Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati

din Romania

Retratarea situatiilor financiare in conditii de inflatie

2015
Cuprins:

_______________________________________

1. Raportarea financiara în economiile hiperinflationiste

2. Conditiile aplicarii standardului IAS 29

3. Retratarea contului de profit si pierdere.

4. Contabilitatea de inflatie în diferite tari.

5. Studii de caz privind aplicarea Standardului IAS 29

Bibliografie

2
 1. Raportarea financiara în economiile hiperinflationiste

Puterea de cumparare a banilor scade pe masura ce nivelul general al preturilor bunurilor

si serviciilor creste. Într-un mediu inflationist, puterea generala de cumparare a banilor si nivelul
general al preturilor sunt independente.

În cele mai multe tari, situatiile financiare neajustate la inflatie sunt întocmite pe baza
costurilor istorice, fara ca modificarile nivelului general al preturilor sa fie luat în considerare.
Prin urmare, elementele de activ, pasiv, capitalurile proprii, veniturile, cheltuielile, precum si
câstigurile si pierderile sunt exprimate în functie de costul de la data la care aceste elemente au
aparut. 616d34g Impactul inflatiei este prin urmare ignorat. Situatiile financiare astfel obtinute
pot fi considerate relevante doar în masura în care nu se produc modificari ale puterii de
cumparare a banilor.

În cazul în care survin modificari semnificative ale puterii de cumparare, situatiile

financiare care nu au fost ajustate la inflatie se pot dovedi inadecvate. De la un exercitiu
financiar la altul, sumele din situatiile financiare nu sunt comparabile, iar câstigul sau pierderea
aferente exercitiului si rezultate din modificarile puterii de cumparare nu sunt luate în
considerare. Situatiile financiare neajustate la inflatie nu reflecta corect pozitia financiara a
societatii la data bilantului contabil, nici rezultatele din activitatea de baza si nici fluxurile de
numerar.

Situatiile financiare ajustate la inflatie reprezinta o extindere si nu o încalcare a

principiilor contabile bazate pe metoda costului istoric. IAS 29 încearca sa depaseasca limitele
raportarii financiare efectuate pe baza costului istoric, în conditiile unui mediu economic
hiperinflationist.

IAS 29 nu ofera o definitie absoluta a hiperinflatiei. Caracteristicile generale identificate

în IAS 29 sunt urmatoarele:

¨ populatia prefera sa-si pastreze averea în active nemonetare sau într-o moneda straina stabila;

¨ valorile monetare sunt exprimate în raport cu o moneda straina, relativ stabila. Preturile (de
exemplu, chiriile, salariile, imobilizarile) pot fi exprimate în moneda stabila;

3
¨ vânzarile si cumpararile pe credit se produc la preturi ce compenseaza pierderea asteptata a
puterii de cumparare în timpul perioadei de creditare, chiar daca perioada este scurta;

¨ ratele dobânzii, salariile si preturile sunt legate de un indice al preturilor;

¨ rata cumulata a inflatiei pe o perioada de trei ani se apropie sau depaseste 100%.

Situatiile financiare exprimate conform IAS 29 în termenii monedei la data bilantului

contabil prezinta mai multe avantaje:

¨ ofera conducerii, actionarilor si altor utilizatori informatii contabile de la o perioada la alta

cu privire la rezultatele activitatii, mentinerea capitalului si evolutia performantei financiare;

¨ faciliteaza conducerii luarea deciziilor adecvate cu privire la planurile dezinvestitii, prin

faptul ca situatiile financiare au o relevanta sporita;

¨ situatiile financiare sunt mai utile din perspectiva investitorilor internationali si a celorlalti
utilizatori ai conturilor prin faptul ca sunt comparabile cu cele ale altor societati din acelasi
domeniu de activitate.

Abordarea IAS 29 urmareste retratarea tuturor soldurilor înregistrate în situatiile

financiare (inclusiv cifrele comparative) ale exercitiilor precedente cu scopul de a le exprima
puterea de cumparare generala a monedei de raportare, valabila la sfârsitul anului. Efectul
retratarii situatiilor financiare conform IAS 29 depinde de nivelul inflatiei si de componenta
activelor si pasivelor entitatii.

Procesul de retratare presupune exercitarea rationamentului profesional si aplicarea

anumitor proceduri. Standardul prevede în mod explicit: "Aplicarea consecventa a acestor
proceduri si rationamente de la o perioada la alta este mai mult importanta decât acuratetea
absoluta a valorilor rezultate, prezentate în situatiile financiare".

Aplicarea IAS 29 este obligatorie pentru orice entitate care întocmeste situatiile
financiare, conform IAS, moneda unei economii hiperinflationiste, mai cu seama în cazul în care
o astfel de entitate solicita sa fie cotata la o bursa internationala de valori.

4
 Standardul se aplica situatiilor financiare ale oricarei entitati, de la începutul exercitiului
financiar în care se identifica hiperinflatia din tara în care se face raportarea.

Procesul de retratare prevazut de IAS 29 se aplica în mod specific în acele situatii în care
o entitate îsi întocmeste situatiile financiare conform IAS în moneda unei economii
hiperinflationiste. IAS 29 nu se refera la situatiile în care entitatea care îsi desfasoara activitatea
într-o economie hiperinflationista îsi întocmeste situatiile financiare conform IAS într-o moneda
stabila (de exemplu, dolarul american - USD).

Daca o entitate raporteaza într-o moneda stabila, trebuie sa se asigure ca situatiile

financiare au fost întocmite în moneda locala în conformitate cu IAS 29. Cursul de schimb
valabil la sfârsitul anului este utilizat pentru a converti situatiile financiare într-o moneda stabila
pentru toate exercitiile prezentate.

În scopul raportarii catre grup, o entitate straina care îsi desfasoara activitatea într-o
economie hiperinflationista va trebui sa raporteze grupului într-o moneda stabila, de obicei
moneda de raportare a grupului.

IAS 21 prevede ca entitatea straina sa retrateze în conformitate cu IAS 29 situatiile

financiare întocmite în moneda locala, înainte de a le converti în moneda de raportare a grupului.

Activitatea din strainatate a unei entitati poate fi integrata în cea a entitatii care
raporteaza, în cazul în care majoritatea tranzactiilor semnificative este efectuata în moneda
grupului. O entitate straina, care îsi desfasoara activitatea într-o economie hiperinflationista si
care raporteaza grupului într-o moneda stabila, trateaza toate tranzactiile derulate în moneda
locala ca si cum ar fi tranzactii în moneda straina, conform IAS 21, punctul 9.

Aplicarea IAS 29 impune retratarea situatiilor financiare, inclusiv a situatiilor fluxurilor

de numerar, în termenii puterii de cumparare la data bilantului. Acest lucru necesita aplicarea atât
a unei proceduri, în diferite etape, cât si a rationamentului profesional. Aplicarea consecventa a
procedurilor este mult mai importanta decât acuratetea absoluta a rezultatelor.

Pe scurt, procedurile de retratare constau în:

¨ selectarea unui indice general al preturilor;

5
¨ separarea elementelor monetare si a celor nemonetare;

¨ retratarea elementelor nemonetare;

¨ retratarea contului de profit si pierdere;

¨ calcularea si verificarea câstigului si pierderii din pozitia monetara;

¨ întocmirea situatiilor fluxurilor de numerar luând în considerare efectele inflatiei;

¨ retratarea sumelor comparative.

Acest capitol prezinta în mare procesul de retratare. Capitolele urmatoare ofera amanunte pentru
zonele de retratare mai complexe.

IAS 29 impune utilizarea unui indice general al preturilor care sa reflecte modificarile
puteri de cumparare. Majoritatea Guvernelor emit periodic indici ai preturilor pe diverse
sectoare.

Standardul nu indica utilizarea unui indice specific. Pe de alta parte, este preferabil ca toate
entitatile care raporteaza în moneda aceleiasi economii sa utilizeze acelasi indice.

Indicatorii cei mai relevanti ai modificarii nivelului general al preturilor sunt indicii
preturilor de consum si indicii preturilor en gross. În anumite tari, din cauza diferentelor privind
aplicabilitatea si a ponderii diferite a elementelor care îi compun, cei doi indici vor indica rate
putin diferite ale inflatiei pe termen scurt. Pe termen lung, totusi, cei doi indici vor indica
aproximativ aceeasi rata a inflatiei.

Cele mai importante caracteristici ale unui indice general al preturilor sunt:

¨ scara larga de referinta, precum includerea majoritatii bunurilor si serviciilor produse în

respectiva economie, cu scopul de a reflecta diversele fluctuatii de pret;

¨ reflectarea cu precizie a modificarilor de pret;

¨ existenta indicilor de pret din anii anteriori precum si a celor aferenti anului curent;

¨ actualizarea regulata, de preferat lunara;

6
¨ consecventa, uniformitatea si continuitatea.

Dupa selectarea indicelui, trebuie calculati factorii de conversie pe baza modificarii indicelui
general al preturilor, în scopul retratarii valorilor exprimate pe baza costului istoric la puterea de
cumparare curenta.

Exemplu:

În decembrie 2013 a fost achizitionat un mijloc fix la pretul de 200.000.000 u.m. Costul retratat
al mijlocului fix la 31.12.2014 determinat prin utilizarea factorilor de conversie de mai jos este
200 x 4,114 = 822,8 milioane u.m., curente la 31.12.2014.

Indicele general Factor

al preturilor de conversie

31 decembrie 2013 54,224 4,114(223,100/54,224)

31 decembrie 2014 223,100 1,000(223,100/223,100)

Standardul impune retratarea tuturor sumelor din bilantul contabil care nu sunt exprimate în
termenii unitatii de masura de la data bilantului contabil.

Elementele monetare nu trebuie retratate, având în vedere ca reprezinta sume de încasat sau de
plata. De aceea, elementele monetare sunt exprimate deja la puterea de cumparare curente.

2. Conditiile aplicarii standardului IAS 29

Pentru a aplica standardul, toate elementele bilantiere trebuie separate în elemente

monetare si nemonetare.

Majoritatea elementelor bilantiere sunt simplu clasificabile fie monetare, fie nemonetare.
În cazuri mai putin clare, stabilirea caracterului monetar sau nemonetar al unei componente
depinde de caracteristicile acesteia. De exemplu, provizionul pentru creante incerte este
considerat monetar deoarece creantele reprezinta elemente monetare. Provizionul pentru stocuri
uzate moral este însa nemonetar, deoarece stocurile reprezinta elemente nemonetare.

7
În continuare sunt prezentate o serie de exemple de active si pasive monetare:

Active

Numerar si depozite la banci

Titluri de creanta

Creante comerciale

Bilete la ordin de încasat

Alte creante

Pasive

Datorii comerciale

Cheltuieli preliminate si alte datorii

Impozite pe venit si impozite cu retinere la sursa

Împrumuturi

Bilete la ordin de plata

Activele si pasivele, altele decât elementele monetare sunt denumite elemente nemonetare. Odata
varsate sau constituite, toate elementele capitalurilor proprii devin nemonetare.

Mai jos sunt prezentate o serie de exemple de elemente nemonetare:

Active

Cheltuieli si anticipate

*Avansuri platite pentru achizitii - Stocuri

Titluri de participare

Participatii în companii asociate

8
Imobilizari corporale

Imobilizari necorporale

Impozit amânat de încasat

Pasive

*Avansuri încasate din vânzari

Venituri amânate (de exemplu împrumuturi nerambursabile)

Impozit amânat de plata

Capitaluri proprii

*Avansurile platite sau încasate sunt considerate nemonetare daca se refera la achizitii sau
vânzari specifice; în caz contrar, ele sunt considerate monetare.

Activele si pasivele nemonetare sunt retratate în termenii unitatii de masura curente la

data bilantului contabil, prin aplicarea indicelui general al preturilor de la data tranzactiei în urma
careia au aparut, pâna la data bilantului contabil.

Atunci când, prin retratare, valoarea contabila a activelor depaseste valoarea realizabila
neta sau daca activele nemonetare sunt înregistrate la valoarea lor justa, apar anumite probleme
specifice. În bilantul contabil vor fi prezentate detalii asupra acestor probleme si cu privire la
retratarea elementelor nemonetare.

Contul de profit si pierdere întocmit pe baza costurilor istorice prezinta, în general,

veniturile si costurile curente la data la care tranzactiile în cauza au avut loc. IAS 29 prevede ca
toate elementele din contul de profit si pierdere sa fie exprimate în functie de unitatea de masura
curenta la data bilantului contabil. Prin urmare, toate sumele trebuie retratate prin aplicarea
modificarii indicelui general al preturilor de la datele la care elementele de venit si cheltuieli au
fost înregistrate si pâna la data bilantului contabil.

Contul de profit si pierdere este retratat de regula lunar.

9
 Elementele din contul de profit si pierdere, cum ar fi veniturile si cheltuielile cu
dobânzile, precum si diferentele de conversie aferente sumelor investite sau împrumutate, sunt
asociate de asemenea pozitiei monetare nete. Aceste elemente sunt ajustate la inflatie si,
împreuna cu câstigurile sau pierderile din pozitia monetara, sunt recunoscute în contul de profit
si pierdere ca pozitii separate, în sectiunea din contul de profit si pierdere, alta decât cea
referitoare la rezultatele din activitatea de baza. Aceste elemente pot fi subtotalizate în cadrul
sectiunii ca venituri si cheltuieli de finantare.

Unul dintre cele doua obiective principale ale IAS 29 este de a determina si contabiliza
câstigurile sau pierderile financiare care apar din detinerea unor active sau pasive monetare în
perioada de raportare (câstigurile sau pierderile din pozitia monetara).

Câstigurile sau pierderile din pozitia monetara sunt calculate pe baza pozitiei monetare a
entitatii. Pozitia monetara poate fi derivata din urmatoarea ecuatie de baza:

Toate activele si pasivele monetare (pozitia monetara neta) detinute pe parcursul

exercitiului sunt incluse în situatiile financiare fie ca active si pasive nemonetare înregistrate în
bilantul contabil, fie ca tranzactii înregistrate în contul de profit si pierdere, daca au fost realizate.
Câstigurile sau pierderile din pozitia monetara pot fi calculate prin retratarea elementelor
nemonetare (inclusiv a contului de profit si pierdere, care face parte din capitalurile proprii) în
termenii puterii de cumparare de la data bilantului si comparând valorile istorice sau, în cazul în
care la începutul exercitiului au existat solduri, cu valorile istorice retratate în termenii puterii de
cumparare de la începutul exercitiului.

De asemenea, este teoretic posibil sa se calculeze câstigurile sau pierderile din pozitia
monetara neta zilnica a entitatii. Efortul implicat de un asemenea calcul ar fi totusi prohibitiv. Se
poate obtine o aproximare a câstigurilor si pierderilor din pozitia monetara, pe baza pozitiilor
monetare medii aferente perioadei, sub forma unui test de rezonabilitate a câstigurilor si
pierderilor din pozitia monetara rezultate din retratarea activelor si pasivelor nemonetare.

IAS 29 prevede ca toate elementele din situatia fluxurilor de numerar sa fie exprimate în
unitatea de masura curenta la data bilantului contabil. Prin urmare, toate elementele din situatia
fluxurilor de numerar vor fi retratate prin aplicarea factorilor de conversie relevanti la data la

10
care tranzactia a avut loc. IAS 29 nu contine reglementari detaliate cu privire la aceste aspecte
complexe. Totusi, urmarind obiectivele IAS 29 si IAS 7 se poate realiza o prezentare adecvata.

Acest lucru presupune prezentari separate ale efectului inflatiei asupra sectiunilor din
situatia fluxurilor de numerar aferente activitatii de baza, de investitie si finantare si chiar asupra
numerarului si echivalentelor de numerar.

Cifrele comparabile ale anului anterior sunt retratate în puterea de cumparare curenta la
sfârsitul celei mai recente perioade de raportare. Daca situatiile financiare ale exercitiului
anterior au fost deja întocmite conform IAS 29, factorul de conversie pentru anul curent va fi
aplicat situatiilor financiare din exercitiul anterior.

3. Retratarea contului de profit si pierdere

Toate elementele contului de profit si pierdere trebuie retratate prin aplicarea modificarii
indicelui general al preturilor de la datele înregistrarii initiale a elementelor de venituri si
cheltuieli si pâna la data bilantului.

În cazul în care variatia inflatiei este relativ liniara pe parcursul exercitiului financiar,
majoritatea societatilor vor retrata elementele din contul de profit si pierdere pe baza mediei
lunare, presupunând ca toate tranzactiile au loc uniform pe parcursul perioadei. În acest capitol
sunt descrise procedurile detaliate de retratare a contului de profit si pierdere.

Venituri

§ se obtine analiza lunara a veniturilor;

§ se retrateaza fiecare luna pe baza modificarii indicilor din luna respectiva pâna la data
bilantului contabil.

Costul productiei vândute

§ se obtine analiza lunara a elementelor incluse în costurile de productie lunare;

§ se retrateaza toate componentele costurilor de productie, cu exceptia amortizarii si a

materiilor prime, de la luna înregistrarii costurilor pâna la data bilantului.

11
§ se calculeaza valoarea materiilor prime folosite în procesul de productie prin reconcilierea
valorii retratate a materiilor prime de deschidere cu soldurile de materii prime de închidere.

§ se calculeaza amortizarea aferenta costurilor de productie pe baza valorii retratate a

imobilizarilor, dupa cum s-a explicat în sectiunea referitoare la bilantul contabil, si se înlocuieste
amortizarea istorica cu aceasta amortizare retratata.

§ se retrateaza valoarea de deschidere si de închidere a produselor finite si semifabricate

dupa cum s-a explicat în sectiunea referitoare la bilantul contabil.

§ costul retratat al productiei vândute este obtinut prin adaugarea la achizitii si la alte costuri
de productie retratate de la data înregistrarii costului, a soldului retratat de produse finite si
semifabricate de deschidere si scaderea soldului retratat de produse finite si semifabricate de
închidere. Soldul retratat de produse finite si semifabricate de deschidere se obtine prin:

- retratarea sumelor în functie de puterea de cumparare de la data bilantului contabil anterior

si

- ajustarea la inflatie a costului retratat al sumelor de deschidere pe baza calculului mai sus
mentionat si folosind factorul de conversie corespunzator întregului an.

Amortizarea imobilizarilor corporale si a imobilizarilor necorporale si recunoasterea în

contul de profit si pierdere a cheltuielilor înregistrate în avans si a veniturilor înregistrate în
avans se calculeaza pe baza valorii retratate a soldului de active si/sau pasive.

Prin aplicarea normei IAS 29, trebuie sa se mentioneze urmatoarele aspecte:

- situatiile financiare si valorile corespondente perioadelor precedente au fost retratate

pentru a reflecta evolutia puterii generale de cumparare a monedei;

- conventia de baza utilizata pentru întocmirea conturilor (costul istoric sau costul actual);

- indicele preturilor utilizat, valoarea sa la data bilantului si evolutia sa în cursul ultimei

perioade si al perioadei precedente.

Informatiile solicitate prin aplicarea prezentei norme sunt necesare pentru a descrie, în mod clar,
pe ce baza este efectuata prelucrarea efectelor inflatiei în situatiile financiare. De asemenea,

12
aceste informatii au ca obiect sa genereze alte informatii necesare întelegerii bazei de prelucrare
si valorile ce rezulta din aplicarea ei.

4. Contabilitatea de inflatie în diferite tari.

În Statele Unite, problemele puse de o moneda afectata de inflatie nu sunt

abordate decât în contextul conversiunii documentelor, întocmite pe baza unei astfel de monede.
Se considera ca o moneda afectata de inflatie nu poate sa fie considerata ca o deviza
functionala. Ca atare, situatiile financiare întocmite în moneda unei economii hiperinflationiste
trebuie sa fie convertite, mai întâi în moneda functionala, dupa care moneda functionala este
convertita în moneda de consolidare, pe baza metodei cursului de închidere. Prin utilizarea
acestui procedeu se ajunge, în fapt, la o reevaluare a situatiilor financiare în cauza.

Cât priveste directivele europene, acestea nu contin nici o dispozitie care sa implice
prelucrarea situatiilor financiare întocmite pe baza unei monede afectate de inflatie.

În cazul Frantei, Planul contabil general ofera doua posibilitati, pentru conversiunea
situatiilor financiare ale întreprinderilor situate în tarile cu o inflatie mare:

§ fie conversiunea directa a acestor conturi, pe baza metodei temporale;

§ fie corectarea conturilor, mai întâi pe baza unui indice care sa reflecte variatiile generale
ale preturilor, dupa care conversiunea acestora, pe baza cursului de închidere.

Conversiunea situatiilor financiare ale filialelor situate în tarile hiperinflationiste nu

vizeaza toate întreprinderile. Ca atare, informarea furnizata variaza în mod considerabil de la o
societate la alta.

Prelucrarea cel mai des practicata este reevaluarea activelor nemonetare.

Nu putini sunt utilizatorii de situatii financiare care pledeaza pentru adoptarea unei
contabilitati în costuri de înlocuire sau bazate pe o putere constanta de cumparare. O atare
prelucrare ar constitui calea pentru obtinerea unui rezultat real, tinând cont de toate schimbarile
necesare mentinerii capitalului economic.

13
 Abandonarea principiului costurilor istorice nu este un fapt usor de digerat. Este si
motivul pentru care alti utilizatori se opun retratarilor evocate anterior, deoarece acestea conduc
la o pierdere a credibilitatii informatiilor contabile. IASC nu este departe de acest al doilea punct
de vedere, deoarece, dupa cum am vazut constatarea efectelor inflatiei nu este solicitata decât
atunci când aceasta a atins cote foarte ridicate. Desi, sa nu uitam, cadrul conceptual international
lasa posibilitatea de a se tine o contabilitate în valori actuale.

Cum notiunea de hiperinflatie nu este definita printr-o rata unica, ea facând apel la o suita
de factori caracteristici, rezulta ca întreprinderile dispun de o marja de manevra privind alegerea
filialelor ale caror conturi vor fi retratate.

Este de la sine înteles ca întreprinderile vor avea tendinta sa reevalueze documentele

financiare ale societatilor a caror situatie monetara neta este favorabila, lasând societatile pentru
care reevaluarea ar conduce la constatarea unei pierderi a puterii de cumparare sa-si evalueze
conturile în costuri istorice.

Oricum, recursul la retratarea conturilor în conditii hiperinflationiste procura avantaje

care depasesc, în principiu, inconvenientele generate, probabil, de costurile uneori mari ale
prelucrarilor suplimentare.

5. Studii de caz privind aplicarea Standardului IAS 29

Întrebare: „Consideraţi că economia românească nu mai este hiperinflaţionistă începând cu

anul 2013 sau 2014? În cazul în care o societate nu a aplicat IAS 29 în anii trecuţi, când trebuia
aplicat, care trebuie să fie opinia auditorului pe situaţiile financiare din primul an când nu se
aplică IAS 29?”

Răspuns:
Pentru a ajunge la o concluzie cu privire la hiperinflaţie în contextul raportării în conformitate
cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (“IFRS”), este important să stabilim dacă
România are o economie hiperinflaţionistă şi în consecinţă, dacă pentru anul 2003 ar trebui
aplicat IAS 29:
n situaţiilor financiare ale societăţilor care raportează în conformitate cu IFRS în România; şi

14
n situaţiilor financiare consolidate ale grupurilor care raportează în conformitate cu IFRS, şi
care au filiale în România.
Informaţii generale
Criteriul de bază utilizat pentru a stabili dacă o economie ar trebui considerată hiperinflaţionistă
în conformitate cu IFRS este IAS 29.3, în care se menţionează că hiperinflaţia este indicată de
caracteristici ale mediului economic al unei ţări, care includ, dar nu se limitează, la următoarele:
“(a) majoritatea populaţiei preferă să îşi păstreze averea în active nemonetare sau într-o valută
relativ stabilă. Valorile deţinute în moneda locală sunt imediat investite pentru a se păstra puterea
de cumpărare;
(b) majoritatea populaţiei apreciază valorile monetare în raport cu o valută relativ stabilă şi nu în
cu moneda locală. Preţurile pot fi exprimate în acea valută;
(c) vânzările şi cumpărările pe credit se efectuează la preţuri ce compensează pierderea aşteptată
a puterii de cumpărare în timpul perioadei de creditare, chiar dacă perioada este scurtă;
(d) ratele dobânzilor, salariile şi preţurile sunt legate de un indice de preţ; şi
(e) rata cumulată a inflaţiei pe trei ani consecutivi se apropie, sau depăşeşte, 100%.”
Deşi indicatorii calitativi sunt eterogeni, aceştia indică într-o mare măsură existenţa unei
economii hiperinflaţioniste în România în conformitate cu IAS 29, iar nivelul cumulat al inflaţiei
pe trei ani consecutivi, deşi în scădere, rămâne ridicat la 31 Decembrie 2014. Prin urmare, se
poate concluziona că societăţile care raportează în conformitatea cu IFRS în România şi
grupurile cu filiale în România, care raportează în conformitate cu IFRS ar trebui să continue să
aplice IAS 29 pentru perioadele încheiate înainte sau la data de 31 Decembrie 2014.
În cazul în care societatea nu a aplicat IAS 29 în nici un an până la încetarea aplicării
acestui standard, raportul de audit trebuie să evidenţieze faptul că situaţiile financiare întocmite
în conformitate cu IFRS nu sunt exprimate în puterea de cumpărare curentă la data raportării
deoarece societatea a folosit raportarea nominală.

Intrebare: Care sunt principalele diferențe între reglementările contabile românești

aprobate prin OMFP 3055/2009 și IFRS?

Raspuns: Capitalul social (hiperinflație): în conformitate cu IAS 29 „Raportarea

financiară în economii hiperinflaţioniste” sunt necesare ajustări ale elementelor de active
nemonetare (de exemplu: imobilizări corporale și necorporale evaluate la cost, active financiare

15
nemonetare evaluate la cost, capital social subscris și vărsat înainte de 1 ianuarie 2004), având în
vedere că economia românească a fost o economie hiperinflaţionistă până la 31 decembrie 2003.

Intrebare: Este necesară aplicarea IAS 29? Care este impactul aplicării acestui
standard?

Raspuns: În cazul în care societatea deține în sold la data tranziției/data de început a

primei perioade comparative prezentate în situațiile financiare IFRS elemente nemonetare
evaluate la cost dobândite înaintea datei de 1 ianuarie 2004 (spre exemplu: imobilizări corporale,
capital social) trebuie aplicat IAS 29 la întocmirea situațiilor financiare. De exemplu, capitalul
social constituit înainte de 1 ianuarie 2004 trebuie ajustat cu indicele de inflație aplicabil de la
data constituirii până la 31 decembrie 2003, iar ajustarea va fi efectuată asupra poziției bilanțiere
reprezentând capital social în contrapartidă cu rezultatul reportat. Va rezulta astfel în situațiile
financiare IFRS o valoare a capitalului social diferită de capitalul social legal al societății.

16
BIBLIOGRAFIE

 M. Toma, Initiere in auditul situatiilor financiare, Ed. Ceccar

 M. Toma, Initiere in evaluarea intreprinderii; ghid privind aplicarea OMFP1802/2014,

Ed. Ceccar

 OMFP 1802/2014

 OMFP 2861/2009

 IAS –IFRS/ ISA/ Cod Fiscal/Norme de aplicare a codului fiscal

 M. Ristea, Contabilitate aprofundata

17