ȊNGRIJIREA PACIENTULUI CU FIBRILAŢIE ATRIALĂ PAROXISTICĂ

1
2
CUPRINS

ARGUMENT ……………………………………………………………………………….. pag

04

MOTIVAŢIE …..……………………………………………………………………………. pag

05

CAPITOLUL 1

Noţiuni despre anatomia aparatului cardio - vascular ……………...................… pag

06

Noţiuni despre fiziologia aparatului cardio - vascular ………………..................pag 11

Noţiuni teoretice despre fibrilaţia atrială paroxistică ………………….. ……...… pag

15

CAPITOLUL 2

Procesul de nursing a pacientului cu fibrilaţie atrilă paroxistică …………… ...... pag

28

CAPITOLUL 4

Prezentare de cazuri clinice ..........……………………………................................. pag

53

CONCLUZII............................................................................................................................. pag
85

BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... pag

86 ANEXE ........ ..........………………………..........……………….........................................
pag 87

3
MOTTO

4
 ARGUMENT

La un studio clinic cu tema ,,Fibrilaţia atrială paroxistică – protocol de tratament” au au

participat un număr de 5.000 persoane care au beneficiat din partea medicilor cardiologi de
evaluări gratuite ale riscului cardiovascular, precum electrocardiograma, măsurarea tensiunii
arteriale şi a pulsului.
Peste 7% dintre aceştia au fost identificaţi cu fibrilaţie atrială şi, mai grav decât
atât,aproape jumătate dintre ei nici măcar nu ştiau că suferă de aşa ceva.
Frecvenţa normală a inimii se situează între 60 şi 100 de bătăi pe minut. Orice valoare
depăşeşte această limită este considerată o anomalie a ritmului cardiac.
Fibrilaţia atrială este prima cauză de spitalizare pentru tulburări de ritm ale inimii şi
reprezintă o povară pentru sistemul de sănătate, pentru pacient şi pentru societate din cel puţin
două motive: primul –scade calitatea vieţii şi creşte semnificativ necesitatea spitalizărilor, al
doilea – creşte mortalitatea de două ori prin complicaţia sa cea mai de temut, respectiv accidentul
vascular cerebral”
Fibrilaţia atrială creşte de cinci ori riscul de a face un accident vascular cerebral. La nivel
european se apreciază că aproximativ 6 milioane de persoane suferă de fibrilaţie atrială, iar în
România numărul pacienţilor ajunge undeva în jurul cifrei de 200.000.
De asemenea, Organizaţia Mondială a Sănătăţii apreciază că, până în anul 2050, numărul
pacienţilor care vor suferi de fibrilaţie atrială la nivel mondial va ajunge la 30 de milioane.

Important de menţionat este faptul că accidentele vasculare cerebrale la pacienţii cu fibrilaţie

atrială cresc cu 70% riscul de mortalitate, prelungesc cu 20% spitalizarea şi reduc cu 40% rata de
recuperare.
Principalele simptome ale fibrilaţiei atriale sunt: palpitaţiile, pulsul neregulat, lipsa de aer,
senzaţia de leşin, oboseala, ameţelile şi durerile toracice. Frecvent, fibrilaţia atrială este însoţită
de boli precum hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, diabet zaharat, boli pulmonare,
obezitate sau hipertiroidism.
Fibrilaţia atrială este al doilea factor de risc pentru apariţia accidentului vascular cerebral,
după hipertensiunea arterială.
Anual peste 65.000 de români suferă un accident vascular cerebral şi aproape o treime
dintre aceştia rămân cu diverse grade de dizabilitate

5
 MOTIVAŢIE

Nursing-ul este o parte integrantă al sistemului de îngrijire al sănătăţii cuprinzând:

promovarea sănătăţii; prevenirea bolii; îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, psihic, handicapaţi)
de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de
asistenţă socială.

Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle cale spre sănătate sau
recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a
promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau
cunoaşterea, necesară pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să îşi poarte de grijă
singur cât mai curând posibil.

Nursa generalistă are: o pregătire pluridisciplinară; însuşirea competenţele de bază;

cunoştinţe de psihologie (să ştie să încurajeze); o atitudine potrivită faţă de pacienţi şi familia sa;
preocuparea de a înţelege ceea ce simt ceilalţi (capacitate de empatie)

Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să
îşi menţină sau recâştige sănătatea, sau să-l asiste în ultimele sale clipe (după V.H.) .

Rolul nursei în societate este: să asiste indivizii, familii şi grupuri; să optimizeze şi să

integreze funcţiile fizice, psihice şi sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de
sănătate (după O.M.S.) .

Am ales aceasta temă pentru lucrarea de diploma deoarece a îngrijii omul bolnav si mai
ales cel cu fibrilaţie atrială paroxistica necesită un înalt grad de pregătire teoretică, practică si în
mod deosebit vocaţie pentru a practica această profesie.

6
 CAPITOLUL I
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA INIMII

1. 1. Anatomia inimii.

Inima este un organ musculo-cavitar, de forma unui con turtit, cu rol de pompa aspiro-
respingatoare.
Este așezată în etajul inferior al mediastinului, între cei doi plămâni, deasupra
diafragmului, și este învelită într-un sac fibro-seros numit pericard ( anexa 1).
Dimensiunile și capacitatea variază în funcţie de individ, sex și vârsta. Are o greutate medie
de 300g și o capacitate medie de 500g. Din punctele de vedere anatomic, fiziologic și patologic
se deosebesc o inimă (cord) stângă și o inimă dreaptă. .

a.Configuraţia externă a inimii

În funcţie de configuraţia externă, inima are:
 două feţe una anterioară sau sterno-costală, la nivelul ei aflându-se sanţul interventricular
anterior care desparte ventriculul stăng de ventriculul drept, și sanţul atrio-ventricular,
care desparte atriile de ventricule,
 o faţă inferioară sau diafragmatică pe care se continuă șanţurile de pe faţa anterioară.
Tot în funcţie de configuraţia externă inima are două margini, o bază sau faţă posterioară
care corespunde atriului stâng și drept, și un vârf care aparţine ventriculului stâng ( anexa 3).

b.Configuraţia internă a inimii

Inima stângă este alcătuită din:
 atriul și ventriculul stâng, separate prin orificiul atrio-ventricular;
 atriul stâng primește sânge arterial, care vine din plămâni prin cele patru vene pulmonare;
 orificiul atrioventricular stăng sau mitral este prevăzut cu două valve, care îl închid în
timpul sistolei și îl lasă deschis în timpul diastolei.
 ventriculul stâng primește în diastolă sângele care vine din atriul stâng, iar în sistolă îl
evacuează în artera aortă prin orificiul aortic:
 orificul aortic este prevăzut cu trei valve de aspect semilunar (valvula sigmoidă aortică).
Inima dreaptă este alcătuită din :

7
 atriul și ventriculul drept, separate prin orificiul atrioventricular drept;
 atriul drept primește sănge venos din marea circulaţie prin orificiile venei cave superioare
și al venei cave inferioare;
 orificiul atrioventricular drept sau orificiul tricuspid este prevăzut cu trei valve, care
închid orificiul în sistolă și îl deschid în diastolă;
 ventriculul drept primește sângele din atriul drept în timpul diastolei și îl evacuează în
timpul sistolei în artera pulmonară, prin orificiul pulmonar;
 orificiul pulmonar este prevazut ca si orificiul aortic cu trei valve de aspect semilunar.
Inima dreaptă este motorul micii circulaţii. Există deci o mare circulaţie sau circulaţie
sistemică și o mică circulaţie sau circulaţie pulmonară.
Pereţii atriilor și ai ventriculelor se contractă ritmic :
 mai întâi cele două atrii, apoi cele două ventricule, sincron, expulzând aceeași cantitate de
sânge pe care o primesc.
 atriul drept primește sângele venos din întreg organismul prin venele cave și îl împinge în
ventriculul drept, de unde, prin arterele pulmonare, ajunge în plămâni, unde se oxigenează.
(anexa 2).
Din punct de vedere al structurii inima este alcătuită din trei straturi .
 primul strat este endocardul sau stratul intern, învelește toate cavităţile inimii și se
continuă cu endoteliul arterelor si venelor.
 al doilea strat este miocardul sau stratul mijlociu și este constituit dintr-o reţea de fibre
musculare ce alcătuiesc sincitiu.
o musculatura cardiacă se înseră pe scheletul fibros al inimii.
o acesta este alcatuit din:
 septul interventricular membranos,
 inele fibroase ale orificiilor arterei aortice și pulmonare,
 orificiile atrio-ventriculare drept și stâng
 trigonul fibros drept și stâng, care unește inelele fibroase ale orificiilor
atrio-ventricular și aortei.
o miocardul este astfel alcătuit, încât între musculatura atriilor și cea a ventriculelor
nu există legatură în afară de fasciculul Hiss.
o la nivelul atriilor, musculatura este mai subţire și dispusă circular.

8
 o la nivelul ventriculelor, musculatura este dispusa în trei straturi cu orientare oblic
spiralată.
o din fasciculele musculare se desprind muschii papilari care prin cordajele
tendinoase se leaga de valvulele orificiilor atrio-ventriculare.
 al treilea strat sau stratul extern este epicardul.
o el reprezinta foita viscerală a pericardului seros.
Cordul omului are o structură tetracamerală, separate între ele prin septurile
interventricular și interatrial (anexa 4).
Atriul și ventriculul de aceeași parte comunică între ele prin orificiul atrio-ventricular
corespunzator.
Atriile se caracterizează prin:
 capacitate mai mică decat a ventriculelor,
 forma cuboidală,
 numărul mare de orificii ce se deschid la nivelul lor astfel:
o în atriul stâng – venele pulmonare și orificiul atrio-ventricular stâng,
o în atriul drept – vena cavă superioară și inferioară și orificiul atrio-ventricular
drept.
 grosime a pereţilor mai mică,
 lipsa mușchilor papilari,
 la nivelul septului interatrial se află o zonă subţiată numită fosa ovală care închide orificiul de
comunicare interatrială ( gaura Botallo) din perioada fetală- persistenţa la adult a acestei
comunicări determină boala albastră.
Ventriculele se caracterizează prin:
 capacitate mai mare decat a atriilor,
 formă piramidală cu baza spre atrii,
 grosime mult mai mare a peretţilor,
 peretele ventriculului stâng este de trei ori mai gros decât al ventriculului drept,
 prezenţa mușchilor papilari,
 din ventriculul drept pleacă trunchiul arterei pulmonare prevăzut cu valva pulmonară
care închide ventriculul drept, împiedicând astfel întoarcerea coloanei de sânge în
timpul diastolei,

9
  din ventriculul stâng pleacă artera aortă, al carei orificiu este prevăzut cu valvulele
aortice, cu același rol ca și cele pulmonare.
Orificiul atrio-ventricular drept este prezăzut cu valva tricuspidă, pentru că are trei valve
sau cuspide care se inseră pe inelul fibros al orificiului, iar vârful acestora este legat de mușchii
papilari prin cordajele tendinoase. Prin contracţiile mușchilor papilari, orificiul este închis, iar
comunicarea între atrii și ventricule întreruptă ( anexa 5).
Orificiul atrio-ventricular stâng este prevăzut cu valva mitrală sau bicuspidă.
Septul interventricular separă cele două ventricule, fiind format superior de o zonă
fibroasă, iar în cele două treimi inferioare de o zonă musculară. La unirea celor două regiuni
poate persista orificiul de comunicare din perioada embrionară.
Pericardul este un sac fibros-seros care conţine inima și rădăcinile vaselor mari. Este
format din:
 pericardul fibros, situat la periferie, are forma unui trunchi de con cu baza fixată pe
diafragm, este susţinut de ligamentele pericardice (sterno-pericardice, vertebro-
pericardice, și freno-pericardice)
 pericardul seros care ca și pleură sau peritoneul este format din două foiţe, parietală la exterior
și viscerală la interior.

c.Aparatul de conducere a inimii

Aparatul de conducere al inimii sau ţesutul nodal:
 în legatură cu miocardul se află ţesutul muscular de tip embrionar care are capacitatea de
a se contracta ritmic.
 acesta este format din:
o nodul sino-atrial, situat în peretele atriului drept, între vena cavă superioară și
inferioară,
o nodul atrio-ventricular, situat tot în peretele atriului drept în porţiunea inferioară a
septului interatrial, în vecinatatea valvei tricuspide,
o fasciculul atrio-ventricular (Hiss) care pleacă din nodul atrio-ventricular și se
împarte în două ramuri reprezentând unica structură de legătură între atriu și
ventricule:
 dreaptă care merge la ventriculul drept
 stângă care merge la ventriculul stâng.

10
 Fasciculul atrioventricular se continuă cu o reţea de fibre, numită reţeaua Purkinje situată
sub endocardul ventricular.

d. Vascularizaţia inimii

Vascularizaţia inimii este asigurată de:

 arterele coronare
o stângă, care vascularizează atriul stâng, cea mai mare parte a ventriculului stâng,
două treimi din septul interventricular și o porţiune mică, vecină a ventriculului
drept;
o artera coronară dreaptă vascularizează atriul drept, ventriculul drept, treimea
posterioară a septului interventricular, o zonă mică a ventriculului stâng.
 venele coronare se varsă în atriul drept prin sinusul coronar, iar limfaticele se varsă în
ganglionii bronșici

e. Inervaţia inimii

Inervaţia inimii este asigurată de plexul vegetativ simpatic si parasimpatic cardiac (vag).

11
1.2. Fiziologia aparatului cardio-vascular
Proprietăţile fiziologice ale miocardului
Proprietăţile fiziologice ale miocardului:
a) Excitabilitatea;
b) Automatismul;
c) Conductibilitatea;
d) Contractilitatea;
e) Tonicitatea;

a) Excitabilitatea sau funcţia batmotropă.

 Miocardul ca de altfel toţi mușchii și nervii, este excitabil.
 Procesul de excitabilitate este o funcţie a membranei fibrelor musculare miocardice și este
condiţionat de polarizarea electrică a membranei.

b) Automatismul cardiac sau funcţia cronotropă.

 Inima menţinută în condiţii fiziologice în afara organismului, își continuă activitatea prin
funcţionare spontană, repetitivă, cu caracter ritmic, numită automatism.
 Suportul morfologic al automatismului este sistemul excitoconductor al inimii sau ţesutul
nodal.
 Frecvenţa normală a excitaţiilor ritmice cardiace în repaus este în medie 72 – 75
bătăi/minut și este determinată de excitaţii care pornesc de la nodul sino-atrial.

c) Conductibilitatea sau funcţia dromotropă

 Conductibilitatea miocardului asigură răspândirea excitaţiei în întreaga masă a

acestuia.
 Ca și automatismul, conductibilitatea este asigurată de ţesutul cardiac specific.
 De la nodul sino-atrial excitaţia se răspândeste în atrii determinând contracţia (sistola)
atrială (cu o viteză de 1m/s).
 Excitaţia atrială este captată apoi de nodul atrio-ventricular.
 În nodul atrio-ventricular, excitaţia se propagă mult mai încet (0,05 m/s) fapt ce
asigură contracţia sincronă a atriilor si ventriculelor.

12
  Din nodul atrio-ventricular excitaţia se propagă prin fasciculul atrio-ventricular Hiss,
la cele două ramuri ale acestuia, de unde este transmis în toată masa musculară
ventriculară prin reţeaua Purkinje.
 Ventriculul drept este activat înaintea ventriculului stâng deoarece ramura dreaptă a
fasciculului Hiss este mai scurtă.

d) Contractilitatea sau funcţia ionotropă

 Unda de depolarizare determină unda de contracţie în miocard.

e) Tonicitatea sau funcţia tonotropă.

 Este starea de semicontracţie a mușchiului cardiac care se menţine și în diastolă.

Ciclul cardiac sau revoluţia cardiacă fiziologică.

Fazele activităţii inimii constau din contracţii numite sistole, prin care se realizează
evacuarea cavităţii și relaxări numite diastole, în timpul cărora are loc umplerea cavităţilor.
Rezultatul activităţii inimii este deplasarea sângelui într-o singură direcţie în inimă,
datorită rolului de supapă al valvelor și menţinerea unei diferenţe de presiune necesară circulaţiei
în sistemul vascular, între venele mari, pe care le golește și arterele mari, în care expulzează
sânge sub presiune. Inima funcţionează ca o pompă care expulzeazăa intermitent, cu fiecare
sistolă, în sistemul arterial, o cantitate de sânge numită debit sistolic sau volum bătaie.
Datorită elasticităţii pereţilor arteriali, curgerea discontinuă a sângelui imprimată de inimă
este transformată în curgere continuă.

Manifestările care însoţesc ciclul cardiac.

a) Manifestări acustice.
Semnele exterioare ale activităţii inimii sunt zgomotele cardiace care pot fi ascultate
direct cu stetoscopul sau inregistrate grafic pe fonocardiograma.
Zgomotele inimii sunt produse de:
 modificarea vitezei de curgere a sângelui,
 vibraţiile consecutive ale valvelor atrioventriculare și sigmoide.

13
 În mod obișnuit se disting două zgomote cardiace principale:
 Z1 – zgomotul sistolic care este produs de închiderea valvelor bi și tricuspide
atrio-ventriculare,
 Z2 – zgomotul diastolic care este produs de închiderea valvelor sigmoide aortice și
pulmonare.
b) Manifestări mecanice.
 șocul apexian se palpează în spaţiul V întercostal stâng, pe linia medioclaviculară, unde
vârful inimii vine în contact cu peretele toracic.
 fiecare contracţie cardiacă ventriculară este urmată de expulzia sângelui în aortă, și
generează o undă de presiune care se propagă de-a lungul aortei si ramurilor sale, numită
puls.
Pulsul arterial se palpează prin comprimarea arterei pe o suprafaţă rigidă (artera radială,
arterele pedioase, artera femurală, artera carotidă externă).
Înregistrarea grafică se numește sfigmogramă.
Frecvenţa pulsului este aceeași cu a inimii,fiind un indiciu accesibil al activităţii cardiace.

c) Manifestări electrice.

Înregistrarea modificărilor de potenţial electric care însotesc activitatea miocardului se

numește electrocardiogramă (ECG).
Înregistrarea se poate face la suprafaţa inimii sau a corpului.
Electrocardiograma constă
 din unde (deflexiuni de amplitudini variabile, exprimate în mV) dispuse deasupra
sau dedesubtul liniei izoelectrice/0,
 segmente (liniile orizontale dintre două unde vecine)
 intervale (distanţa între începutul unei unde și începutul alteia).
ECG-ul normal este format din (Anexa 6):
a. Unda P – deflexiune pozitivă și corespunde activităţii atriale.
b. Segmentul PQ – linie izoelectrică, reprezintă depolarizarea atrială.
c. Complexul QRS – complex de unde pozitive și negative.

14
 d. Unda Q – corespunde activităţii septului interventricular.
e. Unda R – corespunde activităţii ventriculului drept.
f. Unda S – corespunde activităţii ventriculului stâng.
g. Unda T – corespunde repolarizării ventriculare.
h. Intervalul PR – excitaţia progresează de la nodul sino-atrial la ramurile fasciculului
Hiss.
i. Intervalul QRST – sistola electrică ventriculară.
Reglarea activitatii inimii

Inima este inervată de sistemul nervos vegetativ, simpatic și parasimpatic. Fibrele

nervoase vegetative se termină excitoconductor al inimii. Acţiunea nervilor inimii se exercită prin
influenţarea automatismului cardiac și prin reglarea acestuia.
Nervii cardiaci sunt:
 efectori sau motori
 senzitivi.
Nervii motori sunt reprezentaţi de fibrele parasimpatice cu acţiune inhibitorie asupra
inimii, și fibrele simpatice cu acţiune acceleratorie asupra inimii.
Debitul cardiac sau circulator

Debitul cardiac este expresia finală, cea mai importantă fază a activităţii inimii deoarece
cantitatea de sânge care irigă organele depinde de homeostazie (capacitatea organismului de a se
menţine în echilibru într-un mediu de viaţă variabil).
Debitul cardiac poate fi exprimat prin
 cantitate de sânge expulzată într-un minut de inima stângă sau dreaptă (cantităţile
sunt egale) și se numeșţe volum/minut;
 cantitatea de sânge expulzată cu fiecare sistolă numit debitul sistolic sau
volum/bataie.
În condiţii de repaus, debitul cardiac variază între 4 – 6 l/min.
Rolul inimii în circulaţia sângelui este de a menţine o diferentă de presiune, între
extremitatea arterială și cea venoasa a arborelui circulator, în circulaţia sistemica și pulmonară.

15
 Sângele circulă în artere sub o anumită presiune, care se transmite și asupra pereţilor
arteriali, determinând tensiunea arterială (TA). În condiţii normale, tensiunea arterială la adult
este de 120 – 130 mm.Hg pentru presiunea sistolică și 70 – 80 mm.Hg pentru cea diastolică.
Există variaţii fiziologice ale tensiunii arteriale, legate de sex (la femeie, TA sistolică este
105 – 110 mm.Hg), vârsta ( la 60 de ani o TA sistolică de 160 mm.Hg normală), poziţia corpului,
intensitatea efortului fizic.
1.3. Noţiuni teoretice despre fibrilaţia atrială paroxistică

FIBRILAŢIA ATRIALĂ PAROXISTICĂ

Fibrilaţia atrială paroxistică apare atunci când activitatea electrică cardiacă devine
neregulată și provoacă contracţii rapide și necoordonate ale atriilor. Aceste contracţii anormale
ale atriilor poate determina pomparea ineficientă a sângelui spre tot corpul.

I. DEFINIŢIE

Fibrilaţia atrială paroxistică reprezintă cea mai severă tulburare de ritm atrial, în care
activitatea electrică este total dezorganizată. Frecvenţa activării electrice atriale este de 350-600 /
min, iar intensitatea activărilor este diferită, cuprinzând doar anumite porţiuni ale atriului (nu este
o activare electrică atrială totală). În plus, frecvenţa ridicată și modul dezorganizat al activităţii
electrice nu permite obţinerea unei contracţii miocardice atriale eficiente.

Fibrilaţia atrială paroxistică este potenţial periculoasă deoarece sângele se poate acumula
în atrii, crescând riscul de formare a unui cheag de sânge. În cazul în care cheagul migrează spre
creier se produce un accident vascular cerebral.

Fibrilaţia atrială este cea mai frecventă formă de tulburare de ritm a inimii, care afectează
1% din persoanele peste 65 de ani, iar riscul crește la 10% la persoanele peste 85 de ani.

II.FIZIOPATOLOGIE

Bătăile cardiace normale sunt controlate prin semnale electrice care pornesc de la nivelul
nodulului sino-atrial. Nodulul sino-atrial este situat în partea de sus a atriului dreptul.
16
 Aritmiile se datorează unei anomalii în producerea și transmiterea stimului electric. Există
diferite forme de aritmii, dar cele care interesează ventriculele sunt, în general, mai grave.

Fibrilaţia atrială paroxistică este un tip de aritmie. Nodul sinoatrial nu mai controlează
ritmului cardiac, dar diferite porţiuni de la nivelul atriului declanșează impulsuri electrice în
același timp. Acest lucru determină apariţia fibrilaţiei atriale paroxistice sau contracţii musculare
(miocardice) necontrolate.

Atriile încetează să mai pompeze sânge în mod eficient spre ventricule pentru a menţine o
funcţie cardiacă normală. Frecvenţa cardiacă neregulată este cauzată de contracţiile rapide ale
atriilor (de obicei peste 350 de bătai pe minut) și circulaţia neregulată a impulsurilor electrice la
nivelul nodului atrioventricular.

Nodulul atrio-ventricular în loc să permită trecerea fiecărui impuls electric spre

ventricule, lasă numai anumite impulsuri să treacă.

III.CLASIFICARE

Fibrilaţia atrială poate fi prezentă în diferite forme:

 Fibrilaţia paroxistică este caracterizată de:

o episoade recurentă de fibrilaţie atrială care durează sub 7 zile,
o aritmia se declanșează în mod repetat,survine brusc, fără un avertisment,
o după o perioadă de timp variabilă, ritmul cardiac revine la normal fără asistenţă
medicală.
 Fibrilaţie atrială persistentă,
o inima bate neregulat ,
o aritmia durează mai mult de 7 zile
o este necesar tratament medical pentru a restabili ritmul cardiac normal.
 Fibrilaţie atrială permanentă,
o ritmul cardiac este neregulat ,
o aritmia durează mai mult de 7 zile
o nu poate reveni la normal cu medicamente sau alte tratamente.
17
 IV.ETIOLOGIE

Cauzele apariţiei fibrilaţiei atriale pot fi împărţite în cauze cardiace și non-cardiac.

Cauze cardiace

1. Bolile cardiace coronariene:

 apariţia sindromului coronarian acut sau infarctului miocardic poate genera afectarea
miocardului (mușchiul inimii) și astfel poate duce la apariţia fibrilaţiei atriale.
2. Bolile cardiace valvulare:
 stenoza sau insuficienţa mitrală determină creșterea presiunii în atriul stâng și astfel
favorizează apariţia fibrilaţiei atriale.
 același lucru este valabil și pentru valva tricupsidă - dar cazurile sunt mult mai rare.
3. Insuficienţa cardiacă
 apare atunci când mușchiul inimii nu mai pompează cantitatea de sânge necesară
organismului.
 insuficienţa cardiacă poate duce la apariţia fibrilaţie atriale - aproximativ 30% din
pacienţii cu insuficienţă cardiacă au fibrilaţie atrială.
4. Cardiomiopatia hipertrofică:
 este un defect în care miocardul (mușchiul inimii) se îngroasă anormal și poate afecta
sistemul electric al inimii, apărând bătăi anormale ale inimii (aritmii)
5. Malformaţiile cardiace congenitale:
 pot duce la apariţia fibrilaţiei atriale.
6. Intervenţiile de chirurgie cardiacă pot favoriza apariţia fibrilaţiei atriale, atât în cazul
chirurgiei valvulare cât și a celei coronariene (realizarea de by-pass).
7. Hipertensiuneă arterială (HTA):
 reprezintă o creștere a valorilor tensiunii arteriale peste limita normală
8. Pericarditele (afecţiuni inflamatorii a învelișului extern al inimii) și endocarditele
(afecţiuni inflamatorii ale porţiunii interne a peretelui cardiac) - în evoluţia acestor boli
pot aparea leziuni ale miocardului și/sau valvelor.
9. Miocarditele sunt afecţiuni inflamatorii ale miocardului ce pot aparea după infecţii virale,
fungice sau alte infecţii ca difteria, reumatismul articular acut sau tuberculoza.

18
 10. Reumatismul articular acut este o boală inflamatorie provocată de acţiunea toxinelor unui
streptococ, care provoacă o inflamaţie a articulaţiilor mari și a inimii.
11. Sindromul Wolff- Parkinson- White reprezintă o anomalie congenitală a activării electrice
cardiace care determină ritmuri rapide și neregulate (aritmii) ale inimii.
12. Sindromul tahicardie- bradicardie se referă la o aritmie paroxistică în care există perioade
alternative de tahiaritmie și bradiartimie.
13. Tumori cardiace cum ar fi mixomul intraatrial.

Cauze non-cardiace:

1. Hipertiroidismul
2. Obezitatea
3. Bolile pulmonare cronice
4. Consumul excesiv de alcool
5. Consumul de substanţe stimulante ale activităţii cardiace
6. Apariţia inflamaţiei pulmonare, cardiace
7. Hemoragiile intracraniene și tumorile cerebrale

V.FACTORII DE RISC

 Vârsta peste 60 ani: cu cât o persoană înaintează în vârstă, cu atât crește riscul de a
dezvolta fibrilaţie atrială
 Sexul masculin: bărbaţii prezintă un risc ușor mai crescut de a dezvolta FA, dar femeile
diagnosticate cu această afecţiune prezintă un risc mai mare de moarte prematură.
 Istoricul familial
 Rasa albă
 Afectarea valvelor inimii
 Hipertensiunea arterială: o tensiune arterială mare care nu este descoperită sau tratată
corespunzator poate crește riscul apariţiei fibrilaţiei atriale
 Bolile coronarelor și infarctul miocardic acut
 Funcţionarea anormală a mușchilor inimii (incluzând insuficienţa cardiacă congestivă)
 Operaţii recente pe inimă sau plămâni
 Istoric de reumatism articular acut
19
  Concentraţia scăzută a oxigenului în sânge
 Bolile pulmonare cronice (emfizem, astm, BPOC)
 Consum de alcool în cantitate foarte mare sau substanţe stimulante ale activităţii
cardiace,etc.

VI. SIMPTOMATOLOGIE

Simptomele fibrilaţiei atriale sunt:

 Palpitaţii- o senzaţie de bătăi ale inimii mult mai rapide și mai puţin regulate decât de
obicei
 Disconfort sau durere toracică (angina pectorală) datorită fluxului scăzut de sânge către
mușchiul inimii
 Puls rapid și neregulat
 Ameţeli sau în cazuri rare, leșin
 Stare de confuzie
 Dispnee (respiraţie dificilă, lipsa de aer) care apare mai ales în timpul efortului fizic sau a
emoţiilor puternice
 Slăbiciune sau astenie accentuată

Cu excepţia palpitaţiilor, celălalte simptome ale fibrilaţiei atriale sunt produse de scăderea
cantităţii de sânge trimise în corp (spre creier, inimă și plămâni).

Unele persoane cu fibrilaţie atrială nu au nici un simptom (asimptomatici).

VII. DIAGNOSTIC

Examenul clinic

 Istoricul pacientului:
o existenţa altor boli,
o administrarea de medicamente,
o consumul de tutun sau alcool,

20
 o practicarea unui sport.
 Ascultaţia inimii cu ajutorul stetoscopului:
o din punct de vedere clinic pulsul prezintă o neregularitate absolută, cu o
amplitudine variabilă și este prezent deficitul de puls (diferenţa între frecvenţa
cardiacă centrală și cea periferică).
o zgomote cardiace sunt neregulate, de intensitate diferită.
o caracteristic, neregularitatea ritmului cardiac crește în cursul efortului.
o în schimb, manevrele vagale reduc frecvenţa ventriculară și tind să regularizeze
ritmul, deși nu pot duce la dispariţia aritmiei.

Electrocardiograma de repaus

Electrocardiograma (ECG) este un traseu al impulsurilor electrice ale inimii înregistrat cu

mici electrozi ce se fixează pe piept și se conectează la un electrocardiograf.

Caracteristicile ECG ajută la stabilirea diagnosticului de fibrilaţie atrială.

Din punct de vedere electrocardiografic fibrilaţia atrială se caracterizează prin:

 dispariţia undelor P și înlocuirea lor cu unde f, cel mai bine evidenţiate în V1 și V2

 frecvenţa undelor f este de 350-600 / min
 succesiunea undelor f este neregulată
 amplitudinea undelor f este diferită (cele mai ample unde "f" se observă în V1)
Monitorizarea Holter

Având în vedere că aritmia poate să nu apară în timpul spitalizării, există dispozitive ECG
portabile ce înregistrează traseele ECG la domiciliu.

Unele dispozitive sunt pornite permanent pentru o perioadă de timp (frecvent 24-48 ore),
altele sunt activate în cazul în care pacientul simte o palpitaţie sau alt simptom.

21
Testul de efort (electrocardiograma de efort)

Uneori fibrilaţia poate fi declanșate de efort, motiv pentru care se monitorizează pacientul în
timp ce este solicitat să meargă pe un covor rulant sau o bicicletă ergonomică, acesta fiind
conectat la un aparat ECG.

Studiile electrofiziologice

Studiile electrofiziologice sunt explorări mai complexe. Sonde de dimensiuni foarte mici
prevăzute cu electrozi se întroduc printr-o vena (de la antebraţ sau picior) și împinse până la
nivelul inimii.

Aceste sonde conţin electrozi ce pot detecta ţesutul muscular cardiac care redirecţionează sau
blochează semnalul electric de la nivelul nodulului sinusal.

Ecocardiografia

Ecocardiografia folosește ultrasunetele pentru a obţine imagini ale

atriilor,ventriculelor,valvelor și pericard.

Ecocardiografia este utilă în măsurarea dimensiunilor camerelor inimii, a forţei

contracţiilor miocardului, grosimii pereţilor inimii și modulului de funcţionare a valvelor.
Ecocardiografia este utilă în diagnosticarea prolapsului de valvă mitrală, hipertrofiei cardiacă,
infarctului miocardic, cardiomiopatiei.

Ecocardiografia poate fi utilizată pentru a calcula fracţia de ejecţie a ventriculului stâng

(cantitatea de sânge pompată de ventricul în timpul unei contracţii).

Analizele de sânge

Testele de sânge pot depista eventuale probleme ale glandei tiroide sau o anomalie
chimică a sângelui care ar putea duce la fibrilaţie atrială.

22
 Tomografia computerizată și rezonanta magnetică permit cunoașterea anatomiei
inimii.

Radiografia toracică poate ajuta la evaluarea parenchimului pulmonar și a

vascularizaţiei pulmonare.

VIII. COMPLICAŢII

1. Accident vascular cerebral

 Fibrilaţia atrială paroxistică este responsabilă de absenţa contracţiilor eficiente ale atriilor
astfel sângele va stagna la nivelul atriilor.
 Această stagnare a sângelui favorizează apariţia cheagurilor de sânge, care pot migra în
artere, în special în cele de la nivelul creierului și se poate complica fibrilaţia atrială
paroxistică cu un accident vascular cerebral responsabil de apariţia hemiplegiei
 Riscul de accident vascular cerebral depinde de vârstă și de alţi factori de risc cum ar fi:
o hipertensiune arterială,
o obezitate ,
o fumat,
o sedentarism,etc,
 Riscul crește și mai mult dacă există o valvulopatie, cu înaintarea în vârstă, hipertensiunea
arterială, diabetul zaharat,prezenţa accidentul vascular cerebral sau accident ischemic
tranzitor în antecedente.
 Medicamentele anticoagulante reduc mult riscul formării cheagului și al apariţiei
accidentului vascular cerebral.

2. Insuficienţa cardiacă
 Scăderea forţei de contracţie a inimii, care poate fi responsabilă de apariţia:
o edemului pulmonar acut,
o pierderea cunoștinţei
o insuficienţa cardiacă severă.
 Fibrilaţia atrială este o afecţiune care poate slăbi mușchiul inimii și scădea capacitatea sa
de a pompa sângele, mai ales dacă nu este tratată corect.

23
8. TRATAMENT

Tratamentul fibrilaţiei atriale are la baza 4 obiective:

1. Restabilirea unui ritm cardiac normal numit ritmul sinusal, urmată de menţinerea ritmului
sinusal
2. Controlul frecvenţei cardiace, adică scăderea frecvenţei ventriculului stâng
3. Prevenirea complicaţiilor fibrilaţiei atriale, în special în cazul apariţiei unui cheag de
sânge în atriul stâng.
4. Tratamentul cauzei apariţiei fibrilaţiei atriale

1. Restabilirea ritmului cardiac normal, urmata de menţinerea ritmului sinusal

Reducerea fibrilaţiei atriale paroxistice se poate realiza în două moduri:

 prin administrarea de medicamente
 cu ajutorul șocului electric extern.

Reducerea medicamentoasă

Medicamentele antiaritmice:

 Aceste medicamente reduc frecvenţa și durata episoadelor de flutter atrial și pot preveni
apariţia unor noi episoade de fibrilaţie atrială.
 Ele sunt de multe ori administrate pentru a preveni reapariţia fibrilaţiei atriale paroxistice
după defibrilare (reducerea electrică a fibrilaţiei).
 Cele mai frecvent utilizate medicamente antiaritmice sunt:
o amiodarona,
o sotalolul,
o propafenona
o flecainida.

24
 1. Digoxin:

 Acest medicament scade conducerea impulsurilor electrice la nivelul nodulului sino-atrial

și atrio-ventricular, astfel scade frecvenţa cardiacă.
 Digoxinul este folosit în special în cazul în care pacientul prezintă insuficienţă cardiacă
(mușchiul inimii nu mai pompează cantitatea de sânge necesară organismului).

2. Beta-blocante:

 Aceste medicamente scad frecvenţa cardiacă prin încetinirea conducerii impulsului

electric la nivelul nodulului atrio-ventricular, scad necesarul de oxigen al inimii și scad
tensiunea arterială.
 Exemple de betablocante:
o propranolol
o metoprolol.

3. Blocante ale canalelor de calciu:

 Aceste medicamente scad de asemenea frecvenţa cardiacă prin încetinirea conducerii

impulsului electric la nivelul nodulului atrio-ventricular.
 Verapamil și diltiazem sunt exemple de blocante ale canalelor de calciu.

4. Dofetilid:

 Administrarea orală a acestui medicament trebuie initiată în spital, pe o perioadă de trei

zile.
 Spitalizarea este necesară pentru a monitoriza ritmul cardiac în timpul perioadei iniţiale
de administrare a medicamentului.
 Acţionează prin blocarea canalelor ionice cardiace responsabile de transportul potasiului.
 Nu are efect asupra canalelor de sodiu sau receptorilor adrenergici.

Şocul electric extern (cardioversia)

Reducerea electrică a fibrilaţiei atriale paroxistice este cea mai eficientă metodă de reducere a
fibrilaţie.
25
 Trebuie îndeplinite urmatoarele condiţii pentru a se putea realiza cardioversia:

 trebuie efectuată anestezie generală de scurtă durată (mai puţin de 5 minute)

 trebuie să se întrerupă tratamentul digitalic (cu digoxin) pentru mai mult de 48 de ore
înaintea aplicării șocului electric extern
 anticoagularea trebuie să fie eficientă.

Intensitatea șocului este, de obicei, cuprinsă între 300 și 360 joules, dar dispozitivele recente
ce actionează bifazic permit reducerea fibrilaţiei la intensităţi mult mai mici între 100 și 150
Joules.

Ineficienţa aplicării primului șoc electric indică că al doilea șoc trebuie să fie de intensitate
mai mare.

Factori predictivi pentru un eșec al reducerii electrice a flutter-ului sunt:

 Boala cardiacă avansată

 Dilatarea atriului
 Reapariţia fibrilaţiei atriale după mai multe șocuri electrice
 Un interval de timp scurt între aplicarea șocului și reapariţia fibrilaţiei atriale

Menţinerea ritmului sinusal

Acest obiectiv se realizează, în principal, cu ajutorul medicamentelor antiaritmice

administrate oral.

Dintre medicamentele antiaritmice s-au dovedit eficiente:

 amiodarona,
 propafenona,
 disopiramid ,
 sotalol,
 chinidina.

26
 2. Controlul frecvenţei cardiace

Controlul frecvenţei cardiace este esenţial la debutul fibrilaţiei atriale paroxistice, deoarece
frecvenţa cardiacă tinde să crească ,favorizând apariţia simptomelor fibrilaţiei și a semnelor de
scădere a toleranţei cardiace.

În acest context pot fi utilizate medicamente din clasa beta-blocantelor, blocantelor de canale
de calciu (diltiazem sau verapamil), digoxin sau amiodaronă.

Obiectivele tratamentului sunt:

 Frecvenţa cardiacă în repaus <80 bătăi/ min

 Frecvenţa cardiacă măsurată într-o înregistrare continuă timp de 24 de ore (Holter) <100
bătăi / min
 Frecvenţa cardiacă <110 bătăi/min după un test de efort de 6 min.

Din păcate, peste 80% dintre pacienţii cu fibrilaţie atrială paroxistică nu ating aceste obiective
cu tratamentul medicamentos.

In acest context și în prezenţa unor importante simptome se recomandă realizarea unei

"deconectări" între atrii și ventricule printr-o tehnică de radio-frecventă. Astfel se realizează
întreruperea căii de conducere a impulsului electric între atrii și ventriculelor (nodulul
atrioventricular ) pentru a izola cele două compartimente și pentru a preveni trecerea impulsurilor
electrice rapide de la atrii spre ventricule.

Astfel, ritmul ventricular (contracţia ventriculară este responsabilă ejecţia sângelui în artere)
este foarte lent, ceea ce va impune implantarea unui stimulator cardiac.

3. Prevenirea formării cheagurilor de sânge în atrii

 Iniţial,tratamentul anticoagulant trebuie iniţiat cu heparină injectată subcutanat sau ,
rareori, intravenos.
 Ulterior tratamentul anticoagulant poate fi administrat oral cu medicamente care fac parte
din familia anti-vitamina K.

27
  Eficienţa acestui tratament se masoară prin determinarea TP ( timpul de protrombină) și a
INR (raport normalizat internaţional).
 În cazul în care tratamentul este eficient INR-ul trebui să fie de între 2 și 3,5 sau TP-ul
trebuie să fie intre 25 si 40%.
 Warfarina este medicamentul cel mai frecvent utilizat pentru a preveni formarea
cheagurilor în cazul aritmiilor.
 În cazul în care riscurile tratamentului anticoagulant depășesc beneficiile, șe recomandă
întreruperea tratamentului anticoagulant.
 În astfel de cazuri se poate prescrie aspirină, cu toate că rolul său ca anticoagulant nu este
clar demonstrat.

4. Tratamentul cauzei

Noile mijloace terapeutice pot menţine inima la un ritm normal: ablaţia prin radio-frecvenţă și
stimulatorul cardiac

Ablaţia prin radio-frecvenţă

 Această tehnică constă în aplicarea unei sonde de radio-frecvenţă la nivelul orificiilor de

vărsare a venelor pulmonare (care sunt locul de origine a aritmiilor cardiace și în special a
celor supraventriculare) cu distrugerea ţesutului cardiac care transmite neadecvat
semnalul electric (crearea de mici cicatrici la nivelul ţesutului cardiac pentru a bloca
undele electrice responsabile de apariţia aritmiei).
 Este de remarcat faptul că această tehnică necesită trecerea din partea stânga a inimii prin
membrana dintre cele două atrii, ceea ce poate reprezenta un risc.
 Într-adevar, trecerea prin septul interatrial folosind o sondă de ablaţie necesită o perioadă
de timp relativ lungă ceea ce poate conduce la formarea de cheaguri în atrii.
 Nu este neobișnuit că această procedură se desfășoară pe o perioada de șașe-șapte ore,
ceea ce necesită anestezie prelungită cu riscurile asociate.
 Uneori o singură ședinţă de ablaţie a venelor pulmonare nu este suficientă pentru a obţine
un rezultat și uneori este necesară o a doua sau a treia intervenţie.

28
Pacemaker cardiac sau stimulator cardiac

 Stimulatorul cardiac este alcătuit dintr-un :

o generator de impulsuri electrice conectat la unul sau doi electrozi conductori
introduși pe cale venoasă în cavităţile cardiace sau pe suprafaţa exterioară a inimii.
 Atunci când generatorul rămâne în afara corpului pacientului, se realizează o
cardiostimulare temporară.
 Impulsurile electrice emise de acesta sunt conduse la inima fie prin intermediul unor
catetere introduse pe cale endovenoasă până în cavităţile drepte ale inimii, fie prin
electrozi epicardici implantaţi în miocard.
 Un pacemaker este capabil să-și întrerupă activitatea în prezenţa unui ritm cardiac
spontan, evitând astfel competiţia între activitatea cardiacă spontană și activitatea cardiacă
initiată de către generatorul de impulsuri.
 Practic în cazul unui bolnav cu stimulator cardiac, pacemaker-ul intervine atunci când este
nevoie și prin șocuri electrice asigură frecvenţa cardiacă asemănătoare cu cea normală.

29
 CAPITOLUL II.

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU

FIBRILAȚIE ATRIALĂ

Asistenta medicală este persoana care poate acorda îngrijiri calificate, cu devotament,
posedând conoştinţe tehnice necesare şi având un simţ al responsabilităţii foarte dezvoltat.

Funcţiile ei se concretizează în acordarea acestor îngrijiri competente persoanelor a căror

stare o necesită, ţinând cont de nevoile afective, spirituale şi fizice şi în observarea şi
comunicarea către ceilalţi membri ai echipei de îngrijire a condiţiilor ce exercită un efect
important asupra sănătăţii pacientului.

Rolurile asistentei medicale constau în:

 rol de îngrijire;
 promovarea igienei spitaliceşti;
 organizarea şi gestionarea îngrijirilor;
 pregătirea şi perfecţionare elevelor asistente medicale, asistentelor medicale debutante şi
cadrele auxiliare;
 educarea sanitară a pacienţilor şi persoanelor sănătoase, având ca scop promovarea sănătăţii,
prevenirea îmbolnăvilor, ajutorul vindecării şi recuperare.

Participarea asistentei medicale la examenul clinic

Asistenta medicală participă la examenul clinic al bolnavului cu fibrilaţie atrială paroxistică.

Ea va realiza de la început un climat de înţelegere între medic şi bolnavi.

Va pregăti psihic bolnavul, liniştindu-l, explicându-i cu solicitudine şi fermitate în ce constă

examenul şi importanţa lui. Îl ajută să se dezbrace, cu mult tact şi fineţe, pentru a nu provoca
mişcări inutile şi dureroase. Ea are grijă ca în timpul examinării geamurile să fie închise şi să nu
se circule prin cameră. Pentru a ţine seama de simţul pudorii bolnavului ea va izola patul unde are
loc examenul cu un paravan.

Înaintea palpării va sfătui bolnavul să urineze. Asistenta medicală îl va aduce în poziţia

adecvată examinării: decubit dorsal cu braţele întinse şi relaxate de-a lungul corpului, membrele
30
inferioare îndoite din genunchi, cu musculatura abdominală relaxată. La cererea doctorului îl va
răsuci în decubit lateral drept şi decubit lateral stâng, aducând în acelaşi timp mâna la ceafă. Ea
va sta în faţa doctorului, de cealaltă parte a patului şi îl va servi cu tot ce are nevoie. La
terminarea examenului va ajuta bolnavul să se îmbrace şi să se aşeze în poziţia preferată
(antalgică).

Monitorizarea parametrilor fiziologici

Observarea si masurarea respiratiei

Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al al evoluţiei , al apariţiei

unor complicaţii şi al prognosticului

Elemente de apreciat
- Tipul respiraţiei
- Amplitudinea mişcărilor respiratorii
- Ritmul
- Frecvenţă

Materiale necesare
- Ceas cu secundar
- Creion de culoare verde / pix cu pastă verde
- Foaia de temperatură

Intervenţiile asistentei
- Aşează pacientul în decubit dorsal , fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată
- Plasarea mâinii, cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui
- Numărarea inspiraţiilor timp de un minut
- Consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare linie
orizontală a foii reprezintă două respiraţii)
- Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea curbei
- În alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi caracteristicile
respiraţiei:
Exp. Rs = 20 resp/min

31
 Rd = 18 resp/min de amplitudine medie, corespunzătoare, ritm regulat

- Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a
mişcărilor respiratorii
- Pentru foile de temperatură în care respiraţia este înscrisă cu valori ce cresc din 5 în 5
fiecare linie orizontală reprezintă o respiraţie
Observarea si masurarea pulsului

Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan dur, osos şi

este sincronă cu sistola ventriculară.

Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare.

Se apreciază: ritmul, amplitudinea, frecvenţa şi celeritatea.

Loc de măsurare: oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan
osos:

 a.temporală_superficială (la copii)

 a.carotidă
 regiunea apicală (vârful inimii)
 a.humerală
 a.radială
 a.femurală
 la nivelul regiunii poplitee(în spatele genunchiului)
 a.tibială
 a.pedioasă
Materiale necesare:

 pix culoare roşie

 ceas cu secundar
Tehnica

 pregătirea psihică
 se asigură repaus fizic şi psihic 10-15 minute
 reperarea arterei
32
  fixarea degetelor index, medius şi inelar pe traiectul arterei
 se exercită o uşoară presiune cu vârful degetelor asupra peretelui arterial până la
perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului
 se numără pulsaţiile timp de 1 minut
Consemnarea valorii obţinute

 se face printr-un punct pe foaia de temperatură, ţinând cont că fiecare linie orizontală
reprezintă 4 pulsaţii.
 se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei. În unele
documente se notează cifric.

Interpretare

Ritmul – pauzele dintre pulsaţii sunt egale, pulsul este ritmic.

modificări de ritm al pulsului:

 puls aritmic = pauze inegale între pulsaţii

 puls dicrot = se percep două pulsaţii, una puternică şi alta slabă, urmată de pauză

Amplitudinea (volumul)

 este determinată de cantitatea de sânge existentă în vase

 este mai mare cu cât vasele sunt mai aproape de inimă
 la arterele simetrice, volumul pulsului este egal

modificări de amplitudine a pulsului

 puls filiform, cu volum redus, abia perceptibil

 puls asimetric – volum diferit al pulsului la artere simetrice

Frecvenţa

 n.n. 130-140 p/m

 copil mic 100-120 p/m
 la 10 ani 90-100 p/m

33
  adult 60- 80 p/m
 vârstnic >80- 90 p/m

modificări de frecvenţă a pulsului

 tahicardie = creşterea frecvenţei pulsului

 bradicardie = scăderea frecvenţei pulsului
Celeritatea reprezintă viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile.

Masurarea tensiunii arteriale

Definiţie: TA reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali.

Scop: evaluarea fcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenţa determinată de

elasticitatea şi calibrul vaselor).

Se măsoară tensiunea arterială sistolică (maximă) şi cea diastolică (minimă) = elemente de

evaluat.

Loc de măsurare

 artera humerală
 a.radială(electronic)
Materiale

 tensiometru(Riva-Rocci, cu manometru, electronice)

 stetoscop biauricular
 tampon de vată
 alcool
 pix de culoare roşie

Metode

 auscultatorie
 palpatorie
 oscilometrică

34
Tehnică

metoda auscultatorie

 pregătire psihică
 repaus timp de 5 minute
 se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, braţul fiind în extensie
 se fixează membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale sub marginea inferioară a
manşetei
 se introduc olivele stetoscopului în urechi
 se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia
zgomotelor pulsatile
 se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se aude
primul zgomot(acesta reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime). Se reţine valoarea
indicată continuându-se decomprimarea până când zgomotele dispar(tensiunea arterială
minimă)
metoda palpatorie

 determinarea se face prin palparea arterei radiale, etapele fiind identice metodei
auscultatorii;
 se utilizează în cazuri deosebite când nu avem la îndemână un stetoscop
 valorile se determină înregistrând val. indicată pe cadranul manometrului în momentul în
care simţim că trece prima undă pulsatilă, aceasta echivalând cu tens. max.
 valoarea tensiunii arteriale minime se calculează după formula:

TAmin=TAmax/2 + 1 sau 2

 diferenţa dintre TAmax şi TAmin s.n. tensiune diferenţială şi nu are voie să fie mai mică
de 30mmHg
 are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât în realitate

metoda oscilometrică

 Oscilometria – metoda prin care se evidenţiază amplitudinea pulsaţiilor peretelui arterial

cu ajutorul oscilometrului Pachon.

35
  Aparatul este alcătuit dintr-un cadran gradat în unităţi, o manşetă pneumatică şi pară de
cauciuc.
 Manşeta aparatului se fixează pe membrele bolnavului la nivelul dorit, de unde pulsaţiile
se transmit la manometru.

Pregătirea bolnavului

 Camera de examinare tb. să aibă un climat corespunzător

 Bolnavul este culcat în repaus cu cel puţin 15min înainte de măsurare
 Se descoperă mb. superioare sau inferioare
 Se aplică manşeta aparatului la nivelul dorit pe mb. de examinat

Tehnica

 Se pompează aer până ce dispare pulsul periferic.

 Se citeşte amplitudinea oscilaţiilor pe cadranul manometrului
 Se scade presiunea cu 10 mmHg şi se citesc din nou oscilaţiile arteriale.
 Se scade apoi presiunea din 10 în 10 cu citiri succesive până se găseşte valoarea maximă a
amplitudinii care s.n. indice oscilometric.
 Valorile normale sunt apreciate în limite foarte lungi şi foarte variabile
 Nu are importanţă valoarea obţinută, ci importantă este diferenţa dintre 2 regiuni simetrice
care nu tb. să depăşească 2mmHg

VALORI NORMALE

TAmax TAmin

 1- 3 ani 75- 90 mmHg 50-60 mmHg

 4-11 ani 90-110 mmHg 60-65 mmHg
 12-15 ani 100- 120 mmHg 60-75 mmHg
 adult 115- 140 mmHg 75-90 mmHg
 vârstnic >150 mmHg >90 mmHg

36
Modificări ale valorilor TA

1. HTA = creşterea TA peste val. Normale

2. hTA = scăderea TA sub val. Normale
3. modificări ale TAdiferenţiale = variaţiile TAmax şi TAmin nu se fac paralel
4. TA diferită la segmente simetrice (braţ stg, drept)

Notare

 se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie,

socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur
 se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat
 în alte documente medicale se notează cifric.

Masurarea temperaturii

Def. Menţinerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o

temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a-şi menţine starea de bine.

Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi

termoliză (centri termoreglatori situaţi în hipotalamus).

Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.

Locuri de măsurare

 Axilă
 Plica inghinală
 Cavitatea bucală
 Rect
 Vagin
Materiale necesare

 termometru maximal
 casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile
 recipient cu soluţie dezinfectantă
 tavă medicală
37
  lubrifiant
 alcool medicinal
 ceas
 pentru măsurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate şi
termometre electronice
Tehnica

 în cazul în care nu sunt indicaţii speciale, temperatura se măsoară de două ori pe zi,
dimineaţa (între orele 7-8) şi seara (între orele 18-19)
 Se face informarea pacientului; se solicită colaborarea lui
 Asistenta se spală pe mâini
 Se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă (cloramină 5‰), se clăteşte şi se şterge cu
o compresă.
 Se verifică nivelul mercurului; dacă nivelul mercurului este ridicat, se scutură
termometrul până nivelul scade sub 36ºC; se verifică integritatea termometrului.
Măsurarea în axilă

 Se aşează pacientul în poziţie decubit dorsal sau şezând.

 Se ridică braţul pacientului
 se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
 Se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele.
 Se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui
 dacă pacientul este slăbit, agitat, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în această poziţie
de către asistentă.
 Termometrul se menţine timp de 10 minute.
 Temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 0,4-0,5 grade
mai joasă decât cea centrală
Măsurarea rectală

 Se lubrifiază termometrul
 Se aşează pacientul în decubit lateral, cu membrele inferioare în semiflexie, asigurându-i
intimitatea; la sugari poziţia este decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate, asistenta
ţinându-i membrele inferioare cu mâna stângă sau decubit ventral
 Se introduce bulbul termometrului în rect, prin mişcări de rotaţie şi înaintare
38
  termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării
 se menţine termometrul 3 minute.
 Temperatura măsurată rectal este mai mare decât cea măsurată axilar cu 0,4-0,5 grade
 Măsurarea temperaturii în rect este contraindicată la pacienţii agitaţi şi la cei cu afecţiuni
rectale

Măsurarea în cavitatea bucală

 se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a arcadei
dentare;
 pacientul este rugat să închidă gura şi să respire numai pe nas
 se menţine termometrul timp de 5 minute.
 Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală este contraindicată la copii, la pacienţii agitaţi ,
la cei cu afecţiuni ale cavităţii bucale ;
 Cu 10min înainte de măsurare pacientul nu va consuma lichide reci sau calde şi nu va
fuma.

Măsurarea în vagin

 Urmăreşte aceleaşi etape ca la măsurarea rectală, introducându-se termometrul în vagin

 Este contraindicată în bolile aparatului genital feminin
 Valoarea ei este mai mare cu 0,5 decât cea axilară
După măsurare se citeşte gradaţia, se spală termometrul şi se introduce în recipientul cu
soluţie dezinfectantă cloramină 5‰ care se schimbă şi se etichetează zilnic.
Temperatura obţinută se va nota în foaia de temperatură cu pix de culoare albastră, fiecare
linie orizontală corespunzând la două diviziuni de grad.
Se unesc valorile de dimineaţă şi seară de-a lungul unei perioade de timp pentru obţinerea
curbei termice.
Valori normale

 n.n. şi copil mic 36,1-37,8 ºC

 adult 36 -37 ºC în axilă
 vârstnic 35 -36 ºC
 temp. <36 ºC - hipotermie
39
 Perioadele febrei

 37-38 ºC subfebrilitate
 38-39 ºC febră moderată
 39-40 ºC febră ridicată
 > 40 ºC hiperpirexie
Măsurarea diurezei

Definiţie :Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore.

Scop:

 Obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a aparatului renal şi asupra altor

îmbolnăviri
 Cunoaşterea volumului diurezei
 Efectuarea unor determinări caliatative (analize biochimice) din cantitatea totală de urină
emisă
Urmărirea bilanţului circulaţiei lichidului în organism = bilanţul lichidul (intrări – ieşire).

Materiale necesare

 se pregătesc recipiente : vase cilindrice gradate, cu gât larg, spălate şi clătite cu apă
distilată (pentru a nu modifica compoziţia urinei) şi acoperite;
 se poate utiliza orice borcan de 2-4 litri pe care-l vom grada noi cu creion dermatograf sau
pe benzi de leucoplast
 se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi asupra procedeului
 colectarea începe dimineaţa, la o anumită oră, şi se termină în ziua următoare, la aceeaşi
oră
Pentru o determinare corectă

1. pacientul urinează dimineaţa la o oră fixă; această cantitate de urină, de la prima emisie,
se aruncă
2. se colectează, apoi, toate urinele emise în decurs de 24 de ore până a doua zi, la aceeaşi
oră, păstrându-se şi urina de la ultima emisie

40
De reţinut

 golirea vezicii trebuie să se facă înainte de defecare

 pentru a împiedica procesele de fermentaţie, se vor adăuga, la urina colectată, cristale de
timol
 recipientul de urină este etichetat cu numele pacientului, număr salon, număr pat, se ţine
la răcoare şi ferit de lumină, pentru a preveni descompunerea urinei
 după golirea recipientului, acesta se va spăla şi dezinfecta conform cerinţelor
 pentru examene fizice (cantitate, aspect, miros) se recoltează urina din 24 de ore
 pentru examene chimice-se recoltează 100ml de urină
Precizare. Pentru determinarea toleranţei la glucide, 100 ml de urină se vor recolta din
cantitatea totală de pe 24 de ore

Notarea diurezei

Diureza se notează zilnic în foaia de temperatură a pacientului

 prin haşurarea pătrăţelelor corespunzătoare cantităţii de urină şi zilei respective

 spaţiul dintre două linii orizontale a foii de temperatură corespunde la 100 ml de urină
 cantitatea de urină eliminată în 24 de ore, în mod normal, este de aproximativ 1500 ml.
Captarea dejectiilor fiziologice si patologice

Se pregătesc materialele necesare:

 prosoape,
 acoperitoare de flanelă,
 paravan,
 muşama şi aleză,
 materiale pentru toaleta mâinilor,
 mănuşi,
 ploscă,
 bazinet,
 urinare pentru femei şi bărbaţi,
 tăviţă renală.
41
Se pregăteşte bolnavul, fizic, în funcţie de produsul captat.

Captarea materiilor fecale

În vederea captării materiilor fecale la bolnavul imobilizat, se urmăreşte:

 separarea patului bolnavului de restul salonului, cu un paravan, după care se îndepărtează pătura
şi cearşaful care acoperă bolnavul;
 se protejează patul cu muşama şi aleză;
 se dezbracă şi se ridică bolnavul şi se introduce bazinetul încălzit sub regiunea sacrală;
 se acoperă bolnavul până la terminarea actului defecării;
 se efectuează toaleta regiunii perineale;
 se îndepărtează bazinetul cu atenţie şi se acoperă cu capacul, îndepărtându-se din salon;
 se strâng materialele folosite, se îmbracă bolnavul, se acoperă, se aeriseşte salonul;
 se spală mâinile bolnavuli;
 scaunul acoperit se păstrează pentru vizita medicală în locuri special amenajate.

Captarea urinei

Analiza de urină este una dintre cele mai frecvente examinări de laborator, căci înafară de
starea funcţională a rinichilor şi a căilor urinare, reflectă şi alte modificări din organism.

Pentru examenul fizic , urina trebuie recoltată timp de 24 de ore. Pentru colectare se utilizează
vase cilindrice gradate. În cursul examenului fizic se determină: cantitatea, aspectul, culoarea,
mirosul şi densitatea.

Pentru examenul chimic se trimite urina colectată timp de 24 de ore sau numai urina proaspătă
de dimineaţa, care este cea mai concentrată. Recoltarea se face în recipiente absolut curate, clătite
cu apă distilată, ca să nu-i schimbe compoziţia. Pentru un examen curent se trimit 100-150 ml,
din care se va determina şi densitatea şi se va examina şi sedimentul urinar.

Pentru urocultură recoltarea urinei se face în condiţii sterile, după toaleta riguroasă a zonei
genitale cu apă caldă şi săpun şi limpezită cu ser fiziologic, în recipient steril; pentru a elimina şi
germenii care s-ar găsi eventual în uretră, recoltarea se face din jetul mijlociu după ce prima parte
a jetului a spălat canalul. Recipientul şi dopul acestuia se vor manevra cu atenţie până la
42
închidere pentru a evita contaminarea. Este recomandat ca flaconul să fie predat în maxim două
ore de la recoltare.

În cazuri speciale, cum ar fi insuficienţa renală, sau infecţia urinară severă, recoltarea urinei se
recomandă a se face prin sondaj vezical; recoltarea urinei de la bolnavii cu sondă permanentă
fixată în vezică se va face prin puncţionarea sondei, după decontaminarea locului unde se va face
puncţia.

Urina trebuie imediat însămânţată.Dacă acest lucru nu este posibil , atunci trebuie ţinută la
frigider la temperatura de cca +4ºC.

Rolul asistentei medicale în recoltarea produselor biologice

Produsele biologice sunt examinate la laborator, iar rezultatele obţinute au o mare

importanţă în confirmarea diagnosticului clinic şi aprecierea:

 gravităţii evoluţiei,
 apariţiei complicaţiilor,
 eficacităţii tratamentului
 confirmarea vindecării.

De aceea asistenta medicală care lucrează la patul bolnavului trebuie să aibă cunoştinţe
teoretice precise şi manualitatea corespunzătoare.

Asistenta medicală va pregăti psihic bolnavul, explicându-i că orice recoltare se face în

interesul lui şi dându-i informaţii asupra modului de desfăşurare a tehnicii.

Ea va avea o evidenţă precisă a bolnavilor care urmează să facă recoltări şi îi va urmări

îndeaproape să respecte condiţiile necesare: să nu mănânce, să nu fumeze.

La recoltarea produselor asistenta medicală va respecta strict toate măsurile de asepsie,

folosind un instrumentar steril:

 seringi şi ace de unică folosinţă,

 sonde sterilizate,
 eprubete curate cu dop sau capac steril.

Orice produs va fi recoltat în cantitate suficientă.

43
La fiecare eprubetă asistenta medicală va face un bon care va conţine:

 numele bolnavului,
 numărul salonului şi patului,
 diagnosticul clinic,
 natura produsului,
 analiza cerută
 data recoltării.

Toate produsele le va transporta cât mai rapid şi cu mare grijă la laborator.

Recoltările efectuate de asistenta Produsul şi modul de

medicală recoltare
Hemoleucogramă completă sânge, puncţie venoasă:
 2 ml în sticluţă EDTA
VSH sânge, puncţie venoasă fără stază:
 1,6 ml pe 0,4 ml citrat de sodiu
Enzimele serice TGO şi TGP sânge, puncţie venoasă:
 5 ml sânge simplu
Amilaze serice sânge, puncţie venoasă:
 5 ml sânge simplu
Bilirubinemie sânge, puncţie venoasă:
 2 ml sânge simplu
Colesterol + lipide totale sânge, puncţie venoasă:
 5 ml sânge simplu
Fibrinogen sânge, puncţie venoasă:
 4,5 ml sânge pe 0,5 ml citrat de sodiu
Amilaze urinare 50-100 ml urina de dimineaţă

44
Punctia venoasa

Puncţia venoasă: reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac
de puncţie.

Scop

Explorator

 recoltarea sângelui pentru examene de laborator: biochimice, hematologice, serologice şi

bacteriologice
Terapeutic

 administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase

 recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale
 executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
 sângerare 300-500 ml în EPA, HTA
Locul puncţiei

Se examinează calitatea şi starea venelor:

 v. de la plica cotului (bazilică şi cefalică), unde se formează un „M” venos prin

anastomozarea lor
 v. antebraţului
 v. de pe faţa dorsală a mâinii
 v. subclaviculare
 v. femurale
 v. maleolare interne
 v. jugulare şi epicraniene(mai ales la sugar şi copilul mic).
Pentru evidenţierea venelor

 se fac mişcări în sensul circulaţiei de întoarcere cu partea cubitală a mâinii pe faţa

anterioară a antebraţului
 se introduce mâna şi antebraţul în apă caldă
 pentru evidenţierea venelor la care nu se poate aplica garoul se face o presiune digitală pe
traiectul venei deasupra locului puncţiei(în sensul circulaţiei venoase)

45
Materiale

de protecţie

 pernă elastică pentru sprijinirea braţului

 muşama
 aleză
pentru dezinfecţia tegumentului tip I
 tampon
 alcool
instrumentar şi materiale sterile
 ace de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm(în funcţie de scop)
 seringi de capacitate(în funcţie de scop)
 pense
 mănuşi chirurgicale
 tampoane
alte materiale

 garou sau bandă Esmarch

 eprubete uscate şi etichetate
 cilindru gradat
 fiole cu soluţii medicamentoase
 soluţii perfuzabile
 tăviţă renală
(materialele se vor pregăti în funcţie de scopul puncţiei)

Pacientul

pregătire psihică: se informează asupra scopului puncţiei

pregătire fizică: pentru puncţia la venele braţului , antebraţului:

 se aşează într-o poziţie comodă atât pentru pacient, cât şi pentru persoana care execută
puncţia (decubit dorsal)

46
  se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia
de întoarcere la nivelul braţului
 se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă
 se dezinfectează tegumentele
 se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei strângându-l a.î. să
oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera
 se recomandă pacientului să deschidă pumnul venele devenind astfel turgescente
Execuţie

Asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşează vizavi de bolnav:

 se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o uşoară
compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine
 se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizolul în sus, în mâna dreaptă,
între police şi restul degetelor
 se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul – în direcţie oblică (unghi de 30 de
grade), apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul
înaintează în gol
 se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei
 se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa
 se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor,
recoltarea sângelui, perfuzie
 în caz de sângerare, se prelungeşte acul de puncţie cu un tub din polietilenă care se
introduce în vasul colector, garoul rămânând legat pe braţ
 se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a
pumnului
 se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se
retrage brusc acul
 se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală

47
Îngrijirea ulterioară a pacientului

- se face toaleta locală a tegumentului

- se schimbă lenjeria dacă este murdară
- se asigură o poziţie comodă în pat
- se supravegheză pacientul
Pregătirea sângelui pentru trimiterea la laborator
 se face imediat;
 eprubetele se etichetează;
 se completează formularele de trimitere;
Reorganizarea :

 materialele refolosibile se dezinfectează;

 se spală;
 se pregătesc pentru.sterilizare;
 deşeurile se îndepărtează;

Se notează puncţia în foaia de observaţie.

Accidente Intervenţii

 Hematom (prin infiltrarea sângelui  se retrage acul şi se comprimă locul puncţiei 1-3
în ţesutul perivenos) minute
 Străpungerea venei (perforarea  se retrage acul în lumenul venei
peretelui opus)
 Ameţeli, paloare, lipotimie  se întrerupe puncţia, pacientul se aşează în decubit
dorsal fără pernă, se anunţă medicul
DE ŞTIUT:

 pentru puncţionarea venei jugulare , pacientul se aşează în decubit dorsal, transversal pe

pat, cu capul lăsat să atârne
 prin puncţia venoasă se pot fixa , pe cale transcutanată , catetere din material plastic – ace
Braunülen sau Venflons : cateterul este introdus în lumenul acului cu care se face puncţia;
după puncţionarea venei acul se retrage rămânând numai cateterul. Se utilizează numai
materiale de unică folosinţă
48
DE EVITAT:

 puncţionarea venei din lateral ;

 puncţionarea venei cu acul având bizoul în jos;
 manevrarea incorectă a materialului steril
 atingerea produsului recoltat (puncţia creând o legătură directă între mediul exterior şi
sistemul vascular pot intra şi ieşi germeni patogeni)
 flectarea antebraţului pe braţ cu tamponul la plica cotului, deoarece împiedică închiderea
plăgii venoase, favorizând revărsarea sângelui
Recoltarea sangelui capilar pentru examene hematologice

- hemoleucogramă,
- hemoglobină,
- timp de sângerare,
- timp de coagulare,
- examen parazitologic
- grup sanguin
Materiale

de protecţie

 mănuşi de cauciuc
sterile

 ace
 tampoane de vată
 seruri test
nesterile

 tavă medicală curată

 cameră umedă
 lame uscate, curate, degresate, şlefuite
 pipete Potain

49
soluţii dezinfectante

 alcool 90º
Pregătirea pacientului

psihic: se anunţă să nu mănânce ; i se explică necesitatea efectuării tehnicii

fizic: se aşează în poziţie şezând cu mâna sprijinită

Execuţie

 Se aseptizează pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90º

 Se evită congestionarea printr-o frecare puternică şi prelungită
 Se aşteaptă evaporarea alcoolului
 Cu o mişcare bruscă se înţeapă pielea pulpei degetului în partea laterală a extremităţii,
perpendicular pe straturile cutanate
 Se şterge cu un tampon uscat prima picătură , se lasă să se formeze o altă picătură de
sânge din care se recoltează cu pipeta sau lama
 Se şterge cu un tampon cu alcool
Pregătirea produsului pentru laborator-efectuarea frotiului

 la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4mm diametru

 se aşează o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45º cu lama (picătura se întinde prin
capilaritate)
 lamela se trage către partea liberă a lamei păstrând aceeaşi înclinaţie şi antrenând toată
picătura fără să o fragmenteze
 se agită lama pentru uscare
 se etichetează şi se trimite la laborator
Hematii 4,2-4,8mil./mm3 – la femei

4,5-5,5mil./mm3 – la bărbaţi

 Creşterea nr.de hematii = poliglobulie

 Scăderea nr.de hematii = anemie

Trombocite 150-400 mii /mm3

50
  creşterea nr. de trombocite peste V.N. = trombocitoză
 scăderea nr. de trombocite sub V.N. = trombocitopenie

Hemoglobina

la bărbaţi 14-16 g%

la femei 12-15g%

Leucocitele

valori normale 4200-8000/mm3

 creşterea nr.de leucocite peste V.N. = leucocitoză

 scăderea nr. de leucocite sub V.N. = leucopenie

Recoltarea sangelui venos pentru examenele hematologice

 VSH-viteza de sedimentare a hematiilor;

 Sedimentare=aşezarea progresivă a hematiilor pe fundul eprubetei
 As.se spală pe mâini
 Pregăteşte materialele necesare:
Sterile

 Seringă 2ml
 Citrat de sodiu 3,8%
 Ace pentru puncţia venoasă
Nesterile

 Stativ şi pipete Westergreen

 Perniţă, muşama
 eprubete
 Tăv.medicală, renală
 Garou (pentru evidenţierea venei)
 Tampoane

51
Dezinfectant:

 Alcool 70º

 Pregăteşte pacientul psihic (se anunţă cu 24h înainte necesitatea efectuării examinării) şi
fizic (se anunţă să nu mănânce, să păstreze repaus fizic, pozitie confortabilă)
 Asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun
 Îmbracă mănuşi de cauciuc sterile
 Aspiră în seringă 0,4ml citrat de Na 3,8%
 Puncşionează vena fără garou şi aspiră sânge până la 2ml (1,6ml);
 Retrage acul şi aplică tampon cu alcool
 Scurge amestecul sânge-citrat în eprubetă şi omogenizează lent
 Aşează eprubeta în stativ
 Îngrijeşte pacientul
 Se completează buletinul
 Se etichetează produsul
 Se aspiră cu pipeta Westergreen până la gradaţia 200 şi se aşează pipeta în stativ pe dopul
de cauciuc în poziţie strict verticală, notându-se acest moment (când examenul se face la
patul bolnavului);
 Se lasă la sedimentat 1h, 2h;
 Se citeşte rezultatul:
Valori normale

După 1h: la bărbaţi 1-10mm După 2h: la bărbaţi 7-15mm

la femei 2-13mm la femei 12-17mm

Dacă se recoltează cu sistem Vacutainer , se pregăteşte:

 perniţă, muşama,
 tavă medicală,
 tăviţă renală,
 holenderul,
 acele speciale,
 tampon cu alcool,

52
  garou,
 eprubeta cu dop de culoare neagră.

Se recoltează sângele fără garou.

Recoltarea de sange venos pentru examene biochimice

Se efectuează prin puncţie venoasă , dimineaţa, bolnavul fiind „a jeune” ; se recoltează 5-

10ml sânge simplu pentru a determina:

Uree sanguină: 0.20-0,40 gr/1000ml

Transaminază : TGO = 2-20 ui

TGP = 2-16 ui

Acid uric: 2-6 mg %

Creatinină: 0,6-1,20 mg %

Bilirubină: T=0,4-1mg %

D=0,1-0,4mg %

Electroforeză PT=75gr %

Amilază: 8-32 uW (Wolgemuth)

Colesterol : 1,80-2,80 gr ‰

Lipemie: 600-800mg %

Calcemie: 9-12 mg % ;

Teste de disproteinemie

Fosfataza alcalină

Sideremie: recoltare direct în eprubetă cu ac de platină: 100-160 /100 ml

Rezervă alcalină: 5-10 ml în sticluţe heparinate : 58-65 vol. %

Ionograma sanguină
53
Glicemia : 2ml sânge / NaF 4mg : 0,80-1,20 gr ‰

Fibrinogen: 0,5 ml citrat de Na 3,8 % şi 4,5ml sânge : 200-400 mg %

Timp de protrombină: 0,5 ml oxalat de K şi 4,5 ml sânge :

T.Quick=12-14”

T.Howell=1’30”-2’30”

Recoltarea de urina pentru examenul de sumar urina

Scop:
 explorator : informează asupra stării funcţionale a rinichilor, cât şi a întregului organism
Materiale
 urinar sau ploscă
 muşama, aleză
 materiale pentru toaleta organelor genitale externe
 eprubete sterile sau alte recipiente în funcţie de examenul cerut
 lampă de spirt şi chibrituri
Pregătirea pacientului
 psihică
o se anunţă şi se instruieşte privind folosirea bazinetului
o să ştie să utilizeze numai recipientul gol şi curat
o să urineze fără defecaţie
o să verse imediat urina în vasul colector
o să nu urineze în timpul toaletei

 fizică
o se protejează patul cu muşama şi aleză
o se aşează plosca sub pacient
o se face toaleta organelor genitale externe
o se îndepărtează bazinetul şi se înlocuieşte cu altul curat

a. recoltarea urinei pentru examen sumar

- din urina obţinută se trimite un eşantion de 100-150 ml
54
 CAPITOLUL III.

PREZENTARE DE CAZ

CAZUL I

I. Culegerea datelor

1. DATE GENERALE
Nume : I
Prenume: I
Vârsta: 50 de ani
Sex: Masculin
Stare civila: căsătorit
Ocupaţia: salariat la SC …
Naţionalitate: ROMAN
Domiciliul: Oltenita,Calarasi
Data internarii: ora 10:30, ziua 29.01.2018
Data externarii: ora 12:30, ziua 05.02.2018
Nr. F.O.: 7695
2. Diagnosticul de internare
- Fibrilaţie atrială paroxistică Angor Pectoris
3. Diagnosticul principal al externarii
- Cardiopatie ischemică cronică dureroasă.
- Fibrilaţie atrială permanentă
- .Obezitate gr II.
4. Motivele internerii
- Durere precordială cu caracter constrictiv,
- Palpitaţii,
- Dispnee de efort.
5. Antecedente personale patologice
- HTA gr II std II cu risc înalt,
- Fibrilaţie atrială cronică
- Obezitate gr. II,

55
 - Dislipidemie
6. Medicatie
- Antiaritmic;
- Diuretic,
- Sartran;
- Antiagregant plachetar:
- Antibiotic.
7. Istoricul boli
- Pacientul de 50 de ani cu antecedentele mentionate mai sus, se interneaza pentru:
durere precordială cu caracter constrictiv, palpitaţii, dispnee de efort. cu debut de
aproximativ 4 zile,intermitent cu accentuări ale episoadelor de palpitaţii.

EXAMEN CLINIC GENARAL

Stare de cunostienţă: prezentă,păstrată.

Tegumente și mucoase normal colorate.

Ţesut conjunctiv subcutanat foarte bine reprezentat – obezitate gr II.

Sistem ganglionar nepalpabil.

Sistem osteoarticular aparent integru.

Sistem muscular normoton.

Aparat repirator

Sub: fără acuze

Ob: Torace de aspect normal ,cu excursia mișcării respiratorii normale bilateral .

Murmur vezicular fiziologic.

Aparat cardiovascular

Sub:Palpitaţii, dureri precordiale cu caracter constrictiv , dispnee de efort

Ob:Şocul apexian în spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară stângă

.Zgomotele cordului
56
 tahiaritmice.TA = 180/100 mm Hg : FVF ~ 140/min.

Aparat digestiv

Sub: Fară acuze

Ob: Abdomen crescut în dimensiuni, meteorizat nesensibil la palpare.Ficat la 3 cm de

rebordul costal cu

marginea inferioară dură și suprafaţă netedă.Splină normală . Tranzit intestinal fiziologic.

Aparat urogenital

Sub: Fără acuze

Ob: Lojele renale libere nesensibile la palpare. Micţiuni fiziologice. Urini normocrone.

II . Analiza și sinteza datelor

Nr.ctr. Nevoia fundamentală Manifestări de Manifestări de Surse de

independenţă dependenţă dificultate
1 Nevoia de a respira si a Funcţie respiratorie Palpitaţii, dureri Ritm rapid
avea o bună circulaţie Torace de aspect precordiale cu neregulat
normal , sonoritate caracter constrictiv ,
pulmonară normală , dispnee de efort
murmur vezicular Zgomotele cordului
fiziologic; tahiaritmice.
Resp= 16/min; TA = 180/100 mm
Functia cardiaca Hg FVF ~ 140/min
Şocul apexian în
spaţiul V intercostal
stâng pe linia
medioclaviculară
stângă .

2 Nevoia de a mânca Înălţime =1.76m Abdomen crescut în Program

57
 Greutate 120 kg dimensiuni, dezordonat cu
meteorizat nesensibil mese după ora
la palpare.Ficat la 3 22.
cm de rebordul costal
cu
marginea inferioară
dură și suprafaţă
netedă.
Alimentaţie bogată în
grăsimi, dulciuri ,
făinoase.
Consumator
ocazional de băuturi
alcoolice tari.
3 Nevoia de a elimina Lojele renale libere
nesensibile la palpare;
Micţiuni fiziologice;
Urini normocrome.
Tranzit intestinal
fiziologic.
4 Nevoia de a se mişca Vertij; Apariţia
Tulburări de dispneei la
echilibru; eforturi mici –
oxigenarea
insuficientă a
creierului.
5 Nevoia de a se odihni Somn deficitar Prezenţa
datorită manifestarilor palpitaţiilor în
subiective; puseele de
creștere a
frecvenţei
cardiace

58
6 Nevoia de a se îmbrăca Foloseşte
îmbrăcăminte
adecvată sezonului;

7 Nevoia de a menţine T° Afebril

cu limite normale

8 Nevoia de a fi curat Tegumente si mucoase

curate normal
colorate;
9 Nevoia de a evita Anxietate;
pericolele Grija;
Senzaţie de sufocare
asociată cu presiune
retrosternală.
10 Nevoia de a comunica Comunicare normală Perturbarea imaginii
cu familia , personalul de sine prin prezenţa
medical și bolnavii din ţesutuli adipos în
salon în perioadele cantitate excesivă ce
când frecvenţa determină o izolare
cardiacă este normală. parţială.

11 Nevoia de a practica Religia ortodoxă

religia Participă la slujbe
religioase
12 Nevoia de a fi util Răspunde promt la Alterarea conceptului
indicaţiile asistentei; de sine;
Pacientul este
mulţumit de ceea ce a
realizat în viaţă.

13 Nevoia de a se recrea Citeşte ziare, reviste, Capacitate redusă de

59
 cărţi; deplasare în
Prezintă stare de bună plimbări,excursii
dispoziţie determinată de
excesul ponderal.
14 Nevoia de a învăţa Pacientul se Cunoștiinţe
informează insuficiente în ceea
permanent; ce privește stilul de
viaţă sănătos și
conservarea sănătăţii.

III. Formularea diagnosticului de nursing

 Alterarea funcţiei respiratorie determinat de imposibilitatea efectuării schimbului de gaze la
nivelul parenchinului pulmonar și favorizat de frecvenţa cardiacă ridicată și neregulată.
 Risc crescut de instalare a hipoxiei determinat de prezenţa dispneei.
 Anxietate crescută determinată de alterarea confortului cardiac și manifestată prin agitaţie
psihomotorie.
 Alterarea imaginii de sine determinat de prezenţa durerilor precodiale cu caracter constructiv
și manifestat prin senzaţia de moarte iminentă.
 Riscul alterării integrităţii tegumentelor datorat imposibilităţii acordării îngrijirilor de igienă .
 Alterarea stării de bine datorită palpitaţiilor cu ritm crescut.
 Tendinţa de auto izolare manifestată prin lipsa comunicării.
 Risc de complicaţii: apariţia insuficienţei cardiace.
 Risc crescut de toxicitate a ţesutului nervos determinat de scăderea saturaţiei de oxigen .
 Alterarea imaginei de sine determinată de prezenţa ţesutului adipos în exces și manifestată
prin tendinţă la autoizolare.

60
 IV. ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA PLANULUI DE NURSING
INTERVENŢIILE
Data DIAGNOSTIC ASISTENTEI MEDICALE
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING CU ROL PROPRIU ŞI
DELEGAT
29.01.201 Alterarea Compensarea Asigurarea confortului fizic Respiraţie mai
4 funcţiei funcţiei și psihic : plasarea usoară cu
respiratorie respiratorii. pacientului în într-un salon recolorarea
determinat de Instalarea curat , aerisit,cu puţine paturi tegumentelor și
imposibilitatea stării de bine. (pe cât posibil într-o rezervă) mucoaselor.
efectuării Așezarea pacientului în
schimbului de poziţie semișezândă.
gaze la nivelul Administrarea de oxigen (6 –
parenchinului 8 l /min) la recomdarea
pulmonar și medicului.
favorizat de Recoltarea de proble
frecvenţa biologice (sânge) prin
cardiacă ridicată puncţie venoasă periferică.
și neregulată. Pregătirea materialului
necesar pentru puncţia
arterială.
Recoltarea urinei.
Efectuarea
electrocardiogramei.

29.01.201 Alterarea stării Recăpătarea Asigurarea repausului la pat Scăderea

4 de bine datorită stării de bine în poziţii semișezândă. frecvenţei
palpitaţiilor cu cu scăderea Administrarea la indicaţia respiratorie la
ritm crescut frecvenţei medicului a antiaritmicelor ( 100 / min la 1 h .
cardiace și PIV cu SG 5% + 3f Dispariţia
corectarea Cordarona 150 mg – 15 dispneei.

61
 ritmului picături / min).
cardiac. Monitorizare parametrii
fiziologici ( TA , FC , D, R
)la 30 min.
Administrarea tratamentului
prescris de către medic :
 Enap 10 mg ½ tb x 2
/zi
 Diurex 50 1cps / zi
 Aspacardin 3 cp / zi
 Preductal MR 35 mg
x 2 /zi
 Trombex 75 mg / zi
29.01.201 Anxietate Reducerea Educarea pacientului cu Pacientul
4 crescută anxietăţii. privire la efectele negative înţelege și aplică
determinată de ale agitaţiei ( menţinerea și măsuri de
alterarea chiar sporirea ritmului autocontrol în
confortului cardiac cu păstrarea aritmiei ceea ce privește
cardiac și ). starea
manifestată prin emoţională.
agitaţie
psihomotorie.
.
29.01.201 Alterarea Dispariţia Administrarea tratamentului Se reduce
4 imaginii de sine durerii recomandat ( Nitroglicerină semnificativ
determinat de precordiale și 1 tb sublingual ) durerea
prezenţa instalarea unui Oxigenoterapie precordială și ca
durerilor confort psihic Administrarea de sedativ ( urmare senzaţia
precodiale cu avansat. Extravaleriană 1 cps ) de moarte
caracter iminentă dispare.
constructiv și
manifestat prin

62
 senzaţia de
moarte
iminentă.

29.01.201 Riscul alterării Menţinerea Educă pacientul să se Tegumente

4 integrităţii integrităţii autoîngrijească. curate și integre.
tegumentelor tegumentelor
datorată prin acordarea
imposibilităţii îngrijirilor de
acordării igienă
îngrijirilor de
igienă

INTERVENŢIILE
Data DIAGNOSTIC ASISTENTEI MEDICALE
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING CU ROL PROPRIU ŞI
DELEGAT
30.01.201 Risc crescut de Compensarea Așezarea pacientului în Funcţie
4 instalare a funcţiei poziţie semișezândă. respiratorie
hipoxiei respiratorii. Administrarea de oxigen (6 – compensată.
determinat de 8 l /min) la recomdarea
prezenţa medicului.
dispneei Monitorizare atentă a
valorilor Sa O2
Efectuarea
electrocardiogramei.

30.01.201 Alterarea stării Recăpătarea Asigurarea repausului la pat FVM = 80 / min

4 de bine datorită stării de bine în poziţii semișezândă. Ritm neregulat.
palpitaţiilor cu cu scăderea Monitorizare parametrii
ritm crescut frecvenţei fiziologici ( TA , FC , D, R

63
 cardiace și )la 30 min.
corectarea Administrarea tratamentului
ritmului prescris de către medic :
cardiac.  Enap 10 mg ½ tb x 2
/zi
 Diurex 50 1cps / zi
 Aspacardin 3 cp / zi
 Preductal MR 35 mg
x 2 /zi
 Trombex 75 mg / zi
 Cordarona 200 mg x
3/zi
30.01.201 Tendinţa de auto Pacientul să Educarea pacientului cu Pacientul
4 izolare comunice cu privire la avantajele unui stil înţelege și aplică
manifestată prin familia și de viaţă sănătos si scăderea măsuri de
lipsa celelţi pacienţî ponderală autocontrol în
comunicării ceea ce privește
stilul de viată.
30.01.201 Risc crescut de Pacientul să își Administrarea tratamentului Pacientul se
4 aparţie a menţină o Recomandat de către mobilizează pe
ritmului cardiac frecvenţă medicul curant. distanţe mici la
crescut . cardiacă Reluarea mobilizării început urmând
normală. pacientului pe etape cu ca progresiv să
monitorizarea apariţiei se deplaseze pe
dispneei. distanţe mari.

30.01.201 Lipsa Pacientul să Educă pacientul să se

4 cunoștintelor primească autoîngrijească.
legate de boala. informaţii
despre boala.

64
EXAMENE PARACLINICE:
ECG: FA, FVM ~ 140/minut.

Rx toracic:

- Pulmoni normali cu varsta

- Cord cu alungirea si bombardarea VS
- Aorta normala radiologic

Eco. Abdominal:

- Ficat LS 87, cu hiperreflectivitate accentuate

- Hepatomegalie VP 13
- Colecist cudat infundibular, sediment abundant, fara calculi;
- Rinichi dr.+stg. – normal ecografic, LDH 131, CBI H nedilatate;
- Pancreas diametru 30, cephalic;
- Hiperecogenitate moderata, splina 102;
- Aerocolie masiva + tesut adipos important;
- Vizualizare dificila, vezica urinara minim capacitate, prostate normaa.

Analize

a) 29.01.2014

HLG Hgb/dl HT % GA % Gr. % Ly % Mo. Tromb. VSH

% 1h
1 13/9 42.8 5700 66 26.1 7.7 241000 -

b) 29.01.2014

Glucoza TGO LDL – Triglyceride Creatinina

cholesterol
120 mg/dl 48 U/L 173 mg/dl 122 mg/dl 0.70 mg/dl

65
 AST Fosfataza alcalina ALT GGT
29 U/L 56 U/L 46 U/L 22 U/L
8. Recomandari
- Regim alimentar hiposodat, hipolipidic
- Evita efortul, emotiile.

Evaluare finala

Pacient obez cu antecedente cardiovasculare semnificative se internează de urgenţă în

secţia de cardiologie pentru un episod de fibrilaţie atrială paroxistică .În decursul a celor 5 zile de
spitalizare a primit îngrijiri centrate pe nevoile afectate .La externare rămâne o stare de
dependenţă la nivelul nevoii de a avea o bună circulaţie și la nivelul nevoii de a avea o buna
alimentaţie.
Pe parcursul spitalizării pacientul a primit educaţie sanitară cu privire la un stil de viaţă să
nătos.

66
CAZUL II

I. Culegerea datelor

9. DATE GENERALE
Nume : A
Prenume: F
Vârsta: 60 de ani
Sex: Feminin
Stare civila: văduvă
Ocupaţia: pensionară
Naţionalitate: ROMAN
Domiciliul: Oltenita, Calarasi
Data internarii: ora 10:30, ziua 29.01.2018
Data externarii: ora 12:30, ziua 05.02.2018
Nr. F.O.: 165
10. Diagnosticul de internare
- Fibrilaţie atrială paroxistică Angor Pectoris
11. Diagnosticul principal al externarii
- Cardiopatie ischemică cronică dureroasă.
- Fibrilaţie atrială permanentă
- .Obezitate gr II.
12. Motivele internerii
- Durere precordială cu caracter constrictiv,
- Palpitaţii,
- Dispnee de efort.
13. Antecedente personale patologice
- HTA gr II std II cu risc înalt,
- Fibrilaţie atrială cronică
- Obezitate gr. II,
- Dislipidemie
14. Medicatie
- Antiaritmic;
67
 - Diuretic,
- Sartran;
- Antiagregant plachetar:
- Antibiotic.
15. Istoricul boli
- Pacientul de 50 de ani cu antecedentele mentionate mai sus, se interneaza pentru:
durere precordială cu caracter constrictiv, palpitaţii, dispnee de efort. cu debut de
aproximativ 4 zile,intermitent cu accentuări ale episoadelor de palpitaţii.

EXAMEN CLINIC GENARAL

Stare de cunostienţă: prezentă,păstrată.

Tegumente și mucoase normal colorate.

Ţesut conjunctiv subcutanat foarte bine reprezentat – obezitate gr II.

Sistem ganglionar nepalpabil.

Sistem osteoarticular aparent integru.

Sistem muscular normoton.

Aparat repirator

Sub: fără acuze

Ob: Torace de aspect normal ,cu excursia mișcării respiratorii normale bilateral

Murmur vezicular fiziologic.

Aparat cardiovascular

Sub:Palpitaţii, dureri precordiale cu caracter constrictiv , dispnee de efort

Ob:Şocul apexian în spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară stângă

.Zgomotele cordului

tahiaritmice.TA = 180/100 mm Hg : FVF ~ 140/min.

Aparat digestiv
68
 Sub: Fară acuze

Ob: Abdomen crescut în dimensiuni, meteorizat nesensibil la palpare.Ficat la 3 cm de

rebordul costal cu

marginea inferioară dură și suprafaţă netedă.Splină normală . Tranzit intestinal fiziologic.

Aparat urogenital

Sub: Fără acuze

Ob: Lojele renale libere nesensibile la palpare. Micţiuni fiziologice. Urini normocrone.

II . Analiza și sinteza datelor

Nr.ctr. Nevoia fundamentală Manifestări de Manifestări de Surse de
independenţă dependenţă dificultate
1 Nevoia de a respira si a Funcţie respiratorie Palpitaţii, dureri Ritm rapid
avea o bună circulaţie Torace de aspect precordiale cu neregulat
normal , sonoritate caracter constrictiv ,
pulmonară normală , dispnee de efort
murmur vezicular Zgomotele cordului
fiziologic; tahiaritmice.
Resp= 16/min; TA = 180/100 mm
Functia cardiaca Hg FVF ~ 140/min
Şocul apexian în
spaţiul V intercostal
stâng pe linia
medioclaviculară
stângă .

2 Nevoia de a mânca Înălţime =1.76m Abdomen crescut în Program

Greutate 120 kg dimensiuni, dezordonat cu
meteorizat nesensibil mese după ora
la palpare.Ficat la 3 22.

69
 cm de rebordul costal
cu
marginea inferioară
dură și suprafaţă
netedă.
Alimentaţie bogată în
grăsimi, dulciuri ,
făinoase.
Consumator
ocazional de băuturi
alcoolice tari.
3 Nevoia de a elimina Lojele renale libere
nesensibile la palpare;
Micţiuni fiziologice;
Urini normocrome.
Tranzit intestinal
fiziologic.
4 Nevoia de a se mişca Vertij; Apariţia
Tulburări de dispneei la
echilibru; eforturi mici –
oxigenarea
insuficientă a
creierului.
5 Nevoia de a se odihni Somn deficitar Prezenţa
datorită manifestarilor palpitaţiilor în
subiective; puseele de
creștere a
frecvenţei
cardiace
6 Nevoia de a se îmbrăca Foloseşte
îmbrăcăminte
adecvată sezonului;

70
7 Nevoia de a menţine T° Afebril
cu limite normale
8 Nevoia de a fi curat Tegumente si mucoase
curate normal
colorate;
9 Nevoia de a evita Anxietate;
pericolele Grija;
Senzaţie de sufocare
asociată cu presiune
retrosternală.
10 Nevoia de a comunica Comunicare normală Perturbarea imaginii
cu familia , personalul de sine prin prezenţa
medical și bolnavii din ţesutuli adipos în
salon în perioadele cantitate excesivă ce
când frecvenţa determină o izolare
cardiacă este normală. parţială.

11 Nevoia de a practica Religia ortodoxă

religia Participă la slujbe
religioase
12 Nevoia de a fi util Răspunde promt la Alterarea conceptului
indicaţiile asistentei; de sine;
Pacientul este
mulţumit de ceea ce a
realizat în viaţă.

13 Nevoia de a se recrea Citeşte ziare, reviste, Capacitate redusă de

cărţi; deplasare în
Prezintă stare de bună plimbări,excursii
dispoziţie determinată de
excesul ponderal.

71
14 Nevoia de a învăţa Pacientul se Cunoștiinţe
informează insuficiente în ceea
permanent; ce privește stilul de
viaţă sănătos și
conservarea sănătăţii.

III. Formularea diagnosticului de nursing

 Alterarea funcţiei respiratorie determinat de imposibilitatea efectuării schimbului de gaze la
nivelul parenchinului pulmonar și favorizat de frecvenţa cardiacă ridicată și neregulată.
 Risc crescut de instalare a hipoxiei determinat de prezenţa dispneei.
 Anxietate crescută determinată de alterarea confortului cardiac și manifestată prin agitaţie
psihomotorie.
 Alterarea imaginii de sine determinat de prezenţa durerilor precodiale cu caracter constructiv
și manifestat prin senzaţia de moarte iminentă.
 Riscul alterării integrităţii tegumentelor datorat imposibilităţii acordării îngrijirilor de igienă .
 Alterarea stării de bine datorită palpitaţiilor cu ritm crescut.
 Tendinţa de auto izolare manifestată prin lipsa comunicării.
 Risc de complicaţii: apariţia insuficienţei cardiace.
 Risc crescut de toxicitate a ţesutului nervos determinat de scăderea saturaţiei de oxigen .
 Alterarea imaginei de sine determinată de prezenţa ţesutului adipos în exces și manifestată
prin tendinţă la autoizolare.

IV. ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA PLANULUI DE NURSING

INTERVENŢIILE
Data DIAGNOSTIC ASISTENTEI MEDICALE
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING CU ROL PROPRIU ŞI
DELEGAT
29.01.201 Alterarea Compensarea Asigurarea confortului fizic Respiraţie mai
4 funcţiei funcţiei și psihic : plasarea usoară cu
respiratorie respiratorii. pacientului în într-un salon recolorarea
determinat de Instalarea curat , aerisit,cu puţine paturi tegumentelor și
imposibilitatea stării de bine. (pe cât posibil într-o rezervă) mucoaselor.

72
 efectuării Așezarea pacientului în
schimbului de poziţie semișezândă.
gaze la nivelul Administrarea de oxigen (6 –
parenchinului 8 l /min) la recomdarea
pulmonar și medicului.
favorizat de Recoltarea de proble
frecvenţa biologice (sânge) prin
cardiacă ridicată puncţie venoasă periferică.
și neregulată. Pregătirea materialului
necesar pentru puncţia
arterială.
Recoltarea urinei.
Efectuarea
electrocardiogramei.

29.01.201 Alterarea stării Recăpătarea Asigurarea repausului la pat Scăderea

4 de bine datorită stării de bine în poziţii semișezândă. frecvenţei
palpitaţiilor cu cu scăderea Administrarea la indicaţia respiratorie la
ritm crescut frecvenţei medicului a antiaritmicelor ( 100 / min la 1 h .
cardiace și PIV cu SG 5% + 3f Dispariţia
corectarea Cordarona 150 mg – 15 dispneei.
ritmului picături / min).
cardiac. Monitorizare parametrii
fiziologici ( TA , FC , D, R
)la 30 min.
Administrarea tratamentului
prescris de către medic :
 Enap 10 mg ½ tb x 2
/zi
 Diurex 50 1cps / zi
 Aspacardin 3 cp / zi
 Preductal MR 35 mg

73
 x 2 /zi
 Trombex 75 mg / zi
29.01.201 Anxietate Reducerea Educarea pacientului cu Pacientul
4 crescută anxietăţii. privire la efectele negative înţelege și aplică
determinată de ale agitaţiei ( menţinerea și măsuri de
alterarea chiar sporirea ritmului autocontrol în
confortului cardiac cu păstrarea aritmiei ceea ce privește
cardiac și ). starea
manifestată prin emoţională.
agitaţie
psihomotorie.
.
29.01.201 Alterarea Dispariţia Administrarea tratamentului Se reduce
4 imaginii de sine durerii recomandat ( Nitroglicerină semnificativ
determinat de precordiale și 1 tb sublingual ) durerea
prezenţa instalarea unui Oxigenoterapie precordială și ca
durerilor confort psihic Administrarea de sedativ ( urmare senzaţia
precodiale cu avansat. Extravaleriană 1 cps ) de moarte
caracter iminentă dispare.
constructiv și
manifestat prin
senzaţia de
moarte
iminentă.

29.01.201 Riscul alterării Menţinerea Educă pacientul să se Tegumente

4 integrităţii integrităţii autoîngrijească. curate și integre.
tegumentelor tegumentelor
datorată prin acordarea
imposibilităţii îngrijirilor de
acordării igienă
îngrijirilor de

74
 igienă

INTERVENŢIILE
Data DIAGNOSTIC ASISTENTEI MEDICALE
OBIECTIVE EVALUARE
NURSING CU ROL PROPRIU ŞI
DELEGAT
30.01.201 Risc crescut de Compensarea Așezarea pacientului în Funcţie
4 instalare a funcţiei poziţie semișezândă. respiratorie
hipoxiei respiratorii. Administrarea de oxigen (6 – compensată.
determinat de 8 l /min) la recomdarea
prezenţa medicului.
dispneei Monitorizare atentă a
valorilor Sa O2
Efectuarea
electrocardiogramei.

30.01.201 Alterarea stării Recăpătarea Asigurarea repausului la pat FVM = 80 / min

4 de bine datorită stării de bine în poziţii semișezândă. Ritm neregulat.
palpitaţiilor cu cu scăderea Monitorizare parametrii
ritm crescut frecvenţei fiziologici ( TA , FC , D, R
cardiace și )la 30 min.
corectarea Administrarea tratamentului
ritmului prescris de către medic :
cardiac.  Enap 10 mg ½ tb x 2
/zi
 Diurex 50 1cps / zi
 Aspacardin 3 cp / zi
 Preductal MR 35 mg
x 2 /zi
 Trombex 75 mg / zi

75
  Cordarona 200 mg x
3/zi
30.01.201 Tendinţa de auto Pacientul să Educarea pacientului cu Pacientul
4 izolare comunice cu privire la avantajele unui stil înţelege și aplică
manifestată prin familia și de viaţă sănătos si scăderea măsuri de
lipsa celelţi pacienţî ponderală autocontrol în
comunicării ceea ce privește
stilul de viată.
30.01.201 Risc crescut de Pacientul să își Administrarea tratamentului Pacientul se
4 aparţie a menţină o Recomandat de către mobilizează pe
ritmului cardiac frecvenţă medicul curant. distanţe mici la
crescut . cardiacă Reluarea mobilizării început urmând
normală. pacientului pe etape cu ca progresiv să
monitorizarea apariţiei se deplaseze pe
dispneei. distanţe mari.

30.01.201 Lipsa Pacientul să Educă pacientul să se

4 cunoștintelor primească autoîngrijească.
legate de boala. informaţii
despre boala.

EXAMENE PARACLINICE:
ECG: FA, FVM ~ 140/minut.

Rx toracic:

- Pulmoni normali cu varsta

- Cord cu alungirea si bombardarea VS
- Aorta normala radiologic

Eco. Abdominal:

- Ficat LS 87, cu hiperreflectivitate accentuate

76
 - Hepatomegalie VP 13
- Colecist cudat infundibular, sediment abundant, fara calculi;
- Rinichi dr.+stg. – normal ecografic, LDH 131, CBI H nedilatate;
- Pancreas diametru 30, cephalic;
- Hiperecogenitate moderata, splina 102;
- Aerocolie masiva + tesut adipos important;
- Vizualizare dificila, vezica urinara minim capacitate, prostate normaa.

Analize

c) 29.01.2014

HLG Hgb/dl HT % GA % Gr. % Ly % Mo. Tromb. VSH

% 1h
1 13/9 42.8 5700 66 26.1 7.7 241000 -

d) 29.01.2014

Glucoza TGO LDL – Triglyceride Creatinina

cholesterol
120 mg/dl 48 U/L 173 mg/dl 122 mg/dl 0.70 mg/dl

AST Fosfataza alcalina ALT GGT

29 U/L 56 U/L 46 U/L 22 U/L
16. Recomandari
- Regim alimentar hiposodat, hipolipidic
- Evita efortul, emotiile

77
Evaluare finala

Pacientă obeză cu antecedente cardiovasculare semnificative se internează de urgenţă în

secţia de cardiologie pentru un episod de fibrilaţie atrială paroxistică .În decursul a celor 5 zile de
spitalizare a primit îngrijiri centrate pe nevoile afectate .La externare rămâne o stare de
MEDICAMENTE GRUPA Farmacoterapeutica In Ce Actiuni Le Indica Medicul

dependenţă la nivelul nevoii de a avea o bună circulaţie și la nivelul nevoii de a avea o buna
alimentaţie.
Pe parcursul spitalizării pacientul a primit educaţie sanitară cu privire la un stil de viaţă să
nătos.

MEDICAMENTE UTILIZATE PE SECŢIA DE CARDIOLOGIE

78
TERTENSIF INDAPAMIDUM - DIURETICE CU EFECT
MODERAT (EXCL.
TIAZIDE) SULFONAMIDE
- HTA esentiala
ATACAND ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA - HTA
II
FUROSEMID DIURETICE CU EFECT PUTERNIC - Edeme cardiace, cirotice,
renale, edeme periferice prin
insuficienta venoasa,
hipertensiune arteriala.
PREDUCTAL Antiischemic celular - Tratamentul pe termen lung al
bolii coronariene: profilaxia
crizelor de angina pectorala,
in monoterapie sau in
asociere cu alte
medicamente.
Tratamentul afectiunilor
cohleo-vestibulare de origine
ischemica: vertij, tinitus,
hipoacuzie.
Tulburari corio-retiniene cu
componente ischemice.
SPIRONOLACTONA Diuretic - Hiperaldosteronism primar,
edemele cardiace şi hepatice
(cirotice cu ascită) şi retenţia
de sodiu,
sindromul nefrotic,
hipertensiunea arterială
esenţială, în special asociată
cu hiperaldosteronism,
hipertensiunea arterială în
aldosteromul suprarenalelor,

79
 profilaxia hipokaliemiei în
tratamentul cu saluretice.
Astmul bronşic, miastenia
(adjuvant).
CORYOL agenţi alfa şi beta-blocanţi - se foloseşte în tratamentul
hipertensiunii arteriale.
- este utilizat pentru prevenirea
durerilor de piept (angina
pectorală).
- este recomandat pacienţilor
cu insuficienţă cardiacă
cronică.

DILATREND agenţi alfa si beta blocanti. - Hipertensiune arteriala

esenţiala:
- Angina pectorala cronica
stabila
- Insuficienta cardiaca cronica
simptomatica
- Astm bronşic,
bronhopneumopatie cronica
obstructiva, hipertensiune
pulmonara, cord pulmonar.
- Bradicardie severa
ZOMEN INHIBITORI AI ENZIMEI DE - Hipertensiunea arterială.
CONVERSIE A ANGIOTENSINEI ZOMEN® este indicat pentru
80
 tratamentul hipertensiunii
arteriale esenţiale, forme
uşoare şi moderate.
Infarct acut de miocard.
ZOMEN® este indicat pentru
tratamentul în primele 24 de
ore al pacienţilor cu infarct
acut de miocard cu sau fără
semne şi simptome de
insuficienţă cardiacă, stabili
hemodinamic şi care nu au
primit tratament trombolitic.
PROPAFENONA ANTIARITMICE CLASA I SI III - prevenirea si tratamentul
ANTIARITMICE CLASA IC aritmiilor ventriculare (batai
neregulate ale inimii de la
nivelul camerei inferioare a
inimii).
- prevenirea si tratamentul
tahiaritmiilor
supraventriculare paroxistice
datorate accelerarii conducerii
impulsurilor electrice in
camerele superioare ale inimii
(atrii), care includ tahicardii
paroxistice prin reintrare la
nivelul nodului atrio-
ventriculatr sau la nivelul
fasciculelor accesorii;
- prevenirea si
- tratamentul fibrilatiei atriala
paroxistice (batai neregulate
ale inimii aparute brusc) si

81
 flutter-ului atrial (batai
frecvente regulate).
CRESTOR Inhibitori de HMG-CoA reductaza - Hipercolesterolemie primară
(tip IIa, inclusiv
hipercolesterolemie familială
heterozigotă), sau
dislipidemie mixtă (tip IIb), în
asociere cu dieta atunci când
răspunsul la dietă şi la alte
metode non-farmacologice
(de exemplu exerciţii fizice,
scădere ponderală) este
inadecvat.
SORTIS HIPOCOLESTEROLEMIANTE SI - este indicat ca adjuvant al
HIPOTRIGLICERIDEMIANTE dietei pentru scăderea
INHIBITORI AI HMG COA valorilor crescute ale
REDUCTAZEI colesterolului total, LDL–
colesterolului,
apolipoproteinei–B şi
trigliceridelor, la pacienţi cu
hipercolesterolemie primară,
inclusiv hipercolesterolemia
familială (varianta
heterozigotă) sau
hiperlipidemie mixtă, atunci
când dieta şi alte măsuri non-
farmacologice nu au un efect
satisfăcător.
- este indicat pentru reducerea
colesterolului total şi a LDL-
colesterolului la pacienţi cu
hipercolesterolemie familială

82
 homozigotă, ca terapie
suplimentară altor tratamente
hipolipemiante (de exemplu,
afereza LDL) sau atunci când
aceste tratamente nu sunt
disponibile.
CORDARONE ANTIARITMICE CLASA I SI III - micsoreaza frecventa
ANTIARITMICE CLASA III sinusala, mareste durata
perioadei refractare si intarzie
conductibilitatea la nivelul
atriului, nodului atrio-
ventricular, ventriculului si
cailor accesorii - efectul se
datoreste, in principal,
inhibarii efluxului de K+, cu
alungirea fazei a 3-a a
potentialului de actiune;
franeaza influentele alfa- si
beta-adrenergice;
- antianginos prin scaderea
rezistentei periferice si
deprimarea inimii, cu
scaderea consecutiva a
consumului de oxigen al
miocardului.
APROVEL ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA - Tratamentul hipertensiunii
II arteriale esenţiale.
OMERAN OMEPRAZOLUM - Ulcer duodenal evolutiv;
- ulcer gastric evolutiv;
esofagita de reflux;
- sindrom Zollinger - Ellison.
De asemenea este indicat ca

83
 tratament preventiv in caz de
recidiva in esofagita de reflux
si in ulcerul gastric si
duodenal dificil de controlat.
OLICARD terapia miocardului- vasodilatatoare; - Profilaxie şi tratament pe
coronarodilatatoare. termen lung ale anginei
pectorale.
- Tratamentul adjuvant al
insuficienţei cardiace stângi
sau globale, în asociere cu
alte tratamente uzuale.
SIMGAL HIPOCOLESTEROLEMIANTE SI - indicat pentru reducerea
HIPOTRIGLICERIDEMIANTE nivelelor crescute ale
INHIBITORI AI HMG COA colesterolului total, a LDL-
REDUCTAZEI colesterolului,
apolipoproteinei B şi
trigliceridelor la pacienţii cu
hipercolesterolemie primară,
hipercolesterolemie familială
heterozigotă sau
hiperlipidemie mixtă, atunci
când răspunsul la dietă şi alte
măsuri nefarmacologice este
insuficient.
LOKREN inhibitor al receptorilor b1 adrenergici - Hipertensiune arteriala;
tratament preventiv in
manifestarile de angina
pectorala la efort.
NOLIPREL INHIBITORI AI E.C.A. SI - Tratamentul hipertensiunii
DIURETICE - COMBINATI arteriale esentiale.
BISOTENS BETABLOCANTE BETABLOCANTI - HTA, angina pectorala, IC
SELECTIVI congestiva
84
PRESTARIUM INHIBITORI AI ENZIMEI DE - tratamentul hipertensiunii
CONVERSIE A ANGIOTENSINEI arteriale şi insuficienţei
cardiace.
BETALOC BETABLOCANTE SELECTIVE - Hipertensiune; angina
pectorala; aritmii cardiace,
inclusiv tahicardii
supraventriculare;
- tratament de intretinere in
infarctul miocardic; afectiuni
cardiace functionale insotite
de palpitatii;
- profilaxia migrenei.
TRITACE INHIBITORI AI ENZIMEI DE - tratamentul hipertensiunii
CONVERSIE A ANGIOTENSINEI arteriale, al insuficienţei
cardiace şi al stării post-
infarct miocardic.
TROMBOSTOP ANTITROMBOTICE ANTAGONISTI - Tratamentul trombozelor
AI VITAMINEI K extensive ale venelor
profunde (se administreaza
initial heparina);
- profilaxia trombozelor
venoase si a accidentelor
embolice dupa interventii
chirurgicale (la bolnavii cu
risc crescut), tromboflebite
recurente, profilaxia de durata
a trombozelor pe valvulele
cardiace protetice si pe
grefele vasculare,
- profilaxia accidentelor
tromboembolice in stenoza
mitrala (cand se face
85
 defibrilarea sau in caz de
embolii recurente);
- impiedicarea extinderii
trombozei in infarctul acut de
miocard.
SINTROM ANTITROMBOTICE ANTAGONISTI - HTA
AI VITAMINEI K
FRAXIPARINE ANTITROMBOTICE GRUPUL - previne formarea trombilor
HEPARINEI (cheaguri de sânge în vene
sau artere) şi apariţia
recidivelor.
- Insuficienta respiratorie si
cardiaca
PLAVIX ANTITROMBOTICE - Pacienţi cu infarct miocardic
ANTIAGREGANTE (anterior cu câteva zile, dar
PLACHETARE,EXCLUSIV mai recent de 35 zile),
HEPARINA accident vascular cerebral
ischemic (mai vechi de 7 zile,
dar mai recent de 6 luni) sau
arteriopatie obliterantă a
membrelor inferioare,
dovedită.
• Pacienţi cu sindrom
coronarian acut:
- Sindrom coronarian acut
fără supradenivelare de
segment ST (angină pectorală
instabilă sau infarct miocardic
non-Q), inclusiv pacienţi
supuşi implantării de stent
după intervenţie coronariană
percutanată în asociere cu

86
 acid acetilsalicilic (AAS).
- Infarct miocardic acut cu
supradenivelare de segment
ST, în asociere cu AAS, la
pacienţii trataţi medical,
eligibili pentru tratamentul
trombolitic.
FENOBARBITAL ANTIEPILEPTICE BARBITURICE SI - Sedativ in diferite stari de
DERIVATI hiperexcitabilitate, afectiuni
medicale sau chirurgicale care
necesita sedare
(hipertensiune, cardiopatie
ischemica etc.) insomnii
epilepsie (marele rau
epileptic), convulsii la sugari,
copii si adulti medicatia
prenarcotica, adjuvant al
fototerapiei in icterul neo-
natal (creste metabolizarea
bilirubinei prin inductie
enzimatica).
LORISTA ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA - Tratamentul hipertensiunii
II arteriale esentiale la adulti,
copii si adolescenti cu vârsta
de 6 până la 18 ani.
- Tratamentul bolii renale la
pacientii cu hipertensiune
arterială si diabet zaharat tip
2, cu proteinurie ≥0,5 g/zi, ca
parte a unui tratament
antihipertensiv.
- Tratamentul insuficientei

87
 cardiace cronice (la pacientii
>60 ani), atunci când
tratamentul cu inhibitori ai
ECA nu mai este considerat
adecvat din cauza reactiilor
adverse, în special tuse sau
din cauza contraindicatiei.
- La pacientii cu insuficientă
cardiacă stabilizată prin
tratament cu un inhibitor
ECA nu se recomandă
trecerea la terapia cu losartan.
Pacientii trebuie să prezinte o
fractie de ejectie ventriculară
≤40 % si să fie stabilizati
clinic sub tratamentul pentru
insuficientă cardiacă cronică.
- Reducerea riscului de
accident vascular cerebral la
pacientii hipertensivi cu
hipertrofie ventriculară
stângă, documentată prin
ECG.
ENAP INHIBITORI AI ENZIMEI DE - Toate stadiile hipertensiunii
CONVERSIE A ANGIOTENSINEI esentiale:
- hipertensiunea reno-
vasculara;
- insuficienta cardiaca
congestiva.
PRITOR ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA - Indicat în tratamentul
II hipertensiunii arteriale
esenţiale la adulţi.

88
MIOFILIN Vasodilatator coronarian si renal, - angina pectorala, insuficienta
spasmolitic al musculaturii netede coronariana, hipertensiune
arteriala, spasme vasculare,
astm, nefrita cronica si
scleroza cu insuficienta renala
si edeme, colica biliara.
SOTALOL BETABLOCANTE NESELECTIVE - Tahiaritmii supraventriculare
simptomatice şi care necesită
tratament, cum ar fi:
tahicardia joncţională,
tahicardia supraventriculară
din sindromul WPW,
fibrilaţia atrială paroxistică.
- Tahiaritmii ventriculare
simptomatice severe.
CLEXANE ANTITROMBOTICE GRUPUL - profilaxia bolii trombo-
HEPARINEI embolice venoase, in
chirurgia generala si/sau
ortopedica
- profilaxia trombo-
embolismului venos, la
pacientii imobilizati la pat
datorita unor afectiuni
medicale acute, inclusiv
insuficienta cardiaca,
insufucuenta respiratorie,
infectiile severe si bolile
reumatismale.
- Tratamentul trombozei
venoase profunde (TVP)
constituite, cu sau fara
embolism pulmonar

89
 - Tratamentul anginei pectorale
instabile si al infarctului
miocardic non-Q
(subendocardic), in asociere
cu acidul acetilsalicilic
- Profilaxia coagularii in
circuitul extracorporeal, in
timpul sedintelor de
hemodializa.
ACCUPRO INHIBITORI AI ENZIMEI DE - actioneaza prin largirea
CONVERSIE A ANGIOTENSINEI vaselor de sange din corp,
ceea ce micsoreaza presiunea
sangelui din vase.
ENEAS COMBINATII - SISTEM
(NITRENDIPINUM+ENALAPRILUM) CARDIOVASCULAR
DILTIAZEM CORONARO-VASODILATATOR - Insuficienta cardiaca acuta,
insuficienta cardiaca
congestiva, cord pulmonar
cronic, insuficienta cardiaca
la copii (in cursul
cardiopatiilor congenitale sau
capatate);
- fibrilatie si flutter atriale,
tahicardie supraventriculara.
- Tratamentul digitalic
realizeaza rezultate optime in
insuficienta cardiaca cu debit
mic, inima dilatata, functie
sistolica diminuata, dar
rezerva contractila pastrata si
cand se adauga fibrilatia
atriala sau alta tahiaritmie
90
 supraventriculara.
LOZAP ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA - este indicat pentru tratamentul
II hipertensiunii arteriale.
- este indicat pentru tratamentul
insuficienţei cardiace, dacă
tratamentul cu un inhibitor
ECA este considerat
inadecvat
PHYSIOTENS ANTIADRENERGICE CU ACTIUNE - HTA
CENTRALA AGONISTI AI
RECEPTORILOR IMIDAZOLINICI
TENAXUM ANTIADRENERGICE CU ACTIUNE - HTA
CENTRALA AGONISTI AI
RECEPTORILOR IMIDAZOLINICI
ROMPIRIN ANTITROMBOTICE - Profilaxia recidivei infarctului
ANTIAGREGANTE miocardic
PLACHETARE,EXCLUSIV - Tratamentul infarctului
HEPARINA miocardic acut
- Tratamentul anginei pectorale
instabile
- Pentru menţinerea
revascularizării după
angioplastie şi bypass
coronarian
- Profilaxia accidentelor
ischemice cerebrale tranzitorii
şi a infarctului cerebral
- Reducerea ocluziilor
vasculare în arterita
obliterantă
PRADAXA ANTITROMBOTICE INHIBITORI - Prevenţia primară a
DIRECTI AI TROMBINEI
91
 evenimentelor
tromboembolice venoase la
pacienţii adulţi care au suferit
o intervenţie chirurgicală
electivă de înlocuire completă
de şold sau o intervenţie
chirurgicală de înlocuire
completă a genunchiului.

92
 CONCLUZII

In prima parte a lucrării au fost prezentate pe scurt noţiuni elementare de anatomia si

fiziologia inimii având în vedere ca fibrilaţia atrială paroxistică este o afecţiune ce derivă din
mall- funcţionarea sistemului excito-conductor ce are localizare in grosimea miocardului.

Apoi au fost trecute in revistă aspecte legate de fibrilaţia atrială paroxistică pornind de la
definiţia acesteia și continuând cu etio-patogenia, simptomatologia, stabilirea diagnosticului
medical, evaluarea paraclinică a pacienţilor cu această afecţiune si am terminat cu tratamentul
care este administrat.

In capitolul II am dezvoltat notiuni legate de rolul asistentului medical în îngrijirea

pacienţilor cu fibrilaţie atrială paroxistică si tehnici folosite in practica de îngrijire.

A urmat capitolul III în care au fost prezentate trei cazuri clinice din puncul de vedere a
planului de îngrijire începând cu etapa de culegere de date, apoi analiza si sinteza acestora în
urma căreia s-au formulat mai multe diagnostice de nursing. Planul de îngrijire a celor trei
pacienti a fost partea de lucrare in care am specificat activitatea mea ca intervenţii autonome di
delegate pe care le-am aplicat acestor pacienţi in decursul stagiului practic.

In concluzie pot spune că îngrijirea pacienţilor cu fibrilaţie atrială paroxistică este un

proces complex care necesită pe lângă pregatire teoretică și practică de nivel înalt și multa
empatie și dăruire din partea asistentului medical.

93
 BIBLIOGRAFIE

1. A. JOHN CAMM, PAULUS KIRCHHOF, GREGORY Y.H. LIP, et al. Guidelines for the
management of patients with atrial fibrillation. European Heart Journal (2010) 31, 2369 2429.

2. A. JOHN CAMM, GREGORY Y.H. LIP, et al. 2012 focused update of the ESC Guidelines for
the management of atrial fibrillation. European Heart Journal (2012) 33, 2719-1747.

3. Craig T. January, MD, PhD, FACC, et al. 2014 AHA/ACC/HRS Guideline for the
Management of Patients With Atrial Fibrillation: Executive Summary. J Am Coll Cardiol.
2014;():. doi:10.1016/j.jacc.2014.03.021

4. DAVID A. GARCIA and MARK A. CROWTHER. Reversal of warfarin: case-based

recommendations. Circulation (2012), 125:2944-2947.

5. GROSU A. Fibrilaţia atrială. Chişinău: Universul, 2006.

6. FUSTER V, WAINE ALEXANDER R, O'ROURKE R et al. The heart. 10th edition. The
McGraw-Hill Companies, Inc., 2001.

7. KOWEY P, NACCATELLI G. Atrial Fibrillation. V eds, New York, 2005.

8. National Services Scotland, Protocol for the reversal of over-anticoagulation with warfarin, 8
september 2010.

9. Ş.Bălănescu. Fibrilaţia atrială. Controlul anticoagulării orale de la INR la alţi indici. Romanian
Journal of Cardiology, vol.23, supplement A, 2013

10. Denes P, Wu D, Dhingra RC, et al. Demonstration of dual A-V nodal pathways in patients
with paroxysmal supraventricular tachycardia. Circulation. 1973;48(3):549-55.

11. Rosen KM, Mehta A, Miller RA. Demonstration of dual atrioventricular nodal pathways in
man. Am J Cardiol. 1974;33(2):291-4.

94
ANEXE

95
Anexa 1 – Localizare si anatomia inimii

96
Anexa 2 - Circulaţia sângelui în inima

Inima – vedere anterioara

97
 Inima – vedere posterioara

Anexa 3 – Configuraţia externă a inimii

98
 Anexa 4 – Configuraţia internă a inimii

.
99
Anexa 5 – Dispoziţia valvelor cardiace

100
Anexa 5 – Dispoziţia valvelor cardiace

101
Anexa 6 – Electrocardiogramă normală

102