Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CI2129
SCOALA DE CONTABILITATE
O tranzacție în valută este una a cărei sumă este denominată sau necesită decontarea
acesteia într-o altă monedă decât cea funcțională. Moneda funcțională este moneda mediului
economic primar în care își desfășoară activitatea compania.
4. Precizați diferența dintre moneda funcțională și moneda străină.
Moneda funcțională: este moneda principalului mediu economic în care își desfășoară
activitatea compania (peso dominican).
Monedă străină: este orice altă monedă decât moneda funcțională a companiei (dolar, euro
etc.)
5. Investigați care este moneda funcțională în Republica Dominicană și ce
organism se ocupă de stabilirea cursului de referință în țara noastră.
Rezultatele și situația financiară a unei entități a cărei monedă funcțională este cea
corespunzătoare unei economii hiperinflaționiste, vor fi convertite într-o altă monedă de
prezentare folosind următoarele proceduri:
1. Toate sumele vor fi convertite la cursul de schimb de închidere corespunzător celei
mai recente date a bilanțului, cu excepția cazului în care:
2. Sumele sunt convertite în cele ale unei economii nehiperinflaționiste, caz în care
cifrele comparative vor fi cele care au fost prezentate ca sume curente pentru anul în
cauză în situațiile financiare ale perioadei precedente (adică aceste sume nu vor fi
ajustate pentru variațiile care au apărut în nivelul prețurilor sau în cursurile de
schimb).
Tranzacțiile în valută sunt tranzacții denominate într-o altă monedă decât moneda
funcțională.
• Tranzacțiile pot fi:
Achiziția de bunuri sau servicii
Fonduri împrumutate sau împrumutate
Achiziția sau vânzarea de active
Anularea datoriilor.
• Evaluarea unei tranzacții în valută trebuie raportată la recunoașterea inițială în
moneda funcțională, aplicând în acest scop cursul de schimb la vedere dintre
moneda funcțională și moneda străină.
• Contul de profit și pierdere trebuie să cuprindă diferențele de schimb valutar
rezultate din lichidarea elementelor (elementelor) monetare.
Declarația de profit și pierdere și bilanțul unei entități a cărei monedă funcțională nu
este moneda de prezentare trebuie convertite în moneda de prezentare utilizând: •
Rata de închidere la data bilanțului pentru toate activele și pasivele.
• Cursurile de schimb la datele tranzacțiilor pentru venituri și cheltuieli
Valoarea justă este prețul care ar fi primit pentru a vinde un activ sau plătit pentru a
transfera o datorie într-o tranzacție ordonată între participanții de pe piață la data
evaluării.
Diferențele de schimb valutar care apar pe un element monetar care face parte din
investiția netă a entității raportoare într-o afacere străină vor fi recunoscute în profit
sau pierdere în situațiile financiare individuale ale entității raportoare sau în situațiile
financiare separate ale întreprinderii în străinătate, după caz. În situațiile financiare
care conțin operațiunea în străinătate și entitatea raportoare (de exemplu, situațiile
financiare consolidate dacă operațiunea în străinătate este o filială), aceste diferențe
de schimb valutar vor fi recunoscute inițial în alte elemente ale rezultatului global și
reclasificate din capitaluri proprii în rezultate atunci când afacerea este eliminată în
străinătate.
Moneda funcțională este moneda mediului economic primar în care își desfășoară
activitatea entitatea.
Moneda de prezentare este moneda în care sunt prezentate situațiile financiare.
20.Cum este tratat efectul fiscal al diferențelor valutare? (a se vedea punctul 50)
21.Numiți trei (3) elemente care trebuie dezvăluite în notele la situațiile financiare,
legate de contabilitatea în valută.
Atunci când entitatea își prezintă situațiile financiare într-o monedă care este diferită de
moneda sa funcțională, ea își poate califica situațiile financiare ca fiind conforme cu
Standardele Internaționale de Raportare Financiară, dacă acestea respectă toate cerințele
fiecărui Standard aplicabil și cu fiecare Interpretare a acele Standarde care sunt aplicabile,
inclusiv metoda de conversie.
Uneori, entitățile își prezintă situațiile financiare sau alte informații financiare într-o monedă
care nu este moneda lor funcțională, fără a respecta cerințele de la punctul 55. De exemplu,
entitatea poate converti în cealaltă monedă doar anumite elemente din situațiile sale
financiare. Un alt exemplu apare atunci când o entitate, a cărei monedă funcțională nu este
cea a unei economii hiperinflaționiste, traduce situațiile financiare în cealaltă monedă
folosind cel mai recent curs de schimb de închidere pentru toate elementele. Astfel de
conversii nu sunt efectuate în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare
Financiară, astfel încât dezvăluirea informațiilor va fi obligatorie.
Atunci când o entitate își prezintă situațiile financiare sau alte informații financiare într-o
monedă diferită de moneda sa funcțională și moneda de prezentare și nu îndeplinește
cerințele de la punctul 55:
(a) Va identifica clar aceste informații ca fiind complementare, pentru a le distinge
de informațiile care respectă Standardele internaționale de informații financiar;
(b) dezvăluie moneda în care sunt prezentate aceste informații suplimentare; și