarea capacitatii generale de miscare si a marelor functii
-ameliorarea f-tiei segmentului/segmentelor/organ interesate direct in afectiune
-prevenirea instalarii deprinderilor compensatorii defectuoase
-stimularea starii psihice
- dezvoltarea f-tiilor compensatorii ale sistemului neuro-mio-osteo-artrokinetik si
organele interne.
Scopul principal al Reabilitării Medicale şi Medicinii Fizice este îmbunătăţirea
funcţionării fizice şi mentale, precum şi a capacităţii de participare activăîn cadrul
societăţii a persoanelor cu dizabilităţi ca urmare a bolilor sau traumatismelor, prin
folosirea unor mecanisme fiziologice (precum reflexele, adaptabilitatea funcţională,
neuroplasticitatea), inclusiv şi a pregătirii fizice şi mentale.

7. Reabilitarea fizică, definiţie. Kinetoterapia în cadrul reabilitării fizice,indicaţiile de

bază ale kinetoterapiei. Relaţiile interdisciplinare ale kinetoterapiei în cadrul
recuperării medicale. Rolul biologic şi social al mişcării în viaţa umană
(mecanismele,efectele fiziologice )

 Def-este utilizarea tuturor mijloacelor de a reduce impactul conditiilor generatoare de

dizabilitatii si handicap si de a permite persoanelor cu dizabilitati sa reuseasca sa se integreze
optimal in societate.
Relatiile interdisciplinare:
Sanatate- medicina profilactica- Calitatea vietii
-medicina terapeutica-
-medicina de recuperare-
Kinetoterapie-in cadrul reabilitarii ca proces bio-psiho-social complex reprezinta un mijloc
terapeutic de baza care intra in act.concomitent cu celelalte mijloace incluse in planul
terapeutic general unitar.
Se indica:
-pe toata perioada de evolutie a bolii/lez.;
-in lez.minore,afectiuni necomplicate se aplica pina la vindecarea completa;
-in boli cr./lez. Majore soldate cu infirmitati definitive se aplica pe toata durata vietii.
Scopul:
-ameliorare capacit. generale de miscare si a marelor f/tii
-ameliorarea f/tiei segmentului/segmentelor/organelor interesate direct in afectiune
-prevenirea instalarii deprinderilor compensatorii defectuoase
-stimularea starii psihice
-dezvoltare f/lor compensatorii ale sist.neuro-mio-osteo-artrokinetic si organelor interne.
Actiunea curativa a miscarii activitatii fizice asupra organizmului uman se explica prin
importanta sociala si rolul biologic al miscarii in viata umana.exemplu:activitatea fizica-
miscarea mentine sanatatea,faciliteaza toate procesele fiziologice,metabolice si vitale ale
 organizmului,creste imunorezistenta,amelioreaza starea
psihica,psihomotorie,abilitatea,asigura statusul social,profesional,economic a calitatii vetii.
Mecanismele fiziologice ale miscarii sunt:
-neuroreflector
-neuroumoral
-umoral
-sistemul functional(conceptul lui Anohin-toate sistemele si organele lucreaza caa un tot
intreg;organizmul are procesul de a se autovindeca-sanogen)-sistem care se
autoregleaza:inima,gl.suprarenale,plamiinii.
Efectele terapeutice sunt:
-actiunea de tonizare(fascilitare,stimulare)-imbunatatirea hemodinamicii,cresterea
adaptarii sistemului cardio-vascular,respirator,muscular la efort si a capacitatilor lor
functionale manifestind clinic prin ameliorarea starii de bine,fizica,psihice si
abilitatii(capacitatea de a se manifesta omul intr-un domeniu)
-act.generala de dezvoltare-la practicarea corecta a miscarii/exercitu fizic creste rezistenta
organismului la fact.extremali-hipoxie,hipertermie,radiatiei ionizante,subs.toxice,la
supraantrenament si surmenaj fizic/psihic.
-act.trofica(alimentarea si asimilarea)-excitarea proprioreceptorilor ce stimuleaza
impulsatia lor asupra SNC iar aceasta creste actiunea de deferentiere asupra tesutului.(o
relatie buna dintre SNC si SNP in rezultat duc la mentinerea procesului de regenerare si
recuperare)
-regleaza mecanismele de formare a compensatiilor(temporare si definitive)-compensarea
poate fi urgenta(in traumatisme,stres)si de durata(reiinvatarea mersului sau manipulatilor
miini)
-normalizeaza mec.de intretinere a functilor globale ale
organismului:respiratia,circulatia,forta musculara,mobilitatile articulare.

8. Kinetoterapia – ramură a kinetologiei medicale. Domeniile de aplicare ale

kinetoterapiei (profilaxie, terapeutice, de recuperare).Obiectivele generale (rangul I)
şi speciale (rangul II) ale kinetoterapiei. Obiectivele specifice ale kinetoterapiei (rangul
III) (relaxarea, corectarea posturii şi aliniamentului corpului, creşterea mobilităţii
articulare etc.).
Kinetoterapie-in cadrul reabilitarii ca proces bio-psiho-social complex reprezinta un mijloc
terapeutic de baza care intra in act.concomitent cu celelalte mijloace incluse in planul
terapeutic general unitar.
Se indica:
-pe toata perioada de evolutie a bolii/lez.;
-in lez.minore,afectiuni necomplicate se aplica pina la vindecarea completa;
-in boli cr./lez. Majore soldate cu infirmitati definitive se aplica pe toata durata vietii.
Scopul:
-ameliorare capacit. generale de miscare si a marelor f/tii
-ameliorarea f/tiei segmentului/segmentelor/organelor interesate direct in afectiune
-prevenirea instalarii deprinderilor compensatorii defectuoase
-stimularea starii psihice
-dezvoltare f/lor compensatorii ale sist.neuro-mio-osteo-artrokinetic si organelor interne.
Domeniile de aplicare(obiective specific)al kinetoterapiei:
 Kinetoprofilaxie:
-prevenirea starii de boala(kinetoprofilaxia primara,gr.1)
-prevenirea agravarii sau aparitiei complicatilor patomorfofunctionale ale unei boli
cornice(secundara,gr.2)
 -consolidarea si mentinerea rezultatelor urmarite si obtinute(tertiara,gr.3).
 Kinetoterapia de recuperare:
-recuperarea functional valabilapentru intreg domeniul al refacerii deficitului functional
in toate bolile cornice.
 Kinetoterapia terapeutica:
-tratarea diferitor boli si afectiuni ale organismului uman,cu mijloace specific.
Obiective generale a KT de rangul I (pt. pers. Sanatoase):
-mentinerea unei stari optime de sanatate;
-favorizarea proceselor de crestere si realizarea unei dezvoltari fizice armonioase
-formarea capacitatii (si mai ales al obisnuintei)de practicarea sistemica a exercitiilor fizice
-dezvoltarea calitatilor motrice de baza si celor specifice
-formarea corecta a unui sistem de deprindere si priceperi motrice
-contributia la dezvotarea unor calitati intelectuale,morale si de vointa,a simtului estetic, a
responsabilitatilor sociale
-educarea/reeducarea/recuperarea/dezvoltarea si mentinerea functiilor reduse,abolite sau
incorrect realizate,ca urmare a unor tulburari sau sechele existente care impiedica sau ingreuiaza
procesul de adaptare/readaptare si integrare socio-profesionista.
Speciale de rangul II :
 Kinetoprofilaxie:
-prevenirea starii de boala(kinetoprofilaxia primara,gr.1)
-prevenirea agravarii sau aparitiei complicatilor patomorfofunctionale ale unei boli
cornice(secundara,gr.2)
-consolidarea si mentinerea rezultatelor urmarite si obtinute(tertiara,gr.3).
 Kinetoterapia de recuperare:
-recuperarea functional valabilapentru intreg domeniul al refacerii deficitului functional
in toate bolile cornice.
 Kinetoterapia terapeutica:
-tratarea diferitor boli si afectiuni ale organismului uman,cu mijloace specific.
Specifice de rangul III: (predominant pentru pers.tardive ale reabilitarii si sechelare)
-relaxarea
-corectarea posturii(SNC si SNP –pozitia in activitatile matarii ce se transmite genetic) si
aliniamentului corpului (proportionalitatea pozitiei)
-recuperarea si cresterea mobilitatii articulare
-recuperarea si cresterea fortei muscular
-recuperarea si cresterea rezistentei muscular
-recuperarea si cresterea coordonarii,controlului si echilibrului
-reantrenarea si antrenarea la efort
-reeducarea respiratore
-reeducarea aparatului cardio-vascular
-reeduc.abilitatii manual
-reeduc.neuromotorie
-reeduc.psihomotricitatii.

9. Metodele, principiile şi regulile evaluare a aparatului muscular. Bilanţul muscular

analitic şi funcţional muscular, parametrii evaluaţi. Înregistrarea rezultatelor. Regulile
şi metodele de evaluare a alinierii şi posturii corecte a corpului şi importanţa lor în
kinetoterapie şi reabilitarea fizică funcţională.
Bilantul muscular(def)-un sistem de tehnici de examen manual pentru evaluarea fortei fiecarui
muschi sau a unor grupuri musculare.Unitatea motorie-un grup de muschi inervat de un
axon.Unitatea kinestezica -0 articulatie+aparat.muscular+circulator+respirator.
Scopul:
-ajuta la elaborarea atit a diagnosticarei complet functionale,cit si la precizarea nivelului
lezional(maduva,plex,trunchi nervos)al bolii neurologice.
-determina tipul unor interventii chirurgicale de transpozitie tendomusculare.
Sunt 3 principii a unui muschi:
-nici un muschi nu este izolat
-lucreaza dupa principiul cuplurilor de forta(grupa agonistilor si antagonistilor) + functia de
miscare,protejare,forma.
-dupa principiul lanturilor musculare(mobilitate,stabilitate,abilitate).Lantur.muscul.ale
ansambleaza intr-un tot intreg structurile fundamentale ale organismului,din punct de vedere
fiziologic ele asigura capacitatea de a mentine echilibru.
Regulile (metode)de evaluare a aparat.muscular(suma tutoror investigatilor):
• Alinierea si posturarea(bilantul articular+bil.muscular)
• Controlul motor(echilibrul,stabilitatea,coordonarea)-mersul
• Up and go(ridicate si mergi)
• Examinarea articulatiei vizual,palpator(temperatura)
• Reflexele osteotendinoase(ROT)
• Tonus muscular+capacitatea functionala a sist. Respirator si cardiovascular,de a
asigura actul motor
• Sensibilitatea
• Probele screening(masurarea pulsului si tensiunei arteriale)
• Forta musculara(puncte de la 0-5)
• Diagnostic- clinic(de baza)
-functional
Testarea clinica musculoarticulara:
-bilantul articular
-bilantul muscular
-evaluarea globala:-echilibru,coordonarea,controlul motor
-ADL(activitatile cotidiene)
-evaluarea alinierii si posturii corecte a corpului
-evaluarea mersului.
Testarea clinica mai include:
 evaluarea analitica-strict pe structura(se cerceteaza fiecare articulatie,muschi si miscare in
parte)
 evaluarea functionala sau globala-bazate pe gestica si activitatea vietii obisnuite ADL(pe
capacitatea functilor care este realizata in intregime nu numai de o anumita regiune da de
un tot intreg)
Parametrii evaluati sunt:
-generali:-tipul si specificul bolii/deficienteii
-durata bolii si recuperarii
-virsta,sexul,profesia
-capacitatea fizica generala
-locali: -evaluarea analitica:bilantul articula,muscular a functilor specifice sistemelor si
aparatelor cardiovascular,respirator
-evaluarea functilor globale:mersul ADL,teste functionale,psihomotorii.
Cotarea bilantului muscular(6 trepte):
-forta 5 (normala)-muschiul poate executa miscarea pe toata amplitudinea contra unei forte
exterioare cu valoarea fortei normale(apreciate prin comparatie cu segmentul opus sanatos)
-forta 4 (buna sau miscare gravitationala)-capacitatea muschiului de a deplasa
antigravitational,complet,segmentul contra unei rezistente medii.
 - forta 3 (acceptabila sau miscare orizontala si miscare antigravitationala nui)-forta unui
muschi de a mobiliza complet segmentul contra gravitatiei(fara alta contrarezistenta).
-forta 2 (medie sau nu raspunde la atingere prin presarea muschiului)-permite sa mobilizeze
segmentul dar cu eliminarea gravitatiei.
-forta 1 (schitata sau muschiul se pregateste la o schimbare de raspuns)-sesizarea contractiei
musculare prin palpara lui(tendonului/tremuratura)
-forta 0 (zero sau intact complect sau flax)-nici un fel de contractie.
Forta 0,1,2 sunt antigravitationale.forta 3,4,5- gravitationale.
Alinierea este costructia/alcatuirea simetrica a corpului.(prin pirghie se mentine
alinierea(pirghiile mecanice de gr.I-de echilibru,de gr.II-de forta/rezistenta,de gr. III-de
viteza)).
Postura reprezinta momentele dezvoltarii neuromotorii a organismului dupa nastere si pina la
maturitate(de a controla,de a regla etapa dezvoltarii neuromusculare).
Se impart in:
-corective(se adreseaza doar partile moi,al caror tesut conjunctiv poate fi influentat), care
poate fi libera(autocorective), liber-ajutata(prin suluri,perne) sau fixata(exterocorective,cu
ajutorul aparatelor).
-de facilitare: de drenaj bronsic; antideclive sau proclive pt promovarea sau blocarea
circulatiei de intoarcere; fascilatorii respiratorii sau cardiace; de drenaj biliar.
Regulile de evaluare a alinierii şi posturii corecte a corpului sunt:
-aparatul sa nu jeneze circulatia si sa nu provoace leziuni ale tegumentelor sau dureri;
-sa nu permita locul liber al segmentelor imobilizate(sa fie bine mulat);
-segmentele sa fie pozitionate in timpul imobilizarii in pozitii functionale;
-sub aparat, sa se mentina tonusul musculaturii prin contractii izometrice.
Metodele de evaluare a alinierii şi posturii corecte a corpului:
-constientizarea starii de relaxare musculara,ca stare inversa contractiei musculare;
-posturarea segmentului,in sprijin absolut pe un plan orizontal,cautind prin inhibitie centrala
suspendarea oricarei activitati musculare in respectivul segment
-scuturarea ritmica a membrului respectiv,executata de asistent in timp ce pacientul cauta sasi
relaxeze musculatura;
-masaj blind deasupra muschiului contractat sau prin vibrarea segmentului,in timp ce pacientul
isi relaxeaza muschii din teritoriul respectiv.

10. Terapia ocupaţională şi ergoterapia ca forme speciale kinetice şi importanţa lor în

reabilitarea funcţională locomotorie.
Def- Terapia ocupaţională este forma de tratament, care foloseşte activităţi şi metode specifice,
pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfăşura activităţile necesare vieţii
individului, de a compensa disfuncţii şi de a diminua deficienţe fizice.
TO în fond este o “terapie funcţională”, urmărind să aducă pacientul la cel mai înalt nivel
funcţional posibil pentru toate activităţile vieţii lui.
Direcţiile de lucru în TO:
I. Adaptarea activităţilor individului în aşa fel încât “să facă” ce ar trebui cu “ce poate”
II. Adaptarea mediul înconjurător la deficitul funcţional al pacientului
III. Adaptarea maniera persoane cu o anumită disfuncţie de a realiza sarcina, un scop lucrativ
III. Adaptarea maniera persoane cu o anumită disfuncţie de a realiza sarcina, un scop lucrativ
Componentele practice ale TO:
-Evaluarea
-Tratamentul
-Consultanţa
T.O. poate fi clasificatăastfel:
1.T.O. recreativă cuprinzând:
 - tehnici de exprimare desen, pictură, gravură, mânuit marionete, scris, sculptură, etc;
- tehnici sportive: diverse jocuri sportive sau părti ale acestora;
- tehnici recreative jocuri distractive adaptate handicapatilor (şah cu piese grele, popice,
tintar cu piese care se înfig în găuri preformate, jocuri cu figurine de plumb, etc.
2.T.O. functională reprezintă o formă de ergoterapie dirijată şi controlată şi care are
ca scop executarea unor anumite mişcări în cadrul muncii sau ocupatiei respective în
care sunt incluse:
- tehnici de bază (lut, lemn, fibre naturale, fier): împletitul, olăritul, tesutul, tâmplăria,
feroneria;
- tehnici complementare: cartonajul, marochinăria, tipografia, strungăria, dactilografia,
etc.
3.T.O. profesională cu două subcategorii:
a.T.O. pregătitoare pentru activitatea şcolară şi orientarea profesională a copiilor:
b.T.O de reprofesionalizare sau profesionalizare a adultilor în sensul reîntegrării în
munca
desfăşurată anterior îmbolnăvirii sau accidentului sau a reorientării profesionale.
4.T.O retribuită care poate fi utilizată ca formă economică pentru bolnavii care recuperează
spontan o paralizie sau au suferit un tratament paliativ al sechelelor şi şi-au recâştigat mişcările
principale.
Scopul T.O. :
- stimularea încrederii în sine a bolnavilor şi dezvoltarea fireascăa personalităŃii; organizarea
unui
program de mişcări dirijate în conditii de lucru; constatarea capacitătilor şi înclinatiilor
restante ale bolnavului; corelarea recuperării medicale cu cea profesională; reinserctia cât mai
rapid cu putintă în viata social economică şi profesională.
Reguli de aplicare a T.O. :
Reguli principale: având în vedere studiul handicapului, analiza ocupatiei, confruntarea
informatiilor obtinute.
Reguli secundare: 1. Ocupatia trebuie să fie una obişnuită şi la îndemâna pacientului; 2.
Ocupatia
trebuie să fie simplă; 3. Ocupatia trebuie să fie utilă; 4. Ocupatia trebuie să aibă cât mai multe
posibilităi
de diversificare; 5. Ocupatia va fi abordată progresiv; 6. Ocupatia trebuie să fie liber acceptatăde
pacient
(terapeutul trebuie săaibăcunoştinte psihologice şi pedagogice); 7. Ocupatia nu trebuie să aibă ca
scop
neapărat o prestatie tehnică de calitate; 8. Ocupatia nu trebuie să fie renumerată; 9.
Ocupatia trebuie efectuată în colectivitate pentru reinsertie socială; 10. Ocupatia trebuie să poată
fi urmărită şi controlată–se urmăresc pozitia, gesturile, starea, comportamentul, reactiile
pacientului de corectare.
Factorii de care trebuie să se tină seama în alegerea activitătilor de terapie ocupatională
sunt:
vârsta, sexul, afectiunea, gradul şi localizarea leziunii, scopul urmărit, efectele ergoterapiei
asupra
functionalitătii, preocuparea pacientului pentru acest gen de terapie.
Evaluarea pacientului se realizează prin:
 Interviu
 Observaţie atentă clinică
 Testare clinică
 Alte testări instrumentale(scale, chestio-nare etc)
De obicei, la această evaluare ia parte şi familia, îngrijitorul, profesorul etc., adică alte persoane
care cunosc bine comportamentul şi calitatea funcţională de viaţă a pacientului
Tratamentul este constituit din 3 compartimente:
 Alcătuirea planului de asistenţă
 Implementarea planului de lucru
 Evaluarea dinamică (monitorizare)
Concluzii:
-Faceţi acţiunea în acelaşi fel de fiecare dată şi ori de câte ori are nevoie pacientul
-Micşoraţi ajutorul acordat la fiecare nouă încercare
-Continuaţi să antrenaţi pacientul până când este capabil să efectueze corect întreaga acţiunea
fără ajutorul dvs.
-Acest lucru poate lua zile întregi, săptămâni şi chiar luni.
Diferenţa între terapia ocupaţională şi ergoterapie constă în diversitatea formelor, în mărimea
sferei de aplicabilitate şi adresabilitate a celor două metode care urmăresc ca bolnavul, prin
îngrijire medicală să depăşească stadiul de infirmitate şi să poată deveni folositor lui şi societăţii.

Ergon= MUNCA sau activitate fizica

Terapie=TOATE MIJLOACELE /METODELE CARE CONTRIBUIE LA VINDECAREA,

RECUPERAREA, COMPENSAREA UNOR FUNCTII DEFICITARE / PIERDUTE

ERGOTERAPIE (ET) =TERAPIE PRIN MUNCA/EXERCITIU MUSCULAR

Ergoterapia are la bază semnificaţia intrinsecă a muncii remunerate, exercitate prin reinserţie
profesională şi socială a bolnavului. Printre activităţile frecvent adoptate de către bolnavii cu
afecţiuni de lungă durată sunt: ţesutul covoarelor, confecţionarea articolelor de croitorie,
broderie, activităţile zootehnice, agricole (legumicultura, floricultura şi pomicultura), etc.
Scopul:
- reducerea perioadei de readaptare la procesul muncii;
- reducerea numărului de zile de concediu medical;
- valoarea bunurilor materiale produse în timpul spitalizării (conduce la îmbunătăţirea
condiţiilor de spitalizare a bolnavilor, dar şi cei în cauză, în afara obţinerii instruirii sau
reprofesionalizării pot obţine un venit din valorificarea muncii prestate).
Obiectivele principale ale terapiei ocupaţionale şi ergoterapiei în aceste domenii medicale
urmăresc:
- înlăturarea tulburărilor funcţionale pasagere datorate unor afecţiuni simple sau
complexe, în care este necesară reeducarea gestuală sau recuperarea unui deficit
motor;
- reeducarea mijloacelor de exprimare (vorbire, atitudine, comportament);
- restabilirea independenţei bolnavului sub aspect psihosomatic.
Forme de ET(TO):
-ERGOTERAPIA SPECIFICA(ANALITICA):se adreseaza deficitului functional propriu-zis.
Ocupatia care urmareste remobilizarea unui segment dupa fractura, protezare, astfel ca
pacientul sa se poata hrani, spala, pieptana etc.
-ERGOTERAPIA NESPECIFICA(GLOBALA): prin diversele ocupatii se adreseaza
intregului organism, pe care il educa sa participe la limitarea consecintelor unor deficite
functionale.
-ET functionala
-ET de orientare profesionala
-ET retribuita
TEHNICI DE BAZA UTILIZATE IN ET:gestualitati extrase din diverse meserii
-Olarit; -Prelucrarea lemnului(tamplarie,sculptura)
-Impletit (nuiele, papura, rafie); -Prelucrarea fierului(feronerie)
Aceste meserii sunt considerate de baza, fiind cele mai vechi indeletniciri ale omului, fata de
care orice individ ar putea avea aptitudini naturale pentru executie, indiferent de profesia avuta.
Orice serviciu de ET ar trebui sa aiba organizate astfel de tehnici de lucru (nu este necesar intreg
procesul de executie a meseriei, ci numai parti sau tehnici de baza specifice) ca de ex:
-faramitarea si cernerea lutului; -amestecarea cu apa si framantarea
-intinderea lutului si baterea; -montajul lutului pe discul rotator
-modelarea cu degetele sau palmele; -gravarea vasului
-arderea; -decorarea artistica
NB !In functie de situatia concreta un pacient va avea prescris 1-2-3 tehnici, executate cu sau
fara ajutor.
TEHNICI COMPLEMENTARE: reprezinta toate celelalte activitati lucrative:marochinarie,
cartonaj, tipografie, computer, dactilografie, ambalaj, bucatarie-cofetarie, lacatuserie. Se pot
prescrie executii complete ale meseriei sau numai secvente de lucru(gesturi, tehnici simple).
TEHNICI DE EXPRIMARE: cuprind toate preocuparile cu caracter artistic si cu rol de
comunicare. Dintre acestea se mentioneaza desenul, pictura, sculptura, manipularea
marionetelor, muzica, scrisul, vorbitul, gestica expresiva etc.
TEHNICI RECREATIVE:
-sunt frecvent utilizate in pauzele dintre celelalte tehnici
-constau in jocuri distractive:sah, table, tennis de masa, jocuri de carti, jocuri de societate
-sunt adaptate deficitului fiecarui pacient
TEHNICI SPORTIVE:
-au caracter recreativ si specificitate(pot fi selectate gesturi care mobilizeaza specific un segment
cu deficit)
-sunt utilizate jocurile sportive:badmington, tennis de masa, golf, tras cu arcul, popice, inot,
baschet sau doar parti ale acestor jocuri ca de ex. aruncatul la cos, aruncat greutati, saritul.
In ET si TO moderna sunt utilizate trei tipuri de metode de lucru:
1.METODE(ACTIVITATI) ESENTIALE (semnificative):
2.METODE(ACTIVITATI) NEESENTIALE(nesemnificative)
3.METODE AJUTATOARE:exercitii terapeutice, fiziopterapie, ortezare.
1.METODE ESENTIALE:activitatile semnificative trebuie sa aiba obligatoriu un scop final, care
trebuie sa fie un produs concret, util, eventual vandabil.
Conditia de baza pentru utilizarea activitatilor esentiale este interesul pacientului.
Pentru FORTA: -schimbarea planului de lucru (cu si fara gravitatie); -lucrul cu mansete de
plumb din ce ce mai grele;-introducerea de scule/unelte din ce in ce mari/grele
PentruAMPLITUDINE: -distantarea obiectelor de manipulate; -marirea dimensiunilor obiectelor
/ sculelor(pentru prehensiune); -repozitionarea echipamentului
Pentru ANDURANTA -se creste durata de lucru; -schimbarea pozitiei de lucru(sezand-
ortostatism)
Pentru COORDONARE -modificand viteza de lucru
Pentru SOCIALIZARE -initial lucreaza numai cu terapeutul, apoi cu 1-2 pacienti si ulterior in
grupul occupational constituit
2.METODE NEESENTIALE:
Activitatile din aceasta categorie nu au un produs final al muncii, desi au un scop/obiectiv de
realizat. Metodele numite neesentiale urmaresc recuperarea acelorasi disfunctionalitati ca si
metodele esaentiale, dar pun un accent mai mare pe coordonare cresterea abilitatii de
performare.( -mutarea unor obiecte(forme si marimi diferite) dintr-un loc in altul; -asamblarea de
cuburi, piese de constructie,)
Efectele terapiei ocupaţionale şi ergoterapiei sunt multiple: fizice, psihice şi psiho-sociale.
Atât terapia ocupaţională cât şi ergoterapia au la bază realitatea handicapului.
Terapia ocupaţională poate fi socotită o primă etapă în care se urmăreşte restabilirea
capacităţii funcţionale, iar ergoterapia, o metodă specifică readaptării socio-profesionale a
bolnavului.